Doamna Cornelia Negruț: "Drama românilor din Ucraina: "Noi nu dăm copiii la moarte!" "Atâta vă rog: să fiți uniți și să nu dați copiii la moarte. Credința noastră ortodoxă nu ne dă voie să ne omorâm unii pe alții. Pentru interesele politice, pentru cei care-și apără businessul lor, care-și apără scaunele lor de conducere, vor să omoare lumea noastră, care trăiește în pace și-n Dumnezeu. Dragii mei, nu aveți voie să împușcați, să omorâți. Dumnezeu dă viață, Dumnezeu o ia. Conducătorii Ucrainei au spus: "Credința ortodoxă este cel mai mare vrăjmaș al Ucrainei". Așa le-au dictat străinii, care nu pot suporta adevărul, pentru că sunt orbi. Cum pot ridica arma și împușca făptura lui Dumnezeu? Are și el mamă, soție, copil, ca și voi. De ce impun, cu de-a sila, să omorâm? Va ieși adevărul la suprafață: sunt mii și zeci de mii care au murit și ei vorbesc de sute. Eu nu dau binecuvântare să mergeți la război. Noi vă îndemnăm la pace. Sunt circa 10.000 de soldați uciși, de care nici mamele lor nu știu că nu mai sunt în viață. Nu fac politică, ci spun cu durere că nu-i război împotriva vrăjmașului, ci e războiul cel dintre noi. Când blestemații apără Statele Unite, vor să vadă cum se omoară ortodocșii, cum se împușcă ortodocșii, și ei stau și beau, mănâncă și se veselesc, și se bucură de sângele care se varsă pe un pământ sfânt. Greu vor plăti sângele care curge pe mâinile și pe hainele lor. Acestea le-a făcut o Europă blestemată, de care Sfinții Părinți au spus "să nu vă închinați fiarelor" și americanii, care în ce țară s-au băgat, numai vrajbă și vărsare de sânge au adus. S-au dat la o parte și se bucură de sângele creștinilor noștri. Simțim cu toții, fraților, că suntem în pragul celui de-al treilea război mondial. De aceea, vă spuneam, pocăiți-vă! Noi nu dăm copiii la moarte! Niciodată nu voi pomeni la Sfânta Liturghie pe acești conducători blestemați ai țării noastre. Niciodată pe acești conducători necredincioși, fără frică de Dumnezeu, care stau în fotolii și arată cu degetul zicând: omorâți. Doar o singură rugăciune: Dacă mai poți, Doamne, luminează-i, că i-a cuprins lumina întunericului și iadul este peste ei. Nu vor altceva decât să curgă sânge și asta este plăcerea lor. Sataniști! Slugile satanei sunt. Dacă nu se vor opri, îi va opri Dumnezeu, dar va fi jale mare". Acesta este mesajul PS Longhin (Mihai Jar), Episcop vicar de Bănceni, în legătură cu mobilizarea la război a românilor din Ucraina. Viorica Aluchi, o etnică româncă din satul Probotești, raionul Herța, povestește de asemenea tulburător: "Sunt mamă a trei feciori. Mă doare sufletul pentru copiii mei și ai țării. Situația din Ucraina este destul de complicată. Ideea mobilizării în anul 2014, dar și în acest an, a tinerilor noștri a creat un haos total și neliniște prin satele noastre. Anul trecut oamenii noștri s-au revoltat nu pentru aceea că nu sunt patrioți ai țării în care trăiesc, ci pentru faptul că nu au fost îndeajuns informați. Mă întreb și eu astăzi, alături de alte mii de persoane, de ce oare Ucraina a renunțat la încorporarea tinerilor în rândul armatei ucrainene. Este și firesc ca acei tineri care sunt sănătoși și în forță să facă armată. Dacă unitățile militare din Ucraina erau pline, țara dispunea de forța necesară și de militari pregătiți, fără a trezi panica aceasta și neliniștea în societate. Locuiesc la frontiera ucraineano-română. Am rude în România. Îmi doresc din tot sufletul ca în anul 2015 să fie deschis Punctul de trecere a frontierei Diakivți-Racovăț, închis în anul 2008. Aș vrea să-mi pot vizita rudele din patria istorică. Mama mea are 86 de ani și ar vrea ca la vârsta ei înaintată să mai aibă o dată șansa să aprindă o lumânare la mormintele fraților înmormântați în cimitirul din Racovăț, județul Botoșani. Am și emoții, pentru ceea ce se întâmplă în țară. Doresc din tot sufletul să fie pace, să nu mai moară oameni nevinovați în estul Ucrainei". Am prezentat două mărturii ale românilor din Ucraina, pe bună dreptate traumatizați de situația actuală din statul vecin, în care etnicilor noștri li se cere încorporarea și participarea la un război care nu este al lor, cel cu separatiștii ruși. Bărbații cu vârste între 25 și 60 de ani și chiar și femeile, între 25 și 50 de ani, sunt chemați la oaste, ca pe vremurile, credeam, de mult apuse... Problemele românilor din Ucraina, o minoritate numeroasă, de circa 500.000 de suflete, ale cărei drepturi au fost de la constituirea statului vecin frecvent încălcate, disprețuite chiar, trebuie să constituie un semnal de alarmă pentru oficialii statului român, pentru conducerea Guvernului și a Ministerului Afacerilor Externe. Sigur că nu este războiul etnicilor români din Transcarpatia sau Cernăuți, dar consider că nu putem fi impasibili, ca stat, în raport cu aceste drame ale fraților noștri de sânge. Tocmai de aceea, fac un nou apel la solidaritate din partea autorităților române, deoarece este momentul să ne implicăm mult mai mult și mult mai apăsat asupra problemelor românilor din Ucraina. Dacă nu putem să împiedicăm încorporarea lor, măcar să ne străduim pe viitor să-i facem să se simtă români cu adevărat, să știe că sunt frații și surorile noastre, să-i ajutăm din punct de vedere cultural și social, într-un cuvânt, să nu-i pierdem de tot! Trebuie făcut ceva, lucruri concrete, palpabile, până nu va fi prea târziu! Dumnezeu să-i ajute pe românii din Ucraina să reziste unui conflict sângeros în care sunt târâți fără voia lor!
|