Şedinţa Camerei Deputaţilor din 24 februarie 2015

	1.	Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:

			Şedinţa a început la ora 8,35. Lucrările au fost conduse de doamna deputat Rodica Nassar, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.
			Doamna Rodica Nassar: Bună dimineaţa.
			O să începem şedinţa noastră de astăzi consacrată declaraţiilor politice şi, pentru că avem o doamnă în sală, am să-i dau cuvântul doamnei deputat Bogdănici Camelia. Vă rog, doamnă deputat.
			Doamna Camelia-Margareta Bogdănici: Bună dimineaţa, domnilor colegi. Am două declaraţii politice: "Spitalele publice în România au nevoie de voluntari". Dar voi citi, pentru că sunt prima, "Sărbătorim Dragobetele tineretului ieşean pentru a întâmpina primăvara", pentru a vă spune la mulţi ani tuturor şi pentru a vă reaminti să daţi un telefon soţiilor, prietenilor şi, pentru că sunteţi mai mulţi bărbaţi în sală, bineînţeles, şi partenerilor dumneavoastră. Stimată doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, Sărbătoarea Dragobetelui are rădăcini foarte vechi datând din vechea Dacie. Se spune că pentru daci Dragobetele are aceeaşi însemnătate ca Zeul Cupidon pentru romani sau ca Eros pentru greci. Dragobetele, numit şi Năvalnicul sau Logodnicul Păsărilor, fecior chipeş şi puternic, aduce iubirea în casă şi în suflet. Relatări din mediul rural descriu ziua lui Dragobete ca fiind un vechi obicei, cu prilejul căruia fetele şi băieţii se primeneau în haine curate, de sărbătoare şi porneau cu voie bună spre pădure, pentru a culege ghiocei, viorele, tămâioasă, pe care le aşezau la icoane. După anul 1990, ţara noastră a importat Valentine’s Day, o sărbătoare occidentală cu aceeaşi semnificaţie ca Dragobetele. Nu sunt împotriva sărbătorilor occidentale marcate şi în România, dar mărturisesc că sunt adepta păstrării tradiţiilor autohtone. Dragobetele, sărbătoare denumită şi Cap de primăvară, desemna în trecut revigorarea naturii, şi nu numai, ci şi a omului, care, cu această ocazie, se primenea. Organizaţia de Tineret a UNPR Iaşi se înscrie în spiritul acestei frumoase sărbători şi marchează Dragobetele, oferind în câteva ore ieşenilor flori, alături de călduroase urări de sănătate şi bucurie. Mărturisesc că mă bucur foarte mult să văd că tinerii respectă şi promovează tradiţiile şi obiceiurile autentice. În încheiere, doresc să le urez tuturor românilor o primăvară frumoasă, presărată cu sănătate şi multe bucurii! Vă mulţumesc. Deputat de Iaşi, Camelia Bogdănici.
			Doamna Rodica Nassar: Vă mulţumim şi noi. Este o zi importantă, trebuie s-o sărbătorim şi noi, aşa cum fac toţi românii.
			Domnul deputat Mircea Lubanovici. Vă rog foarte mult.
			Domnul Mircea Lubanovici: Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă. "Suntem pregătiţi pentru reintegrarea copiilor români care se întorc în ţară?" Onorat prezidiu, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Domnule preşedinte, Suntem cu toţii de acord că una dintre problemele majore cu care ţara noastră se confruntă constă în plecarea românilor în străinătate. Faptul este recunoscut şi de actuala putere, având în vedere nenumăratele declaraţii ale guvernanţilor prin care încurajează reîntoarcerea acasă a românilor din afara graniţelor. Prin declaraţia politică de astăzi doresc să lansez întrebarea dacă România este pregătită realmente pentru reintegrarea cetăţenilor români din diaspora. Şi aici mă refer la cazul distinct al copiilor români care au studiat în alte ţări şi trebuie reintegraţi în sistemul educaţional românesc. Indiferent că vorbim de copiii care s-au născut în România şi apoi s-au alăturat părinţilor în alte ţări, fie ca s-au născut în afara României, reîntoarcerea familiei în ţară a dat naştere la o serie de provocări pe care noi trebuie să le rezolvăm cu eficienţă. Astfel, studiile din domeniu au arătat că o bună parte din aceşti copii au probleme de adaptare la sistemul de învăţământ românesc. În afara impedimentelor cauzate de cunoaşterea insuficientă a limbii, ei se confruntă şi cu dificultăţi emoţionale, comportamentale sau de atenţie, iar toate acestea nu fac decât să afecteze în mod negativ performanţele lor şcolare. Este firesc să ne punem întrebarea: cum îi ajută şcoala românească pe aceşti copii? În primul rând, îi obligă să repete un an şcolar, pentru că învăţământul nostru este considerat ca fiind unul extrem de performant. Nu îmi doresc să dezbat subiectul performanţei învăţământului de data aceasta, dar copiii care se reîntorc în şcoala românească ne arată din plin eşecurile programei actuale de învăţământ, prin faptul că ei percep pe deplin discrepanţele majore atât în ceea ce priveşte materia şcolară, cât şi modalitatea de abordare a sa sau relaţionarea elev - profesor. Stimaţi colegi, Este evident că atât noi, în calitate de parlamentari, cât şi guvernanţii, avem responsabilitatea pentru a crea un cadru legal care să faciliteze reintegrarea acestor copii în societatea şi şcoala românească. În ultimii cinci ani, 27.000 de copii s-au reîntors în ţară, iar dintre aceştia, 6.000 au probleme de adaptare în România. Consider că şcoala românească, atât prin programă, cât şi prin cadrul didactic, trebuie să înlesnească rezolvarea problemelor acestor copii. Acum, mai mult ca oricând, Ministerul Învăţământului trebuie să constituie o echipă formată din specialişti care să conceapă un manual special de învăţare a limbii române. Să nu uităm că în prezent acest lucru este lăsat în mare măsură în sarcina părinţilor şi a celor mici, prin eforturile pe care le presupun meditaţiile suplimentare în afara şcolii. Trag un nou semnal de alarmă cu acest subiect important şi sper să fiu auzit de data aceasta, până nu este prea târziu. În condiţiile în care susţinem ori de câte ori este posibil reîntoarcerea românilor în ţară, nu mi se pare firesc ca, atunci când acest lucru se întâmplă, să îi lăsăm să se descurce singuri într-o chestiune extrem de importantă pentru viitorul lor. De aceea, susţin cu tărie că avem nevoie de un manual special de învăţare a limbii române şi cursuri suplimentare realizate în cadrul şcolii, nu în afara ei. Mai mult decât atât, suntem datori să le asigurăm acestor minori consilierea psihologică. Suntem datori, stimaţi colegi, să investim în viitorul acestor copii, să nu uităm că succesul lor înseamnă dezvoltarea ţării. Sper ca apelul meu către guvernanţi şi către dumneavoastră, stimaţi colegi, să nu treacă neobservat. Problematica pe care v-am adus-o în atenţie are un impact pe termen lung asupra societăţii româneşti şi ne obligă să găsim soluţii adecvate şi performante cât mai repede posibil. Vă mulţumesc pentru atenţie. Sunt deputatul PDL Mircea Lubanovici.
			Doamna Rodica Nassar: Vă mulţumim şi noi.
			Urmează domnul deputat Ioan Stan, după care domnul deputat Márton Árpád-Francisc.
			Domnul Ioan Stan: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Bună dimineaţa tuturor colegilor. Permiteţi, vă rog, să dau citire declaraţiei politice. Doamnelor şi domnilor colegi, Ca unul care şi-a păstrat ancorajul politic neschimbat, fără sincope ori afilieri de conjunctură, atitudine strâns legată de coloana vertebrală, dotare pe care o ai ori n-o ai, mărturisesc oarece dificultăţi în a pricepe discursul politic al unora dintre confraţii mei, pe care-i ştiam până mai ieri legitimaţi la un partid politic şi pe care-i regăsesc azi luptători neînfricaţi sub alte stindarde. Oamenii la care mă refer trec voios de la partidul care i-a consacrat deputaţi la un alt partid, pe care nu demult îl tratau cu dispreţ şi desconsiderare. E adevărat, dumnealor fac ce fac şi foştii lor stăpâni. Încearcă să-şi ascundă urmele, părăsind uniforma portocalie pentru o altă culoare, încă nedefinită, doar-doar li se vor uita cele păcate. Din acest punct de vedere, o camuflare silenţioasă le-ar fi fost, poate, de folos. Dar nu, năravul din fire n-are lecuire, zice păţitul popor român şi are dreptate! Aşa că domnii deputaţi dau înainte cu ce au fost îndoctrinaţi în anterioara jurisdicţie politică, ies la drumul mare şi dau să muşte, înverşunaţi şi necătând că nu mai au dinţi. Dac-ar fi să le credem lamentaţiile date publicităţii zilele trecute într-un cotidian, despre poporul român, de grija căruia domnii deputaţi n-au linişte şi visează urât şi colorat în roşu, noapte de noapte... poporul român, aşadar, se zbate în coordonatele unui trai pe lângă care cea mai agresivă criză economică este o diafană adiere. Binevoiesc domnii parlamentari să declare că politica Guvernului Ponta este o aglomerare de promisiuni fără acoperire, începând de la bugetul cu prevederi neacoperitoare pentru nevoia de investiţii, continuând cu bocirea primăriilor sărace, trecând prin evaziunea fiscală ajunsă la cote greu de imaginat şi terminând cu chemarea la lupta pentru eliberarea României de sub jugul unui "guvern nociv". Personal, declar că emoţia mă copleşeşte şi-mi dau lacrimile. De jenă! Cetăţenii sus-amintiţi vorbesc fără sfială, din consideraţii ordonate politic şi care contravin flagrant unei realităţi argumentate de cifre, despre trei ani de guvernare dezastruoasă. Nici mai mult, nici mai puţin! De fapt, despre cei trei ani de creştere economică consecutivă, la care, conform previziunilor, nu ale noastre, ci ale unor instituţii specializate, se va adăuga, ca al patrulea, anul 2015, cu o creştere economică de 2,2 până la 3,1%. Este, de asemenea, vorba de cei trei ani în care guvernarea "dezastruoasă" a găsit banii şi a plătit arieratele societăţilor lăsate fără acoperire de politica stăpânilor domnilor deputaţi. Este, la fel, vorba despre acei ani în care guvernarea Ponta a asigurat creştere economică dând înapoi salarii, pensii, indemnizaţii sugrumate de camarila portocalie în disperata ei foame de resurse financiare, ani în care rata şomajului a atins minimul, şi asta fără a creşte taxele şi impozitele cum fals se arată îngrijoraţi domnii deputaţi ieri PDL-işti, azi PNL-işti. Este vorba despre acei ani în care, în guvernarea Ponta, rata de absorbţie a fondurilor europene a fost mărită de zece ori (de la 6% la coeziune şi 40% la agricultură la 52% la coeziune şi peste 80% la agricultură). Sau mai este cazul să le aduc aminte cine suportă plata celor 20 de miliarde de euro împrumutate de la Fondul Monetar Internaţional, care în marea majoritate au fost rambursate? Ştiu că trebuie să mă opresc, pentru că nu vă pot reţine atât cât ar dura să punctez fiecare pas înainte făcut de România în anii guvernării Ponta. Dar v-am vorbit timp de aproape trei mandate de la această tribună despre spitalul din Fălticeni, instituţie vitală pentru mai bine de 150.000 de oameni trăitori în arealul de acoperire. Din acest motiv, nu pot încheia fără a vă spune că anul acesta, ca de trei ani încoace, Guvernul, primul-ministru Ponta şi-a respectat promisiunile, alocând construcţiei aflate tot mai aproape de finalizare sumele necesare. Nu mai am, din păcate, vârsta care să-mi îngăduie a mă număra printre "lupii tineri" ai PSD, incriminaţi de domnii deputaţi pentru rezultatele guvernării Ponta. Îi rog doar să ia aminte că nici printre cei părăsiţi de memorie nu mă aflu şi nici de morbul nevederii nu sufăr. Vă mulţumesc.
			Doamna Rodica Nassar: Domnule deputat Márton Árpád-Francisc, vă rog.
			Domnul Márton Árpád-Francisc: Doamnă vicepreşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, şi eu mă voi referi la o zi importantă. În 1952, în Pakistan, s-a declarat ca singura limbă oficială limba urdu. În Bangladesh, care pe atunci era parte integrantă din Pakistan, au avut loc manifestări, pentru că cei de acolo aveau limba maternă bengaleza. Pe data de 21 februarie, la Dhaka, a avut loc o mare demonstraţie pentru a fi recunoscută şi bengaleza limbă oficială, dar forţele de ordine au intervenit brutal şi 5 protestatari au fost ucişi. În Bangladesh, de atunci, ziua de 21 februarie este sărbătorită ca zi a mişcării limbii bengaleze. În 1999, UNESCO, la propunerea celor din Bangladesh, a recunoscut ziua de 21 februarie ca Zi internaţională a limbii materne. Prin aceasta, organizaţia a dorit să atragă atenţia asupra bogăţiei lingvistice a globului pământesc. Actualmente, omenirea vorbeşte în mai mult de 6000 de limbi. Jumătate dintre acestea sunt însă în pericol. Se zice că din două în două luni moare o limbă vorbită. Această zi a fost sărbătorită prima dată în anul 2000 în lumea întreagă, mai puţin la noi. Nici anul acesta nu s-a pomenit de existenţa acestei zile, deşi teoretic există un cadru legal prin care se garantează protejarea limbii materne a minorităţilor naţionale din România (prevederi constituţionale, Legea învăţământului, Legea administraţiei publice locale, ratificarea Cartei Europene a Limbilor Regionale şi Minoritare, anumite prevederi din legislaţia privind justiţia), numai că, din când în când, chiar cu încălcarea prevederilor legale, se pun piedici folosirii limbii materne. Deşi în justiţie folosirea acestei limbi scris şi oral nu ar trebui să fie realizată pe cheltuiala justiţiabilului, astăzi în civil se poate realiza doar astfel. Deşi există prevederea legală conform căreia acolo unde mai mult de 20% dintre locuitorii unei UAT aparţin unei minorităţi naţionale, membrii acestei comunităţi îşi pot folosi limba maternă în relaţia cu autorităţile publice, acestea refuză, în unele cazuri, să se conformeze legii, iar instanţa le dă dreptate prin diferite tertipuri. Există şcoli şi universităţi cu limbă de predare şi în limba unor minorităţi, în care inscripţiile însă nu sunt bi- sau trilingve. Deşi există posibilitatea de a studia toate materiile în limba maternă, în anumite universităţi, chiar multiculturale, se refuză această formă de învăţământ. Mai mult, sunt amendate persoanele care încearcă să militeze pentru a pune în practică bilingvismul garantat de lege. Deci nu este de ajuns să avem legi, ele trebuie să fie respectate. Mai nou, apar deputaţi care încearcă să interzică prin regulament colegilor minoritari ca la depunerea jurământului să rostească formula religioasă şi în limba maternă, conform crezului fiecăruia: "Isten őket úgy segítse". Aşa să le ajute Dumnezeu.
			Doamna Rodica Nassar: Mulţumim, domnule deputat.
			Urmează domnul deputat Florin-Corneliu Buicu, după care domnul deputat Vasile Gudu şi domnul deputat Sorin-Avram Iacoban.
			Domnul Corneliu-Florin Buicu: Mulţumesc, doamnă vicepreşedinte. Stimate colege, Stimaţi colegi, Declaraţie politică - "Modificarea Legii partidelor politice - un prim pas spre exercitarea dreptului de asociere" Am să vorbesc în declaraţia mea politică de astăzi despre propunerea legislativă iniţiată de colegul meu, domnul deputat Mihai Sturzu, al cărei cosemnatar sunt şi prin care se doreşte înlesnirea participării politice a cetăţenilor români la viaţa politică. Încă de la început, partidele au fost organizaţii formate din persoane care au împărtăşit aceleaşi concepţii ideologice, subscriind la un set comun de valori şi care au acţionat pentru cucerirea puterii în vederea aplicării programului lor politic. Conform acestei definiţii generale, fiecare partid exprimă o filosofie politică, are un anumit mod de organizare, un statut, un program, organe de conducere şi are drept scop cucerirea puterii politice, astfel încât grupurile reprezentate să distribuie avantajele materiale şi simbolice obţinute la nivel social. Dacă în anul 1990 erau necesari 251 de membri fondatori pentru înfiinţarea unui partid politic, prin Decretul din 31 decembrie 1989, numărul a ajuns astăzi la 25.000 de membri fondatori. România are cea mai restrictivă lege privind înfiinţarea partidelor politice din Uniunea Europeană, comparativ cu alte ţări ale Uniunii Europene, unde se poate înfiinţa un partid cu până la 10 membri, precum în Austria, Belgia, Danemarca, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Regatul Unit al Marii Britanii, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia. În Bulgaria sunt suficienţi 50 de membri, în alte ţări, câteva sute de semnături, iar în Polonia şi Estonia, 1000. Limita maximă este atinsă în Kazakhstan, unde sunt necesare 50.000 de semnături. Înfiinţarea partidelor politice este considerată a fi parte a libertăţii de asociere, fapt exprimat expres de textul Constituţiei României, art. 40 alin.(1), care prevede că "Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice". Aceeaşi viziune este împărtăşită şi de sistemul de protecţie a drepturilor omului din cadrul Consiliului Europei. Art. 11 al Convenţiei europene a drepturilor omului prevede că orice persoană are dreptul la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui sindicate şi de a se afilia la sindicate. Propunerea a fost depusă la Parlament şi va fi dezbătută de Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerilor legislative privind legile electorale, privind modificarea Legii partidelor politice şi a Legii privind finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale, unde suntem încrezători că va primi girul specialiştilor. Sunt atât de mulţi specialişti, de oameni care au idei inovatoare, de tehnocraţi care poate nu au timp să strângă atâtea semnături, însă au idei viabile. În spiritul tuturor acestora s-a născut propunerea legislativă şi eficacitatea ei se va vedea în timp. Partidul Social Democrat este un partid al minţilor deschise, care a promovat întotdeauna proiectele tinerilor parlamentari şi i-a susţinut în demersurile şi proiectele lor, dovedind astfel o atitudine pozitivă în ceea ce priveşte reformarea întregului sistem politic din România. Vă mulţumesc.
			Doamna Rodica Nassar: Mulţumim, domnule deputat.
			Urmează domnul deputat Vasile Gudu. Vă ascultăm.
			Domnul Vasile Gudu: Am două declaraţii politice astăzi. Prezint în faţa dumneavoastră doar una dintre ele, cealaltă o voi depune la secretariat. Am intitulat-o "Incompetenţa Guvernului Ponta - confirmată de raportul Curţii de Conturi". Dispreţul premierului Victor Ponta şi al actualei guvernări faţă de banul public se vede cu ochiul liber din raportul anual pentru 2013 al Curţii de Conturi a României, din care rezultă că, prin nu mai puţin de 38 de hotărâri de guvern, au fost alocate fonduri uriaşe în mod netransparent, singurul criteriu fiind cel politic. Din conţinutul acestui raport, rezultă că nu s-a putut identifica modul în care au fost utilizate aceste fonduri de către baronii locali. Curtea de Conturi confirmă proasta guvernare Ponta: bugetul public, păgubit cu peste 1,1 miliarde de euro în 2013. Raportul Curţii de Conturi pe anul 2013 confirmă, din păcate, o tristă realitate: modul iresponsabil, ineficient şi discreţionar în care sunt cheltuiţi banii publici de către premierul Victor Ponta şi actuala guvernare. Potrivit Curţii de Conturi, bugetele publice au fost păgubite în 2013 cu peste 1,1 miliarde de euro, adică cu aproape o treime mai mult decât în anul anterior. În acest sens, cităm din raportul Curţii de Conturi: "Impactul financiar al neregulilor constatate (...) în anul 2014, comparativ cu cel înregistrat în anul 2013, este mai mare cu 1.186,8 milioane de lei, respectiv cu 30,4%, şi anume: 422,5 milioane de lei veniturile suplimentare şi cu 764,3 milioane de lei prejudiciile". Incompetenţa actualilor guvernanţi reiese din fundamentarea nerealistă a proiectului de buget, precum şi din rectificările operate, care au dus la diminuarea veniturilor bugetului de stat, la reducerea creditelor bugetare şi la majorarea deficitului bugetar. Una dintre practicile cele mai nocive a fost alocarea de sume importante din Fondul de rezervă bugetară fără criterii clare şi transparente, acest fond funcţionând practic ca un buget paralel, fără control parlamentar. Deşi Legea finanţelor publice locale stabileşte că banii din Fondul de rezervă bugetară pot fi acordaţi doar pentru finanţarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute, Guvernul a aprobat numeroase derogări pentru a aloca bani din această sursă, în special primarilor săi. Sumele au fost repartizate prin ordin al vicepremierul Liviu Dragnea şi fără ca lista primăriilor beneficiare să mai fie publicată în Monitorul Oficial. În practică, nu a existat nici măcar un control al Ministerului Finanţelor prin care să fie verificat dacă obiectivul final prevăzut în documentul de alocare a sumelor respective a şi fost îndeplinit. Instituţia care a prejudiciat însă cel mai mult bugetul de stat a fost ANAF, prin lipsa de performanţă a administraţiei fiscale şi incapacitatea de a contracara fenomenul de evaziune fiscală. Situaţia este cu atât mai gravă cu cât alimentarea Fondului de rezervă a fost făcută la rectificările bugetare prin tăierea banilor pentru investiţii publice, care a implicat tăierea efectivă a locurilor de muncă din sectorul privat. Responsabilitatea utilizării banilor din Fondul de rezervă revine prim-ministrului, deoarece acest fond este la dispoziţia Guvernului, în sensul art. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, şi nu este un fond la dispoziţia miniştrilor. În ceea ce priveşte bugetul asigurărilor sociale de stat, în mare parte acesta a fost subvenţionat de la bugetul de stat, ceea ce înseamnă că un sfert din fondurile necesare plăţii pensiilor s-a asigurat de la bugetul de stat. Principala cauză a fost gradul scăzut de colectare a contribuţiilor de asigurări sociale datorate de angajatori şi angajaţi. Din raportul Curţii de Conturi reiese o insuficientă preocupare din partea entităţilor publice pentru asigurarea acurateţei datelor din situaţiile financiare şi pentru un management financiar guvernat de buna gestiune economico-financiară. Fondurile şi patrimoniul public al statului sunt gestionate într-un regim în care performanţa utilizării lor nu este un criteriu prioritar. Situaţia reieşită din raportul Curţii de Conturi frânează în mod grav şi nepermis dezvoltarea şi modernizarea ţării. România are nevoie de o schimbare de paradigmă, prin care administraţia publică să devină una eficientă, transparentă, gândită pentru a răspunde nevoilor reale, cerinţelor şi aşteptărilor cetăţeanului contribuabil. România are nevoie de un guvern capabil care doreşte şi poate să-şi asume acest obiectiv. Un viitor guvern al Partidului Naţional Liberal va duce la îndeplinire acest deziderat. Vasile Gudu, deputat PNL de Tulcea. Mulţumesc, doamnă preşedinte.
			Doamna Rodica Nassar: Domnule deputat Sorin-Avram Iacoban, vă ascultăm.
			Domnul Sorin-Avram Iacoban: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Pentru stenogramă, astăzi voi depune două declaraţii politice, una intitulată "Duşmanul nostru din alimentele consumate, aditivii alimentari", iar cealaltă pe care, cu voia dumneavoastră, o voi prezenta se numeşte "Etnobotanicele şi aşa-zisele droguri legale de supt vieţi". Dragi colegi, Anul 2015 a debutat cu o avalanşă nedorită de tineri intoxicaţi cu etnobotanice. Nu există un an liniştit, să nu se precizeze de existenţa unui caz foarte grav datorat consumului de etnobotanice. Este de notorietate cazul elevului din Piteşti care a ajuns la spital după ce a leşinat din cauza consumului de etnobotanice la şcoală şi, de asemenea, cel al elevului din Iaşi, care a ajuns în stare gravă la spital, după ce ar fi consumat tot etnobotanice la doar 15 ani. Autorităţile declarau: "Elevul era palid la faţă, stătea cu capul pe bancă şi nu reacţiona la niciun stimul. Starea lui era gravă". Am fost surprins să aflu că, în timp ce tineri noştri se otrăvesc şi îşi pun viaţa în pericol, autorităţile şcolare se gândesc să le scadă nota la purtare, iar inspectorii de la Centrul antidrog se gândesc să intensifice lecţiile despre efectele foarte grave pe care consumul de etnobotanice îl poate crea în rândul adolescenţilor. Sunt bune şi aceste măsuri, dar, după cum vede, sunt puţin eficiente. Dar oare nu credeţi că trebuie să aflăm cum au ajuns în posesia elevilor asemenea substanţe? Degeaba atrag medicii atenţia că un consum de etnobotanice poate afecta grav organele interne, mai ales creierul şi inima. Dacă autorităţile din domeniu nu înţeleg să-şi facă treaba, vom asista la adevărate tragedii în România în rândul tinerilor. Tot de notorietate este faptul că alţi doi adolescenţi din Iaşi au fost găsiţi în ultima săptămână fără cunoştinţă din cauza consumului de etnobotanice, că un tânăr din Galaţi în vârstă de 17 ani a fost găsit în comă tot din această cauză, consumul substanţei interzise având loc în căminul liceului unde învăţa. Numai în Galaţi, în luna ianuarie, peste 60 de persoane, în majoritate elevi, au ajuns la unităţile de primiri urgenţe ale spitalelor din oraş, în urma consumului de etnobotanice fabricate din substanţe extrem de periculoase, uneori asociate cu tranchilizante de uz veterinar. Efectele consumului de etnobotanice nu se rezumă doar la corpul celui ce le consumă, ci pot transforma consumatorul într-un veritabil infractor. Astfel, tot săptămâna trecută am putut afla că un tânăr drogat cu etnobotanice şi-a înjunghiat cel mai bun prieten şi s-a aruncat apoi de la etaj. Sunt alarmat, dragi colegi, de faptul că destinatarii acestor substanţe periculoase sunt tinerii sub 18 ani, din ce în ce mai mulţi liceeni se intoxică cu astfel de droguri în căutarea unor clipe de neuitat, dar nu realizează că îşi pun viaţa în pericol. Faptul că autorităţile medicale în domeniu au confirmat că noile etnobotanice nu sunt doar substanţe halucinogene, ci afectează direct inima, cu efecte secundare care pot fi fatale, trebuie să ne oblige la măsuri urgente. Comisarul-şef Marius Oprişan de la Centrul Naţional Antidrog Constanţa declara recent: "Apar tot felul de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive, combinaţia chimică a acestora schimbându-se foarte des, practic necunoscându-se efectele lor, de aici apărând şi problema medicală". De exemplu, la Constanţa, săptămânal, vin 8-10 consumatori la Camera de gardă, cei mai mulţi dintre ei fiind în comă. La Galaţi, în ultimele două săptămâni, a fost înregistrat un număr de 44 de cazuri de intoxicaţii cu etnobotanice cu efecte devastatoare la nivel neurologic. În urma analizelor de laborator, s-au găsit intoxicaţii cu substanţe halucinogene în combinaţie cu acetona şi otrava de şobolani. În acest moment, în lege este interzisă funcţionarea magazinelor care comercializează etnobotanice, unele substanţe fiind incluse pe lista neagră, deci interzise. Însă comerţul pe internet nu este sub control. Din păcate, acest lucru favorizează creşterea unei generaţii ameţite de substanţe, de asemenea substanţe, consumul în rândul minorilor mărindu-se de 5 ori în ultimul an. Explicaţia dată de procurorul-şef DIICOT Iaşi ar trebui să ne îngrijoreze profund. Astfel, magistratul declara: "Internetul este un spaţiu liber, pe care poate comanda oricine ceea ce îşi doreşte". În momentul în care nu este interzis, înseamnă că este permis. Etnobotanicele sunt de fapt droguri psihoactive legale, constând din amestecuri de ierburi uscate şi diverse părţi de plante, preparate în combinaţie cu agenţi chimici, care mimează efectele cannabisului, la care se adaugă şi anumiţi aditivi aromatizanţi. Sunt interzise de la comercializare în majoritatea ţărilor din Europa - Germania, Franţa, Irlanda, Letonia - şi se adresează în special categoriei de vârstă sub 18 ani. Problema principală a acestor substanţe este că unele sunt ilegale, iar altele sunt, dimpotrivă, legale. Nu vorbim aici despre drogurile obişnuite la consum care pot fi uşor interzise prin existenţa unor liste negre, ci vorbim despre combinaţii între plante care luate individual nu constituie pericol, ele devenind periculoase în compoziţie cu alte plante sau substanţe. Astfel, dacă unele produse, amestecuri de plante sunt declarate interzise, nu durează o lună până să apară alte amestecuri care, deşi au acelaşi efect nociv, nu sunt cuprinse în lista interzisă. În acest fel, prin combinaţii nenumărate, se poate păcăli lista de substanţe interzise. Dragi colegi, Consider că regimul traficului de substanţe interzise trebuie înăsprit în ceea ce priveşte deţinerea de substanţe interzise, cât şi în ceea ce priveşte comercializarea sau distribuirea sub orice fel sau consumul acestora. Majorarea limitelor de pedeapsă, mai ales a limitelor maximului special trebuie urgentată. De asemenea, cei care sunt victime ale consumului voluntar de etnobotanice şi care beneficiază de intervenţie medicală de urgenţă, ulterior administrării acesteia, să-şi achite intervenţia medicală din propriul buzunar, dacă sunt majori, iar dacă sunt minori intervenţia să fie achitată de reprezentanţii legali ai minorului. Nu este normal ca statul român să asigure din bani publici intervenţia medicală de urgenţă pentru cei care în mod voluntar doresc să se otrăvească. În speranţa că mă veţi susţine în aceste demersuri legislative, cu deosebit respect, Sorin-Avram Iacoban, deputat de Iaşi. Vă mulţumesc.
			Doamna Rodica Nassar: Vă mulţumim şi noi.
			Domnul deputat Andrei Daniel Gheorghe, după care o să-l rog pe domnul deputat Angel Tîlvăr.
			Domnul Andrei Daniel Gheorghe: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Declaraţia mea de astăzi se intitulează "Şapte măsuri de redresare a economiei naţionale". Criza mondială recentă ne-a dovedit din nou că un sistem economic internaţional influenţat de mercantilism şi lăcomie, un mod de a gândi economia din perspectiva intereselor monopolurilor ilegitime şi a statului care acţionează în mod subiectiv nu poate fi decât o sursă recurentă de criză şi o frână în calea unei pieţe libere reale, concentrate pe jocul cerere-ofertă şi pe capacitatea antreprenorială de a câştiga avantaje de piaţă ca urmare a competiţiei libere şi neîngrădite. Marea criză şi recesiunea mondială au dovedit din nou şubrezimea sectorului 4 al economiei mondiale contemporane, sectorul economiei virtuale determinate mai mult de speculaţii şi mai puţin de producţie şi parametri cuantificabili în mod real. În contextul politicilor guvernamentale din ultimii ani, care în mod eronat au mizat pe austeritate şi pe practici etatiste, vin în faţa dumneavoastră cu 7 propuneri care au drept scop susţinerea pieţei libere în România. O măsură necesară înviorării mediului economic românesc o reprezintă introducerea TVA-ului regresiv, punctul 1, astfel că la produsele de lux consider că un TVA de 19% ar fi absolut rezonabil. De asemenea, ar trebui stabilit un TVA general de 14%, un TVA la bunurile de larg consum de 9% şi un TVA pentru produsele de primă necesitate de 0%. 2. Creşterea redevenţelor la resursele de petrol şi gaze şi la cele minerale mi se pare, de asemenea, un factor generator de capital pentru economia naţională. Nu consider suprataxarea ca fiind o variantă bună şi cred că eliminarea accizei de 0,7 eurocenţi dublată de politici de simplificare a accizării, coroborate cu o creştere a redevenţei calculate pe unitate de producţie care să ajungă până la o medie de 18-20% din venitul brut existent în domeniul industriei exploatatoare a hidrocarburilor on- shore reprezintă o formă de politică economică cu un impact real sub aspectul armonizării celor patru tipuri de interese prezente în industria extractivă: interesul companiilor exploatatoare, interesul statului, interesul comunităţilor locale şi interesul cetăţeanului consumator de bunuri şi servicii. 3. În aceste vremuri în care economia mondială este deosebit de fragilă şi în care crizele se transmit de la Vest la Est mai ceva decât valurile tsunami, cred că un rol deosebit îl deţin încurajarea capitalului autohton şi susţinerea investiţiilor directe în bunuri şi servicii performante. Experienţa ultimilor ani ne-a demonstrat cât de multe ravagii pot genera capitalurile speculative şi cum afirmaţia de acum 100 de ani a lui Vintilă Brătianu, care spunea că rolul capitalului străin este de a fi un adjuvant al economiei româneşti, iar necesitatea lui principală se găseşte în investiţiile directe, redevine de actualitate. Ca atare, Guvernul României are obligaţia de a recapitaliza CEC-ul, bancă al cărei rol în ceea ce înseamnă stimularea creditării IMM-urilor şi a agriculturii trebuie extins şi evidenţiat tot mai mult, tot mai clar, dublat de recapitalizarea EximBank-ului, bancă al cărei scop fundamental urmând a fi creditarea industriei şi a marelui comerţ. 4. Economia românească trebuie regândită pe cei 3 piloni, cei 3 D: defiscalizare, prin reducerea taxelor şi a impozitelor, simplificarea procesului de colectare bugetară, unificarea sistemelor de taxare şi, mai ales, stimularea mediului de afaceri productiv prin reduceri fiscale pentru întreprinzătorii care creează locuri de muncă şi care sunt contribuabili stabili la bugetul public; debirocratizare - menită să reducă numărul de autorizaţii, avize şi volumul de documentaţie, cerute în procedurile de înfiinţare/desfiinţare a companiilor private, prin transparentizare şi simplificare a legislaţiei aferente mediului privat şi mai ales a practicii procedurale din domeniile care implică relaţii contractuale şi de schimb; dereglementare - având ca scop o mai mare circulaţie a bunurilor şi capitalurilor, reducerea dependenţei întreprinzătorului în raport cu statul, cât şi iniţierea unui proces de desfiinţare şi unificare a agenţiilor publice care au prerogativa executivă de a interveni în economia românească. 5. Reducerea jugului fiscal aplicat întreprinzătorilor români prin eliminarea controalelor excesive la societăţile comerciale şi înlocuirea lor cu un unic control anual tip audit intern. 6. Cred că Ministerul Economiei ar trebui să transforme datoriile tuturor companiilor foste publice ale căror privatizări au eşuat în acţiuni deţinute de minister la respectivele societăţi, iar ca pas următor statul român ar trebui să ia măsura de a porni o mare campanie de privatizare prin subscripţie publică de acţiuni deschisă atât persoanelor fizice, cât şi juridice, în cotă de până la 49% din totalul capitalului deţinut acolo unde statul este acţionar integral şi în proporţie de până la 30% din total acolo unde statul este acţionar majoritar. Acest fapt ar creşte gradul de capitalizare necesar investiţiilor şi dezvoltării bazei materiale, ar reprezenta o alternativă la gestiunea greoaie de acum şi ar da şansa bursei româneşti să devină un motor real al capitalismului românesc. 7. Schimbarea legislaţiei BNR în vederea introducerii pe baza Constituţiei şi a legislaţiei a prevederii normative conform căreia BNR-ul are capacitatea şi obligaţia de a împrumuta statul român la dobândă de 0%. Acest fapt ar duce la reducerea substanţială a dependenţei României faţă de împrumuturile externe şi mai ales faţă de FMI, instituţie monetară transnaţională ale cărei politici de austeritate au generat în economia românească declinul productivităţii, reducerea consumului, reducerea gradului de capitalizare şi, nu în ultimul rând, falimentarea micilor întreprinzători. Austeritatea impusă prin acorduri precum cel cu FMI constrânge dezvoltarea şi reduce dinamica economică până la acel nivel în care o ţară devine total dependentă de un raport bizar dintre creditul extern neperformant şi statul-tutelă care intervine spre a reglementa şi a revizui domeniu după domeniu de activitate într-un efort care popular poate fi sintetizat drept trai pe datorie. Singura şansă reală de dezvoltare pentru România o reprezintă economia libertăţii, concentrată pe responsabilitate individuală, concurenţă liberă şi transparentă, stat-arbitru în loc de stat-jucător şi, nu în ultimul rând, axată pe creşterea dinamicii capitalului la nivelul întreprinzătorilor din economia reală. Daniel Gheorghe, deputat PNL de Ilfov. Vă mulţumesc.
			Doamna Rodica Nassar: Mulţumim şi noi.
			Domnul ministru Tîlvăr, aveţi cuvântul.
			Domnul Angel Tîlvăr: Vă mulţumesc frumos, doamnă preşedinte. Şi mulţumesc tuturor colegilor. Vă rog să-mi permiteţi astăzi în calitate de deputat să fac această declaraţie politică. Doamnelor şi domnilor, Declaraţia politică pe care o fac astăzi se referă la o recentă şi injustă prezentare a românilor din Marea Britanie. Mă refer la serialul documentar realizat şi difuzat de canalul de televiziune Channel 4, iar primul episod a produs o justificată revoltă şi o legitimă indignare în rândul comunităţii româneşti din Marea Britanie. Dar se cuvine să amintesc faptul că nu este prima dată când prezentarea românilor stă sub semnul neadevărului. De aceea consider că şi în Parlamentul României trebuie să afirmăm răspicat că nu putem accepta ca românii să fie prezentaţi... să fie portretizaţi în personaje negative prin intermediul unor cazuri a căror relevanţă este exagerată, pentru că există pericolul alimentării sentimentelor xenofobe şi al populismului antieuropean. În sprijinul spuselor mele stau date relevante. Astfel, cifrele statistice extrase din "Office for National Statistics" ne spun lucruri care contrazic abordările care forţează efecte ieftine. Astfel - şi spun acest lucru în contextul în care la sfârşitului anului 2013 se vorbea despre o adevărată invazie a românilor în Marea Britanie - de fapt românii reprezintă a 16-a comunitate ca mărime în Regatul Unit. Românii din Marea Britanie sunt o forţă de muncă dinamică şi activă. 75% dintre ei au vârste cuprinse între 20 şi 44 de ani, ceea ce în termeni de resurse umane reprezintă un câştig pentru ţara în care se află, iar rata de ocupare a românilor care trăiesc în Marea Britanie este de aproximativ 78%. Aceasta face ca românii să acopere mai mult - şi subliniez, mai mult - decât cheltuielile efectuate de bugetul pentru servicii sociale, iar pentru acelaşi tip de muncă există un singur nivel salarial. Deci românii nu iau muncile nimănui, ci, dimpotrivă, uneori fac munci pe care alţii nu vor să le facă. Doamnelor şi domnilor, Ca parlamentari avem la dispoziţie numeroase instrumente de diplomaţie parlamentară. Avem mulţi colegi care fac parte din delegaţiile Parlamentului României în adunările parlamentare ale tuturor organizaţiilor europene importante. Avem numeroase contacte de natură parlamentară sau colegi europarlamentari. Vă invit şi trebuie să folosim toate aceste ocazii pentru a prezenta ceea ce merită toţi oamenii, indiferent de ţara în care trăiesc - adevărul. Vă mulţumesc foarte mult.
			Doamna Rodica Nassar: Mulţumim şi noi, domnule ministru.
			Domnul deputat Grigore Crăciunescu.
