Şedinţa Camerei Deputaţilor din 3 decembrie 2014

	1.	Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:

			Şedinţa a început la ora 8,30. Lucrările şedinţei au fost conduse în prima parte de domnul deputat Marian Neacşu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor. Partea a doua a şedinţei a fost condusă de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de doamna deputat Liliana Mincă şi de domnul deputat Ion-Marcel Ciolacu, secretari ai Camerei Deputaţilor.
			Domnul Marian Neacşu: Bună dimineaţa, stimaţi colegi. Am să vă rog să-mi permiteţi să deschid lucrările sesiunii Camerei, de astăzi, dedicate susţinerii declaraţiilor politice ale colegilor noştri deputaţi, şi am să vă rog să-mi permiteţi să-i dau cuvântul domnului Aurelian Mihai, din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar. Stimate coleg, aveţi microfonul.
			Domnul Aurelian Mihai: Bună dimineaţa, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Pentru că am celebrat atât Ziua Românilor de Pretutindeni, cât şi Ziua Naţională a României, aflându-mă în acest sfârşit de săptămână alături de românii din afara ţării, am avut posibilitatea să fiu lângă mulţi cetăţeni români care îşi continuă traiul departe de ţară. Am rămas surprins să aflu însă că acasă, în România, lucrurile nu stau întocmai aşa cum ne-am dori. Iar atacurile premeditate din partea domnilor Vadim Tudor şi Miron Cozma nu fac decât să întristeze şi mai mult milioane de români care trăiesc în diaspora, de parcă nu ar fi fost suficiente încercările prin care am trecut cu toţii, cei care ştim unde ne-au purtat paşii în această lume, pe la ce uşi am bătut pentru a ni se deschide, pentru a avea ziua de mâine asigurată, pentru ca şi cei de acasă să aibă parte din roadele aduse din sacrificiul nostru. Îmi exprim încă o dată dezamăgirea constatând că - trist, dar adevărat -, nu am făcut parte niciodată din România Mare a acestui domn Vadim noi, românii din diaspora, care i-am acordat poate voturi în 2 noiembrie, aşa cum ne aflăm, departe de casă. Nu le voi spune "Ruşine!", pentru că ar fi trebuit deja să-şi ceară scuze. Însă am convingerea că nu toată clasa politică răspunde pe măsura acestor 2 domni. Şi, mai mult decât atât, îmi cer eu scuze în numele acestor oameni care au făcut parte cândva din clasa politică. Dumnezeu să le dea minte şi să înţeleagă prin ce trecem acolo unde ne aflăm, la mii de kilometri distanţă de casă. În altă privinţă, urez succes noului ministru de externe al României şi sper să fie la înălţimea acelor încercări prin care trece, pentru că dumnealui are o calitate destul de importantă. Şi sper să fie la înălţimea răspunsurilor pe care trebuie să le ofere partenerilor de dialog din Marea Britanie după toate acele măsuri legislative care se pregătesc pentru românii - şi nu numai pentru români -, pentru imigranţii din Marea Britanie. Numai bine!
			Domnul Marian Neacşu: Mulţumesc, stimate coleg.
			Am să-i dau cuvântul în continuare colegului nostru, domnul Ovidiu Ganţ, pentru a-şi susţine declaraţia politică. Vă rog, stimate coleg. Nu... că ne adunăm câte unul, câte unul...
			Domnul Ovidiu Victor Ganţ: Bună dimineaţa, stimate domnule preşedinte. Stimate colege, Stimaţi colegi, Din cauza campaniei electorale, în Parlament a trecut neobservat un eveniment extrem de important pentru România, dar şi pentru comunitatea germană din ţara noastră. Pentru a doua oară, un reprezentant al acestei minorităţi a fost distins cu Premiul Nobel. Este vorba despre domnul Ştefan Hell, născut la Arad, care a primit Premiul Nobel pentru chimie. Doresc pe această cale să-i transmit şi din Parlamentul României sincere felicitări. Este totodată foarte important de menţionat faptul că şi Domnia Sa, la fel ca şi doamna Herta Müller, laureat Nobel pentru literatură, a fost elev al Liceului "Nikolaus Lenau" din Timişoara. În consecinţă, această prestigioasă unitate de învăţământ este singura din România, poate chiar din Europa, care are printre foştii săi elevi 2 laureaţi Nobel. Din nefericire însă situaţia în care se află Liceul "Lenau" este incalificabilă, învăţământul desfăşurându-se în 4 clădiri. Una se află în ample lucrări de renovare, cu fonduri europene, un fost han închiriat de la Biserica Romano-Catolică, fostul internat al liceului şi un fost garaj al Regiei de Transport locale. Majoritatea sălilor de clasă sunt improprii pentru procesul de învăţământ din cauza dimensiunilor. Numărul elevilor este în creştere rapidă datorită afluxului de cereri ale tot mai multor părinţi care doresc pentru copiii lor un învăţământ de calitate în limba germană. Cer Guvernului României, inclusiv prin proiectul bugetului de stat pentru 2015, alocarea de fonduri pentru construirea noii clădiri a Liceului "Nikolaus Lenau". Totodată, pentru că se află într-o situaţie similară, solicit acelaşi lucru în cazul Liceului German "Johann Ettinger" din Satu Mare". Menţionez că unul dintre cei mai importanţi factori pentru decizia de a investi în România a investitorilor din Germania, Austria şi Elveţia este existenţa forţei de muncă cunoscătoare de limba germană. Solicit deci Guvernului României măsuri concrete pentru îmbunătăţirea infrastructurii şcolare a unităţilor de învăţământ cu predare în limba germană maternă. Acestea trebuie să se regăsească în construcţia bugetului pe 2015. Vă mulţumesc frumos.
			Domnul Marian Neacşu: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.
			Am să predau scaunul domnului vicepreşedinte Ioan Oltean, ca să conducă şedinţa în continuare.
			(În continuare, şedinţa a fost condusă de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.)
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule vicepreşedinte.
			Stimaţi colegi, Continuăm şedinţa noastră consacrată declaraţiilor politice. Până mai apare vreun binevoitor în a-şi susţine declaraţia politică, daţi-mi voie să susţin eu propria mea declaraţie politică. Vă mulţumesc.
			(Coboară la tribună.)
			Domnul Ioan Oltean: Doamnelor şi domnilor colegi, Domnule deputat Ganţ, mă bucur că vă număraţi printre cei care manifestă un maxim interes faţă de această şedinţă consacrată declaraţiilor politice. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Bugetul anului 2015 - speranţa moare ultima". În ciuda resurselor publice colosale pe care le-a risipit mărinimos în acordarea nenumăratelor pomeni electorale, lăsând astfel economia României într-o stare de agonie avansată, Guvernul Ponta a eşuat lamentabil în setea lui nemărginită de acaparare a puterii. Dacă în urmă cu două luni, premierul Victor Ponta declara că nu ar fi corect să prezinte un proiect de buget până în momentul alegerilor prezidenţiale, tocmai pentru ca viitorul premier să nu fie pus în situaţia de a fi dirijat într-un proiect de buget deja calculat, iată că de această dată, contrar aşteptărilor, domnul premier Victor Ponta se află în postura de a reveni asupra acestei afirmaţii. Astfel, dânsul împreună cu toţi membrii Guvernului pe care îl conduce au datoria politică, legală şi morală de a propune soluţii reale, serioase şi concrete în ceea ce priveşte acoperirea cheltuielilor ocazionate de pomenile electorale ce au condus România lui 2015 la sapă de lemn. În pragul vizitei delegaţiei Fondului Monetar Internaţional, premierul Victor Ponta trebuie să prezinte soluţiile pe care le întrevede pentru a reuşi încadrarea într-un deficit bugetar de 1,4% din PIB, fiind nevoit să-şi onoreze, în acelaşi timp, şi promisiunile electorale din 2014. Guvernul Ponta trebuie să indice astfel exact sursele de finanţare de natură a suporta reducerea CAS-ului cu 5 puncte procentuale, cele care au stat la baza majorării pensiilor, precum şi cele care justifică măsurile de relaxare fiscală promise şi luate de Guvern chiar înainte de alegerile prezidenţiale. Cu toate că premierul Victor Ponta, precum şi ministrul finanţelor, Ioana Petrescu, au declarat în nenumărate rânduri că nu vor majora taxele ca urmare a măsurilor de relaxare fiscală adoptate în acest an tumultuos, Comisia Europeană ne avertizează asupra situaţiei deosebit de fragile a economiei, subliniind riscul major de creştere a taxelor pentru anul 2015. În acest sens, se trag puternice semnale de alarmă cu privire la gaura de 10 miliarde de lei pe care Guvernul este nevoit să o acopere, ca urmare a acordării reducerii CAS-ului cu 5 puncte procentuale, reducerii taxei pe stâlp, în paralel cu scăderea vertiginoasă a încasărilor din accize. Cu doar două săptămâni înainte de alegerile prezidenţiale, un biet popor român era amăgit, sufocat şi ţinut captiv uneia şi aceleaşi obsesii: cadouri electorale peste cadouri electorale, pe toate fronturile. Reducerea contribuţiilor de asigurări sociale la angajatori cu 5 puncte procentuale, acordarea pensiilor speciale, amnistierea fiscală a pensionarilor, a mamelor şi bugetarilor au fost doar câteva din măsurile pur populiste ale Guvernului Ponta, care a hotărât cu mare generozitate să renunţe la recuperarea a peste 700 de miliarde de lei, în speranţa că toate aceste privilegii şi acte de clemenţă se vor transforma în voturi. Cu doar două zile înaintea alegerilor prezidenţiale, premierul declara că acciza pentru rachiu din fructe şi pălincă va fi eliminată din 2015 şi că Guvernul este pregătit chiar şi pentru o bătălie juridică pe această temă cu oficialii Comisiei Europene. În acelaşi moment de referinţă sumbră, premierul oferea garanţii potrivit cărora TVA-ul la legume şi fructe se va diminua la 9%, urmat îndeaproape de TVA-ul la carne. De asemenea, premierul garanta majorarea pensiilor cu 5% de la 1 ianuarie 2015, la fel cum aproximativ 500.000 de copii instituţionalizaţi urmau să primească alocaţii duble sau la fel cum salariul minim brut pe economie va creşte de la 900 de lei la 975 de lei. Marea problemă a chestiunii bugetului pe anul 2015 o constituie faptul că Executivul trebuie să scadă deficitul de la 2,2% din PIB la 1,4% din PIB în anul 2015, conform angajamentelor pe care România şi le-a asumat prin pactul fiscal încheiat cu Comisia Europeană. Contextul este unul cât se poate de dur, în condiţiile în care Guvernul a abuzat deja de măsuri care au afectat profund atât cheltuielile, cât şi veniturile. Desigur, nici remanierea guvernamentală nu reprezintă o soluţie, pentru că aceasta nu va rezolva nicidecum problemele economice pe care România le întâmpină, aşa cum preocuparea numărul unu a premierului Victor Ponta nu ar trebui să fie o nouă configuraţie de guvernare, ci bugetul pe anul 2015. Domnul prim-ministru Victor Ponta ar trebui să ştie că nu remanierea va aduce venituri bugetare suplimentare şi că, practic, trebuie să existe o soluţie strict economică, fie prin mărirea veniturilor, fie prin micşorarea cheltuielilor. Ambele sunt, în acest moment, aproape imposibil de realizat în contextul taifunului de pomeni electorale ale Partidului Social Democrat. Aşteptăm cu interes bugetul care se pare că săptămâna viitoare va fi trimis în Parlament. Şi în funcţie de aceasta să putem să vedem în ce măsură angajamentele electorale ale actualului Guvern se regăsesc în situaţia financiară ce va fi discutată la nivelul Camerei Deputaţilor. Vă mulţumesc.
			(Îşi reia locul la prezidiu.)
			Domnul Ioan Oltean: Stimaţi colegi, în continuare îl invit pe distinsul nostru coleg Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar al PP-DD, pentru a-şi susţine propria declaraţie politică. Domnule coleg, aveţi cuvântul.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: Mulţumesc încă o dată, domnule preşedinte. Nu ştiu, poate am eu orbul găinilor în această dimineaţă, dar nu remarc niciun coleg în această sală în afară de Domnia Dumneavoastră. Şi regret faptul că interesul parlamentarilor rămâne extrem de scăzut atunci când este vorba de a prezenta problemele reale ale poporului. Vreau să vă întreb în această dimineaţă dacă v-aţi cumpărat cauciucuri de iarnă? Probabil că da. Asta înseamnă că fiecare al 4-lea cauciuc l-aţi dat Guvernului. Vă întreb dacă mâncaţi astăzi? Poate că da. Înseamnă că fiecare a 4-a înghiţitură i-o daţi Guvernului. Beţi cumva şi lapte? Încercaţi să luaţi medicamente? Fiecare al 4-lea flacon sau fiecare înghiţitură, a 4-a înghiţitură va fi dată Guvernului. Stimaţi colegi care ar trebui să fiţi în sală, Pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor este proiectul meu de lege privind reducerea TVA-ului la 19%, o promisiune electorală făcută de întreg spectrul politic. Le-aţi promis alegătorilor că le va fi mai bine, că le va creşte nivelul de trai, că vor putea cumpăra mai mult cu banii pe care îi au în buzunar, că veţi relansa economia şi veţi crea locuri de muncă. Voi cere astăzi încă o dată ca acest proiect de lege să ajungă pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor şi sper, pentru că aţi fost cu toţii de acord, ca această lege să fie adoptată. Dacă nu, vă recomand, să luaţi pastile. Probabil că fiecare a 4-a pastilă o veţi da Guvernului. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat.
			Îl invit acum la microfon pe distinsul nostru coleg Mircea Lubanovici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal. Domnule coleg, aveţi cuvântul în a vă susţine declaraţia politică. Vă ascultăm cu mare atenţie.
			Domnul Mircea Lubanovici: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Onorat prezidiu, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Prin declaraţia de astăzi doresc să felicit victoria partidelor pro-europene, Partidul Liberal Democrat, Partidul Democrat şi Partidul Liberal din Republica Moldova. Cred cu tărie că acest rezultat confirmă dorinţa cetăţenilor moldoveni de continuare a eforturilor de integrare a ţării lor în Uniunea Europeană. Opţiunea clară pentru un parcurs occidental a Republicii Moldova este cu atât mai importantă în actualul context politic internaţional. Prin urmare, este de datoria noastră de a susţine cât mai intens demersurile fraţilor noştri de aprofundare a luptei împotriva corupţiei, de dezvoltare a economiei şi de limitare a influenţei ruseşti în zonă. România trebuie să rămână un partener de încredere al Republicii Moldova, prin sprijinirea fermă a proceselor şi proiectelor de modernizare. Stimaţi colegi, Trebuie să remarc modul excelent în care s-au organizat alegerile pentru moldovenii din diaspora. Consider că, pe această cale, fraţii noştri de peste Prut ne-au dat o lecţie limpede de democraţie, votul din diaspora fiind posibil fără cozi interminabile, fără ore de aşteptare, reuşind să îşi exprime votul toţi cetăţenii care au dorit aceasta. Guvernul de la Chişinău trebuie felicitat pentru modul în care a organizat alegerile prin respectarea principiilor şi valorilor democratice, fapt pe care Guvernul Ponta nu a reuşit să-l îndeplinească. Acest lucru a fost posibil prin respectarea a două reguli simple: verificarea codului numeric personal într-o bază de date electronică, înaintea votului, iar secţiile de vot nu au primit mai multe buletine de vot decât pot fi procesate în timpul alocat votului. Iată aşadar două principii clare ce înlătură fără echivoc suspiciunea fraudării, pe care le putem lua în calcul la modernizarea Codului electoral. Împiedicarea dreptului constituţional la vot nu poate fi o opţiune într-un stat european. Acesta este motivul real pentru care actualul Guvern şi PSD-ul s-au opus constant tuturor iniţiativelor ce prevedeau votul prin corespondenţă sau votul electronic. Aşadar, stimaţi colegi, pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor se află proiectul de lege ce vizează implementarea votului prin corespondenţă, iniţiativă care, bineînţeles, nu a primit avizul Guvernului, dar din nefericire nu a ajuns încă să fie dezbătută în plen. Pentru orice fiinţă raţională, erorile sunt înlocuite de măsuri care să remedieze greşelile. Dacă aplicăm acest principiu la nivelul Guvernului şi al modului în care a organizat alegerile în diaspora, înţelegem limpede că puterea a făcut tot posibilul pentru a limita dreptul la vot, încălcând astfel Constituţia. Respingerea de către Guvern a iniţiativei votului prin corespondenţă nu arată decât iresponsabilitatea acestuia şi respingerea principiilor democratice, continuând politica comunistă de ignorare a diasporei. Statul român nu îşi poate asuma cu bună ştiinţă limitarea drepturilor constituţionale pentru cetăţenii săi. Lansez aşadar apel de responsabilizare către colegii parlamentari, astfel încât această iniţiativă să poată fi implementată. România viitorului trebuie să arate altfel. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Da. Mulţumesc, domnule deputat.
			Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Sorin-Avram Iacoban, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Stimate coleg, microfonul vă aparţine pentru 3 minute. Aveţi cuvântul.
			Domnul Sorin-Avram Iacoban: Mulţumesc, domnule preşedinte. Cu permisiunea dumneavoastră, astăzi voi avea pentru stenogramă, două declaraţii politice, din care prima: "Moldova are nevoie urgentă de autostrada Ungheni-Iaşi-Târgu Mureş". Cu permisiunea dumneavoastră, mă adresez de la înalta tribună a Parlamentului României domnului Victor Ponta, prim-ministrul României, prin următoarea scrisoare deschisă. Domnule prim-ministru Victor Ponta, Mă adresez dumneavoastră, ca reprezentant al electoratului din judeţul Iaşi, judeţ care alături de celelalte judeţe limitrofe are nevoie urgentă de autostrada Est-Vest. Încă din anul 2008, de când proiectul de autostradă a devenit viabil, o serie de şovăieli ale oamenilor politici cu putere de decizie, precum şi ale Ministerului Transporturilor au făcut ca acest proiect de autostradă de importanţă strategică europeană, care ar trebui să lege şi Republica Moldova de spaţiul democratic european, să fie amânat, în mod repetat, găsindu-se fel de fel de scuze, de cele mai multe ori nefundamentate. Astfel, într-unul din punctele de vedere ale CNADNR se explică faptul că autostrada străbate un traseu dificil, ceea ce ar impune un volum mare al lucrărilor (poduri, podeţe, viaducte) şi numeroase arii protejate. Cu altă ocazie, acelaşi CNADNR a găsit scuza că proiectarea nu este finalizată întrucât procedura de obţinere a acordului de mediu nu este finalizată. În aceeaşi ordine de idei, un alt obstacol l-a reprezentat însăşi incompetenţa şi reaua-credinţă a Guvernului Boc care în urma unor expertize făcute probabil în timpul şedinţelor din Modrogan, a estimat costuri foarte mari pe kilometru, undeva între 11 şi 60 de milioane de euro. S-a ajuns la concluzia că se vor contracta în acest scop servicii de expertiză tehnică şi financiară prin care se vor reanaliza soluţiile tehnice adoptate şi se vor face propuneri de reducere a costurilor. Tocmai când problema costurilor părea rezolvată, CNADNR nu se dezice de politica sa diversionistă, venind cu un comunicat de presă prin care se relevă faptul că, începând cu anul 2010, ariile protejate care au impact asupra traseului autostrăzii au fost extinse, ceea ce determină reconsiderarea studiului de impact şi reluarea procedurii de obţinere a acordului de mediu. În vara lui 2012, ministrul transporturilor, domnul Silaghi, estimează costul total, în urma elaborării indicatorilor tehnico-economici, la suma de 8,9 miliarde de euro, deşi pe site-ul CNADNR, la zi, valoarea estimată a proiectului este de doar 6,14 miliarde de euro. Domnul László Borbély declara în perioada în care era ministru al mediului că în urma mai multor discuţii la nivelul Comisiei Europene s-a acceptat ca, până la urmă, o parte din autostrada Ungheni-Târgu Mureş să fie finanţată din bani europeni. Domnule prim-ministru, Opinia publică din judeţul Iaşi şi din toate judeţele Moldovei a luat cunoştinţă, din presă, de declaraţiile dumneavoastră cum că susţineţi finanţarea autostrăzii Est-Vest, Ungheni-Iaşi-Târgu Mureş. În acest moment, până la apariţia Masterplanului de dezvoltare a infrastructurii de transport se cunoştea faptul că tronsonul Târgu Mureş-Neamţ este în stadiul de refacere a studiului de fezabilitate, cel actual fiind încărcat artificial, iar tronsonul Târgu Neamţ-Iaşi-Ungheni va putea avea finanţare şi bugetat corespunzător în perioada 2014-2020 din bani europeni. Mai mult, în august 2014 oficialii CNADNR au şi stabilit costurile pentru refacerea studiului de fezabilitate, undeva între 103 şi 122 de milioane de lei, costuri ce vor putea fi suportate prin Programul Operaţional Sectorial de Transport. Din păcate, în octombrie 2014, odată cu publicarea Master-planului de dezvoltare a infrastructurii de transport, pentru segmentul Ungheni-Târgu Mureş se prevede doar un drum expres, autostrada promisă neapărând nici la 26 octombrie 2014 în varianta revizuită a Masterplanului. Cetăţenii judeţului Iaşi şi ai judeţelor limitrofe nu pot înţelege această schimbare de optică a ministrului Ioan Rus de vreme ce, în campania electorală, acelaşi ministru a avut numeroase apariţii publice partizane necesităţii autostrăzii Est-Vest, susţinând că există resurse pentru realizarea acesteia până în 2018. Domnule prim-ministru, În ziua în care mă adresez dumneavoastră, CNADNR susţine public că autostrada Târgu Mureş-Iaşi-Ungheni devine o alternativă atractivă pentru traficul internaţional de tranzit ce se va desfăşura între Coridoarele de Transport Paneuropean nr. IV şi IX. Mai mult, au fost stabilite şi tronsoanele de executare a autostrăzii, precum şi proiectantul acestora, în speţă tronsonul Târgu Mureş-Ditrău, având în total 91,6 kilometri cu proiectantul SC Search Corporation SRL, tronsonul Ditrău-Târgu Neamţ având 118 km cu proiectantul SC IPTANA SA şi tronsonul Târgu Neamţ-Iaşi-Ungheni având 100,6 km cu proiectantul SC INOXA SRL. În prezent, legătura între cele două provincii istorice, Moldova şi Transilvania, se desfăşoară pe traseele DN 15 B - DN 15 şi DN 15 - DN 12C - DN 13B, care fac cu greu faţă fluxului sporit de trafic. Domnule prim-ministru Victor Ponta, Românii din judeţul Iaşi şi din judeţele limitrofe doresc "o Românie care uneşte", însă pentru "o Românie care uneşte" este nevoie de o infrastructură corespunzătoare. Autostrada Est-Vest a fost promisă încă din anul 2008 şi susţinută la nivel guvernamental atât declarativ, cât şi faptic. Au fost găsite surse de finanţare, s-au refăcut studii de fezabilitate, s-au cheltuit bani guvernamentali, s-au stabilit tronsoanele de executare şi proiectanţii acestora, mai trebuie să se manifeste şi voinţa politică. Alegătorii din provincia istorică Moldova au fost mereu lăsaţi la urmă de guvernările anilor 2009-2012. Vă scriu cu speranţa că veţi interveni activ pentru revizuirea Masterplanului de infrastructură rutieră, în sensul includerii cu prioritate strategică a autostrăzii Iaşi-Târgu Mureş. Nu în ultimul rând, domnule prim-ministru, promisiunile făcute cetăţenilor din provincia istorică Moldova au ajuns la scadenţă şi ca orice obligaţie ajunsă la scadenţă aceasta trebuie onorată, pentru că şi cetăţenii din această parte de ţară trebuie să beneficieze de o infrastructură rutieră adecvată şi de condiţii de transport rutier civilizate. Cu preţuire, Deputat Sorin-Avram Iacoban, Colegiul nr. 10 Iaşi. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat. Sper să plec de la Târgu Mureş-Iaşi-Chişinău, pe autostradă. Susţin întru totul proiectul acesta.
			Nu mai e nimeni în sală care doreşte să...? Da. Domnul deputat Sorin Stragea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Domnule deputat, microfonul vă aparţine până vă epuizaţi declaraţia politică. Vă rog, aveţi cuvântul.
			Domnul Sorin Constantin Stragea: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică se intitulează "1 Decembrie, Ziua Naţională a României". S-au împlinit acum câteva zile 96 de ani de când ziua de 1 Decembrie este cinstită de întreaga naţiune română. Atunci, prin hotărârea întregului popor român, se împlinea un vis secular, pentru îndeplinirea căruia au luptat şi şi-au dat obolul de suferinţă şi sânge multe generaţii, pentru unitatea naţională statală a românilor hotărâtă pentru totdeauna de Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia în sfânta zi de 1 Decembrie 1918. Ne îndrituiau la această unitate originea, istoria, limba, datinile, obiceiurile, idealurile şi aspiraţiile românilor de pretutindeni. Pentru aceasta luptaseră românii sub Mihai Viteazul, revoluţionarii paşoptişti care înscriseseră în programele lor acest deziderat naţional. Unirea românilor s-a realizat în cadrul unui proces, început cu dubla recunoaştere a lui Alexandru Ioan Cuza şi lupta diplomatică dusă de acesta cu Marile Puteri pentru recunoaşterea unirii Moldovei cu Ţara Românească, a continuat apoi cucerirea independenţei de stat a României şi reunirea Dobrogei cu Ţara, pentru a încheia în acel moment al zilei de 1 Decembrie 1918, când unitatea românească s-a desăvârşit. Independenţa şi unitatea au fost câştigate cu arma în mână, iar hotărârea de unire a avut un caracter plebiscitar. De-a lungul istoriei, poporul român, prin faptele sale, a dovedit că-şi merită dreptul de a trăi unit şi liber. Intrarea României în Primul Război Mondial, în vara anului 1916, a avut ca scop unirea provinciilor româneşti cu patria-mamă, un suport real pentru jertfele umane şi materiale acceptate eroic de poporul român în timpul războiului. Pe 27 martie 1918, Sfatul Ţării de la Chişinău, exprimând dorinţa românilor, a votat unirea Republicii Moldova cu România, a Republicii Moldoveneşti - cum se spunea atunci. A urmat, în lunile octombrie-noiembrie, revoluţia de eliberare naţională a poporului român de pe cuprinsul Austro-Ungariei. Iar Consiliul Naţional Român Central a decis convocarea Marii Adunări Naţionale la Alba Iulia pentru a consfinţi unirea Transilvaniei cu România. Astfel, Alba Iulia a devenit simbolul unităţii naţionale a tuturor românilor. Pe porţile cetăţii pe care în urmă cu secole intra triumfător Mihai Viteazul, în ziua de 1 Decembrie se revărsa într-o ordine impresionantă o mulţime de români. Prin prezenţa lor, voiau să certifice dorinţa de a se uni cu ţara şi de a fi martorii acestui moment istoric. Astfel, pe Câmpul lui Horia s-au strâns peste 100.000 de oameni, români şi de alte naţionalităţi, muncitori, ţărani, meseriaşi, intelectuali. Erau prezenţi şi 1.228 de delegaţi aleşi prin vot de cercurile electorale sau de organizaţii politice şi de instituţiile româneşti din Transilvania, printre care oameni politici şi fruntaşi ai mişcării naţionale. În ciuda restricţiilor şi impedimentelor de tot felul impuse de trupele de ocupaţie, mii de bănăţeni au răspuns la chemarea Consiliului Naţional Central şi s-au îndreptat către Alba Iulia pentru a lua parte la Marea Adunare care avea să proclame Unirea. Delegaţia bănăţenilor a avut în final 359 de membri oficiali reprezentând toate categoriile sociale şi principalele organizaţii politice, sociale şi culturale bănăţene, printre care şi numeroşi lugojeni. Pe lângă aceştia a participat un număr mare de români bănăţeni de pe întreg cuprinsul Banatului. Memorabile sunt cuvintele primului-ministru al României de atunci, marele om politic Ion I.C. Brătianu: "Vă aşteptăm de o mie de ani şi aţi venit ca să nu ne mai despărţim niciodată. Sunt în viaţa unui neam clipe de fericire atât de mari încât ele răscumpără veacuri întregi de suferinţă. Bucuria noastră nu este bucuria unei singure generaţii. Ea este sfânta trezire a întregului popor român care de sute şi sute de ani a îndurat suferinţele cele mai crude, fără să-şi piardă credinţa neclintită în sosirea acelei zile care ne uneşte astăzi şi care trebuia să vie, care nu putea să nu vie". Prin Marea Unire din 1918 s-a realizat cadrul naţional propice pentru dezvoltarea societăţii într-un ritm mai rapid, prin înmănuncherea, în acelaşi stat, a tuturor energiilor şi capacităţilor creatoare ale poporului român. Faptul că, după Revoluţia din 1989, data de 1 Decembrie a devenit Ziua Naţională a României demonstrează o dată în plus importanţa evenimentelor la care ne-am referit. În acelaşi timp este şi o obligaţie pe care noi, românii, ne-am asumat-o indirect atunci când am hotărât data zilei naţionale a ţării noastre - de a păstra unit poporul român. Unit şi liber. Dumnezeu să ajute România şi poporul român! Deputat PSD Sorin Stragea, Colegiul nr. 7 Timiş. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Da, mulţumim şi noi. Doamne ajută poporul român! Mulţumesc, domnule deputat.
			Domnul deputat Sorin-Avram Iacoban încă mai are o declaraţie. Îi acordăm cuvântul să o prezinte şi pe aceasta. Poate între timp mai apar şi alţi colegi dornici să-şi prezinte declaraţiile politice de la înalta tribună a Camerei Deputaţilor. Aveţi cuvântul, domnule Iacoban.
			Domnul Sorin-Avram Iacoban: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Cu îngăduinţa dumneavoastră, astăzi, cea de-a doua declaraţie politică se intitulează "Poporul are întotdeauna dreptate". Dragi colegi, Dragi români, Duminică, 16 noiembrie 2014, poporul român a dat o lecţie severă întregii clase politice, nu numai unui competitor electoral. După 10 ani de dezbinare şi de suburbie politică generată de regimul Traian Băsescu, alegătorii români au ieşit masiv la vot dorind să arate că principalul titular al suveranităţii naţionale este cetăţeanul român şi că manifestarea acestei suveranităţi se face prin votul liber exprimat. Clasa politică din România ar trebui să înţeleagă că regulile bătăliilor politice se impun a fi schimbate odată cu seriozitatea mesajului adresat electoratului. Este evident faptul că românii au ieşit din inerţia în care i-a adus regimul Traian Băsescu, dorind să arate că părerea lor trebuie să conteze cel mai mult în stabilirea priorităţilor de către clasa politică. Statul de drept, corupţia, efectele de oligarhie au reprezentat teme principale de campanie pentru ambii candidaţi care au concurat în turul 2 al scrutinului prezidenţial, însă se pare că alegătorul român nu a mai fraternizat la aceste teme puternic vehiculate în ultimii 10 ani, ci a dorit un singur lucru, să-şi facă simţită prezenţa la vot. Am înţeles mesajul dat de electoratul român, un mesaj simplu, dar foarte bine conturat. Am înţeles faptul că electoratul român a dorit să dea o palmă întregului spectru politic. Am înţeles că aroganţa tuturor politicienilor nu poate fi decât dăunătoare şi în niciun caz bine primită de alegători. De fapt, cine suntem noi, politicienii? Suntem oameni aflaţi în slujba poporului, oamenii care servesc poporul şi care, prin activitatea reprezentativă pe care o desfăşurăm, căutăm să găsim soluţiile cele mai bune pentru asigurarea unui trai decent tuturor cetăţenilor din România, fie că locuiesc în ţară, fie că locuiesc în străinătate. Însă rolul clasei politice din România nu s-a concretizat în ultimii zece ani de luptă politică surdă, fapt pentru care tensiunile sociale s-au acutizat şi împreună cu acestea şi lipsa de încredere faţă de clasa politică şi reprezentanţii ei. Odată cu tensiunile sociale acutizate, românul a dorit să tragă un semnal de alarmă. Dacă până în noiembrie 2014 cartonaşul roşu arătat clasei politice îl constituia lipsa de interes faţă de scrutine electorale, iată că, deloc surprinzător, în noiembrie 2014 am asistat la o mobilizare fără precedent, constituită ca un puternic semnal de alarmă faţă de toţi politicienii din România. Dragi colegi, Am rămas datori la capitolul respect faţă de electoratul român. Nu e prea târziu ca noi, politicienii, să schimbăm regulile jocului. Mai multă responsabilitate, mai multă răbdare şi mai mult interes faţă de problemele electoratului va face ca gradul de încredere al românilor în instituţiile statului să crească din nou. Suntem obligaţi ca noi, parlamentarii români, să recâştigăm respectul ce i se cuvine acestei instituţii fundamentale a statului român ca reprezentare fidelă a principiului pluripartidismului reprezentativ. Avem timp, domnilor colegi, aproximativ un an şi jumătate până la următorul scrutin electoral, pentru a demonstra faptul că românii sunt reprezentaţi cu cinste şi profesionalism în Parlamentul României. În caz contrar, alegătorul român nu va întârzia să tragă din nou semnale de alarmă, pentru că, oricând şi indiferent de vremuri, poporul a avut, are şi va avea întotdeauna dreptate. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc şi eu, domnule deputat.
			Stimaţi colegi, Se pare că am epuizat mult mai devreme lista celor interesaţi să-şi prezinte declaraţiile politice de la microfonul Camerei Deputaţilor. Am avut doar şapte colegi care, în dimineaţa aceasta, s-au trezit mai devreme pentru a-şi susţine declaraţiile. Am să dau citire acum listei de colegi, de deputaţi care au preferat să depună declaraţiile în scris la secretariatul Camerei Deputaţilor. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat domnul deputat Florin Corneliu Buicu. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal domnii deputaţi: Gheorghe Costin, Raluca Surdu, Cristina-Ancuţa Pocora, Eugen Gheorghe Nicolăescu, Erland Cocei, Carmen Eleonora Hărău, Florica Cherecheş, Gheorghe Dragomir, Mihai Lupu, Vasile Varga, Ioan Cupşa, Ionel Palăr, Florin Alexe şi Mugur Cozmanciuc au depus în scris declaraţiile politice. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, deputaţii: Roberta Anastase, Alexandru Nazare, Ion Şcheau, Vasile Gudu, Cornel Sămărtinean, Sanda-Maria Ardeleanu, Valeria Schelean, Claudia Boghicevici, Andreea Paul, George Ionescu, Raluca Turcan, Mircea Man şi Vasile Iliuţă, de asemenea, le-au depus în scris. Din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, domnul Petru Movilă a depus şi Domnia Sa în scris declaraţia politică. Iar din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnii deputaţi: Niculae Mircovici şi Nicolae Păun au depus, aşijderea, în scris declaraţiile politice. Între timp şi domnul deputat Romeo Nicoară, din partea Grupului parlamentar al PNL, şi-a depus declaraţia în scris. A depus-o la secretariatul Camerei Deputaţilor. Statistic, stimaţi colegi, şapte parlamentari şi-au prezentat declaraţia politică de la înalta tribună a Camerei Deputaţilor, iar 32 le-au depus în scris.
			Pe ultima sută de metri, pe principiul acela că cei din urmă vor fi aproape întotdeauna cei dintâi, iată că şi distinsa noastră colegă, Ana Brichall, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, a sosit alergând. Îi dăm timpul să-şi revină, să-şi tragă sufletul pentru a-şi prezenta propria declaraţie politică. De asta cred că nu puteam să închei şedinţa fără să o avem prezentă. Doamnă deputat, microfonul vă aparţine. Vă rog să vă prezentaţi declaraţia politică.
			Doamna Ana Birchall: Mulţumesc mult, domnule preşedinte. "Promovarea interesului naţional prin diplomaţia parlamentară şi diplomaţia economică" În declaraţia de astăzi vreau să vă vorbesc despre diplomaţia parlamentară şi diplomaţia economică care, în accepţiunea mea, ar trebui folosite mult mai des pentru promovarea interesului naţional. Într-o lume globalizată, în care schimbul rapid de informaţii şi idei reprezintă norma în relaţiile internaţionale, diplomaţia parlamentară şi diplomaţia economică alcătuiesc un domeniu tot mai necesar, tocmai datorită siguranţei şi rapidităţii cu care pot fi deschise pieţe economice noi, pot fi construite relaţii trainice, care să promoveze oportunităţile pe care România le oferă. Stimate colege, Stimaţi colegi, Nu mai suntem în situaţia din urmă cu câteva decenii, când doar Executivul promova relaţiile diplomatice pe scena internaţională. În opinia mea, Parlamentul poate şi trebuie să aibă un rol activ în promovarea interesului naţional în afara ţării. Diplomaţia parlamentară, diplomaţia economică furnizează în practica relaţiilor internaţionale un mecanism diplomatic mai flexibil care trebuie să completeze canalele diplomatice tradiţionale. Diplomaţia parlamentară şi diplomaţia economică se află la dispoziţia fiecărui parlamentar, care, în calitatea sa de reprezentant al poporului, poate să contribuie la stabilirea punţilor de comunicare reală, practică, mai flexibilă, pentru promovarea intereselor ţării noastre. Spre exemplu, comisiile de specialitate, secretariatele şi conferinţele instituţiilor parlamentare trebuie să continue să aibă un dialog instituţional mult mai strâns cu comisiile partenere din diversele parlamente ale lumii, în scopul demersurilor concertate de promovare a interesului României. Stimate colege, Stimaţi colegi, În calitatea mea de deputat în Parlamentul României şi de Înalt Reprezentant al prim-ministrului pentru afaceri europene şi parteneriatul cu Statele Unite, am putut observa avantajele diplomaţiei parlamentare şi diplomaţiei economice în delegaţiile externe din care am făcut parte. România are de câştigat din utilizarea acestor instrumente de politică externă pentru a deschide posibilitatea accesării de noi pieţe, cum sunt, spre exemplu, India, Qatar, China sau alte state din Asia, şi, în acelaşi timp, pentru susţinerea intereselor economice ale României, ale întreprinzătorilor români şi ale statului român, continuând, bineînţeles, pieţele şi relaţiile cu care le avem deja stabilite în mod tradiţional pe pieţele noastre tradiţionale. România a avut deja o serie de progrese importante după 1990 în ceea ce priveşte diplomaţia parlamentară. Dintr-o ţară izolată pe plan internaţional, România a reuşit într-un timp scurt să refacă legăturile diplomatice atât cu statele din Europa, cât şi cu alte state din lumea întreagă. Importanţa pe care Parlamentul României o acordă diplomaţiei parlamentare a fost demonstrată de numărul întâlnirilor la nivel bilateral dintre parlamentarii noştri şi cei ai altor state, dar şi de poziţiile importante pe care le ocupă acum aleşii români în organizaţiile parlamentare internaţionale. De asemenea, trebuie remarcate vizitele bilaterale fie ale preşedintelui Camerei Deputaţilor în diverse state ale lumii, la invitaţia omologilor săi, sau vizitele în România ale diverşilor preşedinţi de parlamente europene. Susţin oportunitatea ca România să continue să fie un factor de stabilitate şi de echilibru în regiune, asumându-şi rolul strategic important de lider regional, dar şi să fie un hub investiţional, o poartă a investiţiilor dinspre Orient înspre Uniunea Europeană. În calitate de preşedinte al Grupului de prietenie România-India din Parlamentul României, susţin promovarea şi intensificarea unor relaţii, inclusiv economice, mult mai strânse dintre cele două ţări. România are un potenţial extraordinar care trebuie promovat inclusiv prin diplomaţia parlamentară şi diplomaţia economică şi vă invit, stimate colege şi stimaţi colegi, să folosim mult mai mult aceste instrumente democratice, complementare diplomaţiei şi relaţiilor internaţionale tradiţionale, pentru promovarea intereselor ţării noastre. Pentru orice stat este din ce în ce mai important ca Parlamentul să continue şi să intensifice activităţile care ţin de diplomaţia parlamentară şi de diplomaţia economică, complementare canalelor diplomatice tradiţionale, în efortul comun de promovare a interesului României. Şi pentru stenogramă, domnule preşedinte, permiteţi-mi să depun în scris şi o altă declaraţie intitulată "România - centru de dezvoltare IT". Vă mulţumesc. Ana Birchall, deputat Colegiul nr.5, Vaslui.
			Domnul Ioan Oltean: Stimată colegă, Mulţumim frumos. Depuneţi în scris şi cealaltă declaraţie politică.
			Stimaţi colegi, Între timp, a mai depus în scris o declaraţie politică şi domnul deputat Ion Cupă din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator. A mai sosit, între timp, şi distinsul nostru coleg Virgil Guran, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator şi Partidul Liberal Reformator, pe care-l invit la microfon. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Virgil Guran: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţie politică despre poziţia unui parlamentar când se află la putere sau în opoziţie. De când sunt în Parlament, de doi ani de zile, am fost şi la putere, am fost şi în opoziţie, acum se pare că vom intra din nou la putere şi, de multe ori, observ că un proiect de lege pe care l-am promovat când eram într-o anumită poziţie nu mai este valabil, nu mai este bun în momentul în care eşti în cealaltă poziţie. Nu mi se pare normal. Mi se pare normal ca un proiect de lege să fie bun şi când eşti la putere, şi când eşti în opoziţie. Observ că, de fapt, această luptă politică înseamnă, de fapt, ori a promova ceva care ori este bun, ori nu este bun trebuie susţinut, că aşa s-a stabilit de către cineva important din politica românească, din administraţia românească, iar când eşti în opoziţie, trebuie să spui nu, chiar dacă proiectul bun, chiar dacă este rău. Va spun sincer, mi se întâmplă şi mie acest lucru. Mă uit la anumite proiecte la care am lucrat, în care am crezut şi cred şi care ba sunt bune, ba nu sunt bune şi refuz să accept o astfel de situaţie. Din punctul meu de vedere, am încercat, de când sunt în Parlament, să am o poziţie constantă şi, în momentul în care ceva a fost bun, am votat, când nu a fost bun, nu am votat. Şi vă dau câteva exemple. Eram la putere când Legea minelor, din punctul meu de vedere eu n-am votat-o, chiar dacă eram la putere, chiar dacă se spunea că trebuie s-o votăm; amnistia nu am votat-o nici când am fost la putere, nici când am fost în opoziţie şi voi încerca să fiu constant în acest sens. Aşa că, până la sfârşitul mandatului, o să încerc şi sunt convins că voi reuşi, să votez conform conştiinţei mele, inclusiv la ridicarea imunităţii unor parlamentari, pentru că nu mi se pare normal să nu judeci tu în funcţie de situaţie şi în funcţie de interesele politice sau de valul popular sau de presiunea, eventual, a străzii, să votezi în necunoştinţă de cauză, să afectezi viaţa unui parlamentar sau să votezi împotrivă, când ar trebui, de fapt, legea să facă dreptate în privinţa unor parlamentari. Aşa că, încă o dată spun, până acum, în acest mandat şi şi în viitor voi vota întotdeauna în funcţie de conştiinţă, în funcţie de interesele oamenilor pe care-i reprezint şi aşa cum îmi dictează mie logica pentru interesul naţiunii noastre. Vă mulţumesc. Deputat de Prahova, Guran Virgil.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat.
			Dacă mai doreşte cineva? Îl avem şi pe domnul chestor Ionel Palăr din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal. Îl invit la microfon pentru a-şi susţine declaraţia politică. Domnule deputat, aveţi cuvânt. Trei minute microfonul vă aparţine. Mulţumesc.
			Domnul Ionel Palăr: Bună dimineaţa! Vă mulţumesc frumos. Stimaţi colegi, Vin aici, în faţa dumneavoastră, la doar câteva zile după o mare sărbătoare naţională, o sărbătoare la care trag nădejde că aţi participat cu toţii, mai ales acum, după ce România, în urma alegerii domnului Klaus Iohannis, a început să primească din ce în ce mai multe semnale pozitive din partea partenerilor internaţionali. 1 Decembrie este o zi specială pentru România, este Ziua Naţională a României, este ziua simbolică în care se cuvine să reflectăm asupra idealului de unitate naţională. În 1918, Marea Unire a avut o expresie teritorială şi instituţională. A însemnat desăvârşirea statului naţional, ca act de voinţă al naţiunii române. La 1 Decembrie 1918, Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia a hotărât Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu Regatul Român. Unitatea naţională reprezintă pentru noi un adevărat proiect, un ţel pe care sperăm să îl realizăm cât mai curând. Deşi unii dintre dumneavoastră aţi ales să vă folosiţi de acest slogan în campania electorală care s-a încheiat recent, doresc să vă reîmprospătez memoria cu câteva elemente care ar trebui să vă trezească din starea de visare în care vă aflaţi şi să vă aducă rapid cu picioarele pe pământ, pe acel pământ românesc pe care îl lăudaţi doar atunci când aveţi interes şi de care fugiţi când alegeţi să vă faceţi concediile în străinătate. Este de-a dreptul ruşinos ca atât dumneavoastră, dragi colegi social-democraţi, cât şi preşedintele vostru, Victor Ponta, să vă folosiţi de România, de simbolul Unirii şi cu prima ocazie care se iveşte să spuneţi fără să gândiţi că a fost campanie, că a trecut şi că acum începeţi să realizaţi ce se petrece în jurul vostru. Până acum ce aţi făcut? Dacă nu ştiţi, vă spun eu, aţi dormit, şi v-aţi bătut joc de români, care v-au trimis în aceste bănci să îi reprezentaţi, să îi apăraţi, v-aţi lăsat purtaţi de mirajul puterii şi aţi uitat care este rostul dumneavoastră aici. Românii s-au săturat să vadă în scaunele din Parlament oameni dormind! Românii au ieşit în stradă să susţină dreptul la vot al conaţionalilor lor aflaţi peste hotare. Românii şi România s-au trezit, voi când aveţi de gând să faceţi acest lucru? Românii au ales să schimbe ceva, au ales un nou preşedinte, un preşedinte care le seamănă, un preşedinte care le este fidel, este altfel, un preşedinte care să nu îi mintă, să nu le promită marea cu sarea, un preşedinte care le-a spus din capul locului că lucrurile nu se schimbă peste noapte, că toate au nevoie de timp pentru a fi implementate. Românii au înţeles ce înseamnă cu adevărat să fii mândru de ţara ta, să nu le fie ruşine să spună că sunt români. Prin votul diasporei de pe 16 noiembrie, precum şi al românilor din Republica Moldova s-a demonstrat că nu le este indiferent ce se întâmplă în ţara lor, dându-ne o lecţie de adevărat patriotism. Ziua Naţională a României nu se serbează doar în România, ci în orice cămin unde sunt români. Pentru cetăţenii din Republica Moldova, ziua de duminică, a fost o zi importantă, a fost o zi în care au ales direcţia pe care o va urma ţara lor în anii viitori. Astfel, alegerile care au avut loc duminica aceasta în Republica Moldova au evidenţiat faptul că majoritatea cetăţenilor îşi doresc o schimbare accelerată a parcursului european al ţării lor. Doresc să-i felicit cu această ocazie pe partenerii noştri din Partidul Liberal Democrat şi pe cei din Partidul Liberal pentru rezultatele obţinute în aceste alegeri. Acestor partide şi celor care se vor alătura lor le revine obligaţia de a depune tot efortul pentru ca Republica Moldova să devină membră a Uniunii Europene. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumesc, domnule deputat. Să dea Dumnezeu să fie bine!
			Stimaţi colegi, Între timp au mai depus în scris declaraţiile politice doamna deputat Ioana-Jenica Dumitru din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, Mihai Deaconu din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului - Dan Diaconescu, precum şi domnul deputat Cornel Comşa, din partea grupului de deputaţi fără apartenenţă la un grup parlamentar.
			Mai avem un distins coleg care a apărut pentru a-şi susţine declaraţia politică, domnul deputat Dragoş Zisopol, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale. Stimate coleg, aveţi cuvântul.
			Domnul Dragoş Gabriel Zisopol: Vă mulţumesc. Stimate domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Stimaţi colegi, "1 Decembrie 1918, ziua naţională a cetăţenilor români de pretutindeni" Ziua de 1 Decembrie 1918 reprezintă un moment crucial din istoria poporului român. Realizările lui Mihai Viteazul, ale paşoptiştilor, ale lui Alexandru Ioan Cuza, ale personalităţilor anilor 1900-1910 şi, mai presus de toate, sacrificiul suprem al omului de rând s-au concentrat într-un punct istoric memorabil - 1 Decembrie 1918. Citind Rezoluţia Adunării Naţionale, ne dăm seama că "unitatea în diversitate", un concept apărut în Europa mult mai târziu, a fost unul dintre principiile fundamentale care au stat la baza Marii Uniri. Textul rezoluţiei este relevant şi în ceea ce priveşte implicarea activă a naţionalităţilor conlocuitoare în actul Unirii de la 1 Decembrie 1918. Minorităţile naţionale s-au alăturat tuturor celor care au luptat pentru libertate şi unitate, componente fundamentale ale demnităţii naţionale. Aniversarea Marii Uniri din 1 Decembrie 1918 este un prilej de a-mi exprima recunoştinţa faţă de toţi cei care au contribuit la materializarea celui mai înălţător vis al cetăţenilor români - Unirea. În acest context, anual, Uniunea Elenă din România, prin intermediul Comunităţilor greceşti teritoriale, organizează manifestări dedicate Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 - seminarii, lansări de carte, depuneri de coroane şi exemplele ar putea continua. Anul acesta, la iniţiativa Uniunii Elene din România şi cu sprijinul Departamentului pentru Relaţii Interetnice, am organizat joi, 27 noiembrie 2014, la sediul Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureşti, un simpozion dedicat Zilei Naţionale a României. Au participat membrii Comisiei de cultură a Consiliului minorităţilor naţionale, conducerea Departamentului pentru Relaţii Interetnice şi mulţi alţi invitaţi. Însemnătatea zilei de 1 Decembrie 1918 şi contribuţia naţionalităţilor conlocuitoare la acest eveniment major pentru poporul român au fost evocate de doamna prof. univ. dr. Georgeta Filitti, invitata de onoare a Uniunii Elene din România, şi de reprezentanţii tuturor minorităţilor naţionale din ţara noastră. Doamnelor şi domnilor deputaţi, În încheiere, permiteţi-mi, ca în calitatea pe care vremelnic o deţin, de preşedinte şi deputat al Uniunii Elene din România, să urez cetăţenilor români de pretutindeni un călduros la mulţi ani! Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumim şi noi. La mulţi ani tuturor românilor! La mulţi ani România!
			Stimaţi colegi, Cu acestea închidem şedinţa de astăzi, consacrată declaraţiilor politice. Trebuie să remarc faptul că... Mai avem o declaraţie depusă în scris, pe ultimii cinci metri înainte de a închide şedinţa, din partea doamnei deputat Niculina Mocioi din partea Grupului Partidului Naţional Liberal. Avem, aşadar, 35 de declaraţii politice depuse în scris. Doar trei din partea puterii, restul din partea opoziţiei. Astăzi opoziţia a fost mult mai prezentă, a dominat din toate punctele de vedere puterea la capitolul declaraţii politice prezentate şi declaraţii politice depuse în scris. Şi apoi mai avem. Vremea, bat-o cucu' de vreme!
			Mai avem o declaraţie pe care o depunem în scris din partea doamnei deputat Neviser Zaharcu. Vă rog, stimate colegă, depuneţi şi astea le depuneţi la... Îi dau cuvântul doamnei deputat pentru a-şi prezenta declaraţia politică. E bine că a prins ultimul vagon al trenului de la declaraţii politice. Stimată colegă, cu tot dragul, aveţi cuvântul. Respiraţi uşor, aveţi timp! Stăm şi vă aşteptăm.
			Doamna Neviser Zaharcu: Bună dimineaţa! Mulţumesc mult. Îmi cer scuze, din cauza vremii am întârziat, dar am considerat că e importantă din cele trei declaraţii. "Alegerile parlamentare din Republica Moldova, un pas concret spre integrarea europeană" Stimaţi colegi deputaţi, Rezultatul alegerilor parlamentare din Republica Moldova a demonstrat, fără echivoc, că electoratul din ţara noastră soră îşi doreşte continuarea procesului de integrare europeană, precum şi un Guvern reformist, care să procedeze la continuarea acţiunilor demarate în scopul modernizării şi instituirii statului de drept. În acest context, este nevoie şi de continuarea susţinerii Republicii Moldova de către Guvernul României, prin intensificarea cooperării dintre cele două ţări în toate domeniile, cu precădere în economie şi politică externă, unde noi avem deja o experienţă europeană importantă. De altfel, faptul că noul ministru de externe al României, Bogdan Aurescu, s-a aflat duminică la Chişinău reprezintă o garanţie suplimentară a faptului că statul român urmăreşte cu atenţie realizarea dezideratelor de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Alegerile de peste Prut au fost extrem de importante nu doar pentru viitorul Republicii Moldova, ci şi pentru securitatea României, ca stat de graniţă estică a NATO şi Uniunii Europene. Trebuie remarcat şi faptul că formaţiunile politice proeuropene, care au câştigat mandatele majoritare în noul Parlament al Republicii Moldova, au început deja discuţiile în vederea formării unei noi coaliţii de guvernare. Rezultatele aproape finale indică faptul că partidele cu vocaţie europeană, respectiv cel Liberal Democrat, Democrat şi Liberal, au obţinut 55 din cele 101 mandate de deputat, câştigând confruntarea cu formaţiunile socialiste şi comuniste, care îşi doresc o apropiere consistentă de Rusia, dar şi denunţarea Acordului de asociere a Moldovei la Uniunea Europeană. Reacţii pozitive la desfăşurarea scrutinului din Republica Moldova au venit atât din partea autorităţilor europene, cât şi dinspre Statele Unite ale Americii. Uniunea Europeană a salutat organizarea alegerilor parlamentare din Moldova şi a precizat că este nevoie acum de formarea urgentă a unui Guvern responsabil, care să permită continuarea cooperării şi reformelor pentru transparenţă, statul de drept şi economia de piaţă a ţării. De altfel, oficialii europeni au afirmat că scrutinul parlamentar din Republica Moldova a fost caracterizat de o largă opţiune pentru alternative politice, iar un nou impuls pentru reforme va fi crucial pentru asocierea politică şi integrarea europeană a Republicii Moldova. Uniunea Europeană a reiterat că va rămâne un partener de încredere al Moldovei, care va susţine efortul de reformare a ţării şi va coopera activ pentru obţinerea tuturor beneficiilor Acordului de asociere, în interesul tuturor cetăţenilor moldoveni. De asemenea, Statele Unite ale Americii au apreciat alegerile de duminică din Moldova ca fiind un reper important pe calea democraţiei, afirmând că SUA sunt pregătite să colaboreze cu noul guvern ce va fi format. Aşadar, forţele politice care formează alianţa de guvernământ proeuropeană au câştigat alegerile de duminică, un fapt remarcabil, care atestă că moldovenii îşi doresc continuarea integrării europene şi euroatlantice a ţării lor. Sunt convins că România va sprijini şi mai concludent acest efort al Republicii Moldova şi în anii următori. Vă mulţumesc.
			Domnul Ioan Oltean: Vă mulţumesc şi eu, doamnă deputat.
			Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Ion Bălan, din partea aceluiaşi grup parlamentar, adică al Partidului Social Democrat. Stimate coleg, aveţi cuvântul.
			Domnul Ion Bălan: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Nu mă aşteptam să-mi daţi cuvântul aşa de repede. Declaraţia mea politică se intitulează "3 decembrie, Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi". Stimaţi colegi, înainte de a începe declaraţia mea politică, permiteţi-mi să urez, încă o dată, de data aceasta de aici, din plenul Camerei Deputaţilor, la mulţi ani românilor şi tuturor acelora care simţim româneşte! Şi iată că, după data de 1 decembrie, urmează o altă dată importantă pentru aproximativ 15% din populaţia lumii care suferă de un handicap, conform unui raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, dar nu numai pentru aceştia. Data de 3 decembrie a fost aleasă în 1992 de Adunarea Generală ONU pentru a motiva populaţia să înţeleagă efectele dizabilităţilor şi pentru a combate discriminarea. În prezent, în România, trăiesc aproximativ 700.000 de persoane cu handicap, dintre care 90.000 sunt copii. Dintre acestea doar 12,6% sunt active pe piaţa muncii, restul persoanelor fiind dependente de ajutorul din partea statului şi al rudelor. Cei cu probleme grave beneficiază de serviciul subvenţionat de stat al însoţitorilor, aproximativ 135.000 de persoane. Însă, dincolo de statistici şi cifre, ONU doreşte ca întreaga lume să devină mai conştientă şi mai responsabilă de problemele celor de lângă noi şi de integrarea persoanelor cu dizabilităţi, cu atât mai mult în ţările mai sărace, unde posibilităţile de a susţine politici publice în legătură cu persoanele cu dizabilităţi sunt limitate. Revenind la situaţia din România, suntem conştienţi cu toţii că este nevoie de eforturi consistente pentru a ajunge la un standard acceptabil în ceea ce priveşte susţinerea persoanelor cu handicap, indiferent în ce grad. Concret, vorbesc despre programe naţionale, cu finanţare adecvată, pentru depistarea timpurie a dizabilităţilor, dar şi de servicii medicale gratuite de diagnosticare şi monitorizare a acestor persoane. Şi, la fel de important, un plan complet, coerent şi realizabil pentru integrarea lor în societate, pentru manuale speciale, profesori şi specialişti pregătiţi, locuri şi spaţii adecvate, posibilităţi de a-şi exersa cele învăţate, angajarea efectivă şi valorificarea potenţialului celor care pot şi vor să-l ofere societăţii, mai ales pentru faptul că au atâta nevoie de acest lucru. Şi pentru toate acestea, ar trebui să avem în vedere următoarele: sunt foarte puţine locuri de muncă pentru persoanele cu dizabilităţi; nu toate instituţiile şi mijloacele de transport sunt accesibilizate corespunzător; sistemul educaţional din România este deficitar pentru persoanele cu dizabilităţi. Iată, aşadar, câte teme de reflecţie avem, cu toţii, pentru 3 decembrie. Vă rog, aşadar, să reflectăm împreună în cel mai serios mod cu putinţă. Vă mulţumesc. Deputat Ion Bălan, PSD Tulcea.
			Domnul Ioan Oltean: Mulţumim, domnule deputat.
			Cred că nu mai e nimeni prin apropiere. Nu aud paşii nimănui care se îndreaptă spre tribuna Camerei Deputaţilor. Doamna Ardelean, aţi dori să vă susţineţi...? A depus în scris doamna Ardelean, aşa este. Stimaţi colegi, Declar închisă şedinţa consacrată astăzi prezentării declaraţiilor politice ale colegilor din Camera Deputaţilor. Ne revedem la ora 10,00, atunci când va începe dezbaterea pe marginea punctelor înscrise pe ordinea de zi. Până atunci, să auzim numai şi numai de bine! Doamne ajută, tuturor!
			(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
			Domnul Alexandru Nazare: "Summitul Francofoniei de la Dakar persiflat de guvernanţii români" Persiflarea şi dezinteresul guvernanţilor români continuă nu doar în ţară, ci şi peste hotare. Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, cel care dacă ar fi soluţionat problema manualelor ar fi avut poate şi habar de legenda lui Romulus şi Remus şi n-ar fi încurcat lupoaica cu vulpea, a fost prezent la Summitul Francofoniei de la Dakar, ca şef al delegaţiei României, şi a reuşit şi de această dată să se facă de râs, alegând să vorbească în engleză, nu franceză, în cadrul întrunirii. Încă o dată, România este făcută de râs peste hotare şi imaginea bună a ţării noastre este şubrezită de ignoranţa guvernanţilor. Românii au ales pe 16 noiembrie normalitatea, au dat un vot de încredere unei persoane care doreşte să transforme ţara într-o Românie a bunului simţ şi a profesionalismului, dar membrii Cabinetului Ponta se abat de la acest traseu, chiar mai mult, persiflează şi fac de râs România la întrunirile externe.
			Domnul Varol Amet: "Premiul «Mehmet Niyazi», un titlu de onoare adus activităţii culturale şi poetice a membrilor comunităţii tătare" Sâmbătă, 29 noiembrie, Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România a organizat la Medgidia o amplă acţiune culturală, în onoarea uneia dintre cele mai semnificative personalităţi ale literaturii şi artei tătăreşti, Mehmet Niyazi. Încă din anul 2007, de la apariţia acestui eveniment, a fost susţinut şi promovat, an de an, căpătând tot mai multă importanţă şi prestigiu pentru comunitatea tătară. Valoarea pe care marele poet Mehmet Niyazi a adus-o literaturii tătarilor a dăinuit în timp, odată cu acest eveniment împlinindu-se şi 83 de ani de la moartea regretatului scriitor. La fel ca în fiecare an, titlul "Mehmet Niyazi" s-a îndreptat către o persoană ce s-a remarcat prin activitatea sa poetică, anul acesta premiul fiind acordat doamnei Neriman Ibraim, care a avut o carieră deosebită ca profesor de limba română, în prezent fiind director adjunct la "Radio T", dedicându-se formării şi îndrumării a cât mai multor membri ai comunităţii, în cadrul cursurilor de limbă tătară susţinute la Şcoala Comunitară a Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România. Pe lângă premiul distinctiv acordat de către domnul Gelil Eserghep, preşedintele UDDTMR, doamna Neriman Ibraim a mai primit din partea domnului deputat UDTTMR, Varol Amet, un premiu în semn de recunoştinţă pentru promovarea culturii şi identităţii tătare, dar şi pentru întreaga sa carieră. Evenimentul a continuat cu momente artistice susţinute de către ansamblurile de dans locale, precum şi cu un recital de poezii, participanţii recitând strofe din vasta operă a poetului Mehmet Niyazi. În cadrul festivităţii de omagiere, la bustul poetului Mehmet Niyazi au fost depuse coroane de flori, iar la mormântul acestuia din Cimitirul Musulman din Medgidia a fost ţinută o slujbă religioasă. Astfel de evenimente sunt o bună modalitate de a ne arăta aprecierea faţă de membrii comunităţii şi de a promova ceea ce ne defineşte ca popor şi valoare culturală.
			Doamna Ana Birchall: "România - centru de dezvoltare IT" În această declaraţie politică vreau să vă vorbesc despre un domeniu în care România a făcut progrese imense în ultimii 10 ani şi în care este cu adevărat competitivă la nivel mondial: domeniul IT. Într-un studiu dat recent publicităţii, jurnaliştii americani certificau că România s-a transformat într-unul dintre cele mai importante centre pentru specialişti IT din Europa, iar acest lucru ar putea constitui o "strategie de exit" pentru ţara noastră, unde sunt vizibile încă urmele industrializării forţate din perioada comunismului. În ultimii 10 ani, cel puţin 50 de companii din industria tehnologiei, inclusiv International Business Machines, Microsoft, Oracle şi Intel, şi-au deschis birouri în România, transformând ţara noastră într-unul dintre cele mai mari centre de afaceri din acest domeniu (analiza Bloomberg). Cu peste 64.000 de specialişti IT, România este lider în Uniunea Europeană după densitatea angajaţilor în sectorul tehnologiei, potrivit companiei de cercetare Gartner. Avantajele României constau în forţa de muncă bine pregătită, multilingvă şi ieftină. Aşa cu am declarat şi cu alte ocazii, adevărata avuţie a acestei ţări constă în potenţialul ei uman. Depinde de noi cum valorificăm acest potenţial şi cum reuşim, prin măsuri aplicate, să oprim exodul creierelor, mai ales în domeniul IT. Numai prin strategii coerente de creştere a nivelului de educaţie, de creare a unor noi locuri de muncă, de îmbogăţire a prestigiului României pe plan internaţional, vom reuşi să ne convingem valorile că se pot realiza din punct de vedere personal şi profesional în ţara lor. Exemplele de mai sus vin să confirme faptul că, cel puţin în domeniul IT, România este un teren plin de oportunităţi, iar tinerii absolvenţi ai universităţilor de profil au ocazia să-şi construiască o carieră solidă acasă. Ţara noastră are cel puţin trei avantaje pentru a deveni lider regional în acest domeniu atât de important. În primul rând, numeroşi absolvenţi ai şcolilor şi facultăţilor cu profil tehnic sunt extrem de bine pregătiţi, fiind recrutaţi de giganţi precum Adobe, Intel, Microsoft, Electronic Arts şi Amazon, care au birouri în România. În al doilea rând, România se află pe locul al cincilea în lume în ceea ce priveşte viteza de internet. În al treilea rând, costurile sunt de cinci ori mai mici decât în statele vestice, aşa cum notează Forbes, care apreciază că forţa de muncă înalt calificată în domeniu rămâne, totuşi, atuul principal al României. Pe aceste trei pârghii se poate construi în viitor, astfel încât să putem deveni un adevărat hub regional în industria IT. Apreciez faptul că, încă de la preluarea guvernării, noi am evidenţiat importanţa industriei IT şi am susţinut dezvoltarea acestui domeniu prin măsuri guvernamentale concrete, precum schema de ajutor de stat de 100 de milioane de euro pentru firmele din domeniul IT care creează peste 200 de joburi noi. Efectele atragerii fondurilor europene pentru dezvoltarea domeniului IT nu au întârziat să apară, conform datelor făcute publice de BNR, industria IT a reuşit performanţa, ca în anul 2013, să se plaseze pe locul doi în clasamentul domeniilor exportatoare de servicii, înregistrând un total de 1,4 miliarde de euro din exportul serviciilor informatice, cu 27% mai mult decât în anul anterior. Apreciez importanţa pe care actualul executiv a acordat-o platformelor de tip on-line, cu proiecte de tip buget, gov.ro sau altele de tip open data, care vin să susţină atât dezvoltarea infrastructurii IT, precum şi transparenţa procesului de guvernare prin accesul mai uşor al cetăţenilor la bazele de date publice şi, implicit, la informaţie. Ne aflăm în faţa unei duble provocări: pe de o parte datele prezentate vorbesc despre potenţialul industriei IT în România, pe de altă parte, în fiecare an ne confruntăm cu fenomenul brain drain, care ne lipseşte de o parte importantă a factorului uman talentat, educat şi instruit de şcoala românească. Avem nevoie de proiecte de substanţă, elaborate aici, în Parlament, în colaborare cu Guvernul, pentru a-i ţine pe tineri în ţară, mai ales că oportunităţile pentru ei în acest domeniu sunt cu adevărat semnificative. Firmele româneşti de IT sunt apreciate la scară mondială prin produsele lor, însă au nevoie de măsuri care să le ajute să crească. Nu trebuie să fim nepăsători faţă de acest fenomen al migrării creierelor, pentru că cea mai de preţ avuţie a unei naţiuni este capitalul ei uman. Putem construi un viitor mai bun pentru România şi pentru copiii noştri numai dacă vom şti să ne preţuim valorile, atât cele trecute, cât şi cele viitoare şi dacă le vom crea toate condiţiile pentru a se manifesta plenar aici. IT-ul este un domeniu tânăr pentru România şi cu o posibilitate de creştere foarte apreciată de specialiştii internaţionali. Depinde doar de noi să cultivăm şi să transformăm potenţialul în certitudine.
			Doamna Maria-Andreea Paul: "Domnul Ponta şi Guvernul PSD se află acum într-o situaţie «lose - lose», adică orice ar face, vor pierde" E pentru prima oară în istoria României când un candidat la prezidenţiale trebuie să-şi ţină promisiunile umflate cu pompa electorală din poziţia de premier. Victor Ponta a făcut în perioada alegerilor promisiuni economice fără acoperire, din poziţia de prim-ministru, care încarcă bugetul ţării cu încă 4 miliarde euro la cheltuieli. Ponta trebuie să-şi ţină promisiunile, fiind în continuare premier. Adrian Năstase a pierdut alegerile, dar şi funcţia de prim-ministru. Ceilalţi preşedinţi de după '89 nu au fost prim-miniştri. Remanierea guvernamentală e doar o glumă, ştiind că PSD e blocat bugetar în promisiunile umflate cu pompa electorală. Această campanie prezidenţială a demontat mitul că în politică nu răspunzi pentru ceea ce ai promis. După pierderea alegerilor prezidenţiale, unde Ponta se visa câştigător relaxat, urmează plata cea mai mare: să facă chiar el bugetul pentru anul viitor şi să pună în aplicare, ca premier, ceea ce candidatul prezidenţial promitea. Asta cred că este adevărata plată a politicilor bazate pe minciună ale personajului politic Ponta. E o lecţie de ţinut minte, pentru a opri elanul electoral al politicienilor în viitor. Această campanie prezidenţială a demontat mitul că în politică nu răspunzi pentru dispreţul afişat faţă de electorat. Dispreţul PSD faţă de importanţa votului cetăţeanului s-a manifestat la cote alarmante în perioada electorală, în ziua votului, dar şi ulterior. Acum va ieşi la suprafaţă logica PSD: "Promite-le tot ce vor, numai să ne voteze. După aia, le spunem că nu se poate". Fie taxează tot ce prind, fie dau cu economia de gard. Cert, cu şi după PSD, potopul. Domnul Ponta şi Guvernul PSD se află acum într-o situaţie "lose - lose", adică orice ar face, vor pierde: a) Vor pierde lăsând la vedere minciunile mecanismului ruginit al politicii PSD. Nu pot să îşi ţină promisiunile electorale pentru că vor arunca în aer bugetul. Or, România s-a angajat la disciplină bugetară. Asta înseamnă că nu vom putea cheltui anul viitor mai mult decât încasăm, plus 1,4% din PIB, deficitul stabilit. De la PSD nu ne putem aştepta să reducă evaziunea fiscală cu 4 miliarde euro. b) Vor pierde şi ce le-a mai rămas din susţinerea politică şi electorala dacă îşi vor ţine promisiunile prin taxarea a tot ceea ce mişcă, pentru că economia riscă să intre în recesiune, românii îşi pierd locurile de muncă, iar preţurile vor creşte. Adevărul este că PSD a excelat în politica datului populist cu o mână şi a luatului cu trei mâini prin taxe, dar nu mai merge. Românii s-au prins că sunt de fapt păcăliţi şi le merge mai rău aşa. În acest context, remanierea guvernamentală este o glumă, o tentativă de joc politic, pentru spălarea imaginii PSD după pierderea foarte dură a alegerilor. Dincolo de dilemele interne, de eşecurile PSD şi ale lui Ponta, întrebarea este ce va face România în acest context. Important este să nu lăsăm un personaj politic, un partid, să încerce să se salveze pe seama punerii în pericol a economiei ţării. România are mult de pierdut în urma jocului politic al PSD. Vom plăti alături de toţi românii minciuna electorală fie cu taxe, fie cu deficitul şi cu declinul economic. Aici intervine vigilenţa, profesionalismul PNL şi al noului preşedinte ales al ţării.
			Doamna Maria-Andreea Paul: "După ce Guvernul Ponta a eşuat în a controla marile averi, UNPR doreşte impozitarea lor" Partidele aflate la guvernare vor să dea o nouă lovitură mediului economic, după celebra "taxă pe stâlp", care a descurajat investiţiile private în România. Proiectul impozitării marilor averi este greşit şi duce la efecte perverse, precum: riscul "albirii" averilor dobândite ilicit, exportul averilor dobândite licit, fuga capitalului, pierderea de locuri de muncă, riscul alungării sportivilor de performanţă, a creierelor generatoare de inovaţii şi invenţii cu valoarea adăugată foarte mare, dar mai ales încarcă costurile de administrare fiscală, şi aşa uriaşe, la nivelul unui sistem fiscal profund nereformat. 1. Controlul marilor averi este un proiect demarat în anul 2011, cu asistenţa Băncii Mondiale şi a FMI, dar blocat în aplicare de incompetenţa Guvernului Ponta. Incapacitatea ANAF de a veni cu rezultate concrete, în urma restructurării şi creării departamentului pentru controlul marilor averi, la patru ani de la demararea acestui proiect, nu se acoperă cu un nou impozit. După ce ANAF a eşuat total în lupta cu evaziunea fiscală, cu siguranţă, prin adoptarea unui nou impozit pe marile averi, ANAF va demonstra şi mai multă ineficienţă. Nu o să mire pe nimeni că va cheltui mai mult şi va colecta şi mai puţin. 2. Impozitarea marilor averi a eşuat în bătălia cu inechitatea socială în multe alte ţări. Experienţele unor state europene stau suport. Austria, Danemarca (1995), Finlanda (2006), Germania (1997), Luxemburg (2006) sau Suedia (2007) au renunţat la impozitarea marilor averi, care s-a dovedit ineficientă economic şi nu rezolvă problemele structurale sociale ale naţiunilor. În schimb, Franţa aplică un barem pentru impozitul pe avere calculat în trepte, progresiv, ca şi cel pe venit, pornind de la un prag de aproape două ori mai mare ca cel pe care îl propune acum un partid din arcul guvernamental: sub 800.000 euro - 0%; între 800.000 şi 1,3 milioane - 0,50%; între 1,3 milioane şi 2.570.000 - 0,70%; între 2.570.000 şi 5.000.000 - 1,00%; între 5 milioane de euro şi 10 milioane: 1,25%; peste 10 milioane: 1,50%. Spania a renunţat la aplicarea unui impozit similar în anul 2008, dar l-a introdus temporar în anul 2011, în plină criză economică, de la un prag de 700.000 euro în sus, extinzând perioada de aplicare până în anul 2014. Nu cred însă că economia şi fiscalitatea franceză sau spaniolă, campioane la şomaj, sunt modele recomandabile pentru România. 3. Înţelegem, din măsurile propuse în Guvernul Ponta în ultimii doi ani şi şapte luni, că prosperitatea e o culpă, iar sărăcia o virtute. Soluţiile PNL pentru stimularea unei creşteri economice reale, care să avantajeze recuperarea decalajelor dintre România şi statele dezvoltate din Uniunea Europeană, se bazează pe: o relaxare fiscală care să vizeze atât reducerea TVA, cât şi numărul de taxe fiscale şi parafiscale plătite de cei care creează valoare adăugată brută, acompaniată de simplificarea procedurilor fiscale, scăderea costurilor de administrare ale politicii fiscale în ansamblu, cât şi de eliminarea risipei bugetare pentru resursele colectate. Sistemul fiscal din România trebuie să fie atractiv pentru investiţii, locuri de muncă şi generator de bunăstare pentru toţi. 4. Proiectul impozitării marilor averi încalcă principiile Codului fiscal, care la art. 3 prevede "neutralitatea măsurilor fiscale, în raport cu diferitele categorii de investitori şi capitaluri, cu forma de proprietate, asigurând condiţii egale investitorilor, capitalului român şi străin". 5. În art. 4 din Constituţia României, la alin. (2) se specifică clar că "România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, (...), de avere sau de origine socială". De pildă, Curtea Constituţională Federală a Germaniei a declarat un proiect similar neconstituţional, în urmă cu circa 10 ani.
			Doamna Maria-Andreea Paul: "Aberaţiile preţurilor la RCA continuă, iar ASF nu mişcă un deget" Tinerii din România plătesc pentru asigurarea RCA de 5 ori mai mult decât un adult. Am semnalat, ca analist, problemele de pe această piaţă la începutul anului 2014 public. http://www.zf.ro/opinii/tinerii-in-romania-platesc-pentru-asigurarea-rca-de-5-ori-mai-mult-decat-un-adult-12133506 Ca deputat, am depus o interpelare parlamentară ASF-ului, prin care am cerut explicaţii legate de lipsa de transparenţă la stabilirea preţului pentru asigurarea de răspundere civilă auto şi lacunele legislative care permit fraudarea sistemului. Răspunsul ASF îl găsiţi tot aici: http://www.cdep.ro/pls/parlam/interpelari.detalii?idi=37350. Cert este că nu s-a întâmplat nimic la ASF, preţurile cresc galopant şi azi românii sunt în stradă. http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Social/Scumpirea+politelor+RCA+scoate+oamenii+in+strada.
			Doamna Maria-Andreea Paul: "Parchetul are obligaţia de a găsi cine sunt vinovaţii pentru blocarea votului din diaspora" Au trecut mai mult de două săptămâni de când românilor care trăiesc în afara graniţelor ţării le-a fost îngrădit dreptul de a vota, iar identificarea vinovaţilor rămâne o prioritate pentru societate. Scrutinul din 16 noiembrie a demonstrat că românii preţuiesc dreptul lor fundamental de a vota şi că şi-l apără cu îndârjire, împotriva tuturor celor care, ajunşi vremelnic la putere, încearcă să-l limiteze, în mod nedemocratic. Ar fi, aşadar, umilitor pentru miile de români din ţară şi din diaspora ca dosarul deschis in rem, privind votul din străinătate, să rămână pur şi simplu uitat în vreun sertar. Evenimentele din 2 şi 16 noiembrie nu pot fi lăsate nesancţionate, cu atât mai mult cu cât sunt voci, precum cele ale lui Mircea Geoană, fost preşedinte PSD, şi Marian Vanghelie, vicepreşedinte exclus al PSD, care au relatat public cum au decurs discuţiile în interiorul partidului şi cum, de fapt, împiedicarea votului în diaspora a reprezentat o strategie de campanie a lui Victor Ponta. În plus, există oameni care pot spune cum au decurs discuţiile dintre membrii Biroului Electoral Central şi foştii miniştrii de externe. În aceste condiţii, ne-am aştepta ca toate aceste informaţii care există în spaţiul public să facă şi obiectul audierilor în dosarul deja deschis. Românii merită să afle cine sunt cei care au generat blocajul la urne din 16 noiembrie, iar responsabilii trebuie să suporte sancţiunile legale. Indiferent de rezultatul final al procesului electoral, lucrurile nu pot rămâne aşa. Niciun român nu trebuie să aibă măcar suspiciunea că instituţiile statului român, Parchetul, nu-şi fac datoria faţă de cetăţeni. Situaţia este extrem de gravă şi, dacă nu s-ar fi început deja urmărirea penală, PNL ar fi solicitat înfiinţarea unei comisii de anchetă parlamentară pe acest subiect.
			Doamna Maria-Andreea Paul: "A treia rectificare bugetară a Guvernului Ponta din acest an este ilegală, iresponsabilă şi impredictibilă" A treia rectificare bugetară a Guvernului Ponta din acest an este ilegală, iresponsabilă şi impredictibilă şi vă voi explica şi de ce: 1. ILEGALĂ Rectificarea bugetară încalcă Legea responsabilităţii fiscale. Este a treia. Potrivit Legii privind finanţele publice nr.500/2002 şi a Legii responsabilităţii fiscal-bugetare nr.69/2010, Guvernului nu îi sunt permise mai mult de două rectificări într-un an de zile, iar cea mai târzie rectificare poate avea loc la 30 noiembrie. 2. IRESPONSABILĂ Excedentul bugetar la 10 luni dă semnalul celui mai incompetent guvern în execuţia bugetară din ultimii 25 de ani. Se taie bani masiv de la muncă, dezvoltare şi sănătate, după ce pe execuţia bugetară pe primele 10 luni s-au tăiat peste 10% din cheltuielile publice cu investiţiile. Pe scurt, dacă nu se poate ciordi, Guvernul PSD este incapabil să investească (vedeţi absorbţia foarte slabă şi a banilor europeni, respectiv declaraţiile înalţilor demnitari ai PSD, că acţiunile DNA blochează investiţiile publice). 3. IMPREDICTIBILĂ Zero viziune a guvernului, zero proiecte majore de dezvoltare, zero perspective. Rectificarea a fost anunţată vineri seara, pe site-ul MFP, chiar înainte de vacanţa de 1 decembrie, fără nicio dezbatere preliminară publică sau în Parlament, fără nicio analiză calitativă care să preceadă acest demers. Excedentul bugetar cu care se laudă Victor Ponta nu se datorează unei economii care funcţionează şi care înregistrează progrese. Excedentul bugetar este un rezultat direct al lipsei investiţiilor. Echilibrul relativ bugetar pe primele 10 luni ale acestui an s-a atins, prin tăierea cheltuielilor cu investiţiile cu peste 10%, faţă de anul anterior. Nu avem autostrăzi, nu avem proiecte majore în desfăşurare care să asigure locuri de muncă. Letargia s-a aşternut asupra României. Românii vor să muncească şi să împingă ţara mai aproape de Europa, însă Guvernul decide să ţină banii la ciorap şi să sisteze investiţiile. Pentru mărirea pensiilor, aşa cum a promis candidatul la prezidenţiale Ponta, avem nevoie de locuri de muncă, de investiţii şi de proiecte. Modul de necheltuire a banilor marca PSD nu micşorează decalajul între România şi celelalte state europene, ci îl adânceşte şi mai tare.
			Domnul Andrei Dolineaschi: "Adaptarea modelului polonez de dezvoltare economică în România" Ţările din regiunea de est a Europei, care au făcut parte din sfera de influenţă a regimului sovietic, sunt legate de anumite particularităţi, în special în ceea ce priveşte economia. Ţara noastră, deşi a marcat un avânt considerabil în ultima perioadă, nu a reuşit să egaleze şi să devanseze ţări precum Cehia şi Polonia, care în ultimii ani au cunoscut o dezvoltare deosebită. Un exemplu în acest sens este Polonia, care a devenit cea mai mare economie est-europeană, cu şanse de a avansa de pe locul 24 în top 20 al celor mai mari economii din întreaga lume. Astăzi, PIB-ul Poloniei este cu 115% mai mare decât în 1989, iar PIB per capita este de 14.329 dolari, populaţia este în creştere, salariul mediu net este de 700 de euro pe lună. Atuurile Poloniei în toată această perioadă, de la căderea comunismului, în tranziţie, şi mai departe spre consolidarea democratică, sunt forţa de muncă calificată, un cost al traiului scăzut, infrastructura rutieră, feroviară şi aeriană. Toate aceste atuuri au fost potenţate şi evidenţiate prin politicile destinate mediului de afaceri. Reducerea taxelor şi a birocraţiei, privatizarea companiilor de stat, dar păstrarea companiilor de importanţă strategică precum mineritul, energia şi industria chimică, în portofoliul statului au făcut ca Polonia să devină astăzi cea mai importantă economie din zonă. Este ferma mea convingere că şi România are un potenţial de dezvoltare similar cu cel al Poloniei. Tinerii români sunt printre cei mai calificaţi din Europa, avem printre cei mai buni medici, IT-işti, ingineri, constructori. Costurile scăzute ale traiului, comparativ cu alte ţări europene, reprezintă un punct de interes pentru investitori, piaţa internă este într-o continuă expansiune, iar costurile de producţie sunt printre cele mai avantajoase din Europa. Avem ingredientele unei economii cu un potenţial deosebit, avem know-how-ul şi modelul polonez la îndemână. Însă avem nevoie de infrastructură, stabilitate şi coerenţă fiscală, de politici cât mai apropiate de mediul de afaceri. Am toată încrederea că putem atinge un nivel de dezvoltare similar cu cel al Poloniei şi putem deveni o forţă economică în regiune.
			Domnul Andrei-Valentin Sava: "Reconfirmarea sprijinului popular pentru strategia naţională de orientare pro-vest obligă viitoarea alianţă de guvernare la accelerarea reformelor şi îndeplinirea obligaţiilor asumate de Republica Moldova, prin Acordul de Asociere" Pe 1 decembrie, bucuria sărbătoririi Zilei Naţionale a României a fost dublată de cea a rezultatului votului din Republica Moldova. Cu această ocazie, doresc să îi felicit pe fraţii români de peste Prut pentru votul de încredere acordat parcursului democratic şi proeuropean al Republicii. Un vot corect, clar, fără tensiuni, desfăşurat în condiţii democratice. Coaliţia de guvernare a reuşit, în toţi aceşti ani, să convingă electoratul care i-a fost alături în 2010 să îi rămână aproape şi în 2014. În următorul ciclu guvernamental, datoria administraţiei centrale este de a-i convinge şi pe aceia care astăzi sunt încă sceptici vizavi de aderarea la UE, de oportunităţile pe care acest drum le oferă Republicii. Convingerea lor, însă, trebuie să se facă prin reforme în interesul statului şi al cetăţenilor săi, prin liberalizare, creştere economică şi un nivel de trai mai bun. Vorbele şi propaganda, principalele mijloace de persuasiune ale comuniştilor şi ale reprezentanţilor rusofoni, s-au dovedit încă o dată insuficiente. Actualul guvern de orientare vestică a făcut paşi importanţi pe drumul aderării la UE, prin liberalizarea regimului de vize şi semnarea Acordului de Asociere. Eforturile pe acest drum trebuie continuate. Asta îşi doresc moldovenii, iar rezultatul alegerilor parlamentare este o reconfirmare a înţelegerii şi conştientizării de către cetăţeni a direcţiei bune spre care se îndreaptă ţara. Reconfirmarea sprijinului popular pentru strategia naţională de orientare pro-vest obligă viitoarea alianţă de guvernare la accelerarea reformelor şi îndeplinirea obligaţiilor asumate de Republica Moldova, prin Acordul de Asociere. Concomitent cu sporirea comunicării cu UE, Guvernul va avea marea responsabilitate de a-şi îmbunătăţi comunicarea cu cetăţenii, care au nevoie să înţeleagă şi să vadă beneficiile apropierii de Comunitatea Europeană în viaţa lor de zi cu zi. Comunicarea cu cetăţenii este cu atât mai importantă cu cât tensiunile din regiune, şi mă refer aici la conflictul din Ucraina, sunt puternici factori de destabilizare locală. Mai mult, una dintre încercările alianţei de guvernare proeuropeană va fi un posibil referendum, în 2015, prin care socialiştii intenţionează să propună aderarea ţării la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazachstan, dar şi denunţarea Acordului de asociere cu UE. Rezultatul alegerilor reprezintă un pas înainte pentru Republică, însă liderii viitoarei coaliţii de guvernare trebuie să privească înapoi cu înţelepciune la toate aspectele care le-au implicat alegerile şi scorul final al scrutinului electoral; de la opţiuni exprimate, până la nivelul prezenţei la urne. Chiar dacă cele trei partide de orientare vestică, PLDM, PDM şi PL, au obţinut numărul de mandate necesare pentru a continua o guvernare proeuropeană a Republicii Moldova, liderii lor nu trebuie să ignore rezultatul surprinzător al PSRM, partid naţionalist desprins din Partidul Comunist, care s-a clasat pe prima poziţie, cu aproape 21% din voturi. Pe de altă parte, scorul mic obţinut de PCRM, condus de Vladimir Voronin, raportat la alegerile din 2010, nu demonstrează înfrângerea totală a orientării comuniste în Republică, ci doar îmbrăcarea unei haine noi, prin PSRM. Cetăţenii rămân încă divizaţi între oportunităţile rusofone şi valorile proeuropene. În tot acest context, datoria Guvernului proeuropean este aceea de a reforma statul şi de a creşte nivelul de trai pentru toţi basarabenii, indiferent de opţiunea lor politică. Faptul că majoritatea cetăţenilor Republicii Moldova îşi doresc o continuare accelerată a parcursului european al ţării lor trebuie reflectată în formarea şi programul noului Guvern, concomitent cu consolidarea statului şi reducerea divizării la nivelul populaţiei. În timp ce unirea naţiunii române într-un singur stat românesc reprezintă un ideal pentru toţi românii de pretutindeni, sprijinirea împlinirii aspiraţiilor de integrare europeană ale românilor de peste Prut rămâne un obiectiv asumat de către autorităţile de la Bucureşti. Euforia victoriei este mare nu doar între graniţele Republicii, cât şi în afara lor dar, în momentul de faţă, cel mai important pentru Moldova este ca noul guvern să se formeze cât mai repede, să se evite riscul unei instabilităţi politice, care să potenţeze acţiuni rău intenţionate de destabilizare a ţării.
			Domnul Angel Tîlvăr: "Fenomenul migraţiei internaţionale" În ultimele decenii, fluxurile migratorii spre ţările industrializate au avut la bază o diversitate de cauze şi factori, precum factori demografici, economici, tehnologici, de dezvoltare, politici. Termenul de migraţie reprezintă fenomenul de deplasare în masă a unor populaţii de pe un teritoriu pe altul, deplasare determinată de factori economici, sociali, politici sau naturali. Vorbind despre migraţie trebuie să ne referim la cele două componente ale acesteia: emigraţia şi imigraţia. A emigra reprezintă acţiunea de a pleca din patrie şi a se stabili (definitiv sau temporar) în altă ţară. A imigra reprezintă acţiunea de a veni dintr-o ţară străină pentru a se stabili aici. Abordând problema migraţiei trebuie să facem distincţie între formele acesteia: internă/externă şi legală/ilegală. La modul general, dacă statele ar respecta drepturile fundamentale ale omului, aşa cum au fost ele enunţate în Declaraţia Universală, emigranţii şi imigranţii şi familiile lor ar avea un trai decent, acces la educaţie, la un loc de muncă, la servicii de sănătate. Cu toate acestea, ei nu ar avea drepturi politice sau dreptul de a beneficia de programe de integrare. De aceea, a fost necesară crearea unor instrumente juridice care să afirme şi să promoveze drepturi specifice situaţiei şi nevoilor imigranţilor. Aceste instrumente impun standarde minimale şi permit statelor semnatare să interpreteze prevederile legale, în acord cu legislaţia naţională. În accepţia sa cea mai largă, idealul uman este ca orice fiinţă să poată să aleagă să trăiască oriunde pe glob, fără restricţii. Acest ideal este însă departe de a fi stipulat ca atare în vreo reglementare internaţională, chiar şi în cele mai liberale declaraţii ale drepturilor. Care este aşadar ţara de destinaţie ideală pentru un imigrant? Desigur, ţara în care sunt implementate corect instrumentele juridice internaţionale, europene şi naţionale, în spiritul valorilor pe care le promovează, în care funcţionează programe şi servicii adaptate nevoilor imigranţilor, precum şi mecanisme de implementare şi sancţionare a nerespectării drepturilor imigranţilor. Este evident că o societate închisă, care se izolează şi îşi ferecă graniţele, este ostilă imigrării. Chiar şi atunci când legal este permisă venirea străinilor, societatea rămâne închisă dacă populaţia nu recunoaşte şi nu acceptă diversitatea. Într-o astfel de societate nu poate fi vorba de integrarea imigranţilor. Prin urmare, ca să putem vorbi de integrarea imigranţilor, trebuie ca societatea să facă dovada unei deschideri, chiar minime: deschiderea legală, adică libera circulaţie, şi deschiderea mentalităţilor, adică recunoaşterea şi acceptarea. În ceea ce priveşte libera circulaţie, România a transpus legislaţia de la nivel european privind libertatea de circulaţie a străinilor în legislaţia naţională, normele româneşti fiind în concordanţă cu cele europene. În România, documentul de referinţă pentru planificarea strategică este Strategia Naţională privind Imigraţia pentru perioada 2011 - 2014. În ceea ce priveşte nediscriminarea, legislaţia şi politicile din România sunt de aplicabilitate generală. Practic vorbind, nici nu se înregistrează conflicte între cetăţenii români şi străinii aflaţi în ţara noastră. Cât despre recunoaşterea şi acceptarea de către societate, concluziile studiului "Barometrul Integrării Imigranţilor" arată că "românii sunt printre cele mai tolerante naţiuni europene faţă de imigranţi, arătând nu doar deschidere, ci şi sprijin pentru programele de integrare. Tendinţa este de creştere a toleranţei în timp". După deschiderea societăţii, mergând în direcţia integrării, pasul următor este dat de înţelegerea şi acceptarea diferenţelor. Acest lucru înseamnă o preocupare sistematică, deci o planificare strategică, precum şi afirmarea nediscriminării. De asemenea, mai înseamnă facilitarea accesului străinilor la cultura autohtonă, prin limbă şi educaţie, precum şi înţelegerea nevoii primare de reîntregire a familiilor. Rolul educaţiei, ca puternic instrument integrator şi importanţa cunoaşterii limbii ţării de reşedinţă nu mai necesită argumentare. În România, imigranţii care beneficiază de o formă de protecţie pot urma un curs pregătitor, gratuit, pe durata unui an şcolar, în vederea înscrierii în sistemul naţional de învăţământ, organizat de Ministerul Educaţiei Naţionale, în colaborare cu Inspectoratul General pentru Imigrări. Din punct de vedere al legislaţiei privind reîntregirea familiei, România este peste media europeană în ceea ce priveşte accesul imigranţilor la procedura de reunificare a familiei. În legislaţia românească referitoare la străini, definiţia familiei include atât membrii familiei extinse, cât şi partenerii. Sprijinul de bază pentru integrare este constituit de facilitarea accesului la serviciile de sănătate, sprijin social sau accesului pe piaţa muncii. Lumea contemporană recunoaşte drepturile sociale de bază şi tratatele internaţionale includ obligaţiile statelor de a asigura accesul nediscriminatoriu la acestea. Includerea imigranţilor în programele publice de sprijin este încă un pas înspre integrare. Aş dori să adaug că, în România, imigranţii beneficiază de servicii medicale de urgenţă gratuite. De asemenea, persoanele incluse într-o formă de protecţie beneficiază de ajutorul social (venitul minim garantat) şi alocaţia de stat pentru copii. Oportunităţile pe care o societatea le oferă străinilor să îşi exprime şi să îşi dezvolte armonios latura culturală şi spirituală a individului sau să participe activ la treburile publice (implicare civică) sunt şi ele aspecte de luat în discuţie, când vorbim de integrare. Conform cadrului legislativ românesc, imigranţii beneficiază de drepturile şi libertăţile aferente participării civice şi au posibilitatea de a se implica activ în societate. Există organizaţii ale imigranţilor administrate de aceştia. Unele dintre aceste organizaţii sunt angrenate în procesele de consultare publică organizate de instituţiile statului, în vederea elaborării legislaţiei şi a politicilor publice, solicită informaţii de interes public şi se implică activ în societatea românească, prin desfăşurarea unor activităţi de care nu beneficiază doar imigranţii. În acelaşi timp, sunt imigranţi care participă, în regim de voluntariat sau plătiţi, la activităţile unor organizaţii ale societăţii civile, sunt membri de sindicat, au reţele şi/sau organizaţii proprii. Dreptul de participare politică a unui imigrant se poate manifesta în anumite limite. Acesta se poate exprima liber şi poate participa la manifestaţii publice (atât timp cât acestea nu aduc prejudicii siguranţei naţionale), dar nu are dreptul de a participa la viaţa politică, nu are dreptul de a înfiinţa partide, de a participa la întruniri ale acestora, de a fi membru, de a vota şi a fi votat, nu poate participa direct la procesul de luare a deciziilor. Pentru cazul în care imigranţii doresc să devină cetăţeni români, România acceptă dubla cetăţenie, ceea ce constituie un prim element important, după care au de parcurs etapele prevăzute de lege pentru obţinerea acestui statut. După 1989 România s-a confruntat cu fenomenul migraţiei internaţionale, care a condus la diminuarea populaţiei rezidente (stabile). Populaţia rezidentă a ţării a fost la 1 ianuarie 2013 aproximativ egală cu cea din 1969, situându-se în jurul valorii de 20,01 milioane locuitori. Pe parcursul perioadei 1989-2012 populaţia stabilă a României s-a redus cu peste 3,1 milioane locuitori. Mai mult de 77% din sporul negativ al populaţiei rezidente (stabile) din această perioadă a fost determinat de emigraţie. Creşterea dimensiunii migraţiei internaţionale, cu preponderenţă la nivelul populaţiei din vârsta de muncă, va determina într-un orizont mediu şi lung probleme majore la nivelul pieţei forţei de muncă în sistemul de pensii şi, în general, în finanţarea serviciilor sociale. În derularea programelor de integrare, şi mai ales având în vedere protejarea imigranţilor împotriva discriminării, instituţiile statului au stabilit o relaţie sistematică de cooperare cu organizaţiile neguvernamentale.
			Domnul Angel Tîlvăr: "1 decembrie - Ziua Mondială a HIV/SIDA" Ziua mondială de combatere a SIDA a fost concepută pentru prima dată în luna august 1987 de către James W. Bunn şi Thomas Netter, doi ofiţeri de informare publică din cadrul Programului Global pentru SIDA de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Ei au transmis ideea lor directorului Programului Global privind SIDA (acum cunoscut ca UNAIDS), dr. Jonathan Mann, care l-a aprobat şi a sugerat ca sărbătorirea primei Zile Mondiale SIDA să fie 1 decembrie 1988. Ziua Mondială a luptei împotriva SIDA (World AIDS Day) a fost marcată pentru prima dată la 1 decembrie 1988, după ce, în cadrul întâlnirii miniştrilor sănătăţii, s-a ajuns la ideea toleranţei sociale şi diversificării schimbului de informaţii referitor la HIV (SIDA). Marcată anual la data de 1 decembrie, Ziua Mondială a luptei contra SIDA are ca scop lupta cu SIDA şi creşterea gradului de conştientizare a pandemiei cauzată de infecţia cu HIV, răspândită în prezent în toate regiunile lumii. Programul Naţiunilor Unite pentru HIV/SIDA (ONUSIDA) a devenit operaţional din anul 1996 şi a preluat planificarea şi promovarea Zilei Mondiale SIDA. Mai degrabă decât să se concentreze pe o singură zi, ONUSIDA a creat Campania Mondială SIDA în 1997 şi se concentrează pe tot parcursul anului pe comunicaţii, prevenire şi educaţie. HIV este un retrovirus din familia Lentivirinae, caracterizat prin dezordini imunologice multiple, cu perioadă lungă de latenţă, ducând la infecţii oportuniste, malignizări şi deces. De fapt, acest termen denumeşte două virusuri înrudite, din categoria retrovirusurilor, HIV-1 şi HIV-2, care cauzează la om sindromul imunodeficienţei dobândite (SIDA). Primele descrieri clinice ale HIV/SIDA au apărut la Viena în 1872 şi la Napoli în 1882. Anul 1932 este considerat anul apariţiei infecţiei cu HIV, originară din Africa. În Europa, cel mai vechi caz a fost semnalat în Anglia, în 1959, iar în Africa, în 1970. În anul 1982, boala este denumită SIDA. SIDA a ucis mai mult de 25 de milioane de oameni între 1981 şi 2007, iar aproximativ 33,2 milioane de oameni trăiesc cu HIV în întreaga lume începând cu anul 2007, aceasta fiind una dintre cele mai distructive epidemii din istorie. Conform raportului global UNAIDS în 2012 asupra situaţiei HIV/SIDA în lume, numărul total de persoane infectate cu HIV este de 35,3 milioane, inclusiv 2,1 milioane de adolescenţi, iar de la debutul pandemiei de maladia SIDA au decedat 25 milioane de persoane. La nivel mondial, aproximativ 7.000 de persoane sunt infectate zilnic. În anul 1984, în România se publică primul articol despre sindromul imunodeficienţei dobândite. În anul 1985, se depistează primele cazuri de infecţie HIV/SIDA în România: 8 adulţi şi 2 copii, iar în 1990, România raportează 1094 cazuri de SIDA la copii, reprezentând 50% din totalul de cazuri de SIDA din Europa. În 2001 erau înregistrate 7.700 cazuri de SIDA (6436 copii şi 1334 adulţi) şi 2486 decese, pentru ca în 2003 numărul bolnavilor cu HIV/SIDA în viaţă la sfârşitul anului să fie de 10.239 (dintre care 4783 cazuri SIDA - 3.605 copii şi 1.178 adulţi) şi numărul de decese, de 3.657 cazuri. În primele 3 luni ale anului 2010 erau înregistrate 16.299 cazuri HIV/SIDA, dintre care 9.817 la copii între 0 şi 14 ani. Conform ultimei statistici, publicată pe 30 septembrie 2014, 12.732 trăiesc în România. În prezent, România este o ţară cu incidenţă (număr de noi cazuri descoperite anual raportat la populaţie) şi prevalenţă (număr cumulativ de cazuri descoperite de la începutul epidemiei raportat la populaţie) HIV şi SIDA mici. La nivel european, s-au elaborat două documente de referinţă, respectiv Declaraţia de la Dublin cu privire la Parteneriatul în Lupta Împotriva HIV/SIDA în Europa şi Asia Centrală (24 februarie 2004) şi Declaraţia de la Vilnius cu privire la Măsurile de Întărire a Răspunsului în faţa HIV/SIDA în statele Uniunii Europene şi în ţările vecine (17 septembrie 2004), prin care atât România, cât şi celelalte ţări remarcau creşterea înregistrată de epidemia HIV/SIDA în rândul tinerilor din Europa de Est şi potenţialul de extindere a acesteia în sud-estul Europei şi Asia Centrală, precum şi o reizbucnire a epidemiei în Europa de Vest. Comisia Europeană a adoptat în septembrie 2004 un document cu privire la "Abordarea coordonată şi integrată în lupta împotriva HIV/SIDA în cadrul Uniunii Europene şi în vecinătatea acesteia". În 2011, statele membre ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii au adoptat o nouă Strategie Globală în domeniul sănătăţii privind HIV/SIDA pentru 2011-2015, în care sunt evidenţiate patru direcţii: optimizarea prevenţiei HIV, a diagnosticului, a tratamentului şi îngrijirilor; monitorizarea efectelor răspunsului HIV asupra sănătăţii; structurarea unor sisteme de sănătate puternice şi susţinute; monitorizarea inegalităţilor şi respectarea drepturilor omului. În România, prima strategie în acest sens, Strategia Naţională HIV/SIDA 2008 - 2013 a fost elaborată, cu sprijinul Naţiunilor Unite, de către Comisia Naţională pentru Supravegherea, Controlul şi Prevenirea Cazurilor de Infecţie HIV/SIDA, în conformitate cu prevederile Legii nr. 584/2002 privind măsurile de prevenire a răspândirii maladiei SIDA în România şi de protecţie a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA, cu modificările ulterioare. Strategia Naţională HIV/SIDA 2011 - 2015 a fost elaborată de către Ministerul Sănătăţii, prin intermediul Comisiei Naţionale de Luptă Anti-SIDA, în colaborare cu Comitetul Naţional de Coordonare HIV/SIDA şi Centrul Român HIV/SIDA cu sprijin financiar din partea UNODC, UNICEF şi UNAIDS, în perioada mai - octombrie 2010. Printre măsurile de prevenire şi tratament a infecţiei HIV se numără: integrarea strategiilor şi activităţilor de securitate hemotransfuzională, supravegherea şi controlul de laborator care permit excluderea transmiterii infecţiilor sanguine prin hemotransfuzii; activităţi axate pe prestarea serviciilor de asistenţă, îngrijiri medicale, aderarea la tratamentul ARV; consilierea şi testarea voluntară a gravidelor, în cadrul prevenirii transmiterii infecţiei cu HIV de la mamă la făt. Un rol important în promovarea modului sănătos de viaţă şi prevenirea infecţiei cu HIV în rândul tinerilor le revine instituţiilor de învăţământ, instituţiilor medico-sanitare, sociale, dar şi societăţii civile. Începând cu 2008, în fiecare an, tema Zilei Mondiale SIDA este aleasă de Comisia Mondială SIDA după consultări ample cu oameni, organizaţii şi agenţii guvernamentale implicate în prevenirea şi tratarea HIV/SIDA. Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) a declarat campania "Tendinţa zero: Zero cazuri noi de infecţie cu HIV. Zero discriminări. Zero cazuri decese în rezultatul maladiei SIDA", care va continua până în anul 2015 şi va promova activităţi de prevenire, tratament şi îngrijire a persoanelor care trăiesc cu HIV/SIDA. Ziua Mondială de combatere SIDA oferă o oportunitate pentru prevenirea infecţiei cu HIV şi îndeamnă spre deschidere şi schimbare, pentru o transformare globală către zero cazuri discriminare. Nimeni nu trebuie să treacă prin experienţa discriminării din motiv că este HIV pozitiv. Infecţia cu HIV, într-un termen relativ scurt, a căpătat o răspândire pandemică, devenind o problemă de ordin global, afectând toate continentele şi ţările lumii, iar în unele regiuni modificându-şi radical tendinţele de răspândire.
			Domnul Angel Tîlvăr: "2 decembrie - Ziua internaţională a abolirii sclaviei" Ziua internaţională de comemorare a comerţului cu sclavi şi a abolirii acestuia a fost instituită de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), în cadrul celei de-a 29-a sesiuni a Conferinţei Generale, de la Paris, din noiembrie 1997, prin Rezoluţia nr. 40. Cuvântul "sclav" provine din cuvântul bizantin "sklabos", prin care se desemnau popoarele slave. Motivul din spatele acestei întrebuinţări este obiceiul vikingilor de a captura slavi şi a-i vinde romanilor ca sclavi. Termenul nu datează mai devreme de anul 580, întrucât înainte se folosea "servus" pentru toate tipurile de servitor, în robie sau liberi. Primele documente care atestă prezenţa sclaviei într-o mare civilizaţie sunt cele din Mesopotamia, însă într-o formă limitată. În Egiptul Antic, mai ales în perioada Imperiului Nou, un anumit număr de sclavi caracteriza o anumită importanţă socială. Cei mai mulţi indivizi deveneau sclavi în urma capturării lor în timpul războaielor sau prin răpire. Sclavia, ca practică socială şi economică, s-a dezvoltat în antichitatea greco-romană. În Europa, sclavia a cunoscut un declin foarte lent în Evul Mediu, dar a fost înlocuită treptat de feudalism. Acest regim politic era caracterizat prin proprietatea nobiliară asupra pământului şi, parţial, asupra ţăranilor. Sclavia a reapărut pe o scară largă, după modelul roman, în lumea musulmană şi în Bizanţ. La sfârşitul secolului al XV-lea, sclavia era aproape eradicată în Europa. Sclavia a fost oficializată în Virginia în 1654, când Anthony Johnson, un bărbat de culoare, a convins tribunalul că servitorul său, John Casor, tot de culoare, este proprietatea sa pe viaţă. Johnson fusese adus în Virginia ca servitor, dar a reuşit să-şi plătească datoriile şi astfel să se elibereze de obligaţii. Curtea a decis în favoarea lui Johnson şi se naşte statutul de sclav în Virginia. Johnson s-a îmbogăţit şi a început să importe sclavi negri din Africa. Libertatea faţă de sclavie este un drept fundamental al omului, drept recunoscut în articolul 4 al Declaraţiei Drepturilor Omului a Naţiunilor Unite. Convenţia cu privire la sclavie, semnată de Societatea Naţiunilor pe 25 septembrie 1926 (în vigoare din 9 martie 1927) aboleşte sclavia şi creează un mecanism internaţional care urmăreşte aplicarea convenţiei. Convenţia suplimentară cu privire la abolirea sclaviei, traficului cu sclavi şi a instituţiilor şi practicilor analoge sclaviei a fost adoptată la 7 septembrie 1956 de Conferinţa plenipotenţiarilor Naţiunilor Unite convocată în aplicarea dispoziţiilor Rezoluţiei 608 (XXI) a Consiliului economic şi social din 30 aprilie 1956. Ea a intrat în vigoare la 30 aprilie 1957, conform dispoziţiilor art. 13. România a ratificat Convenţia la 13 noiembrie 1957, prin Decretul nr. 375/1957. În 2014, UNESCO marchează 20 de ani de la lansarea "Slave Route Project" (Proiectul Ruta Sclaviei), în 1994, în Ouidah (Benin), zi prin care se evidenţiază faptul că ignoranţa sau ascunderea unor evenimente istorice majore constituie un obstacol în calea înţelegerii reciproce, a reconcilierii şi cooperării între popoare. Proiectul a avut un impact semnificativ şi a contribuit la recunoaşterea comerţului cu sclavi şi a sclaviei ca fiind o crimă împotriva umanităţii de către Organizaţia Naţiunilor Unite, la Conferinţa mondială împotriva rasismului, de la Durban, din 2001. Ediţia din 2014 a Zilei internaţionale de comemorare a comerţului cu sclavi şi a abolirii acestuia marchează şi 50 de ani de la lansarea proiectului "General History of Africa" (Istoria generală a Africii), care a contribuit, de asemenea, la o înţelegere mai corectă a acestui fenomen. Cu toate că trebuie să ne gândim la abuzurile comise în trecut pentru a învăţa din greşelile comise, în acelaşi timp trebuie să fim vigilenţi şi să căutam să eliminăm formele moderne de sclavie care continuă să afecteze milioane de bărbaţi, femei şi copii, peste tot în lume. În prezent, una dintre cele mai răspândite forme de sclavie în lume este traficul de persoane, fenomen ce a luat o amploare din ce în ce mai mare, fiind una dintre problemele cele mai grave cu care se confruntă societatea modernă.
			Domnul Angel Tîlvăr: "3 decembrie - Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi" În 1970, Organizaţia Naţiunilor Unite a adoptat o serie de declaraţii privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, anul 1981 fiind proclamat de Adunarea Generală a ONU drept an internaţional al persoanelor cu dizabilităţi, iar perioada 1983-1992 a fost declarată Decadă pentru persoanele cu dizabilităţi. În 1992, prin Rezoluţia nr.47/88, Organizaţia Naţiunilor Unite a proclamat ziua de 3 decembrie ca Ziua Internaţională a Persoanelor cu dizabilităţi. Această zi are ca obiectiv promovarea înţelegerii problemelor legate de dizabilităţi şi mobilizarea susţinerii demnităţii, drepturilor şi bunăstării persoanelor cu astfel de probleme. Prin aceasta se încearcă, de asemenea, sensibilizarea opiniei publice cu privire la avantajele care ar rezulta din integrarea persoanelor cu dizabilităţi în fiecare aspect al vieţii politice, sociale, economice şi culturale. Conform unui raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, aproximativ 15% din populaţia lumii are o deficienţă senzorială, motorie, mintală sau o altă infirmitate. De aceea, la nivel mondial se încearcă educarea şi conştientizarea populaţiei referitoare la această categorie defavorizată. Totodată, se demarează proiecte şi programe destinate persoanelor care suferă de o dizabilitate, pentru a le putea integra în societate, de a le educa pentru a deveni independente şi de a le implica în cât mai diverse sfere de activitate. În Uniunea Europeană, o persoană din şase, adică aproximativ 80 de milioane de oameni, are o dizabilitate al cărui grad variază între uşor şi grav. Peste o treime dintre persoanele de peste 75 de ani suferă de o dizabilitate care le impune limitări într-o anumită măsură. Se preconizează că numărul acestora va creşte odată cu îmbătrânirea progresivă a populaţiei UE. Majoritatea acestor persoane sunt împiedicate, mult prea frecvent, să participe pe deplin în cadrul societăţii şi al economiei, din cauza unor obstacole fizice sau de altă natură, precum şi din cauza discriminării. Conform Cartei drepturilor fundamentale a UE, "Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul persoanelor cu dizabilităţi de a beneficia de măsuri care să le asigure autonomia, integrarea socială şi profesională, precum şi participarea la viaţa comunităţii". În plus, UE şi toate cele 28 de state membre ale acesteia s-au angajat să creeze o Europă fără obstacole, prin semnarea Convenţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (UNCRPD), adoptată la New York la 13 decembrie 2006, ratificată de România prin Legea nr. 221/2010. Dezvoltarea accesibilităţii pentru persoanele cu dizabilităţi este o componentă-cheie a strategiei generale în domeniu a Uniunii Europene. Comisia a adoptat în 2010 o strategie cuprinzătoare pentru crearea până în 2020 a unei Europe fără obstacole pentru persoanele cu dizabilităţi. Strategia prezintă modul în care UE şi guvernele naţionale pot oferi persoanelor cu dizabilităţi mijloacele prin care acestea să poată beneficia efectiv de drepturile de care dispun. Una dintre principalele acţiuni prevăzute a fost o iniţiativă privind accesibilitatea, în sensul oferirii posibilităţii persoanelor cu dizabilităţi de a avea acces, în condiţii de egalitate cu ceilalţi, la mediul fizic, la transporturi, la sistemele şi tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor, precum şi la alte facilităţi şi servicii. Numărul total al persoanelor cu handicap din România era, în prima jumătate a anului 2013, de 699.780, anume 3,67% din populaţia ţării, conform statisticilor publicate de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice. Din totalul persoanelor cu dizabilităţi, 97,6% (683.007 persoane) se aflau în îngrijirea familiilor şi/sau trăiau independent (neinstituţionalizate) şi 2,4% (16.773 persoane) se aflau în instituţiile publice de asistenţă socială pentru persoanele adulte cu handicap (instituţionalizate). În România, acest domeniu este reglementat prin Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Aceasta are ca obiect protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi potrivit nevoilor reale ale acestor persoane, crearea serviciilor la nivelul comunităţii, în conformitate cu particularităţile locale, ocuparea şi încadrarea în muncă, în concordanţă cu noile reglementări europene în domeniu. Participarea deplină, economică şi socială, a persoanelor cu dizabilităţi este esenţială pentru succesul Strategiei Europa 2020 a UE în promovarea unei creşteri inteligente, durabile şi favorabile incluziunii. Construirea unei societăţi din care nimeni nu este exclus oferă oportunităţi de piaţă şi stimulează inovaţia.
			Domnul Angel Tîlvăr: "7 decembrie - Ziua internaţională a aviaţiei civile" Pe data de 7 decembrie 1944, la Montreal (Canada) a fost instituită Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale (ICAO), punându-se bazele începutului relaţiilor contemporane între ţări, în domeniul aviaţiei civile. Această zi a fost stabilită în 1994, prin Rezoluţia A29-1, de către Adunarea Organizaţiei Internaţionale a Aviaţiei Civilie (ICAO), pentru a marca o jumătate de secol de la crearea organizaţiei. În urma unei iniţiative a ICAO, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a recunoscut, prin Rezoluţia nr.33/51, această dată ca "Zi Internaţională a Aviaţiei Civile", devenind astfel zi oficială în calendarul Naţiunilor Unite. În prezent, Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale are 191 de state membre. ICAO este un organism al ONU, care lucrează în strânsă colaborare cu alte organisme ale Naţiunilor Unite, inclusiv Organizaţia Meteorologică Mondială, Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor, Uniunea Poştală Universală, Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Organizaţia Maritimă Internaţională. În România, la 5 iunie 1932, a fost promulgat, prin Decretul nr. 1890/1932, primul act normativ cu valoare de lege, şi anume: Legea de organizare a aeronauticii şi de înfiinţare a Subsecretariatului de Stat al Aerului, din care făcea parte şi Direcţia Aviaţiei Civile. În 1965, România a aderat la Convenţia privind Aviaţia Civilă Internaţională (ICAO), devenind, prin Decretul nr.194 din 24 aprilie 1965, stat contractant ICAO. Acest lucru a impus ca atribuţiile autorităţii aeronautice naţionale să fie puse în concordanţă cu prevederile Convenţiei de la Chicago şi ale anexelor la aceasta. România s-a alăturat, în 1991, statelor membre ale Conferinţei Europene de Aviaţie Civilă (ECAC), organizaţie interguvernamentală care are ca obiectiv promovarea dezvoltării continue a siguranţei zborului, precum şi a unui sistem de transport aerian european eficient, întreaga activitate a Autorităţii Aeronautice Civile Române având ca scop armonizarea politicii şi practicilor sale cu cele ale statelor membre. Autoritatea aeronautică civilă română se organizează şi funcţionează ca organism separat în cadrul ministerului de resort, sub denumirea de Subsecretariat de Stat al Aviaţiei Civile (HG nr. 43/1991). Regia autonomă Autoritatea Aeronautică Civilă Română, în forma în care îşi desfăşoară activitatea în prezent, a fost înfiinţată la 12 august 1993, prin Hotărârea Guvernului nr. 405/1993. Ca forum global de cooperare între statele membre şi comunitatea aviatică mondială, Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale emite standarde şi practici pentru dezvoltarea în condiţii de siguranţă şi în ordine a aviaţiei civile mondiale. În prezent, există peste 10.000 de astfel de standarde şi dispoziţii cuprinse în anexele ICAO. Organizaţia a stabilit cinci obiective strategice în intervalul 2014-2016: sporirea siguranţei aviaţiei civile la nivel mondial; creşterea capacităţii şi îmbunătăţirea eficienţei sistemului aviaţiei civile; sporirea securităţii şi facilitarea aviaţiei civile la nivel mondial; dezvoltarea economică de transport aerian; minimizarea efectelor adverse asupra mediului ale activităţilor de aviaţie civilă. Scopul celebrării mondiale este acela de a dezvolta şi consolida importanţa aviaţiei civile internaţionale în dezvoltarea socială şi economică a statelor membre, având rolul de a promova siguranţa, eficienţa şi dezvoltarea transportului aerian mondial.
			Domnul Anton Doboş: "A fi român e mai mult decât o adresă din buletin" Dacă ziua de 1 decembrie e un simbol al unităţii românilor, o zi care, acum 96 de ani, a marcat începutul unui nou drum, atunci ziua de 16 noiembrie 2014 poate fi considerată momentul unei noi uniri, momentul când românii de pretutindeni s-au mobilizat pentru a schimba un sistem care avea ca temelie convingerea că ţara asta trebuie pusă în mâna unor păpuşari, a unei maşinării politice corupte şi opace. Astfel, prin alegerea făcută, valul speranţei care a invadat inimile românilor acum aproape un secol este prezent acum atât în România, cât şi în afara sa. Se doreşte normalitate, un traseu decent al ţării, o ţară unde mândria de a fi român să nu fie un slogan electoral, ci o realitate. Oameni din întreaga lume au arătat că a fi român e mai mult decât o adresă din buletin. Dacă unii se nasc români, alţii devin sau trăiesc şi se comportă româneşte, nu trebuie uitat că cel mai important lucru care ne defineşte este tocmai omenia şi respectul, iar lipsa de respect care s-a văzut atât pe 2, cât şi pe 16 noiembrie, nu a rămas trecută cu vederea în memoria colectivă. Oamenii ţinuţi în ploaie şi frig în afara ambasadelor, intervenţia forţelor de ordine împotriva unor oameni paşnici veniţi să îşi exercite un drept legitim, ţinerea în sărăcie, asta înseamnă dispreţ la adresa propriilor cetăţeni. Dar rezultatele alegerilor au arătat că minciuna şi aroganţa se sancţionează, iar faptul că bucătăria electorală a PSD-ului, plină de o retorică pseudo-patriotică, nu a mai generat voturi cu miros de mititei şi pomană, e cel mai grăitor exemplu că românii nu se lasă călcaţi în picioare. Liderii politici de mahala, cei care consideră dreptul la vot o lozincă, trebuie să dea piept cu realitatea. Nevoia de schimbare, exprimată de un număr covârşitor, trebuie să îi facă să deschidă uşile dialogului, pentru ca dezideratul de construcţie a unei Românii, a lucrului bine făcut, să prindă contur. Mobilizarea fără precedent în istoria postdecembristă nu va rămâne fără consecinţe, dar acest lucru va fi posibil doar dacă interesul naţional este pus înaintea oricărui interes particular. Mentalităţile au evoluat şi românii au arătat că perseverenţa, un parcurs profesional echilibrat, buna creştere, răbdarea şi lipsa de aroganţă încă sunt apreciate şi "rentabile". Problema fundamentală rămâne însă dacă PSD-ul va continua dialogul surzilor, sau va alege să pună umărul la treabă şi să nu mai lupte contra poporului român.
			Domnul Constantin Avram: "Alegerile prezidenţiale, moment prielnic al unor noi concepte" Recentele alegeri prezidenţiale au marcat, cred eu, începutul unei noi etape în viaţa politică a României, un adevărat moment de cotitură în practicarea campaniilor electorale, prin trecerea de la faza structurilor politice ale formaţiunilor politice la ceea ce am putea numi "armata electorală nevăzută", deloc prezentă în cercetările sociologice. Am văzut cu toţii, pentru prima oară în istoria postdecembristă a României, cum un segment electoral, numit de unii "internauţi", fără să participe activ la viaţa politică a ţării, fără să fie înregimentaţi politic, fără să-şi facă simţită prezenţa în spaţiul public al politicii, au hotărât soarta unui scrutin electoral, foarte puţin previzibilă, de altfel. Clasa politică românească are multe, foarte multe de învăţat din această răsturnare de situaţie, datorită acestui electorat nevăzut, prins în sondajele de opinie la capitolul "nehotărâţi". Afirm acest lucru numai pentru că, pentru majoritatea analiştilor politici, afiliaţi unor curente politice sau nu, inversarea scorului electoral în cel de-al doilea tur de scrutin, era catalogată ca imposibilă. Ce a determinat această răsturnare de situaţie fără precedent este greu de spus acum "la cald", dar este clar pentru toată lumea că noua generaţie doreşte să-şi hotărască singură viitorul, fapt care, pe mine personal mă bucură. Am sentimentul că tânăra generaţie a înţeles foarte bine ce înseamnă atitudinea civică responsabilă şi a ţinut să dea un avertisment serios clasei politice, să renunţe la minciună, la făţărnicie, la manipulare în masă, la corupţie şi la ipocrizie. Sunt convins că actuala clasă politică românească avea nevoie de această lecţie, are multă nevoie de un nou început în abordarea subiectelor (temelor) de interes public. Nu o să ştim niciodată sigur dacă "internauţii" au votat pentru Klaus Iohannis sau împotriva lui Victor Ponta sau a PSD-ului dar dacă noi, politicienii activi, nu vom reuşi să remarcăm "strigătul societăţii civile" exprimat prin vot la 16 noiembrie 2014, înseamnă că avem serioase probleme de percepţie a ceea ce framântă, în mod real, societatea românească. Este clar un semnal de reformare morală a clasei politice româneşti, un semnal clar al dorinţei de întinerire şi modernizare a tuturor formaţiunilor politice, indiferent de doctrină şi, cu această ocazie, trebuie redefinit capitolul "organizarea zilei de vot" din structura campaniilor electorale. Dacă alegerea noului preşedinte a fost una benefică poporului român rămâne de văzut, după direcţia în care se va îndrepta ţara noastră în următorii ani. Oricum, 16 noiembrie 2014, marchează în mod mai mult decât evident "sfârşitul pretenţiilor exagerate ale minorităţilor maghiare" de pe teritoriul României, pentru că nu ştim ce ar mai putea invoca minoritatea maghiară din România, câtă vreme această ţară va fi condusă de un preşedinte al minorităţilor naţionale. Cu alte cuvinte, UDMR-ul şi-a cam pierdut "obiectul muncii", dar trebuie să înţeleagă să renunţe la acţiunile provocatoare din aşa-zisul "ţinut secuiesc", altfel în Europa vor fi percepuţi numai ca nişte veşnici contestatari şi revendicatori ai unor drepturi imaginare sau în neconformitate cu realităţile din Ardealul românesc. Este unul din marile câştiguri ale scrutinului din 16 noiembrie 2014. Sper să nu fie singurul!
			Domnul Constantin Avram: "Ironia, dispreţul, aroganţa şi tupeul în politica românească" După Revoluţia din decembrie 1989, o dată cu apariţia pluripartidismului (adică a mai multor formaţiuni politice, ca organizaţii de drept privat), viaţa politică a ţării a devenit un poligon adevărat al confruntărilor de orice fel. Asta pentru că disputa politică s-a transformat rapid într-o adevărată bălăcăreală, motivată de diferite abordări care, într-un final, constatăm cu toţii, aveau drept rezultat "atacul la persoană". Acest rezultat s-a constatat de fiecare dată la protagoniştii politici care îşi epuizau rapid argumentele tematicii supuse atenţiei electoratului. În anii ’90 "atacul la persoană" devenise arma finală ce trebuia folosită pentru a-ţi înfrânge adversarul politic, deoarece dezbaterea unor programe plictiseau electoratul (auditoriul) şi, de multe ori, plictiseau şi protagoniştii aflaţi în confruntare. Treptat, treptat, însă, "atacul la persoană" în confruntarea politică a fost abandonat, aproape în totalitate, ca urmare a ineficienţei electorale a acestuia, dar şi a unui proces de finisare a clasei politice în continuă împrospătare, în continuă întinerire sau înnoire. Confruntarea politică, mai ales în mijloacele media, a căpătat alte valenţe, în sensul folosirii de către politicieni a unor noi registre de abordare a temelor politice, care să permită "punerea la colţ" a adversarului politic. În acest nou context, al aplicării unui nou registru de abordare politică, am remarcat folosirea, tot mai frecventă, a unui vocabular de conversaţie care a impus, încetul cu încetul, folosirea celor mai dezagreabile trăsături umane, cum ar fi: ironia, dispreţul, aroganţa şi tupeul. IRONIA - este primul pas, din nefericire, folosit cel mai des de majoritatea protagoniştilor în dezbaterile televizate. A reuşi să-ţi ironizezi adversarul într-o dezbatere publică înseamnă, pentru majoritatea politicienilor, o adevărată uvertură în tentativa de convingere a electoratului. Şi, de regulă, este mai uşor să introduci ironia în discuţie, decât să convingi pe cineva de ceea ce vrei să faci, cu referire la subiectul dezbaterii. Pentru unii, demararea ironiilor faţă de adversar a devenit o "virtute politică". DISPREŢUL - este al doilea pas folosit ca şi comportament al unor politicieni în lupta politică, tocmai pentru că, o dată ce ai reuşit să-ţi ironizezi adversarul politic, este nevoie de cu totul altceva care să-l pună într-o situaţie şi mai delicată. Nici dispreţul nu este folosit în argumentarea unor programe sau acţiuni politice. El este folosit aşa, doar din dorinţa de a-l umili pe adversar, nu din dorinţa de a convinge că programul politic sau acţiunea politică sunt neviabile. AROGANŢA - este al treilea pas folosit în confruntarea politică şi este, de regulă, cel mai scump preţ plătit de un politician, în faţa electoratului. Avem foarte multe exemple în politica românească, în care această trăsătură de caracter a făcut ca "presupusul învingător" să devină "certul învins", dând peste cap toate cercetările sociologice. Aroganţa folosită, însă, în comunicarea publică a mesajelor, este o adevărată sinucidere politică. TUPEUL - este cel de-al patrulea pas folosit în confruntarea politică şi este, din nefericire, tot mai des folosit ca punct final al disputei care, chipurile, ar trebui să marcheze înfrângerea adversarului politic. Eu sunt convins că tupeul folosit ca şi armă politică este acea parte a comportamentului uman care completează lipsa de educaţie. Acest tip de comportament poate reprezenta, pentru mulţi politicieni, sfârşitul carierei politice. Electoratul român nu mai suportă, în niciun caz, nici ironia, nici dispreţul, nici aroganţa şi nici tupeul, ci este mai predispus la răbdarea şi bunul-simţ, izvorât din educaţia creştină. Pentru că românii, în general, s-au dovedit sensibili la decenţă! Au arătat-o, cu vârf şi îndesat, ultimele alegeri prezidenţiale şi trebuie să învăţăm ceva din asta, până nu va fi degeaba...!
			Domnul Ion-Bogdan Mihăilescu: "Declaraţie politică dedicată Zilei Naţionale a României" Ziua de 1 Decembrie 1918 reprezintă o pagină importantă a istoriei României, o dată providenţială pentru soarta românilor, dar şi un simbol al împlinirii dorinţei de libertate şi unitate a poporului român. La 27 martie, Basarabia revenea patriei mamă, la 28 noiembrie era rândul Bucovinei, pentru ca la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, să se realizeze unul din visele seculare ale naţiunii române, desăvârşirea statului naţional unitar român, prin unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu Regatul României. Anul 1918 reprezintă în istoria poporului român anul triumfului idealului naţional, anul încununării victorioase a lungului şir de lupte şi sacrificii umane pentru făurirea României Mari. Marea Unire a însemnat un moment decisiv în procesul de dezvoltare şi emancipare a statului român şi a deschis calea unor mari reforme structurale. Unirea tuturor românilor a avut un puternic caracter democratic, fiind rezultatul voinţei întregului popor, a tuturor claselor sociale şi a tuturor forţelor politice. De Ziua Naţională, se impune să rememorăm cu preţuire şi respect glorioasele fapte de vitejie ale eroilor neamului, spiritul de dăruire şi sacrificiu pentru împlinirea unui ideal viu: formarea statului naţional unitar, având la bază unitatea de neam, limbă şi cultură. Doresc să îi îndemn pe toţi românii să fie solidari, pentru că o naţiune unită reprezintă fundaţia unui stat puternic şi fără implicarea activă a cetăţenilor în societate nu putem avea o Românie demnă şi prosperă. Cu ocazia Zilei Naţionale a României, le transmit un sincer şi călduros "La mulţi ani!" tuturor românilor din ţară şi de peste hotare. La mulţi ani, România!
			Doamna Camelia-Margareta Bogdănici: "Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi" Data de 3 decembrie marchează, în fiecare an, Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi. Tema acestui an a Zilei Internaţionale a persoanelor cu dizabilităţi este "Realizări şi direcţii de Dezvoltare ale Mileniului: responsabilizarea persoanelor cu handicap şi a comunităţilor lor din întreaga lume". Am încercat mereu să aduc în faţa colegilor parlamentari probleme ale persoanelor cu nevoi speciale. Am depus chiar o iniţiativă, care speram să ne "unească" şi să vedem că, indiferent de apartenenţa politică, putem face "un lucru bine făcut" pentru persoanele cu dizabilităţi. Proiectul de lege propune creşterea accesului la programe educaţionale formale şi nonformale a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale aflaţi în abandon şi risc de abandon şcolar, în vederea integrării lor socio-profesionale. Iniţiativa legislativă, depusă în aprilie 2013, vine ca urmare a propunerilor rezultate din acţiunile proiectului european Cerinţe Educaţionale Speciale pentru Toţi - CESPeT, derulat în perioada 1 august 2010 - 31 iulie 2013 de către Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iaşi, în parteneriat cu VIA University College, Danemarca şi Inspectoratele Şcolare Judeţene, Botoşani, Brăila, Iaşi, Maramureş, Mureş şi Vaslui. Din păcate, nu am reuşit să-mi conving colegii că iniţiativa mea este necesară. Paradoxal, au fost împotrivă şi colegii care au votat în comisie pozitiv. Semnul făcut de liderul de grup este, se pare, mai important decât conştiinţa proprie. Observ cu tristeţe că atunci când faci parte dintr-un partid de opoziţie, iniţiativele nu trec de plenul Camerei Deputaţilor, chiar dacă ele sunt în folosul cetăţenilor. Iar cetăţenii nu au culoare politică, au doar nevoi şi aşteptări de la noi, parlamentarii, în rezolvarea problemelor lor. Regret că nu pot aduce astăzi, de Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi, o rază de bucurie celor cu nevoi speciale.
			Doamna Camelia Khraibani: "S-au împlinit 96 de ani de la Marea Unire" Împreună cu toţi concetăţenii noştri am sărbătorit pe 1 decembrie anul acesta 96 de ani de la ceea ce, pe bună dreptate, este numită Marea Unire din 1918. 1 Decembrie este Ziua Naţională a României. Ea a fost adoptată prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990 şi prevăzută de Constituţia din 1991, precum şi de Constituţia în vigoare, în prezent. Când citeşti documentele şi mărturiile celor care au realizat Unirea tuturor românilor, acest important eveniment din istoria noastră, nu poţi să nu fii marcat de un adânc sentiment de măreţie, de admiraţie şi recunoştinţă pentru toţi cei care au contribuit şi au participat la înfăptuirea Marii noastre Uniri. Câteva din aceste gânduri şi sentimente doresc şi eu să vă mărturisesc prin intermediul acestei declaraţii. Cu bucurie, cu entuziasm şi o imensă speranţă a fost convocată Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, pentru data de 1 decembrie 1918. Este acţiunea şi data considerate decisive pentru "unitatea naţională a tuturor românilor". Toate apelurile au subliniat importanţa istorică a actului ce urma să se decidă la Alba Iulia: "Veniţi cu miile, cu zecile de mii - se scria în apelul Consiliului naţional din Blaj. E ziua când se va hotărî asupra sorţii noastre pentru o veşnicie. Veniţi şi juraţi că nedespărţiţi vom fi şi uniţi rămânem de aici înainte cu fraţii noştri de pe cuprinsul pământului românesc, sub una şi nedespărţită cârmuire". Aceste apeluri au fost lansate deoarece reprezentanţii Ungariei la tratativele cu Consiliul Naţional Român Central insistau ca Transilvania să rămână în componenţa Ungariei. La aceste insistenţe a răspuns ferm marele înaintaş Vasile Goldiş, atunci când a declarat, citez: "naţiunea română pretinde cu tot dreptul deplina sa independenţă de stat şi nu admite ca acest drept să fie întinat prin rezolvări provizorii". Iar în manifestul de convocare a Marii Adunări Naţionale se invoca: "În numele dreptăţii eterne şi al principiului liberei dispoziţiuni a naţiunilor (...) naţiunea română din Ungaria şi Transilvania are să-şi spună cuvântul său hotărâtor asupra sorţii sale şi acest cuvânt va fi respectat de lumea întreagă". Poporul român a luat parte cu entuziasm la făurirea actului Unirii şi a statului naţional. Cum avea să spună un istoric după 80 de ani de la producerea lui: "O necesitate istorică - naţiunea trebuie să trăiască într-un stat naţional - s-a dovedit mai puternică decât orice guvern sau partid... şi, punând în mişcare naţiunea, i-a dat acea forţă uriaşă ca peste toate adversităţile să dea viaţă aspiraţiei sale: statul naţional." Prin cei 1228 de delegaţi aleşi din toate localităţile Transilvaniei, convocaţi la Alba Iulia şi însoţiţi de o sută de mii de alţi români veniţi să-şi exprime adeziunea la unire a fost demonstrată întregii lumi dorinţa de unire cu România. Prin votul delegaţilor şi aplauzele mulţimii s-a desăvârşit crearea României Mari şi a luat fiinţă statul naţional, unitar, al tuturor românilor. În felul acesta ne bucurăm astăzi de ceea ce istoricii noştri spun că "Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera niciunui om politic, a niciunui guvern, a niciunui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit". Astăzi ne bucurăm şi noi de marea noastră sărbătoare naţională şi ne angajăm să păstrăm şi să îmbogăţim moştenirea istorică de acum 96 de ani, realizată de bravii noştri înaintaşi.
			Doamna Eleonora-Carmen Hărău: "Nevoia vitală ca Parlamentul să recâştige încrederea românilor" Ni se reproşează adesea parlamentarilor că avem privilegii, că ţinem cu dinţii de ele şi că ne votăm legi favorabile. Este o etichetare nedreaptă pentru mulţi dintre colegii parlamentari. Şi legea este foarte clară: simplii parlamentari pot fi urmăriţi penal fără niciun fel de aviz din partea Camerei din care fac parte. Acesta este necesar doar în trei situaţii: percheziţia, reţinerea şi arestarea unui deputat sau senator. În schimb, trebuie să recunoaştem că românii au dreptate în cazul miniştrilor în funcţie sau al foştilor miniştri, care sunt şi parlamentari. Aceştia beneficiază de un regim special al imunităţii. Ei pot fi cercetaţi doar dacă există acordul Parlamentului. Consider că acest lucru ar trebui să înceteze. Cu siguranţă, un ministru care nu este şi parlamentar ar fi mult mai atent la ce semnează. Nu ştiu de ce niciun partid din România nu a încercat să schimbe ceva, astfel încât să restructurăm sistemul, iar românii să simtă că aleşii lor chiar lucrează în serviciul poporului. Suntem membri ai Uniunii Europene încă din anul 2007. Au trecut peste 7 ani şi nu am avut, se pare, curiozitatea să vedem cum funcţionează organismele europene. De exemplu, membrii Parlamentului European nu pot fi şi comisari europeni. Sigur că există diferenţe între ceea ce înseamnă Parlamentul României şi cel European, dar, să fim sinceri, poate un ministru să îşi facă bine munca în Executiv şi în Legislativ, în acelaşi timp? Ştim cu toţii răspunsul. Prevederile Uniunii Europene sunt extrem de clare: "Funcţia de deputat în Parlamentul European este incompatibilă cu cea de membru al guvernului unui stat membru, membru al comisiei, judecător, avocat general sau grefier al Curţii de Justiţie, membru al Curţii de Conturi, membru al Comitetului Economic şi Social, membru al comitetelor sau al organismelor create în conformitate cu tratatele comunitare, în scopul gestionării fondurilor uniunii sau al desfăşurării unei sarcini administrative directe permanente, membru al Consiliului de administraţie, al Comitetului de direcţie sau angajat al Băncii Europene de Investiţii şi funcţionar sau agent activ al instituţiilor Uniunii Europene sau al organismelor specializate ataşate acestora. Au fost adăugate incompatibilităţi suplimentare în 1997 (membru al Comitetului Regiunilor) şi în 2002 (membru al Tribunalului de Primă Instanţă - numit în prezent Tribunalul -, membru al Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene, Ombudsmanul Uniunii Europene şi, în special, membru al unui parlament naţional)". Mai mult, conform Tratatului de înfiinţare a UE - "membrii Comisiei se abţin de la orice act incompatibil cu natura funcţiilor lor. Statele membre respectă independenţa acestora şi nu încearcă să îi influenţeze în îndeplinirea sarcinilor lor. Pe durata mandatului lor, membrii Comisiei nu pot exercita nicio altă activitate profesională, remunerată sau nu. La instalarea în funcţie, aceştia se angajează solemn să respecte, pe durata mandatului şi după încetarea acestuia, obligaţiile impuse de mandat şi, în special, cea de onestitate şi prudenţă în a accepta, după încheierea mandatului, anumite funcţii sau avantaje. În cazul nerespectării acestora, Curtea de Justiţie, sesizată de Consiliu, hotărând cu majoritate simplă, sau de Comisie, poate hotărî, după caz, destituirea persoanei în cauză în condiţiile articolului 247 sau decăderea din dreptul la pensie ori la alte avantaje echivalente". În condiţiile în care în România un parlamentar poate fi ministru, fără să-şi piardă mandatul, există loc de interpretări publice, de suspiciuni, precum şi o anumită tendinţă a organelor de justiţie şi a mass-media de a instrumenta dosare de corupţie la televizor, cu efecte devastatoare asupra imaginii Parlamentului şi a clasei politice. Poate a venit momentul să ne punem de acord cu toţii că e vremea să schimbăm ceva dintr-un sistem despre care românii, în oarecare măsură pe bună dreptate, spun că funcţionează doar pentru interesele de grup. Recăpătarea încrederii românilor în Parlament este vitală pentru democraţia românească!
			Doamna Eleonora-Carmen Hărău: "Bugetul României şi impozitarea marilor averi" Se munceşte zilele acestea (cel puţin aşa susţine Guvernul) la construirea bugetului României pe anul 2015. Trecem, în opinia mea, mult prea uşor peste faptul că, şi de această dată, s-a încălcat legea şi nu răspunde nimeni, căci bugetul ar fi trebuit să ajungă în Parlament, dacă legea ar fi fost respectată, cel târziu în 15 noiembrie. Doresc însă să insist asupra ideii reluate de către UNPR, partid din arcul guvernamental, în ceea ce priveşte impozitarea averilor mari. Faptul că prim-ministrul susţine încă, prin declaraţii, menţinerea numărului şi cuantumului taxelor şi a impozitelor la nivelul anului trecut, asigurându-ne că nu va încălca promisiunea din campania electorală, nu este o garanţie suficientă. Avem experienţe destul de neplăcute legate de versatilitatea declaraţiilor domniei sale. Din acest motiv, consider că se impune aducerea în discuţie publică a textului de lege, pentru a elimina impresia cetăţenilor că măsura este bună şi oportună. Aparenta justificare nu este, în fond, decât un populism ieftin, atâta vreme cât: se are în vedere impozitarea bunurilor mobile şi imobile declarate (adică exact a acelora obţinute licit) şi care constituie elemente stabile ale avuţiei naţionale; se exonerează de la impozitare sumele depuse în conturile din ţară şi străinătate, ceea ce conduce la tendinţa de a capitaliza capitaluri migratoare, inclusiv pericolul ca importante sume de bani să fie transferate în afara graniţei; dintre toate ţările europene, doar Franţa şi Spania continuă să aibă acest tip de impozit, celelalte state l-au anulat, considerând că este mai degrabă nociv şi produce efecte perverse (între care faptul că, din acest motiv, personalităţi reprezentative pentru ţară renunţă la cetăţenie). Analizând trendurile economice şi rata foarte mare a şomajului în ţările menţionate, nu cred că este cazul să ne însuşim exemplul lor, ca reper al politicilor noastre fiscale. are de suferit prestigiul ţării şi atractivitatea ei pentru investitori interni şi externi. Înţeleg nevoia de resurse suplimentare la buget, a unui guvern care a promis în campania electorală că va da cetăţenilor luna şi soarele de pe cer, cu o inconştienţă care nu are nimic în comun cu responsabilitatea actului politic. Şi, tocmai de aceea, vin în ajutorul Guvernului cu câteva întrebări: de ce amână creşterea redevenţelor pretinse celor care ne exploatează resursele, creştere care s-ar putea opera începând cu 1 ianuarie 2015?! Ştie Guvernul că încasăm anual doar 50 milioane de euro din redevenţe, în timp ce o singură companie implicată în extragerea de resurse româneşti încasează 1miliard de euro?!
			Doamna Claudia Boghicevici: "La mulţi ani, România! La mulţi ani, dragi români!" Întreaga Românie a purtat haine de sărbătoare în acest început de săptămână. Ne-am bucurat cu toţii de ziua de 1 Decembrie, ziua marii uniri a tuturor românilor. Nu putem să vorbim de acest eveniment fără să aducem aminte de contextul istoric. Acum 96 de ani, popoarele din Austro-Ungaria şi-au proclamat dreptul la autodeterminare, după un război sfâşietor. Acest elan a făcut posibil ca, după capitularea Germaniei pe frontul de vest, românii din Transilvania să adopte Rezoluţia Naţională de la Alba Iulia pe 1 Decembrie şi să decreteze unirea cu România. Descrierea mobilizării de atunci este de-a dreptul impresionantă. Oamenii soseau din toate regiunile ţărilor române cu trenul, cu căruţele, călare sau pe jos, îmbrăcaţi în straie de sărbătoare şi purtând steaguri tricolore. Cronicile estimează că au fost prezenţi în jur de 100.000 de oameni la acest mare moment din istoria noastră naţională. Atunci românii au proclamat înfăptuirea unităţii naţionale, ca un triumf al libertăţii româneşti. Această libertate este o valoare fără de preţ la care, după cum am văzut pe 16 noiembrie, românii din toate colţurile lumii nu au renunţat. Cred că acest 1 decembrie a purtat pentru noi o încărcătură mai specială. De acest 1 decembrie românii au sărbătorit victoria ţării împotriva lipsei de respect, a ignoranţei şi a nepăsării. Aceste vicii colective ale clasei politice şi-au găsit în sfârşit leacul. De data aceasta, românii din afara ţării s-au putut bucura împreună de reuşita lor istorică de pe 16 noiembrie, când Klaus Iohannis a ieşit învingător detaşat la alegerile prezidenţiale. Speranţa românilor a renăscut. Este timpul ca noi, politicienii, să ne mobilizăm toate eforturile pentru a ne reconstrui ţara pe alţi piloni: dreptate, prosperitate, respect. E timpul să ne apucăm serios de treabă, aşa cum a spus şi preşedintele ales al românilor. Respingerea definitivă a Legii amnistiei şi graţierii a fost un prim semn de însănătoşire a clasei politice. Mai avem însă mult de parcurs în calea spre această reconstrucţie. Depinde de noi toţi dacă vom reuşi. Politicienii trebuie să înţeleagă că oamenii îi aleg pentru a gestiona resursele în beneficiul tuturor, nu în beneficiul individual. Iar atunci când românii vor fi mulţumiţi şi noi, politicienii, vom trăi cu adevărat acel sentiment înălţător de a ne fi servit ţara, aşa cum au făcut-o înaintaşii noştri în 1918. Sper ca în 2018, când vom aniversa 100 de ani de la Marea Unire, România să fie cât mai aproape de ţara pe care ne-o dorim cu toţii. Cum aş putea să închei această intervenţie fără a vorbi despre ceea ce s-a întâmplat duminica aceasta în Republica Moldova? Aşadar, în această săptămână mai avem un motiv în plus de bucurie. Rezultatele alegerilor din Republica Moldova. Fraţii noştri de peste Prut, odată parte a României dodoloaţe, au ales un parlament cu viziuni pro-occidentale. Ei au ales să continue făgaşul normal pe care s-a aşezat ţara şi să urmeze calea integrării europene. România le va fi cu siguranţă partenerul cel mai puternic în acest demers. Închei prin a ura, clar şi răspicat, la mulţi ani, România! La mulţi ani, dragi români!
			Doamna Claudia Boghicevici: "Victoria forţelor pro-europene la alegerile din Republica Moldova este un eveniment istoric" Am avut ieri un motiv în plus de mare bucurie, care a făcut din ziua de 1 decembrie un eveniment cu adevărat special: rezultatele alegerilor din Republica Moldova. Fraţii noştri de peste Prut au ales un parlament cu viziuni pro-occidentale. Ei au ales să continue făgaşul normal pe care s-a aşezat ţara şi să urmeze calea integrării europene şi a apropierii de occident. România le va fi cu siguranţă partenerul cel mai puternic şi de nădejde în acest demers. Astfel, după 4 ani de guvernare foarte grea, cu conflicte în interiorul coaliţiei, cu dificultăţi economice mari şi cu presiune crescândă din partea Rusiei (blocarea importurilor de anumite mărfuri din Moldova), coaliţia pro-europeană a reuşit să câştige o majoritate absolută în noul Parlament (55 mandate din 101). Faptul că liderii celor trei partide pro-europene, Vlad Filat (PLDM), Marian Lupu (PDM) şi Mihai Ghimpu (PL), au dat deja semnalul mobilizării pentru formarea rapidă a unei noi coaliţii de guvernare pro-europene, după ce şi Înaltul Reprezentant UE pentru Politică Externă, Federica Mogherini, a anunţat ieri că UE aşteaptă formarea rapidă a unui nou guvern la Chişinău. Mă bucur să văd mesajul de continuitate pe calea europeană dat de majoritatea electoratului moldovean, în ciuda propagandei de la Răsărit privind avantajele aderării la Uniunea Vamală şi părăsirii parcursului european. Partidele pro-europene au poate o ultimă şansă de a transforma radical modul în care se face politica la Chişinău. Acest vot de continuitate, după 4 ani de guvernare, nu reprezintă un cec în alb din partea electoratului, coaliţia pro-europeană trebuie să livreze şi la nivel micro beneficiile marilor obiective macro atinse în ultimii ani (semnarea Acordului de Asociere cu UE, semnarea Acordului de Liber Schimb, liberalizarea vizelor în UE).