			Domnul Grigore Crăciunescu: Bună dimineaţa. Vă mulţumesc, doamnă preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declaraţia mea politică se intitulează "Cuantumul indemnizaţiei pentru hrana bolnavilor din spitale, nemodificat din 2008". Ministerul Sănătăţii nu a actualizat Hotărârea de Guvern nr. 429/2008 prin care s-a stabilit cuantumul de hrană alocat bolnavilor din spitale, aşa cum prevede Legea nr. 247/2002 care legiferează Ordonanţa de Guvern nr. 80/2001. Acest fapt are repercusiuni foarte mari asupra stării de sănătate a bolnavilor din spitale, ştiut fiind că o alimentaţie corespunzătoare bolii de care suferă bolnavul are efecte benefice în procent mare asupra evoluţiei bolii şi a perioadei de vindecare. Succesul tratamentului, aşadar, este dat şi de o alimentaţie corespunzătoare. În acest moment, un bolnav de TBC sau de HIV/SIDA, adult, beneficiază de o alocaţie de 13 lei, iar un copil de 11 lei. În cazul unei hepatite neoplazice, un adult beneficiază de o alocaţie de 11,5 lei, iar un copil, de 13,6 lei. În cazul unui diabetic, suma alocată este de 12 lei pentru un adult, iar pentru un copil se alocă 14,5 lei. O situaţie mult mai gravă este în cazul unui adult care este internat în spital şi primeşte hrană la comun, termen utilizat în spitale; acesta beneficiază de o alocaţie de hrană de doar 7 lei. Întrebarea care se pune este următoarea: ce şi cum face un manager de spital ca această sumă să ajungă pentru 3 mese pe zi, dacă luăm în calcul evoluţia preţurilor în ultimii 7 ani, de când valoarea acestui cuantum pentru hrană nu a mai fost alocat? Analizând rata inflaţiei pe aceşti ani, vom constata că preţurile au crescut cu 33,7%. La această cifră trebuie adunată şi creşterea TVA-ului de la 19% la 24%, din anul 2009. Aceşti factori au influenţat preţurile de achiziţie a materiilor prime şi a produselor alimentare necesare producerii hranei bolnavului. Semnalăm încă un fapt, şi anume că nu este prins în buget cuantumul alocaţiei de hrană pentru bolnavii în regim de hemodializă, deşi programul de dializă se desfăşoară între 4 şi 6 ore. Adunând rata inflaţiei pe această perioadă, la care adăugăm 5%, procentul cu care a crescut TVA-ul, rezultă că trebuie să realizăm o indexare a valorilor actuale ale cuantumului de hrană cuprinsă între 23 şi 50%, în funcţie de specificul bolii. O atenţie deosebită trebuie avută la alocarea sumei necesare pentru copiii nou-născuţi în maternităţi, alimentaţi artificial sau natural. Considerăm o prioritate pentru Ministerul Sănătăţii reaşezarea valorii indemnizaţiei de hrană a bolnavilor din spital, în concordanţă cu evoluţia preţului, ca o expresie a grijii faţă de omul aflat la un moment dat în postura de bolnav internat într-o unitate spitalicească. Vă mulţumesc. Deputat Grigore Crăciunescu, Colegiul nr.11 Iaşi.
			Doamna Rodica Nassar: Mulţumim şi noi.
			Domnul deputat Eparu Ion.
			Domnul Ion Eparu: Vă mulţumesc foarte mult, doamnă preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, Încerc, ca de fiecare dată, să mă încadrez în cele 3 minute alocate. De curând am primit un raport intitulat "Tineri în România: griji, aspiraţii, atitudini şi stil de viaţă", care reprezintă un raport făcut de Centrul de Sociologie Urbană şi Regională. Şi pentru că ce am citit acolo mi s-a părut extrem de interesant, şi ca o dovadă de recunoştinţă pentru că ni se pun la dispoziţie asemenea date importante, m-am gândit să prezint o declaraţie politică, de fapt o să prezint 3 declaraţii politice, într-o serie, una astăzi, una săptămâna viitoare şi peste două săptămâni cea de-a treia, toate înseriate şi cu referiri la materialul de care vorbeam. Din materialul pe care l-am studiat am aflat astfel că tinerii cu vârste cuprinse între 15 şi 29 de ani reprezintă 18,8% din populaţia rezidentă a României, conform datelor de la cel mai recent recensământ, cel din 2011, iar rata şomajului în rândul tinerilor din România a fost de 24,3% în trimestrul 2 al anului 2014, puţin peste media europeană, care este de 22%. Aproape trei sferturi dintre tinerii între 14 şi 29 de ani şi jumătate dintre tinerii de peste 18 ani din România locuiesc cu părinţii, ei nu sunt încurajaţi şi nici nu au şansa de a părăsi casa părinţilor pentru a-şi începe propria viaţă, de la 18 ani sau după terminarea liceului. În percepţia tinerilor, principalele trei probleme cu care se confruntă ţara în acest moment sunt următoarele: corupţia, sărăcia şi locurile de muncă, adică şomajul. Relaţiile personale sunt considerate esenţiale pentru găsirea unui loc de muncă, urmate de experienţa profesională şi de pregătirea educaţională. De aceea, migraţia externă este o opţiune pentru tineri în acest moment. O treime dintre respondenţi afirmă că, peste 10 ani, se văd ca persoane realizate într-o altă ţară, şi nu în România. Mai mult, aproape 40% dintre respondenţi afirmă că şi-ar dori să emigreze, chiar şi dacă numai temporar, pentru studii sau pentru muncă. Cei mai mulţi dintre respondenţi, adică 63%, nu au planuri de a-şi deschide o afacere proprie în următorii 2 ani. Cele mai frecvente afaceri la care se gândesc tinerii acum sunt în domeniul comerţului, al agriculturii, al construcţiilor sau IT. Pe măsură ce avansează în vârstă, tinerii se gândesc din ce în ce mai serios la deschiderea unei afaceri, astfel încât 30% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 25 şi 29 de ani fiind siguri că vor deveni antreprenori în următorii doi ani. Observăm, de asemenea, o diferenţă semnificativă între femei şi bărbaţi, cei din urmă fiind mai hotărâţi să-şi deschidă propria afacere. Cifrele arată că tinerii din această generaţie nu vor să aibă mai mult de 2 copii. Aproape jumătate dintre tineri îşi consideră părinţii ca făcând parte din clasa de mijloc. Referitor la veniturile tinerilor, acestea diferă în mod substanţial şi cresc odată cu vârsta, bărbaţii câştigând mai mult decât femeile, orăşenii mai mult decât cei de la sat, tinerii din Bucureşti cel mai mult şi cei din Moldova cel mai puţin, conform raportului. Salariul continuă să fie cel mai important criteriu pentru alegerea unui loc de muncă, dar este urmat îndeaproape de criteriul siguranţei locului de muncă. Eu cred că este necesar să luăm în considerare un astfel de studiu, rezultatele sale, astfel de statistici, întrucât ele relevă situaţia acestei generaţii, da, şi prezintă aspecte de care cred că trebuie să ţinem cont în deciziile pe care le luăm. Vă mulţumesc foarte mult pentru atenţie. Profesor universitar Ion Eparu, deputat în Colegiul nr. 10, Circumscripţia nr. 31.
			Doamna Rodica Nassar: Mulţumim, domnule deputat Eparu.
			Urmează domnul deputat Vasile Popeangă, după care doamna deputat Zaharcu Neviser.
			Domnul Vasile Popeangă: Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă. Dragi colegi şi colege, Declaraţia mea politică se intitulează "Cui folosesc atacurile la Biserica străbună". De o vreme încoace bântuie pe reţelele de socializare o grămadă de postări în care ni se povesteşte despre multele mii de biserici care au invadat România şi din cauza cărora săracele şcoli şi spitale nu mai au loc. Statistic, cred că 90% dintre aceste postări sunt făcute de oameni aflaţi sub influenţa unor mijloace media ce au şi publicat în ultima perioadă astfel de articole din care răzbătea această idee. Consider că ar fi bine să explicăm câteva lucruri acestor persoane, asupra cărora mijloacele media antepomenite nu suflă o vorbă măcar. Nu sunt - aşa cum circulă vorba - 18.300 de biserici şi lăcaşuri de cult, ci 18.434, ridicate de-a lungul secolelor, nu alaltăieri sau în guvernarea PSD-istă. Aşa ne zice Secretariatul de Stat pentru Culte, şi nu un copist cu agenda la vedere. Şi nu, nu sunt, aşa cum ridicol lasă articolele acestea să se înţeleagă, peste 18.000 de lăcaşuri de cult ortodoxe.
			Doamna Rodica Nassar: Să sperăm.
			Domnul Vasile Popeangă: Cifra cu pricina indică toate lăcaşurile de cult - creştine, penticostale, evanghelice, baptiste, greco-catolice, romano-catolice, iehoviste ş.a.m.d., în total 16 culturi legalizate în România. Drept urmare 5.464 dintre acestea nu sunt lăcaşuri de cult ortodoxe. Evident că BOR are cele mai multe lăcaşuri de cult, dar între 18.434 (iar nu 18.300, cât specifică imprecis materialele care se doresc a avea maximă credibilitate) şi 12.968 (cât aparţin în realitate BOR-ului) este o diferenţă de vreo 5.464 de lăcaşuri de cult, adică aproape o treime. Aş zice că proporţional BOR-ul are prea puţine lăcaşuri, cât timp 86,5% dintre cetăţenii români se declară ortodocşi, iar aici vedem că bisericile şi mănăstirile ortodoxe reprezintă doar 70,1% dintre acestea. În plus, comparaţia cu spitalele şi cu şcolile este de-a dreptul confuzantă. Şcolile nu se raportează la numărul de locuitori, ci la numărul de copii, într-o dramatică scădere, din păcate. La fel, nişte statistici ne-ar ajuta să vedem câte paturi de spital avem, iar nu câte spitale şi care este raportul acestora cu numărul de internări anuale. Dacă ne pomenim că nu sunt atât de insuficiente cum se doreşte a scoate în relief de către autorii materialelor de presă ce ne facem?! Şi uite că nu ne mai iese comparaţia aceasta gonflată. Nu pare să conteze că, în ceea ce o priveşte, o biserică, o mănăstire, oricare dintre cele sub 13.000, se adresează - ca şi suratele de alte confesiuni, religii - nu exclusiv copiilor, nici exclusiv bolnavilor care au nevoie de analize, consultaţii şi mai ales internare şi operaţie, ci tuturor categoriilor de oameni - bătrâni, copii, adulţi, femei, bărbaţi, sănătoşi şi bolnavi, educaţi sau ba. Pare a fi mai fain să construim temeinic o platformă a urii prin asocieri forţate uşor de dovedit ca false şi ca mincinoase. Prin urmare, ceea ce ar trebui să ne revolte nu este numărul de lăcaşuri de cult, ci numărul de fiţuici manipulatoare şi de pseudojurnalişti care altminteri se definesc ca o putere în stat, dar nu se dovedesc a fi decât centri de dezinformare şi surse de vrajbă şi de ură. Este o campanie murdară împotriva religiei, deoarece aceşti oameni nu fac intenţionat diferenţa între religie şi biserică. Împotriva bisericii nu se poate lupta. Ar fi un nonsens să lupţi împotriva ta! Iar referitor la elementele cu care se compară, a luat cineva o iniţiativă să facă o şcoală sau un spital şi i s-a interzis? Invit pe oricine să meargă în şcoli, orfelinate, spitale, cămine pentru bătrâni gestionate de Biserică şi o să vedeţi diferenţa între stat şi BOR. Când gospodarul este vrednic şi gospodăria înfloreşte. Şi atunci, cui folosesc atacurile acestea furibunde la Biserica străbună?! Ori nici la aceasta nu mai avem dreptul? Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Doamna Rodica Nassar: Doamna deputat Zaharcu. După care o să-l ascultăm pe domnul deputat Ovidiu Raeţchi, Grupul parlamentar al PNL.
			Doamna Neviser Zaharcu: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Stimaţi colegi, Doamnelor şi domnilor deputaţi, "Să contribuim la schimbarea percepţiei românilor faţă de noi înşine". Ieri a început marele şi sfântul post al Paştelui, un bun prilej pentru fiecare dintre noi la reflecţie, la analiză, la moderaţie, toleranţă şi realism, la curăţire sufletească şi trupească, la civism, bună înţelegere, dărnicie şi normalitate! Şi, nu în ultimul rând, un moment oportun pentru responsabilitate, socială, politică şi familială. Responsabilitate şi responsabilizare! În zilele noastre este extrem de greu să mai găsim ştiri pozitive pe micile ecrane şi în mass-media. Nu pentru că ele nu ar exista, nu pentru că românii sunt cei mai răi europeni, aşa cum eronat şi urât vorbesc englezii despre noi, nu pentru că tinerii nu ar avea modele de urmat, oameni care au reuşit prin munca şi puterile lor să răzbată în viaţă. Nu, nu, nu! Ci pentru că majoritatea covârşitoare a mass-media autohtonă se zbate să supravieţuiască şi, pe fondul greutăţilor întâmpinate, livrează în proporţie uriaşă pâine şi circ, Şi, har Domnului, subiecte de pâine şi circ există toată ziua, cu duiumul! Am avut parte de 10 ani de controverse, ură, învrăjbire, duşmănii transpartinice şi între diferite categorii sociale, cele mai multe artificiale. Am zis, în noiembrie anul trecut, că a dat Domnul să scăpăm definitiv de rele. Dar, precum vedem, malaxorul cotidian ne aduce în prim-plan doar informaţii de cancan, fie el politic, social, sau cultural, iar dacă ştirile nu se pretează calapodului de tabloid, ne străduim şi reuşim să le transformăm. Oare chiar asta îşi doresc românii? Pare greu de crezut, dar cam aşa este. În puzderia de informaţii legate de zăngănitul cătuşelor, de cercetări, arestări preventive, în închisori sau la domiciliu, denunţuri şi denunţări, prietenii sfărâmate pentru bani, corupţie generalizată, răfuieli, devalizări etc., etc., o ştire pozitivă, strecurată nu ştiu cum între atâtea rele, mi-a atras atenţia. Informaţia ne spune că 14 tineri din Iaşi au renunţat la locurile lor de muncă pentru a bate România la pas şi a-i descoperi frumuseţile, minunăţiile locurilor, dar şi oamenii speciali ai fiecărei localităţi, despre care, evident, nimeni nu ştie, poate doar vecinii şi rudele. Cei 14 tineri temerari din grupul "Zigzag prin România" au început vara trecută să străbată ţara în lung şi-n lat şi vor continua călătoria încă patru ani pentru a ne prezenta, la finalul ei, o altă faţă a minunatei noastre ţări şi a oamenilor ei. Mi se pare extraordinară ideea şi cred că statul român ar trebui să încerce să se implice în realizarea demersului nobil al acestor tineri entuziaşti. Ceea ce este cu totul special în acest proiect este faptul că tinerii moldoveni ascultă poveştile oamenilor din ţinuturile prin care trec. Cred că, pe lângă multe altele, de aşa ceva au nevoie românii, să fie ascultaţi. Să aibă şansa de a-şi spune păsurile. Să se poată bucura şi întrista deopotrivă împreună cu alţi semeni ai lor, cărora le pasă dezinteresat. Este fantastic ceea ce a spus Alex, coordonatorul acestui grup insolit pentru viaţa cotidiană agitată a românilor din zilele noastre: "Scopul nostru este să contribuim la schimbarea percepţiei românilor faţă de noi înşine." Ei, doamnelor şi domnilor deputaţi, o asemenea idee generoasă merită premiată. Reiau şi subliniez: să contribuim la schimbarea percepţiei românilor faţă de noi înşine. Absolut fantastic! Am dat acest exemplu pentru că el poate avea valoare de simbol. Dacă fiecare dintre noi şi-ar propune schimbarea percepţiei despre el individual şi despre noi ca grup, comunitate, popor şi naţiune, atunci cred că altfel ne-am simţi atât la modul general, cât şi în particular. Într-un asemenea scenariu, cred că le-ar fi greu şi sofisticaţilor englezi să ne mai râdă în faţă şi să ne mai ia peste picior. E vorba de identitatea noastră naţională, de mândria de a fi român, de răspundere şi responsabilitate, de schimbarea percepţiei, adică de modificarea mentalităţilor noastre despre noi înşine şi despre semenii noştri. Într-un singur cuvânt, de deşteptare. Vă mulţumesc.
			Doamna Rodica Nassar: Mulţumim, doamnă deputat.
			Îl ascultăm acum pe domnul deputat Ovidiu Raeţchi, Grupul parlamentar al PNL, după care urmează doamna deputat Tamara-Dorina Ciofu, Grupul parlamentar al PSD.
			Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi: Vă mulţumesc, doamnă preşedinte. Şi salut faptul că aproape de data de 8 martie avem o doamnă preşedinte de şedinţă. Aş dori să încep prin a repara o scăpare a Ministerului de Externe în raport cu un partener important şi tradiţional: Tunisia. Tunisia - acolo unde a început Primăvara Arabă - traversează de câţiva ani un proces complicat, dar lăudabil de democratizare. A reuşit să aleagă o Constituantă eficientă, un nou preşedinte şi, mai nou, un nou Parlament. Privirile întregii lumi se îndreaptă spre Tunisia ca spre un reper al democratizării în lumea arabă. Aşadar, de la tribuna Parlamentului, felicitări pentru poporul şi liderii politici tunisieni, pentru efortul lor de schimbare politică profundă. Şi felicitări doamnei ambasador Boutheina Labidi pentru modul în care promovează intereseze ţării sale în România. În al doilea rând, sărbătorim pe 25 februarie Ziua Naţională a Kuwaitului şi salut pe această cale importanta comunitate română din Kuwait, pe care o reprezint în Parlament, cât şi pe Excelenţa Sa Mubarak Mohammed Alsuhaijan, ambasadorul Kuwaitului în România. În sfârşit, doresc să anunţ comunitatea română din Liban că, graţie eforturilor lor, familia Dabab - de refugiaţi români din Siria - se află în România şi facem eforturi pentru a-i integra, găsindu-le o locuinţă şi locuri de muncă. Aceşti români a căror casă din Siria a fost distrusă în războiul civil şi care au supravieţuit trei ani la Tripoli, în Liban, au primit un ajutor excepţional din partea comunităţii noastre din Liban. Şi vreau să le mulţumesc pentru asta, de la tribuna Parlamentului, doamnei Adina Cristina Hamdan, Nathaliei Denise Bekai, Ancăi Cheaito, Claudiei Nicoleta Păun Saadeh, Doinei Ishac, Luminiţei Crăciun, lui Carmen Beyrouti, Rodicăi Jaafar şi lui Octavian Gheorghiu, precum, desigur, şi diplomaţilor români la Beirut - Mădălin Iamandei şi domnul ambasador Victor Mircea. Vă mulţumesc.
			Doamna Rodica Nassar: Mulţumim şi noi.
			Doamna deputat Tamara-Dorina Ciofu. Urmează domnul deputat Irimie Vicenţiu-Mircea, Grupul parlamentar al PC-PLR şi domnul deputat Benga Ioan, Grupul parlamentar al PSD.
			Doamna Tamara-Dorina Ciofu: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Stimaţi colegi, Distinşi parlamentari, Obiectul declaraţiei de astăzi este: "Cum se poate opri exodul medicilor români." Sistemul medical românesc produce cadre medicale de excepţie pentru întreaga Europă şi pentru întreaga lume. Nu este un secret că tinerii absolvenţi de medicină caută să plece cât mai repede din ţară şi să ia calea Occidentului pentru salarii mai bune şi pentru condiţii mai bune în care să îşi practice meseria. Exodul medicilor este poate cea mai gravă problemă a unui sistem de sănătate cu rezultate deosebite, dar cu carenţe insurmontabile pentru mulţi dintre aceştia. Potrivit unor estimări, România a oferit în ultima decadă medici pentru Europa în valoare de 600 de milioane de euro. 60% dintre medicii între 38 şi 40 de ani aleg să plece din ţară. Acest exod al medicilor lasă sistemul de sănătate golit de cadre şcolite după standardele secolului XXI. În fiecare an, aproape 3.000 de specialişti părăsesc România. În ţări învecinate precum Ungaria şi Slovacia, care se confruntă cu aceeaşi problemă, s-a impus semnarea unui contract între stat şi proaspeţii absolvenţi de medicină, prin care să fie prevenită plecarea acestora în alte ţări. Astfel, tânărul medic se angajează în faţa statului ca după absolvire să profeseze pentru o perioadă determinată pe teritoriul ţării, iar în cazul în care nu îşi îndeplineşte angajamentul, acesta este obligat să îşi plătească şcolarizarea. Nu consider că tinerii absolvenţi de medicină pot fi constrânşi să semneze un asemenea tip de contract, însă statul român trebuie să găsească soluţii prin care aceştia să rămână să profeseze în spitalele româneşti. În lipsa unor soluţii pentru a stopa exodul medicilor, în câţiva ani, unităţile medicale româneşti vor funcţiona la cote de avarie. Primele semne se văd deja în mediul rural. În multe sate şi comune din ţara noastră nu există un medic primar sau de urgenţe care să aibă în grijă populaţia. Deşi multe spitale ce au fost închise de guvernarea Boc au fost redeschise în ultimii doi ani, măsurile de austeritate încă mai lasă urme pe un sistem de sănătate în declin. În acest sens, am făcut demersuri pentru extinderea unităţilor de asistenţă medico-socială în mediul rural şi pentru încurajarea medicilor să practice medicina mai ales în zonele defavorizate de la sate în vederea rezolvării nevoilor medicale şi sociale ale populaţiei, în funcţie de caracteristicile şi specificul fiecărei localităţi. Am constatat că Ministerul Sănătăţii a propus un program prin care să stimuleze cu sporuri cuprinse între 100% şi 200% medicii de familie care acceptă să lucreze în mediul rural. Astfel, autorităţile locale vor putea să direcţioneze bani din fondurile disponibile către bugetul de cheltuieli de personal al unităţii sanitare pe care îl au în subordine. Fac pe această cale un apel către administraţia centrală, către Executiv şi Legislativ, către asociaţiile de medici şi asociaţiile de pacienţi să se aşeze la masa negocierilor pentru a găsi soluţii viabile pentru a stopa exodul medicilor şi pentru a creşte numărul de medici care să îşi desfăşoare activitatea în mediul rural, în special în cadrul unităţilor de asistenţă medico-socială. Sunt ferm convinsă că prin dialog şi printr-o analiză onestă a sistemului, se poate ajunge la o strategie pe termen mediu şi lung, prin care să ne ţinem medicii în ţară şi în acelaşi timp să beneficieze şi populaţia din mediul rural de servicii medicale la standarde înalte. Vă mulţumesc. Deputat Tamara Ciofu, Colegiul nr.6, Botoşani.
			Doamna Rodica Nassar: Mulţumim şi noi.
			Domnul deputat Irimie Vicenţiu-Mircea, vă ascultăm.
			Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Situaţia moţilor din Munţii Apuseni". Doamnelor şi domnilor, Situaţia din Apuseni este diferită de cea din alte regiuni împădurite, pentru că din cauza altitudinilor mari oamenii de aici trăiesc aproape exclusiv de pe urma prelucrării lemnului. Există o lege, Legea nr.33/1996, mai cunoscută drept Legea moţilor, care dă localnicilor dreptul să cumpere anual, din pădurile statului, între 10 şi 15 mc de lemn de familie. Moţii transformă trunchiurile fie în scândură bună de construit, fie în obiecte artizanale pe care le vând în târgurile din ţară. Astăzi, spun moţii, nimeni aproape nu-şi mai aduce aminte de Legea moţilor. E drept, sunt 19 ani, dar oare dacă mineritul aproape a dispărut, iar investitorilor străini, care vor să revigoreze mineritul, li se bagă beţe în roate, spunându-li-se că moţii pot trăi şi din confecţionarea unor obiecte de artizanat, coşuri de nuiele etc., de ce o lege odată votată este dată uitării? Stimaţi colegi, Mă aflu permanent în contact cu locuitorii comunelor şi satelor din zona de munte. În felul acesta, îmi sunt cunoscute toate nevoile şi neajunsurile lor. Am constat personal starea jalnică a drumurilor, dar şi faptul că, în perioada de toamnă-iarnă, multe aşezări moţeşti rămân izolate, în voia sorţii. Este necesar ca problema moţilor şi respectarea Legii nr.33/1996 să reprezinte o prioritate în programul actual de guvernare. Este nevoie de soluţii viabile, domnilor colegi, trebuie să continuăm şi să intensificăm eforturile pentru a contribui la ameliorarea traiului moţilor, pentru a readuce la viaţă această zonă importantă a ţării. Sunt deputat al Partidului Conservator de Turda, Mircea Irimie. Doamnă preşedinte, domnilor colegi, mai depun o declaraţie politică cu titlul: "Problemele asistenţilor maternali". Vă mulţumesc. O zi bună!
			Doamna Rodica Nassar: Mulţumim şi noi.
			Domnul deputat Benga Ioan, Grupul parlamentar al PSD, după care o s-o ascultăm pe doamna Andreea-Maria Paul, Grupul parlamentar al PNL.
			Domnul Ioan Benga: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Declaraţia mea politică se numeşte "Tensiunile din Ucraina şi influenţa acestora asupra României." Conflictul din Ucraina a ajuns la punctul de fierbere, iar noi trebuie să înţelegem că vorbim despre cel mai mare vecin pe care îl avem la hotare. Consider că evoluţiile din Ucraina contează sub o serie de aspecte, însă de departe sub două aspecte acestea îngrijorează: pentru relaţia bilaterală directă România-Ucraina, este cel mai mare vecin direct al României, şi pentru că avem interese legate de raportarea la Republica Moldova, care are doar doi vecini, România şi Ucraina. Orice evoluţii neaşteptate în Ucraina ne afectează nu doar direct, ci şi prin ricoşeu, prin posibilele influenţe asupra atitudinii politice şi opţiunilor interne din Republica Moldova. Situaţia economică proastă în care se află Ucraina, conform indicatorilor pe care i-am analizat recent, face ca Ucraina să nu îşi permită să întoarcă faţa sau spatele uneia sau celeilalte. Situaţia este atât de rea din punct de vedere economic, încât numai deschiderea totală şi colaborarea totală pe toate pieţele pe care le are o să îi aducă practic prosperitate. Sigur că din punctul de vedere al exploatării resurselor Ucrainei, piaţa vestică poate fi bună, în schimb, pentru vânzarea produselor finite nu, pentru că nu au competitivitate. Nu cred că poate să existe o variantă ori-ori din acest punct de vedere. Privind probabilitatea unui scenariu în care factorul militar va fi prezent în continuare în evoluţiile ulterioare din spaţiul ucrainean, cred că în situaţia în care comunitatea internaţională, inclusiv Ucraina, identifică posibilitatea escaladării conflictelor într-o formă violentă, nu neapărat dorită de poporul ucrainean, ci indusă de diferiţi actori, se poate utiliza instrumentul militar, dar în conformitate cu dreptul internaţional, în condiţii de imparţialitate. Consider, aşa cum au abordat şi alţi reputaţi analişti de politică europeană şi teoreticieni ai geostrategiei secolului XXI, că nu există nicio şansă de implementare a soluţiilor politice fără asigurarea stabilităţii. Fac încă o dată apel la istoria universalităţii, pentru a înţelege şi mai bine criza care se adânceşte în estul Ucrainei, amintindu-vă că de la tratatul de la Peraiaslav, din 1654, Ucraina nu s-a bucurat decât de foarte puţine momente de independenţă faţă de Rusia, şi atunci în situaţii geopolitice extrem de tensionate, precum ultimele zile ale Primului Război Mondial, după Revoluţia din 1917. Astăzi, naţionaliştii ruşi privesc conceptul de independenţă ucreaineană ca o aberaţie, o consecinţă nefericită a ceea ce Putin a numit cel mai mare dezastru geopolitic al secolului: prăbuşirea Uniunii Sovietice. Se spune că vechile obiceiuri mor greu. Pentru mulţi ruşi, Ucraina e un soi de "membru fantomă", pe care îl simţi acolo chiar şi la mult timp după amputare. Ideea că Ucraina poate fi într-adevăr o naţiune este ciudată pentru mulţi ruşi. De aceea, mergând pe ideea că percepţia asupra istoriei condiţionează politica, e important să înţelegem care este perspectiva rusă asupra istoriei ucrainene, şi cea ucraineană asupra propriei sale istorii. Eu nu voi mai reveni cu prezentarea unui scenariu de divizare a Ucrainei pentru că nu face obiectul declaraţiei mele politice. Dacă ne întoarcem în urmă cu exact doi ani şi ne abatem pe textul de politică externă a Rusiei din februarie 2013, vom găsi multe menţionări ale principiului integrităţii teritoriale, ceea ce spune că Rusia îşi simte integritatea teritorială ameninţată. Voi trece în revistă câteva elemente care susţin această poziţie. Rusia nu e interesată să-şi antagonizeze Ucraina, ea are nevoie de o Ucraină slăbită, la frontieră, pe care să o poată controla din punct de vedere economic şi poate militar. Este mult mai uşor să controlezi sistemul energetic al Ucrainei într-o ţară unită decât să ai un Est pe care îl controlezi şi un Vest care poate închide robinetul la conducta Drujba. Astfel, dacă se întâmplă acest lucru, Ucraina nu mai e folositoare. Desigur, calea dialogului diplomatic prin implicarea principalilor actori politici mondiali a creat premisele unui vremelnic recul al violenţelor, dar întrebarea este până când. Din data de 15 februarie, după ce patrulaterul forţelor politice s-a pus la aceeaşi masă, situaţia militară a generat un armistiţiu. Rămâne în continuare problematica politică, care este nerezolvată în acest moment. Un lucru este cert, sancţiunile împotriva Rusiei au creat o anumită nervozitate şi probleme economice datorită scăderii preţului petrolului în ultimele luni, iar în partea cealaltă un anumit tip de interese pe care americanii au încercat să le genereze prin crearea unei platforme de relaţionare militaro-strategică dinspre România, Polonia, Turcia, spre zona Rusiei. Iar Rusia, pe de altă parte, a încercat în mod evident prin evoluţiile din Ucraina, evoluţiile recente din Grecia pe care încearcă să le folosească în scop propriu şi printr-un anumit blocaj care s-a văzut în Republica Moldova în ceea ce priveşte formarea guvernului, păstrarea unei anumite zone tampon şi de aici cele două abordări divergente. Din păcate, România este foarte aproape de toată această zonă de conflict şi va trebui să urmărim cu atenţie, să dăm dovadă de înţelepciune legat de ceea ce se va întâmpla în perioada următoare. Rămân la credinţa că este de o importanţă deosebită pentru întreaga zonă politică românească să îşi rezerve timp pentru a analiza situaţia din zona de conflict, să fim preocupaţi de modul în care aceasta poate escalada, deoarece situaţia tensionată din Ucraina, care prezintă riscuri majore de contaminare la nivel regional, generează efecte negative care modifică echilibrul geostrategic. De asemenea, situaţia geografică a Ucrainei faţă de România determină o atenţie sporită asupra acţiunilor pe care ţara noastră trebuie şi poate să le întreprindă. Modul în care se vor configura lucrurile pe termen lung la nivel regional va influenţa şi statutul României pe scena internaţională. Vă mulţumesc, Deputat Ioan Benga, Colegiul nr.1, Reşiţa.
			Doamna Rodica Nassar: Mulţumim.
			Doamna deputat Andreea-Maria Paul. Urmează domnul deputat Moldovan Ioan, Grupul parlamentar al PC-PRL.
			Doamna Maria-Andreea Paul: Bună ziua, doamnă preşedinte. Şi eu mă bucur să avem o doamnă în fruntea Camerei Deputaţilor. Prima declaraţie politică are tema: "Politici publice pro cetăţean şi pro business lansate în dezbaterea Comisiei economice a Partidului Naţional Liberal" şi o fac în contextul în care, pe data de 28 februarie, Partidul Naţional Liberal, prin vocea premierului guvernului alternativă desemnat - Cătălin Predoiu - va lansa în dezbatere publică programul alternativ de guvernare. Vreau să vă spun că, în această Comisie economică pe care o coordonez, a Partidului Naţional Liberal, am organizat şase dezbateri cu mediul de afaceri. Şi mă raportez la ultima dintre ele. Comisia economică a PNL a lansat vineri, 20 februarie, în dezbatere publică politicile viitorului program de guvernare pro cetăţean şi pro business al PNL. Cele mai importante solicitări ale reprezentanţilor mediului de afaceri şi ai asociaţiilor patronale consultaţi sunt legate de zece teme pe care le-am structurat, zece teme cheie: Stimularea capitalului autohton şi tratament egal în relaţiile cu statul şi cu investitorii străini. Vă dau un exemplu concret. Investitorul român Micula a fost dat cu capul de toţi pereţii de către instituţiile statului român. Investitorul străin, suedez, de data aceasta, Micula execută statul român cu sute de milioane de euro. Evitarea "cadourilor otrăvite" fiscale, predictibilitate şi angajament ferm asumat pentru menţinerea stabilităţii economice. Cu alte cuvinte, toată lumea vrea relansare fiscală şi noi, ca economişti de dreapta, nu putem decât să îmbrăţişăm astfel de propuneri, dar nu atunci când îmbracă în forma minciunii sau a fanteziilor sau a cadourilor otrăvite. Iniţiativele personale şi creativitatea antreprenorială trebuie susţinute şi nu puse în pericol, aşa cum prevede proiectul noului Cod fiscal. Mediul de afaceri este foarte revoltat pentru presiunea fiscală pe care o propune noul Cod fiscal Vâlcov-Ponta în ceea ce priveşte talentul, creativitatea, drepturile de autor şi persoanele fizice autorizate. Încurajarea cercetării, inovării şi transferului tehnologic pentru industrie. Scurtarea termenelor de judecată în procesele economice şi înfiinţarea tribunalelor comerciale. Este incredibilă viteza cu care poate să se mobilizeze o procedură legată de Parchet, de Justiţie, de Instanţă în cazul unor persoane, dar în cazul chestiunilor ce ţin de economie, contracte comerciale, aceste procese pot să depăşească, din păcate, ei bine şi cinci, şase, şapte, uneori chiar opt ani. O politică a subvenţiilor predictibilă şi corect făcută. Combaterea evaziunii fiscale pentru a elibera resurse noi în economie. Stimularea autorităţilor publice locale să genereze incubatoare de afaceri. Modificarea structurii salariale publice şi redarea demnităţii funcţionarului public, fără a majora anvelopa salarială, pentru a evita tentaţia corupţiei în administraţia publică. A zecea solicitare a mediului de afaceri: Garanţia politică a schimbării mentalităţii decidentului public, măsuri imediate, onestitate şi pragmatism, având în vedere nivelul actual ridicat al aşteptărilor. Deci nimeni nu se mai lasă păcălit de populism sau de electorialism, cum spunea preşedintele României, Klaus Iohannis. Cele 15 obiective de guvernare elaborate de Comisia Economică a Partidului Naţional Liberal, fiecare dintre ele însoţit de un plan detaliat de acţiuni concrete, sunt, în sinteză, următoarele: Relaţia dintre contribuabil şi stat - prioritate a guvernării PNL. România achiziţiilor şi a concesiunilor publice eficiente. România -punct nodal în sistemul energetic european. România prosperă prin industrie. Crearea de noi locuri de muncă prin stimularea întreprinderilor mici şi mijlocii. Transformarea pieţei de capital din piaţă de frontieră în piaţă emergentă. Prosperitate prin creativitate: România - fabrică de idei creative. IT&C: motor de dezvoltare economică pentru România. Economia de mâine se construieşte cu deşeurile de azi. Deci un capitol integral dedicat economiei circulare. Economie sănătoasă cu o industrie agroalimentară competitivă. România turismului bine făcut. Calitate în industria construcţiilor. România - exportator net de bunuri şi servicii cu valoare adăugată ridicată. Eficientizarea companiilor de stat. Investim în tineri pentru un viitor prosper.
			Doamna Maria-Andreea Paul: Celelalte două declaraţii politice, le citesc doar temele, pe care le-am depus. "În pragul sfârşitului guvernării PSD, premierul Ponta cântă relaxarea fiscală". A promis 1 milion de locuri de muncă, a promis - nu le-a făcut. A promis 10 miliarde de euro investiţii străine directe, a promis - nu le-a făcut. A promis relaxare fiscală în fiecare campanie electorală, a promis. În schimb, a venit cu peste 30 de taxe noi şi impozite majorate. Astăzi, însă, promite pentru viitor, adică pentru sfântul aşteaptă, o relaxare fiscală. A treia declaraţie politică: "Noul val al electoratului va mătura politica demagogică şi minciuna PSD în timp ce justiţia mătură hoţii, indiferent de unde provin ei". Şi aici, sigur că fac o foarte scurtă remarcă: asist cu mare regret la atacurile la persoană cu care înţelege să răspundă PSD la luarea de poziţie pe care am avut-o faţă de gravele nereguli semnalate în raportul Curţii de Conturi pentru anul 2013. Pe scurt, 1,1 miliarde euro irosite, prost cheltuite sau abuzate. Vă mulţumesc mult.
			Doamna Rodica Nassar: Mulţumim şi noi.
			Domnul deputat Moldovan Ioan. Vă anunţ că mai sunt trei colegi care şi-au anunţat prezenţa şi ar dori să susţină declaraţiile politice. Dacă am putea să comprimăm puţin, cred că reuşim să-i ascultăm pe toţi. Domnul deputat Bălan Ion, domnul deputat Guran Virgil şi colegul nostru, domnul deputat Longher Ghervazen.
			Domnul Ioan Moldovan: Mulţumesc, doamnă preşedinte. "Agricultura rămâne unul dintre motoarele de creştere economică a României" În acest an, ca şi anul trecut, agricultura rămâne unul dintre motoarele de creştere economică pentru România. Anul trecut, valoarea producţiei agricole în România a totalizat 15,48 miliarde de euro, reprezentând 3,95% din valoarea producţiei totale din Uniunea Europeană, care este de 392,3 miliarde de euro. Pe această cale vreau să-i transmit felicitări ministrului agriculturii şi colectivului pe care-l conduce. Un lucru important de ştiut este acela că România se situează pe primul loc în Uniunea Europeană după contribuţia culturilor de câmp la totalul producţiei agricole, urmată de Grecia (69%), Bulgaria (65%) şi Croaţia (62%), în timp ce creşterea animalelor este activitatea agricolă predominantă în Irlanda (70% din valoarea producţiei totale), Danemarca (63%) şi Finlanda (60%). De altfel, creşterea animalelor a contribuit cu 26% la valoarea producţiei agricole din România, în timp ce serviciile şi activităţile anexe cu 1%. Astfel, potrivit datelor Eurostat, în România, 73% din valoarea totală a producţiei agricole a fost generată de producţia vegetală, dintre care culturile de cereale au reprezentat 25%, iar culturile de legume, fructe şi plante horticole 29%. Clasamentul ţărilor, potrivit Eurostat, a căror producţie agricolă depăşeşte 10 miliarde de euro este completat de Olanda, cu o producţie agricolă în valoare de 26,75 miliarde de euro (6,8% din total), Polonia 22 de miliarde de euro sau 5,75% din total), România şi Danemarca 10,46 de miliarde de euro sau 2,66% din total). În încheiere, stimaţi colegi, vreau să subliniez atât importanţa pe care o reprezintă agricultura, ca sector de primă importanţă în România, cât şi contribuţia pe care o are în economia naţională. Vă mulţumesc. Deputat Ioan Moldovan, Colegiul nr.7, Cluj.
			Doamna Rodica Nassar: Mulţumim.
			Domnul deputat Bălan Ion, Grupul parlamentar al PSD, se pregăteşte domnul deputat Guran Virgil, Grupul parlamentarilor independenţi.