			Doamna Claudia Boghicevici: "3 decembrie - Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi" Drepturile persoanelor cu handicap sunt în continuare un subiect la care România este deficitară, atât datorită unor prejudecăţi şi mentalităţi învechite, cât şi datorită inerţiei din anumite instituţii publice. Totuşi, mă bucur că din ce în ce mai mulţi parlamentari vin cu propuneri pentru sprijinirea persoanelor cu handicap, ceea ce arată că este unul din domeniile unde avem mai mult de lucru. Este regretabil, însă, că nu reuşim ca, împreună cu ministerul şi societatea civilă, să venim cu un pachet legislativ integrat şi de aceea majoritatea iniţiativelor ajung să fie respinse. Condamn ipocrizia Guvernului Ponta, în raport cu persoanele cu dizabilităţi din România, în condiţiile în care această categorie vulnerabilă a lipsit total din preocupările premierului în ultimii doi ani şi jumătate. Avem în dezbatere publică o hotărâre de guvern privind majorarea indemnizaţiilor persoanelor cu handicap din data de 27.10.2014 - în plină campanie electorală. Ponta şi Plumb dau dovadă de tupeu şi ipocrizie când se arată preocupaţi de soarta persoanelor cu dizabilităţi doar în campania electorală. În condiţiile în care Ponta raporta stahanovist rate de creştere economică nemaiauzite în Europa, indemnizaţiile persoanelor cu dizabilităţi au rămas la nivelul din 2008, iar de atunci şi până acum indicele de creştere a preţurilor de consum a fost de 127,84%, conform datelor INS, fapt care ar fi trebuit să se reflecte într-o creştere mai mare a indemnizaţiilor decât cea anunţată de guvern în proiectul lansat în dezbatere publică. Creşterea anunţată de ministrul Plumb, de la 202 lei la 234 lei pentru persoanele cu handicap grav şi de la 166 lei la 192 lei pentru persoanele cu handicap accentuat aminteşte din nou de pomenile disperate pe care Nicolae Ceauşescu le anunţa românilor înainte de a fi înlăturat de la putere. Solicit premierului Ponta şi ministrului Rovana Plumb de a prezenta de urgenţă proiectul de buget pe anul 2015, măcar acum după campania electorală, după ce au intoxicat opinia publică cu tot felul de promisiuni fără acoperire. Ultima promisiune de acest gen este cea legată de creşterea cu 15,98%, de la 1 ianuarie 2015, a cuantumului indemnizaţiilor pentru persoanele cu dizabilităţi.
			Domnul Constantin Adăscăliţei: "Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi - 3 decembrie" Din 1992 Organizaţia Naţiunilor Unite a proclamat ziua de 3 decembrie ca "Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi". Această zi promovează înţelegerea problemelor legate de handicap, susţinerea drepturilor şi calitatea vieţii a persoanelor cu dizabilităţi şi, nu în ultimul rând, promovarea discriminării. Conform statisticilor UE, în spaţiul comunitar circa 10% din cetăţeni suferă de o formă de dizabilitate permanentă, însă doar 5,5% primesc o formă de ajutor social. În România, există aproximativ 700.000 persoane cu dizabilităţi, adică un procent de 3,5% din totalul populaţiei, dintre care 20.000 sunt instituţionalizate, iar 30.000 sunt angajaţi cu forme legale, mult sub media europeană. În România, studiile arată că 80% dintre persoanele cu dizabilităţi trăiesc la limita subzistenţei, adică orice formă de dizabilitate are drept consecinţă condamnarea la sărăcie. În această decalaraţie dorim să subliniem două aspecte importante, mai ales pentru România, în ceea ce priveşte statisticile sumbre de mai sus: integrarea socială şi integrarea pe piaţa muncii a persoanelor cu dizabilităţi. Uniunea Europeană încearcă implementarea unei politici sociale, pe baza unei strategii care vizează anul 2020, prin care persoanele cu dizabilităţi constituie o prioritate pentru state, prin măsuri adecvate şi stimulente pe termen lung. Integrarea pe piaţa muncii a persoanelor cu dizabilităţi înseamnă o incluziune socială activă, care va înlocui măsurile de asistenţă pasivă, care în ţara noastră nu pot fi, oricum, îndestulătoare. Altă consecinţă a măsurilor pasive este izolarea şi o stigmă socială cu care persoanele cu dizabilităţi s-au tot confruntat în ultimii 10 ani, în special din partea adepţilor de tăieri bugetare. În efortul de integrare a persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa muncii credem că trebuie accentuate două direcţii. În primul rând, stimularea angajatorilor care oferă locuri de muncă pentru aceste persoane. În acest fel, guvernul implementează deja o serie de măsuri care reflectă, de regulă, scutiri de taxe şi credem că, în viitor, acestea trebuiesc îmbunătăţite. Legislaţia europeană la care am aderat şi noi prevede că orice angajator cu peste 50 de angajaţi are obligaţia de a oferi minim 4% din locuri către persoane cu handicap. În România, însă, tot printr-o portiţă legală, mulţi angajatori aleg să eludeze această obligaţie, prin plata unei sume de bani la bugetul de stat. A doua direcţie pe care trebuie să o încurajăm este promovarea în mediul socio-economic a tuturor măsurilor de mai sus, atât cele care stimulează angajatorii, cât şi obligaţiile asumate prin legislaţie. Aici încă este mult de lucrat, iar instituţiile guvernamentale trebuie să conlucreze cu toţi actorii sociali: patronate, ONG-uri, asociaţii profesionale etc. Cel mai bun exemplu de bună practică este Danemarca, unde rata de incluziune pe piaţa muncii a persoanelor cu handicap este de 75%. Un stat modern consideră aceste persoane o necesară rezervă de forţă de muncă şi nu o povară pentru bugetul de asistenţă socială. Trebuie să le respectăm dreptul fundamental la muncă, pe care îl are orice cetăţean al României şi al UE.
			Domnul Constantin Mazilu: "La mulţi ani, România! Te iubesc şi îţi doresc din suflet eternitatea!" Doresc să marchez minunata zi de 1 decembrie şi cei 96 de ani care s-au scurs de la momentul Unirii prin declaraţia mea. Sărbătoarea noastră naţională este un moment definitoriu, motiv pentru care şi urările şi cugetările mele sper eu că vor fi pe măsura acestei aniversări. "Scumpă ţară românească, Cuib în care ne-am născut, Câmp pe care s-a văzut Vitejia strămoşească, Scumpă ţară românească, Te salut! Şi-a mea frunte ţi se-nchină Ca naintea unui sfânt, Căci, deşi copil eu sunt, Inima de dor mi-e plină. Să te văd mereu regină Pe pământ. Să ai viaţă de vecie, Să sporească-al tău popor; Sub stindardul tricolor Să nu vezi decât frăţie, Şi-atunci, dac-o fi să fie, Pot să mor!", scria marele poet George Coşbuc, dorindu-şi să ne intre în suflete şi nouă, tuturor urmaşilor săi din acest neam, românismul său pur. Nu vreau să vă ţin lecţii de istorie astăzi, însă rememorarea trecutului poate constitui un exemplu pentru toţi românii şi, în special, pentru noi, politicienii. Anul 1918 reprezintă în istoria poporului român anul triumfului idealului naţional. Este anul încununării victorioase a lungului şir de lupte şi de sacrificii umane şi materiale, pentru constituirea statului naţional unitar. Momentele memorabile de la 1918 au demonstrat că sacrificiile soldaţilor români în primul război mondial nu au fost zadarnice. Clipa de vis realizată de Mihai Viteazul la 1600 va constitui suportul lui 1 Decembrie 1918, devenind cea mai spectaculoasă realizare a acestui popor. "În această zi - scria Nicolae Iorga - a sosit un ceas pe care-l aşteptăm de veacuri, pentru care am trăit întreaga noastră viaţă naţională, pentru care am muncit şi am scris, am luptat şi am gândit. A sosit ceasul în care cerem şi noi lumii dreptul de a trăi pentru noi, dreptul de a nu da nimănui ca robi rodul ostenelilor noastre". Cu alte cuvinte, nu primul război mondial a creat România Mare. Beligeranţa a constituit doar ocazia. România a intrat în conflictul internaţional pentru eliberarea provinciilor înstrăinate şi pentru întregirea ţării. Idealul Unirii a fost confirmat prin eforturi, jertfe şi eroism pe câmpurile de luptă din Transilvania şi Dobrogea, de pe Valea Jiului şi Argeş, ca şi pe cele de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. Nu doar o victorie armată a susţinut baza statului naţional român, ci actul de decizie al naţiunii române. Jertfele românilor din anii 1916 şi 1917 au fost compensate de succesul idealului naţional, în contextul extincţiei autocraţiei ţariste, succedată de instaurarea regimului comunist şi a disoluţiei monarhiei austro-ungare, cât şi al afirmării dreptului popoarelor la autodeterminare, pe baza criteriului naţionalităţilor. Tocmai din aceste raţionamente şi noi, dragi români, ar trebui să ne amintim în fiecare clipă că suntem urmaşii unor oameni bravi, că poporul român este o naţiune luptătoare pentru idealurile sale, pentru că însuşi cuvântul România era, destul de recent, un ideal. Un ideal înfăptuit pe 1 decembrie 1918! Nu consider că trebuie să ne abandonăm ţelurile, ci trebuie să facem din ţara noastră o Românie ideală pentru toţi conaţionalii noştri. Şi nouă, politicienilor, ne stă în putinţă acest lucru, într-o măsură mai mare decât mulţimii. Însă asta nu înseamnă că poporul trebuie să stea de-o parte, pentru clădirea unei vieţi mai bune în interiorul frumoasei noastre ţări. Individual sau colectiv trebuie să punem umărul să ridicăm ţara şi s-o punem la adăpost de toate pericolele care o pasc. În sprijinul afirmaţiilor mele, vreau să-l evoc pe Mircea Eliade, care afirma că "de la o vreme, de când se discută tot, a început să se discute şi românismul". Lucrul acesta e destul de ciudat. Românismul nu se discută; el se afirmă - pe toate planurile vieţii. Nu-ţi poţi discuta destinul biologic; poţi cel mult să emigrezi sau să te sinucizi. Suntem români, prin simplul fapt că suntem vii. A afirma evidenţa aceasta nu înseamnă nici măcar a fi "naţionalist"; înseamnă a constata realitatea, a vedea lucrurile aşa cum sunt. Că unii nu vor să le vadă, asta e treaba lor. Unui om cu bun simţ, însă, trebuie să i se pară cel puţin exagerată această dorinţă nepotolită de a discuta în jurul noţiunii de "român" şi "românism". Altceva ni se poate cere: să adâncim înţelesurile românismului, să-i găsim valorile sale universale, să creăm în cadrele românităţii - adică, într-un cuvânt, să nu încetăm de a rămâne vii şi a crea." "A renunţa la românism înseamnă, pentru noi românii, a renunţa la viaţă, a te refugia în moarte. Sunt oameni care au făcut asta. Dumnezeu să-i ierte!", considera filosoful Mircea Eliade. Îmi închei pledoaria urându-le "La mulţi ani, românilor de pretutindeni!" şi cu îndemnul că numai uniţi putem să-i dăm României Eternitatea pe care o merită!
			Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean: "Parcursul european al Republicii Moldova - întoarcerea la normalitate" Acordul de asociere semnat la data de 27 iunie 2014 la Bruxelles între Uniunea Europeană şi Republica Moldova reprezintă o formă concretă de cooperare politică şi economică, fiind un instrument creat pentru ţările din Parteneriatul Estic, aflate în antecamera aderării şi a accederii la statutul de ţară candidată în procesul de aderare la UE. Semnarea Acordului de Asociere Republica Moldova-Uniunea Europeană a reprezentat, fără îndoială, un act de importanţă istorică. Este o confirmare a parcursului ireproşabil al Republicii Moldova, dar şi o încununare a eforturilor diplomatice asidue depuse de România în ultimii 10 ani de zile. În primul şi în primul rând, însă, este meritul cetăţenilor din Republica Moldova, care au rezistat tuturor presiunilor şi au ales calea europeană. Republica Moldova s-a angajat pe un traseu european ferm, însă nu ferit de riscuri. Semnarea Acordului de Asociere cu UE, obţinerea unui grad crescut de securitate economică, energetică, integrarea cât mai aprofundată în mecanismele de cooperare ale Uniunii Europene, sunt etape esenţiale pentru finalizarea cu succes a acestui proces. România consideră că reintegrarea europeană a Republicii Moldova este o reparaţie istorică atât pentru cetăţenii moldoveni, cât şi pentru o Europă prea mult timp lipsită de componentele şi valorile ei estice. Republica Moldova este "povestea de succes" a Parteneriatului Estic şi a Politicii de Vecinătate a UE, pentru că a strâns din dinţi şi şi-a respectat cu orice preţ angajamentele în faţa UE. Vocaţia europeană a Republicii Moldova, precum şi dorinţa de a merge mai departe pe drumul integrării europene reprezintă expresia voinţei proprii şi a unui sprijin din partea cetăţenilor în acest sens. Alegerile legislative care au avut loc în data de 30 noiembrie 2014 în Republica Moldova reprezintă un moment istoric, care marchează consolidarea parcursului ireversibil spre Europa al Republicii Moldova şi continuarea reformelor democratice. Rezultatul alegerilor legislative confirmă faptul că toate eforturile depuse de guvernul pro-european, dar şi de Uniunea Europeană, inclusiv eforturile intense ale României în această direcţie strategică, nu au fost în zadar. Pentru România, aflată la frontiera cu UE şi NATO, votul pro-european al cetăţenilor din Republica Moldova reprezintă rezolvarea unei probleme de securitate naţională. Republica Moldova a fost şi va rămâne o temă majoră a României în contextul european. Comuniunea de limbă, istorie, civilizaţie şi cultură a Republicii Moldova cu România constituie un episod special la nivel european. România are o datorie faţă de cetăţenii aflaţi dincolo de Prut, datorie derivată tocmai din această relaţie specială. Pe 16 noiembrie 2014 România a ales deschiderea definitivă către Europa, către democraţie. Cetăţenii români au votat pentru o Românie normală, o Românie a respectului şi bunului simţ, o Românie a prosperităţii, o Românie curată şi decentă, o Românie puternică, o Românie europeană, o Românie a lucrului bine făcut. Pe 30 noiembrie 2014 Republica Moldova şi-a certificat parcursul european. Votul exprimat de către cetăţenii moldoveni a însemnat opţiunea pentru acest parcurs european. Unirea celor două spaţii româneşti se va realiza în interiorul Uniunii Europene, iar votul din 30 noiembrie 2014 a fost hotărâtor. Prin votul din 30 noiembrie 2014 Republica Moldova a demonstrat că doreşte să revină la valorile europene de care a fost despărţită, prin forţă, de o istorie ostilă. Republica Moldova trebuie să se întoarcă la valorile europene pe care, în realitate, nu le-a abandonat niciodată şi pe care le-a reafirmat din prima zi a independenţei de stat.
			Doamna Cornelia Negruţ: "Semnificaţiile Marii Uniri după 96 de ani" "Moldova, Transilvania, Muntenia nu există pe faţa pământului; există o singură Românie; există un singur corp şi un singur suflet, în care toţi nervii şi toate suspinele vibrează unul către altul." Astfel definea extrem de sugestiv Bogdan Petriceicu Haşdeu momentul maxim al istoriei noastre, cel al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia. La 96 de ani de atunci, aceste cuvinte au şi astăzi semnificaţii de profundă actualitate. Este momentul în care românii de pretutindeni, fiecare dintre noi, trebuie să ne amintim sensul Marii Uniri, acela de putere, unitate, credinţă, patriotism. Astăzi, mai mult decât oricând, trebuie să fim mândri de noi, mândri de apropiaţii noştri, mândri că suntem români, mândri de România. Trebuie să "dăm dovezi la lume" că suntem un popor care ştie să-şi cinstească înaintaşii, dar, în acelaşi timp, este preocupat de soarta generaţiilor viitoare. De la oamenii simpli, la cei care administrează bunul mers al ţării, suntem datori cu toţii să acţionăm cu responsabilitate în fiecare zi, pentru ca România de mâine să fie aceea pe care şi-au dorit-o strămoşii noştri: unită, prosperă, fericită. Ne stă în putere să reuşim! Locuitorilor din Colegiul meu parlamentar, din zona Sighetu Marmaţiei, Maramureşul istoric, dar şi din Transcarpatia ucraineană, le doresc multă sănătate, putere de muncă, noroc şi împlinirea tuturor dorinţelor. La mulţi ani, dragi maramureşeni! La mulţi ani, români de pretutindeni! La mulţi ani, România!
			Domnul Costel Alexe: În intervenţia mea doresc să vă reţin atenţia cu privire la cel mai important subiect din aceste zile, şi anume victoria partidelor pro-europene din Republica Moldova. Aşa cum s-a aflat deja, alegerile din Republica Moldova desfăşurate duminică, au dat o nouă majoritate pro-europeană. Acest lucru este o veste nemaipomenită, dacă ne gândim că sondajele de opinie şi previziunile analiştilor lăsau în urmă o situaţie îngrijorătoare, în care partidele pro-europene nu ar fi reuşit să obţină un minim de 51 de mandate pentru formarea unei largi coaliţii de centru-dreapta. Victoria din Republica Moldova este cu atât mai surprinzătoare şi plină de semnificaţii cu cât, în urma conflictului din Ucraina, mulţi dintre românii de peste Prut aproape că îşi pierduseră speranţa că UE şi România mai pot influenţa, prin garanţii ferme de securitate şi economice, suveranitatea ţării şi drumul său european. În fond, ceea ce s-a întâmplat duminică la Chişinău este aproape un miracol, având în vedere starea economică de peste Prut şi sumele uriaşe pe care Moscova le-a direcţionat în ultimele luni pentru a susţine o propagandă teribilă legată de apropierea ţării de Federaţia Rusă, afilierea la noua Uniune Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, precum şi pentru denunţarea Acordului de Asociere cu UE. Românii de peste Prut au putut vedea totuşi, în ultimele luni, câteva evoluţii care au contat semnificativ în ecuaţia votului şi în încrederea faţă de singura opţiune geostrategică a Moldovei: continuarea reformelor şi a eforturilor pentru a începe cu adevărat procesul de integrare europeană. Astfel, implicarea violentă a Federaţiei Ruse în conflictul din Ucraina, votul Parlamentului European pentru Acordul de Asociere la UE, ridicarea regimului de vize, şi nu în ultimul rând, rezultatul votului din România din 16 noiembrie, toate acestea au influenţat masiv alegerile din Republica Moldova. În următoarele săptămâni, PLDM, PDM şi PL, care numără în total 55 de mandate, faţă de 46 ale forţelor pro-ruse, vor fi în faţa unui nou test de maturitate politică: formarea unui guvern, asumarea unui program de guvernare şi implementarea unor reforme urgente şi structurale pentru Republica Moldova. Nu va fi un lucru uşor, dacă luăm în considerare anunţatul referendum susţinut pentru 2015 de partidele cu viziuni pro-ruse, plebiscit care ar urma să decidă, într-o formă instituţională, parcursul Moldovei: continuarea Acordului de Asociere cu UE (calea pro-europeană) sau aderarea Republicii la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan (calea pro-rusă). Nu puţini au fost cei care au văzut în votul de duminică o aliniere şi o solidarizare clară a majorităţii populaţiei Republicii Moldova cu direcţia pe care România a luat-o pe 16 noiembrie. "Efectul Iohannis" a fost puternic şi a făcut exact diferenţa care determină formarea unei coaliţii pro-europene, care asigură încă 4 ani, cel puţin, de stabilitate şi de voinţă politică pentru teritoriul din stânga Prutului. Vizita lui Klaus Iohannis, de vinerea trecută, a fost percepută de electorat şi de liderii europeni ca un gest curajos, de a asuma un sprijin, nu doar declarativ. Este pentru prima dată când un preşedinte ales face prima vizită la Chişinău şi acordă garanţii de integritate teritorială pentru Republica Moldova. Votul de duminică mută cu încă un pas graniţa UE pe Nistru. Este practic un start comun al României şi al Republicii Moldova pentru dezvoltarea democraţiei, a statului de drept şi a reformelor economice, chiar dacă, aflate în situaţii total diferite, cele două state au început să-şi transfere din capacităţile de influenţă la nivel de societate. Înaintea clasei politice, majorităţile din stânga şi din dreapta Prutului au decis practic pentru mulţi ani de acum înainte. Din păcate, România nu a avut până acum lideri sinceri în relaţia cu Republica Moldova. Mai ales în momente electorale s-au exacerbat sentimente şi opţiuni, fără a se ţine cont de efectul de bumerang pe care îl pot avea acestea. S-a văzut în 2009 ce efecte devastatoare pot avea, mai ales când liderii nu îşi asumă acţiuni coerente şi transformă discursul pentru românii de peste Prut în propagandă electorală. Exact aşa s-a comportat şi Victor Ponta în ultimele luni, făcând pomeni electorale Guvernului Leancă, dar fără a susţine coerent un proiect pentru o coaliţie largă sau pentru un scenariu al alegerilor din 30 noiembrie. De fapt, după ce a pierdut alegerile prezidenţiale din 16 noiembrie, Ponta nu a mai găsit interesant acest subiect. O altă veste bună a acestor alegeri este că PCRM, partidul care stă la Chişinău sub efigia stalinistului Vladimir Voronin, a pierdut aproape 50% din electorat. Mai mult, PCRM a cedat către socialişti teme şi procente, care îi fac, deocamdată, lipsiţi de perspective pentru a reveni pe primul loc în preferinţele electoratului. Totodată, diferenţa de un mandat între PLDM şi PSRM arată că cel mai important partid pro-european din Republica Moldova trebuie să înceapă, aşa cum am spus într-o intervenţie de acum câteva zile, un amplu proces de construcţie a unui singur mare partid de dreapta, după modelul noului PNL din România. Este singura şansă de a asigura şi a conserva încrederea şi stabilitatea proiectului pro-european peste Prut. Se cuvine să remarcăm faptul că tinerii au avut un aport important în victoria forţelor pro-europene. Ei au preluat modelul românesc şi, prin diverse mijloace audio, video, online, au creat o tendinţă puternică în electorat. Mai mult, după 25 de ani de independenţă a statului moldovean, perspectivele sunt foarte bune, noua generaţie gândeşte pro-european, călătoreşte, studiază sau munceşte în afara graniţelor, iau ce este bun din modelul românesc de după 1989 şi transformă pas cu pas Republica Moldova într-un stat funcţional, democratic. Ei pregătesc astfel Moldova pentru momentul în care între cele două state nu va mai exista vreo graniţă.
			Domnul Gheorghe Costin: "Domnule Ponta, după eşecul din 16 noiembrie, aţi uitat să mai guvernaţi!" În ultima vreme, mai ales după alegerile prezidenţiale, asistăm cu toţii la o diluare a actului de guvernare, care din păcate nu este concentrat pe identificarea de soluţii la problemele reale ale societăţii româneşti. Deşi Guvernul Ponta trebuia să prezinte Parlamentului Proiectul Bugetului de Stat pentru anul 2015 încă din data de 15 noiembrie, nici până la acest moment nu avem un draft al acestui document extrem de important pentru România. Acest guvern nu are nici cea mai mică preocupare pentru a guverna eficient această ţară, în schimb vedem o intensă activitate politică în cadrul principalului partid din arcul guvernamental - PSD, care nu aduce nimic bun românilor, ci doar spectacol media. Miniştrii Guvernului Ponta au uitat că principala lor activitate trebuie să fie cea guvernamentală, iar cea de membru de partid trebuie trecută pe planul doi. O simplă evaluare a activităţii miniştrilor Cabinetului Ponta în ultimele două săptămâni ne demonstrează că la nivel de măsuri guvernamentale promovate prin acte normative există o apatie totală. Dacă în timpul campaniei electorale premierul Victor Ponta nu rata nicio şedinţă de guvern în care să anunţe luarea de măsuri de creştere salarială, zugrăvind în roz situaţia economică a României pentru anul 2015, acum s-a lăsat o tăcere grea dinspre Palatul Victoria în legătură cu toate aceste promisiuni. Sub pretextul că se lucrează la buget pentru a fi prezentat delegaţiei partenerilor financiari externi sosiţi în Bucureşti încă de ieri, premierul Ponta îşi pregăteşte de fapt explicaţiile publice pe care le va avea de dat românilor, în cazul în care cele mai multe dintre promisiunile făcute nu vor putea fi onorate. Dublul limbaj practicat până de curând de către Victor Ponta va fi devoalat. Acum, când se construieşte bugetul, sub atenta supraveghere a experţilor Fondului Monetar Internaţional şi ai Comisiei Europene, va ieşi la iveală adevărata faţă a guvernării PSD. Constat cu îngrijorare că actualul Executiv şi-a epuizat resursa de guvernare, dă semne de oboseală, iar lipsa de preocupare pentru treburile ţării riscă să compromită dezvoltarea noastră ca ţară şi pune serios sub semnul întrebării bunăstarea mult aşteptată de toţi românii. O eventuală remaniere sau restructurare a guvernului, aşa cum anunţă de câteva zile premierul Ponta, nu este altceva decât o simplă cosmetizare a unei guvernări, lipsită de substanţă. Totul pare să se reducă de fapt la recompensarea cu funcţii a celor care l-au susţinut pe Victor Ponta în campania pentru prezidenţiale În schimb, prezentarea şi dezbaterea Bugetului de stat pentru anul 2015 este examenul pe care îl are de dat Cabinetul Ponta în faţa întregii naţiuni, iar noi, cei din opoziţie, vom amenda în mod constructiv bugetul propus, astfel încât resursele financiare să fie distribuite în mod corect spre acele zone care generează creştere economică şi pentru reducerea decalajelor de dezvoltare între zonele ţării. Sunt convins că toate forţele politice parlamentare sunt conştiente că susţinerea reală a investiţiilor este singura soluţie pentru atingerea acestor obiective.
			Doamna Cristina-Ancuţa Pocora: "Cifrele domnului Ponta VIII: 80 de zile fără manuale pentru elevii din clasele I şi a II-a. Copiii, batjocoriţi de incompetenţa instituţiilor şi lăcomia editurilor" Este deja bine ştiut faptul că elevii din clasele I şi a II-a au început şcoala fără manuale, din cauză că guvernul condus de Victor Ponta nu a reuşit să se adune şi să îndeplinească procedurile cerute de lege, respectiv să finalizeze procedura de licitaţie pentru realizarea cărţilor şcolare. Iată că astăzi sunt 80 de zile de când aceştia învaţă după foi, fişe, planşe de lucru, pe care învăţătorii, din bani proprii sau din banii părinţilor, le-au pregătit pentru a suplini lipsa manualelor, deoarece programa s-a schimbat şi elevii nu au putut învăţa nici după manuale vechi. Din păcate, pentru această situaţie fără precedent, nici ministrul şi nici vreunul dintre oficialii de rang înalt nu şi-au asumat responsabilitatea, deşi premierul Victor Ponta a ameninţat că va lua "măsuri fără niciun fel de ezitare", pentru a îndrepta aceste nereguli şi greşeli. Cred că suntem de acord cu toţii că elevii acestei ţări meritau ca, în prima zi de şcoală, să găsească pe bănci manuale noi. Era normal aşa. Era frumos să fie aşa, cum la fel de frumos, normal şi civilizat ar fi că educaţia acestei ţări să fie prioritară pentru acest guvern. Este evident, însă, că interesele financiare ale guvernanţilor, dar şi ale editurilor au creat această situaţie fără precedent, în detrimentul copiilor acestei ţări. Domnule Ponta, Prin nepăsarea de care aţi dat dovadă, aţi pus începerea noului an şcolar sub semnul incompetenţei guvernului pe care îl conduceţi. Pentru prima dată în istoria recentă a României, aceşti copii sunt lipsiţi de manuale tipărite, dar şi de faimoasele tablete pe care o parte dintre ei ar fi putut avea manualele electronice. Inexistenţa manualelor tipărite şi a manualelor electronice este consecinţa faptului că grupul de afaceri clientelare ai partidului pe care îl conduceţi, care acţionează în proximitatea Ministerului Educaţiei, în complicitate cu înalţi funcţionari ai acestei instituţii, se războiesc între ei pentru a accesa uriaşe fonduri din bani publici, pe calea unor licitaţii trucate şi apoi contestate. Corupţia este motivul real al inexistenţei manualelor tipărite şi electronice. În acest moment, în acest semestru, nu sunt şanse ca noile abecedare pentru clasa I să ajungă pe băncile sau tabletele elevilor, din cauză că Ministerul Educaţiei este obligat de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor să reevalueze toate ofertele pe care editurile le-au depus pentru această disciplină. Or, acest lucru poate duce la schimbarea câştigătorilor licitaţiei precedente şi la întârzierea şi mai mare a primirii de către elevi a manualelor atât de necesare. În aceste condiţii, vedem clar cum guvernul pe care îl conduceţi demonstrează o lipsă acută de viziune, incompetenţă, lipsa unei strategii europene şi moderne pentru educaţie. Tot ceea ce aţi întreprins, domnule prim-ministru, a fost pentru a vă satisface interesele meschine, economice sau electorale, neglijând obligaţii şi responsabilităţi care ţin de asigurarea condiţiilor minime de funcţionare a sistemului de învăţământ. Nu putem vorbi de un sistem de învăţământ competitiv sau măcar normal, fără manuale şcolare. Aţi gestionat extrem de prost această situaţie, aflându-vă în acest moment într-o mare criză de responsabilitate pentru starea sistemului educaţional din România. Trebuia să conştientizaţi până acum importanţa investiţiei în educaţie ca sursă de dezvoltare sustenabilă a statului pe termen lung, beneficiile pe care aceasta le poate genera la nivelul societăţii şi totodată să respectaţi asumările făcute la nivel naţional şi internaţional, în ceea ce priveşte acest domeniu. Aţi stat cu mâinile în sân şi aţi distrus acest sistem: rezultatele dezastruoase de la bacalaureat, salarii extrem de mici pentru profesorii debutanţi, taxele pe care studenţii le plătesc au devenit din ce în ce mai mari, rata abandonului şcolar şi universitar este printre cele mai mari din Europa şi lista poate continua. Sistemul de învăţământ nu mai poate supravieţui în aceste condiţii şi, fără o investiţie reală şi o abordare europeană, nu putem avea o dezvoltare sustenabilă a educaţiei. Modul în care aţi tratat educaţia arată foarte clar interesul pe care îl aveţi pentru viitorul acestei ţări. Domnule Remus Pricopie, Pentru toate acestea, se impune să vă prezentaţi demisia! Nu puteţi continua să sacrificaţi viitorul, educaţia, pentru interesele dumneavoastră şi ale PSD-ului! Domnule Victor Ponta, Pentru lipsa de interes faţă de educaţie, pentru protejarea incompetenţei, şi mai ales pentru incompetenţa dumneavoastră de a gestiona treburile curente ale tării, ca să nu mai vorbim de lipsa de viziune pentru evoluţia acestei ţări, se impune să vă depuneţi mandatul de premier. Un nou guvern, Ponta IV, nu ar fi decât prelungirea agoniei, prelungirea perioadei în care PSD, cuplat la bugetul public, alimentează interesele şi buzunarele clientelei, ignoră problemele reale ale societăţii şi blochează şansa la o dezvoltare sănătoasă. Domnule Ponta, este momentul să vă retrageţi, ne-aţi arătat suficient timp măsura incompetenţei dumneavoastră! În încheiere, fac un apel către toţi cei implicaţi în licitaţia privind manualele să soluţioneze cât mai rapid contestaţiile primite, astfel încât elevii să poată beneficia de manuale într-un timp cât mai scurt.
			Domnul Dan Laurenţiu Tocuţ: "Colegiul «Traian Doda» din Caransebeş, un secol de existenţă" 100 de ani. A trecut un secol peste acest liceu, un secol de cultură şi tradiţie pe meleaguri bănăţene. Iată că ideea pe care a avut-o generalul Traian Doda, idee pentru care a luptat până la sfârşit, aceea de a înfiinţa un liceu în limba română în Caransebeş, materializată în 1914, s-a dovedit un succes. 100 de generaţii au trecut prin acest liceu, s-au format pentru viaţă, şi majoritatea au reuşit să-şi clădească un viitor de succes, datorat în mare parte colectivului didactic din acest liceu, care i-au modelat şi îndrumat pe mai departe. Pentru istoria oricărui oraş, o clădire monument ce are o sută de ani este un lucru extrem de important. Iar dacă acea clădire, care a fost şi a rămas de-a lungul timpului o stare de spirit, se numeşte Colegiul "Traian Doda" din Caransebeş, pot spune că deja vorbim de un sanctuar în care se formează caractere, de o cetate în care tinerii se pregătesc pentru a da piept cu viaţa. Traian Doda, militar de carieră, general de armată, a fost ales deputat în Dieta de la Budapesta în şase legislaturi, între anii 1874 - 1887, în condiţiile luptei naţionale a românilor din Transilvania şi Banat împotriva dualismului austro-ungar. În calitatea sa de deputat în Parlamentul de la Budapesta, generalul Traian Doda începe o luptă susţinută pentru înfiinţarea la Caransebeş a unei şcoli cu predare în limba română, între anii 1876 - 1880. Bine-cunoscuta deviză "Pentru noi, prin noi înşine", a comitetului de iniţiativă, reflectă strădaniile sale şi ale reprezentanţilor Comunităţii de Avere în acest sens. Încă din 1872, generalul Traian Doda, preşedintele Comunităţii de Avere şi membrii acesteia hotărăsc ca fondurile băneşti să fie bine apărate şi administrate. Aceste fonduri ale regimentului grăniceresc aparţineau românilor bănăţeni din cele 94 de comune, care alcătuiau Comunitatea de Avere. Intenţia generalului era să întemeieze un liceu, prin contribuţia comunelor proprietare la fondul de creştere şi de cultură şi la fondul grăniceresc de avere din fostul regiment confiniar româno-bănăţean. După 1904, fruntaşii politici din zonă îmbrăţişează ideea fondării unui liceu cu limba de predare maghiară. Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice îşi dă aprobarea prin actul nr.456 din 1906 şi cere primăriei să purceadă, cu suma de 400.000 de coroane, la ridicarea edificiului. Între anii 1906 - 1913, au avut loc lungi şi anevoioase dezbateri, cu privire la fondurile băneşti pentru construcţia liceului, între reprezentanţii oraşului şi ai Comunităţii de Avere pe de o parte, şi Ministerul de Interne şi Ministerul Instrucţiunii Publice de la Budapesta, pe de altă parte. În timp ce Europa este zguduită de vestea declanşării Primului Război Mondial (1914 - 1918), oraşul Caransebeş făcea parte din comitatul Caraş-Severin, aflat în Imperiul Austro-Ungar. Deşi condiţiile de război erau dificile, totuşi anul şcolar 1914 - 1915 începe la 4 octombrie 1914, în actualul sediu al liceului, aşa încât anul acesta, 2014, aniversăm începutul cursurilor şcolare în actualul sediu al Colegiului Naţional "Traian Doda’’. Edificiul începe a fi construit în august 1913 şi, în decembrie 1913, clădirea este sub acoperiş. Proiectul construcţiei aparţine arhitectului Madgyasyay Istvan şi, împreună cu devizele, a fost supus licitaţiei publice pentru executarea lucrării şi acceptat contra sumei de 425.014 de coroane. Localul cel nou este dotat de urgenţă cu cele trebuincioase, mobilier şi material didactic, astfel că elevii şi dascălii pot fi primiţi, aşa cum aflăm şi din procesele verbale redactate în cadrul consiliilor profesorale din perioada 1914 - 1915. În ziua solemnă de 1 iunie 1919 a oficializării liceului românesc, secretarul general al Resortului de Instrucţie Publică, Onisifor Ghibu, motivează: "Am socotit că numele generalului Traian Doda este mai nimerit a fi dat liceului, nu numai pentru că Doda a fost un mare fiu al Banatului, ci mai ales pentru că Doda a fost un mare caracter. Iar liceul din Caransebeş nu-şi poate pune scop al înfiinţării sale un scop mai înalt decât acela de a creşte caractere". De la inaugurarea solemnă a liceului Traian Doda şi până azi, aflăm din Cartea de onoare despre mari personalităţi care ne-au vizitat atât din România, cât şi din Europa: Nicolae Iorga, în 15 iulie 1922, scria: "Mulţi ani liceului menit să dezvolte în tineretul grăniceresc trăind azi, în patria liberă, sufletul luptător, dar disciplinat, al vechilor ostaşi români, păzitori contra barbariei turceşti!’’. Scriitori români s-au oprit la Caransebeş la 13 mai 1923: Victor Eftimiu, Ion Minulescu, Alexandru Cazaban, Mircea Rădulescu, Liviu Rebreanu, Alfred Moşoru, şeful misiunii universitare franceze, Charles le Tég, ziarişti, actori, profesori universitari, arhiepiscopi, ministrul cultelor, Alexandru Lapedatu, şi lista poate continua. Personalităţile de seamă din cultura românească şi europeană, care şi-au trăit anii primelor modelări intelectuale în liceul nostru sunt: academician Constantin Daicoviciu - istoric, academician Corneliu Baba - pictor, scriitorul european Fülop Muller, Ion Luca Bănăţeanul - folclorist, Filaret Barbu - compozitor, academician Costin Ionete. Acestora le-au urmat alte generaţii de scriitori, matematicieni, fizicieni, biologi, chimişti, politicieni: Sorin Titel - scriitor, George Suru - poet, Nichifor Mihuţa - poet, Horia Pătraşcu -scriitor şi regizor, Horia Vasilescu - scriitor, Cornelia Ştefănescu - critic şi istoric literar, Petru Vintilă - scriitor şi pictor, Achim Miloia - critic de artă, Cornel Ungureanu - critic literar, academician Nicolae Boşcaiu, Ovidiu Bojoru - botanist, academician Cornel Haţeganu, academician Sorin Comoroşanu, academician Ioan Ciric - fizician Canada, Î.P.S. Nicoale Corneanu - mitropolitul Banatului, academician, profesor Universitar Iancu Horăscu, pictorul Traian Lazăr, Trandafir Cocârlă - ministru, Pavel Foiaş - reprezentant al Ministerului Culturii, Ştefan Popa Popas - caricaturist, Liviu Groza - istoric, Ionescu Dan - profesor universitar la Universitatea Otawa, Ioan Marcel Vela - primar municipiul Caransebeş, Paul Susoi - inspector general şcolar, Gheorghe Hogea - deputat, secretar de stat Dan Laurentiu Tocuţ - deputat, Sorin Grindeanu - deputat Matei Suciu - senator, foşti şi actuali profesori ai liceului şi mulţi alţii. ALMA MATER vă cinsteşte, noi vă admirăm! Toţi dascălii liceului Traian Doda au învăţat elevii lor cum să-şi picteze visele, cum să-şi şlefuiască singuri destinul şi cum să sculpteze în viaţă speranţe de mai bine, de credinţă, de dragoste şi de iubire. Aşa au reuşit timp de o sută de ani să formeze caractere şi să construiască lideri, să cultive patriotismul, să ne facă să credem în noi, în şansa Caransebeşului, în spiritul Banatului şi în viitorul României. Tot aici am descoperit că ceea ce nu te doboară, sigur te întăreşte, am aflat cum să ştim să ne ridicăm după ce am căzut, am învăţat că pentru a crea imposibilul, trebuie să vezi invizibilul. Acum, când întoarcem fila cu numărul 100 din calendarul acestui liceu, să privim în urmă cu dragoste şi mândrie, iar înainte cu speranţă şi mulţumirea unui vis împlinit, acela că toate cele 100 de generaţii ce au trecut pragul acestui liceu au fost, sunt şi vor fi nu numai savanţi sau oameni de cultură, dar şi oameni de omenie, şi că încă multe sute de generaţii vor face cinste acestui lăcaş de luminare a minţilor şi a caracterului. Aş dori să împletim gândul curat cu fapta bună, dragostea de elevi cu munca plină de dăruire, căci altfel rămânem asemenea pomului care face flori, dar nu rodeşte. La mulţi ani, Colegiului Naţional "Traian Doda" din Caransebeş!
			Domnul Mihai-Aurel Donţu: "Ziua naţională, mai importantă ca oricând" Ziua de 1 Decembrie este principala noastră sărbătoare naţională, reprezentând un moment istoric atât de dorit de români, Marea Unire, care este, în acelaşi timp, şi rezultatul unor acţiuni marcate de 3 cuvinte: patriotism, sacrificiu şi credinţă. Acesta este momentul în care armata română a refuzat predarea sa trupelor inamice, copleşitor mai numeroase şi mai dotate, moment în care diferenţa a fost făcută de un sentiment atât de puternic, şi anume dragostea de ţară a ostaşilor români, un sentiment chiar mai presus decât propriile lor vieţi. Astfel, armata română a speculat un moment ce ne putea trimite în adâncul negru al istoriei având ca rezultat dispariţia noastră ca naţiune, şi anume momentul în care, proaspăt ieşită de sub neutralitate, România, prin armata sa, abandonată în mare parte de principalul aliat, armata rusă, reuşeşte să oprească înaintarea inamicilor prin cele trei puncte cheie în care aceştia îşi aveau dispusă impresionanta Armată a 9-a: Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. Acest moment extrem de important în istoria noastră a fost precursorul punctului culminant în care, mânaţi de o încredere absorbită din victoriile din Primul Război Mondial, românii, reprezentaţi de un guvern liberal condus de Ionel Brătianu, împreună cu diverse personalităţi importante precum Vasile Goldiş, Iuliu Maniu sau episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, au reuşit să proclame independenţa faţă de Imperiul Austro-Ungar şi să înfăptuiască Marea Unire marcată de Proclamaţia de la Alba-Iulia de la 1 decembrie 1918. Făcând o scurtă trecere istorică în revistă pentru reîmprospătarea memoriei, consider că astăzi, la 96 de ani de la momentul cel mai important al istoriei noastre recente, trebuie să realizăm că drumul nostru spre democraţia adevărată a fost pavat cu generaţii de sacrificiu, chiar cel suprem, şi anume viaţa, timp de decenii la rând, atingând cote inimaginabile în perioada celor două războaie mondiale, dar şi a comunismului, şi conducându-ne ulterior, de la perioada de confuzie dar şi educare post-comunistă, până în zilele noastre, moment în care ni s-a predat ştafeta pentru a duce ţara la nivelul următor, un nivel al civilizaţiei, al modernismului şi al bunului simţ. Avem datoria să simţim cu toţii acest moment unic, în care emoţia înfăptuirii statului în care ne regăsim astăzi este una puternică şi vie, dată fiind şi mişcarea de forţă a tuturor românilor cu ocazia evenimentului proaspăt încheiat în data de 16 noiembrie, moment în care românii mai uniţi ca niciodată şi-au imprimat voinţa, şi în urma căruia trebuie să înţelegem că drumul atât de lin, în sensul contraexemplului greşelilor din trecut şi totuşi dificil, în sensul construcţiei şi al modernizării, abia începe. De aceea, consider că celebrarea centenarului Marii Uniri ce va avea loc în anul 2018 trebuie să ne găsească o naţie mai bună, mai performantă şi mai legată de momentele prolifice ale istoriei noastre.
			Domnul Dorel Covaci: "Decembrie 1918-2014" 1 decembrie este ziua când s-a împlinit un întreg program stabilit de revoluţionarii de la 1848, este sărbătoarea unităţii naţionale. România modernă are rădăcina principală în momentul 1 decembrie 1918. Prin forţa împrejurărilor, unirea a creat o Românie victorioasă, pe care ne place să ne-o imaginăm frecvent, în care ne punem toate speranţele şi iluziile noastre. Această victorie a României lui 1918 este meritul întregii societăţi, al şcolii, diplomaţiei, administraţiei, clasei politice etc., aşa cum remarca şi istoricul Florin Constantiniu: "Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera niciunui om politic, a niciunui guvern, a niciunui partid. Este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit." La 1 decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia era constituită din 1.228 de delegaţi oficiali din cele 27 de comitate româneşti, episcopii, delegaţii consilierilor, ai societăţilor culturale româneşti, ai şcolilor medii şi institutelor pedagogice, ai reuniunilor de meseriaşi, ai Partidului Social-Democrat Român, ai organizaţiilor militare, ai tinerimii universitare. Toate păturile sociale, toate interesele, toate ramurile de activitate erau reprezentate. Cu sprijinul a peste 100.000 de români din Ardeal şi Banat, s-a adoptat o Rezoluţie, prin care s-a consfinţit unirea tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească (Crişana, Sătmar şi Maramureş) cu România. Momentul creării României Mari se situează în continuarea acţiunilor unioniste ale românilor din Basarabia (27 martie 1918) şi Bucovina (15/28 noiembrie 1918). Marea Adunare de la Alba Iulia proclamă dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureş, Tisa şi Dunăre, autonomia provizorie a teritoriilor până la întrunirea Constituantei, deplina libertate naţională pentru naţiunile conlocuitoare, libertatea confesională, un regim democratic pe toate palierele vieţii publice, reforma agrară radicală, legislaţia de ocrotire a muncitorimii industriale. Adunarea naţională salută pe fraţii din Bucovina, scăpaţi de asuprirea monarhiei austro-ungare şi celelalte naţiuni eliberate (cehoslovacă, polonă, ruteană, austro-germană), doreşte dreptate şi libertate atât pentru naţiunile mari, cât şi pentru cele mici şi eliminarea războiului ca mijloc de reglementare a raporturilor internaţionale, se închină înaintea bravilor români care şi-au vărsat sângele în luptele pentru libertatea şi unitatea naţiunii române şi transmite mulţumirea şi admiraţia tuturor puterilor aliate, care au făcut posibilă eliberarea popoarelor asuprite din ghearele barbariei. Efortul, jertfa, sentimentul de dragoste de ţară al fiecăruia din ostaşii români care au luptat în Primul Război Mondial, au constituit pilonii principali, pe care oamenii politici ai vremii au putut construi, alături de popor, Marea Unire de la 1918. Similar, unul dintre pilonii de politică externă ai României de astăzi îl reprezintă contribuţiile extraordinare ale Armatei române în teatrele de operaţiuni din afara ţării, unde reuşeşte să creeze un echilibru între politicile de alianţe şi realitatea de la faţa locului. În zi de sărbătoare naţională, transmitem mulţumiri Armatei române pentru acţiunile sale, pentru prezenţă, forţă şi pregătire, jertfă, abnegaţie şi devotament, dragoste pentru ţară şi popor! În ziua în care tricolorul flutură pe toate continentele, acolo unde bate o inimă de român, transmitem cele mai calde urări fraţilor noştri şi fie ca Dumnezeu să-i ocrotească, oriunde s-ar afla! La mulţi ani, România! La mulţi ani, români de pretutindeni! Fiţi mândri de ţara voastră!
			Doamna Elena-Ramona Uioreanu: Traseismul politic este o meteahnă frecventă a politicienilor români. Temelia lui se află în însăşi Constituţia României, care a adoptat doctrina asupra suveranităţii a lui Montesquieu, ce atribuie suveranitatea poporului tratat ca naţiune. În acest caz, suveranitatea aparţine corpului politic al naţiunii ca întreg, iar una dintre caracteristicile sale este indivizibilitatea. Parlamentarul va fi mandatar al întregii naţiuni şi nu răspunde cu titlu individual în faţa celor ce l-au ales. Cealaltă variantă îi aparţine lui Jean Jacques Rousseau şi derivă din conceptul suveranităţii populare, expusă în Contractul Social. Conform acestuia, parlamentarul este reprezentantul unui grup specific de cetăţeni, grupaţi într-o circumscripţie electorală. Fiecare dintre cele două teorii are plusuri şi minusuri, însă eu îmi voi permite câteva observaţii asupra teoriei aplicate la noi. Întâi de toate, trebuie reţinut că naţiunea nu este un grup amorf de indivizi identici, egali de facto şi întru toate, aşa cum unii politicieni o consideră atunci când li se adresează românilor şi nu cetăţenilor români. Naţiunea este formată din indivizi, fiecare cu inteligenţa, caracterul, instruirea şi interesele sale personale. Apar deosebiri consistente în funcţie de zona în care trăieşte fiecare cetăţean, de trecutul ei, de personalizarea economică, geografică şi culturală. Ar fi absurd să pui semnul unei depline egalităţi între, să zicem, Iaşi şi Vaslui. Fără supărare! Cetăţenii formează grupuri cu potenţial electoral, formate, conştient sau nu, pe baza intereselor comune, date, în ordinea importanţei pentru individ, de apartenenţa la acelaşi grup social, la aceeaşi unitate administrativ-teritorială şi la aceeaşi naţiune. În ciuda teoriei lui Montesquieu, cetăţeanul va vota mai degrabă un actor politic care-i promite, credibil, câştiguri personale ca membru al unui grup social sau/şi local/regional, decât unul care tratează problemele doar la nivel macro, naţional. Parlamentarii români sunt aleşi conform unei legi electorale destul de încâlcite dar care, într-o oarecare măsură, le creează obligaţia legăturii strânse cu circumscripţia de unde şi-au obţinut voturile. Cine uită asta şi se consideră "alesul poporului", în loc de alesul circumscripţiei nr. X, are toate şansele să nu mai apuce o a doua legislatură. Campaniile electorale sunt costisitoare şi necesită suportul unei organizaţii cum este partidul politic, în numele căruia omul candidează şi al cărui program stă la baza ofertei sale ideologice. Odată ales, parlamentarul va lucra într-un grup politic, cel al partidului. Din acest moment, apare fenomenul traseismului. Conotaţia peiorativă ce i se acordă este justificată, în bună măsură, de numărul mare de parlamentari care au trecut prin mai multe partide, doar în scopul obţinerii de avantaje personale. Există însă şi o altă motivaţie, rar întâlnită, ce-i drept, a părăsirii grupului parlamentar de către unul dintre aleşi, iar această motivaţie este ideologică, pragmatică sau ambele. Concret: ce are de făcut un parlamentar, deputat sau senator, care a aderat la un partid fiindcă s-a simţit atras de ideologia acelui partid, apoi a candidat la Parlament pe baza unui program de acţiune clar, dar, în timp, bagă de seamă că partidul în care crezuse îşi calcă singur ideologia şi programul în picioare? Că se declară de dreapta, dar acţionează după sănătoase principii de stânga sau viceversa, că a promis cinste şi bunăstare, dar oferă subţirime morală, iar bunăstarea se limitează la un număr mic de "iniţiaţi" din camarila de partid? Acel parlamentar are doar două soluţii: ori începe să urle cu lupii din haita pe care o crezuse partid, ori pleacă, altminteri va fi sfâşiat. Din punct de vedere contabil, ar trebui să-şi dea demisia din Parlament, fiindcă partidul a cheltuit cu el în campania electorală. Din punct de vedere moral însă e chiar obligat să rămână, fiindcă de-abia din acel moment îşi va putea servi alegătorii, fără a mai fi stresat de ordinele liderului de grup. Surprinzător, dar adesea, va avea ocazia să-şi apere alegătorii inclusiv împotriva partidului pe care l-a părăsit. Iar dacă, între timp, consideră că există o altă formaţiune politică în care poate avea încredere, poate e mai bine să adere la ea. Dar, atenţie, cu ochii larg deschişi!
			Domnul Erland Cocei: "Calculul accizelor - formula mascată a Guvernului Ponta de creştere a fiscalităţii în 2015!" De la marea unire a românilor, la marea păcăleală a acestora! Aşa se traduce mai nou sloganul domnului Victor Ponta, prim-ministru al României, care, înfrânt în alegerile prezidenţiale din 16 noiembrie, este obligat să pună în practică promisiunile făcute pe bandă rulantă şi fără acoperire în campania electorală. Iar minciunile domnului Ponta încep să se devoaleze treptat, una câte una. Astfel, Victor Ponta s-a angajat public că nu va creşte taxele şi impozitele în 2015. Nu direct, pentru că indirect i-a trasat sarcină ministrului finanţelor publice, Ioana Petrescu, să inventeze o altă modalitate de calcul al accizelor care să aducă mai mulţi bani la buget, bineînţeles tot din buzunarele investitorilor şi ale cetăţenilor. Noua formulă de calcul are la bază un curs de 4,73 lei/euro, inexistent pe piaţa bancară din România, umflând în continuare valoarea accizelor. Mai mult, potrivit OUG nr.102/2013, stabilirea accizelor pentru anul următor se face în funcţie de cursul de schimb publicat de Banca Centrală Europeană la data de 1 octombrie a anului precedent, la care se adaugă rata inflaţiei. Potrivit acestei prevederi, cursul de schimb pentru plata accizelor în 2015 trebuia să fie 4,52 lei/ euro, şi nu 4,73 lei/euro, cât au calculat specialiştii de la finanţe. Este pentru al doilea an consecutiv când Guvernul Ponta ignoră această prevedere legală, care va fi suspendată şi de această dată printr-o ordonanţă, a cărei urgenţă va fi găsirea surselor suplimentare de venituri pentru acoperirea pomenilor electorale ale domnului Ponta. Numai că, domnule Ponta, această modalitate de calcul al accizelor este o formulă mascată de creştere a fiscalităţii în 2015, la care recurgeţi pentru a achita factura promisiunilor electorale tot pe spinarea cetăţenilor. Menţinerea unui curs fictiv de calcul pentru accize eludează legea. Respectarea legii a devenit facultativă pentru Guvernul Ponta, aşa cum ne-a demonstrat şi prin neprezentarea proiectului Legii bugetului de stat în Parlament în termenul legal de 15 noiembrie. Ce promite Victor Ponta cu o mână, are grijă să ia cu cealaltă, dovedind că rămâne adeptul dublului limbaj şi al dublei măsuri, chiar dacă a fost taxat la vot pentru atitudinea sa duplicitară.
			Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: "De ce trebuie demisă Ioana Petrescu?" Constatăm astăzi cu îngrijorare că România nu are încă un buget pentru anul 2015 şi că toate termenele legale au fost depăşite. Am fi putut presupune că cine se pregăteşte la universităţi occidentale înţelege că politica se face cu responsabilitate şi cu faţa permanent către cetăţeni şi că respectarea legii nu este nici opţională şi nici negociabilă. Este regretabil că doamna ministru Petrescu, deşi tânără, a preferat să ducă mai departe practicile vechi din trecut şi acelaşi fel păgubos de a face politică, în dispreţul legii şi al cetăţenilor. Din păcate, nici dânsa, nici guvernul nu dau semne că au înţeles cu adevărat semnificaţia votului din 16 noiembrie şi continuă să se comporte exact ca şi până acum. Doamna Ioana Petrescu trebuie urgent demisă, fiind tot mai evident că nici nu trebuia numită, pentru că: ministrul finanţelor publice a încălcat legea prin nerespectarea termenului de înaintare a proiectului de buget pentru anul 2015 către guvern şi pentru care este direct răspunzătoare; nu a publicat pe site-ul ministerului Proiectul de buget, potrivit cerinţelor de transparenţă decizională cu minimum 10 zile înainte de transmitere către guvern, o altă nerespectare a legii, ceea ce ne întăreşte convingerea că bugetul nu a fost întocmit la timp şi că se însăilează în ultimele zile; calcularea accizelor în 2015 se va face la un curs arbitrar, pentru că tot ministrul finanţelor nu a respectat legislaţia privind adoptarea cursului de schimb potrivit legii, prejudiciind activitatea entităţilor economice şi, mai grav, buzunarele cetăţenilor; timp de aproape un an nu a făcut nimic pentru reaşezarea redevenţelor, spunându-ne că este nevoie la anul de dezbateri. Deşi nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, având la dispoziţie circa un an, ministrul finanţelor publice nu pare deloc interesat de faptul că România va pierde bani la buget din cauza inactivităţii sau a unor interese pe care nu le cunoaştem, poate chiar incompetenţei ori servilismului faţă de şeful Domniei Sale. Am vrut să subliniez numai patru argumente legate de Proiectul de buget pe anul 2015 pentru care ministrul finanţelor publice trebuie demis imediat. Încălcarea legii nu poate fi trecută cu vederea, iar doamna Petrescu trebuie să dea socoteală în faţa opiniei publice pentru actuala stare de fapt şi trebuie să răspundă cu funcţia. Prin atitudinea pe care o are, Domnia Sa a ajuns un real pericol pentru finanţele României.
			Doamna Florica Cherecheş: "Istoria se repetă" Ca membru al Uniunii Europene, România beneficiază de sprijin financiar prin finanţări nerambursabile. S-a încheiat deja prima perioadă de finanţare, 2007-2013, dar datorită utilizării acestor fonduri în procent foarte mic, de doar 37,8%, România a beneficiat de o extindere a perioadei în care se pot atrage aceşti bani, de la 2013 la 2015, discutându-se în prezent chiar posibilitatea prelungirii cu încă un an a acestui termen, în scopul creşterii gradului de absorbţie. Deşi guvernul a declarat că are ca obiective majore pentru anii următori atragerea unui procent cât mai mare a fondurilor existente până la sfârşitului lui 2015, "recuperând întârzierile acumulate în trecut", precum şi negocierea şi implementarea "mult mai bine" a fondurilor aferente perioadei viitoare de programare (2014-2020), "învăţând din lecţiile trecutului", am intrat deja în a doua perioadă de finanţare, 2014-2020, şi, deşi suntem la sfârşitul primului an din această perioadă, încă nu au fost lansate apeluri de proiecte, iar priorităţile de dezvoltare sunt încă neclare. Nu ştiu care este explicaţia acestei întârzieri şi de ce nu se accelerează procesul pentru a nu rata o parte semnificativă din aceste resurse disponibile pentru România. Este inadmisibil ca din cauza nepăsării sau incompetenţei unor funcţionari care ar trebui să conceapă aceste ghiduri, să nu putem beneficia pe deplin de banii puşi la dispoziţie de Uniunea Europeană. E foarte posibil ca de data asta să nu mai beneficiem de o perioadă de graţie, de extinderea perioadei de implementare, şi atunci ar fi cu atât mai gravă întârzierea. Pe de altă parte, sper ca aceste ghiduri să fie întocmite de specialişti care şi-au însuşit observaţiile Uniunii Europene şi care au cunosc realităţile economice cu care se confruntă firmele, organizaţiile neguvernamentale şi autorităţile publice. Sincer, mă îndoiesc de acest lucru, fapt demonstrat de experienţele negative pe care le au majoritatea celor care au implementat în ultimii ani astfel de proiecte. Prea adesea, aplicanţii şi beneficiarii de finanţări nerambursabile sunt priviţi cu suspiciune de funcţionarii care le verifică documentaţia şi le refuză părţi substanţiale din cererile de finanţare sau rambursare, pentru simplul motiv că nu înţeleg anumite lucruri şi, în loc să recunoască şi să se informeze, preferă să taie, că "precis e ceva necurat la mijloc". Implementarea unui astfel de proiect cere multă muncă, asumarea unor riscuri, responsabilitate în declaraţii, corectitudine în prezentarea datelor financiare, transparenţă în licitaţii, acces la fonduri proprii care, în cel mai fericit caz vor fi rambursate, dar şi foarte multe hârtii cu explicaţii şi clarificări. Nu m-ar deranja aceste lucruri dacă ar fi toate justificate, dar să ţi se ceară aceleaşi hârtii de 3-4 ori şi explicarea aceluiaşi lucru de alte câteva ori, mi se pare un abuz. Dacă un om de bună-credinţă care are o firmă pe care vrea să şi-o dezvolte cu ajutorul acestor bani scrie un proiect şi primeşte o finanţare, de foarte multe ori, ajunge să regrete amarnic că a avut această intenţie, atâta este de hărţuit şi solicitat în perioada implementării şi a monitorizării. Faptul că anumite reglementări sunt interpretabile şi că întotdeuna planează asupra bravului beneficiar, posibilitatea rezilierii contractului şi a rambursării sumelor deja acordate provoacă fiori reci şi paralizează orice intenţii de acest fel pe viitor. E adevărat că unii au încercat doar să se îmbogăţească prin aceste fonduri, fără a dori cu adevărat să contribuie la dezvoltarea comunităţii lor sau la crearea de locuri de muncă, e adevărat că unii au exagerat nepermis de mult preţurile oferite la licitaţii, e adevărat că nu toţi au fost de bună-credinţă atunci când au aplicat, ci s-au lăsat ademeniţi de dorinţa de îmbogăţire rapidă. Nu trebuie însă să generalizăm şi să-i considerăm pe toţi vinovaţi, prezumţia de nevinovăţie ar trebui să primeze şi în aceste cazuri. Buna pregătire, experienţa dovedită şi profesionalismul funcţionarilor care elaborează ghiduri, şi apoi a celor din organismele de implementare, ar trebui să contracareze intenţiile unora de a frauda. Dacă sunt observaţii îndreptăţite, ele trebuie făcute cu dorinţa sinceră de a corecta, pentru ca beneficiarul să nu ajungă să piardă finanţarea sau să primească mult mai puţin decât are nevoie. Prevenţia este mult mai sănătoasă şi în acest caz. Solicit ministrului să asigure instruirea funcţionarilor implicaţi în evaluarea, verificarea şi monitorizarea proiectelor, pentru a asigura aplicarea unitară a prevederilor legislative şi să vegheze ca "simplificarea procedurilor de achiziţii pentru beneficiarii privaţi" să se aplice la toate OI-urile. Solicit să verifice respectarea ordinelor de ministru, astfel încât dacă se cer anumite documente într-o singură copie pe hârtie şi scanate pe CD, funcţionarii să nu solicite două sau trei copii pe hârtie, fără niciun fundament legislativ, iar la vizitele de monitorizare să mai ceară încă un rând de copii, pentru că "colega" din biroul alăturat nu le are şi ea pe hârtie. Vi se pare normal ca pe POSDRU un expert să ajungă să depună documente de la toate locurile de muncă pentru a-şi dovedi experienţa profesională? Dacă există suspiciuni în legătură cu experienţa profesională a unui expert, atunci să existe mijloace de comunicare între instituţiile statului cu privire la contractele de muncă avute anterior de expert. Vi se pare normal ca pe POSDRU pentru decontarea cheltuielilor cu cazarea să se solicite diagrama hotelului, în condiţiile în care pe aceasta apar toate persoanele care s-au cazat într-o anume zi la hotel, care nu au nicio legătură cu proiectul şi care poate nu doresc să afle câteva zeci de persoane că au fost la un anumit hotel într-o anumită zi? Factura şi contractul de cazare ar trebui să fie suficient. Majoritatea beneficiarilor de fonduri nerambursabile sunt de bună-credinţă, nu sunt hoţi. Vi se pare normal ca procedurile de achiziţii pentru beneficiarii privaţi să fie complicate de funcţionarii publici mai mult decât prevede Ordinul MFE nr. 1120/2013? Sunt solicitate procese-verbale de deschidere a ofertelor, când ordinul nu vorbeşte despre aşa ceva, se solicită stabilirea unor criterii de atribuire, în timp ce ordinul spune clar: "Beneficiarul privat compară ofertele primite. Dacă se primeşte o singură ofertă, beneficiarul poate să o analizeze şi să procedeze la atribuirea contractului de achiziţie, dacă oferta respectă specificaţiile tehnice elaborate conform etapei 1". Solicit ministrului Teodorovici mai multă preocupare pentru a identifica oameni de calitate, cu experienţă şi cu dorinţă de a ajuta România să acceseze cât mai mulţi bani, care să lucreze la aceste programe. Să fie sancţionată atitudinea funcţionarilor care văd un mic infractor în orice beneficiar şi îl tratează pe acesta ca atare, în loc să-i arate respect pentru faptul că-şi asumă riscuri, chiar şi personale, pentru a crea locuri de muncă şi a investi în dezvoltarea comunităţii în care-şi desfăşoară activitatea, a ţării, în general. Solicit de asemenea ministrului să grăbească procesul elaborării ghidurilor, astfel încât finanţările pentru perioada actuală să fie disponibile cât mai curând. Nu este permis să mai pierdem nicio zi, pentru că fiecare zi ne costă!
			Doamna Florica Cherecheş: "Educaţia este o investiţie, nu o cheltuială" Au trecut deja trei săptămâni de la termenul la care bugetul pe anul 2015 trebuia să ne fie prezentat în Parlament pentru dezbatere, dar ni se promite că îl vom vedea doar mai încolo, în apropierea Crăciunului. Solicit ministrului educaţiei să considere educaţia ca o investiţie în viitorul naţiunii noastre, şi nu ca o cheltuială, iar acest fapt să fie reflectat în bugetul pe 2015 aferent educaţiei. Domnul ministru a declarat că acordarea a 6% din PIB pentru educaţie este o solicitare nerealistă, dar ar fi bine să ne apropiem măcar de media europeană de 5,4 % din PIB, pentru că anul acesta alocarea a fost de 4,1% din PIB, sub 4,7%, media pe Europa de est. Doresc ca acesta să se concentreze pe adevăratele priorităţi din educaţie, cum ar fi: educaţia timpurie şi primară, după cum recomandă un studiu recent al UNICEF, creşterea investiţiilor în învăţământul tehnic şi profesional, etc., pentru a creşte calitatea învăţământului în România şi a asigura un viitor pe piaţa muncii viitorilor absolvenţi. Scopul unui guvern nu trebuie să fie acela de a cheltui mai mulţi bani, ci de a face investiţii inteligente, care să aducă rezultate în timp, care să îmbunătăţească frecvenţa şi rezultatele şcolare, ceea ce va duce în timp la creştere economică. Creşterea investiţiilor în învăţământul tehnic şi profesional va conduce la scăderea cheltuielilor cu elevii care nu iau bacalaureatul şi care ajung şomeri înainte de a fi muncit vreodată, la creşterea procentului de angajare al tinerilor şi la maximizarea impactului prin contribuţia financiară suplimentară a agenţilor economici care au nevoie de persoane calificate. Până acum, ministrul Pricopie a anunţat doar două obiective, în ce priveşte bugetul educaţiei pe anul 2015: creşterea salariilor profesorilor în două tranşe cu câte 5% şi alocarea din fonduri structurale de fonduri pentru evaluările naţionale la clasele a II-a, a IV-a, a VI-a, a VIII-a şi la examenul de bacalaureat. Cu astfel de declaraţii şi lipsă de viziune în construcţia bugetului pe anul viitor, nu mă mir că e pus pe lista de miniştri remaniabili. Avem la dispoziţie fonduri europene, însă ele ar trebui atrase în domeniile care produc o reformă, care modernizează învăţământul. Investiţia în educaţie nu înseamnă acordarea din fonduri europene, în ultima săptămână din campanie, a câte 700 de lei cadrelor didactice, sub pretextul dezvoltării profesionale, fără nicio justificare. Cum vor fi justificaţi aceşti bani în cadrul proiectului? Banii din fonduri europene acordaţi profesorilor în ultima săptămână din campanie nu reprezintă o dezvoltare profesională reală, oricât de mult domnul ministru ar dori să ne facă să credem acest lucru. Un alt exemplu de pseudodezvoltare o reprezintă afirmaţia domnului ministru că, tot pe un proiect din fonduri europene, se vor achiziţiona 240.000 tablete, despre care nu se ştie încă precis cui se vor da, pe ce criterii, probabil claselor a II-a şi a III-a, după cum a afirmat ministrul, deşi sunt manuale electronice pentru clasele I şi a II-a pe site, despre care nu ştiu în ce măsură sunt folosite şi cum. Având în vedere că utilizarea tabletelor de către copii este contestată de multe asociaţii de părinţi, psihologi şi medici care spun că expunerea îndelungată a copiilor la aceste echipamente dăunează sănătăţii acestora şi creează dependenţă, nu cred că este o decizie corectă. Totodată, cred că priorităţile ar trebui să fie cu totul altele, investiţia în infrastructură fiind mai mult decât necesară, pentru că România are încă şcoli cu toaletă afară, fără încălzire, cu pereţii mâncaţi de vreme. Iar în tot acest timp, elevii din clasa I au terminat primul semestru fără a avea abecedare, din cauza incompetenţei, indiferenţei sau intereselor lui Ponta şi Pricopie. Pricopie trebuie să plece pentru că ignoră dreptul constituţional la învăţătură şi la educaţie gratuită, părinţii fiind din nou cei care trebuie să suporte consecinţele lipsei lor de preocupare şi organizare, plătind din buzunarele proprii toate caietele speciale şi fişele pe care le folosesc învăţătoarele la clasa I. Totodată, solicit ministrului educaţiei să respecte Legea educaţiei şi să prevadă în buget şi finanţarea de bază pentru elevii din învăţământul preuniversitar privat sau confesional acreditat şi să nu mai proroge încă un an termenul. În încheiere, solicit ministrului Pricopie şi premierului Ponta să nu nesocotească acest domeniu atât de important, educaţia, şi să permită dezbateri reale, care să fie luate în seamă pentru a construi un învăţământ de calitate, cu absolvenţi care să-şi găsească locul pe piaţa muncii şi cu integrarea categoriilor defavorizate, apropiindu-ne încetul cu încetul de ţintele propuse în Strategia Europa 2020.
			Domnul Florin-Alexandru Alexe: Ziua de 1 decembrie mi-a prilejuit, în acest an, două motive de bucurie. Unul dintre acestea este sărbătoarea Zilei Naţionale pe care o trăiesc în fiecare an cu dăruire şi respect pentru toţi românii, indiferent de locul în care aceştia trăiesc. Al doilea lucru este aflarea rezultatelor alegerilor parlamentare din Republica Moldova, care au relevat orientarea predominant pro-europeană a cetăţenilor moldoveni. Duminică, 30 noiembrie, cetăţenii moldoveni au arătat lumii ceea ce au arătat cetăţenii români pe 16 noiembrie: că au curajul, determinarea şi resursele necesare pentru a face Europa mândră că pe unii îi are drept cetăţeni ai săi, iar pe alţii îi va avea drept cetăţeni în viitorul nu foarte îndepărtat. În ultimii 25 de ani au fost momente în care am stat cu răsuflarea tăiată ascultând ştirile de peste Prut, care nu prevesteau nimic bun. Evenimentele petrecute în astfel de momente au făcut ca distanţa geopolitică şi decalajul economic faţă de România să se adâncească. Cu răsuflarea tăiată am urmărit ştirile din perioada premergătoare acestor alegeri, când acţiunile de propagandă rusească s-au înteţit îngrijorător. Presiunea enormă venită dinspre Moscova a încercat să creeze în societatea moldovenească un curent de opinie conform căruia Moldova e mai aproape de Federaţia Rusă şi Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, decât de România şi Uniunea Europeană. De asemenea, evoluţia nefastă a conflictului din Ucraina plana îngrijorător asupra cursului evenimentelor din Republica Moldova. Dar iată că aşa cum ne-am bucurat la Bucureşti, pe 16 noiembrie, ne-am bucurat şi la Chişinău, două săptămâni mai târziu, pe 30 noiembrie. Un lucru esenţial pentru evoluţia Republicii Moldova este faptul că aprecierile pentru rezultatul alegerilor nu a venit, în mod izolat, doar din partea României, ci şi din partea Uniunii Europene, a Alianţei Nord Atlantice (NATO) şi a Statelor Unite. Uniunea Europeană "aşteaptă acum cu nerăbdare atât formarea rapidă a unui guvern incluziv şi responsabil, cât şi o opoziţie constructivă", se afirmă într-un comunicat emis de Serviciul European pentru Acţiune Externă (SEAE), semnat de înaltul reprezentant UE pentru politică externă, Federica Mogherini, şi comisarul însărcinat cu politica de vecinătate şi negocieri de Aderare, Johannes Hahn. Cei doi oficiali adaugă: "Uniunea este pregătită să-şi continue cooperarea apropiată cu Republica Moldova pe drumul către transparenţă, statul de drept şi o economie de piaţă mai puternică". "Un nou impuls pentru reforme va fi crucial pentru asocierea politică şi integrarea europeană a Republicii Moldova", apreciază vicepreşedinta şi comisarul, promiţând că Uniunea "va rămâne un partener de încredere care va susţine efortul de reformare a ţării şi va coopera pentru obţinerea tuturor beneficiilor acordului de asociere în interesul tuturor cetăţenilor, indiferent unde trăiesc". Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, afirmă într-un comunicat oficial: "poporul moldovean a făcut alegerea şi toată lumea trebuie să o respecte". Stoltenberg declară: "Republica Moldova este un partener valoros al Alianţei Nord-Atlantice, inclusiv un contribuabil la misiunea din Kosovo. Vom continua cooperarea cu Republica Moldova în cadrul Planului de acţiune al parteneriatului individual şi aşteptăm să colaboram cu noile autorităţi în sensul noilor iniţiative de parteneriat lansate cu ocazia summitului desfăşurat în septembrie în Ţara Galilor". Statele Unite ale Americii le solicită liderilor Republicii Moldova "să acţioneze rapid pentru a forma un nou guvern care să servească interesele poporului moldovean, luptând împotriva corupţiei, promovând reformele care aduc beneficiile integrării europene şi găsind o soluţie comprehensivă şi paşnică pentru Transnistria", se afirmă într-un comunicat al Departamentului de Stat. "Viitorul aparţine poporului moldovean şi aşteptăm cu nerăbdare să cooperăm cu noul guvern", se mai spune în comunicat. Deşi alianţa partidelor pro-europene (PLDM, PD, PL) a obţinut, în ansamblu, cele mai multe mandate - 59, din totalul de 101, Partidul Comuniştilor a obţinut primul loc în alegeri, cu 39,7% şi un număr de 42 de mandate. Aşadar, lupta pentru calea europeană este în plină desfăşurare şi va fi încheiată doar atunci când majoritatea covârşitoare a populaţiei şi a liderilor politici se vor declara în favoarea acesteia. De aceea, este foarte important ca România, care are marele avantaj de a avea în Parlament doar partide pro-europene, indiferent de orientarea ideologică, să susţină în mod activ şi continuu eforturile Republicii Moldova de integrare în Uniunea Europeană. Astfel, politica României referitoare la Republica Moldova trebuie să reflecte viziunea comună a tuturor liderilor politici români, indiferent din ce partid fac parte. Un prim pas în acest sens a fost făcut de preşedintele ales, Klaus Iohannis, în discursul său de felicitare pentru Republica Moldova. Acesta a transmis felicitări Guvernului de la Chişinău, deşi primul-ministru al Moldovei a susţinut în mod făţiş un alt candidat la preşedinţia României: "În acest sens, felicit guvernul de la Chişinău pentru felul exemplar în care a organizat acest scrutin." De asemenea, preşedintele ales Klaus Iohannis a declarat public faptul că nu are niciun fel de resentiment faţă de liderul guvernului de la Chişinău, lucru demonstrat de Iohannis prin atitudinea sa faţă de autorităţile din Republica Moldova. Consider că această conduită exemplară a preşedintelui ales Klaus Iohannis, care pune interesul statului român şi al cetăţenilor săi mai presus de interesul de partid, este demn de urmat de către toţi politicienii, cel puţin în privinţa raportării la vecinii noştri de peste Prut. De aceea, cuvintele sale către cetăţenii moldoveni - "Vreau să îi asigur pe toţi cetăţenii moldoveni că România le-a înţeles aşteptările şi mesajul şi că le va fi mereu alături" - trebuie susţinute prin măsuri concrete de către dumneavoastră, reprezentanţii cetăţenilor în Parlamentul României, dar şi de către membrii executivului, indiferent de partidele din care faceţi parte.
			Domnul Corneliu-Florin Buicu: "De ziua Românei diaspora urează!" Ca în fiecare an elogiem ziua de 1 decembrie în felurite moduri, împărţiţi care încotro şi încercând să ne regăsim patriotismul care rătăceşte de 25 de ani undeva în democraţia pe care o vom sărbători peste câteva săptămâni. Înainte de 1948, Ziua Naţională a României se sărbătorea în data de 10 mai, o zi cu însemnătate dublă, fiind ziua în care principele Carol intrase în ţară, precum şi ziua ratificării Declaraţiei de Independenţă a României faţă de Imperiul Otoman, în 1877. Odată cu instalarea regimului comunist, după forţarea abdicării tronului de către regele Mihai I, sărbătoarea naţională a noii Republici Populare Române a fost declarată 23 august, drept comemorare a zilei în care Partidul Comunist Român ar fi doborât dictatura fascistă a lui Ion Antonescu şi ar fi scos ţara din războiul împotriva Uniunii Sovietice. După prăbuşirea regimului comunist din România, prin Legea nr. 10/1990, promulgată de preşedintele Ion Iliescu, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi naţională. An de an, de atunci, asistăm la diferite manifestaţii şi demonstraţii de patriotism care mai de care pline de grandoare. Deşi această sărbătoare semnifică puterea poporului român de a sta unit în faţa tuturor intemperiilor vremurilor, anul acesta parcă ne găseşte mai măcinaţi de frământări ca niciodată. Poate că de vină ar fi schimbarea de gardă de la palat sau poate faptul că rezultatul trecutelor alegeri încă mai sălăşluieşte în aer. Am văzut că şi diaspora urează. Este important să începem toţi să simţim ca o naţiune unită, să se termine cu dezbinarea şi să se pună capăt intereselor personale, să gândim într-o simţire pentru bunăstarea ţării. Să încercăm să ne punem în slujba ţării cunoştinţele, inteligenţa, forţa de muncă astfel încât toţi cei care au plecat din ţară spre a se pune în slujba altor guverne să poată să se reîntoarcă aici. Trebuie să învăţăm din istorie. Am citit recent cartea lui Dan Berindei - "Politică externă şi diplomaţi la începuturile României moderne" - unde mi sa părut excepţional ce spunea Kogălniceanu în 1860: "Nu mă odihnesc decât cinci ceasuri din 24" ca "să apăr autonomia ţării ca o scumpă şi neprescriptibilă moştenire". Şi a reuşit! Ţara noastră a avut şi are oameni de seamă, oameni de atunci şi oameni de acum care au scris istoria! Şi vor mai fi! Trebuie să ne creştem copiii cu iubire de ţară şi de neam, şi de carte. Pentru ei trebuie să avem o Românie unită şi prosperă. La mulţi ani România, ţara mea de glorii, ţara mea de dor!
			Domnul Florin Gheorghe: "La mulţi ani, România!" Vă rog să-mi permiteţi să adresez un sincer la mulţi ani tuturor românilor, oriunde s-ar afla ei, în ţară sau în străinătate, în România sau în teritoriile care nu mai fac astăzi parte din România Mare, cu ocazia zilei noastre naţionale, ziua unităţii tuturor românilor. 1 decembrie este prilej de bucurie pentru toţi românii şi momentul în care ne aducem aminte cu cinstire de cei care au făcut posibilă Marea Unire. "Un popor care nu-şi cunoaşte istoria este ca un copil care nu-şi cunoaşte părinţii!", spunea cel mai mare istoric al neamului românesc, Nicolae Iorga. De aceea, cred cu putere că ori de câte ori serbăm Ziua Naţională a ţării noastre, avem datoria de a spune copiilor noştri de ce serbăm această zi şi cui trebuie să mulţumim astăzi pentru că românii trăiesc de aproape un secol împreună, fără a mai fi despărţiţi de frontiere vremelnice şi nedrepte. 1 decembrie 1918 este "pohta pohtită" de Mihai Viteazu şi secole de-a rândul de fraţii români despărţiţi de Carpaţi. 1 decembrie 1918 este doar momentul culminant al unei dorinţe de nestăvilit a poporului român, exprimată vreme de secole. 1 decembrie 1918 nu este decât capătul unui drum lung şi anevoios început în 1859 de către Alexandru Ioan Cuza, prin unirea vlahilor cu moldavii, continuat de către Regele Carol I, prin cucerirea independenţei statului român la 1977 şi modernizarea statului român, şi care a culminat cu jertfele soldaţilor români, în timpul Primului Război Mondial, sub domnia Regelui Ferdinand. Nu pot să vă ascund faptul că în ziua de 1 decembrie 2014 mi-a tresărit inima de bucurie văzând România, în lung şi-n lat, plină de simbolul existenţei noastre ca popor - tricolorul. La balcoane sau la ferestrele caselor, în autoturisme sau în loc de eşarfă, tricolorul românesc a fost cinstit de români ca în zi de sărbătoare. Românii îşi cinstesc înaintaşii cu tot respectul cuvenit celor care au făcut posibilă existenţa noastră astăzi ca popor şi ţară. Pentru noi, clasa politică, responsabilitatea şi aşteptarea este în creştere, de la zi la zi. Românii aşteaptă de la noi, ca la celebrarea centenarului Marii Uniri, acest lucru să găsească România mai prosperă, mai democratică, mai aproape de ceea ce au visat atât paşoptiştii, cât şi cei care şi-au dat viaţa în Revoluţia din 1989. Românii aşteaptă de la noi mai multe fapte şi mai multă implicare în propăşirea naţiunii române. An de an, ziua de 1 decembrie reprezintă atât un moment de mare bucurie naţională, dar şi momentul în care reînvie speranţa într-un viitor mai bun. Vreau să cred că, după atâtea secole de jertfe şi de suferinţă, poporului român să nu i se mai spună că mai este nevoie de încă şi încă o generaţie de sacrificiu. Poporul român a făcut prea multe sacrificii în istoria sa! Este de datoria noastră, a clasei politice, ca printr-o bună guvernare să ieşim definitiv din această logică a sacrificiului! Românii au dreptul la o viaţă mai bună! Românii au dreptul la bunăstare! Românii îşi iubesc ţara, îşi cinstesc istoria şi poartă cu cinste numele de român peste graniţe! La mulţi ani, români! La mulţi ani, România!
			Domnul Florin Gheorghe: "Pierderile insurmontabile ale sistemului de sănătate" Am afirmat în nenumărate rânduri că instituţiile solide nu sunt făcute nici din cărămidă şi nici din beton armat, ele sunt făcute din oameni. Din oameni bine pregătiţi, din oameni care-şi iubesc meseria, din oameni care pun mai presus de orice vieţile oamenilor. Or, instituţiile fără oameni, oricât de noi sau de dotate ar fi acestea, nu sunt instituţii solide, nu sunt instituţii. Nu cred că mai este pentru cineva o necunoscută faptul că zilnic din România decid să plece medici, specialişti şi personal auxiliar din sănătate. Unele evaluări ne spun că am pierdut mai mult de douăzeci şi cinci de mii de medici numai în ultimii şapte ani. Alte statistici ne spun că cifrele sunt mult mai mari. Şi de parcă nu ar fi îndeajuns că medicii abandonează sistemul românesc în favoare altor sisteme, tinerii absolvenţi de medicină nici măcar nu se gândesc pentru o clipă să profeseze în România. Când spun acest lucru, mă refer în primul rând la o lipsă gravă de candidaţi pentru posturile scoase la concurs la examenele naţionale de rezidenţiat. Locuri multe, candidaţi foarte puţini, care nu se înscriu pentru că nu-şi mai văd viitorul lor şi al familiilor lor în România. Salvăm spitale, spun unii, creştem numărul de paturi, redeschidem spitalele din mediul rural, spun alţii fără să spună de unde vor aduce şi resursa umană pe care se vor sprijini aceste spitale. Exodul medicilor şi al personalului medical din România reprezintă o problemă extrem de gravă, extrem de greu surmontabilă. Câţi dintre noi cunosc orizontul de timp necesar pentru ca un medic să ajungă suficient de bine pregătit pentru a identifica un diagnostic şi a decide de unul singur asupra vieţii pacientului? Cei care cunosc cât de greu se formează un medic, ştiu cât de greu se va compensa acest deficit. Vom avea nevoie de ani mulţi şi de investiţii serioase nu doar în infrastructura spitalicească sau în listele de medicamente compensate, ci în oamenii pe care se sprijină sistemul medical. Mai mult, România a ajuns ţara în care specializări medicale au început să dispară sau tineri doritori de a se specializa în anumite domenii nu mai există. Când spun acest lucru mă refer la specializarea oncologie pediatrică pusă într-un real pericol în ţara noastră. Dintre specialiştii care mai activează în această specializare, unii au preferat sistemele medicale occidentale, iar cei rămaşi în ţară se apropie cu paşi repezi de vârsta pensionării. Din urmă, tineri specialişti nu vin! Ce vom spune noi, politicieni responsabili, părinţilor acelor copii depistaţi cu astfel de boli incurabile?! Dumneavoastră aveţi răspunsuri? Ţara mea trebuie să se oprească să mai exporte cea mai scumpă resursă, resursa umană de cea mai bună calitate, pierdere care afectează nu numai sistemul de sănătate, ci şi educaţia, cercetarea, ingineria sau tehnologia comunicaţiilor. Ţara mea trebuie să devină atractivă pentru români, iar acest lucru nu se poate face decât printr-o salarizare adecvată importanţei sociale a muncii atât a medicului, cât şi profesorului, învăţătorului, cercetătorului. România trebuie să redevină ţara în care românii să-şi construiască visurile şi să-şi crească copiii.
			Domnul Cornel-George Comşa: "6% din PIB pentru educaţie - proiect de prioritate naţională" România traversează o perioadă dificilă dacă analizăm perspectivele educaţionale pe termen mediu şi lung. PIB-ul pe cap de locuitor se situează la 54% din media europeană. Suntem penultima ţară din Uniunea Europeană dacă luam în calcul aceşti indicatori. România cheltuie 4,1% din PIB pentru educaţie, spre deosebire de 5,4% cât e media europeană, conform ultimului raport UNICEF. 6% din copiii de vârsta ciclului primar nu sunt în sistemul educaţional, iar 17,5% din tinerii de 18-24 de ani au părăsit timpuriu şcoala. Doar 21,8% din tinerii de 30-34 au studii superioare, spre deosebire de 34,6% cât este media europeană. Copiii care provin din medii dezavantajate sau copiii romi prezintă cele mai mici şanse să termine învăţământul general obligatoriu şi să-şi continue studiile la nivel superior. Astfel, aceste categorii sunt supuse implacabil riscului excluziunii sociale. România şi-a asumat prin Strategia Europa 2020 să reducă până la 11,3% rata părăsirii timpurii a şcolii la nivelul grupei 18-24 de ani până în 2020 şi să crească rata absolvirii învăţământului terţiar până la 26,7% în cazul grupei de vârstă 30-34 de ani. Dacă nu investim în educaţie, UNICEF estimează că PIB-ul va scădea cu 12-17 miliarde de euro în 2025, adică aproximativ 7-9% din valoarea PIB-ului din 2025. Creşterea cheltuielilor cu educaţia până la 6% din PIB este esenţială pentru ca România să-şi atingă ţintele propuse pentru 2020. Raportul UNICEF este suficient de explicit pentru a ne avertiza asupra priorităţilor pe care România trebuie să şi le asume în viitorul imediat şi, în consecinţă, vă rog ca atunci când primim în dezbatere bugetul public de stat, prin voinţa Parlamentului, să acordăm acea finanţare care se cuvine pentru învăţământ. Dacă vom continua în acest ritm, riscăm să avem generaţii de elevi şi mai slab pregătite, iar consecinţele pe termen lung sunt dezastruoase atât pentru economia reală, cât şi pentru nivelul de trai al populaţiei. Orice întârziere de finanţare a educaţiei, conform recomandărilor de specialitate, are repercusiuni sociale nefericite.
			Domnul Cornel-George Comşa: "Agenţia Naţională de Integritate - un concept bun, implementat şi gestionat prost" Agenţia Naţională de Integritate este o instituţie foarte importantă pentru România, însă, din păcate, chinurile facerii ei au fost forţate de entuziasmul partenerilor noştri europeni şi euroatlantici, mai degrabă decât a fi stimulate de realităţi sociale şi politice interne. Graba noastră de a prelua formal şi mimetic instituţii pe care nu le înţelegem s-a confirmat şi în semieşecul acestei ANI. Nu negăm faptul că mulţi funcţionari publici sau demnitari au fost depistaţi pentru nereguli de către ANI. Pentru a fi un stat de drept este important să avem legi care se respectă, dar şi instituţii care să aplice sancţiunile prevăzute de către legi. Modul în care se aplică însă sancţiunile, gradualitatea lor şi precizia cu care operează social astfel de instituţii precum ANI trebuie întâi gândite şi apoi aplicate, nicidecum aplicate pripit, cum s-a întâmplat în ultimii ani în acest caz. Înainte de a sancţiona trebuie să clarificăm, de exemplu, acea situaţie a aleşilor locali care participă în adunările generale ale unor societăţi de stat sau regii autonome de interes local sau regional. Fiindcă nu am făcut încă regionalizarea, avem probleme în dreptul intern cu privire la aceste definiţii: interes regional, reprezentare regională, asociaţii de dezvoltare intercomunitară. Până şi preşedintele ales, Klaus Werner Iohannis, are un litigiu pe o temă similară, litigiu care contrabalansează votul a peste şase milioane de români şi care va arunca ANI într-un fel de "ridicol naţional", în luna ianuarie, indiferent care va fi soluţia instanţei finale. În cazul demnitarilor, trebuie să mai clarificăm procedura în cazul eliminării incompatibilităţilor. De exemplu, dacă un administrator al unei societăţi comerciale ajunge deputat şi printr-o eventuală neglijenţă nu comunică terţilor faptul că nu mai este administrator (prin hotărâre AGA), iar inspectorul de integritate verifică doar datele Registrului Comerţului, se ajunge într-o situaţie de instanţă nedorită pentru niciuna dintre părţi. Pentru că ANI va pierde procese pe bandă rulantă, iar deputaţii vor pierde timp, bani şi prestigiu în procese inutile. Faptele şi pedepsele trebuie gândite serios într-o scală a vinovăţiei şi premeditării, la fel ca în celelalte legi funcţionale şi utile statului şi societăţii româneşti. Nu poţi anula mandatul unui parlamentar doar pentru o neglijenţă a juristului firmei unde eventual activa înainte de preluarea mandatului. Nu în ultimul rând, trebuie să transparentizăm procedura de selecţie a membrilor Consiliului Naţional de Integritate. Societatea civilă prin APADOR-CH solicită o procedură cât mai transparentă. Sunt de acord cu acest demers şi poate ar trebui să reflectăm cum am putea să sprijinim această cerinţă pe cale legislativă. Nu consider că activitatea ANI este inutilă, în principiu, dar sunt convins că instituţia şi legea care o comandă astăzi trebuie schimbate radical. Dacă eşti perseverent şi vigilent, şi îi acţionezi instant în judecată, ai şanse ridicate de câştig. Sunt însă mulţi oameni în România, oameni cinstiţi, funcţionari publici sau aleşi locali, care şi-au pierdut locul de muncă şi sunt pe linie moartă pentru că nu au reacţionat la timp sau deloc. Aşa cum am arătat mai sus, însuşi preşedintele ales, Iohannis, este ţinut în suspans de un vid legislativ pentru care Domnia Sa nu are nicio vină. Sunt curios cum ar putea explica ANI celor 6 milioane de români care l-au votat că este incompatibil cu funcţia de preşedinte al României, sau sibienilor care îl votează de ani de zile, că nici măcar primar sau consilier local nu mai poate fi?! Să reflectăm asupra acestor realităţi şi să venim cât mai rapid cu o soluţie, altfel, prin rezultatele catastrofale din instanţe, ANI poate intra de facto în disoluţie.
			Domnul Cornel-George Comşa: "Alegerile din Republica Moldova - un pas în lungul drum european" Duminică, 30 noiembrie 2014, au avut loc alegeri legislative în Republica Moldova, un areal care se revendică dintr-un trunchi comun - naţional, lingvistic, cultural şi etnic - cu România. Populaţia majoritar românească a Republicii Moldova, constrânsă timp de decenii spre diluarea sentimentului naţional şi etnic, parcurge astăzi încet şi cu dedicaţie drumul spre aderarea şi integrarea în Uniunea Europeană, un drum lung parcurs şi de ţara noastră nu cu foarte multă vreme în urmă. Scrutinul de duminică a reprezentat nu doar un eveniment democratic, momentul în care cetăţenii din Republica Moldova şi-au ales noii reprezentanţi în Parlamentul de la Chişinău, dar a fost şi un test politic pentru procesul de integrare europeană, un test pentru opţiunea geopolitică şi democratică a Moldovei, a constituit un mesaj pentru politicienii moldoveni şi pentru celelalte state din regiune. Alegerile din 30 noiembrie 2014 au avut menirea de a decide continuarea sau nu a procesului de emancipare propriu-zisă a societăţii moldovene, proces început încă din 2009 şi necesar pentru asigurarea continuării unei guvernări liberale, democratice şi europene. Moldovenii au avut de ales între două modele sociale, economice şi politice diferite, chiar în opoziţie unele faţă de celelalte. Au avut de ales între un model autocratic şi iliberal al lui Vladimir Putin şi un model democratic, liberal al Uniunii Europene, între democraţie "suverană" şi stat de drept, între oligarhie şi justiţie dreaptă. Situaţia geopolitică regională tensionată din cauza conflictului din Ucraina, în care Federaţia Rusă sprijină activ rebelii din estul şi sudul ţării, a constituit una din principalele teme de campanie în alegerile de peste Prut, formându-se două tabere geopolitice, una filorusă, având în frunte Partidul Socialiştilor din Republica Moldova şi Partidul Comuniştilor din Republica Moldova, iar cealaltă pro-europeană şi filo-română, având în frunte partidele de la guvernare. Guvernarea pro-europeană s-a străduit în ultimii ani să avanseze pe drumul integrării europene, reuşind să semneze Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, să fie ridicat regimul de vize cu statele UE şi a beneficiat de sprijin financiar consistent din partea Comisiei Europene şi a României, factori care au asigurat o mai mare stabilitate socio-economică. Cu toate acestea, corupţia endemică, lipsa investiţiilor şi blocarea accesului pe piaţa rusă au afectat imaginea partidelor pro-europene de la guvernare, ceea ce a dus ca PSRM să ocupe primul loc în alegerile de duminică. În ciuda acestei situaţii, partidele pro-europene au realizat unul dintre cele mai importante succese din ultima decadă. Rezultatele alegerilor de duminică arată persistenţa clivajului identitar şi geopolitic din societatea moldoveană. Partidele rusofile şi antieuropene au reuşit să obţină 46 de mandate, iar partidele pro-europene au obţinut 55 de mandate, Partidul Socialiştilor din Republica Moldova ocupând locul întâi, cu 20,87% din voturile exprimate. Acest clivaj politic între cele două modele societale arată că drumul pe care Moldova îl are de parcurs este încă lung. Pe plan internaţional, rezultatele alegerilor din Moldova şi succesul relativ al forţelor pro-europene transmit un mesaj de stabilizare a democraţiei, de continuare a integrării europene şi de respingere a presiunilor ruseşti asupra tinerei republici dintre Prut şi Nistru. Aşa cum arăta şi o publicaţie rusească în ziua de după alegeri: "Rusia a pierdut în Moldova", cetăţenii Republicii Moldova au respins Proiectul Uniunii Vamale propus de Rusia, au condamnat subtil intervenţia militară din Ucraina şi au ales, în majoritatea lor, un drum spre democraţie şi libertate. Moldova continuă să fie un model în cadrul Parteneriatului Estic, un stat mic, sărac, supus presiunilor unui colos regional, dar care reuşeşte să îşi atingă obiectivele democratice. Aşteptările sunt înalte, îndatoririle şi mai importante, iar ceaţa geopolitică şi nesiguranţa încă prezente, dar avem credinţa că vom putea sprijini Republica Moldova şi pe mai departe. Uniunea Europeană, Statele Unite şi România trebuie să ofere Republicii Moldova stimulii necesari progresului spre un stat de drept şi spre o democraţie liberală autentică. Drumul parcurs nu este ireversibil, trebuie avut grijă ca progresul efectuat să nu fie răsturnat de forţele care ar dori Moldova pe orbita geopolitică a Moscovei, într-o "vecinătate apropiată" docilă şi antiromânească. Pentru conflictul din Ucraina nu se poate vedea un sfârşit în viitorul apropiat, cel puţin nu unul dezirabil pentru forţele democratice, iar o dezvoltare a situaţiei ar putea duce la un efect de contagiune în Transnistria, caz care ar duce la destabilizarea şi mai accentuată a securităţii naţionale a Moldovei şi a României, pe flancul estic al NATO şi UE. România şi statele NATO ar trebui să sprijine tehnic, inclusiv cu capacităţi militare defensive, pentru a asigura stabilitatea între Prut şi Nistru. Revenind la drumul pe care partidele pro-europene îl au de parcurs de acum înainte, acestea au o întârziere în realizarea reformelor, reforme care sunt esenţiale pentru democratizarea şi creşterea economică a Moldovei, trebuie să implementeze politicile negociate în Acordul de Asociere, trebuie să asigure cadrul necesar pentru lupta anticorupţie şi asigurarea unei justiţii eficiente şi corecte. Partidele pro-europene trebuie să fie conştiente că există riscul serios al unor contestaţii publice, odată cu excluderea cu câteva zile în urmă a unui competitor electoral important, şi trebuie să asigure dreptul la liberă exprimare, garantând că eventualele contestări nu vor degenera în proteste sau conflicte de genul celor din Ucraina. România, având o vastă experienţă în lungul proces de integrare europeană, trebuie să sprijine politic, diplomatic, mediatic şi logistic Republica Moldova, să o sprijine, totodată, în iniţiativele sale diplomatice în forurile europene în care este parte. România are şansa de a repara o nedreptate istorică, să susţină întoarcerea teritoriului dintre Prut şi Nistru înapoi acasă, în Europa civilizată şi democratică.
			Domnul Cornel-George Comşa: "Gestionarea eficientă a banului public în contractele de deszăpezire" Gestionarea fondurilor publice în contractele ce privesc deszăpezirea drumurilor s-a dovedit mereu a fi un proces eşuat pentru autorităţile locale, cu efecte nedorite, în special, pentru cetăţeni. În fiecare an avem sute de cazuri cu autovehicule blocate care nu respectă clauzele contractuale sau cu bani publici nejustificaţi în achiziţiile publice făcute de autorităţi. Atât cetăţenii români, cât şi membrii Parlamentului României îşi doresc un proces transparent de administrare a fondurilor bugetare pentru deszăpezire, servicii de calitate la preţuri avantajoase pentru statul român şi mai ales măsuri preventive pentru situaţiile de criză. Un caz care a stârnit controverse la începutul anului 2014 a fost acela în care Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) a anunţat încheierea unor acorduri cadru pentru servicii de deszăpezire în valoare totală de peste 16,3 milioane de euro. În aceste acorduri-cadru beneficiarii au contractat cu patru firme de casă ale politicienilor locali. Această situaţie ingrată nu trebuie să se mai repete începând cu acest an în România. De asemenea, compania a anunţat recent că doreşte să achiziţioneze, prin licitaţie, 100 de autofreze, toate aceste maşini urmând să ajungă în proprietatea instituţiei până în 2018, conform informaţiilor furnizate. Acest anunţ este incomplet şi alarmant în contextul în care o nouă iarnă se instalează în ţară, iar nevoia de autoutilaje de deszăpezire este acută încă din acest an, nu doar din 2018. Consider util să se furnizeze mai multe informaţii cu privire la data în care se vor achiziţiona noi utilaje care să satisfacă nevoia şi urgenţele de deszăpezire încă din decembrie 2014. Nu în ultimul rând, fac un apel deschis către administraţiile locale, cerându-le să aloce toate resursele necesare pentru întâmpinarea vremii de iarnă, să fie operativi şi să conlucreze în timp real cu autorităţile naţionale, informând cetăţenii cu privire la achiziţiile pe care le fac şi destinaţia concretă şi clară a acestora.
			Domnul Cornel-George Comşa: "Declaraţie privind liberalizarea preţului gazelor naturale" Liberalizarea pieţei gazelor naturale din România, obligaţie asumată de către România prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană şi impusă de legislaţia comunitară, ajunge să se transforme într-un fiasco care ameninţă stabilitatea economică şi poate afecta în mod grav situaţia financiară a cetăţenilor şi a regiilor de termoficare, acestea din urmă fiind deja grav afectate de ineficienţă şi pierderea clienţilor prin debranşări. Am luat act cu îngrijorare de faptul că la începutul anului viitor există riscul ca un număr de 1,3 milioane de apartamente racordate la sistemele centralizate de termoficare să aibă parte de creşteri exagerate de până la 35% a costului energiei termice din cauza faptului că ANRE şi Ministerul Economiei nu s-au asigurat că regiile de termoficare vor fi protejate în procesul de liberalizare a pieţei energiei prin schimbarea clasificării acestora în utilizatori casnici. O creştere atât de mare a preţului gazelor folosite de către regiile de termoficare va duce la o criză financiară pentru multe regii de termoficare şi chiar la intrarea în faliment a multora, acestea având deja probleme financiare grave cauzate de ineficienţa sistemelor de producere şi transport a energiei termice, precum şi din cauza debranşărilor. Consider că este necesar ca Guvernul României să asigure cât mai repede cadrul legal necesar protejării regiilor de termoficare şi să ofere sprijinul necesar orientării acestora către centrale în cogenerare ce pot asigura producerea mai eficientă şi ieftină a energiei termice necesare acestora.
			Domnul Cornel-George Comşa: "Propaganda electorală produce prejudicii în proiectele europene din infrastructura rutieră" Lotul trei al autostrăzii Orăştie-Sibiu (Cunţa-Sălişte) a fost inaugurat vineri, 14 noiembrie 2014, înainte cu două zile de turul doi al alegerilor prezidenţiale. După zece zile au apărut şi problemele: o crăpătură cu o lungime de aproximativ zece metri şi cu o lăţime de aproape un centimetru pe mijlocul benzii întâi. Lotul trei al autostrăii Deva-Sibiu (tronsonul Cunţa/jud. Alba - Sălişte/jud. Sibiu) face parte din Proiectul "Proiectare şi Execuţie Autostrada Orăştie - Sibiu, lot 3, km. 43-855m", finanţat în cadrul Programului Operaţional Transport, parte componentă a Coridorului IV Pan-European. Lotul trei a fost construit de Compania italiană Impregillo, are o lungime de 22 de kilometri. Contractul pentru acest tronson a fost semnat în mai 2011, având o valoare de 182,9 milioane de euro. Punerea în funcţiune s-a realizat la data de 14 noiembrie 2014 fără efectuarea recepţiei, cu toate că se cunoştea faptul că sunt unele probleme cauzate de repetatele alunecări de teren din zona Aciliu. La data de 24 noiembrie 2014 au apărut fisuri în asfalt la km. 60-66, pe o lungime de circa 7 kilometri. Inaugurarea tronsonului de autostradă înainte de turul doi al alegerilor prezidenţiale şi accelerarea forţată a lucrărilor de finalizare a fost un gest imprudent şi imatur din partea autorităţilor responsabile de monitorizarea şi gestionarea lucrărilor de infrastructură rutieră. Efectele acestui gest imprudent se văd direct şi fizic pe autostradă, în afară de aceste sesizări şi informaţii publice, existând porţiuni de kilometri întregi vălurite şi nesigure pentru transportul de mărfuri şi persoane. Din proasta obişnuinţă moştenită din perioada ceauşistă, intersectăm propaganda electorală cu administraţia publică. De asemenea, există până în prezent informaţii suficiente care ne arată că studiul de fezabilitate a fost unul de foarte proastă calitate. Nu s-au efectuat foraje, înainte de începerea execuţiei tronsonului, iar studiul de fezabilitate a fost edificat doar din birou, fără ca proiectanţii să fie prezenţi pe teren, conform unui proces normal de pregătire şi proiectare a unui amplu proiect de infrastructură rutieră. Studiul de fezabilitate a fost făcut fără analize geotehnice, în condiţiile în care terenul a fost dificil şi argilos, iar în contact cu apa, argila îşi pierde caracteristicile. Chiar şi experţii de specialitate din mediul academic românesc susţin că "ar fi trebuit făcute pante mai line" (firul roşu al autostrăzii nu este realizat corespunzător). În condiţiile în care există suspiciuni fundamentate cu privire la procesul de elaborare a studiilor de fezabilitate şi de accelerare a lucrărilor în pragul alegerilor electorale şi luând în considerare că siguranţa cetăţenilor este pusă în pericol din cauza incertitudinilor privind eventuale noi fisuri pe autostradă, fac un apel public către Guvernul României să gestioneze cu responsabilitate lucrările publice din fonduri europene şi nu numai, să nu mai folosească investiţiile publice pe post de stimulent electoral şi să se delimiteze pe viitor de măsurile populiste prin care se inaugurează investiţii nefinalizate sau finalizate accelerat şi superficial. Clasa politică românească, autorităţile centrale şi locale, precum şi toţi cei implicaţi în gestionarea banului public trebuie să înţeleagă că răspunderea nu este doar morală, ci şi penală. Responsabilitatea acestora este atât faţă de cetăţenii României, cât şi faţă de finanţatorii externi. Inaugurările populiste, licitaţiile trucate sau eludarea unor etape din perioada de studiu al proiectelor ar trebui să constituie fapte de domeniul trecutului, nefiind demne de un stat care se doreşte a fi modern şi european. Am convingerea că cei care au greşit vor răspunde neîntârziat în faţa legii şi că Guvernul României îşi va asuma eşecul Proiectului autostrăzii "Orăştie-Sibiu", care, din păcate, anticipăm că va intra în repetate perioade de consolidare şi reparaţii din cauza faptului că a fost un lucru prost făcut din capul locului.
			Domnul Cornel-George Comşa: "Reforma legislaţiei electorale - o necesitate a democraţiei" Alegerile prezidenţiale din această lună precum şi cele europarlamentare din primăvară ne-au arătat necesitatea stringentă de reformare a legislaţiei electorale. Accederea în Parlamentul European a unui candidat independent şi câştigarea alegerilor prezidenţiale de către un challenger, într-o manieră atât de spectaculoasă, revendică o creştere a ponderii actului electoral în procesul decizional şi arată o dinamică sănătoasă din punct de vedere politic şi demografic a electoratului român. Democraţia funcţionează eminamente prin voinţa populară exprimată de cetăţeni direct prin vot sau indirect prin reprezentanţii aleşi de către aceştia în scrutine regulate. Cu cât participarea la procesul electoral este mai numeroasă, cu atât democraţia este mai eficientă, iar reprezentanţii aleşi mai legitimi în faţa societăţii. Astfel, reforma legislaţiei electorale, în sensul utilizării dreptului garantat de a alege şi de a fi ales, este un aspect fundamental pentru modernizarea României şi asigurarea unei baze cât mai democratice pentru statul român. Pentru ca dreptul garantat de a alege să poată fi îndeplinit fără limitări de natură tehnică sau politică, consider că este necesar ca până la următoarele alegeri să fie introdusă posibilitatea exprimării votului prin corespondenţă atât pentru cetăţenii români care au reşedinţa sau domiciliul în străinătate, cât şi pentru cetăţenii români care locuiesc în România. De asemenea, pentru a asigura dreptul garantat de a fi ales şi creşterea implicării societăţii în actul politic este necesar ca legea de funcţionare a partidelor politice să fie modificată, astfel încât limitările excesive pe care le întâmpină grupuri de cetăţeni care doresc să înfiinţeze un nou partid politic să fie eliminate sau reduse considerabil. Democraţia funcţionează în condiţiile implicării politice a cât mai multor cetăţeni şi a iniţierii de noi platforme şi asocieri politice care să realizeze conversia ideilor din societate în acte cu caracter politic. Este imperios ca numărul de semnături necesare pentru înfiinţarea unui partid politic să scadă la un număr rezonabil de câteva sute, care să garanteze existenţa unui număr de persoane care chiar cunosc şi aderă la un nou proiect politic, nu doar să achieseze strict formal, fără nicio implicaţie reală, aşa cum se întâmplă în prezent. Din păcate, democraţia românească, de la un ciclu electoral la următorul, a devenit din ce în ce mai inhibată pentru cetăţenii care îşi doresc să activeze politic fie ca independenţi, fie ca membri ai unor grupuri de iniţiativă. Mai mult, membrii partidelor politice care ocupă scena politică românească de peste două decenii şi-au "securizat" prin mijloace nedemocratice bună parte din succesul electoral - preşedinţii consiliilor judeţene şi primarii sunt aleşi dintr-un singur tur, candidaţii independenţi nu au dreptul la reprezentanţi în secţiile de votare, partidele politice neparlamentare nu primesc fonduri pentru supravieţuire, şi exemplele limitative şi descurajante ar putea continua. Suntem indignaţi de baronii locali ai fiecărui partid oponent politic, dar nu facem nimic să oprim legal baroniada. Suntem intrigaţi de migraţia interpartinică a aleşilor locali şi centrali, dar o stimulăm şi o răsplătim în loc să o incriminăm. Astăzi, în umbra de popularitate a unui nou preşedinte ales, Parlamentul României are şansa istorică de a implementa măsuri dorite de majoritatea societăţii civile şi care pot duce la o creştere a legitimităţii instituţiilor statului, la o creştere a participării cetăţenilor în viaţa politică şi la asigurarea unui cadru legal care să ofere respectul cuvenit tuturor cetăţenilor români care doresc să voteze sau să fie aleşi. Avem tot anul 2015 la dispoziţie. Singurul remediu al democraţiei este mai multă democraţie.
			Domnul George Ionescu: "1 Decembrie" Ziua de 1 Decembrie a fost stabilită ca Ziua naţională a României în anul 1990 de către preşedintele României de la acea vreme, Ion Iliescu. Iniţial Ziua naţională a României se celebra pe data de 10 mai, între anii 1866-1947, apoi pe data de 23 august, între anii 1948-1989. Anul acesta s-au împlinit 96 de ani de la Marea Unire, unde Adunarea Naţională de la Alba Iulia, formată din 1.228 de reprezentanţi aleşi ai românilor, a votat în unanimitate unirea tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească cu România. În fiecare an, Ziua Naţională a României este sărbătorită prin parade militare organizate atât în Bucureşti, cât şi la Alba Iulia, dar şi prin diverse manifestări şi activităţi în diverse oraşe ale ţării. Anul acesta parada militară a avut loc în Piaţa Constituţiei din Bucureşti şi au participat aproximativ 3.000 de militari, 280 de autospeciale din MAPN, MAI, SRI şi SPP, defilarea a durat aproximativ o oră şi 10 minute şi a fost urmărită de aproximativ 4.000 de persoane. Ziua de 1 decembrie este ziua noastră a tuturor, indiferent oriunde ne-am afla, şi este ziua în care sărbătorim valorile naţionale. Urez tuturor românilor cele mai sincere urări de bine şi un viitor mult mai bun. La mulţi ani, români! La mulţi ani, România!
			Domnul Gheorghe Ciobanu: "După mult timp, de Ziua naţională, românii privesc cu încredere spre viitor. E datoria politicienilor să alimenteze cu fapte acest optimism" Pentru că ne aflăm la ceas aniversar şi sărbătorim 96 de ani de la Marea Unire, mă alătur şi eu celor care susţin că România se află la un moment de cotitură istorică. La 25 de ani de la căderea comunismului şi la 10 ani după alegerea lui Traian Băsescu în fruntea statului român, avem şansa de a închide foarte multe dintre rănile trecutului. Societatea românească - aşa cum s-a văzut şi la votul din 16 noiembrie - este încă profund divizată, iar faliile sunt multiple: de la cele de natură materială, care privesc mai degrabă accesul la resurse, lucru care se vede prin diferenţa dintre mediul rural şi cel urban, până la cele de natură ideologică sau de gândire, manifestate prin protestele care au tot avut loc în ultimii ani. Cred însă că avem o şansă foarte mare ca prin unitate şi solidaritate, prin strângerea rândurilor acest popor să redevină o naţiune în adevăratul sens al cuvântului. Aşa cum arată barometrele de opinie, după foarte mult timp, românii au încredere în viitor: 62% dintre ei cred că ţara merge într-o direcţie bună. Or, aşa cum am văzut deja, gândirea pozitivă poate fi motorul unei societăţi. Această realitate a optimismului actual este deopotrivă rezultatul votului din 16 noiembrie, dar şi a performanţei guvernamentale deosebite. Creştere economică sustenabilă timp de trei ani, inflaţia la un minimum istoric, salariile şi pensiile majore, numărul mai mare al locurilor de muncă sau taxele mai mici reprezintă cu siguranţă combustibil suficient pentru a privi cu încredere spre viitor. De altfel, aceasta este lecţia cea mare pe care întreaga clasă politică o primeşte de la români: necesitatea unităţii şi a colaborării. Oamenii nu au ieşit la vot pe 2 şi 16 noiembrie pentru a-i pedepsi pe unii şi a-i pune pe alţii în loc. Nu, au participat masiv la alegeri pentru a le da un vot de blam politicienilor şi a le spune că aşa nu se mai poate. Iată de ce, acum mai mult ca niciodată, este nevoie de o acţiune comună pentru a răspunde aşteptărilor românilor. Sunt încrezător că prin acţiunile care vor urma, mai ales prin perspectiva bugetului de stat pentru 2015, Cabinetul Victor Ponta va şti să păstreze această flacără a optimismului aprinsă. Într-un moment de o asemenea însemnătate solemnă, nu pot să nu mă gândesc că românismul a primit un uriaş cadou din partea fraţilor noştri basarabeni. Votul din 30 noiembrie, de la alegerile parlamentare, care a consfinţit victoria forţelor politice pro-europene în faţa celor care voiau să întoarcă Republica Moldova spre Federaţia Rusă reprezintă un uriaş pas înainte pentru o reîntâlnire peste câţiva ani în cadrul Uniunii Europene. A fost un vot crucial pentru ideea unei Românii unite, chiar dacă acest deziderat se va realiza în interiorul UE şi va depinde foarte mult de ceea ce va face guvern de la Chişinău. Putem însă îndrăzni să sperăm că la un secol de la Marea Unire vom fi la un pas de a fi cu toţii din nou împreună. Acesta poate fi un proiect de ţară spre care să ne ducă împreună deopotrivă preşedintele ales al românilor, Klaus Iohannis, cât şi premierul României, Victor Ponta. O colaborare instituţională între cei doi oameni de stat poate aduce atingerea unui vis istoric. Urez şi eu la mulţi ani! României şi românilor. Sper ca această torţă a optimismului şi încrederii în viitor să nu mai fie stinsă şi să fie alimentată ani de-a rândul de aici înainte.
			Domnul Gheorghe Dragomir: "La mulţi ani, România! 96 de ani de la Marea Unire din 1 decembrie 1918" În fiecare an, în prima zi a lunii decembrie sărbătorim Ziua Naţională a României, adoptată prin lege după înlăturarea regimului comunist. Din punct de vedere istoric, la 1 Decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1.228 de delegaţi şi sprijinită de peste 100.000 de români veniţi din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o Rezoluţie prin care s-a consfinţit unirea tuturor românilor din Transilvania, întreg Banatul (cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre) şi Ţara Ungurească (Crişana, Sătmar şi Maramureş) cu România. Altfel spus, ziua de 1 Decembrie 1918 încununează lupta românilor transilvăneni pentru unitate naţională şi marchează momentul creării României Mari, situându-se în continuarea precedentelor acţiuni unioniste ale fraţilor din Basarabia (27 martie 1918) şi Bucovina (15 noiembrie 1918). Dar care au fost totuşi momentele cheie care au dus la realizarea Marii Uniri? În toamna lui 1917, întreaga Rusie se fărâmiţează sub loviturile revoluţiei bolşevice. În Basarabia, guvernatorul guberniei renunţă la prerogativele sale, înmânând puterea Sfatului Ţării, care anunţă la scurt timp formarea unei republici autonome în locul fostei provincii ruseşti, Republica Democratică Moldovenească. Numai că bolşevicii şi dezertorii ruşi, care cutreierau teritoriul noii republici, răspândeau teroare pe oriunde mergeau. Copleşite, autorităţile de la Chişinău cer intervenţia armatelor române pentru a pune capăt tulburărilor interne. Ostaşii noştri trec Prutul şi în câteva săptămâni reuşesc să pună capăt agitaţiilor bolşevice şi a valului de jafuri şi crime. Pe 24 ianuarie 1918, Sfatul Ţării proclamă independenţa republicii şi, după mai bine de un secol de ocupaţie, românii de dincolo de Prut aveau în mâini propriul destin. Iar ei îşi doreau unirea. Pe de altă parte, Consiliul Naţional Român Central somează autorităţile maghiare să cedeze puterea în "toate teritoriile locuite de români în Ardeal şi Ţara Ungurească". Guvernul maghiar trimite o delegaţie să discute cu membrii consiliului, dar după două zile de negocieri, tratativele nu ajung la nicio concluzie. Motiv pentru care, şase zile mai târziu se anunţă convocarea Marii Adunări Naţionale la Alba Iulia. În fiecare colţ al Crişanei, Banatului, Ardealului şi Maramureşului românii îşi desemnează delegaţii, iar cei 1.228 de reprezentanţi aleşi se întrunesc apoi în ziua de 1 decembrie la Alba Iulia. În aclamaţiile a peste 100.000 de români, este citit textul Rezoluţiei de la Alba Iulia în care "Adunarea Naţională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea Naţională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre". O delegaţie este trimisă regelui Ferdinand pentru a-i înmâna Rezoluţia Unirii, iar el o primeşte zicându-le că "După Basarabia şi Bucovina, mai lipsea o piatră dintre cele mai scumpe: Ardealul, cu ţinuturile din Ungaria locuite de români. Azi ne-aţi adus şi această ultimă piatră a clădirii, care încoronează marea operă de unire. Putem privi cu încredere în viitor, căci temeliile sunt puternice". Ceea ce se înfăptuise până atunci era de necrezut. Idealul unirii se împlinise şi în 1922, pe 15 octombrie, regele Ferdinand este încoronat regele Marii Românii, în Catedrala de la Alba Iulia. Preşedintele Senatului îi înmânează lui Ferdinand Coroana de Oţel a lui Carol I, înfăţişând acum şi însemnele provinciilor unite cu ţara şi spune: "punând pe capul meu, într-această străveche cetate a Daciei Romane, coroana de la Plevna, pe care noi şi glorioase lupte au făcut-o pe veci coroana României Mari, mă închin cu evlavie memoriei celor care, în toate vremurile şi de pretutindeni prin credinţa lor, prin munca şi prin jertfa lor, au asigurat unitatea naţională şi salut cu dragoste pe acei care au proclamat-o într-un glas şi o simţire de la Tisa până la Nistru şi până la Mare". Aşa cum sublinia şi istoricul Florin Constantiniu, "Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera niciunui om politic, a niciunui guvern, a niciunui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit". România a împlinit 96 de ani. Cu această ocazie îi spun şi eu la mulţi ani!
			Domnul Gheorghe Emacu: "8 decembrie, Ziua Constituţiei României" Legea reflectă efortul omului de a organiza, de a aduce stabilitate şi de a ghida societatea. Dintre toate legile, un rol aparte îl ocupă Constituţia, legea fundamentală a statului. Aceasta reglementează principiile generale de organizare a statului şi instituţiilor sale, precum şi drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor. Revoluţia din 1989, eveniment de la care vom aniversa în curând un sfert de secol, a reprezentat momentul unei schimbări esenţiale în ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea statului, ce s-a reflectat şi în legea fundamentală a ţării. Constituţia adoptată în 1991 a onorat jertfa acelor care şi-au dat viaţa pentru libertate în decembrie 1989 şi care, prin idealurile şi curajul lor, au schimbat istoria României. Actuala Constituţie a fost adoptată de Adunarea Constituantă la 21 noiembrie 1991 şi a fost apoi aprobată prin referendumul naţional de la 8 decembrie, dată ce a devenit - prin Legea nr.120/1995 - Ziua Constituţiei României. La data intrării în vigoare, Constituţia României era una dintre cele mai moderne din Europa, având instituţii juridice cu caracter de noutate la nivelul statelor europene. Evoluţiile politice ulterioare, în special pregătirea şi aderarea la NATO şi Uniunea Europeană, au făcut necesare unele adaptări ale textului constituţional, prin revizuirea acestuia în octombrie 2003. Legea fundamentală a devenit astfel un corp de principii şi norme moderne şi un apărător al libertăţilor cetăţeneşti, demn pentru un stat membru al spaţiului de libertate, securitate şi justiţie, cum este caracterizată Uniunea Europeană. De la data revizuirii Constituţiei au trecut deja 11 ani. În forma ei actuală, Constituţia şi-a atins scopul. Ca şi în cazul celorlalte legi, realitatea demonstrează că societatea evoluează mai rapid decât norma juridică, astfel că în prezent se impune o recalibrare a prevederile legii fundamentale. Parlamentul, organul reprezentativ suprem şi singura autoritate legiuitoare, a luat act deja de aceste nevoi, iar la 13 februarie 2013 a înfiinţat Comisia specială comună pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României. Nu ne rămâne decât să identificăm procedurile adecvate şi să lucrăm intens pentru ca noua reglementare constituţională să fie în consens cu statutul României de ţară NATO şi membră a Uniunii Europene. Stă în puterea, dar şi în înţelepciunea noastră să construim o Constituţie care să ne asigure premisele pentru progres, în consens cu democraţiile europene consolidate.
			Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu: Pentru fiecare cetăţean responsabil, Ziua Naţională a patriei sale are rezonanţe speciale, fiind aleasă de fiecare popor în parte ca cea mai importantă dintre cele mai importante ale istoriei sale. Tocmai de aceea, a onora această sărbătoare, indiferent în ce colţ al planetei s-ar petrece ea, este nu doar un gest de curtoazie diplomatică, ci şi un semn de real respect pentru semenii noştri. Ca români, am dovedit de fiecare dată acest lucru. Suntem o ţară europeană şi, asumându-ne acest statut, respectăm drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi principiile unei convieţuiri paşnice, sub semnul toleranţei şi bunei înţelegeri, la noi acasă, între graniţele Uniunii Europene şi în lume. Trăim în mileniul trei şi uitându-ne în urmă avem de unde învăţa ce înseamnă dorinţa exacerbată de dominare. Ne uităm, astăzi, dincolo de graniţă, spre Ucraina, şi vedem ce semne ne dă resuscitarea unei astfel de dorinţe... Or, în acest context, alterarea climatului de bună convieţuire interetnică în zona Covasna-Harghita prin acte instigatoare (cum au fost arborarea de drapele negre şi refuzul arborării Drapelului Naţional al României în ziua de 1 Decembrie şi declaraţiile nepotrivite făcute de unii lideri de etnie maghiară) nu aduce nimic bun istoriei prezente şi viitoare a României şi a UE. Eforturile României de a le acorda cetăţenilor săi de alte naţionalităţi toate drepturile constituţionale sunt cunoscute şi recunoscute ca fiind acoperitoare pentru satisfacerea nevoilor de ordin cultural, confesional şi educaţional ale acestora. A apela la simboluri macabre, a dispreţui prin astfel de acte nesăbuite Ziua Naţională a ţării în care trăieşti nu reprezintă soluţii, ci probleme pentru prezent şi viitor. Din această perspectivă, consider că situaţia semnalată ar trebui să se afle în atenţia guvernului şi a instituţiilor abilitate pentru identificarea celor mai potrivite mijloace de rezolvare a ei în limitele legii.
			Domnul Ioan Balan: "La mulţi ani, români! La mulţi ani, România!" La mulţi ani! La mulţi ani vouă! La mulţi ani României! 1 decembrie este şi va rămâne ziua României şi ziua tuturor românilor, oriunde s-ar afla ei. Bucovineni, ardeleni, moldoveni, bănăţeni, olteni, munteni sau dobrogeni, 1 decembrie este sărbătoarea noastră cea mai iubită. 1 decembrie este ziua noastră, dar şi ziua românilor aflaţi în afara frontierelor ţării şi care, în data de 16 noiembrie 2014, au arătat lumii întregi că îşi iubesc ţara, că le pasă de soarta ţării lor şi a familiilor rămase acasă. 1 decembrie este pentru noi, toţi, ziua visului împlinit, acela prin care românii de pe ambele părţi ale Carpaţilor şi-au văzut destinele unite. Luna decembrie a avut pentru noi, românii, o dublă semnificaţie. Pe lângă comemorarea victimelor Primului Război Mondial, al căror sânge vărsat a făcut posibilă Marea Unire, decembrie înseamnă şi recâştigarea libertăţii şi a dreptului la o viaţă demnă, în decembrie 1989. Începând din anul 2014, decembrie va căpăta o nouă semnificaţie. După douăzeci şi cinci de ani de tranziţie sinuoasă către democraţie, către consolidarea statului de drept şi către economia de piaţă, România se restartează prin alegerea unui nou tip de preşedinte, a unui nou fel de a face politică. Decembrie 2014 va reprezenta anul în care România se va desprinde definitiv de metehnele trecutului: minciună, demagogie, dispreţ faţă de cetăţeni. În 16 noiembrie 2014 românii au dat un semnal politic întregii clase politice - semnalul schimbării. Atât Marea Unire, cât şi Revoluţia din 1989 au fost dorite şi realizate de români. De asemenea, în 2014, semnalul schimbării definitive este dat tot de către români. Clasa politică românească are responsabilitatea de a înţelege mesajul pe care l-au dat românii şi schimbările pe care aceştia le aşteaptă. Românii aşteaptă de la noi modernizarea statului, consolidarea instituţiilor şi creşterea cât mai rapidă a standardului de viaţă al cetăţenilor. Nivelul de aşteptare din societatea românească este la fel de mare ca în decembrie 1918 şi în decembrie 1989. Îmi doresc ca oamenii politici şi partidele politice din România să aibă înţelepciunea să răspundă adecvat acestor aşteptări uriaşe. Pentru că istoria românilor şi a României se scrie în fiecare zi, îmi doresc cu toată puterea să ne putem ridica la înălţimea clasei politice care a realizat Marea Unire şi să avem în noi speranţa din piepturile tinerilor care s-au jertfit în stradă, în tragicul decembrie 1989. Avem o singură şansă pentru a demonstra românilor că am înţeles mesajul dat de ei. Noi, oamenii politici, avem datoria de a cinsti ziua naţională nu doar prin vorbe alese, ci şi prin fapte care peste ani să fie cinstite de cei nenăscuţi astăzi. Pentru aceasta avem nevoie de curaj, dorinţă şi multă iubire de ţară!
			Domnul Ioan Cupşa: "Împreună cu respect şi mândrie!" Folosesc acest prilej, de mare şi frumoasă sărbătoare a neamului românesc, pentru a-mi exprima un gând pios către toţi cei care, atunci, la 1 Decembrie 1918 au crezut în idealul Marii Unirii de la Alba Iulia, fie că au fost oameni politici, reprezentanţi ai diferitelor culte religioase, învăţători sau profesori, mici sau mari întreprinzători, oameni de ştiinţă sau creatori de artă sau simpli orăşeni sau ţărani. Ca locuitor al municipiului Oradea, îmi face o deosebită onoare să menţionez faptul că în 29 septembrie - 12 octombrie 1918 Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român din Transilvania, întrunit în oraşul nostru, mai exact în casa doctorului Aurel Lazăr, a adoptat o declaraţie, redactată de Vasile Goldiş, privind hotărârea naţiunii române din Transilvania de a se aşeza "printre naţiunile libere", în temeiul dreptului ca fiecare naţiune să dispună liber de soarta sa. Peste câteva zile, la 5/18 octombrie 1918, Declaraţia de independenţă a Transilvaniei, adoptată în şedinţa de la Oradea, este citită în Parlamentul de la Budapesta de dr. Alexandru Vaida-Voevod şi apoi la Adunarea de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918. Din cercetările istoricilor orădeni, printre care şi Prof. Univ. Dr. Viorel Faur, cel care a studiat cu mândrie această perioadă, aflăm că delegaţia de la Oradea a fost cea mai numeroasă dintre cele 18 comitate (din 1.228 deputaţi, 138 erau orădeni, printre care oameni politici, reprezentanţi de marcă ai diferitelor culte religioase, doctori). Ţinând cont de cursul istoriei, putem afirma cu satisfacţie că printre cei care au făurit actul Marii Uniri s-au numărat numeroşi reprezentanţi ai meleagurilor orădene, aşa cum putem afirma (fără să greşim) că Oradea a jucat un rol deosebit în realizarea Marii Uniri. Cred că, fără a fi nevoie de prea multe şi sofisticate analize sociologice, doar întâlnindu-i pe concetăţenii noştri de toate vârstele, indiferent de pregătirea lor profesională sau de apartenenţa la o ideologie politică, indiferent de poziţia socială pe care o ocupă, putem constata cu satisfacţie faptul că, în aceste zile cu precădere, patriotismul se manifestă din ce în ce mai des. Este din ce în ce mai firesc să te identifici ca român şi să faci acest lucru cu mândrie şi cu respect faţă de cei din jur. Consider că această mare sărbătoare a poporului român este un moment oportun în care divergenţele, conflictele sau neînţelegerile de orice fel dintre noi ar trebui să dispară, fiind înlocuite de acele sentimente curate şi înălţătoare trăite atunci, în Decembrie 1918, de către făuritorii României Mari. Îmi doresc ca toţi românii să se respecte pe sine şi unii pe alţii, să se identifice cu trecutul şi prezentul nostru şi, respectând valorile umane universale, să ajungem să fim respectaţi de către toţi ceilalţi. Marea Unire s-a realizat politic în minunatul decembrie 1918 şi s-a perfectat după 29 decembrie 1919, când Parlamentul României a votat legile de ratificare a unirii Transilvaniei, Crişanei, Maramureşului, Banatului, Bucovinei şi Basarabiei cu România. Desăvârşirea poporului român continuă zi de zi, prin fiecare lucru bun înfăptuit de către noi, cetăţenii români, indiferent de etnia noastră, indiferent de credinţele religioase sau ideologiile politice pe care le îmbrăţişăm, oriunde am fi, în ţară sau în afara graniţelor României. Desăvârşirea noastră ca români continuă prin fiecare moment în care ne aducem aminte cine suntem, de unde venim, din cine ne tragem, continuă în fiecare moment în care conştientizăm ce avem în comun şi ce împărţim în prezent, şi facem toate acestea stând unul lângă celălalt, împărtăşind respect şi mândrie. În încheiere, sunt dator să subliniez obligaţia morală şi patriotică pe care o avem, aceea de a face tot ce ţine de puterile noastre pentru a păstra identitatea noastră naţională şi unitatea poporului român.
			Domnul Ioan Stan: Vom mai vorbi, cu siguranţă, multă vreme despre alegerile prezidenţiale, ediţia 2014. Vom mai face analize mai mult sau mai puţin pretenţioase, vom mai avansa opinii explicative mai mult sau mai puţin corecte, dar cu siguranţă subiective asupra celor întâmplate. Vor mai fi persoane ori, mai curând, personaje care se vor erija în atotcunoscătoare "mafalde" şi vor face predicţii legate de viitorul unor oameni sau al unor formaţiuni politice. Este, până la urmă, dreptul lor de a-şi trece timpul cum cred de cuviinţă. În ceea ce mă priveşte, timpul are o altă valoare şi consider că trebuie folosit în baza unor priorităţi determinante. Şi pentru că acolo de unde vin cuvântul dat are preţ de lege, am decis a vă cere să ne respectăm cuvântul dat electoratului în anul 2012, cuvânt care ne-a oferit şansa de a ne afla aici. Ceea ce a promis USL-ul în anul 2012, guvernul condus de Victor Ponta a îndeplinit, aşa cum spune un slogan de ultimă oră, pas cu pas. A început prin a repara nedreptăţile umilitoare practicate de guverne, de fapt unul şi acelaşi botezat în mai multe feluri, practicate, spuneam, în dispreţul faţă de omenie şi de oameni, în încercarea disperată de a umple mereu o vistierie iar şi iar golită de mofturi şi clienţi politici. A continuat reconstruind economia, reconsiderând la justă valoare importanţa absorbţiei fondurilor europene, redeschizând spitalele închise de cei care se tratau în străinătate, redând demnitatea categoriilor sociale divizate şi învrăjbite de un sistem al cărui principiu conducător a fost divide et impera. A adoptat politici fiscale care au uşurat existenţa contribuabililor şi au condus la creşterea încasărilor. Şi pentru că Ministerul de Finanţe este cea mai autorizată sursă de informaţii în această privinţă, iată câteva precizări de ultimă oră: au crescut încasările din contribuţii de asigurări sociale (+2,78 miliarde lei), din accize (+2,29 miliarde lei), din impozite şi taxe pe proprietate (+1,76 miliarde lei), din impozitul pe profit (+1,23 miliarde de lei), din impozitul pe salarii (+473 milioane de lei) şi TVA (+271 milioane de lei). Vorbim aici de o execuţie bugetară excedentară, cu o creştere de la 0,06% din PIB, în luna septembrie, la 0,29% din PIB în luna octombrie. Toate acestea sunt argumente ferme în susţinerea a ceea ce 62% dintre români au făcut deja cunoscut, că doresc, şi anume, menţinerea actualei formule de guvernare. Atacurile adversarilor cu orice preţ, ale celor care neagă evidenţa sunt inerente din partea unora care nu sunt în stare să înţeleagă opoziţia constructivă, dar nu pot conta în faţa cuvântului dat alegătorilor în anul 2012. Ne-am asumat atunci nişte promisiuni, am fost delegaţi să le îndeplinim, asta trebuie să facem! Trebuie să rămânem la guvernare! Acest lucru îl cer în numele celor care au crezut în cuvântul meu şi care aşteaptă să-şi vadă îndeplinite dorinţele simple, omeneşti. Cei care ne-au creditat aşteaptă de la guvernarea Ponta să continue ceea ce a început, ceea ce a demonstrat că se poate, ceea ce promite că va face în continuare pentru anii 2015 şi 2016. Cum ar fi, de exemplu, estimările Business Monitor International privind creşterea economică în România, de 3,4% în anul viitor şi de 3,6% în anul 2016. Şi nu numai!
			Domnul Ioan Vulpescu: "Un proiect cultural pentru Republica Moldova" În aceste zile, în care am sărbătorit 96 de ani de la Marea Unire, s-au făcut auzite mai multe voci, din toate zonele spectrului politic, solicitând o strategie naţională în vederea marcării, în 2018, a 100 de ani de la actul de la 1 decembrie. Întâmplarea face ca tot în aceste zile, cetăţenii Republicii Moldova au dat prin votul lor în favoarea forţelor pro-europene de la Chişinău un puternic semnal că îşi doresc să continue drumul integrării europene. Coincidenţa celor două momente mă face să lansez aici o propunere, şi anume, cea a unui proiect care, cred eu, ar putea să ajute ca, într-un cadru european, să marcăm cei 100 de ani de la Marea Unire într-un mod care nici nu ar necesita sacrificii materiale din partea României, nici nu ar interveni în viaţa politică din statul vecin. Este vorba de un proiect cultural pentru Basarabia. Concret, viaţa culturală românească din Republica Moldova suferă de ani buni din cauza lipsurilor materiale. Revistele culturale româneşti apar cu mare dificultate, manifestările culturale se zbat într-o indigenţă greu de descris. Aceasta dăunează atât culturii române, din care spaţul Republicii Moldova face parte, cât şi valorilor europene, în general. Există şi la ora actuală programe şi instituţii care, teoretic, ar putea ajuta cultura română din Basarabia. Departamentul pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni şi Institutul Cultural Român au făcut şi în trecut destule lucruri bune în această direcţie. Dar DRRP nu este menit să sprijine în primul rând cultura, iar ICR nu este gândit să reprezinte cultura română în Republica Moldova, ci să reprezinte întreaga cultură română în Occident. Propun, deci, Ministerului Culturii să constituie o comisie compusă din reprezentanţii tuturor domeniilor culturale, care să examineze, împreună cu colegii de la Chişinău, cu uniunile de creaţie de acolo, situaţia instituţiilor culturale româneşti din Republica Moldova şi să facă recomandări privind finanţarea acestora pe programe şi proiecte concrete. Raportul acestei comisii să fie prezentat în faţa Comisiei de cultură, arte şi mijloace de informare în masă a Camerei Deputaţilor, pentru ca, în vederea celor 100 de ani de la Marea Unire, să se poată efectua proiecţii bugetare multianuale, care să permită finanţarea culturii române din Basarabia. Scepticilor le reamintesc că Republica Moldova este un stat foarte mic, iar susţinerea culturii române de pe teritoriul ei nu ar presupune eforturi bugetare ieşite din comun, mai ales în raport cu importanţa aniversării celor 100 de ani. Să nu uităm, de asemenea, că România are posibilitatea de a accesa, în acest scop, fonduri europene, cu atât mai mult cu cât ele vor servi la accelerarea procesului de integrare a Republicii Moldova.
			Domnul Ion Eparu: "Republica Moldova continuă drumul către democraţie" La două zile de la derularea alegerilor parlamentare din Republica Moldova, privesc cu interes, ca marea majoritate a românilor, rezultatele acestora. Faptul că moldovenii şi-au ales cei 101 parlamentari în aşa fel încât au asigurat prin votul lor continuarea drumului către integrarea europeană este un semnal că partidele pro-europene vor reuşi să facă front comun pentru binele cetăţenilor pe care îi reprezintă. Salut modul organizat şi civilizat în care s-a desfăşurat acest tur de scrutin, fapt consemnat şi de către OSCE (Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa), care a catalogat procesul de vot drept "democratic şi liber". Implicaţiile geopolitice, economice, diplomatice, sociale ale acestui rezultat sunt uşor de imaginat, dar greu de cuantificat pe termen lung. Subliniez, o dată în plus, justeţea principiului democratic, puterea majorităţii de a decide calea de urmat. O succintă prezentare a actorilor politici care au jucat un rol de peste 6% în acţiunea de duminică, 30 noiembrie 2014, este importantă pentru o corectă evaluare a mesajului transmis de electorat. Partidul Socialiştilor, condus de Igor Dodon, cu o orientare pro-rusă, s-a clasat pe primul loc cu aproape 21% din voturi. Partidul Liberal Democrat, condus de Vlad Filat, cu orientare pro-europeană, a obţinut aproape 20% din voturi, el susţinând integrarea europeană, o relaţie apropiată cu NATO, fără a renunţa la neutralitatea statală şi păstrarea unei relaţii bune cu Federaţia Rusă. Partidul Comunist, condus de Vladimir Voronin, cu o orientare cunoscută drept duală, a obţinut aproape 18 procente. Partidul Democrat, condus de Marian Lupu, cu orientare pro-europeană, a obţinut 16% din voturi, susţine integrarea europeană, neutralitatea ţării, relaţii minimale cu NATO şi un parteneriat strategic cu Moscova. Partidul Liberal, condus de Mihai Ghimpu, cu orientare pro-europeană, a obţinut aproape 10 procente, susţine integrarea Republicii Moldova în UE şi în NATO, relaţii minimale cu Rusia şi unirea cu România, într-un moment în care ea va fi posibilă. Repartizarea celor 101 mandate (PSRM - 25, PLDM - 24, PCRM - 21, PDM - 19 şi PL - 12), dată de rezultatele expuse mai sus, arată că partidele pro-europene au împreună 55 de mandate. Această majoritate, îmbucurătoare prin direcţia de urmat, evidenţiază însă şi câteva probleme cruciale cărora noii reprezentanţi ai poporului moldovean trebuie să le găsească o rezolvare cât mai adecvată. Mă refer aici la aderarea la UE şi la NATO. De aceea, îmi exprim speranţa că, în ciuda dificultăţilor, poporul moldovean va avea certitudinea unei vieţi mai bune asigurate prin votul pe care şi l-a exprimat duminică: către democraţie şi progres.
			Domnul Ion Şcheau: "Respingerea Legii amnistiei şi graţierii, un pas important către o societate echitabilă" Spuneam în intervenţia de săptămâna trecută despre nevoia urgentă de respingere a Legii amnistiei şi graţierii. Iată că acest lucru s-a înfăptuit, iar această lege ruşinoasă iniţiată de PSD a fost respinsă definitiv. Nu pot să nu uit însă că a fost nevoie de valul răcoritor al mobilizării covârşitoare a românilor la vot şi tragerea semnalului de alarmă pentru ca PSD să renunţe o dată pentru totdeauna la acest vis al penalilor. Probabil că, în lipsa acestui şoc, aducerea acestui proiect pe ordinea de zi în vederea respingerii nu ar fi fost posibilă, în ciuda insistenţelor parlamentarilor grupurilor reunite ale PNL şi PDL. Ruşinea nu va putea fi spălată aşa uşor, avem nevoie să mergem până la capăt cu acest proces de desprindere de trecut, un trecut în care privilegiul imunităţii era al celor fărădelege, un trecut în care demnitarii corupţi erau mai presus de lege. Pentru a curăţa clasa politică de aceste metehne cred că e nevoie să mergem mai departe de atât şi să aducem serios în discuţie ridicarea definitivă a imunităţii miniştrilor şi parlamentarilor. În momentul de faţă, foştii miniştri nu pot fi anchetaţi sau reţinuţi fără avizul Camerei. Mă întreb oare de ce avem nevoie de astfel de avize când toţi trebuie să fim egali în faţa legii, indiferent că suntem miniştri, procurori sau simpli funcţionari? Evident, eliminarea acestor imunităţi va necesita timp şi chiar o revizuire a constituţiei, care are în vedere imunitatea. De altfel, preşedintele ales al românilor a declarat că doreşte să renunţe la imunitatea preşedintelui. Este un prim semnal de însănătoşire a clasei politice. Din nefericire, ultima formă de revizuire a Constituţiei nu a adus soluţii pentru problema imunităţii, ci, dimpotrivă, a amplificat-o. Astfel, propunerea de revizuire a Constituţiei prevedea că toţi miniştrii, parlamentari sau nu, vor putea fi cercetaţi penal numai cu avizul Camerei Deputaţilor şi al Senatului în şedinţă comună. În condiţiile în care, conform textului constituţional în vigoare, miniştrii parlamentari au nevoie de aviz de la camera din care făceau parte, iar cei care nu sunt parlamentari au nevoie de aviz din partea preşedintelui ţării, această modificare ar fi întărit imunitatea parlamentarilor, fiind necesar avizul celor două camere, în loc de cel al unei singure camere. Absurdul situaţiei face ca această modificare să fie interpretată ca neconstituţională de către Curtea Constituţională, prin interpretarea imunităţii ca un drept cetăţenesc. Astfel, Curtea Constituţională a constatat că modificările articolului care vizează imunitatea, respectiv modificarea alineatului (2) şi abrogarea alin.(3) ale art.72 din Constituţie "sunt neconstituţionale, deoarece au ca efect suprimarea unui drept fundamental al persoanei care ocupă o demnitate publică, încălcându-se astfel limitele revizuirii prevăzute de art.152 alin.(2) din Constituţie". Conform acestui alineat (2), "nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora". Consider că este nevoie de o reanalizare serioasă a acestor argumente şi o readucere în discuţie a conceptului imunităţii. Nu consider că imunitatea este un drept fundamental sau o libertate cetăţenească, ea este un privilegiu acordat demnitarilor care, după cum am văzut, nu produce deloc efecte sănătoase. În loc să aducă o mai bună funcţionare a Parlamentului şi a altor instituţii, prin protecţie suplimentară acordată legiuitorilor, a dus la decredibilizarea puternică a acestora. Nu întâmplător, conform unui sondaj dat publicităţii în luna septembrie (INSCOP) a acestui an, Parlamentul este pe penultimul loc la încrederea în instituţii, cu doar 15.6% încredere. El a fost depăşit doar de partidele politice, plasate pe ultimul loc al clasamentului cu 10.8% încredere. Ori admitem că suntem toţi egali în faţa legii, ori ne compromitem moral şi social acceptând o societate a privilegiaţilor. În acest fel, nu vom putea ajunge niciodată la dezideratul unei lumi echitabile. Visul penalilor, referitor la amnistiere şi graţiere a luat sfârşit. Haideţi să îl înlocuim cu visul nostru, al unei lumi egale în care fiecare răspunde în faţa legii pentru faptele sale şi plăteşte reversul acestora.
			Domnul Ion Şcheau: "Republica Moldova a ales să nu privească înapoi şi să continue calea spre modernizare şi integrare în UE" Am început săptămâna într-o atmosferă festivă de sărbătoare, prilejuită de ziua de 1 Decembrie. Permiteţi-mi să urez şi pe această cale la mulţi ani românilor de pretutindeni. Bucuria aniversării Zilei naţionale a României a fost întregită de evenimentele fericite de dincolo de Prut. Fraţii şi vecinii noştri moldoveni au ales să urmeze calea spre Europa, acordând un vot majoritar pentru cele trei partide pro-europene: PLDM, PDM şi PL. Conform rezultatelor parţiale, cele 3 partide au obţinut 55 mandate de parlamentar dintr-un total de 101. Nu aş putea să nu menţionez că mă bucură enorm faptul că aceste partide au fost alese cu o majoritate covârşitoare de către cetăţenii moldoveni care locuiesc în România. PLDM şi PL au luat împreună peste 70% pe teritoriul României. În contextul geopolitic actual, extrem de fragil din zona postsovietică, aceste alegeri au fost cruciale pentru viitorul Republicii Moldova. Un pas înapoi, acum, ar fi însemnat întoarcerea în trecut, trecerea în sfera de influenţă rusă. Odată parte a României dodoloaţe, Republica Moldova a ales însă să nu dea înapoi şi să se aproprie de vest. Începând de acum 5 ani, acest stat şi-a accelerat paşii către Europa, către modernitate. Parcursul său din 2009 încoace nu a fost unul uşor. Cu multe momente de cumpănă şi situaţii de instabilitate politică, Moldova a reuşit totuşi să implementeze o serie de reforme necesare dobândirii statutului de ţară asociată statelor europene. Este meritul guvernelor pro-europene, conduse de Vlad Filat şi apoi de Iurie Leancă, care au adoptat o serie de măsuri de reformă în domenii precum educaţie, justiţie, organizarea poliţiei sau infrastructură. Toate acestea au culminat cu semnarea Acordului de Asociere cu UE şi urmarea noului regim liberalizat de vize. Ratificarea acordului de asociere de către Parlamentul European cu numai două săptămâni înainte de alegerile de pe 30 noiembrie a fost semnul cel mai evident de recunoaştere a acestor evoluţii. Cazul Republicii Moldova este un exemplu de succes al Parteneriatului Estic. Acesta arată că integrarea europeană necesită un angajament continuu şi pe termen mai lung, e un maraton, şi nu un sprint. De acum încolo, aşa cum afirma şi preşedintele PPE, Joseph Daul, alegerea acestui viitor european le va asigura fraţilor noştri "...pacea, democraţia, prosperitatea, solidaritatea şi justiţia pentru toţi cetăţenii moldoveni, fără excepţie, deci şi pentru minorităţi. Şi aceasta pentru că Europa uneşte, pentru că Europa nu divizează. Europa protejează şi Europa nu ameninţă". Pentru ca aceste lucruri să se înfăptuiască, e nevoie de un consens al partidelor pro-europene. Ele, şi mai ales liderii lor, trebuie să treacă peste orgolii şi să gândească în termenii interesului naţional. Ei trebuie să onoreze votul primit pe 30 noiembrie din partea poporului moldovean. Vlad Filat, preşedintele PLDM, ocupantul locului 2 la aceste alegeri, a anunţat deja că partidul său se va alia cu PDM şi PL pentru a forma guvernul. România va fi cu siguranţă un susţinător puternic al Republicii Moldova în eforturile sale de integrare. Cum era şi firesc, ţara noastră a fost primul stat din UE care a ratificat acordul de asociere al Republicii Moldova cu UE. De asemenea, prima vizită în afara ţării a preşedintelui ales al României, Klaus Iohannis, a fost peste Prut. Sunt convins că România îşi va asuma cu toată răspunderea un rol geopolitic mai proeminent în zonă. Este ceea ce aşteaptă de la noi, la rândul lor, şi partenerii noştri, UE şi NATO, care văd în noi un stat cu rol cheie în întreţinerea echilibrului la limita de est a UE.