			Domnul Ion Bălan: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Declaraţia mea politică se intitulează: "Înscrierea la clasa pregătitoare, o nouă probă de foc pentru părinţi" Stimaţi colegi, Ieri a început înscrierea în clasa pregătitoare a celor mai mici şcolari, ocazie pentru părinţi să se lovească de primele neajunsuri ale sistemului de învăţământ din România. Spun acest lucru pentru că aud, de la an la an, de lipsa locurilor suficiente în şcoli, de lipsa resursei umane suficiente sau pregătite adecvat - numărul suplinitorilor este uriaş în comparaţie cu nevoia de dascăl specializat, calificat pe post. Este dat startul, aşadar, unei adevărate curse pentru cele mai bune şcoli sau pentru cele mai adecvate copiilor noştri. Motiv pentru care sunt foarte multe cazuri în care părinţii îşi iau vize de flotant la alte adrese sau fac alte artificii care să-i ajute să-şi înscrie copiii la şcoala pe care o doresc. Şi toate aceste anomalii se petrec din cauza faptului că de-a lungul anilor nu s-a reuşit dimensionarea sistemului educaţional la cererea existentă, nu s-a înţeles politica de adaptare la realitatea din teren, aşa cum se întâmplă în alte ţări, unde lucrurile sunt clare şi opţiunile părinţilor se fac în deplină cunoştinţă de cauză, fără surprize din partea ministerului de resort şi fără să resimtă înscrierea copilului la şcoală ca pe o loterie la care au sau nu norocul să li se confirme alegerea. În ciuda acestor realităţi care trenează de ani de zile şi care încă nu şi-au găsit rezolvarea, cei mici aşteaptă cu emoţie prima întâlnire cu şcoala, iar acţiunea "porţile deschise" în diverse şcoli, care a avut loc zilele acestea, a fost bine-venită pentru cei care au dorit să facă deja cunoştinţă cu mediul în care vor învăţa începând cu luna septembrie. Este cu atât mai important pentru noi toţi să înţelegem importanţa tratării cu prioritate a acestei probleme. Prin acest lucru înţeleg finanţare adecvată, exigenţă crescută la selecţia resursei umane, programe naţionale de pregătire profesională subvenţionate, testarea periodică a cadrelor didactice, investiţii în unităţile de învăţământ şi punerea la dispoziţia elevilor a unor şcoli civilizate, cu apă curentă, căldură şi săli de clasă de secol XXI. Le doresc succes părinţilor în această etapă a înscrierilor şi nouă, tuturor, o mai bună înţelegere a adevăratelor priorităţi ale României. Vă mulţumesc. Deputat Ion Bălan, PSD Tulcea.
			Doamna Rodica Nassar: Îl ascultăm acum pe domnul deputat Guran Virgil. Şi ultimul coleg prezent în sală, domnul deputat Longher Ghervazen.
			Domnul Virgil Guran: Vă mulţumesc. Declaraţia politică: "De ce nu prosperă România?" Este o întrebare pe care ne-o punem de 25 de ani şi la care, din păcate, încă nu s-a găsit un răspuns coerent. În primul rând, cred că România nu prosperă pentru că întotdeauna a fost condusă de către Guvern şi nu de către Parlament, aşa cum prevede Constituţia, aşa cum ar fi normal într-un stat de drept. Vedem pe cei care vin la guvernare, vedem miniştri care ajung în fruntea unor guverne, în fruntea unor ministere, dar, din păcate, sunt inerţi, din păcate, acele ministere sunt conduse de funcţionari care sunt de 25 de ani, alţii chiar de 30 de ani şi nu observăm o reformă concretă. De fapt, cred că noi - şi nu cred, sunt sigur - nu avem efectiv un proiect de ţară. La noi nu există un plan de dezvoltare a acestei ţări. Fiecare guvern, când vine, are impresia că a descoperit ceva nou şi face nişte experimente prin anumite legi pe care le promovează prin noi, parlamentarii, şi, din păcate, de multe ori, o mare parte dintre noi nu reacţionează când văd că aceste legi nu au o logică, când văd că aceste legi nu pot să ajute la dezvoltarea ţării. Am mai spus-o şi o repet: în Parlamentul României sunt mulţi oameni capabili, mulţi oameni care au o experienţă vastă în diferite domenii, dar, din păcate, nu sunt lăsaţi să-şi dezvolte aceste idei, nu sunt lăsaţi să promoveze aceste idei, nu sunt lăsaţi să lucreze şi să gândească pentru rezolvarea problemelor ţării. În momentul de faţă, cred că există două soluţii. O soluţie ar fi ca aceşti parlamentari de bună-credinţă să aibă curajul să schimbe acei şefi care vin, dau directive şi, din păcate, au dat chix întotdeauna sau aproape întotdeauna prin ideile lor, prin promovarea acestor idei şi prin interesele pe care le-au promovat. Mă refer la o acţiune concentrată a celor care sunt în eşalonul doi al partidelor şi să promoveze în fruntea partidelor oameni care ştiu ce au de făcut, oameni care au curajul să ia măsuri şi oameni care nu se tem pentru funcţia lor şi să nu mai execute necondiţionat orice ordin. Personal, în interiorul partidelor - celor două partide în care am fost de când sunt parlamentar - am încercat acest lucru, dar vă spun cu certitudine că este aproape imposibil să schimbi această ordine de zi. A doua soluţie este aceea de a apărea în sfârşit un partid care să ţină la valorile naţionale, care să se bată pentru rezolvarea problemelor ţării, fără să mai promoveze anumite interese personale, un partid în care să nu mai fie primiţi clasicii luptători pentru binele poporului, oameni pe care-i vedem de prin '90 până în prezent conducând în diferite partide, în diferite guverne şi în diferite ipostaze, dar care au demonstrat foarte clar că nu au performanţă. Personal am optat pentru acest lucru şi împreună cu - sper - cât mai mulţi colegi vom realiza un astfel de partid, în care meritele şi capacitatea să fie pe primul plan, un partid în care oamenii să poată să-şi spună părerea şi să conteze ceea ce doresc şi ceea ce gândesc. Acest partid se numeşte: Partidul România Unită. Vă mulţumesc. Deputat de Prahova, Guran.
			Doamna Rodica Nassar: Mulţumim, domnule deputat.
			Urmează domnul deputat Longher Ghervazen, după care vom încheia şedinţa noastră de astăzi.
			Domnul Ghervazen Longher: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Stimaţi colegi, La începutul lunii februarie, Uniunea Polonezilor din România împreună cu Ambasada Republicii Polone la Bucureşti au organizat comemorarea a o sută de ani de la luptele legiunilor poloneze de la Cârlibaba. În timpul Primului Război Mondial, în zona Cârlibaba au avut loc lupte grele între trupele Brigăzii a II-a a Legiunilor Poloneze şi armata rusă. Victoria legioniştilor polonezi a avut o uriaşă însemnătate pentru evoluţia frontului austro-rus în Carpaţii Orientali. În timpul luptelor de la Cârlibaba au murit 12 legionişti polonezi. La 17 ani de la bătălie, pe mormântul legioniştilor căzuţi în timpul luptelor, aflat în apropierea bisericii Sfântul Ludovic din localitate, pe locul unei cruci de lemn a fost ridicat un monument din beton în formă de cruce. În 2007, la iniţiativa Societăţii Carpatice, monumentul a fost renovat şi a fost pusă o tăbliţă cu text bilingv - în limba română şi limba polonă. Festivităţile au început cu o slujbă religioasă dedicată soldaţilor polonezi căzuţi în 1915, celebrată de părintele Stanislav Cucharec împreună cu preoţii decanatului de Bucovina precum şi cu părintele Alois Işvanca, parohul bisericii Sfântul Ludovic din Cârlibaba. În predica sa, părintele a vorbit despre valorile după care ar trebui să se conducă toţi oamenii: Dumnezeu, onoare şi patrie, precum şi importanţa omagierii strămoşilor, mai ales a celor care au luptat pentru libertatea noastră. După liturghie, liceenii Colegiului Alexandru cel Bun din Gura Humorului, secţia de limbă polonă au prezentat un material care ne-a ajutat să trăim evenimentele petrecute acum o sută de ani. În acelaşi timp, în curtea bisericii, cele trei plutoane din Batalionul 81 Mecanizat Bistriţa erau deja aliniate aşteptând următorul moment al ceremoniei. Ajunşi în faţa monumentului, sentimentul de patriotism a fost accentuat încă o dată de fanfara care a intonat Imnul Poloniei şi Imnul României. Depunerea de coroane de flori din partea instituţiilor a fost urmată de defilarea Gărzii de Onoare, iar orchestra a interpretat şi Marşul Brigăzii I. La ceremonial au participat Excelenţa Sa domnul Marek Szczygieł, ambasadorul Republicii Polonia la Bucureşti, colonelul Tomasz Domański -ataşatul militar la Bucureşti, Adam Szczypek - reprezentantul Biroului pentru problemele combatanţilor şi ale persoanelor represionate din Varşovia, preşedintele Uniunii Polonezilor din România, colonel Mugurel Anton - comandantul Centrului Militar Judeţean Suceava, generalul Ovidiu-Liviu Uifăleanu - comandantul Brigăzii 81 Mecanizată "General Grigore Bălan", reprezentanţi ai autorităţilor judeţene şi locale, primarul comunei Cârlibaba - Gabriel Danciu, reprezentanţii comunităţilor poloneze din România şi locuitorii comunei Cârlibaba. Manifestările organizate de Uniunea Polonezilor din România împreună cu Ambasada Republicii Polone la Bucureşti au avut ca scop rememorarea evenimentelor desfăşurate în urmă cu o sută de ani pe aceste meleaguri, dar şi evenimente ce evocă luptele legioniştilor polonezi căzuţi departe de patrie. Vă mulţumesc.
			Doamna Rodica Nassar: Mulţumim şi noi. Mulţumim tuturor colegilor care au fost prezenţi. Declar închisă şedinţa noastră de astăzi.
			(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
			Domnul Mircia Muntean: "Moţiunea de cenzură, o dovadă a inconsecvenţei şi neseriozităţii politice" Această nouă moţiune de cenzură a "monstruoasei coaliţii" numită PNL nu este nimic altceva decât o dovadă vie a inconsecvenţei politice probate de liberali şi de liberali-democraţi, dar şi a lăcomiei şi disperării lor. De ce spun asta? Pentru că alături de liberali ne-am angajat, nu mai târziu de 2012, în faţa tuturor românilor, cu obiectivele necesare unei bune guvernări şi, cât au fost lângă noi la putere, nu au contestat niciun punct al strategiei noastre de guvernare. În schimb, cum au dispărut din arcul puterii au şi început să denunţe fix strategia guvernamentală la care şi ei şi-au adus aportul, mai întâi doar vocal, dar pe mai multe voci. Apoi, simţind că opoziţia e plictisitoare, au ridicat tonul şi mai mult şi au început să bombardeze cabinetul Ponta cu moţiuni simple şi de cenzură, scrise pe genunchi şi nicidecum având un suport pertinent. Dacă nu au reuşit să provoace decât valuri mici în media, fără prea mare ecou, s-au concentrat pe campania electorală pentru prezidenţiale şi nu doar pentru a câştiga preşedinţia României, ci pentru a arunca ţara în haos. Nu ştiu cât de tare se bucură unii colegi de la PNL şi PDL sau dacă chiar se bucură pentru victoria lui Klaus Iohannis în alegeri, însă, cu siguranţă, aceştia şi-au făcut şi-şi fac în continuare numeroase calcule politice ca să alunge PSD şi pe partenerii noştri de la guvernare, chiar şi cu riscul că România va fi din nou într-un mare impas şi va ajunge de râsul lumii. Da, din disperare şi lăcomie s-au decis să introducă o nouă moţiune de cenzură, cu care tot ameninţă de vreo două luni. Tot din aceste motive care nu sunt deloc în slujba României vreunui "lucru bine făcut", ci, din contră, a României oportunismului penelistoid, opoziţia a decis să vâneze funcţii de conducere cu orice preţ. Deşi liderii PNL se laudă peste tot pe unde apucă şi pe la cine îşi mai pierd timpul şi catadicseşte să-i asculte că vor să facă o altfel de politică, faptele lor îi contrazic. Nu vreau să aduc acum vorba de numeroşii lor colegi care rup uşile pe la DNA şi înfundă arestul preventiv. Prin lupta acerbă susţinută pentru schimbarea preşedintelui Senatului şi prin tratativele duse pentru atragerea de noi colegi deputaţi în barca PNL, liberalii demonstrează doar că pe agenda lor nu figurează deloc soluţiile pe care românii le aşteaptă. Ei doresc doar să preia puterea pentru a avea ce funcţii să împartă între ei, nu pentru a guverna ţara. N-am auzit de la niciunul din cei doi copreşedinţi ai partidului, doamna Gorghiu sau domnul Blaga, care sunt priorităţile legislative ale PNL pentru noua sesiune parlamentară, cum doresc să le îmbunătăţească viaţa românilor parlamentarii liberali prin diverse proiecte de acte normative. Am auzit doar de moţiunea de cenzură a opoziţiei, de schimbarea guvernului, de guverne din umbră sau fantomă formate din membri PNL şi de luptele intestine pe funcţii din această construcţie politică. Dacă liberalii europeni, la fel ca şi toate celelalte familii politice ale bătrânului continent, îşi fixează nişte ţinte la începutul fiecărei sesiuni parlamentare, conducerea PNL face dovada că şi-a făcut temeinic lista pentru sezonul de vânătoare pentru funcţii şi parlamentari. Confirmarea aprecierilor mele rezultă şi din faptul că liberalii resping orice formă de dialog instituţional şi de colaborare parlamentară cu majoritatea actuală. Numai negocierile pentru voturile necesare răsturnării majorităţii în cele două Camere ale Parlamentului şi apoi ale guvernului au trecere la conducerea bicefală a PNL. Acest comportament deloc democratic, nu mai vorbesc de politically correct, demonstrează că PNL urmăreşte propria agendă, şi nu pe cea impusă de votul românilor. Stau şi mă întreb oare ce cred propriii lor votanţi şi ce sentimente de dezamăgire crâncenă îi încearcă pe aceşti români. Comportamentul reprobabil al colegilor liberali aruncă încă o pată întunecată pe obrazul democraţiei româneşti, atât de blamată din exterior, dar prea puţin susţinută să evolueze spre o direcţie bună. Ca şi concluzie, cred că ar trebui să ne concentrăm toată atenţia asupra rolului nostru de aleşi puşi în slujba cetăţenilor care ne-au trimis în aceste funcţii şi să le protejăm interesele prin proiecte pertinente de lege, lăsând la o parte diferendele personale sau războaiele pentru funcţii şi putere.
			Domnul Gheorghe Ciobanu: "Noul Cod fiscal oferă garanţii pentru un deceniu de creştere economică pentru România" Perioada 2009-2012, cunoscută drept guvernarea Băsescu- Boc-Udrea, a adus cu sine mai multe frâne care au fost puse economiei naţionale. Cea mai notabilă dintre acestea a fost majorarea TVA-ului de la 19% la 24%, ceea ce a dus la o scumpire accelerată a preţurilor şi o scădere a consumului populaţiei. Unul dintre angajamentele asumate de Uniunea Social-Liberală în 2012 a fost tocmai acela al reducerii fiscalităţii, ca propunere importantă fiind revenirea TVA la 19%. Din această perspectivă, noul Cod fiscal reprezintă dovada cea mai clară că actualul Guvern condus de Victor Ponta îşi respectă promisiunile făcute electoratului. Reducerea TVA la 20% din 2016, urmată de scăderea cotei unice de la 16% la 14% şi eliminarea anumitor taxe şi impozite echivalează cu a oferi economiei naţionale şansa de a respira liber şi a produce bunăstare pentru români. Practic, noul Cod fiscal reprezintă o revoluţie în ceea ce priveşte abordarea problematicilor fiscal-economice, putând să fie baza unui deceniu de creştere şi avans, aşa cum s-a întâmplat între 2000 şi 2008. Noul Cod fiscal reprezintă o schimbare de paradigmă: statul nu-i mai cocoşează cu taxe pe cei care sunt de bună-credinţă şi îşi plătesc impozitele, ci încearcă să reducă fiscalitatea astfel încât cei care nu sunt bun-platnici să găsească motive pentru a o face. Greutatea nu va mai cădea în sarcina "fraierilor care îşi achită obligaţiile către stat", ci pe ANAF care trebuie să facă în aşa fel încât să se îmbunătăţească semnificativ colectarea. E proba unei mentalităţi corecte de care România are mare nevoie dacă îşi doreşte să mai ţintească avansuri economice anuale mai mari de 5%. Scăderea accizelor şi renunţarea la impozitul pe clădiri speciale dovedesc şi ele că Guvernul este în stare să înveţe din greşeli, distinge foarte clar ce se poate şi ce nu se poate face. Actualul Executiv preferă o Românie care să consume şi să se dezvolte, cu operatori economici privaţi care să-şi permită să facă investiţii şi să genereze locuri de muncă, în detrimentul unui sistem ermetic care descurajează iniţiativa privată şi îi împovărează inutil pe cei din mediul de afaceri. Din multe puncte de vedere, Cabinetul Ponta se dovedeşte a fi vizionar, având o abordare liberală, rezultat al angajamentelor politice luate în faţa electoratului în 2012, când USL a câştigat cu aproape 60% alegerile. Pentru că am adus vorba de chestiuni de natură politică, merită subliniat caracterul profund de dreapta pe care îl are acest Cod fiscal. Credem că, într-o foarte mare măsură, el răspunde activ tuturor aşteptărilor societăţii şi nu e posibil ca Partidul Naţional Liberal să nu susţină această formulă prezentată public de prim-ministru şi de ministrul finanţelor, Darius Vâlcov. Dacă PNL, prin absurd, s-ar împotrivi acestui nou Cod fiscal, înseamnă că ar renunţa la propriile principii şi valori vânturate în spaţiul public. De aceea, cred că unul dintre atuurile principale ale acestui demers va fi tocmai existenţa unui consens de natură politică. Reducerea fiscalităţii şi crearea unui cadru propice investiţiilor străine, dar şi a celor cu capital românesc, generatoare de bunăstare şi de locuri de muncă, reprezintă dezideratul întregii clase politice, iar el poate fi realizat prin implementarea noului Cod fiscal. În ceea ce priveşte negocierile cu FMI pe acest proiect, trebuie spus că acestea s-au purtat doar la un nivel preliminar. Fondul se comportă ca o bancă, nefiind dispus să renunţe la venituri sigure în detrimentul unor oportunităţi economice uriaşe. Din această perspectivă, mă bucură şi aici schimbarea de atitudine a Guvernului, care nu se mai leagă cu lanţuri şi cătuşe de FMI, ci încearcă să negocieze în picioare, cu demnitate, nu în genunchi, aşa cum s-a întâmplat în timpul guvernării Băsescu-Boc-Udrea. Acest Cod fiscal este preferabil ca garanţie de dezvoltare economică în detrimentul unui acord cu FMI.
			Domnul Iacob Puşcaş: "Solidaritate cu românii din Valea Timocului" Se constată cu regret că în acest sfert de veac postcomunist autorităţile române au făcut eforturi insuficiente pentru întrajutorarea în general a românilor din afara graniţelor ţării, iar în mod special m-aş referi la cei 75.000 de români timoceni din Serbia, răspândiţi, conform statisticii oficiale, în aproape 300 de localităţi din 4 judeţe. Situaţia lor, a acestor confraţi de care ne leagă o identitate de neam comună, este cu atât mai refractară cu cât, atât la nivelul politicii de stat, cât şi al mass-mediei, se militează prea puţin pentru recunoaşterea oficială a identităţii celor 45.000 de vorbitori ai dialectului daco-român aşezaţi în Valea Timocului (spre deosebire de cei 30.000 de români din Voievodina, care beneficiază de drepturi politice şi religioase). Din păcate, în ciuda legislaţiei de la Belgrad, această numeroasă populaţie românească, stratificată în două zone distincte, este tratată în mod discriminator: doar românii timoceni din nord-estul Serbiei nu beneficiază de învăţământ de stat în limba maternă şi nu au voie să oficieze slujba ortodoxă în limba română. Prin această situaţie nefavorabilă, care ilustrează şi absenţa coeziunii sentimentului naţional, se poate conchide nu numai că avem tendinţa de a fi într-un anume fel refractari la înţelegerea mersului istoriei contemporane, dar lasă de dorit şi solidaritatea pe temeiul căreia românii noştri din Valea Timocului nu ar fi exclus să aibă conştiinţa că abandonarea lor este echivalentă de fapt cu anularea reperelor identitare. Nutresc convingerea că, în temeiul echităţii, demnităţii şi solidarităţii noastre naţionale, ministerele de resort ale Guvernului României vor găsi mijloacele politice potrivite pentru intensificarea relaţiilor diplomatice dintre România şi Serbia, aşa încât şi comunitatea românească din Valea Timocului să îşi poată manifesta plenar tradiţiile şi obiceiurile populare.
			Domnul Constantin Mazilu: "Numărul cazurilor de cancer va creşte cu aproximativ 70% în următoarele două decenii" Mi-am propus să vă vorbesc astăzi despre o problemă care îi afectează pe din ce în ce mai mulţi oameni la nivel mondial şi nici pe români nu vrea deloc să-i ocolească - cancerul. Această maladie, fatală de cele mai multe ori, reprezintă una dintre principalele cauze ale morbidităţii şi mortalităţii la nivel mondial, cu aproximativ 14 milioane de cazuri noi şi 8,2 milioane de decese, subliniază Organizaţia Mondială a Sănătăţii, într-un articol publicat recent pe site-ul său, cu ocazia Zilei mondiale de luptă împotriva cancerului. În România, conform Centrului Naţional de Statistică şi Informatică în Sănătatea Publică, în perioada ianuarie-iunie 2013 s-au înregistrat 31.186 cazuri noi de cancer, comparativ cu 28.598 cazuri noi de cancer în aceeaşi perioadă a anului 2012. O statistică a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii publicată în 2011 a situat România pe locul 47 din 50 de ţări în ceea ce priveşte numărul total de cazuri de cancer, respectiv 205 cazuri la 100.000 de locuitori. În declaraţia mea nu vreau să marchez doar ziua dedicată luptei împotriva acestui flagel tăcut, ci să îi încurajez pe cei care se confruntă cu o problemă atât de gravă, să le aduc un omagiu celor care au descoperit prea târziu că sunt afectaţi de această boală letală, dar şi să militez pentru respectarea drepturilor tuturor la sănătate şi la viaţă, indiferent de costurile pe care le presupune această înfruntare. De asemenea, susţin accesul egal al tuturor pacienţilor la cele mai noi terapii împotriva bolii, precum şi toate politicile coerente pentru diminuarea acestui fenomen dezastruos, şi asta, mai ales, în contextul sumbru preconizat de OMS, conform căruia numărul cazurilor de cancer va creşte cu aproximativ 70% în următoarele două decenii. De asemenea, potrivit OMS, se estimează că cifra îmbolnăvirilor de cancer pe an va ajunge de la 14 milioane în 2012 la 22 de milioane în următorii 20 de ani. Mulţi dintre apropiaţii noştri sunt deja afectaţi de creşterea numărului de boli incurabile, în principal de cancer. Ceea ce mi se pare mie nedrept este că, deşi multe forme de cancer pot fi vindecate dacă sunt depistate la timp, mulţi dintre semenii noştri mor cu zile din diverse motive, de la neştiinţă la dezinteres manifestat faţă de propria sănătate, până la subfinanţarea sistemului sanitar sau chiar nepăsarea unor cadre medicale. Să nu uităm că, pe termen lung, prevenirea bolilor costă statul mai puţin decât tratamentele făcute târziu şi cu şanse reduse de vindecare a pacientului. Conform cercetării realizate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, cele cinci tipuri de cancer cel mai frecvent diagnosticate în 2012 la bărbaţi au fost cancerul pulmonar, de prostată, de colon, de rect, de stomac şi de ficat, în timp ce la femei, cele mai frecvente au fost cazurile de cancer la sân, de colon, de rect, de col uterin şi de stomac. Per ansamblu, în acelaşi an 2012, cele mai multe decese cauzate de cancer au fost cele provocate de cancerul pulmonar (1,59 milioane de decese), de cancerul la ficat (745.000 decese), de cancerul de stomac (723.000 decese), de cancerul colorectal (694.000 decese), de cancerul de sân (521.000 decese) şi de cancerul esofagian (400.000 de decese). Din păcate, s-a ajuns la situaţia în care fiecare dintre noi are un bolnav de cancer în preajma sa, fie coleg, rudă apropiată sau îndepărtată, fie vreun prieten ori vecin. Cel mai frecvent tip de cancer în rândul femeilor din ţara noastră, cu vârste cuprinse între 15 şi 44 de ani, este cancerul de col uterin, România aflându-se pe primul loc în centrul şi sud-estul Europei atât în privinţa incidenţei, cât şi a mortalităţii provocate de această boală. Statisticile oficiale arată că la nivel mondial cancerul de col uterin ia o viaţă la fiecare două minute şi se estimează că boala provoacă anual 275.000 de decese. La noi, la fiecare 5 ore, o femeie moare de cancer de col uterin, o boală ce poate fi prevenită prin vaccinare. Drept concluzie, aş dori să reiterez faptul că orice calcule financiare am face, în prim-plan se află vieţile semenilor noştri şi dreptul lor la sănătate şi la o viaţă normală, care trebuie respectat indiferent de considerentele şi costurile economice. Dacă vom spulbera miturile dăunătoare şi ideile preconcepute despre cancer, iar creşterea nivelului de educaţie şi al gradului de conştientizare în ceea ce priveşte cancerul vor creşte, aceste aspecte pot conduce la schimbări pozitive la nivelul individului, comunităţii şi al politicilor, astfel încât preocuparea pentru combaterea cancerului să fie permanentă.
			Domnul Scarlat Iriza: "Codul fiscal, între mit şi realitate" Proiectele de lege privind noul Cod fiscal şi noul Cod de procedură fiscală au fost lansate săptămâna trecută în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Finanţelor. Acestea ar urma să intre în vigoare la 1 ianuarie 2016. Principalele propuneri din noul Cod fiscal vizează cota TVA standard care scade de la 24% la 20% din 2016 şi la 18% din 2018, impozitul pe dividende şi pe construcţii speciale, de a căror eliminare vorbim din 2016, reducerea accizei la motorină şi la benzina fără plumb. Totodată, microîntreprinderile vor plăti impozit pe venit de 1% dacă au peste doi salariaţi inclusiv, 3% dacă au un salariat, 3% şi 1.530 lei trimestrial dacă nu au salariaţi, 3% dacă nu au nici salariaţi, nici activitate. Nu trebuie uitat nici de CAS la angajat, care va scădea de la 10,5% la 7,5% de la 1 ianuarie 2017. Tot de la această dată se va reduce şi contribuţia la angajator de la 15,8% la 13,5%. Cota de TVA pentru carne, peşte, legume şi fructe va ajunge de la 24% la 9% în 2016. PFA şi PFI vor plăti toate contribuţiile plafonat la cinci salarii medii lunar pentru veniturile realizate. În plus, consiliile locale pot majora impozitul pe teren cu până la 500% pentru clădirile şi terenurile neîngrijite din intravilan, precum şi pentru terenul agricol din extravilan care nu e lucrat timp de doi ani consecutiv. Proiectul este considerat mult prea de dreapta şi trezeşte suspiciuni la o minimă analiză a contextului politic actual. Lipsa de încredere în care se zbate Victor Ponta şi echipa lui îngreunează finalizarea iniţiativei fiscale. De fapt, planul este văzut ca o încercare de supravieţuire în faţa presiunii liberale. Nimic din ce este asociat cu actualul Guvern nu mai are trecere în faţa oamenilor care s-au săturat să fie cobaii unor amatori. Principalul semn de întrebare cu privire la noul Cod fiscal este cu ce va fi acoperit deficitul generat de măsurile propuse. Soluţia pare a fi eterna economie subterană, rămâne de văzut însă dacă autorităţile vor avea capacitatea să colecteze respectivele resurse şi să diminueze evaziunea fiscală.
			Doamna Raluca Turcan: "Ministerul Educaţiei a intenţionat să desfiinţeze circa 5000 de posturi din învăţământul preuniversitar" La presiunea opiniei publice, ministrul a retras proiectul care urma să fie impus, ca şi celelalte ordonanţe de urgenţă, pe furiş, netransparent, fără dezbatere publică. Astfel, urmau să dispară posturi de secretari, administratori, îngrijitori, bucătari. În plus, o mare parte din contabili îşi vor pierde indemnizaţiile, iar directorii de grădiniţe vor trebui să aibă grijă de o grupă de copii cu normă întreagă. Toate aceste decizii urmau să fie luate în contextul în care PSD a promis deblocarea posturilor din învăţământul didactic, nondidactic şi măriri salariale. Aşadar, în loc să crească bugetul educaţiei, guvernanţii PSD au făcut câteva calcule contabiliceşti: comasări de clase; reducerea posturilor nondidactice în defavoarea elevilor; încărcarea normei didactice a directorilor. Rezultatul e scăderea calităţii învăţământului. Prin aceste măsuri, PSD recunoaşte că educaţia este subfinanţată, PSD nu are soluţii pentru creşterea finanţării educaţiei. PSD este blocat la vârful Ministerului Educaţiei într-o lipsă de viziune şi soluţii. Creşterea salarială trebuie să fie rezultatul unei economii care funcţionează, nu rezultatul unei reduceri cu creionul chimic, fără viziune. Salariile din educaţie sunt foarte mici, însă creşterea salarială trebuie făcută pe baza unor criterii de performanţă, cu premierea muncii şi rezultatelor, nu prin tăieri de posturi şi economii care fragilizează şcoala. Ministerul Educaţiei, prin măsurile vizate, poate bloca funcţionarea normală a şcolilor. Ţara este împânzită de şcoli care au nevoie de fochişti, şoferi, paznici. Prin formulele contabiliceşti ale ministerului şi prin desfiinţarea acestor posturi, PSD pune şcoala pe butuci. În loc să crească costul standard per elev, care este în jur de 2500 lei, PSD şantajează directorii de şcoli, care au fost numiţi temporar pe post, să accepte încadrarea în această sumă. Sistemul educaţional nu se poate descurca cu aceşti bani. Am depăşit jumătate din anul şcolar şi este evident că finanţarea trebuie suplimentată. PSD trebuie să recunoască că nu a acordat o finanţare corectă pentru educaţie şi încearcă să-şi scoată cămaşa pe spezele elevilor, profesorilor şi părinţilor. PNL consideră că soluţia nu este obligarea directorilor la încadrarea în costul per elev, ci creşterea finanţării, salarizarea pe bază de performanţă, eficienţă şi echitate în cheltuirea banilor publici. PNL solicită Ministerului Educaţiei o dezbatere publică şi transparentă pe chestiunea finanţării educaţiei, a normelor didactice şi a salarizării din sistem. Solicit ministrului educaţiei retragerea de urgenţă a acestui ordin! PNL cere suplimentarea bugetului educaţiei, de urgenţă, cu minim 1% din PIB pentru a nu bloca anul şcolar. În acest moment, România are alocat pentru educaţie cel mai mic buget din Europa - 3,54%, şi nu 6% cât prevede legea. PNL cere încetarea şantajului asupra directorilor de a accepta un buget sub limita subzistenţei. Conform Constituţiei, învăţământul este gratuit, însă PSD ignoră legea fundamentală.
			Doamna Raluca Turcan: "Guvernul PSD va rămâne în memoria publică drept «Guvernul fără Abecedar»"! A început semestrul doi, iar elevii de clasele întâi tot nu au abecedarul pe bănci! Ministrul educaţiei s-a angajat ferm că elevii vor avea abecedare în prima zi a semestrului doi şi nu s-a ţinut de cuvânt. Angajamentul nerespectat înseamnă cel puţin asumarea unor calendare nerealiste privind centralizarea necesarului de abecedare pentru şcoli. La nivel naţional este o degringoladă totală în mobilizarea pentru rezolvarea problemei abecedarelor. În judeţe importante precum Sibiu, Timişoara, Ilfov, Dâmboviţa sau Hunedoara sunt şcoli care nu au primit niciun abecedar. În majoritatea judeţelor depozitele inspectoratelor sunt goale, nu există nicio carte pentru elevii de clasa I, deoarece şcolilor li s-a cerut prea târziu să comunice tipurile de manuale pentru care au optat învăţătorii. În România, mii de copii nu au acces la învăţământul gratuit obligatoriu. Problema abecedarelor are la bază întârzierea licitaţiilor pe suspiciuni de lipsă de corectitudine în achiziţiile publice şi selecţie a câştigătorilor. În consecinţă, sute de mii de copii şi învăţători au fost nevoiţi să scoată bani din buzunar pentru fişe xerox şi auxiliare, deşi învăţământul trebuie să fie gratuit. Situaţia se poate repeta în toamna aceasta pentru clasa a III-a. Curricula pentru clasele a III-a şi a IV-a a fost aprobată cu mare întârziere, iar licitaţiile pentru noile manuale încă nu au fost lansate. PNL solicită ministrului educaţiei aplicarea Legii educaţiei naţionale, garantarea şanselor egale la educaţie pentru toţi copiii, aşa cum prevede Constituţia. Cerem "Guvernului fără Abecedar": să rezolve problema manualelor de clasa I în toate judeţele, de urgenţă. să organizeze, de urgenţă, licitaţii corecte, transparente, cu redactarea unui caiet de sarcini care să nu mai poată fi contestat. să stabilească termene şi calendare pe care să le respecte.
			Doamna Raluca Turcan: "Anihilarea Inspecţiei Muncii este un gest iresponsabil" PNL condamnă politizarea şi deprofesionalizarea instituţiilor publice. În consecinţă, sancţionăm măsura PSD de desfiinţare a Inspecţiei Muncii şi Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială. De asemenea, măsura PSD de creare a unui mutant instituţional, a Agenţiei Naţionale pentru Inspecţia Muncii şi Securitate Socială, este politicianistă, neprofesionistă şi dăunătoare. Lovitura PSD la adresa Inspecţiei Muncii şi Agenţiei Naţionale de Plăţi şi Inspecţie Socială a fost dată prin ordonanţă de urgenţă pe ascuns, fără a fi pusă în dezbatere publică, netransparent şi publicată în preajma sărbătorilor. Anihilarea Inspecţiei Muncii înseamnă liber la evaziune şi fraudă. Inspecţia Muncii este esenţială în combaterea fenomenului fraudei fiscale care se ridică la 14,6% din PIB, bani suficienţi pentru domenii precum educaţie, sănătate şi dezvoltare. Este un act iresponsabil şi condamnă bugetul de stat la faliment. Acest demers arată că Guvernul Ponta taxează oamenii cinstiţi care muncesc; încurajează munca la negru; nu face niciun efort să diminueze frauda fiscală; creşte sistemul birocratic în defavoarea iniţiativei private; politizează toate instituţiile statului. Prin această ordonanţă de urgenţă a Guvernului, de fapt, PSD îşi impune clientela de partid plătita din banul public în organigrama noii instituţii; În consecinţă, PNL solicită demisia ministrului Rovana Plumb şi îi cere să nu folosească Ministerul Muncii pentru interesele PSD. Românii au nevoie de instituţii independente, funcţionale, instituţii care să fie în folosul cetăţenilor şi nu să fie sursă de răsplată pentru membrii de partid ai PSD.
			Domnul Dorel Covaci: "Emilia Comişel - doamna cântecului popular" Să nu uităm niciodată să ne amintim de oamenii noştri de valoare! Doamna profesor universitar, Emilia Comişel, a fost una dintre marile personalităţi ale culturii româneşti. Strălucită reprezentantă a folcloristicii româneşti, recunoscută unanim pe plan naţional şi internaţional, doamna profesor universitar ar fi împlinit pe 28 februarie 102 ani. Născută în 1913, la Ploieşti, a fost cuprinsă de mic copil de dragostea pentru muzică, lucru ce s-a amplificat în timp, ajungând până la devoţiunea totală faţă de muzică, în general, şi faţă de cântecul popular, în mod deosebit. Dedicată cu toată fiinţa sa acestei pasiuni, doamna prof. univ. Emilia Comişel a stat mereu alături de discipolii săi, rupându-şi din timpul său preţios ore sau poate zile întregi pentru a le transmite moştenirea cea mai de preţ: folclorul românesc. Profesor universitar renumit, cercetător etnomuzicolog, care a prestat o muncă de pionierat într-un domeniu extraordinar de frumos, dar greu de abordat din cauza complexităţii fenomenului muzical, dascăl cu experienţă ce a ştiut să-şi apropie studenţii, iniţiindu-i în tainele culturii populare orale, analist atent al domeniului, opiniile şi recenziile sale concretizându-se în numeroase cărţi de specialitate, preşedinte de juriu la cele mai importante festivaluri şi concursuri folclorice, descoperitor de tinere talente şi formator de cariere artistice în domeniul muzicii populare, peste tot pe unde mergea, oamenii o aşteptau cu o bucurie nemărginită, căci ştia să vorbească pe înţelesul fiecăruia. Demnă urmaşă a ilustrului profesor Constantin Brăiloiu, părintele etnomuzicologiei româneşti, doamna Emilia Comişel a luat parte la numeroase cercetări de teren alături de mentorul său, întreprinse de Şcoala Sociologică a lui Dimitrie Gusti, a fost cercetător principal la Institutul de Etnografie şi Folclor Constantin Brăiloiu al Academiei Române şi la Institutul de Studii Sud-Est Europene, profesor universitar la Catedra de Folclor a Conservatorului din Bucureşti, membru al Consiliului Internaţional de muzică populară, al Societăţii Internaţionale de Muzicologie, al Societăţii franceze de antropologie, al comitetului de organizare a Festivalului Balcanic de Cântece şi Jocuri etc. A fost una dintre cele mai harnice culegătoare de folclor. A notat peste 9.000 de melodii populare însoţite de un bogat material audio, a publicat numeroase cărţi în ţară şi străinătate, a participat cu lucrări la congrese interne şi internaţionale de profil, a realizat emisiuni radiofonice şi de televiziune. A publicat nenumărate studii şi cărţi despre folclorul din ţinutul Pădurenilor, Dobrogea, Vrancea, Moldova, Valea Timocului, Banatul Voievodinei şi, nu în ultimul rând, zona Făgetului (Timiş), un ţinut de suflet pentru Domnia Sa. Legătura specială cu zona Banatului s-a concretizat şi prin participarea ca preşedinte al juriului la toate ediţiile Concursului "La porţile dorului", organizat la Făget, şi prin publicarea, împreună cu personalităţi ale culturii locale, Ion Căliman şi Ioan Olteanu, a unor culegeri folclorice. A iniţiat şi a susţinut lucrările Cercului Ştiinţific de Folclor din cadrul Universităţii de Vest Timişoara şi a publicat mereu studii în paginile anuarului "Folclor Literar". Pe lângă faptul că a înfăptuit o operă de editor şi o operă exegetică, a desfăşurat şi o activitate complexă de popularizare a tezaurului folcloric românesc, de promovare a interpreţilor talentaţi ai cântecului popular. În domeniul folclorului, doamna Emilia Comişel este un cert punct de referinţă atât în ţară, cât şi în lume. Prezenţa sa în celebrul dicţionar "Who`s who in the world" certifică acest fapt. Numeroasele diplome primite de la Academia Română, organizaţii şi fundaţii care promovează folclorul au răsplătit oarecum munca sa de o viaţă. Adevărata sa răsplată ar fi păstrarea şi respectarea a ceea ce avem noi, românii, mai scump: tradiţia populară. O femeie cu o bogăţie sufletească imensă, pe care am avut norocul şi onoarea de a o cunoaşte, a trăit extrem de modest şi cumpătat, un om fermecător, plin de lumină, o femeie mică de statură, dar cu suflet mare şi bun, energică, veselă, pasionată, disciplinată, plină de dragoste şi altruism, sociabilă, deschisă, spontană, gata permanent de replică şi de acţiune, hotărâtă, chiar tenace, cu o rezistenţă fizică de invidiat. Doamna Emilia Comişel a trecut la cele veşnice în 18 aprilie 2010. Cu veşnică recunoştinţă, ne rugăm pentru odihna şi pacea sufletului său şi nu o vom uita niciodată pe cea care a fost "miez şi răsad" pentru cultura populară românească.
			Domnul Hubert Petru Ştefan Thuma: Vreau să salut astăzi, aici, retragerea proiectului Ministerului Educaţiei Naţionale, la presiunea opiniei publice. Prin acest proiect, care poate ar fi fost adoptat ca şi altele, netransparent, urmau să dispară din şcoli posturi de secretari, administratori, îngrijitori, bucătari. În plus, o mare parte dintre contabili ar fi trebuit să îşi piardă indemnizaţiile, iar directorii de grădiniţe urmau să aibă grijă de o grupă de copii cu normă întreagă. Toate aceste decizii urmau să fie luate în contextul în care se promisese deblocarea posturilor din învăţământul didactic, nondidactic şi măriri salariale. Deci, în loc să crească bugetul educaţiei, au fost făcute câteva calcule contabiliceşti, ale căror rezultate sunt scăderea calităţii învăţământului prin comasări de clase, reducerea posturilor nondidactice în defavoarea elevilor sau încărcarea normei didactice a directorilor. Ţara este împânzită de şcoli care au nevoie de fochişti, şoferi, paznici. Prin formulele contabiliceşti ale Ministerului şi prin desfiinţarea acestor posturi, şcoala era practic pusă pe butuci. Prin adoptarea unor astfel de măsuri considerăm că se recunoaşte faptul că educaţia este subfinanţată şi că nu are soluţii pentru remedierea situaţiei. Am depăşit jumătate din anul şcolar şi este evident că finanţarea trebuie suplimentată. Salariile din educaţie sunt foarte mici, însă creşterea salarială trebuie făcută pe baza unor criterii de performanţă, cu premierea muncii şi rezultatelor, nu prin tăieri de posturi şi economii care fragilizează şcoala. Vă reamintesc că Partidul Naţional Liberal a solicitat Ministerului Educaţiei o dezbatere publică şi transparentă pe chestiunea finanţării educaţiei, a normelor didactice şi a salarizării din sistem. De asemenea, PNL cere suplimentarea bugetului educaţiei, de urgenţă, cu minim 1% din PIB pentru a nu bloca anul şcolar. În acest moment, România are alocat pentru educaţie cel mai mic buget din Europa - 3,54%, şi nu 6% cât prevede legea.
			Doamna Raluca-Cristina Ispir: În urmă cu mai puţin de două săptămâni, România a intrat din nou în atenţia comisarilor europeni. De data aceasta, a venit rândul uneia dintre cele mai spinoase probleme ale ultimilor ani, şi anume absorbţia fondurilor europene. O dată în plus actualei guvernări i-a fost atrasă atenţia de către comisarul european pentru politică regională, Corina Creţu, că România trebuie să îndeplinească o serie de condiţionalităţi din zone în care se remarcă slăbiciuni semnificative - precum reforma achiziţiilor publice, strategia de incluziune a romilor, harta socială de care depinde absorbţia unor fonduri europene din perioada de programare 2014 - 2020. În aceste condiţii, trebuie avut în vedere faptul că Ministerul Muncii trebuie să realizeze o hartă socială necesară pentru se vedea care sunt priorităţile de investiţii pentru următorii ani şi concentrarea fondurilor. Este absolut necesar ca România să poată atrage banii europeni pe acest domeniu în perioada de programare 2014 - 2020. Tema absorbţiilor fondurilor europene este una sensibilă şi atunci când vine vorba de administraţie. În această ordine de idei, comisarul european a solicitat României un mai mare efort şi în privinţa reformării achiziţiilor publice, a modului de realizare a licitaţiilor publice şi în privinţa îmbunătăţirii capacităţii administrative. Din păcate, se pare că încă nu se pot da răspunsuri concrete la solicitările Comisiei Europene. Indiferent despre cine este vorba şi cine poate fi tras la răspundere, să nu uităm că primii care pierd sunt cetăţenii României, cei care ne-au acordat încrederea în procesele electorale ale ultimilor ani. Din păcate nici la nivel intern, şi mă refer aici la bugetul pe 2015, nu se rezolvă problema administraţiilor publice deoarece nu permite cofinanţarea proiectelor europene la nivel local, îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a cetăţenilor români din mediul rural, dar şi din mediul urban. Consider că trebuie să găsim soluţii comune în vederea rezolvării pe termen lung a problemei absorbţiei fondurilor europene, drept urmare, fac un apel la dialog şi la colaborare pe această temă, indiferent de culoarea politică a decidenţilor.
			Doamna Raluca Surdu: Consider că Partidul Naţional Liberal a demonstrat în ultimii ani că politica se poate face şi altfel, dincolo de interesele personale şi de grup şi mai mult în interesul cetăţenilor. Rezultatele ultimului sondaj efectuat de INSCOP săptămâna trecută vin să întărească această afirmaţie. Astfel, PNL se clasează pe primul loc în preferinţele electoratului, cu mai mult de 44 de procente din opţiunile exprimate de votanţi, în creştere faţă de decembrie 2014. Alături de colegii mei liberali vreau să transmit celor care ne-au votat şi celor care ne acordă în continuare încrederea lor că am perceput corect semnalul transmis clasei politice. Ne vom asuma şi de acum încolo schimbarea de conduită, de mentalitate şi de atitudine, aşa cum au fost cerute de electorat prin votul din noiembrie 2015, atunci când au ales un preşedinte care a făcut parte din rândurile noastre. Aşa cum a promis prin reprezentanţii săi, PNL a demarat deja un proces de reformă internă, arătând astfel că a înţeles semnificaţia votului din 16 noiembrie. Mai mult decât atât, contribuţia majoră a liberalilor la reformarea profundă a instituţiilor politice este o prioritate a anului 2015. Sunt ferm convinsă că prin astfel de acţiuni se vor crea proiecte pozitive, iar instituţii precum Parlamentul României vor redeveni în timp fundamente reale ale democraţiei. Numai astfel vom reuşi o schimbare de mentalitate orientată către cetăţean. Apelul preşedintelui Klaus Iohannis şi al PNL la renunţarea la activităţi populiste şi fără substanţă, dedicate exclusiv câştigurilor concretizate în voturi, la stoparea demagogiei, la restabilirea dialogului, ar trebui însuşit, în mod normal, de toţi cei care vor să conteze pe scena politică reală, aceea unde spectatorii, electoratul votează păstrarea sau nu a unui actor sau a altuia în prim-plan. Acest nou model de a face politică trebuie să fie îmbrăţişat de toţi politicienii, dar mai ales de către actuala majoritate parlamentară, inclusiv de colegii noştri de la guvernare. Trebuie să uităm în anii care vin de acţiunile şi interesele electorale meschine şi de conjunctură. România ar trebui să profite la maximum de resetarea politică decisă de cetăţeni prin votul din 16 noiembrie 2014.
			Domnul Ioan Balan: "Râurile de lapte şi miere vor inunda România sub PSD - Nu de astăzi, poate din 2020!" Dacă nu ar fi jignitor la adresa tuturor românilor, am spune că spectacolul de proastă calitate în care au jucat miercurea trecută doi actori netalentaţi, Victor Ponta şi Darius Vâlcov, a fost cel puţin comic, atunci când cu mare fast au anunţat cum se vor îneca românii în râurile de miere şi de lapte şi nu vor mai putea mânca munţii de cozonaci care vor veni peste ei. 14% cota unică, TVA redus la 18%, fără taxa pe stâlp şi fără acciză suplimentară la combustibili! Cred, totuşi, că au uitat de milionul de locuri de muncă pe care îl promit de peste trei ani, dar, staţi liniştiţi, aceste lucruri nu se vor implementa prea curând. Poate în 2020 şi numai dacă economia nu se va prăbuşi de tot până în acel an! Şi, cu toate acestea, nu vă sună cunoscute aceste măsuri? Dacă aveţi curiozitatea, veţi depista că în procesul legislativ al Parlamentului se află iniţiativele noastre, ale celor din PNL, printre care mă aflu şi eu, şi care prevăd toate aceste măsuri: eliminarea accizei Ponta la benzină (PL-x 374/2014), eliminarea absurdei taxe pe stâlp, care este de fapt taxa pe investiţiile private (PL-x 373/2014), reducerea în două etape a TVA (Pl-x 544/2014), reducerea cotei unice de impozitare (Pl-x 665/2013). Ştiţi ce a spus Guvernul despre aceste iniţiative când i s-a cerut punctul de vedere? Ghiciţi!? Vă spun eu! Măsurile nu se pot susţine bugetar. Oare ce miracol s-a întâmplat în doar câteva săptămâni care să-l determine pe Victor Ponta să plagieze toate proiectele opoziţiei şi să le vânture în faţa populaţiei sub titlul pompos de reformă fiscală. De fapt, cunoaştem cu toţii că domnul Victor Ponta are un mare talent în a minţi cu seninătate şi în a plagia tot ce-i pică-n mână, nu doar teze de doctorat, ci şi ideile sau proiectele opoziţiei: scutirea de impozit a profitului reinvestit, reducerea CAS şi multe altele. Victor Ponta încă mai trăieşte iluzia că românii mai pot fi păcăliţi cu minciuni şi promisiuni care se vor împlini după 2020. Victor Ponta încă îşi bate joc de speranţele oamenilor necăjiţi de viaţa grea. Victor Ponta nu înţelege că economia României are nevoie de relaxare fiscală imediată, mâine şi nu în 2020, dacă nu doreşte cumva ca agenţii economici deja împuţinaţi să dispară cu totul, iar numărul şomerilor să-l depăşească pe cel al angajaţilor. Victor Ponta nu mai are nici cea mai mică credibilitate, pentru că orice promisiune făcută în faţa românilor s-a transformat în realitate în opusul acesteia: relaxarea fiscală promisă în 2012 s-a transformat în cele peste 40 de impozite şi taxe adoptate de guvernele sale, iar milionul de locuri de muncă s-au transformat într-un şomaj mai mare decât în plină criză economică, în 2009-2010. Domnule Victor Ponta, ştiţi că în foarte scurt timp românii vă vor azvârli de la guvernare şi vă vor trece în lista ruşinii unei generaţii care a eşuat lamentabil, prin impostură şi diletantism în politică şi la guvernare! De aceea vă agăţaţi cu ultimele puteri de orice scamă care v-ar mai putea menţine în scaunul de prim-ministru, măcar şi pentru o zi în plus. Ceea ce vă pot asigura este faptul că orice aţi face, orice aţi mai promite, sunteţi deja cel mai necredibil om politic din România.
			Domnul Mircea Man: "Românii - victimele unor campanii de discreditare. Europa tace!" Uniunea Europeană, din care şi România face parte s-a concentrat permanent pe consolidarea democraţiei, pe combaterea rasismului şi a discriminării, garantând drepturile politice şi civile ale tuturor cetăţenilor europeni. Transformările economice, politice şi sociale din ultimul deceniu au afectat aproape toate categoriile sociale ale populaţiei din spaţiul Uniunii, un efect extrem de vizibil fiind migraţia intracomunitară. Nici românii nu au făcut excepţie, căutând şansa la o viaţă mai bună printr-un loc de muncă mai bine plătit în străinătate. Nu de ieri şi nu de astăzi, presa din unele state membre duce campanii dure de discreditare la adresa cetăţenilor români, uitând că în aceste ţări nu sunt doar hoţi şi infractori, ci oameni valoroşi care muncesc cinstit, care produc valoare pentru ţările care îi găzduiesc. Pamfletele de tipul "S'il vous plait monsieur!" sau scurt metraje denigratoare precum cele realizate recent de Channel 4, nu aduc nici mai multă înţelegere între cetăţenii europeni şi nici mai multă prosperitate pentru vreun membru al Uniunii Europene. Astfel de campanii aduc în schimb mai multă ură, mai puţină şansă de integrare între popoarele europene şi mai mult avânt pentru mesajele şi grupurile extremiste. Apreciez demersurile atât ale diplomaţilor români din străinătate, dar şi reacţia diasporei româneşti în a apăra imaginea unei populaţii pe umerii cărora se dezvoltă statele lor. Nu apreciez însă lipsa de reacţie a autorităţilor europene, tăcere care nu face decât să alimenteze suspiciunea de complicitate a acestora. Uniunea Europeană şi statele ei membre au mult prea multe probleme complexe şi urgente asupra cărora să-şi concentreze eforturile: sărăcia endemică, lipsa locurilor de muncă pentru tineri, finanţarea bugetelor şi a datoriilor publice. Tolerarea unor campanii care să producă tot mai multă ură între proprii cetăţeni nu va ajuta pe nimeni: nici Uniunea, nici statele membre şi cu siguranţă nici pe migranţi. Am încredere că diplomaţia va învinge, iar astfel de denigrări între cetăţenii aceluiaşi spaţiu, Uniunea Europeană, să fie doar o pagină neagră a istoriei noastre comune.
			Domnul Vasile Iliuţă: "Dacă nu rezolvă problema sărăciei, oamenii politici din România trebuie să plece acasă. Altfel, vor fi măturaţi de o altă revoluţie!" De foarte multe ori, imaginea Parlamentului este percepută negativ, poate şi pentru că există un plan de discreditare, dar şi din cauza unor realităţi crunte care bântuie România contemporană: imaginea parlamentarilor trebuie compromisă, iar în multe cazuri unii politicieni fac tot ce depinde de ei ca lucrul acesta să fie confirmat. Nu fac parte din această grupare şi de aceea mă deranjează generalizările care se fac în privinţa incorectitudinii politicienilor. Cu atât mai mult, trebuie să ne intereseze nu doar imaginea politicienilor, în general, ci şi ce trebuie să facem pentru a schimba această imagine. Iar problema fundamentală a realităţii româneşti, care trebuie să preocupe întreaga clasă politică din România, o reprezintă sărăcia, pentru că datele statistice sunt mai mult decât îngrijorătoare, iar dincolo de statistică, mergând pe jos, prin România, prin oraşele mai mari sau mai mici, dar mai ales prin satele româneşti, sărăcia te sperie, pur şi simplu! Gradul de sărăcie în România a ajuns la aproape 50%, în creştere permanentă faţă de fiecare an precedent. Sunt indicatori care plasează România pe primul loc în Europa la sărăcie. Unii ne dau şansa de a fi totuşi pe locul 2, după Bulgaria, însă, reţineţi, despre Albania nu se vorbeşte. Mai mult decât atât, România are cea mai mare cotă a Uniunii Europene de populaţie care trăieşte în zonele rurale (45% din totalul populaţiei), iar conform datelor statistice, riscul de sărăcie extremă este de 4 ori mai mare în zonele rurale, în comparaţie cu cele urbane. În ceea ce priveşte disparităţile regionale, regiunile cu cele mai mari rate de persoane aflate în sărăcie sunt Nord-Estul, Sud-Vestul Olteniei, Sud-Estul şi Muntenia-Sud. Zonele urbane afectate de sărăcie includ în primul rând oraşele mici, care se confruntă cu absenţa locurilor de muncă, cu îmbătrânirea populaţiei, cu depopularea acestor localităţi, oraşele monoindustriale devenind în mare măsură, fără nicio industrie în prezent. Ca să nu mai vorbim de aşa-zisele oraşe agricole, care încearcă să ascundă, sub masca unui centru rămas tot de pe vremea lui Ceauşescu, sărăcia existentă în prezent. Oraşele mici concentrează sărăcia din cauza infrastructurii fizice sărace (transport, sănătate, educaţie). Pe lângă toate acestea, sunt puternic afectate toate localităţile de dispariţia, în aceşti 25 de ani, a peste 2.300 de fabrici, uzine, ori ateliere care asigurau locuri de muncă, dar şi un echilibru economic pentru toate localităţile României. Ce să mai vorbim despre satele izolate din munte ori cele care nu mai au practic locuitori, pentru că au plecat, cu toţii, în străinătate. Singura şansă de a evita sărăcia în România aceasta este să pleci din ţară. De aici alte drame, de data aceasta în familii, copii crescuţi fără părinţi, familii întregi ieşite dintr-un univers şi intrate în altul, părinţi, bunici care mor în singurătate şi, mai ales, în sărăcie. Toate acestea sunt realităţi concrete. Din punct de vedere teoretic, stăm bine: s-au stabilit planuri an de an pentru eradicarea sărăciei, planuri, numai pe hârtie...pentru că, atunci când mă întâlnesc cu oamenii, în sate şi oraşe, majoritatea îşi duc mâna la burtă, arătând că le este foame! Acestea sunt realităţile româneşti, asta-i România! Iar dacă politicienii - aceia care probabil de-aia au venit în Parlamentul României, să se ocupe de binele societăţii - ... dacă politicienii nu vor înţelege, nu vom înţelege că sărăcia este un mare pericol şi că ea poate duce, în orice moment, la o adevărată explozie socială, mai bine plecăm acasă!
			Doamna Maria-Andreea Paul: "În pragul sfârşitului guvernării PSD, premierul Ponta cântă relaxarea fiscală" În noul proiect de Cod fiscal lansat în dezbatere publică, Guvernul Ponta recunoaşte, fără să vrea, enormitatea greşelilor făcute în cei trei ani de guvernare. Este păcat însă că, din interese politice personale, de supravieţuire, Guvernul încearcă din nou să-i înşele pe români. După avalanşa de taxe noi şi impozite majorate de către PSD, noul Cod fiscal supus dezbaterii publice propune următorului guvern exact ceea ce PSD s-a dovedit incapabil să facă: relaxarea fiscală. Guvernul a aruncat pe piaţă o foaie de promisiuni liberale doar de formă, în fapt populiste şi fără fundamentare economică şi bugetară. Acest joc electoral continuă modul iresponsabil de a guverna al PSD, fără a face nimic concret pentru oameni, ci doar cu promisiuni în locul faptelor. Acum propune reducerea TVA la 20% în 2016, apoi la 18% din 2019, alături de cota unică de 14%, tot din 2019, taxarea inversă la construcţii, impozit pe dividende - 0%. Pe de altă parte, extinde CAS şi CASS tuturor persoanelor fizice care realizează venituri, introduce impozitul pe microîntreprinderi de 1% la firmele cu doi angajaţi, 3% la firmele cu un angajat, 3% la care se adaugă un forfetar trimestrial de 1.500 lei la firmele cu niciun angajat, se triplează impozitele pentru maşinile mici etc. Realitatea economică arată că, fără reformă structurală, fără reforma companiilor de stat şi fără îmbunătăţirea colectării, la buget vor rămâne miliarde de lei neacoperite. O şansă se transformă astfel într-o aventură în care guvernarea Ponta îi va târî pe toţi românii. Proiectul noului Cod fiscal nu este însoţit de o analiză care să releve impactul potenţial pe care îl va avea asupra nivelului de trai, creşterii economice, cheltuielilor şi încasărilor bugetare. Rezultatul va fi introducerea de taxe noi, aşa cum s-a întâmplat deja cu cele peste 30 de taxe noi şi impozite majorate în ultimii 3 ani de guvernare, aşa cum s-a întâmplat cu taxa pe stâlp sau supraacciza la carburanţi. PNL va răspunde în scurt timp propunerilor aventuriste ale PSD cu un program complet de măsuri, coerent şi echilibrat, cu o fiscalitate rezonabil scăzută, dar durabilă.
			Domnul Iulian Vladu: "Compania de Apă Târgovişte-Dâmboviţa, model de eşec marca PSD" Dintr-un proiect de mare succes, Compania de Apă Târgovişte-Dâmboviţa are toate premisele să ajungă un eşec răsunător al guvernării PSD. Cu cel mai mare preţ din ţară la apă şi canalizare, judeţul Dâmboviţa riscă acum nu numai să nu beneficieze de investiţiile finanţate din fonduri europene, dar şi să intre în faliment. PSD Dâmboviţa şi-a asumat în anul 2012 conducerea Companiei de Apă, pe care a transformat-o într-o regie de partid. În locul specialiştilor, asimilaţi cu duşmanii politici, au fost angajaţi lipitori de afişe, pensionari încadraţi cu jumătate de normă, oameni care au sufocat bugetul instituţiei cu cereri nelimitate de ore suplimentare. De asemenea, pentru o parte dintre liderii PSD, Compania de Apă Târgovişte-Dâmboviţa nu a fost altceva decât oportunitatea derulării afacerilor de clan. Incompetenţa politrucilor PSD este plătită cu vârf şi îndesat de dâmboviţeni: în anul 2014 preţul canalizării a crescut cu 40%, iar în 2015 au fost majorate cu 3% tarifele la apă şi canal. Instituţia avea obligaţia ca în preţul serviciilor furnizate, să prevadă cota de participare la finanţarea BERD pentru investiţiile în infrastructură. În ciuda prevederilor contractuale foarte clare şi a avertismentelor opoziţiei, acest lucru nu s-a întâmplat, pe principiul "După noi, potopul". Astfel, deşi în 2012 Compania de Apă avea importante lichidităţi în conturi, astăzi asistăm la proporţiile dezastrului: judeţul Dâmboviţa are toate şansele să piardă cea de-a doua tranşă a celui mai mare proiect accesat pe fonduri europene, iar 40% dintre localităţi să nu mai beneficieze de reţele de apă şi canalizare. Compania de Apă Târgovişte-Dâmboviţa este, la scară redusă, exemplul perfect de management social - democrat, presărat cu eşecuri pe toată linia. Minciuna, incompetenţa şi, mai ales, reaua voinţă se decontează în buzunarele găurite ale unor cetăţeni condamnaţi la şomaj şi sărăcie. În loc să-şi asume dezastrul, Partidul Social Democrat încearcă să convingă opinia publică de justeţea majorării, la infinit, a preţurilor la un serviciu din ce în ce mai slab calitativ, care a produs şi victime în unele zone ale judeţului. Prin urmare, înlocuirea calităţii şi a performanţei cu activul de partid nu poate da decât un astfel de rezultat: sfidarea şi sărăcirea populaţiei.
			Domnul Iulian Vladu: "Spitalul Orăşenesc Găeşti, la resuscitare. Criza sistemului sanitar loveşte fără milă spitalele mici" Deşi a ieşit în mod dirijat din atenţia opiniei publice, criza sistemului sanitar se acutizează în fiecare zi. Spitalele mici, de provincie, sunt tributare unei politici de finanţare menite să le îngroape în datorii şi neputinţă, spre disperarea pacienţilor care nu dispun de mijloacele materiale necesare pentru a-şi asigura tratamentul în clinici private sau chiar peste graniţe. Un exemplu relevant în acest sens este Spitalul Orăşenesc Găeşti din judeţul Dâmboviţa, care, după desfiinţarea unităţii spitaliceşti din Titu, deserveşte aproximativ 90.000-100.000 de cetăţeni din 26 localităţi, la care se adaugă urgenţele înregistrate pe Autostrada Bucureşti-Piteşti, între kilometrii 5-80. Înfiinţat în 1907, Spitalul Găeşti riscă să intre în comă şi să moară în 2015, întrucât se află în imposibilitatea de a se mai autofinanţa. Pentru a spori dramatismul situaţiei, mai trebuie menţionat că în ultimii ani în această instituţie au fost investite sute de mii de lei, ca urmare a câştigării unui proiect cu fonduri europene, dar şi ca urmare a repartizării de fonduri guvernamentale, destinate dotării cu aparatură medicală. Astăzi, Spitalul Găeşti este aproape în întregime renovat, are aspect european, aparatură modernă, dar încă insuficientă. Odată cu majorările salariale operate de la 1 ianuarie 2015, costurile cu personalul ale Spitalului Orăşenesc Găeşti se ridică la 92% din veniturile estimate. Este vorba, fireşte, despre venituri salariale la limita subzistenţei, despre medici plătiţi mizerabil, despre rezidenţi care-şi lasă speranţele la uşă, deşi probabil ar opta pentru a-şi dezvolta aici o carieră. Dezechilibrul financiar este cel mai grav din ultimii 7 ani, iar soluţiile sunt departe de a fi mulţumitoare pentru cei peste 200 de angajaţi ai spitalului, cât şi pentru cei aproximativ 100.000 de oameni deserviţi. Probabil că, aşa cum se întâmplă în foarte multe colţuri ale ţării, pacienţii vor fi trimişi să-şi cumpere medicamentele din farmacii, iar asistentele medicale vor achiziţiona din salariile lor materiale dezinfectante. Anul acesta ar trebui demarate procedurile de acreditare ale Spitalului Găeşti înfiinţat, aşa cum spuneam, în anul 1907, care însă ar putea însemna începutul sfârşitului acestei instituţii. Criza Spitalului Găeşti nu este singulară, în Dâmboviţa Spitalul Orăşenesc Pucioasa a anunţat că închide Secţia de Pediatrie, lăsând copiii din întreg nordul judeţului fără asistenţă medicală de specialitate. Toate acestea se întâmplă sub ochii unei administraţii locale şi judeţene preocupate cu prioritate de jocuri politice mărunte, şi nu de problemele reale ale comunităţii locale. Prin urmare, consider că eforturile pentru salvarea spitalelor din provincie ar trebui să devină o preocupare importantă inclusiv pentru Parlament şi Guvern, chemate astăzi să găsească soluţii pentru milioanele de pacienţi dependenţi de sistemul sanitar românesc, lovit din toate părţile.
			Doamna Claudia Boghicevici: "Ponta a realizat după trei ani de guvernare dezastruoasă că propunerile PNL în materie de fiscalitate trebuie preluate" Săptămâna trecută Guvernul a anunţat introducerea în primă lectură a Proiectului de Lege privind Codul fiscal, aplicabil din anul 2016, care aduce schimbări importante pentru cetăţeni şi, mai ales pentru domeniul economic în România. Principalele modificări vizează: 1. Scăderea TVA pentru a susţine economia şi veniturile clasei de mijloc: a. 20% de la 1 ianuarie 2016; 18% de la 1 ianuarie 2018; b. 9% la carne, peşte, legume şi fructe de la 1 ianuarie 2016; c. introducerea taxării inverse pentru livrarea de clădiri, părţi de clădire şi terenuri de orice fel. 2. Scăderea cotei unice: a. 14%, de la 1 ianuarie 2019 atât pentru impozitul pe venit, cât şi pentru impozitul pe profit. 3. Reducerea fiscalităţii pentru microîntreprinderile active, în paralel cu penalizarea microîntreprinderilor fără angajaţi: a. 1% pentru microîntreprinderile cu peste 2 salariaţi; b. 3% pentru microîntreprinderile cu un salariat; c. 3%+1530 lei trimestrial, pentru microîntreprinderile fără salariaţi. 4. Eliminarea impozitului pe dividende începând cu 1 ianuarie 2016. Măsura ajută la eliminarea dublei impozitări, la creşterea competitivităţii României şi la menţinerea în ţară a capitalului. Scăderea accizei la mai multe produse, inclusiv benzină şi motorină; Scăderea accizei la alcool, bere şi vinuri spumoase, o mare parte din consum se realizează din producţia naţională, în paralel cu creşterea accizei la băuturile fermentate liniştite. 5. Reducerea cotei contribuţiilor de asigurări sociale de stat pentru condiţii normale de muncă, din 2017: a. Reducerea contribuţiilor la angajat, de la 10,5% la 7,5%, de la 1 ianuarie 2017; b. Reducerea contribuţiilor la angajator, de la 15,8% la 13,5%, de la 1 ianuarie 2017. 6. Creşterea sumei neimpozabile pentru veniturile din pensii la determinarea impozitului pe venit - în prezent plafonul neimpozabil este de 1.000 de lei, iar acesta va creşte la 1.050 de lei în anul 2016 şi cu câte 50 de lei în fiecare an fiscal, până se va ajunge la valoarea de 1.200 lei lunar. 7. Extinderea bazelor impozabile în cazul contribuţiilor de asigurări sociale şi contribuţiilor de asigurări de sănătate şi plafonarea acesteia la 5 câştiguri salariale medii brute pe ţară. Eliminarea impozitului pe construcţii, începând cu 1 ianuarie 2016, măsură necesară pentru creşterea investiţiilor şi a competitivităţii interne. 8. Neimpozitarea totală a cheltuielilor efectuate de angajatori pentru pregătirea profesională şi perfecţionarea angajaţilor. 9. Mărirea marjelor în care autorităţile locale pot decide cu privire la impozitele şi taxele locale (pentru o mai mare descentralizare a deciziei). 10. Eliminarea a 19 taxe şi impozite. 11. Pentru cei cu venituri reduse din salarii (de până la 1.000 lei/lună brut) a fost majorat nivelul deducerilor personale acordate în funcţie de numărul persoanelor aflate în întreţinere, de la un maxim de 650 lei/lună la 800 lei/lună. 12. Reducerea impozitului cu 50% pentru mijloacele de transport hibride. 13. Se introduce reglementarea principiului in dubio contra fiscum (în caz de dubiu cu privire la norma fiscală, interpretarea se face în favoarea contribuabilului). Mă bucur să văd că Guvernul recunoaşte enormitatea greşelilor făcute în cei trei ani de guvernare, preluând propuneri ale PNL precum eliminarea taxei pe clădirile speciale şi a supraaccizei la carburanţi în proiectul noului Cod fiscal. Le propun să respectăm totuşi puterea legislativă. Întrucât în procedură parlamentară avem două proiecte legislative ce privesc eliminarea celor două taxe, consider că PSD ar trebui să fie în asentimentul nostru şi să adoptăm aceste proiecte legislative cu amendarea lor că vor fi aplicabile din 1 ianuarie 2016.
			Doamna Claudia Boghicevici: "Rovana Plumb îngroapă deliberat proiectul legii economiei sociale prin care ar fi facilitată integrarea pe piaţa muncii a persoanelor din grupurile vulnerabile" Rovana Plumb îngroapă deliberat proiectul Legii economiei sociale prin care ar fi facilitată integrarea pe piaţa muncii a persoanelor din grupurile vulnerabile. În cadrul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială se află în dezbatere un proiect legislativ privind economia socială a cărui iniţiator este Guvernul. Amintesc faptul că pe circuitul parlamentar există un proiect propriu al Legii economiei sociale, depus înainte de promovarea proiectului de către guvernul Ponta şi care prevede şi facilităţi clare pentru încurajarea dezvoltării reale a economiei sociale. Dar Guvernul a ţinut să specifice că nu îl susţine, că are propriul proiect legislativ, proiect care acum e tergiversat în detrimentul grupurilor vulnerabile. Avem pe circuitul parlamentar două proiecte legislative ce au acelaşi obiect, dar ce au urmat două circuite parlamentare diferite: Pl-x 25/2014, al cărui iniţiator sunt, a fost trimis pentru dezbatere şi raport comun la Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare şi la comisia pentru industrii şi servicii; Pl-x 335/2014, al cărui iniţiator este Guvernul, a fost trimis pentru dezbatere şi raport comun la Comisia pentru muncă şi protecţie socială, Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare şi la Comisia pentru industrii şi servicii. În prezent, Pl-x 25/2014 se află pe ordinea de zi a plenului cu raport de respingere, iar Pl-x 335/2014 la dezbatere în cadrul comisiilor. Doamna ministru Rovana Plumb tergiversează deliberat adoptarea acestei legi în condiţiile în care, în cadrul dezbaterilor din Comisia pentru Muncă şi Protecţie Socială din Camera Deputaţilor, în prezenţa ministrului muncii, proiectul a fost din nou amânat pe motivul absenţei unui reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice. Ca mai toţi miniştrii Guvernului Ponta şi doamna Plumb amână pe termen nedefinit participarea la dezbaterea proiectelor legislative importante. Proiectul legislativ privind economia socială a avut termen de depunere a raportului de către comisia de fond septembrie 2014 şi a tot fost amânat de către comisie din toamnă, întrucât doamna ministru nu putea participa. Pe de altă parte, nu e de mirare că proiectul propus de Ministerul Muncii a suscitat nenumărate reacţii negative din partea societăţii civile, având în vedere că nu este viabil, că de fapt îngroapă şansa dezvoltării pilonului social al economiei, dezavantajează întreprinderilor sociale şi că nu prevede facilităţi pentru încurajarea apariţiei întreprinderilor sociale. În plus, proiectul de lege privind economia socială promovat de Ministerul Muncii este un exemplu clasic de cum Guvernul sabotează Parlamentul. În condiţiile în care proiectul depus de mine era mai avansat din punct de vedere al procedurilor, în loc să preluăm prin amendamente completări la el, s-a preferat blocarea lui pentru a fi promovat cel al Guvernului.
			Doamna Claudia Boghicevici: "Necesitatea acceptării amendamentelor PNL la OUG nr. 94/2014" Am participat săptămâna trecută la şedinţa Comisiei pentru învăţământ din Camera Deputaţilor pentru a susţine amendamentele pe care le-am formulat împreună cu reprezentanţii Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură Arad la PL-x 1/2015, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94 din 2014 privind modificarea şi completarea Legii nr. 1 din 2011, precum şi modificarea OUG nr. 75 din 2006 privind asigurarea calităţii educaţiei. Ordonanţa de urgenţă nr. 94/2014 este cea prin care se oferă posibilitatea renunţării la titlul de doctor (astfel spală doctoratul plagiat al primului ministru), introduce o serie de discriminări în rândul cadrelor didactice, premiază şi politizează ARACIS pentru faptul că nu a fost în stare să organizeze alegeri în ultimii ani şi îngenunchează învăţământul dual. O.U.G. nr. 94/2014 limitează dreptul absolvenţilor de studii generale să urmeze o şcoală profesională. Aceasta stabileşte ca termen de finalizare a învăţământului dual vârsta de 18 ani. Se limitează astfel durata şcolii profesionale la 2 ani, ceea ce cred că este o durată insuficientă pentru pregătirea unui tânăr într-o meserie, mai ales în cele cu un grad ridicat de dificultate. Amendamentele depuse de PNL privesc şi situaţia învăţământului dual şi nevoia de a prelua bune practici din modele de succes, cum este de exemplu cel german. Astăzi acest proiect va fi reluat spre dezbatere de către colegii din Comisia pentru învăţământ şi am speranţa ca măcar o parte din amendamentele propuse să treacă şi să primească un vot de adoptare în dezbaterile în cadrul comisiei. Sper ca forma acestei ordonanţe să fie schimbată prin amendamente şi să nu distrugem ceea ce mai avem încă bun în învăţământ.
			Domnul Mihai Deaconu: "De ce nu vă interesează rezolvarea fenomenului violenţei din şcoli?" Revin cu un subiect vital, din punctul meu de vedere, bunului mers al şcolilor din România şi viitorului tinerilor noştri, dar care, din motive pe care nu pot să le înţeleg pe deplin, este ignorat de o mare parte a clasei politice. Am mai vorbit despre violenţa din şcolile româneşti, un fenomen care de ceva vreme nu descreşte în intensitate şi căruia autorităţile nu i-au găsit până acum soluţii eficiente. Violenţa în şcoli este un fenomen care are rădăcini adânci, în sensul existenţei unor cauze sociale şi psihologice şi a unor efecte care se vor resimţi pe termen lung asupra noii generaţii. De aceea, trebuie să începem să o tratăm acum, orice minut fiind preţios. Până acum, din informaţiile pe care le deţin, există câteva tentative, private şi de stat, de a găsi o ieşire din această situaţie în care se află copiii noştri, dar ele nu sunt generale, la nivelul ţării, ceea ce înseamnă că şansa lor de reuşită este scăzută. Mi se pare admirabil şi salut iniţiativele ONG-urilor în acest sens, precum introducerea materiei de educaţie juridică în programa de învăţământ, dar este de asemenea ruşinos ca statul să nu ia principalele măsuri în acest sens. Soluţii există şi câteva foarte importante au fost deja propuse de parlamentari ai opoziţiei. De exemplu, introducerea cartelei de acces în instituţiile de învăţământ ar reprezenta un mare pas înainte realizat cu un cost minim, fiind eliminate din şcoli persoanele din afară, adesea instigatoare. De asemenea, instalarea unui buton de panică în instituţiile de învăţământ ar creşte considerabil siguranţa elevilor şi profesorilor. Aceste două iniţiative, aparţinând colegului meu Tudor Ciuhodaru, au fost însă respinse definitiv de către dumneavoastră. Mai mult, o propunere legislativă vizând obligativitatea portului uniformei şcolare, venită din partea parlamentarilor puterii, dar susţinută şi de către oameni din opoziţie, a fost respinsă la Senat. De ce nu vă interesează, domnilor, rezolvarea problemei violenţei în şcoli? Această nepăsare este alarmantă şi ne va costa pe toţi foarte curând. Ne va costa atât financiar, un argument cu care poate rezonaţi mai mult, având în vedere că adesea motivaţia respingerii unor propuneri de acest gen este veşnicul nu există bani, dar ne va costa şi social. Vom avea mai mulţi tineri în penitenciare, vom avea o generaţie care nu ştie să îşi înfrâneze, în definitiv, un instinct neraţional şi să găsească prin comunicare căi de rezolvare a unor probleme. Ce aşteptăm în definitiv? Voi continua susţinerea acestei cauze până când toţi parlamentarii, dincolo de argumente care nu stau în picioare, vor acţiona în consecinţă, dând un vot pozitiv unor propuneri de care tânăra generaţie are nevoie.
			Domnul Victor-Gheorghe Manea: "OUG nr. 55/2014, punct şi de la capăt" Traseismul politic, această boală fără sfârşit pe care mulţi au încercat s-o extirpe, cel puţin la nivel teoretic, iată că a cunoscut în timpul ultimei campanii electorale prezidenţiale o contorsionare fără precedent, prin legalizarea ei pe o perioadă de câteva zeci de zile, printr-o ordonanţă de urgenţă fără precedent dată de Guvernul Ponta. Este ca şi cum o faptă este considerată infracţiune da capo al fine, însă, atunci când ai un interes, suspenzi şi exonerezi această etichetă şi pe o perioadă limitată de timp o legalizezi. Prin această ordonanţă, Guvernul Ponta consfinţeşte faptul că migraţia politică este în principiu un lucru rău, dar în fapt este un lucru bun atunci când o foloseşti pe o perioadă determinată de timp ca pe o veritabilă unealtă de înşurubare la putere. Săptămâna trecută, în cadrul şedinţei Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor s-a votat Legea de respingere a vestitei Ordonanţe nr. 55/2014. Amendamentele deputaţilor liberali, necesare pentru a se pune în acord legea de respingere a ordonanţei traseiştilor cu solicitările Curţii Constituţionale, au fost respinse de majoritatea deputaţilor din arcul puterii. În fapt, prin respingerea acestor amendamente susţinute de deputaţii PNL, prin care aleşii locali migratori îşi pierdeau mandatele, legea este vidată în însăşi conţinutul ei. Curtea Constituţională a stipulat foarte clar faptul că "Parlamentul urmează să reglementeze, prin legea de respingere, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a O.U.G. nr. 55/2014 pentru a le pune în acord cu decizia CCR". Găsirea unor subterfugii, eludarea cu rea intenţie a deciziei Curţii Constituţionale de către PSD, pe principiul votăm Legea de respingere, dar nu şi efectele ei, este un lucru extrem de pernicios, întrucât el semnifică, nici mai mult, nici mai puţin, decât legalizarea traseismului politic.