			Domnul Ionel Arsene: În declaraţia politică de săptămâna aceasta voi face referire la necesitatea păstrării direcţiei de dezvoltare şi creştere economică pe care se află România. Consider că acest lucru poate avea loc doar în cadrul guvernării actuale, care a demonstrat, din 2012 până în prezent, că poate obţine rezultate foarte bune în folosul cetăţenilor acestei ţări. Constatăm în ultima perioadă o intensificare a criticilor actului de guvernare venite din zona conducerii Partidului Naţional Liberal. Cel mai probabil, acest lucru este motivat de rezultatul alegerilor prezidenţiale. Din păcate, conducerea PNL fie confundă lucrurile, fie nu înţelege rolul preşedintelui României. Şeful statului nu este premier, nu se poate substitui acestuia şi nu poate impune o direcţie de acţiuni guvernului. Este adevărat că Traian Băsescu a reuşit să facă acest lucru cu Emil Boc, dar asta nu înseamnă că acest lucru mai trebuie să se producă vreodată. Este foarte surprinzătoare dorinţa PNL, exprimată prin intermediul lui Klaus Iohannis, de a prelua puterea în România. În primul rând, o astfel de afirmaţie trădează adevăratele intenţii ale acestui partid şi ale celui care a fost ales preşedinte. Dorinţa lor nu are nicio legătură cu viitorul României. Aceşti oameni îşi doresc doar controlul asupra ţării, asupra Guvernului, Preşedinţiei şi Parlamentului. Pentru ei, binele românilor nu este un obiectiv, ci doar faţada în spatele căreia îşi ascund pofta de putere. Aş vrea să le reamintesc românilor că tot anul acesta, acelaşi partid, cu un alt preşedinte, a fugit cât a putut de tare de responsabilitatea guvernării. Deşi prin intermediul USL, PNL şi-a asumat în 2012 promisiuni importante în faţa cetăţenilor acestei ţări, liberalii au refuzat să-şi mai asume responsabilitatea guvernării pe care acum susţin că şi-o doresc. Această lipsă crasă de seriozitate şi responsabilitate politică nu face altceva decât să producă neîncredere în clasa politică, şi românii au tot dreptul să se îndoiască de astfel de oameni care consideră guvernul demn de joaca lor. Astăzi vrem să fim în Executiv, mâine nu mai vrem, iar poimâine ne răzgândim şi îl vrem numai pentru noi. M-aş fi aşteptat ca cea mai importantă sarcină pe agenda viitorului preşedinte să fie stingerea conflictelor din societatea noastră. Campania electorală a acestuia a produs falii importante între români. De-a lungul ei am auzit insulte grave şi discriminări nejustificate din partea simpatizanţilor PNL la adresa celor care şi-au exprimat dorinţa de a-l vota pe premierul Victor Ponta. Klaus Iohannis nu a condamnat niciun moment acest curent şi nu pare să aibă de gând să facă ceva în acest sens. Poate dacă s-ar preocupa mai mult de români şi nu de preluarea puterii, ar avea ocazia să ajungă să cunoască realitatea românilor, nu pe aceea pe care i-o expun consilierii sau pe care o vede doar prin prisma celor care l-au votat. România este a tuturor cetăţenilor ei, asta trebuie să conştientizeze Klaus Iohannis şi liberalii. Primul lucru pe care trebuie să-l facă aceşti oameni este să ajungă să înţeleagă nevoile tuturor românilor. Avem un guvern care a obţinut performanţe foarte bune până acum. Le cer liberalilor să lase Executivul, condus de Victor Ponta, să-şi continue activitatea în interesul românilor şi să renunţe la ipocriziile şi meschinăriile politice. Am fost votaţi de cetăţeni pentru a le asigura un trai decent şi pentru a construi o ţară de care să fie mândri. Dacă nu vor acest lucru, îi invit pe liberali şi pe Klaus Iohannis să iasă în faţa românilor şi să-şi declare deschis intenţiile pentru viitorul acestei ţări, pentru că până acum ne-am lămurit că ei vor doar puterea, nu şi binele României.
			Doamna Liliana Ciobanu: "Incredibil, dar adevărat: românii nu se pot înscrie nici la medicul de familie!" În România nu mai poţi avea acces nici măcar la un medic de familie, un serviciu absolut elementar într-o democraţie normală. Iată ce spune doamna Georgeta Micu, din municipiul Giurgiu, care reclamă o problemă extrem de gravă, respectiv faptul că nu este lăsată să se înscrie la medicul de familie. "Vă întreb dacă este corect să nu mă pot înscrie la medicul de familie, deşi în prezent lucrez cu carte de muncă, de şase luni. Cei de la Casa de Asigurări de Sănătate Giurgiu mi-au spus că trebuie să plătesc cei 3 ani cât nu am avut serviciu, deşi timp de 22 de ani am tot cotizat! Vă rog să îl întrebaţi pe domnul ministru al sănătăţii dacă nu am avut loc de muncă timp de trei ani înainte de a mă reangaja, de unde să pot plăti, este o sumă imensă pentru mine. Să îmi spună domnul ministru ce s-a întâmplat cu cotizaţia mea de 22 de ani, unde este, ce s-a făcut cu aceşti bani? Este foarte greu în zilele noastre să nu ai asigurare medicală şi să nu fi înscris la un medic de familie, trebuie să plătesc orice consultaţie, ceea ce nu mi se pare firesc într-o societate democratică", a explicat doamna Georgeta Micu. Potrivit petentei, în situaţia respectivă se află foarte mulţi cetăţeni din Giurgiu, care sunt obligaţi să îşi plătească din urmă contribuţiile la sănătate pentru lunile în care nu au fost asiguraţi, deoarece nu au avut un loc de muncă, iar abia ulterior se pot înscrie la medicul de familie. Inclusiv foşti elevi, care nu au avut niciun serviciu până în momentul primei angajări, au aceeaşi problemă, fapt care nu este normal, în ciuda acţiunilor complexe ale autorităţilor statului de a aduce cât mai mulţi bani la buget. Având în vedere situaţia relatată, m-am adresat ministrului sănătăţii, pentru a răspunde petentei, dar şi celorlalţi giurgiuveni care se confruntă cu această stare de fapt nefirească. Stimaţi domni miniştri, este incalificabil aşa ceva. Trebuie să intrăm în normalitate odată, pentru Dumnezeu!
			Doamna Liliana Ciobanu: "Vacanţa electorală impusă de PSD a redus drastic încrederea românilor în Legislativ" Decizia conducerii Parlamentului de a acorda aleşilor şase săptămâni de vacanţă, mascată sub numele de "activitate în teritoriu", este aberantă şi sfidătoare la adresa electoratului. Majoritatea parlamentară PSD a dat dovadă de un profund dispreţ la adresa românilor, dispunând această pauză legislativă de şase săptămâni, chipurile pentru ca deputaţii şi senatorii să participe la campania electorală pentru alegerile prezidenţiale, demers absolut nefondat şi în bătaie de joc. Oricum, activitatea parlamentară din România se reduce în prezent la doar două zile pe săptămână, respectiv luni şi marţi, atunci când au loc şedinţele de plen ale celor două Camere. Fiecare parlamentar ştie însă că întâlnirile cu cetăţenii din colegiile lor au loc, de obicei, la sfârşitul săptămânii. În aceste condiţii, faptul că s-a acordat o astfel de "vacanţă parlamentară" inutilă, dar plătită din banii tuturor românilor, nu va aduce niciun beneficiu, nici nouă, parlamentarilor, nici candidaţilor la Preşedinţie, şi nici cetăţenilor. Din contră, această pauză forţată de o lună şi jumătate va creşte şi mai mult dispreţul românilor la adresa forului legislativ, respectiv va conduce la o diminuare drastică a brumei de încredere avută încă de oameni în Parlament şi parlamentari. Situaţia a fost atipică la Camera Deputaţilor, unde deputaţii au fost şi nu prea în vacanţă electorală, deşi nu s-a anunţat oficial acest lucru. Dacă la Senat lucrurile s-au spus tranşant, la Camera Deputaţilor persistă încă o stare de incertitudine cu privire la programul de lucru. În ultimele trei săptămâni am avut doar câte o scurtă şedinţă de plen pe săptămână, pentru votul pentru aprobarea urmăririi penale a unor deputaţi. Practic, au loc şedinţe de plen doar pentru a dezbate scrisorile procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie referitoare la imunitatea unor parlamentari. La fel s-a întâmplat şi în săptămânile premergătoare alegerilor europarlamentare, nici atunci nu s-a spus clar că va fi vacanţă electorală, dar aşa s-a întâmplat de facto. Din păcate, la Camera Deputaţilor se "joacă" aşa cum dictează preşedintele Valeriu Zgonea, cocoţat pe majoritatea parlamentară a PSD, iar lucrurile evoluează după bunul lui plac, în defavoarea actului de legiferare. Nu în ultimul rând, sunt revoltată de acest ping-pong cu cvorumul şedinţelor de plen care au totuşi loc, deoarece nu este normal ca deputaţii prezenţi să sufere din cauza absenţelor celorlalţi, deşi în prima fază se constatase că şedinţele se pot desfăşura normal. Consider că decizia de a trimite parlamentarii în teritoriu nu a fost corectă din cel puţin două puncte de vedere. În primul rând, poporul român a votat ca parlamentarii să fie săptămânal la Parlament, să vină la locul de muncă, pentru a face iniţiative legislative, a dezbate şi a vota legi pentru îmbunătăţirea vieţii oamenilor, nu pentru a sta cu lunile în vacanţă parlamentară. În acest an, din păcate, parlamentarii au fost mai mult plecaţi în teritoriu decât au muncit în Parlament, fie că au fost vacanţe, sărbători, începerea anului şcolar sau pauza prilejuită de campania electorală pentru alegerile europarlamentare din luna mai, astfel încât zilele folosite pentru dezbaterile în plen se pot număra pe degete. Chiar s-a făcut un calcul, din care rezultă că în acest an parlamentarii au fost în vacanţă şase luni, mult mai mult decât vacanţa copiilor de clasa I! Pe de altă parte, în perioada de pauză impusă au existat mai multe priorităţi legislative şi alte acte emise de Guvern care trebuiau dezbătute în regim de urgenţă, iar unele riscau să fie adoptate tacit. Astfel s-a întâmplat cu amendamentul senatorului Şerban Nicolae, de modificare a Codului penal, care prevede că dezvăluirea de informaţii fără caracter public din dosarele aflate în cercetare se pedepseşte cu închisoarea, precum şi cu iniţiativa legislativă pentru arborarea aşa-numitului steag al Ţinutului Secuiesc, care au trecut tacit de Senatul României. Cred că pauza forţată de şase săptămâni a Legislativului trebuie recuperată într-un fel. Fac un apel la conducerile Senatului şi Camerei Deputaţilor, la colegii mei din toate formaţiunile politice, să lăsăm deoparte tensiunile şi controversele politicianiste şi să ne concentrăm atenţia pe activităţile pentru care oamenii ne-au trimis aici. Concret, doresc să fie programate câteva zile de dezbateri în plen, în aşa fel încât ordinea de zi să fie parcursă integral. Din păcate, continuăm să fim foarte puţin responsabili faţă de adevărata agendă a cetăţeanului, de problemele şi preocupările oamenilor, prin simplul fapt că nu suntem în stare să votăm legile aşteptate de populaţie.
			Doamna Liliana Ciobanu: "Parlamentarii cu musca pe căciulă, demisia!" Este inadmisibil ce se întâmplă în aceste zile pe scena politică românească. Am ajuns pur şi simplu să îmi fie ruşine că sunt parlamentar, în condiţiile în care sunt un om corect, onest, nu am făcut afaceri cu statul, nu am făcut trafic de influenţă şi niciun fel de alte acte de corupţie. Cu toate acestea, o serie de oameni se uită şi la mine precum la extratereştri, deoarece mizeria care a cuprins ca o molimă clasa politică autohtonă îi afectează deopotrivă pe toţi parlamentarii, indiferent de faptele lor, bune sau mai puţin bune. Nu sunt adepta generalizărilor, însă cred că românii de rând au într-un fel dreptate când ne aşază pe toţi în aceeaşi oală a corupţiei. O ţară şi o lume întreagă se uită la noi ca la ultimii borfaşi, la infractori periculoşi sau la arătări din altă lume. Cred şi susţin cu tărie că o astfel de stare de demenţă politică nu mai poate continua. A fost destul! Parlamentul s-a transformat într-o sală de judecată, în care scapă cine este la putere, iar cine nu rămâne iremediabil fără imunitate parlamentară. Constituţia României spune explicit că nimeni nu este mai presus de lege. Cine o aplică? Precum se vede, nimeni. Campion al populismului deşănţat, preşedintele Camerei Deputaţilor dă asigurări zilnice că nimeni nu obstrucţionează actul de justiţie din România, iar apoi constată că nu există cvorum pentru ca justiţia să fie funcţională şi să îşi facă treaba. Nu se poate aşa ceva. Mai mult, în loc să venim la locul de muncă, în speţă la Parlament, pentru a face legi bune pentru români, am ajuns să fim chemaţi doar la şedinţe destinate ridicării imunităţii unor parlamentari. Parlamentul nu mai legiferează de luni de zile, s-a transformat într-un teatru absurd al unor răfuieli politice între oameni obişnuiţi cu combinaţiile politice interpartinice. Este de neacceptat aşa ceva! În acest context mizerabil, şi nu mi-e teamă de acest cuvânt dur, doresc să cer public demisia tuturor parlamentarilor implicaţi în fapte de corupţie, fie că sunt inculpaţi, suspecţi sau posesori de dosare penale, indiferent de fapta pentru care sunt învinuiţi aceştia şi fără a se ţine cont de partidele din care fac parte. Este un gest de onoare şi normalitate, singura soluţie pentru ieşirea politicii noastre din această mocirlă interminabilă. Dacă aleşii respectivi au demnitate, onoare şi respect faţă de cetăţean, faţă de oamenii care i-au votat să-i reprezinte cu cinste în Parlament şi faţă de România ca naţiune, le cer să îşi prezinte urgent demisiile din funcţiile deţinute în prezent. Să plece frumuşel şi din Parlament, şi din politică, să iasă de tot din acest sistem putred de corupt, pe care l-au înfiinţat, girat şi manipulat ani de-a rândul. Să demisioneze şi să îşi demonstreze pe mai departe nevinovăţia în faţa instanţelor de judecată, nu să se stea agăţaţi ca scaiul de scaune şi să-şi pună în situaţii extrem de neplăcute colegii de partid şi de Parlament, cărora le este ruşine să mai voteze într-un fel sau în altul. Bulversarea sistemului politic după bunul-plac al PSD este consfinţită, între altele, şi de aplicarea halucinantă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55 din 28 august 2014 pentru reglementarea unor măsuri privind administraţia publică locală, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 646 din 2 septembrie 2014. Acest act normativ care a legiferat prostituţia politică pentru 45 de zile s-a derulat aşa cum au dorit guvernanţii, cu toate că legea de aprobare a O.U.G. nr. 55 a fost respinsă prin vot în Camera Deputaţilor, dar nu a mai ajuns şi la Senat, din cauza vacanţei electorale. Astfel, au apărut partide cu paranteză, unde unii dintre aleşi, primari şi consilieri locali, ameţiţi de posibilitatea unui viitor guvern de după prezidenţiale cu Tăriceanu premier, au semnat adeziuni la PLR, iar apoi, între paranteze, şi la un alt partid. Păi să mă ierte Dumnezeu, şi să-i ierte pe cei care au permis aşa ceva, cum Dumnezeu să poţi opta pentru mai multe partide o singură dată? Este strigător la cer! Dacă acest mod de a face politică va fi perpetuat, şi pentru a nu mai fi nimeni supărat de plecarea unor aleşi, propun ca de acum încolo toţi candidaţii la orice funcţie în stat să poată opta pentru toate partidele politice existente în prezent în România, care, evident, să fie puse în paranteză!
			Doamna Liliana Ciobanu: "Problemele diriginţilor de şantier trebuie rezolvate de Guvern!" Am supus atenţiei Guvernului memoriul adresat de Asociaţia "Ordinul Diriginţilor de Şantier din România", din Giurgiu, Str. Tineretului, bl. 204, sc. B, ap. 21, care reclamă fapte grave tolerate de autorităţi. "Prin prezenta Asociaţia «Ordinul Diriginţilor de Şantier din România»", ONG naţional într-o ţară seismică prin excelenţă, vă roagă să interveniţi pe linie parlamentară referitor la punerea în drepturi salariale şi de pensie a diriginţilor de şantier. Pentru aceasta este necesar un ordin comun ministerial pentru o grilă de salarizare-pensionare elaborată de Ministerul Dezvoltării Regionale, Ministerul Muncii şi Ministerul Finanţelor sau o ordonanţă de guvern. Acest ordin comun sau ordonanţă trebuie să facă o grilă de salarizare-pensionare prin care să armonizeze gradele A, B, C, D de dificultate tehnică şi importanţă socioeconomică a construcţiilor ce se execută sub supravegherea diriginţilor de şantier, care şi ei sunt autorizaţi de Inspectoratul de Stat în Construcţii din cadrul Ministerului Dezvoltării prin examene pe gradele A, B, C, D, stipulate de Ordinul nr.595 din 6 august 2007. Solicităm să se ţină cont de acest ordin abrogat, în vigoare fiind Ordinul nr.277 din 10 martie 2012, care în mod nejustificat a scos din dreptul de a obţine o autorizaţie de diriginte pe tehnicieni. Aceasta deşi tehnicienii erau autorizaţi numai pentru gradele C şi D, ce reflectau nivelul lor de competenţă după 20 ani sau 10 ani de experienţă. Culmea este că tehnicienii au fost scoşi din drepturile de a profesa această funcţie odată cu arhitecţii (ce au şase ani de facultate conform Ordinului ISC nr.154 din 11martie 2010, un ordin aberant). La intervenţia Asociaţiei noastre la Ministerul Dezvoltării, arhitecţii au fost introduşi - puşi - din nou în drepturile de a profesa această funcţie prin Ordinul nr.1496 din 13 mai 2011 dat de Ministerul Dezvoltării Regionale, fară însă să fie puşi în drepturi şi tehnicienii. Cu precizarea că, până în 1990, toate investiţiile au avut diriginţi de şantier tehnicieni foarte bine pregătiţi în proporţie de circa 50% la nivel naţional, care au avut şi lucrări de gradul A şi B, iar acum sunt scoşi din drepturi deşi au făcut dirigenţie zeci de ani şi au fost şi autorizaţi. Cei mai capabili diriginţi, tehnicieni ce au construit mari platforme industriale, combinate, înainte de 1990, de interes naţional, sunt scoşi din drepturi de nişte oameni care elaborează 4 acte normative în 4 ani, ce se înlocuiesc (abrogă şi acelea cu erori). Aceşti oameni din ISC sau Ministerul Dezvoltării demonstrează practic că habar nu au de şantiere. De exemplu gafa de a-i scoate pe arhitecţi în 2010 cu Ordinul nr.154 din 11 martie din drepturile lor de a face dirigenţie, după 6 ani de facultate. Tehnicienii care au făcut dirigenţie şi au construit ţara cu blocuri şi combinate sunt din generaţia anilor ’60 când nu existau subingineri, erau şcoli tehnice de 2-3 ani de construcţii sau îmbunătăţiri funciare, instalaţii electrice etc. Subinginerii au luat fiinţă după 1970. De ce să suporte nişte oameni "bâlbâielile" Ministerului Învăţământului în reforme de învăţământ?! Aceştia, mulţi dintre ei, au demonstrat practic ca sunt uneori mai buni ca inginerii şi subinginerii. Se ştie acest lucru. II. Să se acorde diriginţilor un spor de conducere, indemnizaţie, de 15% - 30%,în funcţie de şantier, de exemplu cum au diriginţii de şcoală, de farmacie, de poştă, de telecomunicaţii, unde ministerele lor s-au interesat de soarta şi drepturile lor. Până şi un impiegat CFR dintr-o staţie CFR într-o comună are o indemnizaţie de conducere şi un salariu mult mai mare ca dirigintele, pentru că nu a avut cine să se intereseze. Dirigintele de şantier în construcţii are o răspundere pe viaţă (mai ales într-o ţară seismică ca România) şi este singur, nu are ajutoare cum are şeful de şantier, care este subordonatul lui şi care are de peste 50 de ani indemnizaţie de conducere armonizată şi cu nivelul şantierului de gradul I, II, III, IV. Însăşi denumirea de diriginte înseamnă din Antichitate, conducător, director (de la latinul dirigens, conf. Noului dicţionar român). III. Această noua grilă de punere în drepturi să fie dată şi retroactiv pentru cei ce în anii ’60 - ’70 - ’90 au construit giganţi industriali de gradul A şi B şi au o pensie de 1000 lei, fiind consideraţi (batjocoriţi) ca simpli salariaţi într-un birou. Şi acest lucru comparat cu un impiegat CFR dintr-o comună care are 1700 lei, cu o şcoală de 1 an, sau un agent de poliţie dintr-o comună care are 2000-2500 lei pensie. Ridicol, ce se întâmplă la nişte oameni cu răspundere pe viaţă, într-o ţară seismică în special la cei ce răspund de structura de rezistenţă la o construcţie", se arată în documentul trimis de preşedintele AODSR, Vonica Viorel. Având în vedere cele prezentate, am cerut conducerii Guvernului să prezinte urgent un răspuns la petiţia respectivă, care să conţină punctual poziţia Guvernului României privitoare la problemele expuse.
			Doamna Liliana Ciobanu: "Să fim cu adevărat fericiţi că suntem români!" "Eu cunosc o horă şi mai frumoasă, horă în care să se ţină de mână toţi pământenii, şi ortodocşi, şi catolici, şi fără a se uita la deosebirea religiilor, pe care le poate judeca numai Dumnezeu, toţi legaţi prin aceleaşi drepturi şi îndatoriri, prin acelaşi interes, prin aceeaşi dragoste faţă de ţară, să joace hora României unite şi autonome". Precum bine definea astfel Mihail Kogălniceanu marele act al unirii de la 1 decembrie 1918, este de 96 de ani certificatul de naştere al României Mari, cea mai sfântă şi memorabilă zi din istoria noastră bimilenară. Este cel mai bun prilej de a ne aduce aminte sacrificiile pe care înaintaşii noştri le-au făcut pentru a realiza Marea Unire, decizie a cărei importanţă poate suntem tentaţi de multe ori să o ignorăm. 1 decembrie este momentul prielnic de a rememora actul de românism al făuritorilor Unirii, dar şi de a ne da frâu liber emoţiilor şi sentimentelor înălţătoare ale fiecăruia dintre noi, ale fiecărui român. Trebuie să fim mândri că suntem români, că suntem un stat european, că graţie înfăptuitorilor Unirii ne putem savura libertatea şi dreptul la conştiinţă. Sunt alături de cetăţenii colegiului pe care îl reprezint în Parlament şi le doresc acestora, dar şi tuturor cetăţenilor din judeţul Giurgiu şi românilor de pretutindeni, din ţară şi din diaspora, multă sănătate, bucurii, prosperitate şi împliniri. La mulţi ani, România! La mulţi ani, giurgiuveni! La mulţi ani, români!
			Doamna Liliana Ciobanu: "Un nou bir pe capetele românilor: scumpirea RCA" Constat cu tristeţe că cei care au responsabilităţi în conducerea României continuă să îşi dovedească în fiecare zi incompetenţa şi dispreţul făţiş manifestat la adresa oamenilor. După pomenile electorale acordate cu generozitate de Guvernul perdantului Ponta, şi nesusţinute financiar în bugetul de anul viitor, care, în paranteză fie spus, nu ştim când va ajunge în dezbaterea Parlamentului, românii au aflat acum că trebuie să plătească mai mult şi pentru poliţa de asigurare obligatorie a autovehiculelor - RCA. Acest nou bir pus pe spinarea românilor se adaugă celorlalte zeci de taxe suplimentare introduse în acest an de incompetentul Guvern Ponta, de la taxa pe stâlp la acciza pe carburanţi. În tot acest an însă, mult-promisele locuri de muncă şi autostrăzile desenate frumos pe hârtie au lipsit cu desăvârşire. Ce să mai spunem de salariile bieţilor oameni, cei care mai sunt angajaţi, lefurile fiind total insuficiente pentru un trai la limita supravieţuirii. Această nouă majorare, a RCA, este absolut nefirească, în contextul în care în acest an a avut deja loc o creştere a cuantumului acestor poliţe, iar salariile nesimţite ale celor din ASF nu am auzit să fie diminuate câtuşi de puţin. În aceste condiţii, protestele oamenilor din aceste zile împotriva anunţului Autorităţii de Supraveghere Financiară potrivit căruia din ianuarie preţurile la asigurările RCA vor fi majorate cu peste 30% sunt perfect normale. Vor fi afectaţi nu numai transportatorii, ci şi oamenii simpli, cei care se deplasează cu maşinile spre locurile de muncă, dar mai ales tinerii, care plătesc pentru asigurarea RCA de cinci ori mai mult decât un adult, un lucru incredibil! Personal, nu văd nicio diferenţă majoră între modul în care şofează un tânăr de 25 de ani şi cel al unui om de peste 60-70 de ani, ce tocmai şi-a luat permisul, riscurile privind producerea unui eventual accident fiind egale, cred eu, pentru ambele categorii de participanţi la trafic. În opinia mea, cred că Parlamentul tratează cu prea multă indiferenţă şi neutralitate activitatea instituţiilor care i se subordonează în mod direct, iar ASF este una dintre acestea. Solicit public conducerii Parlamentului să se sesizeze de urgenţă şi să împiedice prin formele legale şi constituţionale de care dispune această majorare nefondată şi nefundamentată a RCA. Oricum, economia noastră naţională este în recesiune tehnică, oricum sunt românii destul de săraci şi împovăraţi de taxe, impozite şi rate la bănci, pe care nu le mai pot plăti. Nu cred că se impun tot timpul noi şi noi creşteri de prestaţii şi servicii indispensabile populaţiei, fără ca tu, conducerea statului, să nu oferi niciodată nimic în schimb!
			Domnul Liviu Harbuz: "Valoarea de simbol a Marii Uniri transcende secolul şi dă viaţă proiectului României moderne" Momentele eroice, istorice ale neamului românesc au fost dictate de suferinţa acumulată, de preaplinul amarului, şi de forţa de acţiune a românilor, şi de mâna destinului. România a avut un destin aparte, care nu i-a dat răgazul, ca altor ţări, să lucreze în tihnă proiecte, să construiască alianţe, să conteze pe prietenii istorice. Valurile istoriei ne-au aruncat în faţa năvălitorilor, în braţele Fanarului, ne-au dus la porţile Imperiului Otoman, ne-au zvârlit în braţele otrăvite ale Răsăritului, din a cărui îmbrăţişare ucigaşă ne-am smuls pentru a merge către Apus. Vocaţia noastră de europeni a fost explicită de la Ştefan cel Mare, curtat de regatul Veneţiei şi de franci, Mihai Viteazul a înfruntat curtea imperială austriacă, alţi domni pământeni fiind sacrificaţi doar pentru că şi-au iubit ţara şi poporul. Iluminarea acestor înaintaşi a condus la momentul înălţător de la 1 decembrie 1918, anticipat de spiritul revoluţionar, progresist, reformator al paşoptiştilor, care s-au întors de la Paris, Viena, München sau Roma cu o mai mare dorinţă de propăşire a neamului şi de întregire a ţării. Valoarea de simbol a Marii Uniri transcende secolul şi dă viaţă proiectului României moderne, pliată pe normele democraţiei şi ale economiei de piaţă. Unii ar fi tentaţi, cu cinism, să ne aducă aminte de înaintaşii romani - Ubi bene, ibi patria, folosind ca argument fals rătăcirea în tranziţie a milioane de români care au ales calea străinătăţii pentru a trăi mai bine. Mai mulţi bani, poate, dar nu la fel de multă dragoste, dor şi drag de neamuri şi locuri în care ştim fiecare piatră şi fir de iarbă. E vina noastră, a politicienilor, că nu adaptăm viteza ofertelor cu cea a cererii, adică nu am constituit acel climat care să permită ca şi aici, la noi acasă, să se trăiască la fel "ca afară". Mai trebuie ceva şi acest liant se cheamă unire, comuniune de idei şi speranţe, solidaritate şi generozitate, încredere şi susţinere a unor proiecte naţionale, în ultimă instanţă. Unirea de la 1 decembrie 1918 a fost un act de voinţă şi de conştiinţă, a fost un moment în care inteligenţa politică, iubirea de neam şi ţară, respectul pentru istorie şi previziunea liderilor au fost puse în slujba exclusivă a interesului naţional. Aşa se explică entuziasmul popular purtat atunci cu mândrie, recurent în fiecare an din cei 96 trecuţi prin filtrul istoriei. Aşa se explică sărbătoarea unică împărtăşită de români, oriunde s-ar afla, oricum i-ar chema şi oricare le-ar fi preocupările sau simpatiile. Unic şi înălţător a fost momentul Unirii, unică este trăirea milioanelor de români uniţi sub tricolor, simbol peren al credinţei în neam şi ţară. La mulţi ani, România, la mulţi ani, dragi români!
			Domnul Liviu Harbuz: "Republica Moldova merge spre Europa" Fraţii noştri de peste Prut au ales duminică, 30 noiembrie, drumul anevoios, dar sigur şi victorios, spre civilizaţie, spre progres şi bunăstare. Sfântul Andrei, ocrotitor al României şi al românilor, a dat un semn că fraţii de sânge, cu aceeaşi inimă şi aceeaşi credinţă, pot fi uniţi în idealuri şi pot alege calea cea dreaptă spre lumina şi civilizaţia Europei. Votul din Republica Moldova arată fără tăgadă că democraţia şi normele ei le-au fost scut celor care nu mai vor şi nu mai pot fi umiliţi, minţiţi şi manipulaţi, cu atât mai puţin ameninţaţi sau şantajaţi. Fie că s-au chemat liberal-democraţi, liberali sau democraţi, politicienii fraţi au chemat la urnele de vot şi au convins peste 45% dintre moldoveni să aleagă viitorul, şi nu trecutul. Proruşii au mizat pe trecut şi nu au reuşit să adune mai mult de 20% dintre voturi, rezultat care arată mai mult temeri decât opţiune clară, arată spaima de nou, de necunoscut, blocajul în faţa progresului dictat de necesitate de a moderniza ţara, statul, structurile statale, instituţiile şi, neapărat, oamenii. Prin spaime şi nelinişti am trecut şi noi, cei din patria mamă, în ultimii 25 de ani, dar am deschis larg ferestrele să intre aerul proaspăt, ideile îndrăzneţe şi principiile sănătoase care vin, de sute de ani, din vestul Europei, de la ţări care au exersat democraţia şi economia de piaţă, făcând un portstindard din egalitatea de şanse şi libertăţile individuale. Noi ne-am câştigat dreptul de a fi cetăţeni europeni, avem meritul de a fi membri ai Alianţei Nord-Atlantice, suntem în rândul ţărilor recunoscute şi respectate pentru aceste calităţi, mai avem de muncit pentru a atinge performanţele economice care să ne asigure prosperitatea şi progresul. Performanţele României din ultimii 25 de ani au fost, cred, cel mai bun imbold pentru fraţii de peste Prut care au ales drumul spre Europa: am asigurat alternanţa la putere în mod democratic, am fost solidari şi consecvenţi, am asigurat pacea socială şi ne-am aşezat alături de marile forţe democratice ale lumii în strategiile de apărare a independenţei, suveranităţii şi integrităţii României. Aceste repere au fost, cred, motivaţiile care au condus la rezultatele votului din Republica Moldova, ţara-soră de care ne leagă o istorie comună zbuciumată, pe alocuri sângerândă, dar cu o mare încărcătură spirituală. De-ar fi să aleg un singur reper, şi acela european, valabil de sute de ani, l-aş alege pe Ştefan cel Sfânt, la fel de prezent, cunoscut şi iubit pe ambele maluri ale Prutului, "de la Nistru pân’ la Tisa", care ne uneşte "în cuget şi simţiri" cu apelativul "moldovenii mei"! Limba, neamul, dorul, dragul vor fi fost crezul pentru care au votat fraţii de peste Prut, astfel ca în cancelariile apusene să se ştie că aici, la graniţa de unde bate crivăţul, suntem "doi fraţi dintr-o tulpină", ce nu se lasă nici doborâţi, cu atât mai puţin intimidaţi de ameninţări belicoase, şi nici seduşi de mirajul roşu, barbar şi depăşit istoric. Drumul spre Europa al fraţilor moldoveni trece, firesc, ca-ntre neamuri, prin casa deschisă lor, prin România!
			Doamna Marioara Nistor: "Să iubim România în fiecare zi!" S-au împlinit 96 de ani de când, la Alba Iulia, în ziua de 1 decembrie 1918, s-a desăvârşit într-o atmosferă înălţătoare, momentul culminant al istoriei poporului român: Marea Unire a tuturor românilor. Decizia şi chibzuinţa matură a naţiunii de a-şi defini soarta viitoare, pentru tot restul zilelor ce vor veni, constituie cel mai însemnat act din istoria milenară, dramatică şi eroică a poporului român. Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia a votat în unanimitate istorică "Declaraţia de unire cu Ţara", act cu valoare simbolică, care ne însufleţeşte şi astăzi să fim mândri de noi, mândri de România, mândri că suntem români şi trăim pe aceste meleaguri. La ceas aniversar, cred că toată suflarea românească, de aici şi de peste hotare, de la conducătorii ţării la oamenii simpli, trebuie să îşi reamintească şi să înveţe în continuare din marile cuvinte rostite în urmă cu 96 de ani: "Unirea face puterea!". Numai prin unitate, sacrificiu, toleranţă şi bună înţelegere între români vom reuşi să găsim calea spre progres, spre dezvoltarea ţării, spre un trai mai decent pentru oameni. "...Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera niciunui om politic, a niciunui guvern, a niciunui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit. [...] Marea Unire nu a fost rezultatul participării României la război. Nici partizanii Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut în vedere revoluţia din Rusia şi destrămarea monarhiei austro-ungare. Raţionamentul lor s-a înscris formulei tradiţionale a raportului de putere interstate: victoria Antantei ne va da Bucovina, Transilvania şi Banatul, victoria Puterilor Centrale ne va da Basarabia; o biruinţă o excludea pe cealaltă, astfel că nimeni nu vedea cum ar fi cu putinţă ca toate aceste provincii să intre aproape simultan în frontierele Vechiului Regat. [...] Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci actul de voinţă al naţiunii române de a-şi da armătura teritorial-instituţională care este statul naţional.[...] O necesitate istorică - naţiunea trebuie să trăiască într-un stat naţional - s-a dovedit mai puternică decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetenţă, şi, punând în mişcare naţiunea, i-a dat acea forţă uriaşă ca peste toate adversităţile să dea viaţă aspiraţiei sale: statul naţional", astfel definea actul Unirii din 1918 istoricul Florin Constantiniu. 1 decembrie este momentul cel mai vibrant al ţării noastre. Este ziua în care fiecare dintre noi, cei ce simţim româneşte, trebuie să reflectăm asupra activităţii noastre, să gândim pozitiv, să căutăm să ne perfecţionăm în tot ceea ce facem. Este momentul să ne mai iubim unii pe alţii şi să iubim, şi mai mult, din tot sufletul, România. La mulţi ani, România! La mulţi ani, brăileni! La mulţi ani, români de pretutindeni!
			Doamna Marioara Nistor: "În căutarea normalităţii" În opinia mea, s-a făcut prea multă vorbire, uneori nejustificată, în legătură cu amendamentul domnului senator Şerban Nicolae la Codul penal, intens dezbătut de mass-media. Ceea ce este important să se înţeleagă este faptul că amendamentul respectiv nu se referă exclusiv la munca jurnaliştilor, ci la orice cetăţean al României care se pretează la astfel de dezvăluiri. Formula propusă de Şerban Nicolae şi adoptată tacit de Senat este următoarea: "Dezvăluirea de informaţii care, potrivit legii, nu au caracter public, dintr-o cauză penală aflată în curs de cercetare, se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani. Dacă fapta este săvârşită de un judecător sau de un reprezentant al organului de urmărire penală, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani". În consecinţă, nu văd care ar fi problema pentru ca legile să nu se respecte! Trebuie spus că nu putem continua să facem justiţie peste tot, respectiv la colţ de stradă, în presă sau la birou, decât sub formă de discuţii private. Consider că respectivul amendament nu reprezintă în niciun fel o revoltă îndreptată împotriva ziariştilor. Este doar un gest de normalitate, de realism, având în vedere că orice român trebuie să fie responsabil pentru faptele sale. În cazul în care există elemente care obstrucţionează buna funcţionare a justiţiei, avem nevoie de fermitate şi pragmatism. Din punctul de vedere al jurnaliştilor, cred că nu există niciun pericol de a intra sub incidenţa acestui amendament în cazul în care vă desfăşuraţi activitatea corect, în cadrul profesional impus de autorităţile competente, în speţă CNA şi Clubul Român de Presă. Dacă reprezentanţii mass-media îşi fac datoria cu responsabilitate, justiţia, la fel, atunci cetăţenii pot fi siguri că "nimeni nu e mai presus de lege" şi ne îndreptăm spre normalitatea mult dorită.
			Doamna Marioara Nistor: "Investiţiile din Portul Brăila trebuie să ţină seama de Strategia Dunării" Poziţia mea este, ca de obicei, una constructivă, de susţinere a oricărei iniţiative care să conducă la dezvoltarea oraşului şi judeţului Brăila. Raportat la susţinerea politică din partea Alianţei PSD-UNPR privitoare la propunerea unui coleg deputat, consider că demersul respectiv trebuie să aibă, în primul rând, un aviz favorabil din partea ministrului transporturilor. Vorbim despre o chestiune mai mult tehnică, şi mai puţin politică. După ce domnul ministru Ioan Rus va formula un punct de vedere, vom putea trece în următoarea fază. Dezvoltarea Portului Brăila şi includerea sa în Masterplanul pentru Transport sunt deziderate normale, însă realizarea acestor proiecte comportă îndeplinirea mai multor reglementări existente, atât în plan naţional, cât şi internaţional. În opinia mea, ideile respective trebuie armonizate şi cu Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunării, un document extrem de important, semnat şi asumat politic de cele 14 ţări şi regiuni dunărene participante. Astfel, în cadrul obiectivului Strategiei privind interconectarea regiunii Dunării (transporturi, energie, cultură, turism) regăsim domeniul prioritar de acţiune "Îmbunătăţirea mobilităţii şi intermodalităţii pe căi navigabile interioare", domeniu coordonat la nivel macroregional de România şi Austria. În urma demersului meu parlamentar făcut pe acest subiect, am aflat că în cadrul proiectelor aflate în derulare în prezent se află şi reabilitarea şi modernizarea infrastructurii Portului Brăila. În consecinţă, sunt o serie de programe care trebuie armonizate cu orice fel de nouă iniţiativă, dar, cum spuneam, susţin crearea unui front comun, măcar din partea parlamentarilor brăileni.
			Domnul Mihai Deaconu: "Amăgirea populaţiei cu reduceri fictive de Black Friday" De câţiva ani comercianţii din România au început să organizeze Black Friday, o tradiţie ce are loc de câteva decenii în Statele Unite după Ziua Recunoştinţei şi reprezintă o zi cu reduceri masive. Evenimentul a fost întâmpinat cu entuziasm de români, având în vedere că în România unele produse nu sunt accesibile tuturor, raportat la salarii. Răbdători, românii au aşteptat la cozi sau au petrecut mult timp online pentru a-şi achiziţiona produse pe care poate în mod normal nu şi le-ar permite. Fenomenul a permis însă şi dezvoltarea unor ţepe din partea unor comercianţi, Black Friday ajungând să fie folosit de către unii dintre marii retaileri din România pe post de Fata Morgana. Astfel, cu două săptămâni înainte de această zi himerică preţurile explodează dintr-odată şi nu mai prezintă niciun interes pentru eventualii cumpărători. Apoi, de Vinerea Neagră, aceste preţuri mari sunt tăiate şi înlocuite cu preţurile de acum două luni, ce reprezintă de fapt preţurile reale ale produselor. Retailerii se bazează pe memoria scurtă a cumpărătorilor, dar şi pe dorinţa lor foarte mare de a achiziţiona produse la preţuri mai aproape de puterea lor de cumpărare. La o analiză mai atentă se observă însă că noile preţuri sunt aşa-zisele sume psihologice şi că produsele de calitate superioară suferă o reducere totală mult mai mică decât cele de calitate inferioară. Ajung aşadar să mă întreb ce bătaie de cap o fi pe cei de la departamentul contabilitate pentru evidenţierea şi contabilizarea acestor reduceri. Mai mult, foarte mulţi români s-au confruntat cu problema epuizării foarte rapide a stocurilor, de care au fost anunţaţi abia după ce le-au fost retrase sume de bani de pe carduri. Unii români au sesizat această practică prin care se încearcă păcălirea populaţiei şi au depus plângeri la Protecţia Consumatorului. Consider că este o lipsă de respect faţă de consumatorii români şi chiar faţă de legile ţării ceea ce aceşti comercianţi încearcă să facă, şi anume amăgirea şi păcălirea unui segment al populaţiei. Acest fenomen al reducerilor de Black Friday este prea puţin controlat de stat, iar comercianţii ce practică reducerile fictive şi epuizările rapide de stoc ce bat la ochi ar trebui pedepsiţi prin aplicarea unor amenzi usturătoare. Românii sunt şi aşa destul de săraci şi nu merită să le fie vândute iluzii şi să fie ţepuiţi, fără ca cei responsabili să fie pedepsiţi.
			Domnul Mihai Lupu: "La ceas aniversar să ne reamintim de unul dintre promotorii României Mari: Ion I.C. Brătianu" Doctrina liberală pleacă de la postulatul ca libertatea nu e doar un lux sau un adaos în viaţa omului, ci ea îl defineşte pe individ. Libertatea ne îngăduie să facem orice, dar asumându-ne însă şi riscurile respective. Libertatea nu impune restricţii, ci face apel la raţiune, aşadar şi la oportunitate. Cu toate acestea Ion .I.C. Brătianu şi-a dorit înfăptuirea Marii Unirii mai mult decât orice român, aflându-se în fruntea unui guvern liberal care a luat decizii importante în momentele-cheie din al Doilea Război Mondial, cum ar fi păstrarea neutralităţii şi apoi renunţarea la ea, în anul 1916, pentru refacerea României Mari, condiţii negociate de acest uriaş om politic. Filofrancez, inginer cu diplomă la Paris, promotor al reformării statului într-unul modern, democratic, prin iniţierea Legii electorale, a reformei agrare, precum şi a multor alte modificări la Constituţia din 1923, toate acestea au creionat un erou politic prin a cărui multiplicare ţara noastră ar fi fost una cu adevărat competitivă, de top. Nu doar simţirile profund democratice ale lui Brătianu au stat la baza reformării statului modern, ci şi abilităţile excepţionale ale acestuia de negociere în cadrul Conferinţei de la Paris ce marca sfârşitul Primului Război Mondial, unde Ionel Brătianu a speculat pericolul bolşevic din est, creând astfel premisele refacerii statului românesc într-unul puternic, prin cererea şi câştigarea drepturilor asupra Transilvaniei, Crişanei, Maramureşului şi o parte a Banatului. Partidul Naţional Liberal a comemorat, la sfârşitul lunii noiembrie a.c., 87 de ani de la dispariţia lui Ionel Brătianu şi îl recunoaşte ca fiind unul dintre liderii marcanţi ai României, dat fiind statul modern în care ne regăsim astăzi, stat cu o organizare centralizată, înfăptuită în anul 1925 sub conducerea unui guvern liberal şi pur democratic, o organizare care stă la baza României moderne de astăzi. Este lesne de înţeles că avem cu toţii o conştiinţă şi o memorie care trebuie să ne trimită tot timpul în trecut, la reperele istoriei noastre, în care trebuie să existe mereu un loc special rezervat pentru un mare om precum Ionel Brătianu, sub a cărui oblăduire România a trăit o perioadă strălucitoare pentru istoria sa, cu reforme marcante înfăptuite cu ajutorul Partidului Naţional Liberal, partid care îşi merită şi astăzi, pe deplin, un loc pe prima scenă politică a ţării.
			Domnul Mihai-Răzvan Sturzu: "România se află pe direcţia bună a creşterii şi consolidării economice" România se află din nou pe primul loc în Uniunea Europeană după ce ţara noastră a înregistrat cea mai mare creştere a PIB în Europa, în trimestrul al III-lea al anului în curs, de 1,9%, în comparaţie cu trimestrul al II-lea, dublu faţa chiar şi de prognoza Comisiei Europene din această toamnă. Datele publicate de Institutul Naţional de Statistică cu privire la creşterea economică confirmă eficienţa şi eforturile Guvernului Ponta de a aduce România pe un trend economic pozitiv. În primele nouă luni ale anului 2014, produsul intern brut a crescut, în comparaţie cu acelaşi interval al anului 2013, cu 2,8% pe seria brută şi cu 3,1% pe seria ajustată sezonier, ceea ce certifică faptul că aparatul guvernamental a recuperat mai mult decât s-a pierdut în anii de criză din ţară, deoarece PIB-ul din 2014 a depăşit cu mult PIB-ul din 2008, ce a fost anul de vârf al expansiunii economice. Iar această veste bună din economia României vine în contextul în care rata şomajului a scăzut pentru prima dată sub 7% şi care este în acelaşi timp sub media Uniunii Europene. Totodată, stabilitatea economică este dată şi de creşterea de peste 7% a consumului, respectiv a producţiei industriale cu 9%, în primele nouă luni ale anului în curs. Astfel, dezinformările alimentate de Traian Băsescu şi Klaus Iohannis, prin injectarea în societate a unor date eronate în ceea ce priveşte situaţia economică, au fost spulberate de reuşita executivului Ponta prin poziţionarea fruntaşă a României în clasamentul sporurilor economice la nivel european. Iar dacă ne uităm pe prognozele date de Uniunea Europeană, ţara noastră va avea probabil cea mai mare creştere economică şi în trimestrul IV în Europa. În ultimii doi ani, Guvernul Ponta a înlocuit modelul austerităţii cu un model de creştere treptată şi sustenabilă, bazat pe un mix de politici economice şi sociale cu scopul de a crea noi locuri de muncă, de a creşte nivelul de trai al populaţiei, respectiv de a susţine mediul de afaceri din ţară. România se află pe direcţia bună a creşterii şi consolidării economice datorită măsurilor implementate de actualul Guvern, iar acest lucru reprezintă un argument cât se poate de puternic pentru ca programul USL votat în 2012 de o majoritate covârşitoare de români să aibă continuitate. Traian Băsescu şi apropiaţii lui încearcă, în zadar, să îşi asume măsurile eficiente ale Guvernului Ponta, pentru că românii ştiu adevărul şi nu vor uita niciodată că tăierea pensiilor, a salariilor şi închiderea spitalelor au fost girate de Traian Băsescu şi puse în practică de guvernul Boc.
			Domnul Mihai Weber: "1 Decembrie - o zi importantă pentru români" Marea Unire din 1918 reprezintă un moment sublim pentru istoria poporului român, drept pentru care o sărbătorim în fiecare an pe 1 Decembrie, ca semn de recunoştinţă faţă de strămoşii noştri care s-au jertfit pentru crearea statului naţional unitar român. Au luptat pentru un viitor mai bun, lipsit de sărăcie, egoism şi falsitate. Ca şi atunci, şi acum, românii speră la un stat consolidat şi la un nivel de trai decent care să le poată asigura şansa de a duce o viaţă uşoară, fără suferinţă şi greutăţi. Creşterea economică, modernizarea serviciilor publice, refacerea echilibrelor sociale sunt dovada clară că România se află pe drumul cel bun. Toate aceste merite îi sunt atribuite Guvernului Ponta, care a luptat pentru o Românie mai puternică, precum şi pentru îndreptarea greşelilor trecutului. Deşi îi sunt aduse multe acuze, acest Guvern este singurul care s-a arătat cu adevărat preocupat de siguranţa şi bunăstarea românilor. Cearta şi aruncatul cu pietre nu duc decât la dezbinare şi sărăcie. În niciun caz ţara nu are nevoie de aşa ceva. Ea are nevoie de putere, care la rândul ei constă în unire, transparenţă, seriozitate şi muncă. Indiferent de credinţa, etnia sau apartenenţa politică, suntem cu toţii români, avem o singură ţară şi un singur scop: acela de a construi viitorul mult dorit, atât pentru noi, cât şi pentru copiii noştri. Am convingerea că cei care s-au implicat până acum în realizarea acestui obiectiv o vor face şi de acum înainte cu mult patriotism, efort şi responsabilitate.
			Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici: "3 Decembrie - Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi" Pentru a marca încheierea Deceniului Naţiunilor Unite dedicat persoanelor cu handicap (1983-1992), Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a proclamat 3 Decembrie drept Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi. Având ca obiectiv susţinerea drepturilor, a demnităţii şi a unor condiţii de viaţă mai bune, dar mai ales promovarea înţelegerii în ceea ce priveşte problemele cu care se confruntă persoanele cu handicap, ziua de 3 decembrie reprezintă un prilej în plus pentru a susţine schimbarea de atitudine faţă de persoanele cu dizabilităţi, luptând pentru eliminarea dificultăţilor care împiedică implicarea lor în diverse sfere de activitate şi în viaţa societăţii în general. Personal mă simt împlinit că am reuşit să promovez şi să transform în realitate propunerea legislativă care prevede corectarea nedreptăţilor şi a umilinţelor pe care persoanele cu dizabilităţi erau nevoite să le îndure ori de câte ori erau chemate pentru reevaluare la comisie. Astfel, persoanele pentru care Comisia de evaluare a stabilit un termen permanent al certificatului de încadrare în grad şi tip de handicap se prezintă pentru reevaluare doar în situaţia în care se solicită acest lucru ca urmare a agravării condiţiei lor medico-psiho-sociale sau în cazul în care sunt convocaţi de către structurile competente în cazul unor suspiciuni justificate. Pe această cale le mulţumesc din nou tuturor colegilor din Parlamentul României, de a căror susţinere am beneficiat în promovarea, dezbaterea şi adoptarea acestei legi. Actul normativ a fost adoptat pe 15 aprilie 2014 în Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, de 336 de deputaţi, neavând niciun vot împotrivă, ci doar o abţinere. De asemenea, anul trecut, pe 3 decembrie, m-am bucurat să sprijin Fundaţia HAND-ROM din Curtea de Argeş să organizeze la Palatul Parlamentului o expoziţie cu vânzare de obiecte şi decoraţiuni dedicată sărbătorilor de iarnă. Evenimentul a adus pe holul de la Camera Deputaţilor produse manufacturiere de calitate, lumânări parfumate de diferite forme şi mărimi şi agende personalizate, realizate în cadrul DIZAB-ROM, un atelier protejat de pregătire preprofesională în meseriile de legător manual poligraf şi lumânărar a copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi. De Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi doresc să reafirm aprecierea şi respectul faţă de oamenii care se confruntă cu o situaţie dificilă. Totodată, în calitate de deputat, dar şi de simplu cetăţean, voi continua să sprijin luarea de măsuri pentru condiţii de viaţă mai bune, pentru combaterea discriminării şi responsabilizarea societăţii pentru integrarea persoanelor cu dizabilităţi.
			Domnul Mircea Lubanovici: "Ministerul Finanţelor, ridicol în faţa unui nou buget" Asistăm zilele acestea la îndeplinirea coşmarului pe care Guvernul şi PSD-ul au făcut tot posibilul pentru a-l evita: realizarea bugetului pe 2015. După toate excesele şi promisiunile din campanie, iată că soseşte şi momentul adevărului pentru actuala putere: imposibilitatea echilibrării cheltuielilor publice cu veniturile determină Guvernul negocierea cu experţii FMI şi CE a unui deficit structural mai mare pentru anul viitor, şi anume de 2% din PIB faţă de 1% din PIB. În condiţiile în care prim-ministrul insistă asupra stagnării nivelului taxelor, iată că "salvarea" premierului vine din capacitatea Guvernului de negociere cu organismele internaţionale! Să vă reamintesc că, la începutul lunii noiembrie, Eurostat anunţa o prognoză sumbră pentru România, şi anume creşterea deficitului real până la 2,8% în cazul în care vor fi continuate politicile din anul 2014. În mod absolut ridicol şi unic la nivel european, Ministerul Finanţelor va continua să aplice metoda originală de calculare a accizelor în funcţie de cursul de schimb folosit anul acesta, de 4,74 lei pentru un euro. După cum ştiţi, la acest nivel inedit s-a ajuns prin înmulţirea cursului leu/euro de la 1 octombrie 2012 cu inflaţia medie din 2013. Cum însă, pentru anul acesta cursul de schimb şi inflaţia au scăzut - ceea ce înseamnă mai puţini bani la buget, Guvernul a hotărât simplu păstrarea nivelului folosit în acest an. Aceasta este măsura responsabilităţii şi inventivităţii Guvernului Ponta! Să mai adaug că mediul de afaceri deja a semnalat problemele acestui fapt prin care se încurajează evaziunea şi nu creşterea veniturilor la buget? Sunt curios care va fi soluţia puterii în cazul în care negocierile cu FMI şi CE vor eşua. Va inventa noi taxe sau pur şi simplu vor stopa investiţiile?!
			Domnul Mircea Lubanovici: "Justiţie? Da, dar nu pentru putere!" Cu profundă îngrijorare doresc să vă aduc în atenţie o nouă încercare a actualei puteri de a limita atribuţiile Agenţiei Naţionale de Integritate. Iată că după votul pozitiv din Parlament în favoarea justiţiei, membrii majorităţii parlamentare au identificat o nouă metodă de a controla şi reduce funcţionarea justiţiei şi a statului de drept. Să vă reamintesc că aceasta este a doua încercare de modificare a statutului ANI? Prin această nouă iniţiativă se doreşte modificarea legii astfel încât persoana declarată în conflict de interese sau incompatibilitate să nu mai poată ocupa o funcţie în cadrul instituţiei timp de trei ani. Cu alte cuvinte, reprezentanţii majorităţii PSD, UNPR, UDMR şi PP-DD depun toate eforturile pentru înlăturarea sancţiunilor în cazul celor care se află în conflict de interese, astfel încât aceştia să poată ocupa orice altă funcţie. Această nouă încercare de modificare a legii de funcţionare a ANI arată încă o dată demagogia şi cinismul reprezentanţilor puterii. Dacă, după alegeri, cu toţii au afişat un discurs în favoarea justiţiei şi a dreptăţii, iată că acum majoritatea parlamentară ne arată fără rezerve principiul după care se ghidează: susţinerea justiţiei doar pentru cetăţenii de rând, nu şi pentru oamenii politici. Să mai adaug că, din cei nouă iniţiatori, şase sunt vizaţi deja de ANI? Cu alte cuvinte, parlamentarii puterii caută să îşi protejeze pe cale legislativă interesele, uitând că românii tocmai au sancţionat corupţia şi aroganţa acestora. Cât timp credeţi că veţi mai putea păcăli cetăţenii prin astfel de mârşăvii? Această nouă iniţiativă confirmă încă o dată că sunteţi total deconectaţi de la cerinţele şi nevoile românilor. Ei nu v-au ales ca să creaţi o castă ferită de justiţie, ci ca să lucraţi în interesul ţării. Aşa alegeţi să îi răsplătiţi pe cei pe care îi reprezentaţi?
			Domnul Mircea Man: "Eşec pe linie pentru administratorul de la Palatul Victoria" A guverna nu înseamnă doar a administra o ţară, de o manieră pur contabilă, mutând veniturile unei ţări dintr-un buzunar în altul. A guverna nu înseamnă nici a pune obiectivele de partid deasupra obiectivelor unei naţii. A guverna nu înseamnă nicidecum a inventa în fiecare zi sau săptămână câte o taxă sau impozit, pentru a împovăra mediul de afaceri, numai pentru a transfera mai mulţi bani clientelei de partid. A guverna nu este compatibil cu minciuna, cu demagogia, cu o falsă compasiune pentru cei excluşi social, cu lipsa soluţiilor pentru a genera noi locuri de muncă şi a creşte într-un mod durabil veniturile salariale. 2 ani şi 7 luni, 940 de zile de când lui Victor Ponta i s-au pus în mâini frâiele guvernării, o guvernare bazată pe o majoritate parlamentară care i-ar fi permis orice reformă curajoasă şi orice demers pentru modernizarea României. În fiecare dintre cele 940 de zile, Victor Ponta a reportat eşec după eşec, contraperformanţă după contraperformanţă, incompentenţă şi desconsiderare pentru speranţele românilor. În 940 de zile Victor Ponta nu a reuşit nici măcar să administreze "greaua moştenire" - o ţară stabilă macroeconomic, pusă pe calea reformelor modernizării ireversibile. Victor Ponta nu a putut nici măcar administra România, iar să pretindem de la el actul guvernării ar trebui să fim cel puţin naivi. În următoarele luni, românii vor cunoaşte tot mai bine cine este administratorul Victor Ponta, cel care ar fi fost în stare să "dea foc ţării" pentru a ajunge preşedinte. În următoarele luni românii vor începe să plătească, una câte una, facturile din campania electorală a lui Victor-Viorel. Unele au început să iasă deja la iveală: taxe mai mari, impozite noi, accize la cursuri valutare aberante, taxe locale mai mari pentru cei cu venituri mici şi mai mici pentru socialiştii de caviar ai lui Victor-Viorel. Administratorul de la Palatul Victoria, deşi a eşuat lamentabil la toate capitolele, continuă să-i mintă cu neruşinare pe cei care şi-au pus la un moment dat speranţa în tânăra generaţie de socialişti. Eşecul lui Victor Ponta este eşecul unei generaţii de tineri extrem de bogaţi care se disimulează în mari apărători ai celor nevoiaşi. Eşecul lui Victor Ponta a încetinit modernizarea României şi a vulnerabilizat macrostabilitatea economică în anul 2015 mai rău decât a făcut-o celălalt socialist care susţine Guvernul, Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu.
			Domnul Miron Alexandru Smarandache: "Învăţămintele înfăptuitorilor Marii Uniri" Nu există sentiment mai înălţător pentru noi, românii, decât iubirea de neam şi de ţară. Acest sentiment a atins punctul culminant în urmă cu 96 de ani, atunci când Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită la 1 decembrie 1918 din 1.228 de delegaţi, elita culturală, politică şi religioasă a Transilvaniei româneşti, a consfinţit pentru totdeauna Marea Unire a tuturor românilor. Peste 100.000 de români veniţi din toată România Mare au asistat cu emoţie şi entuziasm la măreţul eveniment, iar unirea cu ţara-mamă s-a transformat într-o realizare de căpătâi a statului român unitar modern. În urmă cu 96 de ani, Adunarea de la Alba Iulia adopta o Rezoluţiune prin care se proclama unirea tuturor românilor din Transilvania şi întreg Banatul cu România, document citit de Vasile Goldiş în faţa reprezentanţilor veniţi din toate colţurile ţării, chiar şi de aici, de pe meleagurile băcăuane: "Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România". Acest document, care va rămâne scris cu litere de aur în cartea istoriei noastre naţionale, cuprinde mai multe principii pe deplin valabile şi în zilele noastre, deşi au trecut aproape 100 de ani de atunci: libertatea individuală, libertatea confesională, regimul democratic, dreptul la vot şi la opinie, dezvoltarea agriculturii, progresul general al societăţii. Sunt învăţăminte alese, care ne-au fost lăsate peste ani de generaţia unificatoare a intelectualităţii şi ţărănimii româneşti din acea perioadă, oameni care au ştiut cum să procedeze, cu tact şi diplomaţie, pentru a înfăptui dorinţa de veacuri a tuturor românilor: Marea Unire. La 96 de ani de la măreţul act, ne revine dificila misiune de a continua idealurile şi principiile ce au făcut posibilă Unirea din 1918. Cred că avem cu toţii de învăţat de la înaintaşii noştri de atunci, mai ales politicienii. Trebuie să lăsăm deoparte apartenenţa politică şi să ne concentrăm pe ceea ce este necesar să facem pentru oameni. Înfăptuitorii Marii Uniri de la Alba Iulia ne-au dat o lecţie sacră, cea a unităţii, solidarităţii şi renunţării la orgolii deşarte. Aşa ar fi bine să ne comportăm şi noi, pentru a lăsa generaţiilor viitoare, copiilor noştri, idealurile Unirii. Apelul meu este cel de a da mână cu mână pentru a renunţa la tot ceea ce în prezent ne dezbină, în favoarea proiectelor şi acţiunilor cu adevărat importante, cele aşteptate şi cele care contează pentru români, pentru creşterea calităţii vieţii acestora şi îndeplinirea necesităţilor lor. Pentru că, aşa cum spunea marele domnitor Alexandru Ioan Cuza: "Unirea e singura stare politică ce poate să asigure viitorul nostru şi să ne permită a da ţării organizarea ce o aşteaptă de atât de mult timp". Aşa să ne ajute Dumnezeu! La mulţi ani, români! La mulţi ani, România!
			Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc: "1 decembrie 2014: corpul politic al naţiunii, consolidat prin alegeri pe ambele maluri ale Prutului" Ca liberal, ziua naţională îmi aduce mereu aminte de cea mai înţeleaptă definiţie a naţiunii, propusă de un filosof francez: naţiunea este un plebiscit la care luăm parte zi de zi. Este, aşadar, o alegere zilnică de a fi împreună, de a fi o comunitate civică, de a contribui la binele comun, recunoscând în acest mod legăturile care ne unesc şi construindu-le permanent prin actele noastre. Oamenii politici ai secolelor şi anilor premergători unirii, dar şi ostaşii români care au luptat în numeroase războaie pentru a apăra teritoriile viitorului stat naţional sunt exemple ale unei opţiuni ferme, în numele unor principii, pentru un ideal. Lecţiile istoriei naţionale în regiunea noastră, dar şi lecţiile istoriei recente ne arată că o astfel de dedicaţie rămâne la fel de preţioasă indiferent de context. În zilele noastre, unitatea naţională se realizează prin aportul fiecărui membru al comunităţii la binele comun şi prin opţiuni ferme privind viitorul acestei comunităţi. Soliditatea proiectului naţional, dar şi cea a statului se rescriu astăzi în opinia mea prin participarea civică şi prin angajamentul pentru modernizare (şi dezvoltare). Avem însă nevoie de momente în care să ne reafirmăm ataşamentul faţă de valorile naţionale dincolo de jurământul pe care-l facem zilnic prin munca noastră. Privind contextul regional actual, cred că avem nevoie în mod egal să ne reamintim sacrificiul făcut de ostaşii români pentru ca noi să avem un stat puternic, un stat al naţiunii române. Valoarea sacrificiului înaintaşilor este mult mai bine înţeleasă dacă privim lupta pe care o duc după mai bine de un secol state precum Republica Moldova sau Ucraina. Manifestările de ziua naţională, chiar dacă sunt organizate an de an, au o semnificaţie aparte de fiecare dată, pentru că ne rescriem jurămintele faţă de naţiune, dar şi faţă de comunitatea civică de care aparţinem. Şi o facem prin prisma învăţămintelor trase în anul care s-a scurs, atât la nivelul ţării, cât şi al întregii lumi. Dispersia cetăţenilor români în atât de multe state şi pe atâtea continente redefineşte progresiv modul în care este înţeleasă starea unei naţiuni, viitorul ei. Această mobilitate creşte impactul evoluţiilor la nivel mondial asupra oricărei naţiuni. Mi-aş dori să reflectăm mai mult la acest aspect, în anii care vin, din moment ce am redescoperit diaspora. Nu este vorba doar despre ce facem unii pentru alţii, politici pentru diaspora sau drepturi asigurate, cred că trebuie să reflectăm mai mult la modul în care secolul 21 redefineşte naţiunile în acest ritm al mobilităţii, în contextul discursului multicultural şi al noilor forme de participare civică sau politică. În acest an m-am aflat la Chişinău de 1 decembrie. Aceste alegeri mi-au întărit convingerea că românii de peste Prut vor putea să-şi păstreze tezaurul primit de la înaintaşi - limba, identitatea, cultura şi obiceiurile -, dar şi că se consolidează progresiv conceptul modern al naţiunii civice, al comunităţii fondate pe principii şi valori comune care definesc corpul politic al naţiunii. Aceste valori pot constitui baza reunirii noastre în marea familie europeană. S-a vorbit foarte mult despre votul dat recent de români - ca simbol al mobilizării pentru un ideal comun de modernizare, ca simbol al unităţii în jurul unor deziderate, ca simbol al unei maturizări politice a corpului politic al cetăţenilor români. În mod cert sunt fenomene relevante pentru o naţiune. Aş vrea să subliniez însă că, pentru mine, votul în statele noastre a vorbit despre responsabilitatea faţă de viitorul statului român şi naţiunii române - o foarte frumoasă încununare a celor peste 20 de ani de democraţie pe ambele maluri ale Prutului. Este remarcabil faptul că aceasta pare să fie lecţia cea mai puternică pe care românii au învăţat-o: participare la decizia politică ca formă de responsabilitate faţă de viitorul nostru al tuturor. La începutul secolului 20, înaintaşii noştri au dat dovadă că suntem o naţiune puternică, în limbajul şi cu instrumentele timpului. După 1989, am mai scris o pagină şi noi, şi cei din Republica Moldova. Anul acesta încă o pagină. În spiritul timpului, consolidarea corpului politic al naţiunii române prin cetăţenia modernă şi activă este un nou indicator privind forţa naţiunii române. La mulţi ani, România! La mulţi ani, români! La mulţi ani, stimaţi colegi!
			Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc: "Republica Moldova a ales Europa, clasa politică moldoveană mai are un test" Începând din 28 noiembrie am avut onoarea de a participa la misiunea de observare a desfăşurării alegerilor parlamentare din Republica Moldova, ca membru al delegaţiei Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), condusă de fostul preşedinte al APCE, domnul Jean-Claude Mignon. Au fost prezenţi, de asemenea, observatori din partea OSCE şi a Parlamentului European. Mă alătur celor care felicită statul modovean şi cetăţenii săi pentru un scrutin care a respectat standardele democratice. Au fost alegeri cu o miză foarte importantă pentru întreaga regiune, nu doar pentru viitorul Republicii Moldova. Mesajele primite din partea liderilor din spaţiul euroatlantic sunt cea mai bună confirmare în acest sens. Susţinerea lor pentru statul moldovean este fundamentată pe o viziune politică şi de securitate a întregii regiuni. La fel şi recomandările privind formarea rapidă a unui guvern care să dea forţa instituţională necesară acestei legitimităţi câştigate prin vot. După cum spuneam într-o declaraţie politică anterioară, am privit aceste alegeri cu multă seriozitate, cu îngrijorare şi speranţă în acelaşi timp. Din nou, statul moldovean şi cetăţenii săi s-au aflat la o răscruce. Din fericire, au trecut şi acest nou test politic cu bine, dând forţe noi coaliţiei proeuropene de a continua munca pentru o Moldovă modernă, pentru un stat puternic. Moldovenii au înţeles semnalul dat de votul României. Mai mult, diaspora moldoveană a ilustrat clar impactul culturii modernizării - la care este expusă în ţările gazdă - asupra culturii politice. Moldovenii simpli, care trăiesc azi în Europa, au învăţat esenţa modernizării: legătura dintre statul de drept şi bunăstare. Este interesant de observat un detaliu care nu se aplică României: diaspora moldoveană înseamnă inclusiv cetăţeni care lucrează şi trăiesc în Federaţia Rusă. Nu cunosc structura votului pe regiuni, media a semnalat că au existat multe voturi proruse, însă pot observa că rezultatul final al alegerilor arată că opţiunea proeuropeană a avut câştig de cauză. Cu toate acestea, analiza comparată a voturilor ar putea fi şi ea o filă în lecţia modernizării. Există însă un al doilea detaliu, comun cu România, şi cu multe alte sisteme politice: votul ca sancţiune şi absenteismul ca vot negativ. Aşa cum s-a subliniat de către analişti, înainte sau după alegeri, o bună parte din sprijinul care le lipseşte forţelor proeuropene are drept cauză principală nevoia de a sancţiona erorile făcute în planul guvernării. Rezultatele votului, ca şi rata de prezenţă nu ilustrează pur şi simplu refuzul unui drum european al unei mari părţi a populaţiei. Deschid această temă pornind de la mesajele de susţinere transmise din România şi din spaţiul euroatlantic pentru Republica Moldova, după publicarea rezultatelor alegerilor. România, mai mult decât oricare alt stat, are datoria de a fi alături de Moldova. Aş îndrăzni să spun că avem datoria unui sprijin necondiţionat, chiar dacă uneori ritmul reformelor nu este cel optim; am fi avut datoria să rămânem alături de Moldova chiar dacă rezultatele alegerilor nu ne dădeau motive de optimism. În acelaşi timp, mesajele de susţinere au vizat două linii generale: pe de o parte, punctarea elementelor unde reformele sunt necesare, punctarea obiectivelor: transparenţă, stat de drept, economie de piaţă, anticorupţie. Pe de altă parte, au vorbit despre accelerarea ritmului acestor reforme. În opinia mea, două observaţii sunt necesare. Ritmul reformelor şi rapiditatea cu care se văd rezultatele depind de mulţi factori. Modul în care se guvernează şi modul în care se joacă jocul politic ţine de o alegere a liderilor politici şi a partidelor. O bună parte din susţinerea populaţiei poate fi mobilizată prin astfel de opţiuni. Dacă votul românilor a fost un semnal pentru moldoveni şi au ţinut cont de el, acelaşi vot al românilor ar trebui să fie un semnal şi pentru politicienii moldoveni. Nu îmi permit să dau lecţii. Spun doar că învăţămintele pe care le are de tras clasa politică românească din alegerile recente ar trebui trase şi de liderii moldoveni. La ei poate este încă devreme, cetăţenii nu sunt atât de activi civic şi politic, însă miza pentru viitorul statului moldovean este mult mai mare decât în România. În al doilea rând, experienţa românească a aderării europene arată că substanţa reformelor este mai importantă decât am crezut noi, în raport cu ritmul lor. Ne dorim accelerarea reformelor în statul vecin, dar contează şi conţinutul. Dincolo de modul de a face politică despre care aminteam mai devreme, cetăţenii capătă încredere şi atunci când văd reforme solide, chiar dacă rezultatele apar mai greu. Simplu spus, este vorba despre un test suplimentar pentru clasa politică moldoveană. Cetăţenii au ales, liderii au primit instrumentele politice, susţinerea externă a fost reafirmată. Însă, împreună cu direcţia europeană, securizarea modernizării şi a susţinerii ei de către populaţie depind şi de modul de a face politică, de reforma continuă a mentalităţilor la acest nivel, pentru a evita votul ca sancţiune şi absenteismul ca vot negativ. În contextul regional actual Republica Moldova nu îşi permite acest lucru.
			Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc: "Apel pentru includerea Autostrăzii Moldova - Transilvania în Masterplanul General de Transport" Vreau să vă aduc la cunoştinţă o iniţiativă importantă a liberalilor din judeţul Neamţ menită să determine includerea Autostrăzii Moldova - Transilvania în Masterplanul General de Transport, aşa cum fusese discutat şi cum le fusese promis în repetate rânduri cetăţenilor şi votanţilor moldoveni. Exact cum România are nevoie de autostrăzi, aşa are şi Moldova. Argumentele sunt identice. Avem nevoie de dezvoltare economică şi modernizare. Urgenţa este însă şi mai mare decât la nivelul ţării. În Moldova nu există nicio autostradă. Nu mai putem aştepta zeci de ani, vrem o şansă la creştere economică, la investiţii şi locuri de muncă. Liberalii din Neamţ sunt conştienţi de toate acestea şi au decis că este momentul să se implice, la nivel instituţional, cu toată forţa şi fermitatea. Consilierii judeţeni ai PNL Neamţ au susţinut chiar ieri o rezoluţie în şedinţa de Consiliu judeţean pentru două obiective majore în domeniul transporturilor. Rezoluţia solicită includerea Autostrăzii Moldova - Transilvania în Masterplanul General de Transport şi modernizarea, prin trecerea la patru benzi de circulaţie, a drumului DN 15 pe tronsonul Piatra Neamţ - Bacău, pe baza aceluiaşi document. Iniţiativa aparţine conducerii organizaţiei teritoriale a PNL Neamţ, al cărei lider sunt, pornind de la convingerea că este nevoie de unirea tuturor forţelor politice pentru proiectele majore ale judeţului Neamţ. PNL a dat startul. Cetăţenii ne-au susţinut în aceste alegeri, noi vom lupta pentru rezolvarea problemelor judeţului şi regiunii. Concret, PNL Neamţ şi consilierii judeţeni, ca reprezentanţi în forul de conducere cel mai înalt al judeţului, solicită includerea în bugetul anului 2015 a sumelor necesare finanţării acestor 2 proiecte: autostrada care ne leagă de Transilvania şi modernizarea drumului naţional Bacău-Piatra Neamţ. Solicităm să fie alocate sumele necesare pentru realizarea şi actualizarea studiului de fezabilitate, realizarea şi actualizarea proiectării şi finanţării pentru execuţia tehnică. Mai mult, cerem, alături de cetăţenii pe care îi reprezentăm, convocarea de urgenţă a Comitetului de elaborare şi de monitorizare a Masterplanului General de Transport în vederea includerii acestor două obiective majore în proiectele prioritare ale României pe termen scurt şi mediu, înainte de aprobarea, de către Guvern, a documentului final. Fac apel la Guvern, în calitate de parlamentar al României, să trateze cu maximă seriozitate aceste solicitări venite din partea unei regiuni istorice a României. Guvernul vorbeşte în aceste zile despre legitimitatea sa, dată de alegerile din 2012. Atunci, să ne amintim împreună promisiunea de a da Moldovei o autostradă care să o lege de Transilvania în cel mai scurt timp. Suntem în 2014 şi decizia Guvernului privind acel proiect a fost ştergerea sa din Masterplanul de Transport. Ce concluzie pot să tragă cetăţenii, stimaţi reprezentanţi ai Guvernului? Fac apel, în mod egal, şi la colegi, sperând că acest demers va fi îmbrăţişat de toţi parlamentarii judeţul Neamţ, dar şi din celelalte judeţe ale Moldovei.