			Domnul Ioan Oltean: "Autostrada Nordului" Declaraţia mea politică de azi este un apel la prim-ministrul Victor Ponta, la ministrul transporturilor, domnul Ioan Rus şi la toţi membrii Executivului de a ne susţine pe noi, parlamentarii din Nordul ţării, într-un demers dificil, acela de modificare a Masterplanului General de Transport, în sensul respectării Legii nr. 363 din 21 septembrie 2006 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional Secţiunea I - Reţele de transport, în care se propunea legarea Ardealului de Bucovina prin autostrada Petea-Satu Mare-Baia Mare-Mireşu Mare-Dej-Bistriţa-Vatra Dornei-Suceava. Domnule prim-ministru, domnule ministru al transporturilor, vă rog să nu izolaţi Nordul şi să ne sprijiniţi în retrasarea pe harta drumurilor ţării a traseului tradiţional care leagă Transilvania de Bucovina, cel mai folosit coridor european în relaţia Vest-Est de-a lungul vremii, încă din anul 1817, coridor pe care considerăm că trebuie să îl menţinem actual şi în zilele noastre, un drum care trece prin inima Europei, aşa cum este considerat şi atestat oficial Maramureşul şi se deschide către Bucovina, către limita de est a Europei. Construirea de autostrăzi trebuie să fie una dintre priorităţile oricărui guvern, indiferent de culoarea sa politică, având în vedere importanţa autostrăzilor pentru mediul de business, dar şi pentru populaţie, în sens larg şi, mai ales, pentru menţinerea unei uniformităţi a dezvoltării regionale în România, în primul rând prin dirijarea fluxului economic către zonele mai puţin dezvoltate, fiind evident că fluxurile de investiţii urmăresc infrastructura de transport. În mod evident, la nivel european dezvoltarea economică se face pe o axă Vest-Est, iar pentru România acest lucru ar trebui să focalizeze atenţia construirii pe aceeaşi axă, continuând drumul european care să lege Europa, prin autostrada M3 din Ungaria, de Ardeal şi făcând legătura cu Bucovina, prin pasul Tihuţa. Realizarea unei autostrăzi pe un Coridor European (E58) este o prioritate europeană şi trebuie să fie şi una naţională, mai ales având în vedere dezvoltarea economică la nivel european, dar şi importanţa geostrategică a unui culoar european până la graniţa cu Rusia, în contextul deschiderii spre Europa a Republicii Moldova şi a Ucrainei. Cu toate acestea, în Masterplanul General de Transport prezentat de ministrul transporturilor, domnul Ioan Rus, la data de 13 ianuarie 2015, nu se regăseşte între priorităţile Guvernului un traseu între două regiuni istorice extrem de importante ale României, Bucovina şi Ardealul, legate tradiţional prin Pasul Tihuţa, DN 17, Bistriţa-Vatra Dornei-Suceava, în condiţiile în care guvernele anterioare au luat în calcul această posibilă legătură între Ardeal şi Nordul Moldovei. Astfel, o variantă care să lege Transilvania de Moldova prin Bistriţa-Suceava, a fost luată în calcul încă din iulie 1996 când premier era domnul Nicolae Văcăroiu. Atunci, prin Legea nr. 71 din 12 iulie 1996 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional, Secţiunea I - Căi de comunicaţie, una din autostrăzile prevăzute era Cluj Napoca-Dej-Bistriţa-Suceava-Botoşani -Ştefăneşti. În anul 2006 Guvernul condus de domnul Călin Popescu Tăriceanu a venit cu un nou plan de transport, aprobat prin Legea nr. 363 din 21 septembrie 2006 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional Secţiunea I - Reţele de transport. În varianta din anul 2006 se propune legarea Ardealului de nordul Moldovei prin autostrada Petea-Satu Mare-Baia Mare-Mireşu Mare-Dej-Bistriţa- Vatra Dornei-Suceava. Traseul Satu Mare-Suceava, identificat împreună cu Uniunea Europeană, este considerat a fi unul prioritar şi urma a fi realizat până în anul 2015 şi în continuare, conform Strategiei pentru transport durabil a Guvernului României pe perioada 2007-2013 şi 2020, 2030, anexa nr.7, din martie 2008. Noul Masterplan General de Transport pune Nordul într-o situaţie critică din punct de vedere al dezvoltării economice, îl condamnă la izolare, reduce fluxurile de investiţii în zonă şi împiedică dezvoltarea durabilă a regiunii. Izolarea geografică a nordului ţării, decalajul de dezvoltare între această zonă şi restul ţării se va majora. Moldova este cea mai subdezvoltată regiune a ţării, cu un PIB pe cap de locuitor cu aproximativ 40% mai mic decât media pe ţară şi principala sursă de emigraţie din ţară, iar izolarea ei de vest nu va face decât să crească şi mai mult gradul de sărăcie şi depopulare. Lipsa unei infrastructuri adecvate va scădea calitatea vieţii din Ardealul de nord, va reduce investiţiile străine şi implicit crearea de locuri de muncă. O autostradă care să lege Ardealul de Bucovina ar duce la dezvoltarea economică a zonei. Autostrada ar favoriza deschiderea regiunilor pentru industrie, economie, transport rutier şi turism, ca acestea să se poată dezvolta pe deplin atât în context intern, dar şi internaţional. Conectarea infrastructurii de autostrăzi cu Europa Occidentală este de o maximă importanţă, mai ales pentru multe dintre firmele din România care sunt multe dintre ele companii exportatoare. Cetăţenii din cele cinci judeţe din Nord care aşteaptă construirea autostrăzii promise din anul 2006 fac un apel la întreaga clasă politică să înţeleagă importanţa economică şi socială, ca şi contextul internaţional al unui traseu Petea-Satu Mare-Baia Mare- Mireşu Mare-Dej-Bistriţa-Vatra Dornei-Suceava, cu deschidere mai departe, spre Republica Moldova, să respecte legile ţării şi proiectele asumate în trecut şi să reintroducă pe lista de priorităţi o Autostradă a Nordului. Sunt peste 2,4 milioane de oameni care aşteptă sprijinul dumneavoastră, care speră că nu îi veţi condamna la izolare, care speră că vă pasă de fiecare dintre ei, de dezvoltarea economică, socială şi turistică a României, de calitatea vieţii fiecăruia dintre cetăţenii acestei ţări.
			Domnul Ioan Oltean: "Revenirea Monitorului Oficial sub autoritatea Camerei Deputaţilor" Lupta sistematică, patologică cu instituţii funcţionale, incomode pentru guvern reprezintă un derapaj sistematic şi deosebit de grav la adresa democraţiei şi statului de drept. Instituţia Monitorului Oficial a fost supusă atacurilor abuzive ale Guvernului Ponta, odată cu adoptarea Ordonanţei de urgenţă nr. 36 din 27 iunie 2012 privind unele măsuri de reorganizare şi pentru modificarea Legii nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, prin care s-a decis abuziv trecerea Monitorului Oficial de la Camera Deputaţilor în subordinea Guvernului. Pe lângă pretextele jenante cu care guvernul şi-a motivat gestul, cum ar fi vacanţa parlamentară perioadă în care Monitorul Oficial ar fi rămas abandonat sau publicarea gratuită pe internet a ediţiei Monitorului doar în cazul în care acesta ar fi fost sub autoritatea Guvernului, caracterul de urgenţă este fals motivat de Guvernul Ponta. Monitorul Oficial a funcţionat cel puţin din 1990 încoace în subordinea Parlamentului fără disfuncţionalităţi majore reclamate şi fără apariţia vreunei schimbări semnificative de dată recentă care să conducă la disfuncţionalităţi majore iminente. Desigur, în pragul febril al modificării urgentate, Guvernul Ponta nu a luat în calcul dispoziţiile art. 115 alineatul 6 din Constituţie, conform căruia "Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, [...]", deşi Monitorul Oficial, publicaţia oficială a statului în care trebuie să apară legile pentru a intra în vigoare, este o instituţie fundamentală. Ordonanţa de urgenţă nr. 36 din 27 iunie 2012 constituie un real abuz, deoarece publicarea în Monitorul Oficial constituie parte integrantă din procesul legislativ, rezervat Parlamentului. Astfel, trecerea Monitorului Oficial în subordinea Guvernului, care, conform articolului 102 din Constituţie are rol executiv, încalcă principiul separaţiei puterilor legislativă şi executivă în stat, prevăzut în Constituţie la art. 1 alineatul 4. De asemenea, art. 115 alin. (4) din Constituţie: "Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora". Or, motivarea situaţiei extraordinare şi a urgenţei nu se justifică în acest caz. Trecerea Monitorului Oficial de la Camera Deputaţilor în subordinea Guvernului are ca scop manipularea momentului publicării în Monitorul Oficial a legilor, deciziilor, ordonanţelor, hotărârilor ce se dovedesc a fi incomode pentru membrii unui guvern. Trecerea Monitorului Oficial de la Camera Deputaţilor în subordinea Guvernului (SGG) este deci o afacere pur politică, un exemplu grăitor în acest sens, constituindu-l actele publicate după această dată în Monitor, urgentarea sau întârzierea unor decizii făcându-se în funcţie de interesele politice ale Guvernului Ponta. Conducerea Monitorului Oficial a refuzat să publice în Monitorul Oficial Decizia Curţii Constituţionale potrivit căreia preşedintele ţării este singurul reprezentant legal şi că doar preşedintele îl poate mandata pe premier să-l înlocuiască în ceea ce priveşte participarea la Consiliul European. După ce decizia instituţiei care veghează la respectarea Constituţiei a devenit publică, membrii Guvernului Ponta s-au întrunit la Palatul Victoria şi au stabilit strategia de a ocoli legea fundamentală: împiedicarea publicării acestei hotărâri în Monitorul Oficial. Dacă primul-ministru s-ar fi dus la Consiliul European de la Bruxelles după publicarea deciziei în Monitorul Oficial, ar fi săvârşit infracţiunea de uzurpare de calităţi oficiale. Dar impasul a fost rapid rezolvat prin trecerea Monitorului Oficial în subordinea Guvernului, prin ordonanţă de urgenţă. Interesant este că atât decizia Curţii Constituţionale, cât si ordonanţa de trecere a Monitorului Oficial în subordinea Guvernului nu au fost publicate în Monitorul Oficial, situaţie în care nimeni nu poate proba vreo infracţiune în eventualitatea declanşării unei urmăriri penale. Revenirea Monitorului Oficial sub autoritatea Camerei Deputaţilor poate pune capăt atacurilor asupra instituţiilor statului de drept şi asupra valorilor democratice ale guvernului Ponta. În acest scop, am înaintat o propunere legislativă de modificare a Legii nr. 202 din 9 noiembrie 1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, în sensul revenirii Monitorului Oficial sub autoritatea Camerei Deputaţilor, deoarece Monitorul Oficial reprezintă un instrument legislativ şi care trebuie să fie subordonat puterii legislative. Aparatul de legiferare nu trebuie să fie supus unui partid sau altuia, unui guvern sau altuia, iar Camera Deputaţilor, ca editor al Monitorului Oficial este garantul neutralităţii şi al respectării legii.
			Domnul Vasile Gudu: "Strategia Guvernului Ponta 3 în domeniul învăţământului" Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice a anunţat prin publicarea pe site-ul ministerului că organizează, în perioada 11-20 martie 2015, concursul pentru ocuparea celor 42 de funcţii de inspector şcolar general. Conform ministerului de resort, concursul se desfăşoară în baza metodologiei de organizare şi desfăşurare a acestui tip de concurs, aprobată prin OMECTS nr. 5557/7 octombrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare. Ordinul nr. 5557/2011 a fost completat puţin în anul 2015, în sensul oferirii posibilităţii ca persoane aflate în prag de pensionare să ocupe aceste posturi, ordinul nefiind pus în aplicare vreodată până acum. Acelaşi minister a trimis în teritoriu adresele de înştiinţare pentru participarea la concursul de inspector general şi Metodologia de organizare şi desfăşurare a concursului. În acest sens, de frica pierderii guvernării, PSD a început operaţiunea de aranjare pe posturi călduţe a clientelei de partid. Tot acest demers sfidător pentru cerinţele de calitate şi competenţă este lipsit de profesionalism deoarece, conform metodologiei, fiecare candidat va trebui să depună un certificat medical, conform art. 234 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. Până în acest moment, formularul specific trebuia să fie elaborat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice împreună cu Ministerul Sănătăţii, ceea ce nu s-a întâmplat. Metodologia de organizare a concursurilor nu a fost în dezbatere publică, aşa cum prevede legea. Ministrul Cîmpeanu a apelat la tertipuri publicând numai câteva modificări aduse metodologiei. Metodologia privind organizarea concursului de ocupare a funcţiilor de conducere la nivelul unităţilor de învăţământ nu este aprobată prin ordin de ministru, deşi Legea educaţiei naţionale prevede la art. 361 alin. (6) obligaţia ministerului de a elabora în termen de 8 luni metodologiile şi regulamentele specifice. Dacă ar fi fost de bună-credinţă, ar fi trebuit ca ministerul să fi publicat un calendar al acestor concursuri, aprobat prin ordin al ministrului, până la începutul anului şcolar 2014/2015, ceea ce ar fi asigurat condiţii optime pentru pregătirea şi desfăşurarea concursurilor. De asemenea, ministerul ar fi trebuit deja să publice calendarul organizării concursurilor pentru ocuparea posturilor de directori pentru că riscăm politizarea excesivă a învăţământului. În consecinţă, concursurile pentru aceste posturi nu vor fi organizate nici măcar transparent. Dacă pentru examenul de titularizare există camere video în sala de examinare, pentru inspectori nu există o astfel de măsură. În schimbul respectului faţă de lege, Guvernul Ponta ridică la rang de lege politizarea la vârf a şcolii româneşti, adoptă ordonanţe de urgenţe fără dezbatere publică, răsplăteşte clientelă politică cu posturi în învăţământ. În plus, bibliografia pentru acest concurs menţionează Programul de guvernare 2009-2012, ceea ce reprezintă nu doar o aberaţie, dar demonstrează faptul că hotărârea a fost luată subit, fără prea multă gândire. Datorită faptului că bibliografia indicată nu menţionează Regulamentul de organizare şi funcţionare a instituţiilor de învăţământ preuniversitar, actualizat în 2015, un candidat nu are cum să întocmească un plan de management educaţional şi administrativ bazat pe o strategie generală de dezvoltare a învăţământului şi corelat la situaţia actuală. De asemenea, candidaţilor din afara instituţiei le este îngrădit accesul la informaţii prin faptul că pe site-urile inspectoratelor şcolare judeţene nu se găsesc informaţii despre strategiile locale şi regionale în domeniul educaţiei. Partidul Naţional Liberal contestă graba cu care se organizează concursul, metodologia de concurs, precum şi lipsa de transparenţă în organizarea acestuia. Organizarea în mare pripă a concursului reprezintă de fapt dorinţa PSD-ului de a acapara aceste posturi pentru mulţi ani de acum încolo, nicidecum pentru a asigura un climat de normalitate şi transparenţă în învăţământ. Guvernul Ponta nu are nicio strategie în domeniul învăţământului, în afară de politizarea învăţământului, dovada clară a lipsei de profesionalism şi seriozitate a guvernării Ponta. Asistăm la încălcarea flagrantă a legii de către cei care trebuie să respecte legea - ministrul Cîmpeanu şi premierul Victor Ponta. Partidul Naţional Liberal consideră ilegală politizarea învăţământului şi trage un semnal de alarmă prin care solicită premierului Ponta şi ministrului Sorin Cîmpeanu stoparea imediată a organizării pe genunchi a concursurilor de inspectori generali, organizarea acestora în condiţii de legalitate, de transparenţă decizională şi organizatorică. Partidul Naţional Liberal se pronunţă pentru transparentizarea deciziilor la vârful educaţiei şi susţine principiul conform căruia numirile inspectorilor să fie făcute pe criterii clare de competenţă profesională, de integritate morală şi recunoaştere socială, şi nu pe criterii de clientelism politic.
			Domnul Florin Gheorghe: "De ce nu mai este UE atractivă pentru candidaţi?!" Observăm cu toţii cum Uniunea Europeană pierde, de la o zi la alta, din optimismul şi dorinţa statelor candidate de a mai adera la Europa. Ucraina, Georgia, Republica Moldova sau Turcia par a nu mai avea acelaşi suflu şi aceeaşi nerăbdare în a deveni parte din marea familie europeană ca în urmă cu câţiva ani. Mulţi ar spune că acest lucru este influenţat de puterea subversivă a nu ştiu cărui stat, alţii că progresele se fac greu, cu sacrificii mari şi de aceea mulţi ar vrea să abandoneze acest parcurs. Eu aş spune că Uniunea Europeană începe să devină neatractivă chiar pentru propriii membri, că Uniunea Europeană s-a depărtat de proiectul visat de Monnet şi Adenauer şi s-a depărtat de propriii cetăţeni şi năzuinţele reale şi imediate ale acestora. Instituţiile europene profund inerte au generat situaţii în care Marea Britanie a ameninţat constant şi consecvent că vrea să acceseze opţiunea "exit" din uniune. Astăzi, copleşită de măsurile de austeritate, de refuzul mai mult sau mai puţin justificat de a i se mai oferi finanţarea necesară pentru a rostogoli datoria publică, Grecia se alătură celor care tânjesc după reîntoarcerea în matca naţională, fără niciun fel de grad de integrare cu uniunea, prin desprinderea de aceasta. Mai mult, chiar în sânul statelor fondatoare au ajuns la cote alarmante de încredere partide extremiste şi lideri eurosceptici care cântă deja prohodul proiectului european. Nu este nici pentru prima şi nici pentru ultima dată când mă adresez Parlamentului pe această temă, legată de viitorul uniunii. O fac pentru că îmi pasă, pentru că sunt un eurooptimist incurabil, pentru că îmi doresc ca Uniunea Europeană să rămână acel proiect sui generis la care să se uite cu admiraţie toţi cei care iubesc principiile şi valorile democraţiei şi ale statului de drept, la care să năzuiască toţi cei care au trăit în sărăcie şi îşi doresc prosperitatea binemeritată, în care să creadă toţi cei care au trăit suprimaţi şi vor să vadă lumina. Or, mai reprezintă astăzi Uniunea Europeană toate aceste caracteristici care să o facă atât de atractivă? După aproape şapte ani de austeritate în context de criză, în care cea mai mare parte a cetăţenilor europeni au înregistrat pierderi importante de bunăstare, după ce numărul celor catalogaţi drept săraci absoluţi aproape s-a dublat, ajungând la câteva zeci de milioane, după ce lipsa locurilor de muncă a creat tensiuni între cetăţenii europeni aparţinând diferitelor state membre este greu de spus că uniunea mai este la fel de atractivă pentru propriii cetăţeni şi puţin probabil să mai fie atractivă pentru cei care ar dori să devină membri. Soluţiile de care are nevoie Uniunea Europeană nu pot fi soluţii doar pentru unul sau altul dintre statele membre, nu pot fi soluţii naţionale, ci doar soluţii comune, europene. Soluţiile trebuie să-i vizeze pe toţi membrii în mod nediscriminatoriu. Nu putem vorbi de o uniune solidă atunci când unii membri prosperă, iar alţii abia îşi duc de la o zi la alta cheltuielile curente. Nu putem vorbi de o Europă unită, în condiţiile în care unele state îşi negociază în paralel interese economice mai favorabile, diferite de cele ale uniunii în ansamblu său. Nu putem vorbi de o uniune democratică, în condiţiile în care instituţiile s-au îndepărtat de cetăţeanul european şi toate veştile rele sunt puse invariabil pe deciziile luate la Bruxelles. Nu putem vorbi de o uniunea atractivă, în condiţiile în care coeziunea economică a diminuat numărul de săraci într-o parte a Europei, dar acest număr a crescut în alte părţi ale vechiului continent. Vă garantez că atunci când în UE vor dispărea toate aceste provocări, când mesajele şi propaganda eurosceptică vor dispărea, statele candidate vor recâştiga dorinţa de a deveni membre ale Uniunii Europene. Eu cred în Uniunea Europeană şi sper ca liderii europeni să înţeleagă la timp nemulţumirile cetăţenilor europeni.
			Domnul Florin Gheorghe: "Relaxarea fiscală este bună doar dacă o fac eu?" Săptămâna trecută, ministrul finanţelor publice, domnul Darius Vâlcov, a prezentat public Proiectul de Cod fiscal pe care are în intenţie să-l implementeze începând cu 1 ianuarie 2016. Este un proiect pe care chiar eu, personal, l-am cerut şi îl aşteptam de foarte mult timp şi care părea că nu va mai apărea nici măcar în dezbaterea publică. Imediat ce proiectul a fost dat publicităţii am avut curiozitatea de a urmării care sunt principalele modificări care se vor aduce politicii fiscal-bugetare din România: reducerea graduală a TVA, reducerea cotei unice, diminuarea accizelor şi multe alte măsuri bune pe care toţi antreprenorii şi consumatorii din România le aşteaptă de ani buni şi care vor sprijini relansarea economiei. Cred că deja v-am obişnuit cu încercările mele de a fi cât se poate de obiectiv, de a aprecia favorabil politicile bune şi de a sancţiona fără menajamente orice derapaje ale oamenilor politici, partidelor sau Guvernului. Astfel, nu pot să nu apreciez favorabil şi să susţin demersul curajos al Guvernului, care ştie că o creştere de taxe se face uşor, însă coborârea acestora este o misiune extrem de dificilă, care comportă riscuri importante. Ceea ce nu pot însă accepta este opoziţia fără niciun argument a unora, chiar şi parlamentari, faţă de măsurile de relaxare fiscală. Astfel, aceştia, deşi acceptă cu jumătate de gură că relaxarea fiscală propusă de Guvern este mană cerească pentru români şi pentru economia românească, resping a priori aceste măsuri doar sub argumentul că aceste măsuri sunt bune doar dacă le implementează ei. "Curat murdar!", ar spune Caragiale. Ne apropiem de împlinirea a şapte ani de când românii trăiesc tot mai greu. Sunt aproape şapte ani de când preţurile s-au tot ajustat în sus, iar veniturile s-au contractat. Sute de mii de români au ajuns în pragul disperării pentru că nu-şi mai pot plăti ratele bancare, alte sute de mii de români nu-şi mai pot acoperi nici măcar traiul de zi cu zi. De asemenea, sute de mii de agenţi economici trag cu disperare pentru subzistenţa propriilor afaceri şi pentru a menţine locurile de muncă atât de greu create. În acest context economic, în care creşterea economică din România, deşi printre cele mai mari din spaţiul Uniunii Europene, nu a fost resimţită şi în buzunarele românilor, consider că măsurile propuse de Ministerul Finanţelor Publice sunt tocmai gura de oxigen de care au nevoie toţi românii, antreprenori, angajaţi sau pensionari deopotrivă. Am încredere că Ministerul Finanţelor şi-a fundamentat foarte bine aceste măsuri, pentru că ele înseamnă pierderi bugetare importante, care trebuie asigurate, în principal, printr-o colectare mai eficientă şi prin diminuarea economiei subterane. De asemenea, sper ca aceste măsuri să nu fie măsuri temporare, care după 6 luni sau un an să fie abandonate, pentru că de ele depinde în mod crucial relansarea economică pe termen lung. Pentru toate aceste motive, vă anunţ că voi susţine în Parlament proiectul Guvernului. Sper că toţi parlamentarii de bună-credinţă să facă acelaşi lucru, şi cei care au expertiza necesară să aducă unele contribuţii la ameliorarea proiectului, fără ca aceasta să însemne diluarea lui sau imposibilitatea aplicării. În ceea ce-i priveşte pe contestatarii acestor măsuri, le-aş aduce aminte faptul că românii au dat de fiecare dată o lecţie dură celor care au avut atitudini duplicitare. De aceea, îi asigur pe aceştia că măsurile de relaxare fiscală sunt bune şi dacă nu sunt propuse de ei, vor fi de actualul Guvern, pentru că România are nevoie cât mai curând de aceste măsuri corecte.
			Domnul Constantin Adăscăliţei: "Abia acum România este pe mâini bune" Acum 6 ani, mai precis la alegerile parlamentare din 2008, PDL-ul a candidat sub un slogan naţional de toată frumuseţea "România, pe mâini bune", expresie care ne face să ne gândim la responsabilitate, competenţă, speranţă; lucruri de care ţara avea mare nevoie pentru că tocmai apăruse la orizont criza de peste ocean. Din păcate, acum, românii au văzut pe ce mâini bune au dat România acelei perioade, pentru că acele mâini sunt bune acum la dat declaraţii şi la purtat brăţările DNA. Nu ştiu dacă guvernele Boc ar trebui blamate pentru devalizări de genul Microsoft sau ANRP sau pentru ipocrizia cu care au tăiat pensii şi salarii în timp ce statul pierdea sume uriaşe de bani în reţele de crimă organizată, conform rechizitoriilor DNA. Ceea ce ne-a deranjat însă în acea perioadă de tristă amintire a fost atitudinea rigidă, inflexibilă în faţa criticilor şi a soluţiilor adevărate anticriză, a fost aroganţa care au sancţionat-o cetăţenii la votul din 2012. Astăzi apar în spaţiul public, zi de zi, dovezi că România a fost, sub patronajul fostului preşedinte, un stat clientelar în care câteva firme agreate şi-au înzecit veniturile fără a uita să returneze o parte din bani către filierele care ofereau protecţie politică. Guvernul condus de Victor Ponta a preluat, aşadar, o moştenire dezastruoasă pe care a denunţat-o ori de câte ori a fost cazul, dar indiferent de câte bătălii politice s-au succedat din 2012, coaliţia de guvernare nu şi-a uitat angajamentele asumate în faţa românilor. E suficientă o scurtă analiză pentru a concluziona că măsurile noastre au beneficiat de cele mai ample fundamentări şi dezbateri publice din istoria postrevoluţionară a României. Am aprobat cu toţii atât măsurile care au reparat nedreptăţile guvernelor Boc-Ungureanu, cât şi cele care, într-o formă sau alta, au relansat circuite economice sau au crescut calitatea vieţii cetăţenilor. Exemplificăm pe scurt câteva dintre aceste măsuri: reducerea TVA la pâine, scutirea pe profitul reinvestit sau măsurile din domeniul agro-industrial. Săptămâna trecută s-au publicat măsurile prevăzute de noul Cod fiscal, aşa cum au fost trimise spre dezbatere Parlamentului, în opinia noastră, modificări aşteptate, meritate, de care întreg mediul economic avea cu adevărat nevoie. Modificările cu cel mai mare impact sunt reducerea TVA la 20, respectiv 18% şi la 9% pentru carne, peşte, legume-fructe, reducerea CAS la angajat şi angajator, diminuarea accizei la combustibil şi eliminarea anumitor taxe. Termenul de 6 luni în care acest proiect va fi dezbătut în Parlament este suficient pentru promovarea şi eficientizarea noului normativ fiscal. Unii reprezentanţi ai opoziţiei, uitând că nu mai devreme de anul trecut au susţinut ei înşişi aceste schimbări, au sărit imediat împotriva prevederilor de mai sus, folosind în genere două linii de argumentaţie: primul argument - măsurile au caracter populist şi electoral, multe intrând în vigoare în anul alegerilor locale din 2016. Îmi este greu să cred că în ţara noastră, unde avem alegeri aproape o dată la 2 ani, fără a socoti parţialele, putem găsi vreun moment neatins de umbra alegerilor; al doilea argument al opoziţiei se referă aproape unanim la susţinerea bugetară a acestor măsuri pe care paradoxal specialiştii le califică drept măsuri de dreapta, ca să nu spunem chiar liberale. Analizele MFP calculează un impact bugetar cumulat net de 6.8 miliarde lei pentru 2016, 3,1 miliarde pentru 2017, 3,1 miliarde în 2018 şi 2,3 miliarde lei în 2019, când se va reduce şi cota unică de la 16 la 14%. Vă propun o scurtă paralelă - creşterea TVA din 2010 a dus evaziunea fiscală din 2011 la o cotă alarmantă de 17% din PIB, reprezentând peste 25 miliarde euro, din care se estimează că 5% reprezintă creşterea TVA de la 19 la 24%. Cu alte cuvinte, efectul de împovărare a celor deja împovăraţi a trimis în economia subterană venituri de aproximativ 7 miliarde euro pe care bugetul nu le colectează nici în ziua de astăzi. Dacă prin aceste măsuri vom reuşi să colectăm măcar o treime din acest bazin, vom acoperi şi depăşi fără probleme impactul bugetar estimat. Beneficiul major, însă, este acela pe care îl vor resimţi milioanele de salariaţi din România, şi anume scăderea preţurilor la raft şi creşterea puterii de cumpărare şi, implicit, a calităţii vieţii. Îmi doresc ca peste câţiva ani cetăţenii să poată face o comparaţie între epoca Băsescu-Boc şi perioada de guvernare a premierului Victor Ponta şi să decidă ei în care dintre legislaturi ţara a fost pe mâini bune.
			Domnul Andrei-Valentin Sava: "Noul Guvern de la Chişinău trebuie să adopte cât mai repede o agendă clară de reforme în care să integreze direcţiile solicitate de UE" Aş vrea să aduc din nou în atenţia dumneavoastră o temă de politică externă. Începând de săptămâna trecută, Republica Moldova are un nou Guvern condus de reprezentantul PLDM, Chiril Gaburici. După cum am observat cu toţii, traseul Republicii Moldova de la alegerile din 30 noiembrie anul trecut încoace nu a fost deloc unul calm şi clar, lucrurile evoluând cu mult sub aşteptările optimiste ale unora după scrutinul de la sfârşitul anului trecut. Din nefericire, lipsa de consens al partidelor în privinţa formării unei majorităţi a dus la o situaţie nedorită de instabilitate politică, dar şi economică. Leul moldovenesc a ajuns la cea mai joasă cotaţie în raport cu euro şi dolarul, de la lansarea sa pe piaţă, depreciindu-se cu peste 30%. Proaspătul Guvern aduce un element de noutate faţă de vechea coaliţie de guvernare prin faptul că actualul Guvern, condus de Chiril Gaburici, a fost format de către PLDM şi PDM cu sprijinul unor parlamentari ai Partidului Comuniştilor (PCRM). Susţinerea comuniştilor pentru actuala formulă guvernamentală este privită cu rezervă de multe state, inclusiv de România. Rămâne însă de văzut dacă noua coaliţie va trece adevăratul test, cel al avansării procesului la care Moldova s-a angajat prin semnarea Acordului de Asociere cu UE. Sper că partidele aflate acum la conducere înţeleg că orice întârziere a acestui proces ar însemna o regresie în timp faţă de progresele făcute de Moldova şi o înşelare a încrederii pe care populaţia a acordat-o forţelor pro-europene la alegerile din noiembrie. Aşadar, e nevoie ca noul Guvern de la Chişinău să reia programat eforturile de aderare la Uniunea Europeană. De altfel, reacţiile liderilor Federica Mogherini şi ale lui Johannes Hahn nu au întârziat să apară. Aceştia au ţinut să salute formarea noului guvern, dar şi să atragă atenţia asupra reformelor cheie aşteptate de la acesta: întărirea justiţiei şi combaterea corupţiei, reforma financiară, crearea unor politici cadru care să cuprindă toate sectoarele statului. Sunt convins că UE va încerca să acorde un sprijin major Moldovei în calea sa spre modernizare şi integrare europeană, dacă actuala putere va avea, bineînţeles, şi deschiderea pentru acest lucru. Este încurajator faptul că prima vizită oficială a premierului Gaburici, anunţată duminica aceasta de preşedintele PLDM, va fi la Bruxelles. În actualul context geostrategic tumultuos, UE nu îşi mai permite ca un alt stat din vecinătatea imediată să sufere turbulenţe majore. Republica Moldova trebuie să rămână un spaţiu stabil, iar noul Guvern are un rol cheie în acest proces. De asemenea, sunt convins că şi România va oferi sprijinul politic necesar pentru ca românii de peste Prut să vină alături de noi în rândul ţărilor europene.
			Domnul Andrei-Valentin Sava: "Proiectul de reformă a Codului fiscal aduce atât relaxarea fiscală de care are nevoie mediul privat, cât şi echitatea în sistemul de contribuţii sociale" Voi prezenta noua viziune asupra sistemului fiscal din România pe care o propune actualul Guvern, sub conducerea lui Victor Ponta. Ministerul Finanţelor Publice, sub coordonarea lui Darius Vâlcov, a publicat pentru dezbatere un nou proiect de Cod fiscal şi un nou Cod de procedură fiscală. Primele măsuri prevăzute în acest proiect ar urma să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2016. Conform documentului supus dezbaterii, Guvernul României îşi propune o serie de măsuri reformatoare asupra politicii fiscale, precum: scăderea accizei la carburant, alcool, bere şi băuturi spumoase; reducerea TVA de la 24% la 20% din 2016, respectiv la 18% din 2018; eliminarea impozitelor pe dividende; scăderea contribuţiilor CAS din 2017 atât la angajator, cât şi la angajat: de la 10,5% la 7,5% la angajat, în 2017, şi de la 15,8% la 13,5% la angajator; scăderea impozitului pe venit şi a celui pe profit de la 16% la 14% din 2019 eliminarea taxei pe stâlp; eliminarea impozitului de 16% pe veniturile din dividende. Pe lângă aceste scăderi şi reduceri, avem, totodată, câteva măsuri care lărgesc baza de impozitare, şi anume: taxarea microîntreprinderilor fără salariaţi cu un impozit suplimentar, în sumă fixă trimestrială, stabilită şi actualizată, în funcţie de evoluţia veniturilor fiscale care s-ar fi încasat la un salariu de bază minim brut pe economie. Mai exact, pentru microîntreprinderile fără salariaţi cota de impozitare va fi de 3% din venituri plus 1.530 de lei pentru fiecare trimestru pentru care se datorează impozit; eliminarea deducerii CASS de la calculul impozitului pe venit de la 1 ianuarie 2016; introducerea obligaţiei de plată a CAS şi CASS pentru toate persoanele fizice care realizează venituri. Toate aceste măsuri sunt o încercare ambiţioasă şi fără precedent de a revigora sistemul fiscal din România. Am ţinut să le enumăr pentru a vedea că avem de a face cu un proiect complex care nu vine şi aruncă în faţă câteva scutiri, ci aduce o viziune comprehensivă asupra sistemului de taxe şi impozite care să producă beneficii atât mediului de afaceri, dar şi salariaţilor, obiectul general fiind creşterea economică şi creşterea consumului. Astfel, pe de o parte, proiectul prevede o serie de reduceri de taxe precum TVA sau impozitele pe dividende, dar şi reducerea contribuţiilor sociale atât la angajat, cât şi la angajator. Sunt măsuri care generează într-adevăr costuri negative la bugetul de stat. Pe de altă parte, însă, proiectul vine cu soluţii care vor contribui la creşterea încasărilor la bugetul de stat prin impunerea plăţii CAS pe toate veniturile sau eliminarea deductibilităţii cheltuielilor CASS de la calculul impozitului pe venit. Impozitarea tuturor veniturilor este un principiu corect care aduce echitate în sistem. Orice formă de venit încadrată diferit trebuie să implice plata unor taxe corespunzătoare. Astfel, se reduce discriminarea din situaţia în care un angajat la o companie plăteşte contribuţiile corespunzătoare unui venit de 3.500 de lei, să zicem, şi un alt angajat care plăteşte impozite pentru un venit de 2.000 de lei, dar înregistrează venituri de încă 1.500 de lei sub altă formă (la altă companie sau prin PFA) pentru care nu plăteşte toate contribuţiile. Ca o noutate faţă de alte proiecte anterioare de modificare a Codului fiscal, proiectul de faţă prezintă în mod responsabil şi studii de impact. Conform estimărilor, noile măsuri ar urma să atragă pentru primul an de implementare, respectiv 2016, costuri negative la bugetul de stat de 16 miliarde de lei, dintre care 11 miliarde de lei provin din reducerea TVA. O mare parte din pierderi vor fi însă recuperate ca urmare a efectelor pozitive asupra activităţii economice. De asemenea, scăderea TVA va descuraja evaziunea fiscală, putând creşte veniturile totale din TVA. S-au lansat o serie de acuze asupra acestui proiect, însă, din păcate, fără argumente. Una dintre ele este faptul că reprezintă un act de imagine. Mă întreb, însă, cum ar putea fi un act de imagine, atât timp cât îşi asumă în mod clar şi cât se poate de transparent costurile negative prezentate în studiile de impact? PSD a fost de multe ori criticat pentru grija sa faţă de cheltuielile sociale, iar acum este criticat că vine cu o viziune reformistă de relaxare fiscală. Cu alte cuvinte, orice măsură lansată de PSD este criticată doar pentru că este a PSD. Această atitudine nu este de dorit pentru că nu aduce niciun câştig celor pe care îi deservim. Cred, mai degrabă, că ar trebui să privim cu maximă obiectivitate spre proiect. Sper ca cei din opoziţie să lase la o parte orgoliile şi să îi recunoască valoarea şi viziunea reformatoare pentru România. Proiectul nu este, cu siguranţă, unul perfect, dar este unul perfectibil. E nevoie să ne aplecăm cu toţii asupra lui, să îl studiem cu atenţie şi să ne pregătim sugestiile de îmbunătăţire pentru momentul când va ajunge în Parlament, moment care sper să fie cât mai curând.
			Domnul Mihai Weber: "România - către un nou model de creştere" La un sfert de secol de la Revoluţia din 1989, România se află în faţa unui moment de bilanţ. Ţara a reuşit să se integreze politic în familia democraţiilor occidentale, dar mai are de parcurs un drum în ceea ce priveşte modernizarea şi dezvoltarea economică. Pentru aceasta este nevoie de ajutorul nostru, al tuturor celor care doresc să contribuie la realizarea cât mai rapidă a celor două obiective, acest lucru fiind posibil prin unitate şi muncă. Trebuie să luptăm pentru a-i oferi României un nou model de creştere, care să poată fi susţinut pe o perioadă nedeterminată de timp. Bineînţeles, acest lucru a fost făcut încă din 2012 până în prezent. Guvernul Ponta, prin programul său de guvernare, bine stabilit, şi-a arătat interesul pentru realizarea unor măsuri benefice pentru viitorul ţării, rezultatele fiind vizibile şi de necontestat. Din punct de vedere economic, România a înregistrat creşteri remarcabile, în 2014 având cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană. Potrivit Institutului Naţional de Statistică, PIB-ul a crescut anul trecut cu 2,9% faţă de 2013, după ce în ultimul trimestru creşterea economică a fost de 0,5% faţă de trimestrul anterior, serie ajustată sezonier, şi de 2,6% comparativ cu aceeaşi perioadă din 2013, serie brută. Susţinerea investiţiilor, îmbunătăţirea infrastructurii, pregătirea forţei de muncă sunt doar câteva dintre direcţiile în care ar trebui mers pentru a putea face posibilă schimbarea de care ţara noastră are nevoie. De altfel, domeniul energiei şi resurselor naturale merită pus în discuţie şi supus unor modificări ce duc spre modernizare. Având în vedere că România este cel mai mare producător de energie din Europa Centrală şi Europa de Est, ar fi păcat să nu venim cu soluţii asupra securităţii energetice prin interconectarea cu sistemele de transport ale statelor vecine, diversificarea surselor de generare, creşterea eficienţei energetice, dar şi accesibilitatea pentru toate categoriile de consumatori. În acest sens, exploatarea resurselor ar contribui la dezvoltarea ţării şi ar genera beneficii pentru întreaga societate. Susţin în continuare că fără creşterea investiţiilor în educaţie şi sănătate nu se va putea realiza un progres sustenabil. Învăţământul profesional trebuie orientat spre tehnologizare şi, cel mai important, să satisfacă nevoia de personal calificat al angajatorilor, astfel încât să devină performant şi atractiv pentru investitorii străini. Trebuie ca România să nu mai piardă nicio oportunitate, să îşi consolideze brandul de ţară, să urmeze politici publice coerente în scopul creşterii atractivităţii pentru investitori şi să mărească gradul de absorbţie al fondurilor europene. Noi, ca clasă politică, trebuie să optăm pentru o mai mare transparenţă, să ţinem cont de aspiraţiile tinerilor şi să dăm naştere unor politici şi programe prin care să facem ca România să fie o ţară în care ne dorim să trăim decent, să ne formăm o familie, dar mai ales să ne creştem copiii. Dorim ca românii să îşi recapete încrederea în ei, între ei, dar şi în instituţiile fundamentale ale statului. Numai în acest fel România se poate moderniza pe plan economic, industrial şi social.
			Doamna Natalia-Elena Intotero: "2014 - anul ieşirii României din criza economică" Anul 2014 nu a fost un an deloc uşor. Tensiuni şi conflicte internaţionale apărute peste tot în lume au avut un impact negativ asupra raporturilor politice globale. Şi primele afectate, în mod evident, sunt relaţiile economice. Cu toate acestea, România a avut a cincea cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană. Produsul intern brut a crescut anul trecut cu 2,9%, în termeni reali, faţă de 2013, după ce în ultimul trimestru creşterea economică a fost de 0,5% faţă de trimestrul anterior, serie ajustată sezonier, şi de 2,6% comparativ cu aceeaşi perioadă din 2013, serie brută, potrivit datelor semnal ale Institutului Naţional de Statistică. Şi pentru a îndepărta orice îndoială în ceea ce priveşte acurateţea şi corectitudinea acestor calcule, putem evidenţia faptul că ele sunt concordante cu constatările Comisiei Europene. Şi de la Bruxelles evoluţia economică a României în 2014 se vede la fel. Comisia Europeană a revizuit în urcare, la începutul lunii, prognoza privind evoluţia PIB pentru anul trecut, de la 2% la 3%, datorită rezultatelor bune obţinute în trimestrul al treilea, pe fondul intensificării peste aşteptări în zona consumului privat şi a exporturilor. Anul 2014 mai este important şi pentru un alt aspect. În 2014, de fapt, România a ieşit din criza economică. În intervalul 2012-2014, de când Partidul Social Democrat a preluat guvernarea, PIB-ul României a avansat cu şapte procente şi a revenit cu ceva mai mult de un procent peste nivelul maxim atins în 2008. Practic, de-abia acum, la şapte ani de la declanşarea crizei economice, am recuperat căderea şi ne înscriem pe o traiectorie de creştere a producţiei şi veniturilor reale ale populaţiei. Care sunt perspectivele pentru anul 2015? O să citez din nou Comisia Europeană: Pentru 2015 estimarea comisiei s-a apreciat de la 2,4% la 2,7%. Creştere economică rezultată pe baza unei politici social-democrate prin care Guvernul Victor Ponta a dirijat toate rezultatele pozitive din economie către pensii, către salarii, către învăţământ, către sănătate, către oameni.
			Doamna Natalia-Elena Intotero: "Acordul de la Minsk, deşi încă fragil, poate fi baza unei păci reale şi stabile" Înţelegerea rezultată în urma întâlnirii la vârf de la Minsk, din 12 februarie 2015, reprezintă un prim pas în vederea detensionării situaţiei de securitate din sud-estul Ucrainei şi în direcţia soluţionării crizei din Ucraina. Este, de asemenea, îmbucurător faptul că armistiţiul din estul Ucrainei a fost, în general, respectat de la intrarea lui în vigoare, aşa cum au constatat membrii Misiunii Speciale de Monitorizare în Ucraina a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare. Efortul conjugat de a găsi o soluţie politică paşnică unui conflict care ameninţa să se cronicizeze grav, afectând stabilitatea în zonă, a deschis calea către normalizare. Iniţiativa Federaţiei Ruse de a depune la Consiliul de Securitate al ONU un proiect de rezoluţie care aprobă înţelegerile privind soluţionarea crizei ucrainene, la care s-a ajuns pe 12 februarie, este un al doilea pas diplomatic important menit să consolideze o pace încă fragilă. Schimburile de prizonieri şi angajamentul insurgenţilor de a pune în practică retragerea armamentului greu din zona de confruntare sunt semne clare că pacea se va instaura până la urmă, şi în pofida dificultăţilor inerente războiul va lua sfârşit. România va urmări cu toată atenţia ca ansamblul înţelegerilor atinse să fie implementate integral şi necondiţionat, astfel încât să fie în măsură să producă rezultate concrete în teren, creând perspectiva pentru un proces politic amplu de soluţionare a crizei din Ucraina. Istoria ne-a învăţat că oamenii nu pot trăi într-un război permanent. Toate războaiele, fie că au durat trei zile sau o sută de ani, s-au încheiat fără excepţie cu un acord de pace. Criza din Ucraina nu face nici ea excepţie de la această regulă. În cazul aplicării cu stricteţe a prevederilor sale, mai ales a deciziei de implementare a încetării focului, de o manieră necondiţionată şi cuprinzătoare, înţelegerea de la Minsk poate facilita îmbunătăţirea situaţiei de securitate regională. Este ceea ce ne dorim cu toţii.
			Doamna Ana Birchall: "Nevoia unei strategii naţionale pentru combaterea sărăciei şi reducerea inegalităţilor" În declaraţia politică de astăzi vreau să vă vorbesc despre nevoia unei strategii naţionale pentru combaterea sărăciei şi reducerea inegalităţilor, strategie care pentru a fi funcţională trebuie să fie susţinută de toate forţele politice şi de întreaga societate. Sărăcia este o plagă, un flagel ce afectează demnitatea umană şi nu trebuie să fii de dreapta sau de stânga, om politic sau simplu participant la viaţa cetăţii pentru a încerca să faci ceva pentru cel de lângă tine, pentru a oferi o şansă şi pentru cei mai puţin împliniţi. Problema legată de sărăcie nu este doar o chestiune ideologică sau doctrinară. Orice Guvern, orice partid politic şi societatea civilă trebuie să ridice această temă la nivel de politică naţională. Un argument este de ordin social. Sărăcia paralizează comunităţi întregi şi generează instabilitate socială, precum şi corupţie. Împotriva sărăciei toţi cei care îi reprezentăm în Parlament pe români trebuie să facem front comun şi să adoptăm programe naţionale şi strategii pe termen mediu şi lung pentru combaterea acestui flagel. Potrivit ultimelor date Eurostat, peste 124 de milioane de persoane din Uniunea Europeană, aproape 25% din cetăţenii UE, sunt supuse riscului sărăciei sau excluziunii sociale. România se situează pe locul doi în UE din punct de vedere al riscului de sărăcie sau excluziune socială, 41,7% din populaţie fiind afectată. Unul dintre cele cinci obiective principale ale strategiei Europa 2020 este reducerea numărului de persoane care sunt supuse riscului sărăciei sau excluziunii sociale, cu 20 de milioane până în anul 2020. Pentru a contribui la atingerea acestei ţinte, la nivelul Uniunii Europene, Guvernul României a stabilit un obiectiv naţional de reducere a numărului persoanelor afectate de sărăcie şi excluse din punct de vedere social cu 580.000 de persoane. Multe dintre măsurile luate de Guvernul Ponta au anticipat politica strategiei europene 2020 şi sunt bugetate pentru anul 2015. Deşi colegele şi colegii mei din opoziţie, noul PNL, au catalogat aceste măsuri ca pomeni electorale, ele sunt un ajutor real pentru românii afectaţi de criză, de şomaj şi de piaţa muncii prin dinamica ei imprevizibilă. Am arătat că ne pasă de cei mulţi, că perioada de creştere economică din anii 2013 şi 2014 trebuie să se regăsească în nivelul de trai al tuturor pentru a produce cu adevărat efecte reale. Printre măsurile adoptate de Guvern, care vin să combată flagelul sărăciei, sunt: creşterea salariului minim la 975 lei, de la 1 ianuarie 2015, şi la 1.050 lei, la 1 iulie 2015, după ce în luna mai 2012 salariul minim pe economie era de 700 lei; indexarea tuturor pensiilor cu 5%; creşterea indemnizaţiei sociale pentru pensionari de la 350 la 400 lei; mărirea indemnizaţiilor pentru persoane cu dizabilităţi cu 16%; creşterea alocaţiei pentru susţinerea familiilor cu venituri pe membru de familie sub 530 lei, cu 42 lei pentru fiecare copil; creşterea alocaţiei de plasament la 600 lei; majorarea alocaţiei de hrană pentru adulţi cu dizabilităţi şi persoane vârstnice din centre de asistenţă socială, de la 8 la 16 lei pe zi; restituirea eşalonată a debitelor recuperate de la pensionari şi persoanele aflate în concediu de creştere a copilului; majorarea salariilor personalului din sănătate şi asistenţă socială cu 100 lei, din luna ianuarie 2015; majorarea salariilor personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ cu 5% de la 1 martie 2015 şi cu încă 5% de la 1 septembrie 2015 ş.a. Sunt conştientă că măsurile prezentate nu sunt suficiente pentru a combate sărăcia cu care se luptă peste 4,7 milioane de români, dar este un început care arată că ne pasă şi ne preocupă această problemă a României. Fac un apel la dumneavoastră să veniţi cu propuneri constructive pentru a realiza împreună strategiile aşteptate de milioanele de persoane aflate în pragul sărăciei. Este greşit să îi catalogăm pe cei săraci ca fiind leneşi, iar măsurile de incluziune socială ca fiind pomeni. Tema sărăciei este provocarea principală pentru anii care urmează. Simpla creştere economică în cifre reale nu înseamnă rezolvarea problemei de incluziune socială. Singura şansă este să ai politici asumate pe termen mediu şi lung pentru a avea succes. Indiferent de bătăliile politice, o asemenea strategie are nevoie de dialog, de consens şi de o punere urgentă în practică. Reprezint în Parlamentul României una dintre cele mai sărace regiuni din România, judeţul Vaslui. Ştiu astfel că problemele cu care se confruntă oamenii din colegiul meu sunt profunde şi nu se pot rezolva peste noapte, însă vreau să fac tot ce îmi stă în putinţă să reducem decalajele dintre astfel de zone din România şi celelalte judeţe mai bogate, ca să nu mai vorbesc de decalajul existent faţă de Uniunea Europeană. De aceea, îmi exprim speranţa că veţi veni în sprijinirea unei strategii naţionale de combatere a sărăciei. Fac un apel la unitate şi consens ca să facem o prioritate din rezolvarea problemei nivelului sărăciei în România. Aşteptările sunt mari, iar frustrarea generează nemulţumire. Fondul acesta de nemulţumire poate fi speculat, aşa cum se întâmplă în alte părţi ale Europei (Grecia, Spania), de fenomenele extremiste apărute în urma politicilor de austeritate promovate în urma crizei. Politica de combatere a sărăciei trebuie să fie parte componentă a strategiei de securitate a României. Eşafodajul democraţiei depinde şi de rezolvarea problemelor legate de incluziunea socială şi inegalităţile din societate. Pentru a dezvolta o strategie anti-sărăcie trebuie asigurată o dezvoltare substanţială a condiţiilor de bază. O problemă esenţială este aceea de a ne concentra asupra producţiei şi resurselor ce ar trebui să acopere problemele demografice, îmbunătăţirea sistemelor de sănătate şi educaţie, o promovare mai bună a femeilor, a tinerilor şi a comunităţilor locale. Românii nu mai trebuie să trăiască cu teama de sărăcie, de acest flagel care ucide demnitatea umană şi care poate favoriza apariţia discursurilor extremiste şi anti-democratice. Sărăcia poate trezi sentimente şi atitudini xenofobe şi rasiste, iredentiste şi profund naţionaliste, după cum vedem tot mai des în Europa. Dacă dorim ca paşii importanţi pe care i-am făcut în procesul de democratizare alături de partenerii noştri europeni şi transatlantici să fie de durată, trebuie să încercăm să dezvoltăm strategii durabile de combatere a sărăciei. Sărăcia nu este o virtute. România este o ţară binecuvântată de Dumnezeu cu bogăţii materiale şi spirituale, iar oamenii ei nu ar trebui să aibă un trai pauper. Depinde de noi să realizăm împreună strategiile necesare pe termen mediu şi lung pentru a lupta împotriva acestui flagel. Doar împreună şi învingând orgoliile politice putem construi ceva real şi durabil în domeniul incluziunii sociale şi combaterii sărăciei pentru poporul român. Avem această datorie şi oportunitate de a nu întoarce spatele celui aflat în nevoie şi în suferinţă şi de a dovedi că într-adevăr ne pasă de acest popor greu încercat.
			Doamna Ana Birchall: "Creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă în rândul tinerilor" În declaraţia politică de astăzi vreau să vă vorbesc despre problema îngrijorătoare a numărului mare de tineri din România şi Uniunea Europeană care nu îşi găsesc un loc de muncă şi despre politicile necesare pentru a creşte gradul de ocupare a forţei de muncă în rândul tinerilor atât la nivelul României, dar şi la nivelul Uniunii Europene. Creşterea calităţii şi a numărului de locuri de muncă disponibile şi de programe pentru educaţia şi formarea profesională a tinerilor este deosebit de importantă pentru a combate efectele recesiunii cu care se confruntă cei mai tineri dintre cetăţenii noştri. Nu putem accepta situaţia din prezent, de la nivel european în care unul din cinci tineri de pe piaţa muncii nu îşi poate găsi un loc de muncă. Statele cu o ofertă mai bună de locuri de muncă disponibile, care investesc în capitalul uman şi iau măsuri eficiente de protecţie şi responsabilitate socială sunt mai rezistente în faţa efectelor crizei economice. Din păcate, tinerii fac parte din categoriile care au suferit cel mai mult din cauza accesului redus la locuri de muncă şi la oportunităţi de pregătire în vederea angajării. Tinerii din societatea noastră, care întâmpină dificultăţi în tranziţia de la sistemul de educaţie la piaţa muncii, caută şansa de angajare la un loc de muncă stabil, adecvat abilităţilor şi pregătirii lor. Ei trebuie să beneficieze de întreg sprijinul nostru pentru a se putea pune în valoare în meseria sau cariera pe care o aleg la început de drum. Creşterea ratei de ocupare la nivelul tuturor regiunilor României, cu un accent deosebit pe promovarea ocupării forţei de muncă în rândul tinerilor, reprezintă o prioritate în documentele strategice naţionale, cum sunt Strategia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă 2014-2020 şi Planul de Implementare a Garanţiei pentru Tineret 2014-2015. Strategia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă arată un factor îngrijorător reprezentat de creşterea numărului de tineri cu vârste cuprinse între 15 şi 24 ani care nu sunt angajaţi, nu urmează o formă de educaţie sau cursuri de formare, aşa-numiţii NEETs - youths ‘Not in Education, Employment, or Training’, sau tineri care nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează programe educaţionale sau de pregătire. În 2013, în rândul persoanelor cu vârste între 15 şi 24 de ani, 17,2% nu aveau nicio ocupaţie, situând România pe locul al şaptelea din Uniunea Europeană. Chiar dacă a scăzut faţă de nivelul din 2011, nivelul ratei tinerilor fără ocupaţie înregistrat în ţara noastră rămâne peste media europeană de 13%. Comisia Europeană a propus la începutul lunii februarie să accelereze deblocarea sumelor disponibile prin programul "Iniţiativa de ocupare pentru tineri" sau Youth Employment Initiative (YEI). Creşterea fondurilor aflate la dispoziţie, începând de anul acesta, şi finanţarea mai rapidă a programelor urmăresc readucerea unui număr mai mare de tineri în câmpul muncii şi pregătirea lor pentru cerinţele actuale de pe piaţa forţei de muncă. Suma totală pe care o va primi ţara noastră prin "Youth Employment Initiative" în perioada de programare 2014-2020 este de 106 milioane de euro. În 2015, pentru România vor fi deblocate 31,8 milioane de euro, care pot fi primiţi prin prefinanţare, faţă de 1,5 milioane de euro, cât fusese stabilit iniţial, ca urmare a deciziei luate de Comisia Europeană de creştere a ratei de prefinanţare de la 1-1,5% la 30%. La fel de importantă ca finanţarea este şi strategia de implementare a proiectelor desfăşurate cu scopul angajării tinerilor. În acest sens, decizia Guvernului de a înfiinţa o agenţie pentru antreprenoriat care să gestioneze fondurile destinate tinerilor este foarte importantă pentru a oferi soluţii omogene şi coerente pentru integrarea tinerilor pe piaţa muncii. Prin implicarea patronatelor şi a sindicatelor, a organizaţiilor de tineret, liceelor, universităţilor, angajatorilor şi a comunităţilor locale, scopul agenţiei va fi de a asigura o modalitate modernă de lucru, în care toate părţile implicate să contribuie la atingerea obiectivului final - angajarea tinerilor. Agenţia Naţională pentru Antreprenoriat şi Implementarea Programelor pentru Tineri va prelua două componente din viitorul Program Operaţional Capital Uman (POCU) destinate tinerilor care nu sunt angajaţi, nici în educaţie sau training (NEET) şi va avea rolul de "administrator de Global Grant" pentru aceste linii de finanţare care însumează peste 600 milioane de euro pentru perioada 2014-2020. 641.000 de tineri beneficiază în 2014 şi 2015 de măsurile incluse în Proiectul "Garanţia pentru Tineri" care va fi gestionat în cadrul noii agenţii. Guvernul răspunde astfel nevoii de investiţii suplimentare şi politici coordonate pentru a îmbunătăţi pregătirea, cursurile de formare şi măsurile de activare destinate tinerilor. Măsurile complementare destinate integrării tinerilor pe piaţa muncii ţin de rezolvarea unor probleme care vizează capacitatea administrativă a Serviciului Public de Ocupare (SPO), activităţile de informare destinate tinerilor neînregistraţi şi implicarea mai activă a sectorului privat în stagii de ucenicie şi formare profesională. Alte obiective importante constau în prevenirea părăsirii timpurii a şcolii, dezvoltarea competenţelor de care piaţa muncii are nevoie şi susţinerea primei experienţe profesionale şi a formării la locul de muncă. Ultima dintre acestea, de exemplu, susţinerea primei experienţe profesionale este o direcţie recomandată de Comisia Europeană, la care se raportează măsura Guvernului de a introduce subvenţii pentru plata salariilor tinerilor absolvenţi pentru primul an. Obligaţia angajatorilor de a menţine postul nou creat încă un an încurajează implicarea mediului privat şi astfel contribuie la o creştere stabilă a numărului posturilor disponibile pentru tineri. Reprezint în Parlamentul României judeţul Vaslui, un judeţ care din păcate este în continuare perceput ca un loc neatractiv pentru tineri. Tinerii din Vaslui aleg fie drumul străinătăţii, fie drumul capitalei sau al altor oraşe, iar astfel zona rămâne fără o resursă importantă de dezvoltare. Adiacent ocupării forţei de muncă în rândul tinerilor, trebuie avute în vedere măsuri de sprijin pentru tinerii care vor să îşi întemeieze o familie. Familiile tinere trebuie să poată să îşi construiască o viaţă acolo unde au crescut, iar comunităţile locale au la rândul lor nevoie de tineri ca să se poată dezvolta pe viitor. De aceea, măsurile pentru tineri şi pentru promovarea tinerilor reprezintă investiţii în dezvoltarea noastră pe viitor. Avem nevoie de astfel de soluţii concrete, coordonate şi creative pentru a îmbunătăţi condiţiile pentru tineri pe piaţa forţei de muncă. Eforturile Executivului European şi ale Guvernului României, alături de comunităţile locale şi de mediul privat trebuie continuate, intensificate şi promovate de către toate forţele politice, precum şi de autorităţile cu atribuţii în domeniu şi de organizaţiile interesate de sprijinirea tinerilor. Promovarea tinerilor şi ocuparea forţei de muncă în rândul tinerilor este o prioritate a României şi a Uniunii Europene şi este fundamentală pentru dezvoltarea economică din prezent, nu este doar o chestiune care ne priveşte pe termen mediu sau lung. Felul în care vom şti să le răspundem tinerilor aflaţi astăzi în căutarea unui loc de muncă va arăta în ce măsură suntem pregătiţi să găsim soluţii la problemele de actualitate ce ţin de evoluţia pieţei muncii.
			Domnul Radu Babuş: "Noul Cod fiscal" Proiectele de legi privind noul Cod fiscal şi noul Cod de procedură fiscală se află pe agenda de lucru a Guvernului. Acestea se vor finaliza de Executiv până pe 15 februarie, după care vor fi prezentate spre dezbatere publică şi vor fi trimise Parlamentului la 15 martie spre dezbatere şi adoptare. Principalele schimbări propuse de noul Cod fiscal sunt: reducerea cotei TVA prin reducerea cotei standard pentru toate bunurile şi serviciile - de la 24%, în prezent, la 20%, începând cu 1 ianuarie 2016 şi cu 18% din 1 ianuarie 2018, 9% la carne, legume şi fructe; introducerea taxării inverse pentru livrarea de clădiri, părţi de clădiri şi terenuri de orice fel; scăderea cotei unice la 14%, din 1 ianuarie 2019, reducerea fiscalităţii pentru microîntreprinderile active, în paralel cu penalizarea microîntreprinderilor fără angajaţi; eliminarea impozitului pe dividende, care ajută la eliminarea dublei impozitări, la menţinerea în ţară a capitalului şi creşterea competitivităţii României; scăderea accizei la mai multe produse, inclusiv benzină şi motorină; eliminarea impozitării atât a ţiţeiului din producţia internă, cât şi a altor produse accizabile, precum cafeaua, bijuteriile, autoturismele, alcool, în paralel cu creşterea accizei la băuturile fermentate liniştit; reducerea cotei contribuţiilor de asigurări sociale de stat, precum reducerea contribuţiei la angajat de la 15,5% la 7% şi reducerea contribuţiei la angajator de la 15,8% la 13,5%; eliminarea impozitului pe construcţii; creşterea sumei neimpozabile pentru venituri din pensii la determinarea impozitului pe venit; extinderea bazelor impozabile în cazul contribuţiilor de asigurări sociale şi contribuţiilor de asigurări de sănătate; neimpozitarea totală a cheltuielilor efectuate de angajatori pentru pregătirea profesională şi perfecţionarea angajaţilor; mărirea marjelor în care autorităţile pot decide cu privire la taxele şi impozitele local, dar şi alte reglementări. Prin noul Cod de procedură fiscală se reglementează dreptul contribuabililor de a se adresa instanţei de contencios administrativ, se introduce reglementarea principiului in dubio contra fiscum, se reglementează posibilitatea contestatorului de a-şi susţine oral contestaţia, s-a extins de la 3 la 5 zile lucrătoare de la data încheierii inspecţiei fiscale, dreptul contribuabilului de a prezenta punctul de vedere cu privire la constatările inspecţiei fiscale, s-a eliminat taxa extrajudiciară de timbru pentru eliberarea certificatului de atestare fiscală emis de organele fiscale. Datorită noului Cod fiscal au fost luate măsuri de combatere a evaziunii fiscale, iar economia neagră migrează spre legal, dar acesta stabileşte cadrul legal pentru taxele, impozitele şi contribuţiile sociale şi stabileşte procedura de modificare a acestora.
			Domnul Dorel-Gheorghe Căprar: "Aradul, un oraş cu rol determinant în triumful Revoluţiei române din 1989" 21 decembrie 1989, ora 7 şi cincisprezece minute. Era momentul când arădenii mei se alătură revoluţiei de la Timişoara. Atunci Timişoara nu a mai fost singură în lupta împotriva regimului totalitar. Mii de oameni au manifestat paşnic la Arad, marcând astfel un moment determinant în triumful Revoluţiei române din 1989. Îmi exprim totala susţinere faţă de ideea ca Aradul, conform adevărului istoric binecunoscut, să rămână un oraş martir, şi asta denotă, implicit, că aici există şi au existat eroi martiri, luptători care au contribuit decisiv la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989. Este o pură întâmplare faptul că nu s-a murit la Arad până la fuga dictatorului, ceea ce nu înseamnă că arădenii n-au fost în prima linie a frontului revoluţionar, cu atât mai mult cu cât în Arad s-a folosit din plin armamentul din dotarea forţelor de represiune şi s-a executat foc deschis împotriva demonstranţilor. La Arad, înainte de 22 decembrie, s-a tras cu muniţie de război. Doar buna organizare şi spiritul oraşului de pe Mureş a făcut ca să nu vorbim de morţi până la fuga dictatorului. Aradul a avut mulţi luptători cu rol determinant în perioada 21-22 decembrie, evident că şi după această dată, când în Arad au murit 17 persoane şi au fost rănite 38. Rolul determinant s-a evidenţiat şi prin curajul de a ieşi în stradă şi de a manifesta împotriva regimului ceauşist, punându-şi astfel viaţa în pericol în confruntările cu forţele de represiune, au ocupat şi apărat obiectivele de importanţă deosebită care au aparţinut regimului totalitar. Pentru că la Arad nu s-a murit până la fuga lui Ceauşescu, nu cred că este un criteriu care să minimalizeze rolul arădenilor în debutul şi susţinerea flăcării revoluţiei. Poate că dacă arădenii care m-au trimis în Parlamentul României, într-o ţară democratică datorită revoluţiei din decembrie 1989, nu îşi părăseau locurile de muncă în dimineaţa zilei de 21 decembrie, ieşind pe străzi şi manifestând apoi zi şi noapte, am fi putut vorbi astăzi despre Timişoara la timpul trecut. Consider că Aradul trebuie să-şi păstreze locul câştigat în acele zile de foc ale Revoluţiei Române, arădenii având un rol major în izbucnirea revoltei şi susţinerea spiritului revoluţionar.
			Doamna Camelia Khraibani: "Marcarea Zilei mondiale a bolnavului" Ziua mondială a bolnavului a fost instituită de Papa Ioan Paul al II-lea, în 1992, printr-o scrisoare, la cererea Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Lucrătorilor Sanitari. În acest an, în mesajul transmis cu prilejul celei de-a XXIII-a Zi mondială a bolnavului, Papa Francisc a lansat tema "Eram ochii celui orb şi piciorul celui şchiop". Această zi este dedicată tuturor bolnavilor, dar şi lucrătorilor sanitari, credincioşilor creştini, voluntarilor şi familiilor celor suferinzi. Ziua mondială a bolnavului a fost sărbătorită pentru prima dată în 1993, iar celebrarea ei solemnă a avut loc la Lourdes. Această zi mondială se celebrează la dată fixă, 11 februarie; data coincide cu prima apariţie a Sfintei Fecioare Maria la Lourdes. Cu prilejul acestei zile sunt organizate în întreaga lume manifestări spirituale şi caritabile atât în colectivităţi, spitale, cămine de bătrâni, cât şi la domiciliul suferinzilor: bolnavi, persoane cu handicap, orfani, săraci. În România, Ziua mondială a bolnavului este marcată de comunităţile de credincioşi prin slujbe religioase şi rugăciuni care au loc în biserici, dar şi prin vizitele reprezentanţilor în spitale, aziluri de bătrâni, oferind fructe, iconiţe, pliante, jucării şi alte mici daruri. Ziua bolnavului este şi un prilej de meditaţie şi de decizie pentru noi toţi de a veni în ajutorul celor suferinzi, pentru a ne corecta conduita personală în acord cu valorile vieţii sănătoase şi pentru a lua măsurile necesare funcţionării unor servicii şi prestaţii medicale demne de timpul în care ne aflăm şi de cerinţele persoanelor bolnave. Din acest punct de vedere, vreau să profit de această ocazie pentru a felicita asociaţiile în slujba bolnavilor, ONG-urile şi voluntarii care au creat şi participat la evenimente legate de Ziua mondială a bolnavului. Totodată, ţin să apreciez eforturile actuale deosebite ale Ministerului Sănătăţii, ale domnului ministru Nicolae Bănicioiu pentru îmbunătăţirea condiţiilor de tratament şi de viaţă ale persoanelor afectate de maladii grave. Trebuie să arătăm şi ce este pozitiv, anume faptul că prin venirea actualului titular în fruntea ministerului de resort s-au obţinut o serie de rezultate remarcabile şi remarcate de corpul profesional medical, de societatea românească, în ciuda greutăţilor şi a multitudinii de probleme pe care încă le întâmpină cetăţenii care se confruntă cu sistemul nostru medical.
			Domnul Mircea-Titus Dobre: "Partidul Naţional Liberal este o cascadă de discursuri bombastice şi populiste" Moţiunea depusă de PNL cu privire la modificările din cadrul Ministerului Muncii m-a determinat să cred că această formaţiune politică are nevoie de câţiva parlamentari PSD şi de un ministru competent, să vină şi să le explice textul unei ordonanţe de urgenţă. Care este scopul şi efectele acestei ordonanţe voi arăta şi eu în cele ce urmează. Înainte de toate, trebuie să precizez că atât Inspecţia Muncii, cât şi Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială nu se desfiinţează per se, ci aceste două instituţii se vor comasa sub departamentul numit Agenţia Naţională pentru Inspecţia Muncii şi Securitate Socială. Totodată, personalul angajat al ambelor instituţii îşi va păstra funcţiile, drepturile salariale şi va fi păstrat regimul juridic al fiecărei categorii de personal. În elaborarea acestei moţiuni simple PNL demonstrează, de asemenea, lacune de înţelegere a art. 6 din Constituţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.81/1947 acuzând Guvernul de încălcarea acestui articol. Însă, aşa cum şi ministrul muncii a precizat, personalul Agenţiei este format din demnitar, secretar general, funcţionari publici, funcţionari publici cu statut special şi personal contractual, ceea ce arată negru pe alb că articolul este riguros respectat. La art. 7 al aceleiaşi Convenţii se stipulează că Inspectorii muncii vor fi recrutaţi numai pe baza calităţilor probate de către candidaţi, prevedere care, de asemenea, a fost respectată de Guvernul PSD în elaborarea acestei ordonanţe de urgenţă, dat fiind faptul că în subordinea Agenţiei Naţionale pentru Inspecţia Muncii şi Securitate Socială se va afla Centrul de Pregătire şi Perfecţionare Profesională al Inspecţiei Muncii. Motivele care au stat la baza unificării celor două instituţii sub o singură umbrelă au fost variate, dar cele mai stringente au venit din dorinţa de eficientizare a activităţilor de control asupra angajatorului şi a angajatului, a sănătăţii şi securităţii la locul de muncă. Un alt factor important care a stat la baza acestei decizii este acela că s-au sesizat o serie de cazuri în care persoanele care beneficiau de asistenţă socială aveau şi un loc de muncă pe teritoriul României sau în afara lui. Guvernul PSD îşi doreşte nu doar stoparea acestor abuzuri, ci şi prevenirea lor, iar cele două instituţii reunite au capacitatea de a descoperi mult mai facil cazurile de acest gen. Stimaţi membri ai PNL, este evident acum faptul că a trecut ceva timp de când majoritatea dintre voi aţi mai mers în teritoriu să staţi de vorbă cu primarii şi restul cetăţenilor din circumscripţiile dumneavoastră electorale. Dacă aţi fi făcut-o, aţi fi ştiut ceea ce eu şi Guvernul Ponta ştim deja: există cazuri de fraudă cu fondurile pentru asistenţă socială alocate de la bugetul de stat unor asociaţii care furnizează servicii sociale. De exemplu, în Alba s-a depistat că trei furnizori de servicii sociale au beneficiat de subvenţii din partea Agenţiei Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Alba, dar şi de la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului şi Consiliul Local Alba, fără ca serviciile să fie furnizate persoanelor pentru care s-a acordat subvenţia. Acesta este doar un exemplu din multitudinea de nereguli prezente în teritoriu. Încă un factor care a determinat Guvernul PSD să adopte această decizie este şi semnalul transmis de Curtea de Conturi cu privire la sumele de bani plătite incorect în anii 2012 şi 2013 pentru diverşi beneficiari de asistenţă socială. Concret, s-au oferit ajutoare sociale în valoare de peste 4,5 milioane de lei, ca urmare a nedeclarării de către beneficiari a tuturor veniturilor nete realizate din pensii, indemnizaţii de şomaj, venituri din activităţi comerciale etc. De asemenea, Curtea a sesizat plăţi necuvenite în valoare de peste 4 milioane de lei acordate creşterii copilului, "ca urmare a nesuspendării acordării drepturilor pentru persoanele care au obţinut în acelaşi timp şi venituri profesionale supuse impozitului pe venit". Curtea de Conturi a mai scos în evidenţă şi acordarea ajutoarelor sociale, în valoare de peste 12 milioane de lei, persoanelor care nu erau eligibile deoarece deţineau bunuri ce conduc la excluderea lor de pe listele beneficiarilor. Guvernul Ponta face demersuri pentru a preveni aceste înşelătorii din sistemul de asistenţă socială, iar securitate socială înseamnă exact acest lucru: ca fraudele să nu mai aibă loc şi banii să ajungă acolo unde trebuie, la oamenii care au nevoie de ei. Cât despre incoerenţa şi incapacitatea Guvernului condus de Victor Ponta vreau să reamintesc naţional-liberalilor faptul că din structura sa unii dintre ei bucuroşi au făcut parte, iar restul foarte mult şi-ar fi dorit... Despre incapacitatea de a diminua evaziunea fiscală am două veşti pentru parlamentarii opoziţiei: a. 60% din ponderea evaziunii fiscale este generată la TVA şi, dacă vă mai amintiţi, noii voştri colegi aliaţi, iertaţi şi spălaţi de păcate, PDL-iştii, sunt responsabili de creşterea TVA-ului de la 16% la 24%. Deci, le recomand cu căldură membrilor PNL să îşi regleze conturile între ei. b. 24% din ponderea evaziunii fiscale este generată de munca la negru, fenomen de care Guvernul coerent şi capabil condus de Victor Ponta s-a preocupat deja scăzând CAS cu 5 puncte procentuale. Vă invit, aşadar, în loc să vă opuneţi acestei iniţiative de bună-credinţă, să vă oferiţi votul de încredere ştiind că cele două instituţii îşi vor îmbunătăţi performanţele şi eficientiza metodele în noua Agenţie Naţională pentru Inspecţia Muncii şi Securitate Socială. Dumneavoastră din proprie iniţiativă nu faceţi nimic bun pentru cetăţeni, măcar susţineţi-i pe cei care o fac!
			Domnul Andrei Dolineaschi: "Informatizarea sistemului public" Internetul pare a fi cel mai fierbinte subiect de discuţie în spaţiul public, din ultima perioadă. Un studiu recent arată că gradul de conectare a românilor la spaţiul virtual este mult mai mare decât ne închipuim şi, mai mult, aceşti utilizatori de internet simt nevoia unei implicări mai active a autorităţilor în răspândirea tehnologiei şi mijloacelor de comunicaţie. Studiul "Networked Society - Societatea Permanent Conectată" arată opinia românilor consumatori de internet despre educaţie şi tehnologie, transport, instituţiile statului şi sistemul de sănătate. Toate aceste răspunsuri pot oferi o viziune mai largă asupra realităţii celor ce compun un segment de societate deosebit de activ, ancorat puternic în sistem, plătitor de taxe şi impozite, cu spirit antreprenorial. Nu este de mirare faptul că 81% dintre români, potrivit studiului, cred că tehnologia poate îmbunătăţi viaţa oamenilor şi, mai mult, 75% dintre aceştia consideră că accesul la internet este un factor ce contribuie în mod clar la creşterea economică. În contrast, apare viziunea românilor asupra modului în care Guvernul abordează problema conectivităţii la internet şi accesul la tehnologie. Astfel, 53% dintre respondenţii la studiul "Societatea Permanent Conectată" consideră că lipsa de interes a autorităţilor administrative centrale este un obstacol în calea răspândirii tehnologiei. Fără îndoială, tehnologia guvernează secolul în care trăim. Conectarea la internet şi răspândirea tehnologiei înalte a făcut ca, în doar câţiva ani, societatea românească să se schimbe în mod radical. Consider că este de datoria Executivului, dar şi a Legislativului să schimbe rezultatele studiului prezentat mai sus. Utilizatorii de internet trebuie să simtă că Guvernul nu este un obstacol în calea tehnologiei şi că se poate plia eficient pe realităţile zilei. Fondurile investite până acum în diverse platforme şi portaluri care aveau ca rol apropierea cetăţeanului de aparatul administrativ prin intermediul tehnologiei s-au dovedit ineficiente. De aceea, consider că autorităţile centrale trebuie să coboare în rândul utilizatorilor de internet, să le cunoască nevoile şi cerinţele, iar apoi să pună pe hârtie o strategie coerentă de informatizare a sistemului public, prin care autorităţile statului, de la ghişeu la cabinetul de ministru, să fie mai aproape de cetăţean.
			Domnul Daniel-Ionuţ Bărbulescu: "Reforma fiscală - paşi înainte spre modernizarea şi dezvoltarea României" Noul Cod fiscal a intrat săptămâna trecută în linie dreaptă. Ministerul Finanţelor Publice a finalizat proiectul de lege, proiectul fiind prezentat de Guvern în primă lectură şi supus dezbaterii publice. Reforma fiscală reprezintă cel mai substanţial proiect al anului 2015, într-o Românie aflată în creştere economică, cu fonduri europene deblocate, cu salarii crescute şi instituţii care funcţionează. Măsurile fiscale propuse de Guvern reprezintă catalizatorul creşterii economice şi creării de locuri de muncă, confirmând traseul economic bun pe care România se află. Propuneri ambiţioase, aşa cum sunt: reducerea TVA la toate produsele de la 24% la 20%, scăderea cotei unice la 14%, eliminarea impozitului pe dividende, reducerea contribuţiei de asigurări sociale la angajat de la 10,5% la 7,5%, diminuarea nivelului accizelor la principalele produse energetice, vor duce la noi angajări pe piaţa muncii, la scăderea evaziunii fiscale, la creşterea puterii de cumpărare şi la scăderea generală a preţurilor. Mai mult de atât, prin planificarea multianuală, până în 2019, noul pachet de legi fiscale demonstrează existenţa unei viziuni strategice şi oferă predictibilitatea şi stabilitatea mult dorită de mediul de afaceri, care îşi va putea desfăşura activitatea pe baza unor business-planuri coerente, pe termen mediu cel puţin. Cele trei preocupări principale ale Guvernării PSD - creşterea economică sănătoasă, crearea de locuri de muncă şi atragerea investiţiilor - au stat la baza filozofiei noului Cod fiscal, iar intrarea în vigoare a acestui act normativ va duce la îndeplinirea obiectivului fundamental pentru România: depăşirea mediei Uniunii Europene în privinţa PIB-ului pe cap de locuitor. Numărul de noi locuri de muncă estimate pentru 2016, ca urmare a aplicării noilor coduri, este de circa 325.000. Fie şi dacă luăm în calcul doar acest considerent, ar trebui să mizăm în aula Parlamentului pe dezbateri constructive privind politica fiscală, din partea tuturor formaţiunilor politice. Nu am mari aşteptări de la noul PNL în această privinţă, însă, în cele din urmă, românii ne vor cântări pe toţi la urne.
			Domnul Sorin Constantin Stragea: "Evaziunea fiscală - un fenomen îngrijorător" Aşa cum ştim cu toţii, România are o evaziune în jurul a 7% din PIB, adică 10 miliarde euro. Rapoartele europene estimează însă că economia subterană din România ar fi de aproximativ 40 de miliarde de euro. Evaziunea fiscală este o problemă gravă, o problemă cu care ne confruntăm noi, dar şi o problemă a întregului continent. Faptul că, pe ordinea de zi a Consiliului European de la Bruxelles, principala temă de discuţie a fost combaterea evaziunii fiscale dovedeşte amploarea acestui fenomen, şi, totodată, un semnal că liderii statelor membre vor să reducă drastic pierderile cauzate de fraudele financiare, care se ridică la aproape 1.000 de miliarde de euro în fiecare an, ceea ce înseamnă pentru buzunarul cetăţeanului de rând cam 2.000 de euro anual, aşa după cum arată estimările. Rezolvarea acestei probleme este posibilă numai prin eliminarea breşelor din legislaţie, şi aici trebuie să acţionăm, ca parlamentari, pentru eliminarea portiţelor legislative de eludare a taxelor legale. După cum ştiţi, printre măsurile adoptate până acum de Executiv se numără impozitarea cu 50% a veniturilor obţinute de nerezidenţi, dar şi creşterea pedepselor pentru evaziune. Sunt primii paşi făcuţi în lupta cu evazioniştii. Renunţarea la secretul bancar, ca mecanism de luptă împotriva evaziunii fiscale, este o măsură pe care o susţinem şi noi, dar din păcate mai sunt ţări care nu achiesează la aceste idei, cum ar fi Austria şi Luxemburgul. Comisia Europeană pregăteşte un sistem pentru a facilita schimbul automat de informaţii între autorităţile fiscale cu privire la veniturile indivizilor şi profiturile firmelor, fapt care ar crea un sistem integrat de depistare şi eradicare a fenomenului infracţional financiar în statele membre. Există două mari modalităţi principale prin care se practică evaziunea fiscală pe plan local. Prima sursă este comerţul intracomunitar. Cu alte cuvinte, se cumpără foarte multă materie primă de către un agent economic care nu plăteşte TVA. O a doua sursă este agricultura, care nu intră în circuitul fiscal, din mai multe motive. Printre acestea se numără suprafaţa de teren agricol fărâmiţată. Practic, producţia de grâu sau alte cereale se adună de către intermediari şi intră în flux, dar fără să apară în acte. Cu alte cuvinte, evaziune fiscală 100%. Economia subterană şi evaziunea se hrănesc din TVA enorm. Reducerea TVA la alimente ar putea fi o măsură care va conduce la o stagnare a preţului la alimente, dar ar putea conduce şi la reducerea evaziunii fiscale. Soluţii de combatere a evaziunii fiscale trebuie găsite de urgenţă. Este de datoria noastră, a tuturor parlamentarilor, să facem în aşa fel, încât să diminuăm acest fenomen, efectele fiind benefice românilor şi întregii ţări.