			Doamna Natalia-Elena Intotero: "Republica Moldova îşi continuă calea europeană" Alegerile parlamentare din Republica Moldova s-au încheiat. Partidele care doresc un viitor european pentru Republica Moldova sunt majoritare acum în Parlamentul de la Chişinău. Este mesajul cel mai clar al românilor de peste Prut că nu văd alt viitor pentru ei decât în Europa, în Uniunea Europeană. Este o expresie elocventă a normalităţii politice instaurate faptul că alegerile parlamentare din Republica Moldova s-au desfăşurat corect, fără incidente şi tentative de fraudă şi s-au caracterizat printr-o bună organizare. Integrarea europeană a Republicii Moldova, viitorul european al Republicii Moldova, nu poate fi obiect de negociere. Rezultatele obţinute în cooperarea dintre România şi Republica Moldova în ultimul an vorbesc de la sine. Ne referim în primul rând la proiectele majore de cooperare, cu progrese substanţiale în domeniile energiei, educaţiei, infrastructurii, dezvoltării locale şi regionale, sănătăţii, asistenţei medicale de urgenţă, culturii şi conservării patrimoniului. Elementul comun, esenţial, în fiecare din aceste iniţiative promovate de partea română a avut ca scop racordarea Republicii Moldova la spaţiul, valorile şi standardele europene. Acest efort de durată, intensificat semnificativ în ultimii ani, este expresia concretă a angajamentului de susţinere de către România a opţiunii politice de integrare europeană asumate de Chişinău. România va sprijini şi în continuare politic, diplomatic şi prin asistenţă concretă toate eforturile viitoare ale Republicii Moldova îndreptate spre integrarea deplină în Uniunea Europeană, continuarea reformelor democratice, consolidarea statului de drept şi dezvoltarea socioeconomică de ansamblu a statului vecin. Guvernul României, cu resursele pe care le mai are la dispoziţie în acest an, va continua să finanţeze programele din Republica Moldova. 5 milioane de euro vor fi alocate pentru continuarea programului de grădiniţe, iar pentru anul 2015 premierul Victor Ponta a declarat că Guvernul pe care îl conduce va prevedea în bugetul României toate resursele pentru a continua proiectele şi programele stabilite: gazoductul, grădiniţe, poduri, programele culturale, deoarece trebuie să arătăm în mod concret, prin sprijin financiar, prin programe de pregătire, să arătăm că nu doar salutăm acest rezultat, ci că putem să facem foarte mult ca să continuăm toate proiectele pe care le-am început. Adresez sincere felicitări tuturor cetăţenilor Republicii Moldova, felicitări liderilor partidelor proeuropene din Republica Moldova: Partidul Liberal Democrat, Partidul Democrat şi Partidul Liberal. În acelaşi timp, sper că vor fi accelerate procesele de modernizare a Republicii Moldova şi de apropiere de Uniunea Europeană şi reiterez faptul că România va fi în continuare un partener în realizarea acestor obiective.
			Doamna Natalia-Elena Intotero: "Uniunea Europeană salută alegerile parlamentare din Republica Moldova" Rezultatul alegerilor parlamentare din Republica Moldova a fost excelent primit de Uniunea Europeană. Uniunea Europeană a salutat organizarea de alegeri parlamentare în Republica Moldova, la 30 noiembrie, şi a luat act de constatările şi concluziile din declaraţia OSCE care consemnează că aceste alegeri "au fost caracterizate de o gamă largă de alternative politice şi au fost în general bine administrate", chiar şi în situaţia în care un concurent electoral a fost eliminat din cursa electorală cu puţin timp înainte de ziua alegerilor, ceea ce a ridicat întrebări despre calendarul şi circumstanţele deciziei. UE aşteaptă acum cu nerăbdare formarea rapidă a unui guvern responsabil, precum şi a unei opoziţii constructive. UE este pregătită să continue strânsa cooperare cu Republica Moldova pe calea sa spre o mai mare transparenţă, către edificarea statului de drept şi a unei economii de piaţă puternice. Un nou impuls pentru reforme structurale va fi crucial pentru continuarea procesului de asociere şi integrare a Republicii Moldova în UE. UE va rămâne un partener de încredere pentru Republica Moldova în eforturile de reformă şi va continua să coopereze până când beneficiile Acordului de asociere vor fi resimţite de toti cetăţenii săi, indiferent unde locuiesc. UE îşi menţine angajamentul de a lucra cu viitorul guvern către o soluţie globală, paşnică a conflictului transnistrian în baza integrităţii teritoriale a suveranităţii şi a Republicii Moldova cu un statut special pentru Transnistria. România va continua să fie pivotul politic şi economic al acestui proces continuu de reformă prin care trece Republica Moldova. În perioada care a rămas până la sfârşitul anului, Guvernul va continua să finanţeze programele din Republica Moldova cu resursele pe care le mai are la dispoziţie. În şedinţa de guvern de miercuri va fi aprobată suma de 5 milioane de euro, alocate pentru continuarea programului de grădiniţe, iar în bugetul României pe 2015 vor fi prevăzute toate resursele pentru a continua proiectele şi programele începute cu Republica Moldova. Salut aceste măsuri şi felicit Guvernul condus de premierul Victor Ponta pentru viziunea coerentă şi consecventă cu care s-a implicat şi se implică în procesul de integrare a Republicii Moldova în Europa.
			Doamna Natalia-Elena Intotero: "1 Decembrie - ziua în care toate inimile de român bat la fel" Sărbătorim în fiecare an Marea Unire din 1 Decembrie 1918, ziua când Marea Adunare de la Alba Iulia a hotărât Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România. Este ziua în care românii ardeleni s-au adunat pe Câmpul lui Horea şi au transmis într-o manieră solemnă şi impresionantă lumii întregi dorinţa suflării româneşti din Transilvania de "a se uni cu Ţara", de a face România Mare. Au trecut de atunci 96 de ani. Suntem un singur neam prin unitatea aceluiaşi grai, a aceleiaşi credinţe, a aceloraşi datini şi obiceiuri, în asemănarea nedezminţită a întocmirilor şi aşezămintelor moştenite din bătrâni şi, mai presus de toate, în puterea morală a conştiinţei naţionale. Şi, astfel, o necesitate spirituală a creat condiţiile pentru împlinirea unei necesităţi istorice: naţiunea trebuia să trăiască într-un singur stat naţional. Această aspiraţie s-a dovedit mai puternică decât orice şi, punând în mişcare naţiunea, i-a dat acea forţă uriaşă care trecând peste toate obstacolele, să dea viaţă dorinţei sale: statul naţional unic. Vă îndemn, ca semn al mândriei de a fi român, să arboraţi Drapelul naţional, să purtaţi cocarde tricolore în piept, cu tricolorul în inimă, să fim alături de toţi românii care sărbătoresc Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. La acest ceas sărbătoresc, cu gânduri curate, cu sentimente pline de evlavie şi recunoştinţă pentru făptuitorii acestui act istoric sublim, vă adresez tuturor sincere urări de bine, sănătate şi împliniri, alături de tradiţionala urare: La mulţi ani, România!
			Doamna Neviser Zaharcu: "Lupta anti-SIDA ne priveşte pe toţi!" Deşi ne-am aflat cu toţii în febra sărbătoririi Zilei Naţionale a României, consider că nu trebuie să uităm că tot pe 1 decembrie a fost marcată Ziua Mondială de Luptă anti-SIDA. În acest scop, mai multe organizaţii nonguvernamentale derulează în această săptămână, în toată ţara, manifestări simbolice de solidaritate cu persoanele infectate şi afectate de ferocele virus HIV/SIDA. Ziua Mondială de Luptă împotriva HIV/SIDA se celebrează la 1 decembrie începând din 1988, ca un moment de oportunitate a oamenilor de pretutindeni de a se uni în lupta împotriva maladiei, de a fi alături de cei care se luptă cu boala, dar şi să-şi amintească de cei care nu mai sunt printre noi din această cauză. Din păcate, SIDA a ucis mai mult de 36 de milioane de oameni din întreaga lume în perioada 1981-2012, fiind una dintre cele mai mari şi încă nerezolvate probleme de sănătate publică la nivel mondial din istorie. În ciuda tratamentului antiretroviral, epidemia de SIDA afectează în prezent circa două milioane de vieţi în fiecare an, dintre care aproximativ 270.000 sunt copii. Nici datele statistice referitoare la România nu sunt dintre cele mai optimiste, deoarece peste 20.000 de români au fost infectaţi în ultimii 20 de ani cu HIV/SIDA, din care jumătate au fost copii. Din 1985, totalul deceselor înregistrate din cauza SIDA a fost de 6.367 cazuri, ceea ce este, fără îndoială, un fapt îngrijorător. Ca medic, susţin campaniile derulate de Ministerul Sănătăţii în vederea reducerii numărului persoanelor infectate cu HIV/SIDA, dar şi cele de informare şi educaţie a populaţiei, mai ales a grupurilor cu risc crescut asupra pericolului acestei maladii. Sunt convinsă că majorarea exponenţială a numărului românilor informaţi şi educaţi va avea drept efect imediat creşterea numărului de persoane care solicită efectuarea unui test de depistare a infectării cu HIV, dar şi adoptarea unui comportament sănătos la modul general. Un rol important îl au campaniile de informare realizate în incinta unităţilor de învăţământ, deoarece este evident că discuţiile cu elevii din şcoli şi licee sunt extrem de vitale în vederea prevenirii. Măsurile comune luate de autorităţi şi ONG-uri au drept scop diminuarea cazurilor de bravură răzbunătoare a unor bolnavi de SIDA, aşa cum s-a întâmplat recent cu tânărul de 25 de ani din Segarcea, după decesul căruia s-a aflat că era infectat, iar înainte de moarte a răspândit la rândul lui boala mai multor tinere din oraş. De asemenea, au existat infectări cu acest virus în mai multe licee din ţară, ca urmare a faptului că purtătorii nu şi-au anunţat victimele, fapt nu numai imoral, dar şi condamnabil în mod penal. Cred că în acest scop trebuie să acţioneze cu precădere autorităţile, pentru a nu mai înregistra astfel de cazuri nedorite, iar cei bolnavi să nu mai îmbolnăvească o serie de alţi oameni nevinovaţi.
			"Lecţia de patriotism" "A fi patriot nu este un merit, e o datorie. Numai cine nu socoate iubirea de ţară drept o datorie e în stare să se laude cu ea!" - astfel definea poetul George Topârceanu sentimentul de patriotism. La 96 de ani de la înălţătorul act al Marii Uniri, cred că patriotismul românilor nu a dispărut, ba dimpotrivă. Patriotismul este, de fapt, chintesenţa unirii şi solidarităţii noastre. Important este modul în care noi, românii, ne manifestăm acest patriotism, genetic în fiecare dintre noi. Cred cu tărie că nu este suficient să ne arătăm patriotismul numai cu prilejul unor astfel de momente fundamentale pentru istoria României, precum Ziua Naţională. Pentru că, aşa cum spunea inegalabilul Mihai Eminescu, "Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut, ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară". Tocmai de aceea, este vital să rememorăm puterea, toleranţa şi convingerea de care au dat dovadă, în urmă cu 96 de ani, făuritorii Marii Uniri de la Alba Iulia. Ei ne-au oferit o lecţie politică şi istorică perfect valabilă şi astăzi, cea a unităţii, solidarităţii şi dârzeniei, dar care, din nefericire, a fost estompată până în zilele noastre de anii grei ai regimului comunist, când românii au fost privaţi de cel mai preţios drept - libertatea. Astăzi însă avem din nou posibilitatea să demonstrăm că democraţia şi libertatea, recucerite cu curaj şi jertfă, ne pot fi folositoare pentru a intra cu adevărat în rândul ţărilor europene de primă mână. Patriotismul nu se strigă în gura mare. El trebuie arătat în fiecare zi, de fiecare român. Prin gesturile, faptele, lucrurile bune făcute permanent şi, poate, mai mult în anonimat decât în lumina reflectoarelor. A fi patriot înseamnă a-ţi ajuta aproapele, a fi conştiincios, luptător, devotat, capabil, competent, înţelegător. Sunt sigură că aşa suntem noi, românii, şi astfel am răzbit prin vicisitudinile istoriei. Să ne ajute Dumnezeu şi de acum înainte! La mulţi ani, România! La mulţi ani, români de pretutindeni! La mulţi ani, tulceni!
			Domnul Nicolae Păun: Consider că este de datoria mea ca preşedinte al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, în cadrul căreia funcţionează şi Subcomisia pentru monitorizarea drepturilor persoanelor private de libertate, să atrag atenţia colegilor mei deputaţi şi senatori că respingerea iniţiativei mele precedente privind amnistierea şi graţierea unor pedepse, nu a fost decât conformarea la o comandă externă, şi nu răspunsul cuvenit al aleşilor poporului la realităţile dure cu care se confruntă persoanele condamnate pentru infracţiuni cu pericol social redus şi care nu sunt recidiviste! Pentru acestea, solicit Ministerului Justiţiei să intervină de urgenţă în structura de organizare şi în funcţionarea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor din subordine, astfel încât această instituţie să fie de reeducare, aşa cum se declară, şi nu pentru aplicarea de tratamente inumane şi degradante. Pe această cale, reamintesc tuturor că - în perioada 2011-2014, în unităţile penitenciare s-au produs un număr de 363 de decese ale persoanelor private de libertate - pentru care cer autorităţilor responsabile să verifice în ce măsură cauza acestor decese a fost naturală. Datele din 2014 arată că spaţiile de detenţie din unităţile penitenciare erau cu totul neîncăpătoare, fiind închişi un număr de 33 353 deţinuţi la o capacitate de cazare normală de 18 955. Deci numărul persoanelor private de libertate era aproape de 2 ori mai mare decât capacitatea de cazare, conformă normelor europene. Concluziile despre condiţii le poate trage fiecare! Nerespectarea normelor europene în materie de condiţii umane de deţinere - 4 metri pătraţi pentru 1 deţinut - a condus la încălcarea demnităţii umane a persoanelor private de libertate şi, pe cale de consecinţă, la un număr mare de condamnări ale statului român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, în 2013 România a fost condamnată la plata 221.000 euro despăgubiri în favoarea foştilor deţinuţi reclamanţi, în urma a 32 de sentinţe CEDO în astfel de speţe, iar, în 2014, statul român a pierdut 11 procese similare, fiind obligat la plata a 64.000 de euro. După cum se ştie, reforma sistemului penal - prin actualul Cod penal - prevede reducerea limitei pedepsei maxime apropiată de cea minimă şi pune accentul pe recuperarea prejudiciului, ceea ce generează o serie de pedepse de scurtă durată sau cu suspendare pentru oameni care au greşit prima oară în viaţă. Tocmai în vederea rezolvării actualei situaţii dramatice a acestora, am în vedere elaborarea unei iniţiative legislative care să aibă ca obiect, de data aceasta, graţierea colectivă doar pentru pedepsele de durată scurtă, care n-au nimic de-a face cu corupţia sau infracţiunea de abuz în serviciu - de care s-ar face vinovaţi unii dintre demnitarii guvernărilor recente. Se cuvine să reamintesc aici că aria de incidenţă iniţială a propunerii mele legislative respinse a fost mult extinsă şi ca întindere, şi ca speţe ale infracţiunilor vizate de către Comisia sesizată în fond, ceea a condus la juste dezbateri aprinse, care ar fi fost evitate dacă iniţiativa ar fi rămas cea iniţială. Politicienii români care au criticat şi critică vehement propunerea mea legislativă respinsă recent nu au făcut-o din convingere, ci - mai ales - din cauza presiunilor internaţionale. Închei cu speranţa că nu va mai trebui să plătim toţi pentru condamnarea României la CEDO din cauza situaţiei dramatice pe care o trăiesc multe dintre persoanele private de libertate, supuse la tratamente inumane şi degradante în condiţiile sistemul penitenciar românesc.
			Domnul Niculae Mircovici: "Cu ce obraz aniversăm 25 de ani de libertate?!" Acum 25 de ani la Timişoara curajul a învins frica şi forţa regimului tiranic şi sub lozinca "Murim, dar suntem liberi!" s-a declanşat săptămâna magică care avea o singură finalitate, victoria, deoarece Dumnezeu era cu noi. Şi sacrificiul suprem însemna eliberarea şi era acceptat ca atare. Ridicarea întregii ţări în 22 decembrie a împlinit idealul şi am scăpat de regimul Ceauşescu şi chiar de comunism, credeam atunci. N-a fost să fie, în totalitate. Societatea şi-a dovedit recunoştinţa prin Legea nr.42/1990 şi nr.341/2004. În 2010, prin introducerea pe sub uşă a unor amendamente aleatorii, recunoştinţa a fost suspendată, cu motivarea situaţiei grele prin care trece ţara din punct de vedere economic. Revoluţionarii au înţeles şi ceea ce era de neînţeles, reducerea cu 100% a unei indemnizaţii, în condiţiile în care curba de sacrificiu era stabilită la 25% pentru ceilalţi. Din păcate o măsură imorală, dar legală, până la un punct, a devenit ilegală prin perpetuarea ei în timp. În 1989 ne-am ridicat la lupta pentru democraţie. Democraţia presupune ca o condiţie sine qua non respectarea legii. Or, tocmai Legea recunoştinţei faţă de eroi este încălcată. Guvernul anunţă creştere economică, excedent bugetar, iar ilegalitatea în privinţa celor care merită recunoştinţa naţiunii se păstrează cu nonşalanţă şi impertinenţă. Cred că este cazul să spunem stop, iar dacă cineva nu vrea să citească decizia nr.42/2014 a Curţii Constituţionale din care vă prezint: "Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012. Cu toate acestea, Curtea ţine să sublinieze că, deşi autorităţile au dreptul de a dispune cu privire la acordarea drepturilor băneşti pretinse de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, restrângerea ori suspendarea acestor drepturi şi în viitor, în condiţiile în care textele de lege care le prevăd nu au fost abrogate, ar putea justifica întrebarea dacă aceste drepturi mai există şi dacă nu cumva textele de lege care le prevăd au fost în fapt lipsite de eficienţă, aşa încât speranţa titularilor acestor drepturi, deşi are un suport legal, este în realitate lipsită de conţinut. Astfel, deşi formal limitată în timp, respectiv vizând durata unui an calendaristic, măsura de suspendare repetată a acestor drepturi, pentru mai mulţi ani la rând, ar putea afecta caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la existenţa acestor drepturi." Ieri am sărbătorit Ziua Naţională, zi care a fost impusă de Revoluţia Română, aşa cum Imnul naţional "Deşteaptă-te, române!" a fost stindardul idealului şi sacrificiului în 1989. Este momentul să ne purificăm prin intrarea în legalitate în totalitate.
			Doamna Niculina Mocioi: "Să nu lăsăm Complexul Energetic Oltenia să moară!" Situaţia economică a Complexului Energetic Oltenia, legată de evoluţia sau, mai degrabă, involuţia acestui sector din judeţul Gorj, regiunea pe care o reprezint în Parlament, mă determină să readuc în atenţia dumneavoastră situaţia în care se află angajaţii şi, în general, oamenii din această importantă zonă a ţării. O situaţie care, pe zi ce trece, capătă accente tot mai dramatice. Ceea ce se întâmplă este cu atât mai dramatic cu cât se produce pe fondul în care, în ultimii ani, Ministerul Economiei şi Departamentul pentru Energie au dat, în repetate rânduri, asigurări că lucrurile se îndreaptă spre un făgaş de normalitate. Despre îmbunătăţirea perspectivelor din sectorul energetic al Olteniei, despre investiţii de zeci de milioane de euro venite din partea unor investitori din China primim, constant, informaţii din partea Guvernului României. La fel ca oamenii din colegiul meu, îmi doresc ca toate acestea să nu fie doar simple declaraţii politice sau, mai rău, iluzii. În tot acest timp însă, constat, zi de zi, că realităţile din zona pe care o reprezint în Parlamentul României sunt cu totul altele decât cele despre care, în mod atât de optimist, ne vorbeşte Guvernul. Din fericire, protestul de acum două săptămâni, când 200 de angajaţi ai CEO au protestat faţă de nerespectarea contractului colectiv de muncă şi faţă de lipsa dialogului social, s-a încheiat, pentru că, în sfârşit, după mai bine de un an, o delegaţie a protestatarilor a fost invitată la o discuţie la prefect, unde au fost şi doi membri ai Directoratului CE Oltenia. A fost prima discuţie mai serioasă la care au participat şi doi membri din Directorat. Protestele vor fi sistate şi, sper, promisiunile să nu fie încălcate şi salariaţii să nu mai fie hărţuiţi. Aceştia au promis că nu vor rectifica bugetul pe minus la partea care priveşte fondul de salarizare, asta, în contextul în care oamenii se plâng că salariile lor au scăzut cu 22,8%, în timp ce ale managerilor au crescut cu 700%, asta în condiţiile în care managementul CE Oltenia este dezastros. Situaţia CE Oltenia este una dramatică. O spun datele financiare publicate la şase luni pe anul în curs. Am mai spus şi o repet, trebuie ca, măcar acum, să se recunoască că au susţinut la conducerea CE Oltenia o echipă care nu face altceva decât să dărâme sistemul. Vorbim până la urmă de toată economia Gorjului, care stă în funcţionarea acestui complex energetic. Trist este că, în loc să adopte măsuri care să conducă la eficientizarea muncii în cadrul acestui complex, la investiţii în retehnologizare şi echiparea sectorului, sunt desconsiderate eforturile pe care le fac aceşti oameni, şi anume acelea de a munci, în orice condiţii, pentru ca România să fie o ţară independentă din punct de vedere energetic. Din păcate, acest lucru îl înţeleg mult mai bine oamenii simpli, cum sunt minerii şi energeticienii de la CEO, decât responsabilii de la Bucureşti. Contextul geopolitic de astăzi ne obligă să reconsiderăm strategia naţională în domeniul energiei, la fel cum procedează Germania, Polonia, Franţa, Marea Britanie şi celelalte state europene. În acest context, cred că este inadmisibil ca, în timp ce ţările din Europa acţionează pentru valorificarea la maximum a resurselor şi potenţialului energetic naţional, noi să avem la dispoziţie resursele şi să le ignorăm. Sigur că şi în sectorul energetic, ca peste tot în economie, trebuie găsite soluţii pentru eliminarea pierderilor, soluţii pentru eficientizarea activităţii. Dar, în acelaşi timp, cred că măcar pentru zona Olteniei, în care viaţă social-economică s-a desfăşurat în jurul activităţii din minerit şi energie, în locul simplelor calcule aritmetice, balanţa economico-financiară trebuie să ţină cont şi de factorul social, de oamenii care trăiesc aici. În primul rând pentru aceşti oameni, dar în acelaşi timp, pentru a conserva potenţialul energetic al României şi în următorii ani, cred că atât Guvernul României cât şi Parlamentul au datoria să facă nimic mai mult decât ceea ce şi-au asumat în faţa acestor oameni. Închiderea minelor a fost o experienţă tristă, comunităţi întregi de oameni au ajuns în stare de insolvenţă, de sărăcie. Asta se poate întâmpla şi cu minerii şi energeticienii de la CEO. De aceea, cer Guvernului să găsească acele soluţii - prin investiţii în retehnologizarea şi modernizarea sectorului energetic, în deschiderea de noi capacităţi de producţie ş.a.m.d. - care să conducă la independenţa energetică a ţării şi la crearea de locuri de muncă. Toate aceste aspecte enumerate în declaraţia mea politică reprezintă ecoul neliniştilor din aceste zile ale oamenilor din Oltenia. Se spune că la Complexul Energetic Oltenia se vrea insolvenţa. Pentru că gigantul energetic este pe pierdere, este posibil ca actuala putere să încerce să aducă societatea în pragul falimentului, pentru a o vinde ulterior la un preţ de nimic. Şi atunci viitorul este sumbru la Complexul Energetic Oltenia. După ce a fost făcută publică situaţia actuală a complexului, unitatea înregistrând pierderi uriaşe, mă tem şi se tem şi oamenii din colegiul meu că scopul va fi atins de actuala putere: acela de a pune pe butuci gigantul energetic al Olteniei şi de a-l vinde pe nimic. Este inadmisibilă situaţia că CEO a pierdut piaţa internă de cărbune, o sursă importantă de venit. Faptul că firme din toată ţară importă cărbune, în loc să cumpere de la CEO, distruge compania. La ora actuală salvarea CEO înseamnă realizarea unui mix energetic, soluţie care, pentru Guvernul actual, nu reprezintă o prioritate. Păcat! Protestele oamenilor s-au încheiat. Sper ca promisiunile pe care Guvernul şi clasa politică românească şi le-au asumat în faţa lor să fie onorate, iar această unitate strategică a Olteniei, măcar în ceasul al 12-lea, să fie scoasă din criză şi să nu fie lăsată să moară!
			Domnul Octavian Petric: "Ziua mondială de combatere a HIV/SIDA" Celebrată în fiecare an pe 1 decembrie, această zi, proclamată de Preşedintele Statelor Unite ale Americii în 1995, este dedicată creşterii gradului de conştientizare a pandemiei de SIDA cauzată de răspândirea infecţiei cu HIV. Programul Naţiunilor Unite pentru HIV/SIDA (ONUSIDA) a devenit operaţional în 1996 şi a preluat planificarea şi promovarea Zilei Mondiale SIDA. Mai degrabă decât să se concentreze pe o singură zi, ONUSIDA a creat Campania Mondială SIDA în 1997 şi se concentrează pe tot parcursul anului pe comunicaţii, prevenire şi educaţie. Diferite guverne şi organizaţii au declarat luni diferite ca Luna conştientizării SIDA. Cele mai populare alegeri sunt octombrie şi decembrie. Decembrie este aleasă pentru a coincide cu Ziua mondială de combatere a SIDA. La nivel mondial, 35,3 milioane de persoane trăiesc cu HIV-SIDA, din care aproape 3,5 milioane sunt copii, în timp ce aproximativ 7.000 de persoane sunt infectate zilnic, dintre acestea, 12.732 trăiesc în România, conform ultimei statistici publicate pe 30 septembrie 2014. Peste 18.000 de cazuri HIV/SIDA au fost înregistrate în total în România din 1986 până în septembrie 2012. Dintre acestea, 6.077 de persoane şi-au pierdut viaţa, iar numărul celor care se îmbolnăvesc este în creştere. Peste 540 de cazuri noi au fost raportate numai în 2012, potrivit UNAIDS. Biroul Naţiunilor Unite pentru HIV/SIDA (UNAIDS) arată că, în România, de la începutul epidemiei în 1986 până în septembrie 2012, au fost înregistrate 18.083 de cazuri de HIV/SIDA. Aşa cum se arată într-un comunicat UNAIDS, se înregistrează o creştere a cazurilor noi de infecţie cu HIV transmise pe cale heterosexuală, 278 cazuri noi în 2012, şi o creştere rapidă a cazurilor de infecţie cu HIV în rândul populaţiei cu risc crescut de infectare, respectiv 157 cazuri noi în 2012. S-au înregistrat progrese în prevenirea transmiterii HIV de la mamă la făt, numărul de noi infecţii în rândul copiilor fiind în scădere în comparaţie cu anii trecuţi (24 cazuri noi în 2010 comparativ cu 12 cazuri noi în 2012). În perioada 2011 - 2015, mesajul campaniei mondiale de luptă împotriva HIV/SIDA este "Ţinta zero: zero infecţii noi cu HIV. Zero discriminări. Zero decese prin SIDA". Campania din acest an îşi propune acces universal la prevenţia HIV, tratament, îngrijiri şi suport, reducerea numărului persoanelor infectate cu HIV/SIDA şi informarea şi educarea populaţiei, mai ales a grupurilor cu risc crescut, asupra HIV/SIDA. Obiectivele campaniei sunt: creşterea numărului de persoane informate şi educate în legătură cu HIV/SIDA creşterea numărului de persoane, în special din grupele de risc, care solicită efectuarea unui test de depistare a infectării cu HIV şi creşterea numărului de persoane care adoptă un comportament sănătos în relaţie cu HIV/SIDA. Declar public că susţin campania de combatere a infecţiei cu HIV/SIDA şi mă alătur eforturilor naţionale şi internaţionale de stopare a acestui flagel.
			Domnul Ovidiu-Cristian Iane: "Valorile anului 2014" Furia aceasta care a putut fi remarcată în timpul campaniei prezidenţiale, cât şi atacurile lansate la adresa celor care au votat cu Victor Ponta sunt doar câteva dintre repercusiunile regimului ultimilor zece ani. Tinerii au fost neîndreptăţiţi şi ignoraţi, iar ura pe care au resimţit-o a fost, cu dibăcie, canalizată către Partidul Social Democrat. Intoxicaţi cu prognoze false, conform cărora candidatul social-democrat va aduce cu sine comunismul în această ţară, aceştia au fost împiedicaţi să vadă ceea ce PSD este cu adevărat: un partid reînnoit, cu oameni tineri şi idei împrospătate. PSD a propus un candidat tânăr care a demonstrat că, atât timp cât se află în slujba cetăţenilor, în desfăşurarea actului de guvernare, ideologia politică nu are nicio semnificaţie. În timpul exercitării mandatului său de prim-ministru a adoptat măsuri atât de dreapta, cât şi de stânga. Câteva mici exemple sunt reglementarea Legii voluntariatului, neimpozitarea profitului reinvestit, reducerea CAS, acordarea de ajutoare categoriilor defavorizate şi revenirea pensiilor şi salariilor la valoarea de dinaintea tăierii. De asemenea, vizitele lui Victor Ponta în Republica Chineză au fost folosite cu josnicie în această propagandă, pentru a inocula în conştiinţa oamenilor ideea că PSD înseamnă comunism, frig şi beznă. Adevărul este că relaţia economică a României cu China este imperioasă în actualul context economic al zonei euro, dat fiind faptul că doar în primele luni ale acestui an schimburile comerciale au totalizat 1,6 miliarde de dolari. Dar opinia publică a fost, din nefericire, în acest caz, dezinformată. Dovada că Victor Ponta ar fi fost un preşedinte bun era chiar acolo, reflectată în economie, trebuia doar să îţi doreşti să vezi. De ce o parte a tinerilor noştri au ales un candidat obscure, care nu a prezentat niciun program politic şi nici direcţia pe care o va stabili pentru România, afirm cu mâhnire că nu am înţeles, dar dreptul de a alege este un drept câştigat. Aş dori să pot spune că acum ştiu ce îşi doresc tinerii pentru ţară, pentru viitorul lor şi valorile pe care vor să le regăsească în membrii clasei politice, dar acest lucru a devenit incert atunci când şi-au oferit votul unui candidat care nici măcar o dată nu li s-a adresat direct, dar respect această decizie a lor. Partidul Social Democrat s-a constituit atunci când ţara avea nevoie de echilibru şi stabilitate. Acest partid nu înseamnă funcţii politice sau recunoaştere socială, ci el a avut rolul de a oferi cetăţenilor încredere în instituţiile statului şi în posibilităţile pe care ţara le poate oferi. Având în vedere lungul drum pe care acest grup politic l-a parcurs şi etapa consolidată în care a ajuns, doresc să menţionez că nu ne vom împiedica de o înfrângere care vine în urma numeroaselor victorii. Mai mult, vom ieşi mai înţelepţi şi mai buni din această înfrângere, urmând a ne continua misiunea pe care ne-am asumat-o, aceea de a veghea asupra intereselor oamenilor care ne-au ales.
			Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru: "România, campioană la proceduri de infringement" Codaşi în Europa când vine vorba de performanţe, România este însă campioană la încălcarea legislaţiei europene. România riscă să ajungă în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene după ce Comisia Europeană a lansat două noi proceduri de infringement împotriva ţării noastre. Prima dintre ele vizează securitatea aprovizionării cu gaze naturale. Practic România este acuzată că a încălcat normele europene neadoptând un plan de acţiune preventivă, respectiv un altul de urgenţă şi neinformând Comisia Europeană cu privire la deciziile ţării noastre referitoare la permiterea fluxurilor bidirecţionale de gaze naturale la nivel transfrontalier. Termenul a expirat încă din anul 2012, ceea ce demonstrează încă o dată inconştienţa şi incompetenţa autorităţilor române în tratarea unor subiecte de interes major. Cea de-a doua procedură de infringement face referire la tratamentul fiscal discriminatoriu aplicat persoanelor fizice nerezidente care obţin venituri în România. Comisia avertizează că, prin impozitarea veniturilor independente desfăşurate de persoane fizice nerezidente, se constituie o restricţie la libera prestare a serviciilor şi la libera circulaţie a capitalurilor în cadrul pieţei interne. România a primit termen două luni pentru a se conforma obligaţiilor ce îi revin prin calitatea de ţară membră a UE, în caz contrar Comisia putând să decidă înaintarea cauzei la Curtea de Justiţie. Astfel de anunţuri trec, de obicei, neobservate în spaţiul public, însă ele ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă pentru autorităţile de la Bucureşti, care şi în faţa unor astfel de avertismente ridică din umeri neputincioase. România trebuie să-şi câştige locul demn pe care îl merită între statele europene. Vorbim de o construcţie puternică, de viitor, bazată pe valorile libertăţii, ale statului de drept şi ale responsabilităţii, în care România, dacă ar reuşi să se integreze cu adevărat, nu ar avea parte decât de beneficii. Când apar astfel de avertismente din partea Comisiei Europene, mai ales că de cele mai multe ori vorbim de netranspunerea în legislaţia românească a celei europene, ele ar trebui de urgenţă dezbătute la nivelul Guvernului şi, în cazul în care este nevoie, desigur, în Parlamentul României în vederea soluţionării lor, înainte ca ţara noastră să ajungă în astfel de situaţii. Ce este, totuşi, mai dureros decât atât este că trec anii de la primirea notificării, iar noi nu reacţionăm.
			Domnul Paul Dumbrăvanu: Deşi nu am competenţele necesare, consider a fi de datoria mea să mă alătur numeroşilor specialişti care sunt de părere că educaţia copiilor noştri trebuie adaptată noilor rigori, întrucât metodele clasice de învăţare nu se mai pliază pe nevoile generaţiei actuale. Curricula sistemului de învăţământ românesc s-a dedicat aproape integral dezvoltării intelectuale a copiilor, dar nu a reuşit până acum să îi ajute să înţeleagă şi să-şi gestioneze emoţiile în mod corespunzător. Psihologii şi specialiştii în educaţie consideră că inteligenţa emoţională nu reprezintă doar un capriciu al societăţii civilizate, ci şi o necesitate urgentă a sistemului educaţional actual. Această nevoie i-ar ajuta pe cei mici să se dezvolte armonios nu doar intelectual, ci şi afectiv. Astfel, până la ora actuală, cursurile de dezvoltare socio-emoţională, chiar dacă au fost predate numai în afara sistemului educaţional instituţionalizat, au avut efecte extrem de benefice asupra copiilor şi trebuie luată în calcul predarea lor în cadrul învăţământului de masă. Un curs de dezvoltare socioemoţională i-ar ajuta foarte mult pe copii, mai ales pe cei din gimnaziu, să se adapteze mult mai bine la mediul social, să-şi facă mult mai uşor prieteni de joacă şi să relaţioneze mult mai eficient cu profesorii şi colegii. Potrivit specialiştilor, un asemenea curs ar influenţa dezvoltarea cognitivă, pregătirea şi adaptarea la mediu şi ar preveni apariţia problematicii datorate dezechilibrelor emoţionale şi comportamentale. Mai mult decât atât, potrivit specialiştilor în educaţie, dacă un asemenea curs ar fi implementat în planul de învăţământ, acesta nu ar trebuie să depăşească o oră pe săptămână, ceea ce înseamnă că nu ar trebui făcute eforturi foarte mari pentru a schimba actualul sistem educaţional din punct de vedere al programei şcolare. Cu toate că aceste beneficii sunt recunoscute, problema principală o reprezintă faptul că Ministerul Educaţiei nu este deocamdată pregătit din punct de vedere organizatoric pentru introducerea cursului de inteligenţă emoţională în şcoli, din cauza numărului relativ mic de psihologi şcolari. O soluţie pentru această problemă o poate reprezenta realizarea de parteneriate între autorităţi şi centrele de psihologie specializate, astfel încât acest program de o adevărată importanţă pentru dezvoltarea copiilor noştri să fie implementat, măcar în anii de gimnaziu. Pentru toate motivele prezentate, consider că un program de implementare a dezvoltării emoţionale a copiilor în şcoli este mai mult decât necesar, întrucât trebuie să preţuim atât sănătatea fizică, cât şi dezvoltarea mentală şi emoţională a copiilor noştri încă de la cele mai fragede vârste. De aceea susţin ideea unei ore pe săptămână de dezvoltare emoţională în sistemul de învăţământ instituţionalizat.
			Domnul Paul Dumbrăvanu: Potrivit ultimelor date statistice, 3,5 milioane de români suferă de obezitate. Dintre aceştia, un număr însemnat este alcătuit din tinerii cu vârsta până în 18 ani, precum şi din studenţi. Dacă în cazul adulţilor am susţinut că trebuie promovat un program naţional de combatere a obezităţii, în cazul acestor două categorii de tineri putem promova şi alte metode de combatere şi prevenire a acestei tulburări. O astfel de metodă ar fi susţinerea unui număr mai mare de activităţi sportive şi de ore de educaţie fizică şi sport în şcoli. Din păcate în şcolile şi liceele din România numărul orelor de educaţie fizică şi sport variază, dar nu depăşeşte niciodată două ore pe săptămână. Situaţia este şi mai alarmantă în rândul acelor facultăţi unde sportul este o disciplină opţională şi de cele mai multe ori lipseşte din curricula studenţilor. Specialiştii susţin că activitatea fizică ajută la menţinerea unei circulaţii sangvine corespunzătoare, la creşterea cantităţii de sânge care ajunge la creier şi a nivelului de endorfine din organism. Acestea din urmă reduc stresul, îmbunătăţesc starea de spirit şi oferă persoanei o atitudine calmă. În ceea ce îi priveşte pe elevii ce practică în mod constant o activitate sportivă s-a observat că nivelul de concentrare şi rezultatele şcolare sunt mult mai mari. În mod concret, elevii cu condiţie fizică rezultată în urma sportului sunt mult mai puţin tentaţi să lipsească de la şcoală, să aibă un comportament neadecvat, să aibă sarcini nedorite (în cazul fetelor) sau să comită suicid, toate acestea fiind asociate cu o situaţie şcolară mult mai bună. O serie de studii au subliniat faptul că tinerii care alocă timp activiăţilor fizice au parte de o mai bună concentrare, de o reducere a dezechilibrelor ce pot apărea în organism şi de note mari în ceea ce priveşte activităţi de scriere, citit şi de calcul. Consider că toate aceste studii realizate de specialişti nu ar trebui să facă altceva decât să ne determine să susţinem introducerea unui număr mai mare de ore de educaţie fizică şi sport în şcoli, ce ar fi utile nu numai pentru prevenirea obezităţii elevilor români, ci şi pentru sănătatea lor în general sau pentru performanţele lor academice. De asemenea, deşi sunt conştient de dificultăţile pe care le traversează studenţii români şi de programul încărcat pe care îl au la această vârstă, un sistem prin care aceştia ar fi recompensaţi pentru că participă la orele opţionale de educaţie fizică în facultate ar fi mai mult decât benefic.
			Domnul Petru Movilă: "Istoria se rescrie pentru Republica Moldova" Votul primit de către partidele proeuropene din Republica Moldova confirmă traseul pe care moldovenii l-au ales în ultimii ani şi consolidează şi certifică toate acţiunile şi demersurile făcute până la acest moment. Susţinerea pe care România şi Uniunea Europeană au arătat-o Republicii Moldova nu a fost în zadar. Faptul că astăzi putem constata că partidele care şi-au arătat orientat proeuropeană au primit cele mai multe voturi din partea cetăţenilor moldoveni arată că, indiferent de presiunile făcute de Rusia, alegătorii nu s-au lăsat intimidaţi şi au confirmat prin votul lor opţiunea europeană. Ultimii ani au fost grei pentru cetăţenii din Republica Moldova. Conflictele din Transnistria, presiunile externe puternice, atât social, cât şi economice, cât şi campania antieuropeană, au avut ca scop declarat îndepărtarea Moldovei de România şi de Uniunea Europeană. Însă toate aceste evenimente arătă clar că, indiferent de greutăţile întâmpinate, drumul pentru Republica Moldova este clar, fără dubii, Uniunea Europeană. O alianţă a partidelor proeuropene poate garanta că reformele democratice vor continua. Cred că este timpul ca România să-şi intensifice demersurile de susţinere a cetăţenilor moldoveni, mai ales acum, când votul de duminică a arătat clar opţiunile vecinilor noştri. Indiferent de scorul obţinut de partidele proruse şi de mesajele acestora, opţiunea moldovenilor rămâne Europa, fără niciun dubiu. Am încredere că reformele vor fi continuate şi că acordul de asociere va fi implementat cu succes, contrar a ceea ce a afirmat Igor Dodon, preşedintele socialiştilor. Liderii partidelor proeuropene trebuie să aibă maturitatea politică să accepte să construiască o alianţă trainică, care să garanteze toate aceste lucruri. Orgoliile politice pot costa scump Republica Moldova, iar toate demersurile şi acţiunile făcute de-a lungul anilor vor fi în zadar. Ceea ce se decide în aceste zile la Chişinău poate oferi răspuns la o întrebare istorică: vor într-adevăr moldovenii să intre în UE? Le urez liderilor politici din Moldova vă aibă capacitatea să negocieze pentru Europa şi să înţeleagă că, la acest moment, au şansa să rescrie istoria Republicii Moldova.
			Domnul Radu Babuş: "Întreprinderile mici şi mijlocii şi strategia Europa 2020" Este esenţial ca interesele şi circumstanţele specifice ale IMM-urilor să fie luate în considerare în elaborarea tuturor politicilor şi programelor de finanţare ale Uniunii. Viitorul cadru financiar va fi conceput astfel încât să faciliteze participarea întreprinderilor mici la programele de finanţare, prin simplificarea normelor, prin reducerea costurilor de participare, prin accelerarea procedurilor de atribuire şi prin punerea la dispoziţie a unui "ghişeu unic" pentru a veni în ajutorul beneficiarilor de fonduri ale Uniunii. Datorită importanţei sale pentru realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020, îmbunătăţirea mediului de afaceri pentru IMM-uri este menţionată în şase dintre cele şapte iniţiative emblematice ale Strategiei Europa 2020: O politică industrială pentru era globalizării, O Uniune a inovării, Tineretul în mişcare, O agendă digitală pentru Europa, O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, O agendă pentru noi competenţe şi locuri de muncă. De o importanţă deosebită pentru noul program este iniţiativa emblematică "O politică industrială pentru era globalizării", care a conturat o nouă abordare strategică, menită să stimuleze competitivitatea europeană, precum şi înfiinţarea şi creşterea întreprinderilor mici şi mijlocii şi promovarea unei culturi antreprenoriale. Noul program propus va oferi, de asemenea, un instrument care poate servi şi altor obiective de politică. Reţeaua întreprinderilor europene va oferi mijloacele pentru stabilirea de legături cu alte programe şi iniţiative, în ceea ce priveşte difuzarea descendentă a informaţiilor, promovându-le, precum şi o colectare ascendentă a feedback-urilor de la părţile interesate. Ea va continua să furnizeze informaţii, sfaturi şi sprijin IMM-urilor în ceea ce priveşte programele de mediu şi respectarea reglementărilor. Sinergiile cu alte programe vor fi sporite la maximum. Activităţile de garantare propuse în noul program vor funcţiona alături de activităţile de garantare finanţate în baza fondurilor structurale ale Uniunii şi a instrumentului de microfinanţare Progress. Instrumentele de capital de risc vor veni în completarea celor prevăzute în cadrul Orizont 2020 - noul program-cadru pentru cercetare şi inovare. Programul va evita, de asemenea, suprapunerile cu alte programe, în special în domeniul promovării spiritului antreprenorial şi în domeniul competenţelor antreprenoriale. O atenţie deosebită va fi acordată şi complementarităţii noului program cu instrumentul de parteneriat propus. Va fi esenţial ca acţiunea externă a Uniunii să fie complementară dimensiunii externe a agendei interne de asigurare a unei dezvoltări durabile şi a locurilor de muncă în Europa.
			Domnul Radu Babuş: "Societatea europeană şi pensiile ocupaţionale" Societatea europeană îmbătrâneşte. Sistemele de pensii din Uniunea Europeană trebuie să se adapteze pentru a asigura pensii adecvate, sigure şi viabile, lucru dificil de realizat. Abordarea eficace a acestor provocări impune realizarea de acţiuni care să fie coordonate îndeaproape de către statele membre. În primul rând, sunt necesare standarde mai ridicate de guvernanţă care să reflecte cele mai bune practici la nivel naţional în urma crizei economice şi financiare, pentru a proteja membrii şi beneficiarii schemelor şi a facilita furnizarea de pensii la nivel transfrontalier în condiţii de siguranţă. Unele instituţii pentru furnizarea de pensii ocupaţionale sunt instituţii financiare de mari dimensiuni, iar disfuncţionalităţile acestora ar putea să afecteze stabilitatea financiară şi să aibă consecinţe sociale semnificative. Acest lucru este deosebit de important, având în vedere că tot mai multe scheme de pensii ocupaţionale sunt bazate pe contribuţii determinate. În al doilea rând, trebuie reduse divergenţele în materie de reglementare, cerinţele care se suprapun şi procedurile transfrontaliere excesiv de împovărătoare. Instituţiile transfrontaliere pentru furnizarea de pensii ocupaţionale sunt limitate în prezent. Dar este foarte probabil ca presiunea crescândă asupra sectorului pensiilor ocupaţionale să se accentueze semnificativ, având în vedere reducerea continuă a sistemelor publice de pensii, instituţiile transfrontaliere pentru furnizarea de pensii ocupaţionale putând juca un rol din ce în ce mai important în furnizarea de pensii ocupaţionale. De altfel, mai multe state membre au introdus noi legi menite să stimuleze instalarea pe teritoriul lor a instituţiilor pentru furnizarea de pensii ocupaţionale. În al treilea rând, au fost constatate lacune semnificative în ceea ce priveşte nivelul informaţiilor furnizate membrilor şi beneficiarilor schemelor de pensii din întreaga Uniune Europeană. Mulţi membri nu sunt conştienţi că drepturile lor de pensie nu sunt garantate sau că acestea ar putea, chiar dacă au fost acumulate, să fie reduse de către instituţiile pentru furnizarea de pensii ocupaţionale, ceea ce nu s-ar întâmpla în cazul altor contracte financiare. De asemenea, membrii schemelor nu sunt adesea conştienţi de impactul semnificativ al comisioanelor asupra drepturilor de pensie. Sectorul instituţiilor pentru furnizarea de pensii ocupaţionale se dezvoltă în numeroase state membre în care pensiile ocupaţionale jucau până în prezent un rol limitat, inclusiv prin stabilirea de cadre de reglementare. Dacă nu se stabileşte un cadru de reglementare actualizat la nivelul Uniunii Europene, există în prezent riscul ca statele membre să continue să dezvolte soluţii divergente, accentuând astfel fragmentarea la nivelul reglementării. În plus, materializarea îmbunătăţirii performanţei pensiilor ocupaţionale necesită perioade îndelungi de timp. Lipsa de acţiune imediată ar duce la pierderea unor oportunităţi în ceea ce priveşte economiile de costuri şi randamentul investiţiilor, precum şi la realizarea de planificări financiare neadecvate de către milioane de europeni. De asemenea, ar creşte în mod disproporţionat povara pentru generaţiile mai tinere şi s-ar submina solidaritatea între generaţii.
			Doamna Raluca Surdu: Dacă săptămâna trecută am abordat ca temă necesitatea alocării unor resurse financiare decente pentru apărarea României, în contextul în care în perioada imediat următoare vom avea discuţii privind bugetul României pentru anul 2015, consider că este necesar să discutăm astăzi şi despre investiţiile atât de necesare pentru educaţia României. Aceasta în condiţiile în care România este ţara care alocă cel mai mic buget educaţiei din toată Uniunea Europeană, atât cheltuielile bugetare, cât şi cele private în educaţie fiind de 4,1% din PIB, comparativ cu 4,7% - media în Europa de Est, şi 5,4% - media UE. Iar acest lucru se simte şi va avea consecinţe şi mai grave în următoarea perioadă, deoarece, conform unui studiu realizat de UNICEF - "Costul Investiţiei Insuficiente în Educaţie în România", dacă România menţine investiţia în învăţământ la acest nivel, va pierde în următorii zece ani între 12 şi 17 miliarde de euro. Astfel, reprezentanţii UNICEF au atras atenţia că dacă România va menţine bugetul educaţiei la 4,1% din PIB, obiectivele UE 2020, asumate prin documentul central al activităţii Comisiei Europene - Strategia "Europa 2020", nu vor fi îndeplinite. În aceste condiţii, obiective precum diminuarea părăsirii timpurii a şcolii nu vor fi atinse, calitatea educaţiei măsurată prin diferite teste, cum ar fi PISA, nu va fi îmbunătăţită, iar rata şomajului de asemenea va stagna, sau, mai rău. În schimb, în situaţia în care România îşi sporeşte bugetul educaţiei cu până la 6% din PIB până în 2025, obiectivele strategiei "Europa" 2020 vor avea mai multe şanse să fie realizate, rezultatele PISA vor atinge media ţărilor OECD, iar adăugarea unui an de şcolarizare va aduce câştiguri de 2,9% din PIB. Este paradoxal faptul că odată cu criza economică, moment în care investiţia în educaţie trebuia să fie şi mai importantă datorită rolului recunoscut pe care aceasta îl poate juca pentru depăşirea perioadelor de colaps economic, în România, trendul alocării fondurilor pentru educaţie a devenit unul descendent, ajungând, de la 4,24% din PIB în 2009, la 3,6% în 2013 şi la 4,1% în 2014. Acest lucru s-a întâmplat, deşi noi toţi ne-am asumat prin Pactul naţional pentru educaţie alocarea a 6% din PIB pentru acest domeniu. Cred că acum este momentul ca noi toţi să ne asumăm real responsabilitatea pentru starea sistemului educaţional din România, să conştientizăm importanţa investiţiei în educaţie ca sursă de dezvoltare sustenabilă a statului pe termen lung, beneficiile pe care aceasta le poate genera la nivelul societăţii şi totodată să respectăm asumările făcute la nivel naţional şi internaţional în ceea ce priveşte finanţarea educaţiei. Consecinţele subfinanţării educaţiei nu reprezintă o noutate pentru nimeni şi sunt cunoscute de către opinia publică: rezultatele dezastruoase de la bacalaureat; salariile demotivante, extrem de mici pentru profesorii debutanţi; taxele pe care studenţii le plătesc şi care au devenit din ce în ce mai mari; rata abandonului şcolar şi universitar, care este printre cele mai mari din Europa; iar lista poate continua. Sistemul de învăţământ nu mai poate trăi din cârpeli. Fără o investiţie reală nu putem avea o dezvoltare sustenabilă a educaţiei. Modul în care tratăm educaţia reflectă responsabilitatea pe care o avem pentru viitorul acestei ţări!
			Doamna Raluca Turcan: "Cer Guvernului Ponta un buget echilibrat, corect şi profesionist!" Deficitul bugetar generat de Victor Ponta nu a fost unul capabil să rezolve probleme pe termen lung, ci doar să satisfacă unele mofturi imediate - pomenile electorale. Guvernul Ponta nu are o viziune economică! Nu a prezentat bugetul pentru anul viitor, 2015, nu ştie să ne spună încotro se va îndrepta economia ţării. Solidaritatea socială nu înseamnă pomeni electorale, ci stimularea categoriilor sociale vulnerabile pentru a intra pe piaţa muncii, ajutor pentru a creşte, şi nu pentru a rămâne în sărăcie! În acest moment, Guvernul Ponta vrea să negocieze cu partenerii internaţionali un deficit de 2%, faţă de ţinta asumată de 1,4%. Acest fapt înseamnă un singur lucru: pentru proasta guvernare vor plăti toţi românii. Eurostat anunţa în urmă cu 4 săptămâni că România ar putea urca cu deficitul real chiar până la 2,8%, în cazul că va continua politicile din anul 2014. Solicit Guvernului Ponta să vină de urgenţă cu bugetul pentru 2015 în Parlament. Bugetul trebuie să prevadă minim două ţinte strategice pentru anul viitor: fonduri pentru investiţii şi un buget pentru educaţie cât mai apropiat de 6% din PIB! În caz contrar, ne vom lupta şi în următorii 10 ani cu un deficit mare şi cu pierderi consistente de la bugetul de stat. Ultimul studiu UNICEF arată că o majorare a bugetului Educaţiei la 6% va duce la creştere a PIB-ului cu aproape 1%. Iar cu cât vom avea o populaţie mai educată, cu atât va creşte PIB-ul ţării şi vor scădea cheltuielile publice pentru prevenirea şomajului, a violenţei, pentru sănătate publică şi îngrijire medicală. România poate avea un viitor economic prosper, iar pentru aceasta trebuie să cheltuim banii inteligent!
			Doamna Raluca Turcan: "Victor Ponta a sacrificat siguranţa românilor pentru voturi!" Victor Ponta a pus în pericol siguranţa românilor inaugurând în mare grabă, cu doar 2 zile înainte de turul 2 al alegerilor prezidenţiale, tronsonul 3 al Autostrăzii Orăştie - Sibiu. Guvernul PSD se lăuda că va construi 1200 km de autostradă. Nu a reuşit să inaugureze nici măcar un singur km de drum până în ajunul alegerilor prezidenţiale. Deschiderea celor aproximativ 22 km de autostrada a fost doar un exerciţiu prost de imagine, realizat în detrimentul soluţiilor sigure de trafic. Circulaţia pe tronsonul Sălişte-Cunţa s-a deschis înaintea alegerilor prezidenţiale, pe 14 noiembrie 2014, iar după nici 10 zile de circulaţie au apărut problemele: o crăpătură în asfalt care indică grave vicii de proiectare! Principalii vinovaţi sunt: prim-ministrul Ponta şi ministrul transporturilor Ioan Rus, care s-au ambiţionat să "inaugureze" acest tronson, deşi lucrările de consolidare impuse de alunecările de teren din zonă erau încă în desfăşurare! Ceea ce s-a întâmplat pe tronsonul 3 al Autostrăzii Orăştie-Sibiu după 10 zile de circulaţie este încă o dovadă a incapacităţii Guvernului Ponta, a lipsei de respect faţă de români şi o măsură a iresponsabilităţii fără margini. Ponta, împreună cu ministrul Ioan Rus, au inaugurat o lucrare neterminată şi trebuie să-şi asume vina prin demisie!
			Doamna Raluca Turcan: "Dacă vrem un viitor mai bun pentru copiii acestei ţări, trebuie să redirecţionăm minim 5% din PIB pentru educaţie" Ultimul raport prezentat de UNICEF ne arată locul pe care-l ocupăm în Europa - unul marginal! Conform experţilor internaţionali, România va pierde între 12 şi 17 miliarde de euro până în 2025 dacă nu creşte investiţia în educaţie! O majorare a bugetului Educaţiei la 6% va duce la creşterea PIB-ului cu aproape 1%. România are nevoie de creşterea calităţii capitalului uman, nu de pomeni electorale! Un an în plus de şcoală creşte veniturile cu 8-9%, reduce riscul de a deveni şomer cu 8% şi cel de apariţie a unor probleme grave de sănătate cu 8,2%. Absolvenţii de liceu şi şcoli profesionale câştigă cu 25% - 31% mai mult decât cei care au terminat doar ciclul primar şi gimnazial. Câştigurile obţinute de persoanele care termină o facultate le depăşesc cu aproape 67% pe cele ale elevilor care renunţă la şcoală după învăţământul secundar superior. Creşterea proporţiei absolvenţilor de facultate de la 13,6% la 19% în 2025 ar duce la mărirea PIB-ul cu aproximativ 3,6%. O creştere a gradului de educaţie şi a formării profesionale reduce cheltuielile publice pentru prevenirea şomajului, a violenţei, pentru sănătatea publică şi îngrijirea medicală. Dacă vrem un viitor mai bun pentru copiii acestei ţări, trebuie să redirecţionăm minim 5% din PIB pentru educaţie, nu între 3 şi 4%, cum se întâmplă în acest moment! Soluţia pe care o propun este ca acest prag de minim 5% din PIB pentru educaţie să fie introdus în Constituţie, astfel încât niciun guvern să nu poată lua bani de la educaţie şi să-i redirecţioneze către alte domenii!
			Doamna Raluca Turcan: "Dreptul la educaţie gratuită este încălcat pentru 200.000 de copii!" România este din nou printre ultimele ţări din Europa. UNICEF arată că avem cu 15% mai puţini absolvenţi de facultate decât media europeană, iar 200.000 de copii nu au acces la nicio formă de învăţământ. Între 37% şi 40% dintre elevii de 15 ani din România abia ştiu să citească, să scrie şi să calculeze. Acest raport arată că 6% din populaţia de vârstă şcolară a României nu are acces la educaţie! Pentru 200.000 de copii Constituţia este încălcată, nu au acces gratuit la învăţământ! Cer autorităţilor să se trezească şi să pună educaţia pe primul loc! Oamenii incompetenţi de la vârful sistemului trebuie să plece, persoanele capabile trebuie să se implice, educaţia copiilor trebuie adusă printre priorităţile de gradul zero ale României!
			Doamna Raluca Turcan: "Mai multe femei mor din cauza violenţei domestice decât în accidentele rutiere!" Violenţa domestică este de neacceptat! Nimic şi nimeni nu poate să o justifice! Din păcate, aceasta este o realitate şi atinge toate categoriile sociale. Anual, în România, 600.000 de femei cad victime ale abuzurilor sexuale şi violenţei domestice. Violenţa domestică este cel mai urât caz de violenţă, pentru că acolo sunt suflete murdare, pentru că se petrece în spatele uşilor închise şi rămâne acolo. Copiii care asistă la aceste acte de cruzime rămân traumatizaţi pentru toată viaţa. Ca iniţiator al Legii privind combaterea violenţei în familie îndemn ca toate persoanele agresate să folosească pârghiile legale, ordinul de restricţie, adăposturile pentru persoanele abuzate şi să nu tolereze violenţa domestică sub nicio formă! Trebuie să rupem tăcerea! Violenţa domestică nu este o normalitate socială. Indiferenţa, blamarea, nepăsarea sunt atitudini care îngreunează efortul victimelor de a ieşi din situaţia de violenţă. Este nevoie de sprijinul tuturor celor din jur!
			Doamna Raluca Turcan: "PNL cere demisia miniştrilor Pricopie şi Costoiu pentru ignorarea cercetării româneşti!" În decembrie 2014, în România există o instituţie care nu funcţionează pentru că decidenţii nu vor. Decidenţii sunt: primul-ministru Victor Ponta, ministrul educaţiei Remus Pricopie şi ministrul delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică, Mihea Costoiu. De doi ani de zile cercetarea românească a fost abandonată de ministrul Mihnea Costoiu. În ultimii doi ani, Guvernul nu a elaborat metodologia de aplicare a strategiei pentru cercetare, nu a numit un consiliu de cercetare pentru Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI) şi a redus la limita de jos finanţarea pentru proiectele de cercetare! UEFISCDI a câştigat respectul partenerilor europeni prin modul în care a gestionat selecţia şi finanţarea proiectelor de cercetare-inovare şi a reuşit să pună ordine în finanţarea cercetării româneşti. Nu au mai existat suspiciuni de fraudare a concursurilor de proiecte, de alocare a fondurilor pe criterii politice. De când a venit PSD la guvernare, această instituţie a fost marginalizată. Doar 25% din fondurile ministerului pentru cercetare sunt direcţionaţi către această instituţie. În plus, Guvernul a redus considerabil finanţarea pentru proiectele de cercetare. Cer premierului Victor Ponta: Demisia miniştrilor Remus Pricopie şi Mihnea Costoiu; Creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene pentru proiecte de cercetare; Atragerea tinerilor în domeniul cercetării; Ca cei doi miniştri, Remus Pricopie şi Mihnea Costoiu, înainte de a-şi prezenta demisiile, să publice raportul anual, prevăzut de lege (Legea nr 1/2011, art. 216 alin. (2) lit. j), privind starea învăţământului superior. În ultimii trei ani, cei doi miniştri au încălcat legea, prin nepublicarea acestuia. Le solicit, să prezinte raportul, aşa cum cere Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2014, art. 94 alin. (2) litera V, în faţa Parlamentului. PNL cere demisia miniştrilor Pricopie şi Costoiu pentru că a fost ignorată.
			Doamna Roberta Alma Anastase: "Incompetenţa Guvernului Ponta taxată încă o dată de Comisia Europeană" Comisia Europeană a lansat săptămâna trecută două noi proceduri de infringement împotriva României. Prin aceste acţiuni, instituţia europeană demonstrează, încă o dată, faptul că actualul Executiv este corigent la două materii importante: fiscalitate (tratamentul fiscal discriminatoriu aplicat persoanelor fizice nerezidente care obţin venituri în România) şi securitatea aprovizionării cu gaze naturale. Concret, în cazul impozitului aplicat persoanelor fizice nerezidente în România care realizează venituri din activităţi independente, Comisia Europeană îndeamnă guvernul condus de Victor Ponta să acţioneze la nivel legislativ conform normelor europene. Aceleaşi recomandări sunt făcut şi în cazul securităţii aprovizionării cu gaze naturale. Dat fiind actualul context geopolitic, aprovizionarea cu gaze naturale a devenit un subiect sensibil, ce necesită o atenţie sporită din partea statelor membre. În consecinţă, Comisia Europeană atrage atenţia Guvernului asupra neîndeplinirii condiţiilor prevăzute în Regulamentul UE nr.994/2010. Conform comunicatului emis de instituţia europeană "până în prezent, România nu a notificat Comisiei adoptarea unui plan de acţiune preventivă şi a unui plan de urgenţă, aşa cum prevede Regulamentul privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale, şi nici nu a informat Comisia cu privire la deciziile sale referitoare la fluxurile bidirecţionale de gaze naturale." Incapacitatea de transpunere în legislaţia naţională a directivelor europene reprezintă încă un examen picat de guvernul lui Victor Ponta, un guvern incompetent, cu un premier subordonat baronilor locali. Victor Ponta şi miniştrii cabinetului său trebuie să înţeleagă, măcar acum, pe ultima sută de metri, că a guverna o ţară nu este un joc de copii. România are nevoie de politici coerente şi o mai mare responsabilitate a actului de guvernare.
			Doamna Rodica Nassar: "Vaccinarea împotriva gripei sezoniere" Gripa sezonieră este una dintre principalele afecţiuni acute cu care se confruntă populaţia în special în lunile de toamnă şi iarnă şi este caracterizată prin focare epidemice ce durează, de regulă, între 6 şi 8 săptămâni. Boala se manifestă prin inflamarea bruscă a tractului respirator (nasul, sinusurile, gâtul şi plămânii), persoanele afectate acuzând o stare generală degradată, simptomele obişnuite pentru gripă fiind febra, frisoanele, tusea, durerile musculare şi articulare, cefaleea, oboseala şi astenia. Formele cele mai severe ale gripei, însoţite de o rată mare a complicaţiilor şi a deceselor, apar mai ales la copii, la vârstnici şi la persoanele cu boli cronice. Populaţia poate fi protejată prin vaccinare, vaccinul antigripal având o eficacitate de 89% în prevenţia transmiterii gripei la adulţii sănătoşi. Pentru persoanele incluse în categoriile cu risc, cea mai importantă modalitate de prevenţie a complicaţiilor gripei este vaccinarea antigripală efectuată la începutul toamnei, împreună cu adoptarea metodelor generale de prevenţie. Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă vaccinarea anuală înaintea începerii fiecărui sezon gripal. Vaccinarea trebuie efectuată, în special, în cazul persoanelor aflate în grupele de risc (femeile însărcinate, copiii între 6 luni şi 5 ani, persoanele trecute de 65 de ani, persoanele care au afecţiuni cronice, precum şi personalul sanitar). Pentru a reduce incidenţa îmbolnăvirilor prin gripă sezonieră, Ministerul Sănătăţii a anunţat deja că anul acesta vor fi utilizate 500.000 de doze de vaccin antigripal pentru vaccinarea persoanelor cu vârsta peste 65 de ani, precum şi pentru vaccinarea copiilor şi bătrânilor instituţionalizaţi, gravidelor, personalului medical şi persoanelor cu boli cronice, în special boli respiratorii, cardiovasculare şi metabolice. Ca în fiecare an, conform calendarului stabilit, campania de imunizare vizează reducerea îmbolnăvirilor prin gripă sezonieră şi se va derula în cadrul cabinetelor medicilor de familie şi în unităţile sanitare cu paturi. În aceste condiţii, se reduce riscul unei infecţii gripale, iar în cazul în care va fi contactată, boala va fi mai puţin severă.
			Doamna Sanda-Maria Ardeleanu: "Nu Moş Crăciun trebuie să aducă elevilor Abecedare!" Asistăm şi anul acesta la o nouă anomalie a sistemului de învăţământ, la o dovadă în plus că Ministerul Educaţiei nu are capacitatea de a gestiona actul educaţional. Este 3 decembrie 2014, anul şcolar a început de 2 luni, iar elevii nu au nici acum Abecedare. Anunţul că o parte din manualele de clasa I şi a II-a au ajuns la Inspectoratele şcolare din anumite judeţe a oferit o rază de speranţă părinţilor şi cadrelor didactice, însă problema nu a fost nici pe departe rezolvată. În campania electorală desfăşurată toată luna noiembrie, "premierul-candidat", alături de marea majoritate a miniştrilor, au anunţat un lung şir de măsuri în domeniul învăţământului, dorind să distragă atenţia de la problemele grave, de fond, cu iz de corupţie. Mă refer aici la repetatele şi controversatele licitaţii pentru manualele şcolare, care ne-au adus în situaţia de a nu avea, probabil nici până la finalul anului 2014, Abecedarele pentru elevii de clasa I. Nu vorbim de o culegere de probleme sau de un caiet ajutător la clasă, vorbim de cartea-simbol a copilului care păşeşte pentru prima oară într-o sală de clasă, vorbim de un reper în parcursul educaţional al generaţiei care abia a început şcoala. Este inadmisibil să vorbeşti de viitoare măriri salariale ale personalului din învăţământ, să promiţi iar şi iar modificarea Legii educaţiei naţionale nr.1/2011, pe care oricum deja o distrugi sistematic, când nu poţi pune pe bănci un manual pentru elevii din România, în condiţiile în care obligaţia statului prin Constituţie este asigurarea gratuităţii învăţământului general. Cum este posibil ca, în acest context fără precedent, să fii preocupat să faci, la televizor sau în mari adunări electorale, anunţuri de o veridicitate îndoielnică şi lipsite de principialitate, angrenând oamenii şcolii şi punându-i în ingrata poziţie de a primi cei 150 de euro pentru o aşa-zisă dezvoltare profesională, dar care nu trebuie justificaţi în nicio formă, deşi provin dintr-un program european? (se pare că acum "s-a schimbat modificarea" şi banii trebuie justificaţi prin acţiuni generate de perfecţionare). De ce aceste sume de bani au fost virate automat în conturile cadrelor didactice chiar în campania electorală? Oare Guvernul României se aştepta ca din aceste sume cadrele didactice să achiziţioneze şi câte un abecedar elevilor? Nu trebuie să mai rămânem pasivi la asemenea tentative de a destabiliza sistemul de învăţământ, ci trebuie să revenim la o stare de normalitate. Este imposibil să ignorăm că, în timp ce anumite societăţi comerciale care editează manuale aşteaptă un cadou din partea Ministerului, părinţii elevilor de clasa I şi a II-a cheltuiesc sume importante pe caiete speciale care să ţină loc de manuale. Cât vom mai tolera acest act de incompetenţă cu grave suspiciuni de corupţie asupra învăţământului? Mai are cineva din această echipă guvernamentală a domnului Victor Ponta legitimitatea de a garanta dreptul constituţional la învăţătură şi la educaţie gratuită? Este luna decembrie, anul şcolar 2014-2015 a început de două luni, se apropie Sărbătoarea Crăciunului. Oare Ministerul Educaţiei îl aşteaptă pe Moş Crăciun să aducă Abecedarele copiilor din clasa I sau are totuşi o strategie care să salveze respectarea procedurii constituţionale?
			Doamna Sanda-Maria Ardeleanu: "Am intrat în epoca «Nu au votat cu Ponta»" Cu tristeţe am constatat că am păşit într-o nouă epocă, şi anume, epoca "Nu au votat cu Ponta". Spun asta ca urmare a unor afirmaţii ale colegilor din PSD şi care mă obligă, în numele cetăţenilor pe care îi reprezint, să iau atitudine, astăzi, de la tribuna Parlamentului. La Suceava, săptămâna trecută, s-a discutat în Consiliul Local un proiect iniţiat de colegii din PNL care viza înfiinţarea unei grădiniţe cu program prelungit în cartierul Obcini. Această grădiniţă este absolut necesară, în condiţiile în care vorbim de un cartier mare, tânăr, în care locuiesc numeroase familii cu copii preşcolari. Singura grădiniţă din zonă este una cu program normal şi găzduieşte peste 300 de copii. Spaţiul este insuficient, grupele supradimensionate, iar o nouă grădiniţă în acest cartier a devenit o necesitate de grad 0 pentru Suceava. Colegii din PNL nu doar că au avut iniţiativa, ci au venit şi cu o soluţie pentru înfiinţarea acestei grădiniţe, şi anume: amenajarea ei într-o clădire deja existentă, a cărei destinaţie iniţială a fost tocmai cea de grădiniţă. Costurile sunt reduse, iar implementarea proiectului s-ar realiza rapid. În faţa acestei propuneri, consilierii locali PSD au votat împotriva proiectului afirmând cu cinism: "Nu au votat cu Ponta". Vă sunt aici datoare cu o explicaţie suplimentară: în cele 7 secţii de votare din cartierul Obcini, şi vorbim aici de secţii cu un număr mare de alegători pe listele electorale permanente ale municipiului Suceava, scorul obţinut de candidatul Klaus Iohannis a fost de 63,41%, faţă de 36,59%, cât a obţinut candidatul Victor Ponta. Sunt de acord cu ceea ce au zis consilierii PSD, şi este evident că locuitorii din Obcini nu au votat cu Victor Ponta, însă este normal ca ei să plătească pentru asta? Acest fenomen al ranchiunii postcampanie nu trebuie să afecteze buna funcţionare a deliberativelor locale şi judeţene. Asemenea ieşiri publice, asemenea imixtiune ale politicului în decizii ce privesc buna desfăşurare a vieţii sociale într-un municipiu reşedinţă de judeţ cu ample proiecte europene, în care membri ai Consiliului Local efectuează nenumărate deplasări în străinătate pentru a prelua idei şi a le aplica apoi în oraşul lor, nu au ce căuta, şi vor fi aspru sancţionate de cetăţeni. Însă, până atunci, preşcolarii tot nu vor avea o grădiniţă cu program prelungit, iar soluţiile mult promise de PSD, de actualul Guvern, de actualul ministru al învăţământului nu se regăsesc în realitate, ba dimpotrivă, cele existente sunt respinse cu obrăznicia unui răspuns halucinant pentru un partid care a făcut campanie sub sloganul: "Preşedintele care uneşte". Stimaţi colegi deputaţi, fac un apel către dumneavoastră: să-i invităm la dialog pe colegii noştri din ţară şi să-i rugăm să folosească ambiţiile politice în mod constructive, deoarece votul românilor ne-a oferit lecţia de care întreaga clasă politică avea nevoie: nu se mai doresc acţiuni politicianiste şi scandaluri sterile, ci soluţii concrete pentru dezvoltarea comunităţilor locale.
			Domnul Giureci-Slobodan Ghera: "La mulţi ani, România! La mulţi ani, români!" În urmă cu două zile, la 1 Decembrie, am sărbătorit Ziua Naţională a României, ziua unităţii neamului românesc, expresie a românismului universal. La 10 mai 1866, Prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringer depunea jurământul în faţa Adunării Reprezentative a Principatelor Române Unite şi devenea domnitor al României, astfel încât ziua de 10 mai devenea, pentru prima dată, Ziua Naţională a României. Rămâne până în 1947 inclusiv, când Camera Deputaţilor a proclamat Republica Populară Română, iar ziua de 23 august a fost adoptată drept Sărbătoare Naţională de Stat. După revoluţia anticomunistă din 1989, Parlamentul României adoptă în iulie 1990 legea prin care ziua de 1 Decembrie devine sărbătoare naţională, dată care a rămas până astăzi. Fie că vorbim de 10 mai, de 23 august sau de 1 decembrie, aceste zile reprezintă simboluri naţionale româneşti, fiind sărbătorite fiecare în epoca sa - regalitate, comunism sau democraţie - stat de drept - ca "Ziua Naţională a României", zile în care s-a scris istoria acestei ţări şi care îi unesc pe românii de pretutindeni. Astfel, chiar la mii de kilometri depărtare de casa părintească, plecaţi de ani buni din ţară sau prezenţi fiind pe tărâmul strămoşesc, vocea românilor s-a făcut auzită de oriunde s-ar afla aceştia. Bucuria şi căldura ce au răzbătut din mesajele de "La mulţi ani!", transmise ţării în care s-au născut şi în al cărei viitor cred, au făcut înconjurul lumii actuale, globalizate, în care totuşi ne păstrăm fiinţa românească şi ne menţinem ca neam. 1 Decembrie este o zi specială pentru naţiunea noastră, o zi care reprezintă unitatea naţională, desăvârşirea statului naţional ca act de voinţă al naţiunii române, cu obiective naţionale legate de propria sa dezvoltare şi obiective naţionale legate de locul ei în Europa şi în lume. Sărbătoarea naţională a tuturor românilor este cel mai bun moment pentru a uni românii din ţară şi românii de pretutindeni, este sărbătoarea de suflet a tuturor românilor! La mulţi ani, România!
			Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu: "Drumul Republicii Moldova spre Vest" Trăim cu toţii câteva dintre momentele marcante sub care istoria geopolitică a Europei răsăritene se rescrie, momente în care polii de putere ai bătrânului continent oscilează între Vest şi influenţa Rusiei. Avem deja de-a face cu o situaţie critică în Ucraina, unde Rusia îşi exercită de ceva vreme influenţa prin forţă armată şi prin abuzuri, clamându-şi drepturile asupra vechilor sale teritorii. Este de menţionat faptul că alegerile din aceste zile din Republica Moldova vin în contextul unei crize geopolitice iminente, în cadrul cărora poporul basarabean trebuie să ia o decizie democratică de a îşi alege o nouă majoritate parlamentară, între un partid comunist mai vocal ca oricând, ce se bucură de o popularitate de neînţeles, şi o rezistentă democratică şi liberală consistentă, formată din câteva partide cu ideologie de dreapta. Deşi situaţia votului din Republica Moldova arată un scenariu pozitiv, de orientare către marile puteri ale Vestului, precum şi dorinţa poporului moldovean pentru aderarea acesteia la Uniunea Europeană, trebuie ţinut cont şi de contextul dificil al acestui an dominat de conflicte şi vărsări de sânge la Est de graniţele României, având în vedere că Rusia pare să pregătească, aşsa cum o arată previziunile, situaţii similare Ucrainei şi pe alte teritorii foste sovietice. Este elocvent faptul că ultimul recensământ din Republica Moldova vine să confirme oficial existenţa unei minorităţi ruse consistente pe teritoriul său, o minoritate ce pare să aibă atât reprezentativitate în Parlamentul de la Chişinău, prin Partidul comuniştilor din Republica Moldova; dar şi prin câteva partide extremiste de stânga, o minoritate ce doreşte să îşi ceară o serie de drepturi asupra teritoriilor şi care se pregăteşte să ceară protecţie Rusiei, poate, în cel mai rău caz, într-o situaţie similară cu cea din Ucraina. Eu cred că avem nevoie să rămânem uniţi în astfel de momente, să fim văzuţi ca atare în plan geopolitic, atât în faţa Uniunii Europene, cât şi a NATO, pentru a putea evita împreună orice fel de conflicte la graniţele României şi ale Moldovei şi a opri înaintarea Rusiei spre Vest prin abuzurile de care a dat dovadă până acum. În contextul alegerilor parlamentare din Republica Moldova, fac un apel la curaj şi demnitate pentru poporul moldovean, un apel asupra faptului că nu au fost uitaţi niciodată de fraţii lor de peste Prut, iar România va reprezenta un aliat vocal şi activ în sprijinirea acestui stat atât de apropiat de sufletul nostru, al românilor, stat care a avut numai de suferit după recâştigarea independenţei sale. Aceste alegeri democratice pun în joc soarta Republicii Moldova ca stat independent, miza fiind evitarea alipirii ei la nonvalorile unei Rusii mult prea hegemonice şi abuzive, pe care aceasta le arată în prezent, şi care trebuie eradicate cu orice preţ. Aşa că, dragi moldoveni, dragi basarabeni, aveţi grijă de soarta voastră! E în mâinile voastre! Europa şi-a întors faţa spre voi şi orice abuz asupra voastră va fi vizibil şi judecat aspru la nivel mondial, dar voi, numai voi aveţi cuvântul decisiv de spus!
			Doamna Tamara-Dorina Ciofu: "Necesitatea înăspririi legislaţiei antifumat" Legislaţia antifumat din România acoperă o arie largă de situaţii şi în mare parte este coroborată cu legislaţia europeană. În practică însă, lucrurile stau cu totul altfel. Zonele unde fumatul este permis nu sunt amenajate corespunzător şi, astfel, nefumătorii devin fumători pasivi fără voia lor. În România, numărul fumătorilor pasivi este estimat la 6,4 milioane, în condiţiile în care în ţara noastră sunt 5 milioane de fumători. Potrivit statisticilor la nivel global, românii fumează cel mai mult în baruri şi în cluburi (94,4%), în restaurante (86,6%), precum şi în unităţile de învăţământ (47,5%). Ca medic, nu pot decât să subliniez cât mai mult importanţa unei legislaţii complete care protejează nefumătorii de efectele nocive ale fumatului. Dacă în spaţiile private expunerea la fumul de ţigară este opţiunea fiecăruia în parte, în spaţiile publice, în instituţii, şcoli, spitale acesta trebuie interzis, ca peste tot în Uniunea Europeană şi în toate ţările dezvoltate din lume. Având în vedere că reducerea numărului de fumători este şi o prioritate asumată a Uniunii Europene, consider că şi România trebuie să facă mai mult pentru sănătatea cetăţenilor săi. De aceea, în septembrie a.c. am iniţiat un proiect legislativ prin care se urmăreşte completarea legislaţiei în vigoare în ceea ce priveşte protejarea nefumătorilor. Astfel, prin completarea articolului 1 al Legii nr.349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun, se interzice fumatul în spaţiile autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, ale instituţiilor şi unităţilor de învăţământ, precum şi în unităţile sanitare, de stat şi private. Este ferma mea convingere că prin introducerea acestui amendament, legislaţia românească antifumat se va apropia mai mult de logica măsurilor europene în domeniu, şi, mai important, vom face un pas înainte spre un mediu civilizat pentru nefumători. Aşadar, vă solicit sprijinul dumneavoastră în adoptarea acestui amendament, în perioada de dezbatere parlamentară ce urmează.
			Doamna Tamara-Dorina Ciofu: "Construirea unui spital de îngrijiri paliative în Botoşani" Lipsa fondurilor destinate sistemului de sănătate a făcut ca în anii de tranziţie, infrastructura spitalicească să se deterioreze odată cu trecerea timpului. Cu toţii recunoaştem că în unităţile medicale româneşti, condiţiile de spitalizare, dotările şi echipamentele nu sunt întotdeauna la cele mai înalte standarde, aşa cum merită orice pacient român. Cu toate acestea, judeţul pe care îl reprezint în Parlamentului României, judeţul Botoşani, va avea un nou spital, primul după 1989. Împreună cu autorităţile locale, cu specialiştii în administraţie din Primăria municipiului Botoşani, cu specialişti din administraţia centrală am reuşit demararea demersurilor pentru construirea unui spital destinat recuperării şi îngrijirii paliative a bolnavilor cronici din întreg judeţul. Astfel, prin accesarea fondurilor puse la dispoziţie de Compania Naţională de Investiţii în cadrul unui Program naţional de dezvoltare se va putea construi un spital destinat special celor care au nevoie de îngrijire specializată, cu o capacitate de 141 de paturi, care să preia din volumul de internări ale Spitalului Judeţean Mavromati şi Spitalului de Recuperare. Nevoia de a construi o nouă unitate spitalicească în Botoşani porneşte de la faptul că în ţara noastră nivelul populaţiei îmbătrânite creşte simţitor de la an la an. O populaţie îmbătrânită este totodată şi o populaţie bolnavă, cu nevoi speciale. Cum spitalele judeţene nu pot asigura îngrijire specializată pe termen lung pentru bătrânii rămaşi fără sprijin din partea familiei, autorităţile au obligaţia de a crea facilităţi pentru ca aceştia să fie bine îngrijiţi. Acest proiect este deosebit de important pentru judeţul Botoşani, aşa cum este important şi pentru alte regiuni ale ţării. Fac un apel către toţi parlamentarii ce reprezintă judeţul, indiferent de culoarea politică, să sprijine acest proiect, atât de benefic pentru comunitatea noastră. Fără unitate şi colaborare nu vom putea să obţinem fondurile necesare pentru a vedea acest proiect inaugurat în perioada următoare. Mă bazez pe faptul că punţile de legătură pe care le-am stabilit între autorităţile locale şi cele centrale sunt suficient de solide pentru ca acest proiect să fie finalizat în cel mai scurt timp.
			Doamna Valeria-Diana Schelean: "Ponta Preşedinte, et pereat mundus!" Marele noroc al României e că este născută sub o zodie bună, că destinul ei, deşi nu unul uşor, a fost totuşi plin de momente de graţie în care poporul a arătat că se poate cu uşurinţă ridica la înălţimea momentelor istorice pe care le traversează. Marele noroc al României a fost că în acele clipe astrale în care istoria naţiunii şi a cetăţenilor ei atârna de un fir de aţă, românii au găsit forţa, înţelepciunea, puterea şi hotărârea de a se lupta pentru ce cred, de a merge înainte, de a face alegerea corectă. Războiul de Independenţă, Primul Război Mondial, Marea Unire, Revoluţia din 1989 reprezintă tot atâtea momente glorioase pentru români, aşa cum reprezintă puncte decisive de turnură în istoria acestei ţări. Marele noroc al României este că marii săi lideri au fost, de cele mai multe ori, personalităţi luminate, români adevăraţi, capabile să vadă nu doar interesul imediat al ţării, dar şi viitorul pe durata uneia sau chiar a mai multor generaţii, oameni care înţelegeau istoria, o trăiau şi simţeau o responsabilitate faţă de istorie. Mai presus de toate, marele noroc al României a fost că marii săi lideri au fost, mai mereu, preocupaţi să facă bine ţării şi poporului lor, iar atunci când nu au reuşit să facă bine, măcar nu au făcut rău cu bună-ştiinţă. Marele ghinion al României este că a ajuns să fie prim-ministru Victor Ponta. Spun asta pentru că ieri a fost 1 Decembrie şi pentru că, după o perioadă de două săptămâni între alegerile prezidenţiale şi Ziua Naţională, răstimp ce ar fi putut fi folosit de românii cu opţiuni politice diferite pentru a se apropia unii de alţii, atenţia şi energia noastră au fost îndreptate tot către domnul Ponta. Am putut afla, aproape 20 de milioane de români şi o lume întreagă, cum a fost posibil ca zeci de mii de români, poate chiar o sută şi ceva de mii de conaţionali, să stea la coadă, să fie înghesuiţi, batjocoriţi, dispreţuiţi, pentru că nu voiau altceva decât să voteze. Răspunsul este simplu: s-a întâmplat aşa pentru că aşa a vrut domnul Ponta. Şi el a vrut aşa pentru că şi-a dorit să ajungă preşedintele României şi nu conta ce trebuia să se întâmple ca să ajungă ce şi-a dorit. Ponta Preşedinte, et pereat mundus. Am aflat, astfel, că domnul Ponta, alături de domnul Dragnea, au fost elementele centrale din complotul de a nu-i lăsa pe românii din străinătate să voteze. Am aflat că, la sfatul domnului Dragnea, domnul Ponta a dat dispoziţii subordonaţilor săi din partid şi Guvern să nu mărească numărul de secţii de votare pentru românii din străinătate, pentru că se temeau de votul lor. Dar românii, aceşti români care de fiecare dată au găsit o metodă să facă istorie, le-au arătat că oricât de ticăloşi ar fi conducătorii, poporul este mai puternic şi mai hotărât să facă bine. Am putut afla toate aceste lucruri pentru că lideri din partidul din care face parte şi domnul Ponta au ridicat perdeaua şi au arătat cum a funcţionat un grup politic organizat în scopul câştigării alegerilor chiar şi în ciuda democraţiei. Am mai putut afla cum s-a putut ca în doar patru ani de când a preluat conducerea unui partid politic, Victor Ponta să-l transforme într-un aparat de luptă împotriva democraţiei. Ca să înţelegeţi cât de uriaşă este contraperformanţa lui Victor Ponta în raport cu democraţia românească şi cu partidele politice, vreau să vă redau un citat din Ionel Brătianu, rostit acum 106 ani, de la aceeaşi tribună a Camerei Deputaţilor, de la care am onoarea să mă adresez: "Un partid politic este necesar pentru a da vieţii politice acea continuitate în raport cu viaţa statului care dăinuieşte veacuri şi pe care viaţa omului, care nu dăinuieşte decât ani, este incapabilă s-o dea; condiţiunea esenţială însă este ca partidul politic să fie născut din aceste interese mari pe care el are menirea de a le apăra şi de a le servi; un partid politic trebuie să fie constituit astfel încât încrederea acelora care îl conduc să se rezeme nu pe o hipertrofie a personalităţii lor sau pe poftele partizanilor lor, ci pe acel sprijin de înaltă esenţă morală pe care îl ai când simţi că reprezinţi aspiraţiunile legitime ale neamului". Victor Ponta reprezintă tot ce a scris Ionel Brătianu cu condiţia să fi pus negaţia în faţă. Victor Ponta a constituit PSD astfel încât acest partid să se rezeme pe o hipertrofie a personalităţii sale şi pe poftele baronilor săi, indiferent că au fost pofta de bani sau pofta de putere, sau chiar a făcut ca PSD să se rezeme pe propriile sale pofte, precum pofta de a deveni preşedinte. Victor Ponta a fost străin, acesta este cuvântul, străin de acel sprijin de înaltă esenţă morală de care vorbea Ionel Brătianu, pentru că Victor Ponta nu a reprezentat niciodată aspiraţiile legitime ale neamului. Motivul este unul simplu: Victor Ponta nu este imoral, aşa cum mulţi s-au grăbit să judece. El este amoral. Este lipsit de orice element de moralitate. Aşa cum un vas permite apei să ia forma sa, aşa şi moralitatea lui Victor Ponta nu există, ci este înlocuită de orice alte elemente, precum aroganţa, autosuficienţa, iluzia de omniscienţă sau, pur şi simplu, tupeul. Anul parlamentar se apropie de final. O să discutăm în curând bugetul pe anul viitor, o altă mostră a capacităţii lui Victor Ponta de a-şi cumpăra prieteni politici, aliaţi guvernamentali şi, cel mai important, linişte. Iar apoi, în februarie, va începe o nouă sesiune parlamentară. Iar lui Victor Ponta îi spun: Nu aduce anul, ce aduce ceasul! Marele noroc al României a fost însă faptul că a reuşit să-şi făurească o viaţă demnă şi un viitor în ciuda conducătorilor ei nepotriviţi. Iar după fiecare perioadă mai puţin fericită, a venit o perioadă de expansiune şi dezvoltare, aşa cum după noapte vine dimineaţa. Epoca lui Victor Ponta se apropie de final, este doar o problemă de timp, iar timpul este puţin. Epoca lui Klaus Iohannis stă să răsară, iar dimineaţa României este la orizont! La mulţi ani, români! La mulţi ani, România!
			Domnul Vasile Gudu: "1 Decembrie - Ziua Naţională a României, simbolul unităţii şi libertăţii naţionale" Anul acesta România a sărbătorit 96 de ani de când, la Alba Iulia, a avut loc Unirea Transilvaniei cu Regatul României. O zi în care avem datoria să ne amintim de cei care au luptat pentru a creiona în timp adevăratele valori şi virtuţi democratice de care ne bucurăm acum. La 1 Decembrie 1918 se înfăptuia România Mare prin revenirea Transilvaniei, Basarabiei şi a Bucovinei la România. Nu am fi trăit probabil niciodată acest moment fără existenţa unor bărbaţi de stat vizionari precum premierul Ion I.C.Brătianu, Regele Ferdinand şi, nu în ultimul rând, generalii români care au condus marile bătălii ale unirii din Primul Război Mondial, la Marăşti, Mărăşeşti si Oituz. 1 Decembrie 1918 este punctul de referinţă în veacuri al reunirii tuturor românilor în acelaşi stat. Istoria din acel moment ne învaţă că putem să răzbim în momente grele numai cu solidaritate şi coeziune, prin definirea coerentă a interesului naţional. De Ziua Naţională a României primul meu gând se îndreaptă către toţi cei care au construit proiectul naţional şi care nu au precupeţit niciun efort în lupta lor pentru atingerea acestui ideal. Fără viziunea lor, astăzi nu am fi putut vorbi de România. În paginile istoriei noastre sunt aşternute faptele de vitejie ale zecilor de mii de români care nu au renunţat şi nu au vrut să cunoască înfrângerea, în ciuda tuturor frământărilor şi a momentelor dificile. De aceea, trebuie să privim cu mândrie către trecut şi cu motivaţie şi determinare către viitor. Cinstind memoria celor care şi-au dat viaţa pentru ca România să devină o ţară independentă, democratică, suverană, trebuie să demonstrăm prin faptele noastre că interesul naţiunii este mai presus de orice. Că însemnele naţionale, apărate şi păstrate cu dârzenie de veacuri, sunt principiile cele mai de preţ şi valori absolute care merită orice sacrificiu. Şi oricât de greu ne-a fost, oricât de firavă a fost speranţa, indiferent de furtunile care s-au abătut asupra noastră, România a înflorit întotdeauna ca naţiune, ca o mare familie. 1 Decembrie 1918 reprezintă pentru români unirea de neam, ca voinţă şi ca fundament al spiritualităţii româneşti. Generaţiile viitoare au de învăţat de la aceste momente istorice, cu atât mai mult cu cât mai avem de traversat un alt eveniment crucial pentru naţiunea română: 22 decembrie 1989, prăbuşirea unui regim comunist care părea etern. România trece prin momente dificile, însă numai împreună putem construi un viitor de care să fim mândri. Românii sunt recunoscuţi pentru spiritul constructiv, pentru generozitate, pentru cutezanţă, pentru bunătate. Să arătăm în continuare că România este o ţară democratică, un membru de seamă în marea familie europeană. Cu gândul la realizarea acestui obiectiv contemporan urez tuturor cetăţenilor români la mulţi ani într-o Românie prosperă şi demnă, o Românie a lucrului bine făcut! La mulţi ani, România!
			Domnul Vasile Iliuţă: "Agricultura trebuie stimulată!" România are un potenţial uriaş în agricultură, dar această activitate continuă şi în zilele noastre să se facă cu sapa, la limita supravieţuirii, iar în această situaţie de supravieţuire se află mulţi agricultori români. De ce oare autorităţile statului român nu înţeleg sau nu vor să înţeleagă că acest potenţial agricol de necontestat ar putea să asigure hrana pentru milioane de oameni, de ce oare nu învăţăm de la celelalte ţări din UE că agricultura trebuie să fie considerată o industrie. În ultimii ani, majorarea preţurilor la motorină, la pesticide, la seminţe, dar şi sumele mici primite de agricultori de la stat îi determină pe aproape jumătate dintre cei care au sub cinci hectare de teren agricol să îl vândă sau să îl dea în arendă. Supărarea acestora se referă strict la faptul că nu îşi pot recupera, după un an de muncă, nici măcar banii investiţi în culturile agricole. Este adevărat că în acest an Dumnezeu a ţinut cu noi şi producţia agricolă a fost bună, dar nu a adus neapărat venituri mai mari pentru agricultori, care trebuie ajutaţi, stimulaţi, pentru că agricultura trebuie să fie influenţată de deciziile politice, nu de vremea de afară. În ultimii ani statul român nu a intervenit cu politici agricole concrete, nu s-au făcut investiţii în sistemele de irigaţii, în echipamente tehnice moderne, România fiind ţara din Uniunea Europeană cu cea mai mică rată de mecanizare în agricultură, iar strategii de stimulare a investiţiilor nu prea există, iar investitorii străini nu se prea înghesuie să vină să investească, chiar dacă sunt mii de hectare care nu sunt încă neexploatate. Da, stimaţi colegi, agricultura trebuie stimulată cu politici concrete, nu cu promisiuni, iar domnul Daniel Constantin cam asta face, promite că de la anul cei care deţin mai puţin de 5 hectare vor primi mai mulţi bani pe suprafaţă, adică 210 euro/ha. La această guvernare se cam poartă promisiunile, nu faptele concrete, iar hrana nu se produce cu vorbe.
			Domnul Vasile-Daniel Suciu: "Direcţia Uniunii Europene" La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, când ţările aflate pe continentul european erau devastate din punct de vedere social şi în colaps economic, noţiunea de unitate europeană era ideea salvatoare. Ţări precum Franţa, Germania, Olanda, ş.a.m.d., au concretizat această idee punând bazele unei pieţe economice comune în care, în primă etapă, resursele miniere şi metalurgice erau utilizate la comun, iar în următoarea etapă libera circulaţie a persoanelor, capitalurilor şi serviciilor a fost garantată. De-a lungul timpului, mai multe ţări de pe continentul european au îmbrăţişat această idee şi au aderat la ea. Procesul de integrare a presupus nu numai libertatea de mişcare a resurselor necesare unei economii în expansiune, ci şi egalitatea cetăţenilor ţărilor membre Uniunii, cât şi sprijinul comun acordat în faţa unor posibile ameninţări externe. Egalitatea, cooperarea şi unitatea defineau conceptul de Uniune Europeană. Realitatea relevată de alegerile pentru Parlamentul European aduce în centrul atenţiei o problemă ce nu trebuie tratată cu superficialitate: extremismul. În contextul crizei economice care a afectat întreaga Europă şi din cauza măsurilor de austeritate aplicate, cetăţenii ţărilor membre şi-au pierdut încrederea în această unitate europeană. Globalizarea a fost considerată ca fiind principala cauză care a estompat avântul economic al ţărilor, iar dezechilibrele de pe piaţa muncii au condus la dorinţa implementării unor politici antiimigraţioniste. Simplele păreri naţionaliste au fost transformate în propagandă populistă şi demagogică, iar în spectrul politic, partide radicale şi extremiste şi-au făcut apariţia, profitând de oportunitate. Mesajul acestor partide, adeseori xenofobe şi naţionalist-extremiste, şi-a găsit simpatizanţi în rândul euroscepticilor şi un număr suficient de voturi pentru a le asigura o pondere deloc de ignorat în cadrul Parlamentului European. Nu mai este o surpriză faptul că euroscepticismul şi extremismul care şi-au făcut loc în forul european de putere pot pune în pericol conceptul de Europă unită şi pot conduce la divizarea acesteia. Consider că fiecare ţară membră UE are datoria de a-şi informa cetăţenii cu privire la posibilele urmări ale extremismului şi mai ales clasa politică are datoria de a veghea asupra democraţiei propriei ţări. Rasismul, ura pentru diverse naţiuni şi categorii nu trebuie să mai fie folosite drept teme de campanie. Repercusiunile acestor fapte ne vor afecta pe toţi, deopotrivă.
			Domnul Vasile-Daniel Suciu: "Mergem înainte" Iată-ne astăzi într-o ipostază neaşteptată. Nu puţini sunt cei care au fost surprinşi de evoluţia defavorabilă a alegerilor prezidenţiale. Da, am suferit o înfrângere. Candidatul pe care noi l-am propulsat în mijlocul ringului politic, delegându-i responsabilitatea de a câştiga funcţia cea mai înaltă în stat, nu a izbutit să dobândească votul majorităţii românilor. Dar vreau să reamintesc colegilor faptul că Victor Ponta a fost, totuşi, votat de către 5,2 milioane de români, voturi de încredere acordate în mod cinstit, într-o campanie curată şi fără şiretenii. Acesta este un succes ce nu trebuie ignorat, mai ales prin prisma faptului că vine în completarea altor victorii demne de menţionat. Partidul Social Democrat a câştigat un scor impresionant la europarlamentare, dublu faţă de naţional-liberali, în timp ce democrat-liberalii abia au ţinut pasul. De asemenea social-democraţii au câştigat şi ultimele alegeri locale, schimbând fundamental harta politică a ţării, în condiţiile în care s-au obţinut peste 50% din mandatele pentru preşedinţia consiliilor judeţene, iar în formula USL scorul final fiind situat la valoarea de 88%, scoţând pe această cale şi PNL-ul din anonimatul şi starea de spleen în care era cufundat. În cele din urmă, voi aminti şi faptul că tot PSD deţine cele mai numeroase mandate de parlamentari. Există un motiv pentru care PSD-ul este majoritar, şi acela este că oamenii au acordat cea mai mare pondere a încrederii lor candidaţilor din rândurile social-democrate. Avem, în continuare, responsabilitatea de a duce aceste mandate la bun sfârşit şi de a îndeplini programul politic promis oamenilor care ne-au ales. Prioritatea zero a partidului nu este găsirea vinovatului şi tragerea la răspundere a membrilor de partid, ci continuarea actului de guvernare şi susţinerea măsurilor economice de care cetăţenii au nevoie. Eu, ca mândru membru PSD şi parlamentar cu drepturi depline, îmi voi concentra atenţia, mai departe, pe perspectivele ţării de creştere economică, pe soluţia pentru mărirea salariului minim, pe extinderea măsurii de reducere a TVA-ului la mai multe categorii de produse, cât şi pe alte modalităţi de susţinere socială şi de eliberare a poverii fiscale suferite de cetăţeni. În final, doresc să transmit colegilor mei, ceea ce un autor anonim spunea: "Dacă privim în direcţia bună, tot ce mai trebuie să facem este să mergem înainte."
			Domnul Vasile-Daniel Suciu: "Vocea generaţiei tinere" Poate din cauza faptului că nu am ieşit victorioşi la aceste alegeri prezidenţiale suntem împiedicaţi să vedem noul curent care a pătruns în viaţa politică. Dacă o mare problemă a clasei politice era reprezentată de imposibilitatea mobilizării unui număr mai mare de votanţi, cât şi participarea redusă a tinerilor la scrutinele electorale ale ultimilor ani, anul curent pune capăt acestui trend nefast şi face simţită prezenţa tinerei generaţii. Prin votul şi participarea lor la decizia politică, tinerii au transmis faptul că au devenit interesaţi de maniera în care resursele publice sunt gestionate şi de modul în care statul interacţionează cu nevoile lor. În această campanie, ea, generaţia tânără, s-a mobilizat şi a militat pentru convingerile sale, de dreapta sau de stânga, transmiţând astfel un mesaj foarte clar pentru noi: tinerii doresc schimbarea şi sunt pregătiţi să o producă ei înşişi. Nu sunt bucuros că majoritatea tinerilor au ales să nu îl voteze pe candidatul Victor Ponta, dar ideea unei societăţi româneşti în care tinerii participă activ, îşi expun problemele şi părerile cu privire la îndeplinirea nevoilor lor, este un deziderat pe cale să devină o realitate a ţării noastre, iar acest lucru este important pentru mine. Aceşti tineri care s-au mobilizat, nu au făcut-o pentru a le oferi şansa oportuniştilor de a se ascunde sub sigla PNL şi în spatele lui Klaus Iohannis sau pentru a transmite democrat-liberalilor că sunt doriţi la conducere, ci pentru a semnala dorinţa de a face politică într-o manieră diferită, pentru un viitor mai bun şi pentru a curăţa instituţiile şi organizaţiile politice de corupţie şi nepăsare. Tinerii au votat schimbarea, au votat să fie ascultaţi, consultaţi şi luaţi în seamă. Ei sunt viitorul şi aş dori să transmit colegilor mei, cât şi membrilor opoziţiei, că acest vot de încredere, oricui a fost el acordat, nu trebuie dezamăgit!
			Domnul Vasile Varga: "Marea Unire: ideal împlinit" Cred că sunt în asentimentul dumneavoastră că, deşi ne îndepărtăm din ce în ce mai mult de acel decembrie de neuitat din anul Domnului 1918, parcă din ce în ce mai mult românii se simt mai aproape de acel miraculos episod al istoriei naţionale: Marea Unire de la Alba Iulia. Constat cu bucurie că, încet-încet, românii devin din ce în ce mai conştienţi de adevăratele valori şi trăiri care au animat veacuri de-a rândul înaintaşii noştri: apartenenţa la un neam puternic, curajos şi înzestrat cu calităţi demne de urmat, chiar dacă, uneori, au fost unii care, pe 30 de arginţi, au trădat idealul naţional. Îmi exprim totodată speranţa că fiecare român, în interiorul său, în aceste momente de înaltă trăire naţională, îşi îndreaptă un gând pios către cei care, prin jertfă şi sacrificiu, au făurit România Mare. Atunci nu au contat patimile politice, nici confesiunile religioase, dar a contat un singur vis: Unirea Nu greşesc dacă afirm că în aceste zile rememorăm cu intensă emoţie sentimente de adâncă trăire românească, sentimente ale apartenenţei la un tot unitar. Aceste momente ne îndeamnă către o mai bună înţelegere între noi românii oriunde am fi, aici, pe meleagurile strămoşeşti, sau în alte părţi ale lumii. În final, aş îndrăzni să afirm că datoria noastră sacră, ca vremelnici reprezentanţi ai poporului, este să păstrăm vie şi indestructibilă unitatea de neam şi ţară! La mulţi ani, România! La mulţi ani, popor român!
			Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie: "Accesul bolnavilor de cancer la medicamentele şi tratamentele indispensabile" Prin această declaraţie politică, doresc, dacă mai este cazul, să trag un semnal de alarmă asupra unui aspect grav: accesul dificil al bolnavilor de cancer la medicamentele indispensabile. În România apar în fiecare an în jur de 70.000 de cazuri noi de cancer. Cel mai agresiv şi cel care duce la cele mai multe decese este cancerul pulmonar. La femei, cancerul de sân este cea mai răspândită boală oncologică, iar la bărbaţi cancerul de prostată. Chiar dacă sunt vindecabile când sunt descoperite la timp, medicii au constatat că mortalitatea în România a crescut. Accesul la tratament este cea mai mare problemă. De exemplu, anumite forme de cancer se tratează şi prin radioterapie. Însă în România există doar 12 aparate de acest fel. Necesarul ar fi de peste 50. Nu numai fondurile alocate bolnavilor de cancer sunt insuficiente, ci şi specialiştii au început să fie tot mai puţini. La nivelul întregii ţări, mai există în prezent un număr de 46 de medici radioterapeuţi, absolut insuficienţi faţă de numărul mare de bolnavi. O altă problemă a bolnavilor de cancer este accesul la cele mai noi medicamente. Lista de tratamente gratuite şi compensate nu a mai fost actualizată de mai mulţi ani şi observăm cu toţii că acest proces se tot amână, în timp ce apar tot mai multe cazuri de îmbolnăviri. Vedem cum Alianţa Pacienţilor Cronici din România (APCR) dă în judecată statul român pentru nerespectarea dreptului pacienţilor la sănătate, garantat prin Constituţie, prin faptul că nu a reactualizat timp de ani de zile lista medicamentelor compensate. Medicamentele greu de procurat şi problemele financiare pentru tratamentul pacienţilor diagnosticaţi cu cancer sunt semnale de alarmă ale sistemului medical din România. Aceste lucruri trebuie dezbătute şi rezolvate cât mai repede cu putinţă.
			Domnul Viorel Marian Dragomir: "Cu orice mijloace, tot înainte spre guvernare" Declaraţiile halucinante ale domnului Blaga privind ajungerea la putere prin alegeri anticipate conduc la concluzia că redistribuiţii de la alegerile parlamentare nu au înţeles nimic din spectacolul alegerilor prezidenţiale. Teoriile aruncate în alegeri privind stabilitatea, puterea care nu trebuie să stea într-o singură mână, pălesc în faţa unui interes major de a prelua guvernarea şi a avea totul într-o mână. Declaraţiile de ieri dispar în contextul interesului de mâine. Moţiune de cenzură şi picăm două guverne în Parlament. Declaraţia denotă scopul distructiv. Moţiunea de cenzură, instrument democratic nu este folosită pentru a înlătura guvernul şi instala guvernul noii majorităţi ci urmăreşte lipsa susţinerii pentru următoarele guverne cu scopul declarat de a ajunge la alegeri anticipate. Scopul distructiv primează interesului constructiv. Strategia PNL şi PDL porneşte de la o dorinţă firească a partidelor de a ajunge la guvernare dar folosirea unei metode atipice va genera penalizarea prin vot a celor ce după jumătatea mandatului ne conduc către alegeri anticipate. Oportunismul declanşat de câştigarea alegerilor prezidentiale va dispare odată cu aruncarea ţării în alegeri parlamentare anticipate. Ce mai contează că alegerile parlamentare vor genera o scădere a interesului investitorilor generat de instabilitatea politică? Scopul scuză mijloacele şi interesul ajungerii la guvernare la vechii PDL-işti vopsiţi în noii PNL-işti este primordial.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Vor să defrişeze tot!" Vor să taie tot! 125 de parlamentari PSD vor să defrişeze întreaga ţară. Solicit public respingerea PL-x nr. 436/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr.46/2008 Codul silvic, întrucât art. 37 alin. (1) permite scoaterea definitivă din fondul forestier naţional pentru orice motiv, de la obiective turistice, agrement, inclusiv structuri de primire turistică, unităţi de cult, obiective sportive, medicale şi sociale, aşa cum este prevăzut la litera b), până la locuinţe sau case de vacanţă, aşa cum este prevăzut la litera c). Nu sunt uitate nici parcurile tematice sau reţelele şi sistemele de telecomunicaţii. Ca defrişarea să fie completă alin. (11) permite ca autorizarea construcţiilor la distanţe mai mici de 50 de metri de lizieră să se facă doar cu avizul structurii teritoriale a autorităţilor publice centrale ce răspunde de silvicultură, aruncând practic în mâinile baronilor locali puterea de decizie. Nu e de mirare că fondul forestier al Iaşiului este de doar 654 de kilometri pătraţi, adică undeva la 12% din suprafaţa judeţului. Visul de baron va face ca în România să fie arid ca pe Marte şi radioactiv ca la Cernobîl. Nu-i interesează că în 25 de ani au fost tăiaţi ilegal 80 de milioane de metri cubi de lemn care înseamnă o pierdere de 5 milioane de euro pentru toţi românii. De aer, apă, mediu sănătos nici măcar nu au auzit... Baronii pădureţi au devenit cel mai aprig prădător al pădurilor româneşti. Ei nu mai sunt români, ci fanarioţi, pentru că n-au niciun ataşament faţă de ţara asta bogată cu oameni săraci, jefuită "ca-n codru". N-au niciun ataşament şi nici milă, doar fură până rămâne nisipul. Unii spun că inspiraţia le vine de la Iaşi, de la primarul Nichita ce îi consideră "cretini, isterici şi bolnavi mintal" pe cei care condamnă dezastrul dendrologic de pe Bulevardul Ştefan cel Mare. Nu e de mirare că printre semnatarii acestui proiect de lege se numără şi patru deputaţi de la Iaşi.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Categoric" Va urma o moţiune de cenzură. Cred că în nicio ţară de pe glob nu a existat un prim-ministru atât de ticălos faţă de propriul lui popor, care să nu înţeleagă cât i-a umilit pe toţi românii şi care să se întoarcă în Parlament la fel de arogant, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu se poate răspunde doar politic atunci când Codul penal prevede la art.385 pedeapsa cu închisoarea pentru împiedicarea dreptului de vot. Vorbim de o infracţiune. Ponta trebuie să-şi dea demisia şi să răspundă penal pentru obstrucţionarea exercitării unui drept cetăţenesc fundamental. Dacă n-o face de bună-voie, sper ca sutele de sesizări şi reclamaţii care s-au trimis la forurile internaţionale vor avea efect. Legea e clară şi nu spune că "scapă cine poate". Domnul Ponta, în loc să plece aşa cum a promis "categoric", încearcă să facă alianţe şi să stabilească date de congres. Ăsta da om de stat! Mai tot timpul e ocupat cu statul statului pe loc şi concediile de consolare. Mi se pare interesant că mulţi din acest partid - care nu are nicio legătură cu social-democraţia - nu au înţeles mesajul transmis de cetăţeni. Acest partid are legătură tot mai mult doar cu sărăcia, demagogia, minciuna, hoţia şi populismul, bunul-plac, iar cam toate personajele importante din acest partid au legătură cu penalul. Îi vom ajuta să plece. După ce Guvernul Ponta va avea curajul să ne prezinte şi dezastrul bugetar, va urma o nouă moţiune de cenzură!
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "A comunicat «modificatul»?" Vă daţi seama ce ar fi însemnat ca un partid, un singur partid, să pună mâna şi pe preşedinţie? Vă daţi seama ce s-ar fi întâmplat dacă ar avea puterea totală? Parlamentul şi guvernul deja aparţin aceluiaşi partid şi asta se vede. Se vede în încercările repetate de a pune botniţă presei şi de a da peste balanţă justiţia, poate că urmează două ore de program TV, justiţie la comandă şi apoi şi cozi la carne şi alimentaţie la cartelă şi anchete în beciuri doar de ei ştiute? S-a mai întâmplat în istoria noastră. Tovarăşul nu mai are ce căuta în politică. Nu are şi nu va avea altă sarcină decât de a proteja mafioţii şi de a destructura justiţia. În plus, face politică după cum bate vântul, azi nu, mâine da gazelor de şist şi Roşiei Montana, azi nu, mâine da legii amnistiei şi graţierii corupţilor, azi nu, mâine da legilor ce pun botniţă presei. Dacă partidul unic dobândeşte puterea totală, înseamnă că, după nici 25 de ani, ne întoarcem în 1989. Atunci, sătui de ororile partidului unic PCR, părintele PSD, am ieşit în stradă. Eu unul nu-l voi vota niciodată, chiar dacă aş şti că aşa ar veni Apocalipsa... şi aceea e mai bună decât ce ne pregăteşte Ponta.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Adio, dar rămân cu tine!" Noaptea de cristal din sediul PSD s-a autosuspendat. Un mare fâs de ochii lumii până trece valul, apoi îi reaşează în funcţii şi mai mari. Adio, dar rămân cu tine... dignus est? Vrednic este! Dar cum să mai votezi PSD când greii partidului, cei care dau direcţia acţiunii în stat, sunt acuzaţi că sunt piesele de bază la furtul pădurilor româneşti în valoare iniţială de peste 300 milioane de euro sau de jaful din învăţământ. Şi ăsta este vârful aisbergului! Sunt multe de spus şi despre Oltchim şi de CFR şi de milionul de locuri de muncă. De accidentul aviatic din ianuarie. De declaraţii anapoda. Multe. Prea multe. Astea nu se uită. Ne-au amăgit cu măriri de salarii şi pensii, dar au dublat numărul de taxe şi impozite, culmea, tot de la cei care muncesc. Să nu mai zic că ei sunt cei ce ne-au închis fabricile şi ne-au sărăcit, dar iartă datoriile de sute de milioane de euro sau evaziunea făcută de companiile străine. Au schilodit păduri, au retrocedat ilegal pământuri, au distrus agricultura. Puteţi să-i votaţi în continuare, dar să nu vă plângeţi că vă taie teii, că nu aveţi abecedare sau medicamente şi nici că nu vă cresc alocaţiile pentru copii. Mă întreb însă dacă veţi mai avea pe cine vota din PSD până în 2016? Mai este vreun lider PSD care să nu aibă dosar penal? Călătoria DNA continuă. Domnul Ponta va deveni doar o mică parte din meniul acestora.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Alo, să plece gaşca!" Nichita vă tot sună şi vă roagă "să-l ajutăm pe domnul Ponta, să ne ajute şi el". Sintagma "să ne ajute" nu-i include şi pe cetăţeni, ci se referă doar la gaşca lui Nichita. Nu pot să pricep de ce a fost votat de două ori acest personaj. Are un portofoliu de primar de toată jena şi lumea totuşi l-a votat. Poate doar trecerea de la PD la PSD să-i fi folosit, dar asta e de pe vremea când lua sub 3% când candida din partea PD la primărie. Nu a făcut nimic în Iaşi, mai ales în mandatul Ponta. Cât a fost PDL-ul la putere, a tot ţipat că nu este susţinut. Însă, se poate verifica că toate proiectele Iaşiului au fost contractate pe perioada guvernării Boc. În ultimii doi ani, de când a venit Guvernul Ponta, Iaşiul nu a primit niciun leuţ şi, culmea, Nichita e vicepreşedinte la nivel naţional. Acest tovarăş se dă mare şi tare doar la Iaşi, iar la Bucureşti devine pisicuţ. Acest primar a distrus centrul oraşului. A tăiat sute de copaci, deşi Iaşiul e deficitar la spaţiile verzi. A dat contracte firmelor apropiaţilor, a promovat doar slugi obediente în consilii de administraţie sau la şefia unor instituţii. Iaşiul are potenţial turistic maxim, însă Nichita nu a făcut nimic să profite de acest lucru. Nu găseşti indicatoare şi nici locuri de parcare, oraşul e plin de praf şi a reuşit să se numere printre cele mai poluate din România, a stricat pietonalul de pe Ştefan cel Mare, unde a montat piatra ca la linia ferată, a amplasat cablurile pe nişte schelete metalice ca în Afganistan, a spart banii europeni pe tâmpenii, gen telegondolă, de unde nu vezi nimic şi asta doar ca să se mândrească cu cel mai scurt traseu din ţară. A distrus trotuarele şi a montat panouri publicitare pe zona în care circulă pietonii, oraşul e plin de boschetari şi câini, plimbaţi-vă prin centru să vedeţi! Şi îi este frică să iasă singur pe stradă, mereu este păzit de forţele de ordine care fac acest lucru uitând să vegheze la binele cetăţenilor. Şi astfel doar în Iaşi s-au putut fura busturile din parc şi timp de mai multe zile nimeni nu a observat... şi asta spune tot!
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Am reuşit!" Camera Deputaţilor a adoptat propunerea mea legislativă de respingere a Ordonanţei de urgenţă nr. 55/2014 care permite ca aleşii locali să-şi aleagă un partid timp de 45 de zile, fără să-şi piardă mandatul. Proiectul de lege prevede că se respinge această ordonanţă, iar primarii care au optat pentru derogările ordonanţei să-şi piardă mandatul şi să fie înlocuiţi. Ordonanţa nr. 55/2014 se află în prezent la comisii la Senat. Preşedintele Klaus Iohannis susţine că "renumita Ordonanţă nr. 55 cu care PSD a dorit să legalizeze traseismul politic în administraţia locală este blocată în Senat. Este nevoie de reluarea discuţiilor pe această ordonanţă. Să terminăm o dată cu treaba asta!"
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "26 de argumente" Am 26 de argumente pentru a nu vă susţine. Să le luăm pe rând: nu veţi lupta împotriva sărăciei fiindcă sub guvernarea Ponta au fost introduse 36 de taxe noi; nu veţi lupta împotriva corupţiei, sunteţi prin excelenţă un susţinător fervent al corupţilor şi al hoţilor şi nu v-aţi dezis de niciunul dintre ei; aţi declarat public că scopul suprem este controlul asupra DNA-ului; nu aveţi nicio credibilitate când vorbiţi despre statul de drept; depolitizarea administraţiei publice nu o puteţi face, fiindcă aveţi nevoie să menţineţi controlul la toate nivelurile în administraţie, în felul acesta asigurându-vă voturi la orice tip de alegeri; nu veţi depolitiza justiţia, aţi numit ca ministru al justiţiei o rudă, aţi numit un avocat al poporului total aservit puterii pe care o reprezentaţi şi v-aţi luptat cu preşedintele în funcţie pentru a obţine numirea unui procuror general care să răspundă întocmai comenzilor dumneavoastră; nu veţi putea asigura o creştere economică, România a intrat în recesiune, aţi oprit investiţiile, a crescut şomajul şi a scăzut puterea de cumpărare; nu cred în reducerea cu 5% a CAS-ului, este o măsură strict electorală, fiind garantată doar pentru trimestrul IV din 2014; România nu poate redeveni "Grânarul Europei", aţi stopat investiţiile în infrastructură şi în dezvoltarea agriculturii; doar afirmaţi că doriţi ca România să intre în zona euro, dar nu aveţi interesul ca acest lucru să se întâmple, deoarece regulile din zona euro nu sunt şi nu vor fi în avantajul baronilor hoţi şi corupţi care vă susţin şi cărora le sunteţi cu totul aservit; nu mai există mari proiecte în infrastructură, pentru că le-aţi omorât din faşă; ne-aţi minţit că acciza de 7% la carburanţi are ca scop construcţia de autostrăzi şi am constatat că sumele colectate le folosiţi pentru buzunarele baronilor şi pomeni electorale, iar autostrăzile le-aţi înlocuit cu uliţe sau aşa-numitele şosele rapide; aţi promis că veţi spune adevărul despre contractul Bechtel, dar l-aţi făcut pierdut când aţi constatat că sunt incriminaţi toţi capii PSD-işti (Ponta, Şova, Năstase, Hrebenciuc etc.); orientarea dumneavoastră este către Rusia şi China, nu către statele democratice; aţi promis un milion de noi locuri de muncă, dar, în realitate, peste 100.000 de oameni au rămas fără locuri de muncă; aţi aprobat ca la facultate să se înscrie absolvenţi de liceu care nu au promovat examenul de bacalaureat, iar asta nu înseamnă că respectaţi principiile care stau la baza unui sistem de educaţie şi învăţământ performant şi de calitate; sub guvernarea dumneavoastră mor oameni de cancer şi alte boli grave, pentru că nu v-aţi respectat promisiunea de a le acorda medicamente specifice compensate sau gratuite, iar oamenii nu se însănătoşesc cu promisiuni mincinoase; prin măreaţa reformă făcută de Guvernul Ponta în sănătate ne-aţi redus accesul la serviciile medicale; în calitate de prim-ministru, aveaţi în fişa postului obligaţia de a vă asigura că toţi copiii din ţara asta încep anul şcolar cu manuale pe bancă, că nu mor înecaţi în latrina din curtea şcolii, că beneficiază de condiţii sigure şi decente, aşa, ca şi cum ar fi copiii dumneavoastră; dar v-au preocupat doar festivităţile de deschidere ale anului şcolar, tăieri de panglici şi apariţiile la televiziunile prietene; ne-aţi demonstrat tuturor că habar nu aveţi despre viaţa copiilor care trăiesc în ţara al cărei preşedinte vreţi să fiţi; ar fi trebuit să ştiţi că foarte mulţi copii nu au acces la o tabletă sau un smartphone, nu au curent electric, învaţă la lumânare, nu au apă curentă sau canalizare, uneori nici un acoperiş deasupra capului şi mai ales că au rămas cu aceeaşi alocaţie de 42 de lei pe care nu aţi mărit-o, aşa cum le-aţi promis atunci când aţi cerut votul părinţilor; în scop electoral, aţi dat amnistii fiscale, din buzunarul nostru; toate scutirile de datorii, amnistiile fiscale şi împrumuturile pe care le-aţi făcut pentru a vă acoperi găurile din buget, le vom plăti noi, copiii şi nepoţii noştri, cu vârf şi îndesat; nu pot fi mândru că sunt român atunci când văd semeni de-ai mei căutând mâncare în gunoaie în România anului 2014, în timp ce ziua dumneavoastră de naştere ne-a costat milioane de euro; aţi împărţit România în două categorii, noi, oamenii cinstiţi, şi corupţii, baroni ai dumneavoastră; marile averi trebuiesc în primul rând justificate şi doar după aceea impozitate; Aurelia Ion şi Adrian Iovan au murit din cauza incompetenţilor pe care i-aţi numit în guvernul dumneavoastră şi care în 7 ore n-au fost în stare să găsească un avion căzut în munţi; din banii noştri faceţi pomeni bisericilor, iar copiii românilor îngheaţă în sălile de clasă sau mor în grajdurile pe care le numiţi spitale; nu m-aţi convins prin acţiunile dumneavoastră de până acum că aţi renunţat la legea graţierii şi amnistiei care aşteaptă în parlament cel mai bun moment să fie votată. În felul acesta îi veţi scoate din puşcărie pe toţi cei care au furat România şi în fruntea cărora v-aţi pus, cei care vă sprijină de ani de zile iar odată ajuns preşedinte, va trebui să vă achitaţi de obligaţiile pe care le aveţi faţă de ei. Pentru toate astea şi multe altele, pentru ca justiţia să rămână independentă şi DNA-ul să continue să facă curat în ţara asta pe care în 25 de ani aţi murdărit-o şi sărăcit-o nepermis de mult, vă solicit demisia.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Bârlădenii vor fi striviţi la următorul cutremur" Vasluiul este unul dintre judeţele cele mai expuse la riscul seismic. 23 de blocuri, 839 de apartamente, majoritatea în municipiul Bârlad, în imobile cu patru etaje, la care se adaugă alte 97 de blocuri din care 40 în municipiul Vaslui, 52 în Bârlad şi cinci în Huşi, sunt încadrate în clasele II şi III de risc seismic. Toate aceste clădiri au fost afectate în special de cutremurul din 1977, dar niciuna nu a fost consolidată de către proprietari din cauza costurilor foarte ridicate ale reabilitării clădirilor ce pot ajunge pentru reabilitarea unui imobil pentru fiecare proprietar în parte aproape echivalentul unui apartament nou, în medie aproape 100.000 de lei. Construite între anii 1960 şi 1980, cele 23 de blocuri cu bulină roşie reprezintă un real pericol public pentru cetăţenii care îşi riscă viaţa la fiecare replică. Au votat şi Constantinescu şi Buzatu şi Ponta pentru că li s-a promis că se va face ceva dar, de când e roşu, bulina roşie rămâne pe clădirile din Vaslui.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Cârlănii electorale" Tovaraşu` premier s-a dat viteaz în campania electorală. Probabil i s-a tras de la cei doi ani de coabitare în care a dus România pe "noi culmi de progres şi civilizaţie". Pentru a deturna atenţia de la ceilalţi tovarăşi care "din zori până-n seară despăduresc o ţară" şi de la recesiunea economică se leagă de dreptul foştilor preşedinţi, stipulat în lege, la o casă de la stat. Nu pot decât să-i mulţumesc că, fără să vrea, ne-a clarificat cu această ocazie două lucruri. În primul rând, dacă mai era nevoie, că n-are nicio legătură cu profesia în care are doctoratul. Pentru un doctor în drept, parlamentar cu două mandate, premier al României şi deocamdată şef pe la partid, interimar pe la multe ministere, este cel puţin jenant să nu ştii că legile nu se pot aplica retroactiv, că poţi schimba legea dar aceasta va fi valabilă începând cu următorul preşedinte. Acum va trebui să o respecte pe cea în vigoare, chiar dacă primul socru al ţării i-a promis că "avem majoritate, putem schimba orice". În al doilea rând, că umblă şi va umbla cu dubla măsură, legea e lege, dar nu e şi nu va fi lege şi pentru tovarăşi. Ei vor avea o lege doar pentru propriile interese. Mă întreb doar de ce stă domnul Geoană de peste 10 ani într-o casă de protocol şi nu-l evacuează nimeni? Dacă tot se dă cocoş, atunci de ce nu le ia casele la toţi care stau mai mult sau mai puţin legal în ele, noua nomenclatură, preşedinte de Cameră sau de Senat, toţi miniştrii şi secretarii şi subsecretarii de stat cazaţi gratis prin locuinţele de lux plătite toate din banii noştri? Aici când dă o lege? Că tot are majoritate până la alegeri. Aşteaptă amnistia? După cum ştiţi, una spune şi alta face, aşa că chiar dacă ar schimba electoral această lege, dacă ajunge preşedinte, o va schimba la loc, pe la final de mandat, doar ca să primească el şi ai lui câte o casă, maşină, secretar şi pază SPP. Ceea ce nu ne-a spus încă domnul doctor Ponta este dacă domnul fost preşedinte Iliescu se mai simte bine... sau vrea să-l dea afară din casă pentru că l-a făcut cârlan? Sau poate îi dă vreuna din casele lui, parcă şapte la număr, cumpărate din salariul de bugetar şi netrecute în declaraţia de avere? Oricum e doar praf în ochi ca să nu vedem cum ni se pregătesc noi taxe şi accize şi impozite majorate. Ceea ce se întâmplă în aceste zile, toate aceste scandaluri cu retrocedările ilegale, ofiţeri acoperiţi şi alte fapte de corupţie sunt dovezi ale incompetenţei şi ale intereselor din PSD. Ceea ce contează cu adevărat este că toate aceste lucruri mizerabile se fac pe banii şi munca noastră. Bani pe care îi vor recupera tot de la noi.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Ce faci în caz de cutremur" Un mic ghid de supravieţuire în caz de cutremur. Asta după tot ce s-a întâmplat de curând. Ce să faci şi ce să nu faci în caz de cutremur: în casă, pe stradă, în maşină şi în locurile publice? Ce ar trebui să conţină trusa de supravieţuire? 1. în casă: dacă te afli într-o clădire, rămâi acolo şi protejează-te! Procedurile recomandate în Japonia şi Statele Unite ("duck, cover and hold") sunt simple şi asigură protecţia individuală prin trei mişcări simple: vă ghemuiţi, vă acoperiţi şi vă protejaţi. E preferabil să vă ghemuiţi cu faţa în jos, la podea, pe genunchi şi coate sau palme şi să vă acoperiţi capul cu braţele sau palmele, pentru protecţie. Vă puteţi asigura protecţie suplimentară adăpostindu-vă lângă diverse obiecte solide care vă pot proteja, lăsând un spaţiu gol lângă ele în caz de prăbuşire, şi cât mai departe de ferestre. Cel mai sigur este spaţiul dintre două obiecte mari (între două paturi, două maşini, între două rânduri de birouri) ce delimitează aşa-zisul triunghi al supravieţuirii sau lângă un obiect mare, voluminos, cum ar fi maşina de spălat, frigiderul, aragazul, lângă piciorul patului, în faţa unei canapele, lângă piciorul unei grinzi. a) Dacă sunteţi în bucătărie, în primul rând închideţi aragazul şi depărtaţi-vă de bufetul din care poate cădea vesela. b) Dacă sunteţi în pat, rămâneţi acolo şi acoperiţi capul cu o pernă. Pe peretele lângă care este aşezat patul nu e recomandat să aveţi tablouri grele sau alte obiecte care v-ar putea răni în caz de cutremur. Ce să nu faceţi? Atenţie! Pe durata cutremurului nu este recomandată evacuarea, mai ales din clădirile mari, întrucât ieşirea este dificil de găsit, iar scările au risc crescut de prăbuşire. Tocul uşii nu vă oferă protecţie dacă nu este încadrat în structura clădirii. 2. pe stradă: căutaţi spaţii cât mai largi şi asiguraţi protecţia individuală. Nu staţionaţi lângă clădiri, mai ales cele cu multe structuri care se pot prăbuşi şi în timpul şi după cutremur, precum ornamente, tencuială, coşuri sau ţigle. Ce să nu faceţi? Atenţie! Sub nicio formă nu vă adăpostiţi sub balcoane sau stâlpii de înaltă tensiune. 3. în maşină: opriţi maşina la distanţă de clădiri sau stâlpii de marginea străzii. Ce să nu faceţi? Atenţie! Evitaţi apropierea benzinăriilor sau a stâlpilor de înaltă tensiune. 4. în locuri publice aglomerate (teatru, cinematograf, biserici, stadion, săli de şedinţe) nu alergaţi către ieşire, îmbulzeala produce mai multe victime decât cutremurul. Staţi calm şi liniştiţi-vă şi vecinii de pe rând. Ce ar trebui să avem pregătit în trusa de supravieţuire: apă, alimente uşoare şi compacte (bomboane cu zahăr, biscuiţi uscaţi), medicamente personale, analgezice şi antiseptice, telefon mobil, lanternă, baterii, aparat de radio şi actele personale. Şi nu în ultimul rând, aţi văzut şi dumneavoastră, nu suprasolicitaţi reţelele de telefonie. S-ar putea ca cineva să aibă nevoie urgent de 112. Daţi cel mult un sms ca să confirmaţi că sunteţi bine.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Ce să nu faceţi când sunteţi răciţi" Un alt motiv pentru EPS: sunteţi răciţi? Sunteţi răciţi? Chiar dacă ne considerăm experţi în ale bolii, sunt multe greşeli pe care la facem atunci când ne tratăm cu ceea ce ne poate provoca o multitudine de complicaţii. Ce nu ar trebui să faceţi? Nu vă trataţi după ureche, automedicaţia este foarte periculoasă prin efecte secundare sau complicaţii. Nu luaţi din prima antibiotice. Virozele nu răspund la astfel de medicamente, iar antibioticele luate haotic doar selectează flora microbiană extrem de agresivă. Nu luaţi antitermice pentru a reduce febra. Aceasta este doar o reacţie naturală, de protecţie a organismului, care încearcă să elimine virusul. Nu ieşiţi din casă şi nu intraţi în contact cu membrii familiei. Puteţi transmite pe cale aeriană şi celorlalţi infecţia, iar starea dumneavoastră se poate agrava brusc, evoluţia bolii fiind imprevizibilă. Nu vă grăbiţi să vă reluaţi activitatea, să vă întoarceţi la şcoală sau la locul de muncă în perioada de convalescenţă. Aceasta vă poate face vulnerabili la revenirea bolii.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Chitara" Ponta ne spune că "este o jignire pentru românii din diaspora să fie reprezentaţi de bufoni." Bun, şi atunci de ce nu pleacă?! Nu el ne-a spus că e răspunzător dacă un singur român nu va putea vota? Sau e nevoie să-l retragă tata-socru până nu transformă iar votul celor din diaspora dintr-o "problemă reală într-o simplă bufonerie sau un concert cu chitări". Ar trebui să-i pună limba în ghips. "Mândru că sunt român" e într-o gravă confuzie, şi nu doar lingvistică, chitară are ca plural chitare, iar responsabil pentru organizarea alegerilor e premierul Ponta, nu candidatul Ponta, aşa că nu a prea plătit politic. Demisia!
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Vă rog să donaţi!" Criza de sânge se acutizează. La Iaşi operaţiile sunt amânate pentru că lipseşte sângele. Numărul de donatori a scăzut la jumătate faţă de cel necesar, iar campaniile de recoltare făcute în parteneriat cu universităţile s-au dovedit un eşec. Nu numai numărul de donatori este problematic. Personalul este insuficient, iar până şi puţinul sânge recoltat este vulnerabil la penele de curent, pentru că CRTS Iaşi nu dispune nici măcar de un generator care să asigure permanent energia electrică, astfel încât, în cazul unei pene de curent mai mari de 30 de minute, sângele recoltat trebuie aruncat. Miniştrii au minţit poporul cu televizorul. Pseudodonarea de sânge din august s-a dovedit doar un moment electoral. Am solicitat public clarificări din partea celor implicaţi pentru că, dacă o astfel de situaţie se confirmă, singura soluţie este demisia. Ar mai avea un motiv suplimentar. Acutizarea crizei sângelui li se datorează. Corupţia de la Slobozia, sânge dat pe bani pentru politicieni, precum şi măsurile birocratice privind destinaţia sângelui donat au scăzut numărul donatorilor la jumătate. Reamintesc că sângele poate fi conservat doar o singură lună. Au trecut trei luni şi nimeni nu a rezolvat problema. Probabil se va face un nou apel şi o nouă paradă, dar se vor uita cele câteva motive ce au dus la prăbuşirea numărului de donatori şi acutizarea crizei din sistem. România are doar o medie de 1,7% donatori la întreaga populaţie, în vreme ce un minim necesar ar fi de 2,5%, iar recomandarea Comisiei Europene este de 6%. Ne aflăm pe penultimul loc în Europa, devansând doar Albania, iar unul din trei români nu beneficiază de sânge în situaţii critice. Semnale de alarme au fost trase de medicii din centrele de transfuzii încă din 2012: "România nu are stoc de sânge, nu are bancă de sânge, funcţionează de o zi pe alta", dar deşi se ştia de această situaţie, măsurile de corecţie se lasă aşteptate. Criza cronică de sânge, acutizată în aceste zile, poate fi soluţionată prin politici şi în acest domeniu pentru că fără măsuri concrete care să asigure un flux constant de donatori, vom asista mereu la astfel de situaţii. Solicităm guvernanţilor măsuri urgente pentru tratarea cauzelor crizei de sânge precum: (1) deblocarea posturilor din sistem. Cu un deficit de personal de aproape 40%, aşa cum are Iaşiul, este greu de crezut că programul centrelor de transfuzii va putea fi prelungit sau că se vor asigura condiţii decente pentru rapiditatea recoltării. Nici nu se pune problema heirupismului centrelor de recoltare mobilă, din moment ce se asigură cu dificultăţi majore personalul pentru un program până la ora 14. Raportat la cantitatea de sânge recoltată într-un an, Centrul de Transfuzii Sanguine din Iaşi ar avea nevoie de 9 medici, 66 de asistente medicale şi alţi 8 angajaţi cu studii superioare, dar are doar 5 medici şi 22 de asistente. Declaraţia făcută de domnul Cepoi la preluarea mandatului de ministru, cum că a fost pregătit actul normativ pentru deblocarea posturilor din sănătate, a rămas timp de 2 ani o simplă promisiune făcută într-o zi de marţi. În plus, proiectele mele de lege privind deblocarea posturilor în specialităţi deficitare şi alocarea a 6% din PIB pentru sănătate zac prin sertarele parlamentarilor. Dacă personalul ar fi suficient, ar putea fi asigurate ture şi după-amiaza, cu acces pentru mai mulţi donatori, gărzi de noapte sau program la sfârşit de săptămână. (2) îmbunătăţirea dotărilor. Aparatură performantă, inclusiv achiziţionarea băncilor de sânge, pentru a se putea preveni variaţiile sezoniere ale numărului de donatori. (3) informare şi educare. Introducerea educaţiei pentru sănătate ca materie de studiu în instituţiile de învăţământ, prevăzută în proiectul meu de lege, va face cunoscute etapele şi condiţiile donării, precum şi beneficiile acesteia pentru sănătate. În ţări în care aceste lucruri sunt făcute s-a ajuns la creşterea procentului celor care donează sânge la 9% în Danemarca, 8% în Elveţia sau 5% Germania. (4) pot fi luate în discuţie eventuale facilităţi suplimentare pentru donatori, asigurate tot prin sistemul de sănătate. Câteva exemple pot fi puncte de pornire: pachete de analize gratuite pentru rudele de gradul întâi ale donatorilor ce fac mai multe donări în cursul anului, eliberarea gratuită a actelor medicale sau alte facilităţi tot în domeniul medical. Sper ca aceste măsuri să fie luate în considerare de puternicii zilei care nu ar trebui să uite că sângele nu are culoare politică.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Criza sângelui omoară şi pacienţii şi bugetul" Doar unul din trei români primeşte sânge atunci când are nevoie. Propun un program naţional de promovare a donării prin care să se asigure constant un flux eficient de donatori prin educaţie şi fidelizarea potenţialilor donatori. Lipsa sângelui face şvaiţer bugetul spitalelor. Din cauza crizei de sânge pacienţii sunt nevoiţi să aştepte în spital chiar şi câte două săptămâni, iar creşterea perioadei de spitalizare înseamnă pierderi de minimum 100 de euro pe zi pentru fiecare pacient. În plus, temporizarea intervenţiilor creşte riscul de complicaţii mai ales în cazul vârstnicilor imobilizaţi la pat în urma fracturilor, ceea ce duce la o evoluţie nefavorabilă şi un prognostic rezervat. Pe lângă numărul redus de donatori şi personalul insuficient din centrele de transfuzii criza a fost agravată de o directivă emisă pe 1 august de Institutul Naţional de Hematologie Transfuzională Bucureşti, prin care se interzice unităţilor sanitare să solicite direct sângele necesar precum şi centrelor de transfuzii să trimită direct sângele donat pentru un anumit pacient unităţilor sanitare. Solicităm Ministerului Sănătăţii să renunţe la aceste restricţii ce blochează birocratic actul de donare. Pe de altă parte, este nevoie la nivel naţional de un proiect de promovare a donării în cadrul orelor de educaţie pentru sănătate în instituţiile de învăţământ, dar şi a unor parteneriate care să asigure constant donatori fideli cărora să le fie acordate facilităţi în domeniul medical. Introducerea educaţiei pentru sănătate ca materie de studiu în instituţiile de învăţământ, prevăzută în proiectul meu de lege, va face cunoscute etapele şi condiţiile donării precum şi beneficiile acesteia pentru sănătate. În ţări în care aceste lucruri sunt făcute s-a ajuns la creşterea procentului celor care donează sânge la 9% în Danemarca, 8% în Elveţia sau 5% Germania, în timp ce în România numărul acestora ajunge cu greu la 1,7%, pe penultimul loc în Europa, devansând doar Albania, în timp ce necesarul minim ar fi de 2,5%.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Cu Ponta şi Nichita Iaşiul e condamnat la subdezvoltare!" Sunt realist. Văd ce a făcut Ponta în doi ani de guvernare pentru Iaşi. Nimic. Nici spital regional şi nici autostradă. În schimb, împreună cu Nichita, a distrus noul spital pe care-l obţinusem pentru Iaşi. A condamnat Iaşiul la izolare şi la sărăcie, iar pe pacienţi i-a obligat să moară aşteptând cu orele prin spitale mizere şi pavilionare, plimbaţi la minus douăzeci de grade prin curte sau în pelerinaj între spitale. Sunt realist. Timp de zece ani cu Nichita ideologia PSD nu ne-a ţinut de foame, iar dacă aceşti domni rămân la guvernare Iaşiul va fi condamnat încă doi ani la subdezvoltare. Şi nu-mi vindeţi gogoşi că nu a putut din cauza oamenilor lui Băsescu. Dacă nu putea, atunci trebuia să demisioneze, pentru că altfel înseamnă că şi-a luat salariul de demnitar degeaba. Nichita ne consideră pe toţi ieşenii "cretini şi isterici" cărora le poate tăia oricând teii pentru a-şi plăti factura de la nuntă fără a păţi nimic. S-a înşelat amarnic, pentru că toţi "cretinii şi istericii" ce nu pot fi cumpăraţi cu o porţie de fasole cu ciolan au ieşit la vot. A pierdut Iaşiul tot aşa cum a pierdut proiectele promise pentru Iaşi. Deocamdată la prezidenţiale!
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Ponta pleacă în concediu medical" Ce înseamnă şi politica asta... epuizat de statul pe la televizor, de apărarea puşcăriabililor din partid şi din guvern, cu socrul pe la DNA, cu vânzarea de gogoşi electorale, premierul candidat nu mai are nici energie şi nici timp pentru problemele din sistemul sanitar, fiind obligat acum ca, după doi ani şi jumătate de zero realizări, să le amâne iar şi iar. E simptomul clar că toţi cei ce lucrăm pe plantaţia din sănătate trebuie să-l trimitem într-un concediu medical mai lung, de vreo câţiva ani, ca să se odihnească pentru că este deja mult prea ocupat, îl surmenăm şi ar fi mare păcat să pierdem un aşa om politic! Până una alta Tovarăşul ne-a demonstrat că e posibil să călătoreşti în timp rapid şi ieftin. 100 de lei pentru complicitate la desfiinţarea sistemului medical. Poanta victoriei! Şi uite aşa ne-a întors în urmă cu 25 de ani când cineva ne-a promis 100 de lei... acum să vedem şi finalul. Nu a reuşit însă să redeschidă vreun spital închis în Iaşi şi a distrus, împreună cu cozile de topor locale, şi ceea ce avea Iaşiul în sistemul de urgenţă. Când veţi vota şi la locale şi la parlamentare să vă gândiţi la Spitalul regional şi la Centrul de Traumă, ucise în faşă de acest guvern, precum şi la primul spital de urgenţă din viaţa ieşenilor.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Demers individual" Propunerea deputatului Niculescu privind revocarea din funcţie şi înlocuirea reprezentanţilor PP-DD din Camera Deputaţilor este doar un demers individual ce nu are acordul grupului parlamentar.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Voi solicita şi în acest an alocarea a 6% din PIB pentru educaţie" Începând cu ianuarie 2011 legea educaţiei prevede alocarea obligatorie a 6% din PIB pentru învăţământ şi 1% pentru cercetare. În toţi aceşti ani, legea a fost grosolan încălcată de toate guvernele care s-au tot succedat la putere. Şi pentru anul 2015 bugetul este constituit pe aceleaşi baze ilegale. Întrebarea este oare câţi bani a pierdut deja România din acest motiv? De răspuns pot răspunde cei care îşi permit vacanţe prin Dubai. Şi anul trecut am propus alocarea a 6% din PIB pentru educaţie. Mi-au respins amendamentul şi au dat bani pentru primari şi pentru biserici. Cei şcoliţi nu prea votează cu PSD-ul şi nici nu pleacă aşa uşor urechea la basmele BOR! Consecinţele se văd. România este ţara care alocă cel mai mic buget educaţiei din toată Uniunea Europeană; de doar 4,1% din PIB, valoare ce reprezintă atât cheltuielile bugetare cât şi cele private din educaţie. Fără acordarea a minimum 6% din PIB vom pierde în următorii zece ani între 12 şi 17 miliarde euro, bani care se vor duce în asistenţa socială a celor ce nu îşi vor putea găsi un loc de muncă precum şi a celor care vor avea o sănătate precară din cauza sărăciei. Conform UNICEF, peste 6% dintre copiii de vârsta ciclului primar sau gimnazial sunt în afara sistemului de învăţământ, iar 17,5% dintre tinerii de 18-24 de ani au părăsit timpuriu şcoala. Un an în plus de şcoală creşte veniturile cu 8-9%, reduce riscul de a deveni şomer cu 8% şi reduce riscul de apariţie a unor probleme grave de sănătate cu 8,2%. UNICEF anunţă că dacă s-ar mări treptat cheltuielile cu educaţia până la 6% din PIB, creşterea economică ar putea atinge un nivel de 2,7 - 2,95% în perioada 2015-2025, în loc de 2%. Distrugerea învăţământului s-a făcut prin reforme făcute de politruci şi de cei care au avut interese meschine de înavuţire pe seama şcolilor de toate gradele. Au premeditat distrugerile din învăţământul profesional şi de meserii simultan cu distrugerea economiei. România nu poate să revină la normalitate decât printr-un învăţământ performant şi nicidecum prin învăţământul formal, la apelul "bocancilor" sau în baza chitanţei că ţi-ai plătit taxa! Viitorul acestei ţări este în educaţie.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Doar Ponta" Doar Ponta nu a creat niciun loc de muncă din cele un milion promise. Doar Ponta a introdus taxe şi impozite noi. Doar Ponta îşi dă ochii peste cap când aude de MTO. Doar Ponta putea să se ducă la crâşmă când o tânără murea de frig după accidentul aviatic din Apuseni. Doar Ponta a băgat fără rost supraacciza la benzină. Doar Ponta a băgat ţara în recesiune. Doar Ponta merge în Dubai atunci când este trist! Nu doar Ponta trebuie să plece!
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "După 25 de ani este insuportabil să vezi că situaţia nu s-a schimbat cu adevărat" Ce fac tinerii din această ţară? De ce nu protestează de fiecare dată când sunt umiliţi? Ei trebuie să fie în prima linie! Tot tineretul din România trebuie să se revolte. Alegerile astea pot fi un nou început şi pentru ei şi pentru noi. Acceptă să fie condamnaţi să plece? Vor să ajungă o generaţie chinuită doar pentru că n-au curajul să zică stop, ajunge, ne-am săturat, nu vă permitem?! Nu vrem garanţii, domnule Ponta, ci demisii şi dosare penale pentru toţi cei vinovaţi. Pentru că aţi furat ca în codru, aţi împiedicat oamenii să voteze şi acum "garantaţi" că nu o să se mai fure. România are nevoie de o luptă permanentă a societăţii civile, din ţară, în primul rând, care să ţină sub control politicul. Indiferent care e el!
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Evoluţie demografică" Un nou termen pentru umilinţă. Ponta nu are cum să uite votul din diaspora: Australia 92,39%, Austria 94,12%, Afganistan 77,11%, majoritatea dintre cei 367 de votanţi sunt soldaţi români plecaţi în misiune, Belgia 93,72%, Canada 93,48%, Danemarca 95,13%, Elveţia 93,24%, Filipine 92,95%, Finlanda 91,53%, Franţa 93,46% , Irlanda 95,75%, Italia 88,59%, Kenya 94,44%, Luxemburg 90,98%, Malaesia 93,47%, Marea Britanie 94,90, Norvegia 92,54%, Noua Zeelandă 93,63%, Olanda 92,50%, Germania 96,05%, Republica Moldova 78,58%, Rusia 76,55%, Singapore 92,72%, Slovacia 95,06%, Spania 90,63,S UA 92,67, Suedia 91,43%, Ungaria 93,88%. Când se caută vinovatul pentru o crimă, e normal să începem prin a căuta persoanele care profită de pe urma decesului. În cazul alegerilor, Ponta avea un calcul simplu: dacă le permitea românilor din străinătate să voteze, ar fi putut dubla numărul de voturi ale diasporei, cu un procentaj de aproximativ 95% pentru Iohannis. Astfel a încercat să ne descurajeze şi aproape că a reuşit. Ponta nu pleacă de bunăvoie. Cei de la putere n-au înţeles de ce-au pierdut, dar nici cei din opoziţie n-au înţeles de ce-au câştigat. Văzând ce s-a întâmplat de curând în Parlament, puteţi trage singuri concluziile. Şi când şi-o da demisia, şi-o va da în fals.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Frauda cu iz politic" Nu există voinţă politică pentru stoparea fraudei din sănătate. Legile antifraudă sunt blocate de Parlament, în ciuda unei lungi serii de ilegalităţi. S-a ajuns ca serviciile medicale fictive precum consultaţii şi internări inexistente, examene de laborator şi explorări imagistice neefectuate, tratamente inventate sau reţete falsificate să ajungă la 10% din bugetul ministerului sănătăţii. Această fraudă creează prejudicii pacienţilor care au nevoie de tratament şi afectează desfăşurarea activităţii normale în întreg sistemul de sănătate. Proiectul meu de lege va reduce frauda din sistem prin implicarea în mecanismul de control a celor care plătesc asigurări de sănătate. Acest proiect prevede că pacienţii vor fi informaţi cel puţin o dată pe an de către casa de asigurări asupra datei, tipului, furnizorilor şi valorii serviciilor medicale decontate de către casa de asigurări pe numele asiguratului, sub forma unei scrisori recomandate trimise la adresa de domiciliu din baza de date a casei de asigurări. Asiguraţii vor avea astfel posibilitatea să sesizeze eventuale nereguli şi să oprească frauda, iar asiguratorul va fi informat asupra serviciilor medicale fictive sau abuzive şi îşi va putea orienta mecanismele de control în zonele de risc.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Unde este educaţia pentru sănătate?" Două persoane au murit de frig, iar numărul celor care se prezintă la urgenţe, încă de la primele ore ale dimineţii, după expunerea la temperaturi scăzute, e în continuă creştere. Sunt cel puţin 5-10 cazuri de patologie cardiacă sau respiratorie determinată sau agravată de frig. Cel puţin jumătate din cazurile de hipotermie sunt asociate consumului de alcool, iar căderea în stradă în frig şi umezeală face ca gravitatea acestor cazuri să crească. Regimul termic al acestei perioade ar putea crea probleme majore de sănătate, mai ales grupelor de risc precum copiii sau vârstnicii sau cei cu afecţiuni metabolice, cardiace, respiratorii sau neurologice. Recordul de hipotermie de la Spitalul de urgenţe a fost la un pacient de 72 de ani ce a consumat alcool la un vecin şi apoi a plecat acasă, dar pe drum a căzut şi a adormit, fiind găsit de o rudă după câteva ore. Pacientul a stat în frig şi a intrat în şoc hipotermic, deoarece noaptea au fost şi sub 0 grade. La examinarea clinică din UPU, când a fost adus, avea temperatura corpului de 21 de grade, fiind în colaps şi prezentând tulburări de ritm cardiac. Este un record în acest domeniu, deoarece omul moare dacă temperatura corpului îi scade timp îndelungat sub 34-35 de grade. A fost resuscitat mai multe ore de medicii de urgenţă şi a beneficiat de măsuri de încălzire activă şi pasivă în UPU şi i s-a tratat şi alcoolemia de peste 5 la mie. Pentru a nu fi afectaţi de frig recomandăm evitarea deplasării la primele ore ale dimineţii sau seara, când temperaturile sunt extrem de scăzute, îmbrăcăminte corespunzătoare, groasă, asigurând protecţia feţei şi mâinilor pentru a evita pierderile de căldură, încălţăminte lejeră fără a împiedica circulaţia la nivelul membrelor, consumul de lichide calde, evitarea expunerii prelungite la frig şi alternarea cu repausul în spaţii încălzite precum spaţiile publice, magazinele, staţiile de benzină, gări, evitarea imobilizării prelungite şi asigurarea unei activităţi fizice. Dacă sunteţi şofer, nu uitaţi să aveţi lichide pentru 24 de ore, alimente precum şi medicaţie. Este bine să aveţi în maşină pături şi alte mijloace suplimentare pentru a asigura încălzirea. Şi în aceste cazuri e bine să evitaţi imobilizarea prelungită şi să asiguraţi măcar o activitate fizică minimală. Nu plecaţi la drum fără a umple rezervorul, întrucât la un consum mediu, un rezervor plin de 40-50 de litri va poate asigura încălzirea în maşină pentru cel puţin o zi. Nu părăsiţi maşinile dacă este viscol şi nu puteţi preciza distanţa până la un adăpost, întrucât vă puteţi rătăci, iar hipotermia în contextul asocierii vântului şi umezelii se instalează mult mai repede. Recomandăm evitarea consumului de alcool atunci când sunt temperaturi scăzute pentru că falsa senzaţie de încălzire iniţială este asociată cu pierderi importante de căldură datorate vasodilataţiei şi există riscul crescut de instalare a degeraturilor şi hipotermiei.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Întrebări retorice" Au mărit alocaţiile la o parte dintre copii. Copiii tăi de ce nu primesc alocaţie mărită? O parte dintre pensionari beneficiază de amnistie fiscală. Părinţii tăi de ce nu beneficiază de aceeaşi sumă?! Sunt ciumaţi? Pentru ce plătesc taxe şi impozite statului român? Pentru ca Luky să facă evaziune?! Pentru ca să aibă de unde fura politicienii?