			Domnul Vasile-Daniel Suciu: "Noul Cod fiscal trage preşul de sub picioarele naţional-liberale" Nu s-a pus mare accent mediatic pe această nouă ispravă, dar Guvernul şi ministrul finanţelor publice au prezentat noul Cod fiscal. La aflarea noilor schimbări prevăzute, m-am bucurat, mai ales în contextul în care membrii PNL şi PDL avertizau în timpul campaniei electorale că Guvernul PSD vine cu o tolbă plină de taxe şi impozite. Ei bine, nu a fost să fie. Mai multe taxe şi impozite vor fi, cu siguranţă, într-un posibil Guvern Predoiu, aşa cum a fost şi în cel condus de Boc, pentru că realitatea ne arată că Guvernul Ponta demonstrează curaj, onestitate şi o doză considerabilă de asumare a răspunderii. Îmi amintesc momentele în care prim-ministrul promitea că, imediat ce cadrul fiscal bugetar va permite, va analiza şi iniţia reducerile de taxe şi impozite. Astăzi ne aflăm în fata promisiunilor îndeplinite. Ministerul Finanţelor Publice a lansat în dezbatere noul Cod fiscal, prin care o serie de taxe şi impozite vor fi micşorate în mai multe etape desfăşurate pe parcursul următorilor patru ani. Astfel, printre măsurile de relaxare fiscală se numără reducerea TVA de la 24% la 20% din 2016 şi încă o reducere de la 20% la 18% din ianuarie 2018. Se vor diminua accizele la carburanţi şi la alcool, iar taxa pe stâlp va fi eliminată. Guvernul va micşora cota unică de impozitare de la 16% la 14% din ianuarie 2019 şi va elimina impozitul de 16% pe veniturile din dividende din ianuarie 2016. Bineînţeles că aceste măsuri vor genera un impact negativ în bugetul de stat, fapt deja prevăzut şi consemnat de Ministerul Finanţelor Publice, însă acest rezultat negativ poate fi ajustat cu resursele existente în economia subterană, care, cu ajutorul măsurilor de reducere a evaziunii fiscale, vor putea fi colectate. Afirm acest lucru cu încredere, deoarece evaziunea fiscală a cunoscut o creştere fără precedent odată cu majorarea TVA-ului, operată de Guvernul PDL. Motivul pentru care Guvernul Ponta beneficiază de încrederea mea este acela că interesele oamenilor au avut întotdeauna prioritate pentru membrii cabinetului său. Guvernul Ponta a fost blamat că a adoptat măsuri electorale, dar acest lucru nu l-a oprit din demersurile sale. Guvernul Ponta a promis că va avea constant în vedere elaborarea măsurilor de relaxare fiscală şi a făcut acest lucru întocmai chiar şi atunci când opoziţia acuza că reducerea CAS-ului este o măsura electorală. Acum, datorită faptului că acest Cod fiscal propune măsuri ce vor intra în vigoare treptat pe parcursul a patru ani, opoziţia nu poate acuza că are scop electoral, ar fi jenant chiar şi pentru PNL. De această dată, PNL şi preşedintele, care încă nu s-a distanţat, cum ar fi normal, de partidul său de origine, Klaus Iohannis, au vehiculat ideea că măsurile acestea sunt inspirate din propunerile naţional-liberale. Ei bine, doamnelor şi domnilor, înseamnă că le veţi vota şi în sfârşit vom avea consens politic. Ar fi bizar ca PNL să facă opoziţie ideilor PNL-iste.
			Domnul Ovidiu-Cristian Iane: "Parlamentul, maşina de vot a Guvernului" Statul democratic are la bază principiul fundamental al separărilor puterilor în stat. Aceste trei puteri, legislativă, executivă şi judecătorească, au atribuţii diferite, pentru a împiedica imixtiunea unei puteri în funcţionarea alteia. Cele trei puteri constituţionale nu sunt organizate pe criterii ierarhice, iar între ele nu există niciun raport de subordonare. Atribuţiile instituţiilor mai sus menţionate sunt dispuse în Constituţia României, în mod clar şi concis; conform Constituţiei Parlamentul este "organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării", iar puterea executivă reprezentată de Guvern, care "asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării". Ceea ce, în opinia mea, reprezintă un factor de conflict este neconcordanţa între teorie şi punerea ei în practică. De exemplu, în teorie parlamentarii fac legi, însă în practică parlamentarii depun o serie de iniţiative legislative, dintre care mai puţin de un sfert sunt aprobate, majoritatea sunt respinse sau rătăcesc prin comisiile de specialitate. Încă un exemplu ar fi acela că în teorie Parlamentul este organul legiuitor al statului. În practică, însă, ordonanţa de guvern este instrumentul central de legiferare, ceea ce arată o discrepanţă considerabilă între principiile Constituţiei şi aplicarea lor. Principala scuză folosită de Guvern pentru a justifica necesitatea emiterii ordonanţelor de urgenţă este aceea că Parlamentul este greoi, opoziţia boicotează proiectele de lege etc., însă acest mijloc de legiferare, cu forţa, are un efect negativ asupra societăţii. Aceste ordonanţe de urgenţă sunt adoptate fără a consulta şi părerile specialiştilor din instituţiile nonguvernamentale care activează în domeniul corespunzător şi fără a consulta societatea civilă, fapte în urma cărora ne mirăm că ne-am pierdut sprijinul şi credibilitatea oamenilor. Fiind părtaşi cu bună ştiinţă la acest mod de a guverna, de ce suntem surprinşi de faptul că cetăţenii nu mai au încredere în Parlament? De câte ori a luat Parlamentul o poziţie fermă împotriva măsurilor guvernamentale nefavorabile? De câte ori au sancţionat parlamentarii ordonanţele de urgenţă, adoptate, parcă, împotriva societăţii, echilibrând astfel balanţa puterilor în stat? Punctul de vedere al ministerelor nu este literă de lege, stimaţi parlamentari membri ai comisiilor. Aceste iniţiative au la bază un motiv bine întemeiat, de obicei semnale de la cetăţeni, iar rolul nostru este acela de a propune modificări pentru ca iniţiativele să ajungă în forma ideală pentru a fi adoptate şi astfel să producă efectele scontate. Problema cu care ne confruntăm este cauzată de faptul că, indiferent de guvern sau de majoritatea parlamentară, de peste 10 ani Parlamentul funcţionează ca o anexă a Guvernului. Actualul Executiv a blamat Guvernul Boc pentru că a emis 381 de ordonanţe de urgenţă în perioada 2008-2012, însă şi Guvernul Ponta a adoptat circa 250 de ordonanţe până în prezent. Respect poziţia premierului, aceea de a-şi propune ca maximum 75 de astfel de ordonanţe să fie emise în acest an, dar, din punctul meu de vedere, 75 este un număr prea mare pentru natura acestui demers. Ordonanţele de guvern, stimaţi membri ai arcului guvernamental, se pot adopta numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, pe când ordonanţa de urgenţă a Guvernului pentru modificarea Legii educaţiei, prin care li se permite celor care deţin titluri academice sau ştiinţifice să renunţe la acestea, nu avea un caracter extraordinar, ci era un moft. Stimaţi colegi şi actuali miniştri, Parlamentul există şi are în componenţa sa cel puţin 2-300 de experţi în diferite domenii de activitate. Solicit Guvernului să nu facă un exces de zel emiţând ordonanţe pe bandă rulantă, ci mai bine să elaboreze din timp proiecte de lege ce îşi vor urma cursul natural şi firesc prin circuitul parlamentar, spre dezbatere şi adoptare sau respingere. Elaborarea şi adoptarea legilor fac parte din prerogativele parlamentarilor, şi mai puţin ale miniştrilor.
			Doamna Elena Cătălina Ştefănescu: "Dezvoltarea reţelei de energie regenerabilă" Energia regenerabilă reprezintă un punct strategic pentru sistemul energetic global, dar şi pentru sistemul energetic din România. Plasarea ţării noastre în poziţia de lider regional ţine în mare parte de perspectiva obţinerii independenţei energetice. Acest lucru este realizabil prin politici publice îndreptate spre stimularea investiţiilor în energia regenerabilă. Astfel, potrivit estimărilor oficiale, 4,4 miliarde de euro din fonduri europene au intrat în ţara noastră pentru dezvoltarea sectorului energiilor regenerabile, iar cea mai mare parte din aceste fonduri s-a dus către segmentul destinat investiţiilor în energia eoliană. Sigur că scopul acestor investiţii pe termen lung este independenţa energetică, însă mai aproape de noi se află respectarea angajamentelor faţă de Uniunea Europeană, acoperirea a 24% din necesarul total de energie electrică pentru ţara noastră, pe baza energiilor regenerabile, până în 2020. Un exemplu de succes este parcul fotovoltaic din Sebiş, judeţul Arad. Parcul, cel mai mare din România, livrează de anul trecut energie electrică pentru reţeaua naţională, şi se întinde pe 40 de hectare, urmând ca acesta să se extindă cu încă 150 de hectare în cea de-a doua fază a proiectului. Este clar că România are nevoie mare de mai multe parcuri fotovoltaice precum cel din Sebiş. Este clar că România este obligată să facă eforturi din ce în ce mai mari pentru obţinerea de fonduri pentru investiţii în energia regenerabilă. Şansa României este oportunitatea de a intra pe o piaţă în dezvoltare, cu o cerere foarte mare, cu idei inovatoare şi curajoase. România are o obligaţie să investească în energia verde, pentru a asigura independenţa şi viitorul generaţiilor care vin din urmă.
			Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: "Proiectul de Cod fiscal, o altă minciună a lui Victor Ponta!" Ca de obicei, Victor Ponta dovedeşte cât este de neserios în pragul schimbării majorităţii parlamentare şi pierderii funcţiei de prim-ministru. Propunerile Guvernului PSD privind modificarea Codului fiscal dovedesc disperarea lui Victor Ponta şi a celor care încă îl mai servesc, având în vedere că, sub această guvernare, fiscalitatea a fost maltratată la nivel legislativ, într-o conjunctură în care, dacă nu ar fi furat şi nu ar fi încurajat corupţia, ar fi putut să facă reduceri fiscale semnificative. În noul proiect de Cod fiscal lansat în dezbatere publică, Guvernul Ponta recunoaşte enormitatea greşelilor făcute în timpul propriului act de guvernare. Ceea ce propune Victor Ponta este, şi de această dată, o simplă promisiune şi o nouă dovadă de ipocrizie, vânzând cetăţenilor iluzia reducerilor de taxe şi impozite pentru o perioadă în care oricum nu va mai guverna. Relaxarea fiscală nu este credibilă în condiţiile în care PSD a fost campionul introducerii de taxe noi şi impozite majorate cu care a sufocat mediul de afaceri şi a redus puterea de cumpărare a românilor. PNL a finalizat Capitolul fiscalitate din viitorul Program de guvernare pe care îl va supune dezbaterii publice, aşa cum s-a angajat, cu responsabilitate şi seriozitate faţă de mediul de afaceri şi cetăţeni. Astfel, informăm publicul larg că programul fiscal al PNL este complet diferit, în sensul că o reducere de fiscalitate se va regăsi într-o regândire din temelii a sistemului, spre deosebire de promisiunile false ale PSD. Această revoluţie fiscală pe care PNL o pregăteşte are la bază predictibilitatea, claritatea, debirocratizarea şi eficientizarea sistemului, astfel încât mediul de afaceri să asigure o creştere economică anuală de minimum 5%. Ne propunem, de asemenea, să introducem o cotă redusă de TVA pentru toate alimentele şi pentru alte produse, astfel încât prin această măsură să se asigure creşterea consumului intern, ca factor de stimulare a creşterii economice, alături de investiţii şi de creare de noi locuri de muncă. Avem convingerea că promisiunile PSD sunt produse expirate în care nu mai crede nimeni, aşa cum nu mai crede nimeni în Victor Ponta!
			Domnul Daniel Iane: În România anului 2015, foştii deţinuţi politici şi luptători anticomunişti sunt umiliţi în continuare de statul român. Chiar dacă în cele mai multe cazuri, pensiile lor sunt de 10 ori mai mici decât cele ale torţionarilor lor, foştii deţinuţi politici sunt consideraţi prea costisitori. Ce s-a întâmplat cu promisiunea din campanie a PSD de dublare a indemnizaţiilor acestor persoane care au plătit cu ani grei de temniţă pentru vina de a avea demnitate şi credinţă? În decembrie 2014, Senatul a aprobat un proiect de Lege care stabilea majorarea cu 100% a cuantumului drepturilor persoanelor persecutate din motive politice, precum şi a celor deportate în străinătate sau foştilor prizonieri (potrivit Decretului-lege nr. 118/1990). Atunci am crezut că, într-adevăr, PSD îşi va respecta promisiunea faţă de acei oameni care au luptat împotriva regimului dictatorial. Din păcate, surpriza a venit foarte repede, Guvernul amânând, prin ordonanţă de urgenţă, până în ianuarie 2017 plata indemnizaţiilor la care au dreptul românii deportaţi sau închişi de regimurile instaurate între 1940 şi 1945. Conform datelor statistice, în anul 2009 numărul beneficiarilor acestui decret era 63.259, în 2010 erau 62.178, în 2012 erau 55.901, iar în 2013 mai erau 54.378. În ceea ce priveşte deţinuţii politici, în decembrie 2013 au murit 325, în ianuarie 2014, 400, iar în prezent mai trăiesc doar 3000. În aceste condiţii în care numărul beneficiarilor acestui Decret-lege este în continuă scădere, anul 2017 este foarte îndepărtat pentru aceste persoane în vârstă ale căror venituri sunt foarte mici în raport cu suferinţele îndurate. În şedinţa Comisiei pentru muncă şi protecţie socială din săptămâna care a trecut ar fi trebuit să se discute acest proiect pentru modificarea Decretului-lege nr.118/1990. Spun ar fi trebuit, pentru că a fost amânat, doamna ministru Rovana Plumb plecând chiar înainte de a ajunge la acest punct al ordinii de zi. În expunerea de motive a acestui proiect de lege, Guvernul menţionează că "reparaţiile materiale acordate de statul român semnifică o recunoaştere a eroismului, demnităţii şi curajului patriotic de care au dat dovadă cei care s-au opus dictaturii comuniste. Foştii deţinuţi politici sunt martorii direcţi ai tragediei naţiunii române în timpul comunismului, iar compasiunea şi preţuirea semenilor pentru suferinţele îndurate trebuie să ia inclusiv forma unor reparaţii materiale." În acest sens, sperăm ca Guvernul să înţeleagă necesitatea adoptării acestui proiect cât mai rapid, pentru a avea efectele scontate pentru un număr cât mai mare de beneficiari. Altfel nu putem să nu ne întrebăm când s-a gândit PSD la aceşti oameni, care aşteaptă de atâţia ani ca statul să îi audă şi să îi respecte, în campania electorală, când au propus proiectul, sau când l-au amânat pentru ianuarie 2017?
			Domnul Romeo Florin Nicoară: "Spre o majoritate cu faţa la români" România se află azi pe mâna unei guvernări PSD de conjunctură şi a majorităţii sale, de asemenea, bazată pe o conjunctură şi o farsă politică. Ultimele sondaje demonstrează însă că realitatea politică din România s-a schimbat şi situaţia nu se poate perpetua cu o majoritate lipsită de obiective şi de o identitate clară. PSD insistă prin negocieri subterane, meschine, să-şi păstreze scaunele puterii cu orice preţ. Spunem astăzi cu tărie că populaţia nu mai doreşte la putere un partid care se ocupă doar de rezolvarea intereselor sale de grup. PSD-ul în frunte cu domnul Victor Ponta, a reuşit să transforme Parlamentul României într-o instituţie anexă a Guvernului, prin marionetele sale politice aflate la conducere. Nu există o agendă proprie Parlamentului, ci doar acelaşi şi unic scop de menţinere la putere a familiei Ponta şi a grupului său de prieteni. Această stare de fapt trebuie să înceteze, Parlamentul României trebuie să redevină for de iniţiere şi dezbatere legislativă serioasă, nu să rămână doar locul unde se votează, mecanic, pe bandă rulantă, toate iniţiativele Guvernului. Este nevoie de un alt fel de majoritate politică în Parlament, bazată pe o agendă solidă, care să se cristalizeze în jurul Programului de guvernare al PNL şi al lui Klaus Iohannis, cu faţa la problemele românilor, nu pentru interesele personale ale unor colegi parlamentari migratori. Spre deosebire de PSD, PNL îşi doreşte o majoritate de conţinut, cu un program bine construit, asumat de toţi cei care îl susţin şi care să aibă obiective clare în faţa românilor. Ţara nu se poate guverna de pe o zi pe alta, după stilul Victor Ponta, peticind bugetul la fiecare 2 luni, rupând după bunul-plac acordurile financiare ale României, aruncând în dezbatere propuneri fiscale iresponsabile şi complet înşelătoare, copiate de la alţii. Românii au înţeles că Guvernul PSD - Ponta nu are o agendă publică, ci una strict personală, au înţeles că această guvernare este nocivă pentru ţara noastră. Mesajul din 16 noiembrie de schimbare a modului de a face politică, pentru oameni, nu pentru prietenii de familie, vedem că nu a fost înţeles de premier şi partidul său. Drept urmare, datoria noastră, a Partidul Naţional Liberal, este, în această sesiune parlamentară, de a construi o nouă majoritate care să schimbe actualul Guvern şi să readucă România pe calea normalităţii.
			Domnul Ion Diniţă: "Britanici, nu-i mai denigraţi gratuit pe români!" Atât în nume personal, ca demnitar şi român, cât şi în numele Partidului Conservator, îmi exprim nemulţumirea şi consternarea cu privire la seria de reportaje prezentate în ultimele zile de postul britanic de televiziune Channel 4. Potrivit televiziunii londoneze, românii stabiliţi în Marea Britanie sunt prezentaţi la modul general ca fiind ţigani, cerşetori, oameni care au venit în Anglia doar pentru a beneficia de ajutoare sociale şi alte avantaje oferite de statul britanic. Documentarul de televiziune, denumit "Sosesc românii", a fost deja difuzat în Anglia şi prezintă doar cazuri izolate ale unor cetăţeni români, poveşti care înfăţişează oameni care trăiesc la limita sărăciei, fără un loc de muncă stabil şi fără a se integra în societate. Această acţiune cu vădite accente antiromâneşti este condamnabilă, incorectă şi profund discriminatorie. După cum am mai subliniat şi în alte rânduri, există foarte mulţi români în Regatul Unit al Marii Britanii care s-au integrat exemplar în societate, cu afaceri de succes sau locuri de muncă de top, tineri merituoşi care studiază şi chiar au fost rugaţi să rămână acolo după terminarea facultăţilor. Într-o majoritate covârşitoare, cetăţenii români sunt foarte bine integraţi în societatea britanică, fiind remarcaţi la locurile lor de muncă prin profesionalism şi determinare, realităţi apreciate de către angajatori şi colegi. Mai mult decât atât, am reiterat că reprezentanţii clasei politice şi civice britanice care ne-au criticat pentru că s-au aşteptat la apariţia unui val consistent de emigranţi români ce trebuia să ajungă în Regatul Unit după 1 ianuarie 2014, ar fi trebuit să îşi ceară scuze publice, deoarece prognosticurile lor nu s-au îndeplinit. Din informaţiile oficiale a rezultat faptul că de la începutul anului trecut nu s-a înregistrat un aflux de imigranţi români în Anglia, ridicarea definitivă a restricţiilor asupra accesului pe piaţa forţei de muncă din UE nefiind în măsură să sporească semnificativ numărul românilor plecaţi în ţările occidentale. Reafirm cu acest prilej că astfel de defăimări concertate la adresa românilor, cu referire la implicarea lor în acţiuni de crimă organizată, prostituţie, trafic de persoane şi minori, cerşetorie şi alte delicte, sunt îngrijorătoare pentru armonizarea unor relaţii fireşti între două state ale Uniunii Europene. Aceste articole de presă, care se repetă periodic, cu atacuri nejustificate şi generalizări negative împotriva românilor, aduc grave prejudicii românilor de bună-credinţă din diaspora, dar şi turiştilor autohtoni şi corecţi care vizitează oraşele europene, ei fiind afectaţi în mod nefiresc de aceste denigrări impardonabile. Este evident că documentarul televiziunii Channel 4 nu exprimă imaginea corectă a comunităţii de români din Marea Britanie. De altfel, protestul de duminică al românilor din Londra a relevat că avem nevoie de acţiuni de stopare a acestor prezentări distorsionate ale adevărului, în care românii, în ansamblul lor, sunt răi şi au tendinţe infracţionale. Orice ţară şi orice comunitate din lume are exponenţi care fac excepţie de la regulile de bună conduită morală, socială şi comportamentală, însă a generaliza permanent acest aspect doar împotriva românilor este subiectiv, incorect şi chiar jignitor. Nu în ultimul rând, cred că avem nevoie de o acţiune concertată a autorităţilor române, începând chiar cu preşedintele ţării, pentru a opri astfel de mesaje negative la adresa compatrioţilor noştri din ţările europene, nu doar din Marea Britanie.
			Doamna Liliana Ciobanu: "Statul trebuie să facă mult mai mult pentru prevenirea în rândul tinerilor a consumului de droguri" Din nefericire, adevăratele probleme ale societăţii româneşti, şi în special ale copiilor şi tinerilor noştri, cum este şi consumul şi traficul de droguri sau alte substanţe nocive, sunt prea puţin sau aproape deloc mediatizate în mass-media naţională şi locală. Poate că publicul consumator de presă este interesat îndeosebi de culisele arestărilor oamenilor politici şi de alte subiecte de tabloid, însă vreau să subliniez că nu acestea sunt adevăratele probleme ale României şi ale oamenilor ei. Prea puţin vedem subiecte de interes la televiziuni, prea puţin sunt abordate aspectele reale care-i frământă pe români. Am mai constatat, de asemenea, cu tristeţe, că autorităţile statului se comportă aidoma televiziunilor, ignorând parcă în mod voit temele delicate cu care se confruntă diferitele categorii ale populaţiei. Doresc să atrag astăzi atenţia asupra fenomenului traficului şi consumului de droguri, o "cucerire" nefastă a democraţiei româneşti, un flagel extrem de periculos, asupra căruia autorităţile statului au o putere din ce în ce mai scăzută. Cel puţin aşa arată cifrele oficiale, care indică faptul că a crescut consumul de droguri cu 20%, în ultimul an, în mai multe judeţe ale ţării, şi culmea, chiar în zonele considerate a fi mai sărace, inclusiv în judeţul Giurgiu. Aceste cifre probează teza conform căreia eforturile autorităţilor şi ale specialiştilor în combaterea fenomenului nu au avut până acum rezultatele scontate. Şi mai grav este faptul că a scăzut vârsta de la care copiii din România încep să consume droguri, aceasta fiind în prezent de doar 12 ani. Este înfiorător! Majoritatea acestor copii nu mai pot fi recuperaţi pentru societate şi abandonează prematur cursurile şcolare. Din nefericire, în ultima perioadă au apărut pe piaţa substanţelor interzise o serie de produse noi, care, în multe zone din ţară, s-au dovedit a fi total necunoscute de către responsabilii cu combatere a acestui fenomen agravant. Practic, nici oamenii legii care i-au depistat şi nici medicii chemaţi să-i trateze pe aceşti teribilişti nu au reuşit să identifice ce fel de substanţe le-au dăunat tinerilor consumatori. Realitatea arată că după interzicerea acelor "magazine de vise", fapt reuşit după multe acţiuni şi demersuri legislative, traficanţii şi consumatorii au reuşit repede să se replieze şi să găsească prin lume alte surse alternative, deocamdată necunoscute, aduse mai nou online. Depistarea şi anihilarea reţelelor prin care se introduc substanţe interzise în judeţele ţării sunt operaţiuni complexe, care, chiar dacă sunt finalizate cu operativitate, nu au întotdeauna efectul concret de a stabili vinovăţia traficanţilor şi consumatorilor. Inclusiv în liniştitul Giurgiu s-a răspândit acest fenomen periculos, iar părinţii se plâng, pe la colţuri de stradă şi pe şoptite, că nu mai ştiu ce să se facă cu odraslele lor devenite dependente şi foarte greu de vindecat. Fenomenul traficului şi consumului de droguri este o consecinţă directă a evoluţiei societăţii româneşti. Tentaţia tinerilor, a adolescenţilor, minori sau care au împlinit 18 ani, este mult mai pregnantă în a încerca experienţe noi, halucinogene, cu efecte euforice imediate, decât de a frecventa cursurile şcolare. Aici cred că statul, prin instituţiile abilitate, trebuie să redimensioneze activităţile de prevenire şi combatere, antidrog, să pună mai mult accent pe desfăşurarea acestora în şcoli şi licee, respectiv acolo unde avem segmentul cel mai vulnerabil. Un rol primordial îl au şi cadrele didactice, prin felul în care-şi desfăşoară orele din unităţile de învăţământ, în aşa fel încât să reuşească să capteze atenţia elevilor de a fi prezenţi la cursuri. Nu în ultimul rând, părinţii trebuie să deţină un rol mult mai activ în lupta contra consumului de droguri, deoarece familia este de multe ori neatentă la preocupările copiilor şi scapă din vedere anumite preocupări delicate ale acestora. Un alt motiv pentru care tot mai mulţi tineri români au luat-o pe căi greşite este migraţia părinţilor la muncă în străinătate, care provoacă reale probleme legate de securitate pentru membrii familiei, copiii fiind cei mai afectaţi. Specialiştii susţin că lipsa unui părinte are ca efect apariţia unui sentiment de vinovăţie al copilului, o stare acută de inadecvare personală, iar de aici până la consumul în exces de alcool sau droguri nu mai este decât un mic pas. Copiii şi tinerii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate au tendinţa de a se asocia cu alţi copii aflaţi în aceeaşi situaţie, fapt ce conduce la creşterea incidenţei comportamentelor delincvente. Foarte mulţi părinţi ai acestor adolescenţi şi tineri consumatori mi-au sesizat faptul că sunt puşi realmente în faţa faptului împlinit, în urma acestor dependenţe ale copiilor lor. Ei şi-ar dori să poată interveni în timp util pentru a-i ajuta pe consumatori să scape de aceste deprinderi periculoase, dar pur şi simplu nu ştiu cum să procedeze în acest sens, pentru a stopa fenomenul. Nu ştiu nici ce să facă, şi nici cui să se adreseze efectiv. Din cauza ruşinii că ar putea fi subiect de discuţii, aceşti părinţi, aproape la fel de traumatizaţi ca şi copiii lor dependenţi, ascund o perioadă realitatea, cu speranţa, de cele mai multe ori deşartă, că lucrurile vor reveni la normal de la sine sau că vor putea rezolva problema fără niciun ajutor. Iată aşadar un fenomen extrem de îngrijorător, despre care statul român vorbeşte prea puţin şi, din câte observăm, face la fel de puţin. Avem nevoie să stopăm sau măcar să diminuăm numărul tot mai mare al tinerilor şi copiilor români care consumă droguri, iar acest lucru nu se poate face din birouri şi cu campanii derulate pe internet. Pentru a reuşi însă avem nevoie de eforturi conjugate ale autorităţilor, profesorilor, părinţilor şi societăţii civile, să putem să-i determinăm pe tineri să conştientizeze pericolul fatal la care se expun din simple gesturi teribiliste sau plăceri de moment.
			Domnul Miron Alexandru Smarandache: "Măsurile guvernamentale încep să se resimtă în viaţa şi buzunarele românilor" Din ce în ce mai mulţi români susţin că resimt pozitiv măsurile de creştere a competitivităţii economice şi fiscale adoptate de Guvernul României în propriul nivel de trai, respectiv în buzunarele fiecăruia. Până nu demult, principalul reproş adus conducerii executive a ţării era cel conform căruia creşterea economică înregistrată la modul real de România în ultimii doi ani nu s-ar resimţi în viaţa populaţiei, în procurarea coşului zilnic, în mult dorita îmbunătăţire a vieţii noastre, sub raport financiar. Iată, acum, am constatat din spusele românilor că, încet-încet, măsurile guvernamentale se văd din ce în ce mai mult în creşterea bunăstării materiale a oamenilor şi în sporirea posibilităţilor financiare. Este un prim pas făcut, dar îl consider destul de important, în vederea ducerii la bun sfârşit a programului cu care PSD a câştigat alegerile parlamentare de acum doi ani. De fapt, încă de la învestirea primului Guvern condus de Victor Ponta, în aprilie 2012, principala prioritate a fost repararea nedreptăţilor făcute românilor de guvernele anterioare ale lui Traian Băsescu, precum şi redarea demnităţii morale şi materiale a populaţiei. Remarc cu bucurie că Executivul va continua şi în acest an, dar şi pe termen mediu, proiectele de revigorare economică şi de creştere a calităţii vieţii românilor. Astfel, cota standard de TVA va scădea de la 24% la 20% începând cu 1 ianuarie 2016, şi la 18%, începând cu 1 ianuarie 2018. În aceste zile, sunt în dezbatere publică proiectele de modificare a Codului fiscal şi a Codului de procedură fiscală, care prevăd o serie de decizii menite să uşureze traiul populaţiei, prin ieftinirea unor produse indispensabile. Finanţiştii au propus deja reducerea cotei standard de TVA la 9%, începând cu anul viitor, pentru carne, legume, peşte şi fructe. Acest demers va completa măsura scăderii TVA la pâine şi produse de panificaţie, intrată în vigoare anul trecut, ale cărei efecte pozitive s-au resimţit cu brio atât în economiile populaţiei, cât şi în diminuarea fenomenului evaziunii fiscale. Deciziile amintite ar avea drept consecinţă directă creşterea bugetului naţional, prin recuperarea veniturilor din TVA, contribuţiile sociale, impozitul pe salarii etc., în valoare de 6,4 miliarde lei. În paralel, scăderea TVA va duce la creşterea locurilor de muncă, cu aproximativ 145.000 anul viitor şi încă 75.000 în următorii ani, atât prin crearea unora noi, cât şi prin oficializarea unora din economia ascunsă. Proiectele noului Cod fiscal şi al Codului de procedură fiscală mai prevăd eliminarea impozitului pe construcţiile speciale, începând de anul viitor, precum şi alte măsuri menite să majoreze investiţiile companiilor private, prin creşterea competitivităţii acestora şi a capacităţii lor de absorbţie de pe piaţa muncii. De asemenea, noul Cod fiscal prevede introducerea taxării inverse pentru livrarea de clădiri, părţi de clădire şi terenuri de orice fel, pentru a căror livrare se va aplica regimul de taxare începând cu 1 ianuarie 2016. Este evident că avem nevoie de o nouă legislaţie fiscală, deoarece există o anumită bulversare pe acest palier, rezultată din unele acte normative care se contrazic. Din cele peste 600 de modificări şi completări în Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală aş mai aminti câteva obiective principale, respectiv îmbunătăţirea competitivităţii economiei româneşti în perspectiva intrării în zona euro în anul 2019, realizarea unui climat de afaceri favorabil extinderii investiţiilor private autohtone şi străine, reducerea evaziunii fiscale şi a economiei subterane, întărirea autonomiei autorităţilor locale, eliminarea discriminărilor generate de sistemul fiscal actual, dar şi îndeplinirea obligaţiilor de stat membru al Uniunii Europene prin implementarea legislaţiei europene şi actualizarea acesteia. Trebuie recunoscut faptul că Guvernul PSD şi-a onorat până acum cu brio angajamentele luate, a dat înapoi pensiile şi salariile, a deblocat fondurile europene, a crescut cuantumul indemnizaţiilor persoanelor cu posibilităţi materiale scăzute, a majorat salariul minim şi s-a preocupat de înfiinţarea de noi locuri de muncă şi de atractivitatea investiţională. Acestea sunt lucruri palpabile, reuşite definitive, care, cum spuneam, încep să se resimtă din ce în ce mai substanţial în buzunarele românilor.
			Domnul Miron Alexandru Smarandache: "Problemele salariaţilor ITM Bacău, prezentate instituţiilor abilitate ale statului" M-am adresat oficial ministrului justiţiei, Robert Cazanciuc, precum şi preşedintelui Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, Csaba Ferenc Asztalos, pentru a rezolva problemele ce mi-au fost semnalate de către salariaţii Inspectoratului Teritorial de Muncă Bacău. Aceştia susţin că nu îşi pot primi drepturile băneşti restante din cauza nerespectării unor sentinţe judecătoreşti şi, de asemenea, că ar fi victimele unei situaţii de discriminare. "Subsemnaţii, funcţionari publici în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Bacău, supunem atenţiei dumneavoastră o situaţie care atestă o stare de discriminare şi care în perspectivă s-ar impune a fi înlăturată prin adoptarea unui act normativ (hotărâre sau ordonanţă), care ar conduce la înlăturarea acestei stări şi conturarea unei reparaţii morale. Raportat la perioada anterioară, respectiv de la 1 ianuarie 2004, ce face obiectul acestui memoriu, ne aflăm sub auspiciile Legii nr. 188/1999, în care se stipula că salariul unui funcţionar public este alcătuit din: salariu de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Atribuirea acestor suplimente s-a suspendat prin efectele O.U.G. nr. 92/2004, ulterior nemairevenindu-se asupra acestei suspendări. În această conjunctură, am fost legitimaţi să solicităm aceste drepturi băneşti pentru perioada ulterioară datei de 1 ianuarie 2004 şi până la zi, atât timp cât materializarea acestor drepturi a fost suspendată. Prevalându-ne de faptul că angajatorul are obligaţia de a acorda salariaţilor toate drepturile conferite de lege, iniţial am solicitat angajatorului acordarea acestor drepturi, însă ITM Bacău, prin adresa nr. 10278 din 16 iulie 2008, a respins această cerere, cu justificarea că nu au existat prevederi bugetare şi nici nu au fost alocate credite bugetare de către ordonatorul principal de credite pentru anii 2003-2008. Întrucât răspunsul angajatorului a fost negativ şi pentru că nu am beneficiat de toate drepturile băneşti prevăzute de lege, am fost nevoiţi să ne adresăm, pe calea unei acţiuni civile, instanţei competente, respectiv Tribunalul Bacău, cauza formând obiectul dosarului nr.5275/110/2008. Prin cererea de chemare în judecată am solicitat instanţei obligarea ITM Bacău la plata drepturilor băneşti către noi, reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25% din salariul de bază şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare, de asemenea, în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu 01.01.2004 până la zi, reactualizat cu rata inflaţiei până la data plăţii efective. Sentinţa civilă nr. 403 din 12 septembrie 2008 a Tribunalului Bacău, Secţia comercială şi de contencios administrativ, a dispus admiterea acţiunii formulate de noi şi obligarea ITM Bacău la a achita fiecărui reclamant drepturile salariale reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%, începând cu data de 1 ianuarie 2004, iar pentru cei angajaţi ulterior de la data angajării, reactualizată cu rata inflaţiei, până la data plăţii efective şi, totodată, înscrierea acestor drepturi în cartea de muncă pentru fiecare reclamant. Ulterior acestei sentinţe, a fost declarat de către ITM Bacău recurs împotriva hotărârii instanţei de fond, iar prin Decizia nr. 120 din 13 februarie 2009, instanţa Curţii de Apel Bacău a admis recursul promovat de către ITM Bacău, a modificat sentinţa recurată şi, drept consecinţă, a respins acţiunea iniţiată de noi, ca nefondată. În motivarea apărărilor formulate de noi am invocat existenţa unei practici neunitare, prezentând la acea dată decizii favorabile angajaţilor, emise de către instanţele din Suceava, Galaţi şi Craiova, jurisprudenţa depusă de noi constituind, în opinia noastră, pilonul de rezistenţă în argumentarea temeiului legitim pentru obţinerea acestor drepturi. Din păcate, instanţa Curţii de Apel Bacău şi-a motivat decizia pronunţată pe considerentul că practica judiciară invocată în cauză, doar de la trei Curţi de Apel din România, respectiv Suceava, Galaţi şi Craiova, nu constituie un reper suficient de puternic pentru legitimarea speranţei cu privire la dobândirea unui bun şi pe acela că jurisprudenţa aceasta invocată de noi nu ar avea caracter de constantă. Ulterior pronunţării instanţei de recurs, noi am formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei Curţii de Apel Bacău, cererea fiind soluţionată la Curtea de Apel Galaţi, în dosarul 115/32/2009, ca urmare a faptului că ni s-a admis cererea de strămutare formulată de noi. Curtea de Apel Galaţi a respins contestaţia în anulare, justificând admisibilitatea unei atari cereri numai în contextul limitativ prevăzut de dispoziţiile procedural-civile şi care antamează mai mult aspecte care privesc nelegala îndeplinire a procedurii de citare, la strecurarea unor erori materiale, la omisiunea cercetării unuia dintre motivele de recurs, precum şi la încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă. Reiterăm faptul că, prin analogie, raportându-ne la majoritatea deciziilor pronunţate de instanţele din ţară în speţe similare, constatăm că suntem victimele aplicării unui tratament discriminatoriu, care prin efectele care le-a generat a condus la favorizarea unor funcţionari publici şi la defavorizarea altora aflaţi în situaţii similare. Discriminarea în domeniul exercitării profesiei este statuată de articolul 1 din Convenţia OIM nr. 111/1958, în sensul că aceasta defineşte orice diferenţiere, excludere ori preferinţă, având drept efect suprimarea ori ştirbirea egalităţii de tratament în materie de exercitare a profesiei. Atât noi, promotorii acestui memoriu, cât şi angajaţii din hotărârile menţionate mai sus, în raport de care am invocat ivirea discriminării, suntem cu toţii funcţionari publici. O parte dintre funcţionarii publici, prin natura efectelor hotărârilor judecătoreşti mai sus amintite, beneficiază de suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare în cuantum de câte 25% din salariul de bază, în vreme ce o altă parte din funcţionarii publici, printre care ne numărăm şi noi, nu beneficiază de aceste drepturi, în condiţiile în care identitatea de atribuţii presupune şi identitate de drepturi şi obligaţii. Codul muncii a consacrat pentru toţi angajaţii principiul potrivit căruia pentru muncă şi pregătire profesională egală să fie retribuiţi în mod egal, mai concret spus, dreptul la un salariu egal pentru muncă egală. În raport cu situaţia descrisă mai sus rezultă cu certitudine faptul că suntem ţinta unui tratament discriminatoriu ce trebuie înlăturat prin acordarea acelor drepturi salariale amintite. Având în vedere că au fost epuizate toate căile jurisdicţionale, singura soluţie pentru rezolvarea acestei situaţii o constituie promovarea de către dumneavoastră a unui act normativ cu caracter reparatoriu, care să înlăture şi să rectifice discrepanţele salariale din sistem", se arată în memoriul pe care deputatul Miron Smarandache l-a înaintat Ministerului Justiţiei şi CNCD. Având în vedere petiţia respectivă, am solicitat din partea celor două instituţii ale statului formularea unui răspuns pertinent pentru angajaţii ITM Bacău. De asemenea, am mai cerut corectarea nedreptăţii făcute oamenilor printr-un act normativ cu caracter reparatoriu, şi, totodată, am întrebat dacă funcţionarii publici băcăuani au fost sau nu discriminaţi.