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Lecţie de civism" Aroganţa şi dispreţul arătat de Ponta şi sateliţii săi din PSD-UDMR-UNPR faţă de români au determinat o fantastică răsturnare de situaţie, inexistentă până acum în procesele electorale din România. S-a reuşit recuperarea celor 10 procente din turul I şi câştigarea altor 10 procente în turul II. O răsturnare de 20% nu s-a mai petrecut în istoria alegerilor prezidenţiale din România. Ponta a mizat pe o prezenţă scăzută la vot, care îl avantaja, dar românii i-au predat ca la carte o lecţie, incredibilă lecţie de civism. Doare? Se tratează cu demisia! Dar să vedem cum scoate cămaşa cu toate promisiunile pe care le-a făcut şi legalizat prin ordonanţe de urgenţă! I-ar fi mult prea simplu să treacă acum în opoziţie, în plan secund, dar fiţi fără grijă că nu se lasă nici PSD şi nici tata-socru.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Listaci vs Uninominali" Propunerea lui Ungureanu este o mai veche soluţie a politrucilor în faţa riscului de a nu mai intra în Parlament. Sub masca preocupării pentru reprezentativitatea politicienilor, care este cât se poate de şubredă, stă un cal troian. Votul pe liste înseamnă că o trupă restrânsă dintr-un partid decide cine şi în ce ordine va fi pus pe listă. Apoi, la alegeri, cetăţenii vor fi chemaţi să confirme alegerile făcute de trupa de şmecheri, ei nu vor putea din nou să aleagă o alternativă dezirabilă, fiindcă toţi candidaţii vor fi fie prieteni şi apropiaţi ai trupei de şmecheri care face listele sau afacerişti care vânează privilegii, de regulă ce ţin de traficul de influenţă. Se mai pot lipi lingăi de încredere cu rol de susţinători ai trupei de şmecheri sau, de voie, de nevoie, persoane cu vizibilitatea foarte mare, dar paralele cu ideea de democraţie, de politică, de reprezentare a cetăţeanului şi, evident, prima pe listă, chiar trupa de şmecheri care face lista. Ăştia îşi vor asigura întotdeauna un loc eligibil. Astfel votul pe liste ne va pune în faţă doar astfel de candidaţi. Niciunul nu va fi din cei pe care i-am vrea noi. Vom avea un Parlament dominat de securişti, bişniţari, afacerişti veroşi, incompetenţi, impostori, lingăi şi politruci. Şi ce am spus aici nu este o părere personală, este doar realitatea obiectivă! Cei ce susţin lista nu ar reuşi să adune o majoritate nici la nivelul unei scări de bloc, cariera lor de politician fiind strâns legată de prezenţa în formule de administrare a puterii, dar speră că vor prosti populaţia că votul pe liste ar fi varianta cea mai bună. Nu, nu este o varianta deloc bună pentru noi, este doar varianta îndrăgită de câţiva şmecheri de partid! O alternativă corectă ar reprezenta-o votul majoritar pe colegii uninominale în două tururi, adică un sistem în care va câştiga la nivel de colegiu acela care obţine 50%+1 din primul...
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Lupta pe ciolan se ascute!" "Victore, tu chiar nu vrei să mai ţii cont de dorinţa partidului?" E tare vrednic domnul Dragnea! Bineînţeles că partidul este el! Care remaniere guvernamentală? Pleacă Ponta, vine Ponta. Poate ne trezim că Ponta va destitui toţi miniştrii şi că tot el va conduce toate ministerele. Ce-i drept, am face economie şi am şti cine e competent şi cine nu. Planul PSD-ului este să dreagă busuiocul; se vor strădui să dea impresia că s-au pocăit, că muncesc, că-şi fac datoria. Vor profita de ocaziile în care se poate arunca cu lături în Iohannis, în timp ce ei vor poza în oameni de încredere. Deşi i-a speriat protestul românilor, nu vor renunţa nicicând de bunăvoie la putere. Prezenta PSD la guvernare va crea instabilitate politică, economică şi socială prin menţinerea dezinformării şi diversiunii ca politică de ţară. PSD trebuie să dispară de la conducerea ţării. La fel şi Ponta.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Mark Twain" Să vedem şi noi cât ne-a costat mascarada voastră de campanie! Tot ce s-a întâmplat la organizarea acestor alegeri e suficient pentru demisia a cinci premieri şi zece miniştri de externe, dar cea mai mare pedeapsă ar fi să vină chiar domnul Viorel cu bugetul pe anul viitor...hai, Viorele, curaj, bugetul unde e? "Un singur om poate fi destul de prost uneori, însă pentru a atinge stupiditatea veritabilă, nimic nu se compara cu munca în echipă." Nu e din Iliescu. E Mark Twain!
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Ministrul ne fură la acciză" Mă mir că PSD-ul nu a adăugat şi numărul de la pantof al domnişoarei ministru atunci când a stabilit valoarea la acciză. Vedem că premierul ne-a păcălit la taxe. iar ministra ne fură cu 6,7% la acciză. Premierul ne-a spus că nu va creşte taxele, deşi tot ce înseamnă produs accizabil, adică cel puţin combustibilul şi energia, va fi mai scump în 2015 din cauza unui curs fictiv. "Grupul de lucru care lucrează" al domnişoarei Petrescu a terminat lucru. Până acum "apciza" era calculată în funcţie de cursul leu-euro, dar geniul de la finanţe ne-a anunţat prin august că "acciza va fi ori aceeaşi, ori schimbată, dar mai întâi să termine grupul de lucru" şi că abia atunci va "face publică această modalitate de calcul şi care va fi acciza". Să vezi şi să nu crezi, deşi cursul leu-euro este de 4,43, acciza la combustibil şi energie electrică se va calcula la un curs artificial de 4,73 pentru un euro pentru a astupa găurile de la buget. Calculul accizei la un curs mărit artificial înseamnă că la fiecare 100 litri de combustibil alimentaţi, Guvernul vine şi ne ia din rezervor vreo 3-4 litri. Nu v-aţi săturat? Poate vor vota proiectele mele de lege ce elimină taxa de stâlp şi taxa pe carburant. Parcă văd însă că urmează ca accizele să fie corelate cu inflaţia din alte state...Congo, Etiopia.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "O ţară de scriitori" Eu nu cred că treburile se vor schimba radical în România deşi, evident, sper asta! Mă uitam la cea supranumită "Abramburica". A făcut praf educaţia pentru voturi în plus de la nişte tineri fără minte, leneşi şi puşi pe învârteli. A luat simultan câteva salarii şi diverse stipendii, nefăcând bine decât o treabă: să aducă voturi la partid. În rest e discutabil, dar foarte, foarte costisitor pentru bugetul statului. Daca-i aşa de corectă, de ce se teme să fie cercetată? Dacă se ştia nevinovată, de ce nu a făcut ca H.? De la alegerile europarlamentare mă tot întreb cine ar renunţa la o funcţie de europarlamentar, bine plătită şi comodă, doar pentru a rămâne senator. Am primit şi răspunsul: cineva care avea nevoie de imunitate parlamentară. Din punctul meu de vedere, este demagogul perfect. În afacerea Microsoft ori a semnat ca primarul ori a mers la consens cu gaşca. Şi pe lângă asta, şi alte multe abrambureli, a făcut din negru alb atunci când a fost vorba de plagiat. Abramburica face parte dintre persoanele pe care românii ar fi trebuit să le plătească doar pentru a sta acasă. A făcut atâta rău românilor, încât ar trebui să nu-şi mai scoată capul în public. A distrus tot ce a putut în învăţământ pentru ca să-i fie bine ei şi PSD-istilor. Îi doresc ca pe nepoţii ei să-i înveţe profesorii care-şi vor face facultatea fără să fi luat bacalaureatul şi când va fi bolnavă să o trateze medicii fără bacalaureat. După cum sper să meargă lucrurile în România, vom deveni curând o ţară de scriitori.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Opinia mea" Este că toţi cei care merg în alegeri şi au funcţii în administraţia românească ar trebui să-şi ia concediu fără plată şi să delege alţi oameni pe posturile respective. Să nu aibă niciodată mai mult de o remuneraţie din partea statului, mai ales că adesea nu sunt în stare să-şi facă nici propria meserie, în schimb îşi arogă o grămadă de sarcini şi-n Parlament şi-n CA-uri. 95% ne fură şi ne va fura, justiţia o va demonstra.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Poveşti nemuritoare" Bunicuţa scrie basme de adormit copiii. Partidul de care povesteşte a existat doar in imaginaţia sa. PSD a apărut în primul rând pentru conservarea privilegiilor unei părţi din nomenclatura de dinainte de`89 şi nu din raţiuni ideologice. Asta ca să nu mai vorbim de cei peste 1000 de români ucişi la revoluţie pentru ca securiştii să se poată cocoţa în fruntea ţării! Şi nici de mineriadele "democratice" pe care le-a organizat într-o capitală europeană sau de duminica orbului din 20 mai 1990, de zilele în care sub deviza "IMGB face ordine!" şi "Moarte intelectualilor!" au fost ciomăgiţi la liber simpatizanţii partidelor istorice. O nomenclatură criminală, dar care, prin comparaţie cu noua generaţie de pontişti ce se comportă ca nişte mafioţi fără niciun fel de scrupule, pare formată doar din "oameni de bine". Dragnea şi Ponta au pierdut pentru că nu sunt de fapt de stânga. Au mimat, dar nu au convins. Ei nu sunt nici de stânga şi nici de dreapta, sunt doar o gaşcă care face politică având un singur ţel, pricopsirea rapidă, cât mai rapidă, prin orice mijloace. Sunt cei care ne-au furat până şi votul.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Preţul corect e demisia!" Ponta zicea că dacă şi la al doilea tur al prezidenţialelor sunt români care să nu voteze, îşi asumă răspunderea ca şef al executivului! A uitat? Azi se ascunde în spatele parlamentarilor şi spune că a plătit un preţ politic. Tot n-a înţeles că pricepem mult mai mult decât vrea el să ne mintă. Responsabil e premierul Ponta, nu candidatul Ponta. Aşa că nu ai plătit niciun preţ politic, domnule prim-ministru! Cum ai dat ordonanţa cu mutatul primarilor dintr-un partid într-altul, puteai să dai una şi pentru mărirea numărului secţiilor. Respectai Constituţia României care garantează dreptul fiecărui român de a vota. Preţul corect e cel puţin demisia!
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Propun un nou ministru al educaţiei: Acxente Leucian" Felicitări, domnule învăţător! Ruşine, domnule Pricopie! După 37 de ani de muncă, după ce a fost până şi fochist şi şofer la şcoala din Bulzeştii de Sus la care preda, învăţătorul Acxente Leucian a fost decorat de Preşedinţia României, care i-a conferit Ordinul "Meritul pentru Învăţământ", gradul de Cavaler. Şcoala nu are nici internet şi nici telefon, iar elevii nu au primit manuale. Cu un puşcăriaş se cheltuie lunar în jur de 2000 lei, iar pentru cei 3 angajaţi de la şcoală se cheltuie 4000 lei, bătaie de joc. Probabil că pe cei de la Ministerul Educaţiei nu sunt interesaţi sau sunt prea ocupaţi cu şpăgile de milioane de euro. Bine că se restructurează şi se remaniază, probabil după principiul clasic: la vremuri noi, tot noi! Sper ca măcar în acest an în proiectul de buget să fie inclus şi adoptat amendamentul meu ce prevede alocarea a 6% din PIB pentru educaţie, aşa cum prevede o lege ce niciodată nu a fost respectată. Dacă ar fi după mine, acest învăţător ar trebui pus ministrul educaţiei!
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Pungeşti" Am reuşit! Pungeştiul nu mai are statutul de zonă specială de siguranţă publică. Au încetat toate restricţiile din zona specială de siguranţă publică din Pungeşti înfiinţată la dispoziţia Guvernului Ponta. Mai precis, după protestele din 7 decembrie 2013 împotriva extragerii gazelor de şist de către Chevron, Jandarmeria şi Poliţia au primit ordinul de a constitui filtre pe drumul judeţean Vaslui-Gârceni, pe raza localităţilor Siliştea şi Pungeşti şi de a legitima orice persoană care trecea, iar jandarmii aduşi în zonă nu au permis luni de zile oprirea maşinilor sau a persoanelor în dreptul perimetrului deţinut de compania Chevron. Am cerut în repetate rânduri ca Guvernul Ponta să ridice acest statut de maximă siguranţă şi domnului Ponta să vină la Pungeşti pentru a le explica oamenilor schimbarea de atitudine în privinţa gazelor de şist. În timp ce companiile străine obţin tot ce vor împotriva voinţei vasluienilor, legea mea ce prevede interzicerea fracturării hidraulice în valorificarea gazelor de şist e blocată de aproape un an în Camera Deputaţilor. Sper ca subiectul fracturării hidraulice nu a intrat în vacanţa pentru prezidenţiale, aşa că, dacă tot susţine că nu sunt gaze de şist în România, solicit premierului aviz pozitiv pentru adoptarea de urgenţă a proiectului meu de lege privind interzicerea extragerii gazelor de şist prin fracturare hidraulică.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Puterea va introduce pe şest legea amnistiei şi graţierii" Ponta continuă să îşi apere corupţii şi reintroduce pe şest legea amnistiei şi graţierii. Am văzut după aceste alegeri un deputat cravaşat de PSD pentru a propune din nou iniţiativa legislativă privind amnistia şi graţierea celor cu pedepse de până la 5 ani. Ştim foarte bine că majoritatea puşcăriaşilor din PSD au pedepse de până la 5 ani, iar puşcăriabilii se încadrează în aceeaşi durată de detenţie. Am văzut cum parlamentarii deplâng condiţiile de detenţie. Nu i-am văzut plângând pentru cele din şcoli şi din spitale. Nici măcar nu ar fi nevoie de construirea de noi puşcării. Dacă tot sunt îngrijoraţi de aglomeraţie, le-ar putea extinde cele existente sau ar putea transforma vechile unităţi militare dezafectate mărindu-le astfel confortul locatarilor care nu au fost obligaţi de nimeni să ajungă acolo. Când va veni vremea, se va găsi un loc şi pentru ei. Sunt curios cât cheltuie poliţia şi procuratura ca să-i adune şi să-i bage la zdup pe aceşti hoţi. Poate domnul deputat va propune o lege prin care toţi cei închişi să-şi plătească întreţinerea din banii lor şi nu din banii noştri în loc să îi vrea liberi şi să ne facă viaţa şi mai nesigură. Şi aşa pedepsele din România sunt prea blânde, acum le mai daţi şi drumul din închisori. Poziţia mea e clară: fără amnistie şi graţiere pentru cei care au furat şi ne fură în continuare viitorul!
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Întâi să răspundă" Înainte de a vorbi de votul prin corespondenţă şi votul electronic, domnul Ponta trebuie să răspundă juridic. Din punct de vedere juridic, deşi sunt organizatorii acestor alegeri, nu au răspuns nici domnul Corlăţean, nici domnul Meleşcanu şi nici domnul Ponta. Este tot mai clar că Ponta era atât de sigur că va câştiga şi va putea muşamaliza toate fărădelegile, încât a riscat să saboteze alegerile! Ponta va plăti scump această gafă. Va avea parcursul lui Năstase. Ca prim-ministru şi candidat în alegeri s-a aflat în conflict de interese în ceea ce priveşte subiectul circumscripţiilor din diaspora. Şi nu a păstrat distanţa corespunzătoare şi nici nu a respectat legea. Să plece!
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Sinuciderea lui Matteo Cassani ar fi putut fi prevenită?" Cetăţeanul care şi-a curmat viaţa aruncându-se de pe sediul Enel ar fi putut fi salvat. El şi alţi 80% dintre pacienţii suicidari care au tras un semnal de alarmă. Îngrijorător este că suntem descoperiţi în faţa acestor evenimente. Depresia devine o afecţiune dominantă la nivel european, iar suicidul este considerat de OMS a treia epidemie mondială. Din păcate, nu există program naţional de prevenţie, nu există linie telefonică de suport, iar psihologii în UPU şi în spitale sunt o floare rară. Aşa că doar cu iniţiative bazate pe voluntariat precum CIRTITA (Centrul Integrat Regional de Tratamente, Intoxicaţii, Traume şi Arşi) nu se poate face mare lucru. Voi interpela din nou ministerul pentru înfiinţarea acestei linii. Încă din 2007 am cerut Ministerului Sănătăţii înfiinţarea unei linii telefonice gratuite pentru sinucigaşi, a unui help-line, la care cei aflaţi într-un moment de cumpănă să poată apela pentru a beneficia de asistenţă până la depăşirea situaţiei sau până la terapia într-o instituţie medicală. Voi interpela din nou Ministerul Sănătăţii pentru a susţine un astfel de demers. Au fost şi zile în care la Spitalul de Urgenţe "Sfântul Ioan" au ajuns 17 suicidari în 12 ore, iar media prezentărilor e de cel puţin 2 suicidari pe zi. De altfel, în Iaşi incidenţa suicidului a crescut constant în ultimii ani, ajungând la 18,2 la 100.000, cu mult peste media naţională. De fapt, numărul de cazuri de suicid finalizate cu deces reflectă doar o mică parte a impactului pe care îl reprezintă comportamentul suicidar. Sunt mult mai multe persoane care sunt spitalizate ca rezultat al unei tentative de suicid nefatale decât cele cu consecinţe fatale şi un număr şi mai mare de persoane sunt tratate în ambulatoriu sau se poate ca nu toate problemele rezultate în urma actului suicidar să fie tratate. Până când guvernanţii vor ţine cont de aceste lucruri vor dispărea din când în când români, şi aici nu vorbesc doar de cântăreţe şi soprane, ci de câte vieţi ar putea fi salvate într-un mod de acţiune unitar.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Taxele lui Ponta" Oare ce mai urmează?! Pentru cei care nu au memoria scurtă şi creierul spălat pe la partid avem un record de taxe. Mă întreb doar când a avut timp de atâtea taxe?! Tot poporul ştie că tot timpul e în campanie sau la televizor. În agricultură au fost introduse 3 noi taxe: 1. Impozit de 16% şi CAS pe veniturile din creşterea şi exploatarea animalelor şi din valorificarea produselor de origine animală. 2. Impozit de 16% şi CAS pe veniturile realizate din cultura plantelor, de pe suprafeţele de teren situate peste limita care asigură necesităţile de trai ale unei familii. 3. Impozit de 16% şi CAS pe veniturile din silvicultură şi piscicultură. Taxele locale s-au majorat pentru a putea sigura veniturile necesare bugetelor locale pe care guvernul nu le putea acoperi. 4. Majorarea taxelor locale cu 16% la începutul anului 2013. 4 Noi taxe care afectează mediul industrial şi de exploatare a resurselor. 5. Taxă pe monopolurile naturale (energie electrică şi gaze naturale), în valoare de 0,1 lei/MWh pentru energia transportată către sistemele de distribuţie, de 0,75 lei/MWh în cazul cantităţii distribuite şi de 0,85 lei/MWh pentru cantitatea transportată numai prin sistemul de transport. 6. Taxă specială de 0,5% aplicată veniturilor obţinute din exploatarea resurselor naturale, altele decât gazele naturale. 7. Taxă de 60% asupra veniturilor suplimentare obţinute ca urmare a dereglementării preţurilor din sectorul gazelor naturale de către operatorii economici care desfăşoară cumulativ activităţi de extracţie şi comercializare. 8. Impozit pe venit şi CAS la indemnizaţia şi orice alte sume de aceeaşi natură primite de toţi angajaţii pe perioada delegării, pentru partea care depăşeşte limita de 2,5 ori nivelul stabilit pentru personalul instituţiilor publice. 3 noi taxe şi majorări au fost introduse pe diferite surse de venit. 9. Impozit de 16% pe veniturile considerate dividende. 10. Cotă majorată de impozit, de 50%, pentru veniturile din prestarea de servicii în România sau în afara României, dividende, dobânzi, comisioane, redevenţe şi din exercitarea unei profesii liberale plătite într-un stat cu care România nu are încheiat un instrument juridic în baza căruia să se realizeze schimbul de informaţii. 11. CAS aplicat persoanelor care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor (chirii şi arendă) începând cu 1 ianuarie 2014. 6 taxe au fost majorate, cum ar fi cea pentru paşapoarte, taxe de mediu, de divorţ, taxe juridice sau medicale. 12. Taxă majorată pentru eliberarea paşapoartelor temporare (de la 84 lei la 100 lei) şi a celor electronice (de la 244 lei la 270 lei). 13. Taxă de pod majorată: în cazul podului Giurgeni-Vadul Oii de la 9 lei la 10 lei (3 februarie 2013) şi apoi la 11 lei (1 aprilie 2013) şi în cazul podului Feteşti-Cernavodă de la 11 lei la 12 lei (3 februarie 2013) şi apoi la 13 lei (1 aprilie 2013). 14. Taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (timbrul de mediu). 15. Taxa pe timbru de mediu este mai mare cu 10% faţă de vechea taxă de poluare. 16. Coplata în sistemul sanitar, de până la 10 lei pe zi de spitalizare. 17. Taxă de 500 lei pentru îndeplinirea procedurii de divorţ pe cale administrativă. 18. Taxa judiciară de timbru, colectată de primării şi vărsată în proporţie de 70% la bugetul public. 15 accize au fost fie introduse, fie majorate. Dintre acestea cea mai cunoscută este cea de 7% pentru carburanţi, dar tot aici intră şi accizele pentru alcool, ţigări şi obiecte de lux. 18. Acciză suplimentară de 10 euro/hl de produs la berea din amestecul cu băuturi nealcoolice, la care ponderea gradelor Plato este mai mică de 30%. 19. Acciză suplimentară de 25 euro/hl de produs pentru băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri. 20. Acciza pentru bere majorată de la 0,748 euro/hl/grad Plato la 0,8228 euro/hl/grad Plato. 21. Acciza pentru berea realizată de micii producători majorată de la 0,43 euro/hl/grad Plato la 0,473 euro/hl/grad Plato. 22. Accizele pentru alcool etilic majorate de la 750 euro/hl alcool pur la 1.000 euro/hl alcool pur. 23. Acciza specifică la ţigarete majorată de la 53,18 euro/1.000 ţigarete la 56,71 euro/1.000 ţigarete. 24. Acciză pentru bijuterii din aur şi/sau din platină, cu excepţia verighetelor: acciză de 1 euro/gram pentru bijuteriile cu până la 14k şi de 2 euro/gram pentru cele peste 14k. 25. Acciză pentru confecţii din blănuri naturale: acciză cuprinsă între 50 şi 1.200 euro/bucată, în funcţie de costul de achiziţie al blănurilor. 26. Acciză pentru iahturi şi alte nave şi ambarcaţiuni cu sau fără motor pentru agrement. 27. Acciză pentru motoarele cu capacitate de peste 100 de cai-putere destinate iahturilor şi altor nave şi ambarcaţiuni pentru agrement. 28. Acciză pentru autoturisme şi autoturisme de teren, inclusiv cele importate sau achiziţionate intracomunitar, noi sau rulate, a căror capacitate cilindrică este mai mare sau egală cu 3.000 cm cubi. 29. Acciză pentru arme de vânătoare şi arme de uz personal, altele decât cele de uz militar sau de uz sportiv: acciză cuprinsă între 50 şi 1.500 euro/bucată, în funcţie de costul de achiziţie al armelor. 30. Acciză pentru cartuşe cu glonţ şi alte tipuri de muniţie pentru armele prevăzute anterior: acciză cuprinsă între 0,1 şi 0,4 euro/bucată în funcţie de costul de achiziţie. 31. Acciza suplimentară pe litrul de benzină, motorină şi kerosen de la 1 ianuarie 2014. 32. Indexarea accizelor cu rata medie a inflaţiei. 33. Impozit pe construcţii speciale de 1,5% din valoarea construcţiei, începând cu 1 ianuarie 2014. 34. Redevenţele pentru resursele naturale vor creşte cu 25% (cu excepţia celor la petrol şi gaze) de la 1 ianuarie 2014. 35. Eliminarea prevederii legale prin care primarii nu aveau voie să majoreze taxele locale cu mai mult de 20% peste rata inflaţiei în cazul persoanelor fizice (la persoanele juridice limita va rămâne).
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Ce mai vor oare?" Începutul sfârşitului Guvernului Ponta?! UDMR a anunţat că iese de la guvernare. "Am făcut un calcul şi am constatat că şi fără noi Guvernul Ponta are majoritate, deci stabilitatea politică nu depinde de participarea noastră la guvernare. Recomandarea Consiliului Permanent pentru CRU care va avea loc pe 13 decembrie este ieşirea de la guvernare", a declarat Kelemen Hunor. Un semnal cât se poate de prost pentru premierul Ponta.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Cine a îngropat autostrada?" Am aflat că autostrada Iaşi -Târgu Mureş nu există nici pentru ministrul Ioan Rus. Acesta a confirmat că Ministerul Transporturilor nu a inclus autostrada în varianta revizuită a Masterplanului Naţional de Transport, singurele modificări fiind legate de rute precum Sibiu-Piteşti, Făgăraş-Târgu Mureş şi centurile ocolitoare Bucureşti şi Timişoara Sud. Prin campanie, colegul de partid al domnului Nichita, domnul Rus, spunea că Moldova trebuie legată prioritar de Transilvania prin autostrăzi, în caz contrar "vor fi probleme sociale mari, iar judeţele Moldovei se vor menţine la un nivel de dezvoltare scăzut". De altfel, şi Nichita ne minţea pe 20 noiembrie 2013 spunând că: "Am cerut audienţă la Ponta. Am obţinut alocări bugetare pentru autostradă, aeroport şi spital", deşi nu a obţinut nimic, iar parlamentarii PSD de Iaşi, după un scenariu desprins din noaptea minţii, tocmai respinseseră în decembrie 2012 finanţarea autostrăzii pe care am inclus-o ca amendament la proiectul de buget. Cerem Guvernului ca atunci când va adopta masterplanul, pe 20 decembrie, să includă acest proiect vital pentru dezvoltarea regiunii. Poate îşi mai amintesc că face parte din utopia pesedistă numită "Manifestul pentru Iaşi" din 2012, alături de spitalul regional. Sper ca măcar în 2014 parlamentarii PSD de Iaşi să nu-mi respingă amendamentul bugetar privind autostradă. Poate îi căutaţi pe la cabinetele parlamentare să-i convingeţi...
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Vax populi" Cardul de sănătate nu rezolvă problemele de sănătate ale asiguraţilor! Modernizaţi spitalele, scoateţi coplata, deblocaţi posturile, redeschideţi Institutul "Cantacuzino"... Trebuiau cheltuiţi nişte bani cu dedicaţie şi în scop electoral. Tocmai ce îi lipseşte omului! Un card nou. Vax populi, când sistemul de sănătate este praştie.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Victor Ponta preşedinte!" Fiindcă fură şi ne minte. Suntem cumva în 1947 şi eu nu ştiu?! Cu colhoznici din ăştia ce se cred şefi peste lege pe banii din taxele şi impozitele noastre? Aceasta este România ce am pregătit-o de un sfert de secol pentru fiii şi fiicele noastre: o ţară în care politrucii ameninţă aşa cum o făceau secretarii de partid? Nu pot să nu reacţionez atunci când, în această ţară, aceşti politruci deja ameninţă aşa cum o făceau secretarii de partid...
			Domnul Gheorghe Frăticiu: "1 Decembrie, Ziua Naţională a României" În acest an, la 1 Decembrie, sărbătorim 96 de ani de la realizarea Marii Uniri, prin includerea în graniţele statului român a tuturor provinciilor româneşti — Basarabia, Bucovina, Transilvania - înfăptuindu-se astfel dorinţa de veacuri a românilor de a trăi uniţi în acelaşi stat. Se cuvine să-i omagiem pe toţi cei care pe câmpul de luptă şi prin tratative cu marile puteri au înfăptuit unirea, lăsându-ne moştenire o ţară întreagă, armonioasă şi prosperă. Ca recunoştinţă faţă de înaintaşii noştri, avem datoria să respectăm legile, să promovăm şi să apărăm interesele României, să ne ridicăm la înălţimea înaintaşilor şi să ne afirmăm demnitatea naţională. 1 Decembrie este Ziua României, ziua tuturor românilor, indiferent de etnie, religie, convingeri politice, ziua în care ne sărbătorim istoria, cultura, trecutul şi prezentul ţării. Ziua naţională este prilejul de a ne reaminti reperele fundamentale ale unei naţiuni: imnul naţional, drapelul şi, ceea ce este foarte important, patriotismul. Dar patriotismul nu este o valoare promovată doar la aniversări importante, patriotismul trebuie permanent dovedit prin ceea ce realizăm, trebuie să demonstrăm că suntem demni urmaşi ai generaţiei care a înfăptuit România Mare, că suntem o naţiune unită, respectul şi mândria de a fi români le menţinem prin ceea ce facem, prin ceea ce rămâne moştenire generaţiilor viitoare. Stă în puterea noastră să transformăm România într-o ţară puternică, apreciată de întreaga lume, să fim o naţiune care priveşte cu încredere şi speranţă spre viitor. Guvernul Ponta demonstrează, prin măsurile adoptate până acum şi prin Programul de guvernare că urmăreşte să asigure prosperitatea economică a României, un trai decent tuturor cetăţenilor, promovarea intereselor ţării peste hotare şi un loc demn pentru români între naţiunile lumii. La mulţi ani, România!
			Domnul Gheorghe Frăticiu: "România azi, România mâine" Avem un nou preşedinte! Ca şi acum cinci ani, românii din diaspora ne-au dat preşedintele şi ne lasă să ne descurcăm cu el. Deosebirea este că acum nu s-a mai furat la urne. S-au folosit mijloace rafinate de manipulare a maselor, Facebook-ul fiind una din armele pe care nimeni din tabăra social-democrată nu a prevăzut-o. Tardiv, pun totuşi o întrebare: de ce atât de multe maşini cu numere româneşti în jurul unor secţii de votare de la care au plecat primele proteste şi imagini cu cozi la vot? Sunt multe alte întrebări cărora le caut răspuns, dar sunt convins că va veni momentul în care adevărul va fi aflat. Generaţia Facebook, aşa cum s-au autointitulat cei care susţin că 2014 a fost anul unei noi revoluţii în România, are aşteptări mari. Standardele fixate noului preşedinte sunt atât de înalte, încât depăşesc cu mult prerogativele prezidenţiale, fie el şi preşedinte sas. Piedestalul pe care este urcat Iohannis de către corul de lăudători este, din păcate, pe cât de înalt, pe atât de şubred, dacă nu chiar putred. Mâine se va constata că o mare parte din aşteptările electoratului, aşteptări alimentate cu dărnicie de maşina de propagandă liberal-democrată, sunt departe de a putea fi îndeplinite. Greu de crezut că salariile şi pensiile vor creşte peste noapte, corupţii şi hoţii vor umple puşcăriile la ordinul preşedintelui, averile confiscate vor fi împărţite săracilor. Există vorba populară care spune că orice minune ţine trei zile. Cei care astăzi cântă ode preşedintelui Iohannis vor fi mâine primii care-i vor cânta prohodul. M-aş bucura ca noul preşedinte să poată îndeplini sloganul lui Victor Ponta, să-i unească pe români, să dărâme zidurile ridicate de regimul Băsescu. Ziduri care ne-au împărţit în buni şi răi, bugetari şi privaţi, profesori şi părinţi, tineri şi pensionari, ardeleni şi moldoveni s.a.m.d. Mi-aduc aminte un îndemn de pe Facebook care spunea tinerilor să iasă la vot pentru ca pensionarii să nu mai decidă soarta ţării. Pentru a realiza unirea românilor, indiferent că locuiesc în ţară sau în diaspora, noul preşedinte trebuie în primul rând să se delimiteze de cei care ieri stăteau în spatele preşedintelui Băsescu, iar astăzi aşteaptă euforici, nerăbdători şi flămânzi, gata să se înfrupte din ciolanul guvernării. Am speranţa ca domnul preşedinte Iohannis să nu declare război guvernului şi Parlamentului, să nu apeleze la practici pe care până ieri le condamna, să nu încerce să formeze o nouă majoritate parlamentară doar pentru că ai lui sunt în opoziţie. Puterea se câştigă prin alegeri libere şi corecte, nu la masa verde. Aştept o conlucrare, şi nu o coabitare cu actualul guvern şi actuala majoritate parlamentară. Ţara nu este numai a celor şase milioane de români care au votat Iohannis, ci şi a celor cinci milioane care au votat Victor Ponta. Toţi sunt români, au aceleaşi drepturi şi aceleaşi obligaţii, trebuie trataţi în mod egal, nu ca învinşi şi învingători. De la tribuna Parlamentului s-a cerut ca premierul Victor Ponta să plătească pentru organizarea alegerilor în diaspora. De parcă pierderea alegerilor nu ar fi suficient, învingătorii vor totul! Dar oare merită totul?
			Doamna Ioana-Jenica Dumitru: "Mesaj pentru 1 decembrie" Dragi români, Mă bucur foarte mult că am ocazia să vă urez tuturor lL mulţi ani de ziua naţională! România este în sufletul fiecăruia dintre noi. Este locul în care ne-am născut, este patria pe care o iubim, este ţara pentru care strămoşii noştri au luptat cu vitejie şi onoare. Pe 1 Decembrie sărbătorim Marea Unire de la 1918. Ne apropiem cu paşi repezi de 100 de ani de la înfăptuirea acestui ideal naţional, pe care an de an îl sărbătorim cu multă emoţie şi speranţă în suflet. Eu sper ca acest 1 decembrie să ne găsească pe toţi uniţi şi solidari. Cred că ziua de 1 decembrie 2014 ne aduce solidaritatea şi sprijinul reciproc de care avem nevoie după o perioadă lungă de conflict. Le urez încă o dată tuturor românilor şi tuturor celor care simt româneşte La mulţi ani!
			Domnul Gavril Mîrza: "Continuitatea în sprijinul aşteptărilor electoratului" Sunt economist. Profesional operez cu concepte precise, cu date şi cifre ce nu suportă interpretări ori divagaţii melodramatice. Mai mult decât atât, vin dintr-un tărâm în care înţelepciunea omenească se află la mare cinste, iar bărbăţia se sprijină pe responsabilitate. Onorând aceste date de definiţie a ceea ce cred şi sunt, vreau să vă fac cunoscut de ce mă bizui pe continuitatea guvernării Ponta şi de ce voi sprijini acest sistem cu toate atributele conferite de locul în care mă aflu şi vă vorbesc. Cred în necesitatea rămânerii la guvernare pentru că acest organism viu, care este Guvernul Ponta, a demonstrat că urmează cu tenacitate promisiunile făcute la câştigarea alegerilor în 2012. A început prin a face reparaţiile cerute imperativ de eradicarea "binefacerilor" unui regim "beneficiar" al oprobiului public. A continuat prin a implementa măsuri care au condus către creştere economică şi echitate socială. Sunt lucruri de necontestat şi care nu pot fi anulate prin tehnica zvonisticii. Nu poţi eluda faptul că, de exemplu, execuţia bugetară s-a încheiat la 31 octombrie pentru a doua lună consecutiv cu excedent. Nu poţi nega că Institutul Naţional de Statistică a raportat o creştere economică în trimestrul III 2014 faţă de trimestrul II de 1,9% şi de 3,2% faţă de trimestrul III 2013. N-ai cum să negi că la 9 luni economia românească are un plus de 2,8% faţă de perioada similară a anului trecut. Numai dacă nu vrei, nu auzi că o treime din angajatorii pe plan local vor creşte cifra recrutărilor cu 10% în anul viitor. Sigur, poţi încerca să strecori în conştiinţa populaţiei ştiri cu privire la creşterea taxelor şi impozitelor, la creşterea ori renunţarea la cota unică de impozitare, la creşterea, în prag de iarnă, a preţului la gazele naturale. Poţi zgândări orgoliile unora puşi la locul lor de propriii colegi după crize publice de personalitate. Poţi face toate acestea, probabil şi altele, în acelaşi ton sumbru la care ne aşteptăm şi care nici măcar nu ne mai miră. Rând pe rând, ca şi până acum, realitatea va contrazice zvonurile! Ştiind acest lucru, tot nu te poţi reţine de la a constata cu amărăciune cum încearcă unii să îmbrace în haina respectării drepturilor cetăţeneşti frustrările acumulate în timpul îndelungat în care nu au făcut nimic pentru cetăţenii acestei ţări cărora nu le-au acordat o minimă şi datorată atenţie. Supăraţi de profesie, se erijează în oameni politici, emit patetic chiar de la tribuna Parlamentului, unde i-a promovat programul electoral de guvernare pe care astăzi îl contestă cu vehemenţă, cerând demisii, capete şi mai nu ştiu ce. Nu pe aceştia trebuie să-i audă Victor Ponta şi Guvernul României, ci pe cei care i-au mandatat să le reprezinte interesele şi să le îndeplinească aşteptările! Acesta este principalul argument pentru situarea mea activă în rândul celor care susţin continuitatea actualei guvernări.
			Domnul Scarlat Iriza: "Sfidarea secuilor" Pe 1 decembrie 2014 s-au împlinit 96 de ani de la Marea Unire, o zi istorică sărbătorită cu emoţie de români în toate colţurile lumii. La peste nouă decenii şi jumătate de la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu ţara, românii au simţit nevoia să îşi strige bucuria pe străzi, în aeroporturi, gări şi în multe alte locuri în care viaţa, în vâltoarea ei, i-a aruncat. Bucuria le-a fost umbrită însă de modul în care au înţeles unii să le fie alături. Pe 29 noiembrie, sute de oameni au ieşit în stradă pentru a cere autonomia Ţinutului Secuiesc, iar pe 1 decembrie, pe mai multe case, clădiri aparţinând unor firme şi asociaţii, a fost arborat steagul negru, în semn de doliu. Mai mult decât atât, la manifestările organizate cu ocazia zilei naţionale, în cele două judeţe din secuime, Harghita şi Covasna, nu au răspuns prezent nici membrii UDMR, nici alţi aleşi locali, primari sau preşedinţi de consilii judeţene. Şi acest lucru nu se întâmplă pentru prima dată. Aproape că ne-am obişnuit cu sfidarea lor. Le căutăm scuze, ne minţim că e doar gestul unor extremişti, facem anchete şi ascundem rezultatele sub preş. De la alegerile prezidenţiale încoace s-a vorbit mult despre românii din străinătate, dar prea puţin despre cei de aici... Am ajuns să ne fie frică să fim români în ţara noastră. Subiectul, unul sensibil cu siguranţă, nu pare să fie pe agenda mai marilor ţării. La evenimente importante, de teama orgoliilor naţionaliste, nimeni nu bifează prezenţa în zonă. Ne ferim să folosim termeni ca ură şi xenofobie, dar asta nu înseamnă că nu există. Cum s-a ajuns aici? A apus ultima rază de decenţă şi iubire între oamenii de pe aceste meleaguri? Poate că nu, dar trebuie să fie un efort colectiv, iar oamenii politici au obligaţia să dea primul semnal.
			Domnul Vasile Mocanu: "Diluarea semnificaţiei votului în România" Ar fi fost de aşteptat ca măcar diaspora să fie capabilă să aibă o imagine de ansamblu a situaţiei României. Şi în loc să fie îngrijorată, de exemplu, că românul rămas în ţară (cu alte cuvinte, inclusiv familiile lor, ale celor plecaţi la muncă în afara graniţelor) nu mai este decât un chiriaş al locurilor natale, pentru că proprietatea deja a ajuns în mâna străinătăţii - fie că vorbim de petrol, de gaze, de păduri, de pământuri arabile ş.a.m.d. -, ne trezim că diaspora este interesată... să nu intre comunismul în România! Nu s-a înţeles însă pe unde şi cum intră comunismul în ţara noastră, membră UE şi NATO! Pe la Curtici? Trece Siretul înot? Sau Dunărea? Vine cu avionul pe la Otopeni? Şi cum face asta? Sare gardul? Sapă tunele pe sub frontieră? Vine-n portbagaj, pitulat după roata de rezervă, lipit de cric cu superglue? După un sfert de secol de la căderea "comunismului" în Europa (vorba vine, căci comunism n-a fost nicăieri pe glob, iar să confunzi socialismul cu comunismul e o crasă lipsă de cultură şi de educaţie politică), să fâlfâi steagul anticomunismului ca să sperii băbuţele şi naivii cu revenirea comunismului în România e, în cel mai bun caz, o lipsă de imaginaţie... Plus că mai e un aspect: dacă peste jumătate din populaţia ţării încă mai suspină cu gândul la vremurile când sănătatea era gratuită, când locurile de muncă erau mai multe decât muncitorii, când puteai lua cinstit o locuinţă cu o uşurinţă ce astăzi pare desprinsă din filmele SF, când învăţământul era gratuit, iar repartiţia guvernamentală te scutea de grija zilei de mâine ca intelectual, a răcni că vine comunismul înapoi e ca şi cum ai speria lupul cu pielea oii... Astea prind mai mult la cei care au venit pentru prima dată la vot decât la generaţiile care au trăit în aşa-zisul comunism. Însă cum se explică faptul că, la 18 ani abia împliniţi, aceştia au venit să voteze, chipurile, contra... legii amnistiei? Păi ştiau ei măcar despre ce este vorba în legea respectivă? Pentru că nu s-a înghesuit nimeni să facă aceste informări către electorat: domnilor, e rău cu această lege pentru că a, b, c, d! Nu, justificarea principală a propagandei băsiste a fost că... va fi eliberat Voiculescu! E ca şi cum ai zice că nu trebuie să existe o lege a educaţiei pentru că nu ştiu cine nu o agreează pe doamna Andronescu, de exemplu... Până la urmă, ce se urmăreşte cu promovarea propagandistică a acestui gen de teme, cu subiecte derizorii? Un singur lucru: diluarea semnificaţiei votului în România. Dispariţia interesului din partea electoratului faţă de participarea la deciziile importante ale societăţii, ele rămânând pe mâna unui grup restrâns de "iniţiaţi", o parte dintre aceştia aparţinând unei bucăţi a clasei politice pentru care moralitatea nu este o problemă de care să se împiedice. Sau, dacă tot mai sunt electori interesaţi de conducerea ţării - economică, socială ori politică - să li se ofere tot soiul de teme minore, fără nicio legătură cu deciziile importante, conform extensiei principiului "dacă vrei să distrugi un conducător, ocupă-i timpul şi mintea cu prostii". S-a văzut că diversiunile prind foarte uşor la românul lipsit de informaţii, lesne de speriat, şi s-a pedalat pe acest fapt, pentru a descătuşa şi dirija în direcţia interesată un extraordinar de puternic sentiment: acela de ură. În capitalism, frustrările sunt uşor de canalizat într-o direcţie, pot declanşa cu uşurinţă un val de ură şi aceasta poate fi folosită pentru a distruge ceva sau pe cineva. De aceea, poate că nu ar fi lipsit de importanţă să interzicem prin lege campaniile negative şi să stabilim sancţiuni importante, poate chiar eliminarea din competiţie a celui care recurge la aşa ceva. Întrucât nimic bun nu a fost vreodată clădit pe ceva rău, pe ură şi distrugere. După cum, tot prin lege, poate ar trebui să adoptăm sistemul francez, cu campanii electorale finanţate de la buget, în mod egal, pentru fiecare concurent. Pentru că, dacă la alţii se poate şi are rezultate, nu văd de ce la noi nu s-ar putea, mai ales că încă ne mai mândrim că suntem adepţii civilizaţiei franceze, că Bucureştiul a fost Micul Paris...
			Domnul Neculai Răţoi: "Să dăm o mână de ajutor sănătăţii!" Deşi în data de 12 februarie 2014 a fost lansat în România un sistem de certificare a alimentelor fără aditivi cu potenţial periculos sau controversaţi, implementarea serioasă a acestui sistem lasă de dorit. Produsele alimentare care nu includ în compoziţie niciun aditiv dintr-o listă de 70 vor fi evidenţiate cu sigla CEFF (Certified E-Friendly Food). Din păcate, azi, dacă mergi la cumpărături, când vrei să mănânci sănătos, va trebui să cauţi produse cu sigla CEFF, însă nu dai de ea. Această siglă atestă faptul că respectivele produse nu conţin conservanţi, îndulcitori, coloranţi artificiali sau glutamaţi care, deşi sunt acceptaţi de Uniunea Europeană, sunt controversaţi şi au potenţial periculos. Iar asta ar trebui să fie o garanţie că produsul pe care găsiţi această etichetă este un produs care nu vă poate afecta sănătatea. Iată o iniţiativă care ar trebui să fie aplicată cât mai rapid şi ar trebui să devină obligatorie pentru toate produsele alimentare. Deşi cel mai bine ar fi ca, prin lege, să se interzică introducerea E-urilor nocive în alimente, nu este rău că măcar un prim pas există: certificarea cu sigla CEFF. Acesta se consideră că este un lucru care dă o mână de ajutor sănătăţii românilor, ceea ce ar trebui să aibă un impact destul de important asupra stării generale de sănătate. Căci este ştiut, pe de-o parte, că multe dintre substanţele definite ca E-uri au efect cumulativ, ele neeliminându-se sau eliminându-se foarte greu din organismul uman, iar pe de altă parte, se ştie că E-urile, în timp, pot genera anumite boli şi destul de multe dintre aceste substanţe sunt cauzatoare de cancere. Iată de ce îmi alătur vocea de cea a specialiştilor care spun că dacă am reuşi să interzicem folosirea acestor E-uri, sau măcar limitarea lor, atât cantitativ cât şi calitativ, numărul bolnavilor ar fi sensibil mai mic. Asta ar fi ceva benefic, atât pentru românul de rând, pentru care boala nu poate fi o stare de fericire, cât şi pentru buget şi sistemul sanitar: s-ar reduce astfel numărul de pacienţi, de boli, de intervenţii medicale, de zile de spitalizare ş.a.m.d. Putem da, astfel, o mână de ajutor sănătăţii, dar şi unei populaţii care şi aşa, din motive financiare, mănâncă prost, calitatea alimentelor fiind nu neapărat în proporţie directă cu puterea financiară a fiecăruia, ci şi cu educaţia sa alimentară. Nu întotdeauna dacă eşti bogat, înseamnă că mănânci şi sănătos... Potrivit unui sondaj realizat anul acesta, 80% dintre români citesc cu atenţie eticheta produselor alimentare care conţin E-uri, însă doar una din zece persoane înţelege cu adevărat ceva din ea. Astfel, marca CEFF vine în ajutorul oamenilor care au dificultăţi în a interpreta eticheta cu ingrediente. Ei trebuie să ştie că toate produsele care conţin ştampila în culorile verde, albastru şi portocaliu sunt sigure. Oamenii trebuie să ştie că E-urile aprobate de UE nu sunt periculoase dacă nu le consumăm în mod constant. Dacă mănânci un cremvurst o dată la micul dejun, nu e o tragedie. Probleme apar dacă mănânci aşa ceva constant, în fiecare dimineaţă. Deci, şi obiceiurile alimentare pot fi nocive, iar asta este proporţional cu numărul de E-uri conţinute de alimentele consumate, rezultatele fiind pe măsură. Toate aceste măsuri menţionate mai sus, combinate cu folosirea acelui ambalaj inventat de clujeanul nostru care reduce sau chiar elimină E-urile alimentelor ambalate, ori cu metoda de conservare a mezelurilor la înaltă presiune, iată tot atâtea căi de sprijinire a sănătăţii românilor care pot fi aplicate dacă există voinţa politică necesară. Şi care dintre noi nu a promis, în programul său electoral, că va sprijini sănătatea cetăţenilor?
			Domnul Vasile Popeangă: "Negocierea oportunităţii aplicării legii" S-a pus, în ultima vreme, problema periculoasă şi total nedemocratică, chiar ilegală de negociere a oportunităţii aplicării legii. Interesant este cum această iniţiativă vine tocmai din partea celor care "şi-au luat ţara înapoi" şi care declară că vor - culmea! - o presupusă normalitate... În urma încălcării repetate şi recente a prevederilor constituţionale de către Traian Băsescu, a venit (iniţial din partea domnului Tăriceanu, ulterior tot mai mulţi fiind de acord cu aceasta) propunerea perfect legală de suspendare a celui care încă mai ocupă fotoliul de la Cotroceni. Căci, asta ar fi fost normalitatea pretinsă de cei care o clamează atât, însă doar în interesul lor electoral. Ce a putut vedea o ţară-ntreagă? Că PNL-ul, colegul nostru de luptă antibăsistă, acum frate de cruce cu exponenţii băsismului, a-nceput să dea cu normalitatea-napoi: hai, măi, să-1 lăsăm în pace, mai are câteva săptămâni doar, problema nu mai e o prioritate, nu e momentul oportun (justificare folosită înainte de alegerile prezidenţiale) ş.a.m.d. Cum parcă nu era suficientă aplicarea opţională şi arbitrară a legii în regimul Băsescu, şi la recent alesul preşedinte se pune problema oportunităţii aplicării legii, începând de la situaţia de posibilă incompatibilitate. Se trage de timp şi se pasează cartoful fierbinte de la o instanţă la alta, până să intre Iohannis cu puteri depline în mandat, pentru că se ştie că după aceea devine un soi de Dumnezeu pe pământ şi nu mai poate fi atins de justiţia oamenilor, chiar dacă dă cu maşina peste 100 de copii pe trecerea de pietoni. Deci, iarăşi nu este momentul să se aplice legea, indiferent de rezultat: se trage de timp cu orice preţ. Să înţelegem că, dacă s-ar fi aplicat legea ca la carte, cu celeritate adică (la alţii s-a putut şi a fost politically correct!), ar fi existat posibilitatea legală ca să nu mai ajungă Iohannis preşedinte? Că a mai apărut un curent în sprijinul ideii acesteia... Vezi, Doamne, că şi dacă ar fi declarat incompatibil, Iohannis tot trebuie să-şi ducă mandatul de preşedinte până la capăt, c-aşa a decis poporul! Greşită logică şi tot bazată pe ideea negocierii oportunităţii aplicării legii! Cu atât mai periculoasă este această idee venind din partea unor jurişti, deoarece, dacă s-ar fi aplicat legea cu celeritate, electoratul ar fi fost avizat şi ar fi votat în cunoştinţă de cauză -asta dacă ar fi avut dreptul să candideze, pentru că, din postura de incompatibil, acest drept îi era suspendat pentru un număr de ani! Nu e OK ca Iohannis să îşi ducă astfel mandatul până la capăt, întrucât 1-a obţinut prin înşelarea voită a electoratului care, dacă ar fi fost avertizat de către justiţia zisă independentă, ar fi ales pe cineva mai competent şi mai onorabil ca să îl reprezinte. Faptul că electoratul, indiferent în ce proporţie, s-a pronunţat, s-a dovedit a nu fi un impediment în calea aplicării legii, existând precedentul de la referendumul din 2012, când votul a aproape 7,5 milioane de electori a contat mai puţin decât o ceapă degerată şi, cum zic românii, ce ţie nu-ţi place... Deci, iată cum nici în acest caz negocierea oportunităţii aplicării legii nu este nici în interesul justiţiei, nici în interesul acestei naţii, ci doar în interesul restrâns al unora care vor totul în România: toată puterea, toţi banii, tot tupeul... Ar fi de dorit să i se amintească domnului Iohannis că, dacă tot e amator de normalitate, ar fi bine să cunoască şi ce-nseamnă noţiunea. Astfel, nu cred că ar fi rău de ştiut dacă domnul Iohannis consideră normal ca pe ca mai înaltă treaptă a unui stat - cea pe care s-a căţărat ca preşedinte - să stea un om care ignoră legea sau care acceptă ca aceasta să ţină cont de oportunităţile politice ale momentului şi ale subiectului. Lăsând la o parte legile mărunte, să ne referim la Constituţie. Una dintre prevederile acesteia este şi aceea că preşedintele trebuie să fie echidistant politic şi că este preşedintele tuturor românilor. Cu alte cuvinte, promovarea şi încurajarea căderii guvernului ca să vină la putere un alt guvern, obedient Cotrocenilor, nu face parte dintre atribuţiile constituţionale ale preşedintelui, ba dimpotrivă. Doborârea Guvernului României nu e treaba locatarilor de la Cotroceni, căci aşa cum preşedintele este al ţării, şi guvernul este la fel. Deci, ne-am căptuşit cu încă un preşedinte care se şterge pe tălpi cu legea fundamentală a României. Asta înţelege Iohannis prin normalitate? Aşteptăm să o spună măcar clar şi răspicat, dacă tot s-a văzut cu sacii-n căruţă înşelând românii ca să-1 voteze... Până acum, am avut un preşedinte care ura din toate poziţiile să trăim bine. Naţia a luat-o ca pe o urare adresată ei, dar urarea era doar pentru Băsescu şi gaşca lui. Care, s-a văzut, a trăit nu bine, ci extraordinar! Iohannis vrea normalitate. Vom afla în curând şi pe pielea fiecăruia că anormalul va deveni "normalitatea" lui şi care va fi impusă ca noul standard al normalităţii în România. Semne rele noul mandat are...
			Domnul Daniel Florea: "Republica Moldova - un pas înainte spre democraţie" Alegerile parlamentare din Republica Moldova din urmă cu câteva zile ne arată că aceasta a ales să-şi parcurgă drumul european. Prin obţinerea unui procent de peste 40% din voturi, partidele proeuropene din Republica Moldova vor putea asigura majoritatea în Parlament şi formarea unui nou guvern, cu toate că munca lor nu va fi deloc uşoară, procentele obţinute de proruşi nefiind deloc de neglijat. Pe lângă decizia de a merge mai departe pe calea Uniunii Europene sau a se întoarce spre Rusia, viitorii parlamentari vor trebui să-şi aleagă şi preşedintele, Moldova fiind republică parlamentară. Susţinerea parcursului european al Republicii Moldova a fost şi va rămâne o constantă a politicii externe a României, cu susţinere transpartinică şi guvernamentală. Consider că situaţia geopolitică din ultimul an îi împinge pe fraţii noştri moldoveni la mai mult curaj şi responsabilitate pentru a-şi decide viitorul copiilor lor de a trăi într-o ţară stabilă - politic, economic, social, unde valorile democratice vor fi la ele acasă. Demnitatea umană, libertatea, democraţia şi supremaţia statului de drept nu mai sunt astăzi idealuri intangibile pentru Moldova. Astăzi, aceste valori formează un set de obiective clare pe care factorii decizionali de peste Prut le asumă în numele întregii Moldove. Testele pe care Chişinăul le are încă de trecut sunt dificile şi drumul nu este unul care să nu implice sacrificii, dar eu cred că este şi de datoria noastră să contribuim la eforturile de integrare europeană pe care Moldova s-a angajat să le facă. Vom reuşi astfel prin consolidarea relaţiilor pe care le avem cu Moldova, în vederea acordării de asistenţă în conturarea proceselor de reformă necesare pentru aderarea la UE. Suntem conştienţi de responsabilitatea pe care noi o avem de a împărtăşi experienţa noastră de aderare la Uniunea Europeană cu Republica Moldova, pentru că România nu a avut norocul să aibă un partener atât de apropiat care să îi arate care sunt paşii de urmat pentru o integrare rapidă şi eficientă în UE. Noi am învăţat din greşelile pe care le-am făcut şi cred că avem puterea astăzi de a ajuta Republica Moldova să nu repete greşelile noastre. Astăzi, Republica Moldova are posibilitatea tangibilă de a face parte din Uniunea Europeană alături de România şi astăzi aceasta face paşi determinaţi în această direcţie, lucru fără precedent în cei 22 de ani de independenţă. Dacă ne oprim puţin să reflectăm la lucrurile care separă astăzi România de Moldova, vom ajunge la concluzia că, în afară de Prut, nu putem să găsim multe alte elemente. Noi suntem deja uniţi cu Republica Moldova, avem aceeaşi istorie, avem aceeaşi limbă din nou, avem până şi aceleaşi culori ale drapelului. Suntem legaţi de Republica Moldova de un trecut comun, pe care românii din România şi cei din Republica Moldova nu l-au uitat, indiferent de eforturile şi presiunile exercitate asupra lor. Apropierea de valorile occidentale, consolidarea procesului de integrare în UE, abordarea cu viziune a parcursului european sunt singurele soluţii pentru a transforma Republica Moldova într-un spaţiu al prosperităţii, siguranţei şi a democraţiei. Am încrederea că forţele proeuropene vor susţine şi vor promova în continuare o astfel de abordare, integrarea europeană fiind singura opţiune ce poate asigura răspunsuri la aşteptările cetăţenilor Republicii Moldova. Prin încheierea Acordului de Asociere, Republica Moldova are şansa istorică de a finaliza cu succes procesul de integrare europeană. Pentru prima dată, Republica Moldova are deschise complet porţile Occidentului. Iar alegerile de duminică au reprezentat un punct de cotitură, pentru că Republica Moldova are nevoie de formule de guvernare solide, care să garanteze şi să lupte pentru deplina integrare în Uniunea Europeană.
			Domnul Daniel Florea: "1 Decembrie - ceasul de aur al României" "Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureş, Tisa şi Dunăre." Aşa începe Rezoluţia citită de Vasile Goldiş pentru cei 100.000 de români prezenţi la Alba Iulia, veniţi de pe teritoriul întregii Dacii, dar şi pentru toată comunitatea internaţională. Era momentul culminant al luptei de sute de ani şi milioane de jertfe ale românilor pentru împlinirea idealului de a se regăsi în interiorul aceluiaşi stat naţional. Rezoluţia, deosebit de democratică, susţinea, pe lângă unirea deplină şi pe veci cu ţara-mamă, o largă reformă agrară, drepturi sociale extinse şi protecţie pentru muncitori, drepturi egale şi deschidere faţă de minorităţile naţionale, dar şi menţinerea unei forme de autonomie administrativă pentru provinciile care, prin reprezentanţii lor legitimi, îşi aleseseră viitorul în cadrul adunării de la Alba Iulia. S-au împlinit anul acesta 96 de ani de la Marea Unire. De atunci şi până astăzi, România a cunoscut diverse forme de guvernare şi din decembrie 1989 ne bucurăm de democraţie. Luna decembrie este pentru noi, românii, plină de încărcătură istorică. În timp ce ambiţiile politice din plan intern pun stăpânire pe agenda publică, ajungem uneori să ignorăm până şi evenimentele de relevanţă istorică pentru fiecare dintre noi. Dar nu despre Revoluţia din 1989 doresc să vorbesc astăzi, ci despre Ziua naţională a României, şi, mai exact, despre felul în care, la aproape un secol de la Marea Unire, românii se bucură, majoritatea ajutaţi de lecţiile de istorie, de ceea ce a reprezentat pentru noi 1 decembrie 1918. Privind înapoi, putem spune astăzi că 1 decembrie 1918 a însemnat realizarea deplină a visului de unitate naţională a tuturor românilor, vis care a răsărit încă din negurosul secol al XVIII-lea şi care a reprezentat motorul vieţii a succesive generaţii de patrioţi români. Patriotismul autentic, spiritul de sacrificiu şi demnitatea absolută de care a dat dovadă generaţia Marii Uniri trebuie să ne fie mereu probă vie a faptului că o zi naţională şi idealul unui popor nu se mărginesc la vorbe goale, la sindrofii ieftine şi automatisme care se declanşează la ore fixe. Patriotismul înseamnă mai presus de orice - legitimitate, demnitate, responsabilitate, indiferent ce înseamnă el, dar şi respect pentru cei care au fost. Avem datoria să lăsăm moştenire copiilor noştri ţara întregită pe care am primit-o de la înaintaşii noştri de la 1918. Aceasta trebuie să fie misiunea noastră. Nici strămoşii şi nici urmaşii nu ne vor ierta dacă nu vom reuşi. La mulţi ani, România, la mulţi ani, români, oriunde v-aţi afla!
			Domnul Ion Cupă: "1 Decembrie - ziua care uneşte românii" Crearea şi manifestarea României ca stat unitar şi independent a presupus adoptarea unei set de însemne oficiale care să consolideze şi să înteţească sentimentul de apartenenţă al fiecărui român la conceptul de ţară. Imnul, drapelul, stema ţării, dar şi ziua naţională sunt un concept integrator care cumulează şi articulează un anumit set de valori şi tradiţii ale naţiunii române, fiind o incursiune în istorie, simbolizând entitatea statală a poporului român, originea acestuia. Edificarea Unirii de la 1 Decembrie 1918 s-a bazat pe câteva principii care au fost enumerate în "Rezoluţiunea Adunării Naţionale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918", principii care au fost şi încă sunt de mare actualitate. Deplina libertate naţională, egala îndreptăţire şi libertatea confesională, regimul curat democratic, votul direct, egal şi secret, libertatea de presă şi asociere sunt câteva din conceptele fundamentale pe care s-a constituit noul Stat Român. Acum, mai mult ca niciodată, să înteţim eforturile fiecăruia dintre noi, să facem cunoscute şi să urmăm întocmai valorile care au stat la baza formării României ca stat unitar. Închei citând cuvintele marelui om de stat liberal Ion I.C. Brătianu, cuvinte care au încă o mare rezonanţă: "Sunteţi, domnilor, reprezentanţii unui popor care este mândru şi poate fi mândru de trecutul său, şi care trebuie să aibă mare încredere în viitorul său. Nu scădeţi rolul pe care trebuie să-l aibă în lume; fiţi cât de modeşti pentru persoana dumneavoastră, nu fiţi modeşti pentru poporul pe care îl reprezentaţi."
			Domnul Vasile Horga: "Două ţări, un singur preşedinte" Pământul neamului românesc dintre Tisa, Dunăre şi Nistru a strâns laolaltă un popor măreţ şi apoi o naţiune modernă, reunite mai întâi în provincii româneşti şi pe urmă în două ţări puternice şi moderne integrate sau pe cale de integrare în cea mai spectaculoasă construcţie din istoria omenirii, Europa Unită. Chiar dacă istoria zbuciumată a vremurilor trecute le-a rezervat în anumite perioade României şi Republicii Moldova destine ce păreau pecetluite peste vremuri, iată că azi cele două teritorii româneşti, ce adăpostesc acelaşi neam, sunt mai aproape ca oricând de a-şi uni destinele istorice într-o singură naţiune, marea naţiune românească, integrată în marea construcţie europeană. Suntem şi vom rămâne un popor răbdător, vom aştepta cât va fi nevoie ca unitatea noastră să se facă natural, din suflet către suflet, din inimă şi cuget, cu braţele larg deschise faţă în faţă, români din România şi români din Moldova de peste Prut şi numai atunci când toţi vom simţi nevoia de unitate şi trai comun, vom construi pentru neamul nostru un viitor măreţ, o patrie comună a tuturor românilor pe pământul strămoşesc dintre Tisa, Dunăre şi Nistru. România şi Republica Moldova sunt puse astăzi în faţa unor decizii majore, care le pot schimba soarta pentru totdeauna, prin care vor avea posibilitatea de a dovedi lumii că fac parte din naţiunile importante şi responsabile ale Europei şi că sunt pregătite să contribuie din plin la edificarea unei lumi noi bazate pe încredere şi respect pentru oameni. Această lume este reprezentată azi de marea familie a ţărilor reunite sub cupola celei mai spectaculoase construcţii a lumii moderne, Uniunea Europeană. România, ca ţară cu drepturi depline în Uniunea Europeană, este pe deplin conştientă că drumul Republicii Moldova nu poate avea decât un singur sens şi acesta este parcursul european al acesteia cu finalitate clară, cel târziu anul 2019 Republica Moldova să devină ţară cu drepturi depline în UE, sub preşedinţia României la conducere rotativă a UE. Drumul ales de Republica Moldova are un singur sens, acela de integrare în marea familie a statelor europene, sens confirmat şi de rezultatul recentelor alegeri parlamentare în care forţele prooccidentale au câştigat scrutinul electoral. Drumul de parcurs nu va fi uşor, aşa cum nu a fost uşor nici pentru România. El poate fi mult uşurat şi, în final, scurtat pentru că Republica Moldova de data asta nu este singură pe acest drum, România, sora mai mare, îi va fi permanent alături şi mai ales la greu. Începuturi firave de integrare între cele două ţări şi naţiuni române sunt şi în prezent, sunt convins că ele se vor intensifica din ce în ce mai mult, astfel încât între Republica Moldova şi România diferenţele economice să nu se mai simtă în următorii ani, iar dosarele de integrare să poată fi parcurse cu mai multă uşurinţă. România trebuie să facă eforturi substanţiale pentru conectarea Republicii Moldova la economia ei. România trebuie să se comporte faţă de Republica Moldova ca faţă de orice pământ românesc, să sprijine, să dezvolte, să susţină economia acesteia ca şi cum acest lucru l-ar face pentru ea însăşi, dezinteresat şi de o manieră continuă. Doar aşa cele două naţiuni azi despărţite vor putea în viitor să se confunde într-o mare naţiune română pe care nimeni şi nimic nu o va mai putea dezbina vreodată. Ajutorul trebuie să fie discret, dar în acelaşi timp substanţial, făcut de o manieră care să nu lase impresia de discriminare între românii trăitori de o parte şi de alta a Prutului. Aşa vom putea dovedi că românii sunt o singură naţiune indiferent de statutul juridic al teritoriului pe care trăiesc ei astăzi. Istoria ne-a fost de multe ori potrivnică, dar chiar despărţiţi prin hotare de duşmani, românii au rămas uniţi în cuget şi în simţiri, românismul nu a dispărut niciodată de pe acest pământ. Visul de România Mare este prezent în permanenţă în mintea şi sufletul fiecărui român, oriunde s-ar afla sau ar trăi el. Toţi românii visează la clipa când uniţi vor trăi în aceeaşi ţară, legaţi prin poduri adevărate de oţel şi beton şi în permanenţă prin poduri de flori. Privind în urmă, ne amintim cu drag momentele glorioase ale istoriei unităţii noastre, atunci când puteri mari ale Europei voiau a ne reda cu măsură independenţa. Numai că românii au ştiut să şi-o ia pe toată odată şi să gândească şi la unitatea lor, prin alegerea ca domn al Moldovei a lui Alexandru loan Cuza, ales înainte domn al Ţării Româneşti. Chiar dacă cele două principate române aveau organizări statale şi administrative diferite, alegerea aceluiaşi domn în cele două state romaneşti, în acelaşi timp, a determinat un mare pas spre unitate naţională şi a făcut ulterior posibilă recunoaşterea acestui fapt istoric de către marile puteri garante europene, iar de aici şi până la Marea Unire nu a mai rămas decât un pas, pe care în 1918 românii l-au şi făcut, desăvârşind astfel România Mare. Pornind de la experienţa trăită de cele două Principate Române, istoria ar putea să se repete din nou, iar marea naţiune română să renască într-o nouă şi modernă Românie Mare, sub un singur preşedinte ales, al tuturor românilor, într-o Europă unită.
			Domnul Romeo Florin Nicoară: "Despre eroi ai Unirii şi pe ce bază aşezăm România" Permiteţi-mi să încep prin a saluta şi a ura La mulţi ani României şi tuturor românilor de Ziua Naţională, cu un gând de pace şi linişte. Sărbătorirea lui 1 Decembrie 1918 nu este doar prilejul bucuriei pentru întregirea României, ci şi momentul în care ne amintim de eroii cu nume sau fără nume care au sacrificat tot şi au trudit pentru o ţară a tuturor românilor. Este în acelaşi timp o celebrare a un proiect naţional pe care îl consider doar început în cel mai frumos moment la Alba Iulia şi care ne obligă şi pe noi astăzi şi pe mai departe. Este un proiect al unei ţări cu un sistem de guvernământ care să-i servească pe toţi românii, indiferent de originea lor socială, indiferent unde s-ar afla şi care să îi cuprindă la un loc într-o adevărată unire pe toţi cetăţenii din interiorul graniţelor româneşti, indiferent de etnia lor, în respect reciproc şi cu drepturi egale. 1 Decembrie este un act politic, o declaraţie pentru drepturi şi libertăţi, pentru democraţie şi egalitate. România a primit atunci o proclamaţie pentru principii ce nu şi-au epuizat conţinutul, ci sunt coloane pentru construcţia pe care o facem şi astăzi. România este întemeiată sănătos, chiar foarte sănătos, şi este datoria noastră, mai ales a celor de aici, din Parlament, să avem grijă şi înţelepciune să o facem puternică. Cu gândul la viitorul pe care îl avem în responsabilitatea noastră, vreau să onorez memoria unuia dintre cei care au luptat o viaţă întreagă pentru ca România să existe, pentru ca românii să se bucure de drepturi, libertăţi şi respect. Între numele eroilor noştri care au făcut 1918 posibil se găseşte cel al sătmăreanului Vasile Lucaciu, transilvănean memorandist, nepot de iobag şi fiu de învăţător, un om simplu care s-a dedicat prin tot luptei românilor pentru o soartă mai bună. Şi-a dat anii tinereţii pentru a scrie în gazetele româneşti din Ardeal şi pentru a le vorbi românilor din Maramureş şi Ţara Moţilor despre drepturile pe care le merită. A făcut închisoare pentru că şi-a permis să ia apărarea ţăranilor, iar apoi din nou pentru că a participat şi semnat Memorandumul românilor către Împăratul Austro-Ungariei. Avea să ajungă iar în închisoare câţiva ani mai târziu pentru că şi-a permis să scrie despre idealul naţional al românilor. Devenit un nume recunoscut al ardelenilor, a optat alături de alţi lideri ai Partidului Naţional să activeze politic în Parlamentul de la Budapesta pentru acelaşi scop: reprezentarea românilor şi lupta pentru drepturi în administraţie, educaţie sau justiţie. În timpul Primului Război Mondial, şi-a riscat viaţa pentru a ajunge în Regatul României, unde a militat pe lângă autorităţile de la Bucureşti pentru intrarea în război şi pentru eliberarea Transilvaniei. A făcut acelaşi lucru şi în Statele Unite ale Americii, susţinând şi acolo cauza unirii românilor. Exemplul de sacrificiu şi muncă a lui Vasile Lucaciu este unul complet şi prin implicarea sa şi după război şi unire, când a continuat să fie activ în viaţa publică, luptând pentru ca obiectivele actului de la 1 Decembrie, precum o nouă Constituţie şi reforma agrară să se facă în interesul oamenilor simpli. Este un mic pasaj de istorie despre un iubitor de ţară şi unire, un român simplu plecat de jos, dintr-un sat transilvănean, şi ajuns un erou în adevăratul sens al cuvântului, un erou al drepturilor, libertăţilor şi românilor de rând. Sper ca toţi să reuşim să facem politică pentru România cu gândul şi după asemănarea unor asemenea personalităţi. La mulţi ani, România!