			Domnul Mihai Lupu: "PSD nu respectă nici Constituţia şi nici deciziile CCR" Deşi noi, românii, avem împământenit mai dintotdeauna un vechi proverb: unde-i lege, nu-i tocmeală, iar Constituţia reprezintă legea fundamentală a ţării şi, în consecinţă, aceasta ar trebui respectată întocmai de către toate instituţiile sale publice de bază, culmea ironiei, chiar un Guvern, şi anume Guvernul Ponta, este cel care a promovat foarte multe legi şi ordonanţe de urgenţă, care au fost ulterior invalidate de către Curtea Constituţională, fiind declarate neconstituţionale în integralitate sau parţial. Printre cele mai controversate şi abuzive ordonanţe de urgenţă a Guvernului promovate vreodată de un Guvern al României, Guvernul Ponta, se află, bineînţeles, şi celebra O.U.G. nr. 55/2014, care, în urma sesizării de neconstituţionalitate de către noi, parlamentarii liberali, a şi fost declarată în integralitate neconstituţională, cea care a fost special promovată anul trecut, în plină campanie prezidenţială, de către PSD, pentru a-i crea candidatului său un avantaj electoral evident, prin permiterea migraţiei aleşilor locali timp de 45 de zile şi strângerea, astfel, în ograda PSD, a mii de aleşi locali migraţi de la alte partide. Noi, liberalii, am întreprins numeroase demersuri prin care am demonstrat că o asemenea ordonanţă de urgenţă prin care s-a întrerupt, practic, o lege timp de 45 de zile nu poate fi sub nicio formă legală, sesizând în acest sens Curtea Constituţională şi am arătat, prin rezultatul obţinut, că am avut dreptate. Decizia nr.761 din 17 decembrie 2014 a CCR a admis obiecţia de neconstituţionalitate formulată de noi şi a constatat că prevederile Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2014 pentru reglementarea unor măsuri privind administraţia publică locală sunt neconstituţionale. Mai mult decât atât, Curtea Constituţională a decis şi că Parlamentul, în baza art. 115 alin. (8) şi art. 147 alin. (2) din Constituţia României, republicată, urmează să reglementeze, prin legea de respingere, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2014, pentru a le pune de acord cu decizia Curţii Constituţionale. Dar acest lucru nu s-a întâmplat, deoarece PSD şi aliaţii săi au demonstrat, încă o dată, că nu respectă nici Constituţia, dar nici Deciziile Curţii Constituţionale. Şi susţin acest lucru deoarece ordinul dat parlamentarilor puterii de a respinge amendamentele depuse de PNL la Legea de respingere a O.U.G. nr. 55 privind migraţia aleşilor locali, amendamente care prevedeau ca aleşii locali care au trecut de la un partid la altul să-şi piardă mandatul, conduc în mod clar la ignorarea deciziei CCR. În condiţiile în care aceste amendamente nu au fost agreate, este limpede faptul că PSD a încălcat flagrant decizia CCR, nepermiţând stabilirea în Parlament a măsurilor necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei de urgenţă, iar Legea de respingere a O.U.G. nr. 55 va avea, cel mai probabil, un singur articol, unic, şi anume doar acela de respingere a ordonanţei. În acest sens, vă întreb, domnilor guvernanţi, cum puteţi explica faptul că aţi reuşit să înscrieţi în Cartea Ruşinii Recordurilor Mondiale un astfel de demers halucinant?! Cred că trebuie să vi se repete până înţelegeţi, domnilor, că un asemenea act normativ, cum este O.U.G. nr. 55/2014, unul mai mult decât aberant, abuziv şi ilegal, nu a mai văzut vreodată lumina zilei în nicio altă ţară democratică, în afară de România, iar acesta a fost promovat exact de un Guvern în funcţie, Guvernul dumneavoastră.
			Domnul Mihai-Aurel Donţu: "Domnule Ponta, va fi gata autostrada Comarnic-Braşov până în 2016?" "Dacă nu e gata Comarnic-Braşov în 2016, nu mai candidez", spunea domnul prim-ministru Ponta exact acum doi ani, iar astăzi nu avem nici măcar aprobat acest proiect de către ultimul său Guvern, deoarece Ministerul Transporturilor a decis din nou amânarea, cel puţin până în luna aprilie, a deciziei privind finanţarea autostrăzii Comarnic-Braşov pe Valea Prahovei. Să ne mai reamintim şi faptul că tot domnul Ponta susţinea, la începutul acestui an, ironic sau doar neinspirat, faptul că îşi poate da doctoratul pe tema autostrăzii Comarnic-Braşov şi că ştie în amănunt toate detaliile legate de acest proiect, care este un obiectiv important, strategic pentru România, deoarece, pe lângă faptul că, citez: "are cea mai mare încărcătură de trafic, în 2018 trebuie să avem legată Muntenia de Transilvania şi Moldova, regiunile istorice ale ţării". Cu toate acestea, demararea acestui proiect ba strategic, ba cel mai important, ba vital, este din nou tergiversată şi, mai nou, acest lucru se întâmplă din cauza faptului că a devenit un proiect prea scump, după cum susţine actualul ministru al transporturilor, domnul Ioan Rus, deşi un alt ministru PSD al transporturilor, domnul Dan Şova, susţinea recent cu totul altceva: "Contrar celor prezentate, că ar fi o autostradă foarte scumpă, preţul kilometrului de autostradă de munte la Comarnic-Braşov este unul dintre cele mai scăzute din lume. Am arătat ce s-a construit în SUA, în Germania, în Franţa, în Spania, pe zone muntoase, iar preţul a fost de 2,5 - 3 ori mai mare decât ce am negociat noi pe Comarnic-Braşov, o autostradă de munte care va fi, dacă nu mă înşel, la cea mai mare altitudine din Europa". Cu alte cuvinte, azi se promite şi mâine se amână! Ieri aveam cele mai mici preţuri din lume pentru o autostradă de munte, iar astăzi le avem, din nou, pe cele mai mari posibile. Tot ieri, domnul Ponta nu mai candida dacă autostrada Comarnic-Braşov nu era gata până în 2016, iar astăzi, în 2015, acest proiect rămâne doar la stadiul de iluzie, fiind pentru a treia oară în ultimii zece ani când autorităţile caută soluţii pentru construirea celor 53 de kilometri de autostradă, în concesiune sau parteneriate public-privat. Ţin să atrag atenţia Guvernului Ponta că dezvoltarea economică, turistică, dar şi atragerea marilor investiţii în judeţul Braşov, precum şi cele din regiunea învecinată depind aproape în întregime de această autostradă. În aceste condiţii, domnilor guvernanţi ai Guvernului Ponta, în afară de amânări, declaraţii contradictorii sau ultimative şi promisiuni deşarte, ce speranţe mai pot avea românii, că vor putea circula, în viaţa aceasta, în mod rapid şi decent, pentru o ţară europeană, pe acest tronson de drum Comarnic-Braşov?!
			Domnul Gheorghe Dragomir: "Proiectul noului Cod fiscal în viziunea PSD: promisiuni goale, fără susţinere practică" Proiectul noului Cod fiscal, care ar urma să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2016, şi pentru care premierul Victor Ponta şi-ar asuma şi răspunderea în Parlament, a fost prezentat în şedinţa Guvernului de săptămâna trecută, măsurile propuse vizând, în cea mai mare parte, reducerea sau eliminarea unor taxe şi impozite. Acesta prevede reducerea TVA şi a accizelor pentru carburanţi şi alcool, dar şi introducerea obligaţiei de plată a CAS şi CASS pentru toate persoanele care realizează venituri şi introducerea unui sistem de calcul al impozitelor pe locuinţe ce poate genera creşteri de până la şase ori. Pentru microîntreprinderi, Guvernul Ponta vrea să introducă plata impozitului pe venit în funcţie de numărul de angajaţi. În plus, taxa pe stâlp ar putea fi eliminată. La o primă vedere, măsurile propuse de Guvern în noul Cod fiscal ar urma să producă numai în 2016 o gaură bugetară de peste 16 miliarde de lei. Altfel spus, efortul bugetar va fi unul consistent, în condiţiile în care România va trebui să se încadreze într-un deficit bugetar structural cât mai aproape de 1% din PIB. Ceea ce ne-a fost prezentat sunt doar nişte promisiuni, nişte măsuri nesustenabile, imposibil de implementat de Guvernul condus de Victor Ponta. Codul fiscal este, în acest moment, doar o declaraţie frumoasă, dar goală, fără susţinere practică. Toţi ne dorim ca taxele să scadă, dar din păcate proiectul nu pare unul serios, ci doar încropit în grabă, pe genunchi, fără viziune şi credibilitate. După ce în ultimii doi ani premierul Ponta a introdus peste 30 de taxe noi şi le-a mărit pe cele existente, acum vine în faţa cetăţenilor şi promite să le reducă pe toate şi grămadă: TVA, cota unică, taxa pe proprietate, accize. Costul lor? "Doar" 16 miliarde de lei, echivalentul bugetelor pe anul în curs ale Ministerelor Sănătăţii şi Educaţiei la un loc. Oare de unde va lua domnul Ponta banii pentru această aşa-zisă relaxare fiscală? Din păcate, dacă ne uităm la modelul ultimilor trei ani, răspunsul îl găsim imediat: din taxe noi! Şi asta pentru că Partidul Social Democrat condus de Victor Ponta a fost campionul introducerii de taxe noi şi impozite majorate cu care a sufocat, în ultimii ani, mediul de afaceri şi a redus puterea de cumpărare a cetăţenilor acestei ţări, iar de investiţii străine nici nu mai are rost să pomenim, acestea aflându-se în cădere liberă... Până la acest moment, proiectul noului Cod fiscal nu este însoţit de o analiză care să releve impactul potenţial pe care îl va avea asupra nivelului de trai, creşterii economice, cheltuielilor şi încasărilor bugetare. Mai mult, efectele noului Cod fiscal asupra bugetului ar urma să fie mult mai mari decât se aşteaptă Guvernul, specialiştii din domeniu estimând o gaură de 25 de miliarde de lei numai pentru 2016, primul an de aplicare. "Codul fiscal, la prima vedere: prea bun, prea ca la ţară. Numai pe anul viitor impactul este de 25 de miliarde de lei, nu doar 16 miliarde, cum zice Guvernul, pentru că vor fi efecte de rangurile doi şi trei. Avem nevoie de cofinanţare la proiecte din fonduri europene şi avem nevoie să creştem finanţarea pentru Apărare. De unde? Dacă am fi avut măsuri de colectare, aş fi zis. Gaura e prea mare", a declarat, pentru ziarul Adevărul, consultantul fiscal Gabriel Biriş. Ceea ce premierul Ponta nu a aflat încă este că economia nu poate fi minţită, iar reducerea taxelor trebuie gândită şi aplicată în mod corect, responsabil. În schimb, Programul de guvernare al Partidului Naţional Liberal propune o relaxare fiscală în doi paşi, pentru că este nevoie, în primul rând, de accelerarea reformelor structurale şi îmbunătăţirea colectării, şi abia apoi de trecerea la o progresie controlată a relaxării fiscale. PNL îşi doreşte introducerea unei cote reduse de TVA pentru toate alimentele şi pentru alte produse, astfel încât prin această măsură să se asigure creşterea consumului intern, ca factor de stimulare a creşterii economice, alături de investiţii şi de creare de noi locuri de muncă.
			Domnul Marin Almăjanu: "Administraţia românească are nevoie de o nouă lege a salarizării unice" Doamna ministru al muncii, Rovana Plumb, nu ratează nicio ocazie de a face declaraţii politicianiste despre noua lege a salarizării unitare în sistemul bugetar. În afară de vorbe, Guvernul Ponta nu a venit cu nimic constructiv în acest sens, nu a demarat încă o dezbatere sau consultare publică solidă privind acest act normativ, care ar trebui să se constituie în baza reformei administrative în România. Legea salarizării unitare este mult aşteptată în cadrul unui sistem apăsat de probleme, în care salariaţii cel mai prost plătiţi au cele mai multe responsabilităţi şi pe umerii lor sunt aşezate cele mai dificile şi numeroase sarcini. Nu este pentru nimeni o noutate faptul că în administraţia românească - fac referire mai ales la cea locală - nu există un sistem de recompensare a performanţei, un sistem care să permită ascensiunea profesională onestă, pe merit, şi venituri care să asigure un trai decent pentru fiecare salariat. Fără o reformă salarială care să îndrepte nedreptăţile omniprezente în sistemul de stat, nu cred că vom avea vreo şansă pentru a elimina nepotismul, abuzurile şi, cel mai important, corupţia. Este responsabilitatea Guvernului, a Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale - instituţie care are în subordine un aparat specializat, să trimită în Parlamentul României, până la finele acestei sesiuni, un proiect de lege realist, consistent şi bine structurat, care să fie dezbătut conform procedurii legislative consacrate şi adoptat într-o manieră lipsită de maşinaţii politice.
			Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu: "Evoluţii pe piaţa muncii şi sistemul românesc de educaţie" Cu o adevărată pepinieră de tineri cu capacităţi deosebite, România are şanse uriaşe ca, în următoarea perioadă, să devină o adevărată sursă de specialişti pentru întreaga Uniune Europeană. Pregătirea şi experienţa acumulată de elevii şi studenţii noştri are, însă, o mică legătură cu curricula, cu ce se predă în şcolile, liceele şi universităţile româneşti, un aspect ce ar trebui să îl preocupe pe actualul ministru al educaţiei mai mult decât instalarea în funcţii, pe criterii politice, a unor noi inspectori-şefi sau directori de şcoli. Evoluţia pe piaţa muncii aduce cu sine o serie de modificări cu care sistemul naţional de educaţie trebuie să rezoneze. Este vorba de accent pe activităţi extraşcolare, schimburi de experienţă, internship-uri şi parteneriate în scopul acumulării de cunoştinţe practice în acord cu studiul teoretic. Vorbim despre o nouă viziune educaţională, despre o gândire nouă, constructivă, pe care şi Ministerul Educaţiei trebuie să o îmbrăţişeze. Din păcate, nu văd din partea autorităţilor responsabile nicio schimbare de atitudine, în condiţiile în care puterea controlată de PSD este concentrată pe politizare, în locul promovării persoanelor calificate, cu capacitate dovedită de a reforma sistemul. În timp ce noi ca ţară ne pierdem energia cu lupte crâncene de interese ce nu au nimic în comun cu viitorul generaţiilor tinere, o lume întreagă, în jurul nostru, evoluează. La nivel european, atenţia de care se bucură programele educaţionale inovatoare, chiar şi cele alternative, este intensă, la cel mai înalt nivel, un fenomen care încă se lasă aşteptat în România, unde tinerii care reuşesc profesional o fac, în proporţie de 99%, mulţumită studiului pe cont propriu, al ambiţiei şi al nivelului de inteligenţă ridicat. În tot acest proces, politica devine o frână pentru un sistem care ar trebuie să performeze. Nu cred că prioritatea zero a Ministerului Educaţiei şi a Guvernului era de a organiza, pe repede-înainte, concursuri pentru ocuparea funcţiilor de inspector-şef, ca apoi, directorii din şcoli şi licee să urmeze acestui val de pesedizare a sistemului de învăţământ preuniversitar. Altele ar trebui să fie priorităţile unui ministru anonim, ale cărui singure atribuţii par a fi servirea partidului şi mimarea unui mandat în care nu se întâmplă nimic, dar care, prin lipsa oricărui progres, face mult rău educaţiei, noilor generaţii şi viitorului României.
			Doamna Neviser Zaharcu: "Statul român trebuie să se implice în continuarea cercetărilor arheologice de la cetatea Troesmis" Institutul de Cercetări Eco-Muzeale "Gavrilă Simion" din Tulcea sărbătoreşte în acest an 2.000 de ani de la prima menţionare scrisă a cetăţii Troesmis, un sit arheologic de importanţă naţională şi chiar internaţională din judeţul Tulcea. Sunt 2.000 de ani de la prima atestare documentară a oraşului Troesmis, de către poetul Ovidiu, eveniment dublat şi de împlinirea a 150 de ani de la începutul săpăturilor arheologice de aici. Manifestarea va fi omagiată prin organizarea unui colocviu internaţional, în luna octombrie a.c., cu participarea unor nume sonore în arheologia antică pe plan internaţional, din Germania, Franţa, Bulgaria şi Slovenia. Cetatea Troesmis se află în apropierea localităţii Turcoaia, pe malul Dunării, şi are o suprafaţă de circa 157 de hectare, până acum fiind parţial dezvelite două fortificaţii militare şi o aşezare civilă. Primele cercetări arheologice de aici s-au făcut în anul 1865, la iniţiativa reprezentantului Franţei în Comisiunea Europeană a Dunării, E. Engelhardt, din cetate fiind extrase atunci câteva zeci de inscripţii. Cetatea Troesmis a fost unul dintre cele mai importante puncte de la frontiera Imperiului Roman din sud-estul Europei, aici fiind cantonate legiunile V Macedonica şi I Italica. La sfârşitul domniei lui Marcus Aurelius (161-180 d.Hr.), una dintre aşezări a fost ridicată la rangul de "municipium", penultimul atins de oraşele Imperiului Roman înainte de "colonia". Institutul de Cercetări Eco-Muzeale "Gavrilă Simion" din Tulcea are un parteneriat cu Institutul de Arheologie din Bucureşti şi Academia Austriei, acord ce are drept ţintă cercetarea cetăţii Troesmis şi reconstituirea peisajul antic de odinioară. Arheologii au în plan reconstituirea drumurilor, a spaţiilor locuite, studierea întregului areal, în cadrul unei cercetări reale şi documentate, finanţate exclusiv de partenerii austrieci. Având în vedere aceste considerente, cred că Ministerul Culturii trebuie să se implice în mod direct în a sprijini continuarea cercetărilor arheologice ale cetăţii Troesmis. De asemenea, ar fi interesant de aflat de ce România a oprit cercetările acestui sit important în anul 1977 şi nu le-a mai reluat de atunci. Prin demersul parlamentar înaintat ministrului culturii sper să obţin răspuns şi la întrebarea cu privire la responsabilitatea vandalizării cetăţii tulcene din ultimii ani, având în vedere cantităţile însemnate de piatră luate din acest spaţiu protejat.
			Doamna Neviser Zaharcu: "Strategia naţională pentru sănătate trebuie armonizată cu realităţile din spitale" România are elaborată Strategia naţională pentru sănătate, "Sănătate pentru prosperitate", aprobată relativ recent în Guvernul României, şi considerată a fi cea mai complexă măsură de reformă în vederea atragerii de fonduri structurale în perioada 2014-2020, în cadrul Acordului de Parteneriat aprobat de către Comisia Europeană şi având la bază obiectivele Strategiei "Europa 2020". Strategia "Sănătate pentru prosperitate" are ca obiectiv primordial consolidarea sistemul de sănătate naţional, pentru a răspunde echitabil, transparent şi concret nevoilor privind asigurarea stării optime de sănătate a populaţiei. Documentul îşi propune optimizarea condiţiilor de eficienţă atât ale unităţilor medicale, cât şi a capacităţii manageriale de a atrage fonduri structurale pentru modernizarea sănătăţii româneşti. Dacă tot avem un asemenea document de importanţă strategică, consider că Ministerul Sănătăţii trebuie să prezinte celor din sistemul de sănătate, dar şi populaţiei, adică beneficiarilor, obiectivele principale ale acesteia. Trebuie ca responsabilii din sănătate să acţioneze constat şi pragmatic pentru implementarea acestei strategii, în aşa fel încât să răspundă la modul real nevoilor principalelor probleme de sănătate publică. Mai afirm că Strategia naţională trebuie să conţină prevederi clare privitoare la serviciile de sănătate şi la modalitatea în care se asigură accesul la ele, pentru toate categoriile populaţiei, îndeosebi pentru bolnavii cronici. De asemenea, susţin că este nevoie de redimensionarea sistemul sanitar autohton, pentru a fi aşezat pe nivele de acordare a serviciilor de sănătate. Nu în ultimul rând, consider că trebuie îmbunătăţite colaborările intersectoriale ale Ministerului Sănătăţii, cu impact asupra sistemului sanitar, respectiv cu resursele, investiţiile şi infrastructura.
			Doamna Neviser Zaharcu: "Problemele salariaţilor combinatului Alum Tulcea, prezentate conducerii Ministerului Economiei" Salariaţii SC Alum SA Tulcea au declanşat recent un conflict în combinat, nemulţumiţi deoarece noul contract colectiv de muncă nu a fost negociat aşa cum şi-au dorit cu conducerea unităţii. Sindicaliştii au cerut majorarea salariilor cu minimum 15%, dar conducerea le-a promis doar o mărire de 2%. În final, a avut loc o întâlnire de împăcare, în urma căreia salariaţii Alum SA au renunţat la greva generală, acceptând noile propuneri ale administraţiei. Combinatul Alum Tulcea este singura rafinărie de alumină din România, cu o producţie medie de 500.000 tone. Cea mai mare parte a aluminei fabricate la Tulcea este utilizată de ALRO, pentru producerea aluminiului. În 2009, Alum a fost repornit după un program de modernizare şi retehnologizare început în februarie 2007. Compania a angajat 470 de persoane, iar în prezent numărul salariaţilor a ajuns la 700. Alum a înlocuit o parte din echipamentele existente pentru eficientizarea producţiei şi pentru conformare cu normele europene pentru protecţia mediului. După aplicarea programului de retehnologizare, fluxul tehnologic a fost optimizat, rezultând costuri competitive de producţie. În aceste condiţii, i-am prezentat ministrului economiei, comerţului şi turismului, Mihai Tudose, starea de fapt cu care se confruntă Alum SA Tulcea, întrebându-l în ce mod se poate implica ministerul în situaţii de genul celor relatate mai sus, respectiv să rezolve divergenţele dintre salariaţi şi conducerea Alum SA Tulcea. De asemenea, am subliniat că, deşi este o societate privată, Ministerul Economiei ar trebui să ia unele măsuri de supraveghere, de supervizare a activităţii combinatului tulcean, în vederea evitării apariţiei unor situaţii nedorite.
			Domnul Nicolae Ciprian Nica: "«The Romanians are coming» serveşte interese politice xenofobe" Doresc să îmi exprim solidaritatea cu românii care, în aceste zile, protestează în faţa Channel 4 Londra, ca urmare a difuzării serialului "The Romanians are coming" (Vin românii). Consider că, prin realizarea acestui documentar, televiziunea britanică nu face altceva decât să alimenteze xenofobia, un fenomen aspru condamnat de comunitatea internaţională şi care a produs milioane de victime în secolul care a trecut. Cel mai probabil, difuzarea acestui serial serveşte unor interese politice britanice, ca urmare a faptului că în această primăvară au loc alegeri în regat, iar tema emigranţilor care fură locurile de muncă a devenit un vehicul politic favorit al extremiştilor. Cred că luarea de poziţie a comunităţii de români din Londra trebuie nu doar salutată, ci şi încurajată şi, pe această cale, doresc să salut şi gestul ambasadorului României în Marea Britanie şi al ministrului de externe care au sancţionat, pe căi diplomatice, modalitatea în care românii sunt defăimaţi în serialul "The Romanians are coming". Este de domeniul evidenţei că suntem în faţa unei campanii de denigrare nedrepte şi nejustificate, care nu reflectă nici pe departe realitatea din societatea românească şi nici din cadrul comunităţii de români din Marea Britanie. Îmi exprim speranţa ca viitoarele seriale difuzate de Channel 4 în cadrul producţiei "The Romanians are coming" să nu mai reprezinte o platformă de dezinformare şi manipulare în favoarea unor extremişti care îşi doresc să obţină puterea prin metode reprobabile. Pe de altă parte, consider că umilirea unei comunităţi prin scoaterea în evidenţă a unor excepţii nu reprezintă un demers jurnalistic onest şi am încrederea că această percepţie nu este îmbrăţişată de comunitatea din UK. Fac precizarea că voi remite, în cursul acestei zile, acest punct de vedere şi către Channel 4.
			Doamna Cornelia Negruţ: "Soluţii realiste pentru rezolvarea problemelor creditelor populaţiei în franci elveţieni" În ultimele două luni, la nivelul Comisiei pentru buget din Camera Deputaţilor au avut loc mai multe întâlniri cu reprezentanţii Băncii Naţionale a României, Federaţiei Asociaţiei de Consumatori, Consiliului Patronatelor Bancare, Autorităţii Române Bancare, Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi ai Grupului Clienţilor cu credite în CHF, privind analiza creditelor în franci elveţieni şi găsirea unor soluţii realiste pentru România. Creditele în franci elveţieni (CHF) nu prezintă risc sistemic. Aceste credite au o pondere redusă în PIB (1,4% în cazul României, fiind de 5 ori, respectiv de 7 ori mai redusă decât în Polonia şi Ungaria) şi o pondere scăzută în totalul creditelor aflate în bilanţurile băncilor (4,5%, în timp ce în Polonia şi Ungaria se consemnează niveluri de 3, respectiv 5 ori mai mari). Totuşi, creditarea în CHF prezintă un aspect important - a fost acordată aproape în exclusivitate populaţiei. Ponderea acestor credite se ridică la circa 10% din volumul total al creditelor acordate populaţiei, iar numărul persoanelor fizice care au contractat credite în CHF reprezintă 2,1% din numărul total al debitorilor din această categorie, respectiv 75.412 persoane. Decizia Băncii Naţionale a Elveţiei de renunţare la pragul de 1,2 CHF pentru un EUR, pe fondul măsurilor de politică monetară ale Băncii Centrale Europene (BCE), a dus la aprecierea CHF faţă de RON şi a condus la creşterea serviciului datoriei pentru debitorii în franci elveţieni. Capacitatea de plată diferă în funcţie de caracteristicile debitorilor. Persoanele fizice creditate în CHF nu reprezintă o grupare omogenă. Analiza distribuţiei acestor credite arată o varietate deosebită după destinaţia creditului, volumul creditului, nivelul de venit al debitorilor, gradul de îndatorare al debitorilor şi scadenţa creditului. Sunt caracteristici care demonstrează că există o multitudine de situaţii individuale specifice care pledează pentru soluţii diferenţiate. O singură soluţie generală nu este eficientă din perspectiva rezolvării problemei debitorilor. Soluţii nerealiste pentru România ar putea transforma o problemă care în prezent nu este de risc sistemic (creditarea în CHF), într-una cu risc potenţial asupra stabilităţii financiare. Intervenţia BNR pentru a aduce cursul CHF/RON la nivelul anterior renunţării Băncii Naţionale a Elveţiei la pragul de 1,2 CHF pentru un EUR ar avea consecinţe negative semnificative. Măsura nu ar putea fi menţinută decât pe termen scurt şi cu pierderi importante de rezerve valutare. Ar fi afectate exporturile (cu consecinţe negative asupra creşterii economice şi şomajului) şi s-ar produce un dezechilibru valutar pronunţat. Conversia în lei a creditelor denominate în CHF şi/sau EUR la cursuri diferite de cursul pieţei din ziua conversiei ar putea genera probleme semnificative pentru unele bănci din sistem. Acestea ar avea nevoie de infuzii substanţiale de capital pentru asigurarea nivelului minim de solvabilitate. Soluţii realiste presupun măsuri individualizate, negociate între părţi, soluţia care să menţină ratele lunare în lei aferente creditelor în CHF la un nivel apropiat celui din luna decembrie 2014 reprezintă o opţiune. Conversia creditelor din CHF în lei la cursul zilei şi/sau acordarea de către creditori a unui discount privind cuantumul serviciului datoriei este o altă opţiune. Reducerea temporară a ratei dobânzii la creditele în CHF pentru a recompensa efectul aprecierii CHF este a treia soluţie. De asemenea, Ministerul Finanţelor Publice a iniţiat demersurile în vederea îmbunătăţirii cadrului legal (O.U.G. nr. 46/2004), în scopul facilitării rescadenţării creditelor, inclusiv a celor din CHF, cu sprijin din partea statului (abordare de tip împărţire a poverii - burden-sharing - între creditori, debitori şi stat), având ca efect atenuarea tensiunilor apărute ca efect al evoluţiei adverse a cursului CHF. BNR a iniţiat demersurile pentru a asigura că reglementările prudenţiale sunt adaptate noilor cerinţe ale pieţei financiare. Aprecierea semnificativă a CHF, la începutul lunii ianuarie 2015, a condus la măsuri croite pe particularităţile fiecărui stat. În Polonia recomandările autorităţilor sunt ca băncile să identifice soluţii pentru reducerea serviciului datoriei al debitorilor. Croaţia a introdus un curs de schimb fix faţă de CHF. Autorităţile din Ungaria au preluat în mare măsură efortul gestionării consecinţelor evoluţiei CHF, împrumuturile în această monedă reprezentând circa 50% din creditele contractate de administraţiile locale.
			Doamna Cornelia Negruţ: "Măsuri liberale în noua filozofie fiscală a României" Guvernul a lansat în dezbatere publică propunerile de modificare şi completare a Codului fiscal şi Codul de procedură fiscală, propunând măsuri fără îndoială oportune pentru redimensionarea legislaţiei fiscale şi eliminarea unor contradicţii existente în prezent între diferite ordonanţe şi hotărâri. Salutar şi benefic este faptul că Executivul îşi bazează noua filozofie fiscală a României pe măsuri cu tentă liberală clară, susţinute de deputaţii şi senatorii Grupului liberal-conservator. Elaborarea noii legislaţii fiscale cuprinde peste 600 de modificări şi completări în Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală, previzionate pentru următorii cinci ani. Principalele obiective vizează îmbunătăţirea competitivităţii economiei româneşti în perspectiva intrării în zona euro în anul 2019, realizarea unui climat de afaceri favorabil extinderii investiţiilor private autohtone şi străine, reducerea evaziunii fiscale şi a economiei subterane, întărirea autonomiei autorităţilor locale, eliminarea discriminărilor legate generate de sistemul fiscal actual, precum şi îndeplinirea obligaţiilor de stat membru al Uniunii Europene, prin implementarea legislaţiei europene şi actualizarea acesteia. Este extrem de important că taxa pe valoarea adăugată va fi redusă progresiv, de anul viitor, pentru toate bunurile şi serviciile, de la 24%, în prezent, la 20%. De asemenea, se intenţionează reducerea cotei de TVA pentru carne, peşte, legume şi fructe de la 24%, în prezent, la 9%, începând cu 1 ianuarie 2016. De asemenea, tot de anul viitor va fi introdusă taxarea inversă pentru livrarea de clădiri, părţi de clădire şi terenuri de orice fel, pentru a căror livrare se aplică regimul de taxare. Această scădere a TVA ne va duce în situaţia de a fi, de anul viitor, sub media Uniunii Europene, care astăzi este la 21,5%. Recuperarea veniturilor din TVA, contribuţii sociale şi impozit pe salarii va fi anul viitor de 6,4 miliarde de lei, iar impactul bugetar net estimat este de 5,2 miliarde de lei, din operaţiunile aferente scăderii TVA. În paralel, Guvernul urmăreşte majorarea creşterii economice de anul viitor la 3,6%, precum şi sporirea consistentă a numărului locurilor de muncă, cu 145.000 anul viitor şi cu 75.000 în următorii doi ani. Referitor la microîntreprinderi, care acum se impozitează cu un procent de 3%, Executivul propune ca de anul viitor cele care au peste doi salariaţi să plătească un impozit de doar 1%. Totodată, se vor modifica pragurile pentru încadrarea în categoria microîntreprinderilor, în 2017 la 75.000 de euro, în 2018 la 85.000 de euro şi în 2019 la 100.000 de euro. Este o măsură concretă şi sustenabilă, având în vedere că în prezent, microîntreprinderile însumează în România 78,3% din totalul societăţilor comerciale active, dar au o cifră de afaceri de numai 2,4% din totalul cifrei de afaceri realizate de societăţile comerciale. Forţa de muncă angajată în microîntreprinderi, deci în cele 78,3%, reprezintă doar 14% din totalul salariaţilor din societăţile comerciale care depun bilanţuri contabile, iar 47,2% din microîntreprinderi au înregistrat pierderi nete la sfârşitul anului 2013. Din numărul total al acestor microîntreprinderi, de 498.583, un procent de 56,1% nu au niciun angajat, 20% au un singur angajat şi 23,9% au doi sau mai mulţi angajaţi. Astfel, în urma acestei măsuri legislative, peste 80.000 de microîntreprinderi, care nu înregistrau nici cifră de afaceri şi nici număr de salariaţi, vor rămâne inactive. Guvernul îşi mai propune creşterea numărului locurilor de muncă cu circa 100.000, stimularea pieţei de capital, creşterea interesului din partea investitorilor locali şi străini pentru ofertele publice iniţiale ale companiilor de stat, dar şi stimularea mediului de afaceri. Totodată, accizele vor scădea cu 20% la motorină, de la 1.897 la 1.518 lei, cu 18,62% la benzina fără plumb, cu 15,38% la bere, cu 70% la vinuri spumoase, 77,7% pentru băuturile fermentate, spumoase şi 30% pentru alcoolul etilic. Se mai are în vedere eliminarea din sfera de impozitare atât a ţiţeiului din producţia internă, dar şi a produselor care în prezent se regăsesc la capitolul "Alte produse accizabile", respectiv cafea, bijuterii, confecţii din blănuri, autoturisme. În ceea ce priveşte impozitele şi taxele locale, se va urmări eliminarea discriminării generate de sistemul fiscal actual în funcţie de natura juridică a contribuabilului, în care destinaţia clădirii poate fi rezidenţială sau comercială. Se va întări şi autonomia locală, prin acordarea autorităţilor locale a posibilităţii de a stabili politica fiscală locală, ţinând cont de necesităţile de proiectare bugetară a fiecărei unităţi administrativ-teritoriale.
			Domnul Vasile Varga: "Campania electorală s-a terminat de mult, domnule Ponta!" Îngrijorat că Partidul Naţional Liberal câştigă din ce în ce mai mult din simpatia oamenilor (aşa cum arată ultimul sondaj INSCOP, PNL se clasează pe primul loc, cu 44,2% dintre opţiunile exprimate de votanţi, în creştere faţă de decembrie 2014), domnul prim-ministru Victor Ponta aruncă pe piaţă un aşa-zis Cod fiscal, de fapt o înşiruire de promisiuni fiscale. Simte Domnia Sa, cu siguranţă, că vremea în fruntea guvernului i-a trecut. Astfel, pentru a-şi securiza scaunul de premier, domnul Ponta foloseşte măsurile fiscale ca pe un truc de imagine. De fapt, este vorba despre o luptă pentru interese personale, politice, nu pentru interesul românilor, al micilor întreprinzători şi al economiei. Deşi se clamează faptul că măsurile din Codul fiscal sunt liberale de... formă, pe fond sunt doar texte populiste, care nu pot fi susţinute. Aşa cum domnul Ponta ne-a obişnuit, avem de a face cu măsuri copy-paste preluate din programe liberale, dar asamblate fără sens, fără niciun calcul bugetar serios. Aşa-zisa scădere a taxelor şi impozitelor nu are nicio valoare dacă nu se face şi o reformă structurală, dacă nu se face o reformă a companiilor de stat, iar colectarea dărilor către stat este deficitară. Rezultatul ar fi, de fapt, cheltuieli de miliarde de lei fără acoperire în buget. De fapt, va lua înapoi ce a dat cu alte taxe noi, aşa cum s-a întâmplat deja cu 30 de taxe noi în 2013-2014 (exemplu: taxa pe stâlp). Cu astfel de măsuri, dezastrul este aproape. Pentru că Victor Ponta are o problemă de imagine majoră de care nu poate fugi, recurge la astfel de promisiuni. Fără a avea presiunea unei competiţii electorale, PNL va veni, în scurt timp, cu un program complet de măsuri, coerent şi echilibrat, cu o fiscalitate rezonabil scăzută, dar durabilă.
			Domnul Mihai-Bogdan Diaconu: "România a votat împotriva Rezoluţiei pentru Protecţia familiei, adoptată la Consiliul ONU pentru drepturile omului" În 2014, în data de 26 iunie, la Geneva, a fost adoptată Rezoluţia pentru protecţia familiei în cadrul Consiliului ONU pentru drepturile omului. Iniţiată de 30 de ţări, rezoluţia susţine, printre altele, următoarele: "acţiuni concentrate pentru consolidarea politicilor şi programelor centrate pe familie, ca parte a unei abordări cuprinzătoare integrate a drepturilor omului şi dezvoltării"; "familia are responsabilitatea principală pentru educarea şi protecţia copiilor"; familia este "mediul natural pentru creşterea şi bunăstarea tuturor membrilor săi şi în special a copiilor" şi descrie familia ca fiind "elementul natural şi fundamental al societăţii, care are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului". Ţările care au iniţiat rezoluţia în cauză au dorit să marcheze prin aceasta a 20-a aniversare a Anului Internaţional al Familiei. Ţinând cont de faptul că ea a trecut cu 26 de voturi pentru, 14 împotrivă şi 6 abţineri, nu poate fi decât un semnal clar referitor la rolul important pe care îl are familia în societate. Totuşi, reacţia ţărilor care au votat împotriva acestei rezoluţii ar trebui privită şi ca un semnal de îngrijorare. Amintim faptul că, în timpul dezbaterilor, Consiliul respinsese un amendament care submina această rezoluţie, amendament ce promova conceptul fals de "diverse forme ale familiei", ca opus familiei naturale bazate pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie. Ce reacţie ar trebui să avem noi, politicienii, în acest context faţă de votul reprezentantului MAE la Consiliul ONU pentru drepturile omului? În primul rând, votul negativ al României nu poate fi decât un semnal de alarmă, din moment ce Constituţia acestei ţări, precum şi Codul familiei, nu este în contradicţie cu cele susţinute de Rezoluţia pentru protecţia familiei. Prin urmare, ne aflăm în faţa unei situaţii paradoxale, care ridică multiple semne de întrebare. Cu alte cuvinte, reprezentantul ţării noastre nu a luat în considerare importanţa pe care o acordă cetăţenii români familiei şi valorilor acesteia. Pe de altă parte, acesta a ignorat, cu bună ştiinţă sau nu, realitatea legislativă a acestei ţări cu privire la familie şi, implicit, la căsătorie. Nu în ultimă instanţă, trebuie menţionat faptul că, deşi respectăm poziţia celorlalte ţări prezente la Consiliului ONU pentru drepturile omului referitoare la rolul familiei în societate şi modul în care ea trebuie înţeleasă sau definită, trebuie totuşi să rămânem fideli moştenirii noastre istorice care prioritizează rolul familiei şi înţelege căsătoria drept unirea dintre bărbat şi femeie. Atât timp cât vom rămâne consecvenţi setului de valori acumulate de-a lungul generaţiilor, vom arăta că suntem un stat puternic şi, cu siguranţă, nu va altera, ci dimpotrivă, va întări rolul nostru în cadrul Consiliului ONU pentru drepturile omului.
			Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ: "Barajul de la Lunca Paşcani, o investiţie esenţială, mereu amânată" Nu mai este nicio îndoială că asistăm, peste tot în lume şi, bineînţeles, şi în România, la schimbări dramatice de regim climatic. Astfel, la noi în ţară au avut loc doar în ultimii ani fie secete prelungite, fie, mai ales, inundaţii masive care s-au soldat din nefericire şi cu victime omeneşti. Periodic, în judeţul Iaşi astfel de drame se întâmplă din cauza revărsării râului Siret! Ce este de făcut pentru a veni în ajutor oamenilor tot mai afectaţi de modificările climatice şi mai ales în sprijinul celor loviţi de revărsarea apelor? În primul rând, este nevoie de o supraveghere mai atentă a tuturor bazinelor hidrografice. Tocmai de aceea, aduc din nou în discuţie barajul de la Lunca Paşcani, judeţul Iaşi. După cum am mai spus şi în anii trecuţi, lucrările au început în anul 1985, pe vremea regimului comunist, adică exact în urmă cu 30 de ani, şi au consumat până azi mai mult de 100 de milioane de euro. Scopul complexului hidroenergetic era atât producerea de curent electric ieftin, cât şi protejarea locuitorilor din zonă de desele inundaţii provocate de râul Siret. Din păcate, nu se mai întâmplă nimic la Lunca Paşcani, deşi Hidroelectrica a ieşit de ani buni din insolvenţă, iar Guvernul a promis de mai multe ori bani pentru continuarea lucrărilor. Mai menţionez că proiectul iniţial prevedea ca Hidroelectrica să construiască atât barajul, cât şi centrala electrică. Ulterior, în ecuaţie au intrat şi Apele Române, care şi-au arătat disponibilitatea de a participa la lucrări. Suma necesară finalizării proiectului ar fi, potrivit oficialilor din Guvern, de circa 125 de milioane de euro, adică o sumă considerabilă. În aceste condiţii, în care devine tot mai evident că Guvernului îi va fi imposibil să aloce fie şi o tranşă rezonabilă din această sumă, propun atenţiei dumneavoastră următoarea variantă de lucru: ca proiectul să treacă, în cea mai mare parte a sa, adică îndeosebi în ceea ce priveşte lucrările de regularizare şi de îndiguire, în subordinea Ministerului Mediului. În acest mod, apare posibilitatea fericită de a accesa fonduri europene destinate protejării mediului, atât de necesare pentru deblocarea proiectului. Consider că nu mai avem voie să tergiversăm lucrările de la Lunca Paşcani. Nici vremurile, dar nici vremea nu ne mai aşteaptă! Cu speranţa că măcar de data asta, în prag de primăvară ploioasă, Guvernul României va alege calea cea înţeleaptă.
			Domnul Cornel-George Comşa: "Revizuirea legilor electorale se face în sensul opus democraţiei" În urma unei dorinţe exprese de reformare a legilor electorale, ca urmare a rezultatelor alegerilor prezidenţiale din 16 noiembrie 2014, cetăţenii români îşi doresc să aibă un rol mai important în exercitarea activă a drepturilor democratice. Tinerii, societatea civilă şi întregul electorat român au considerat alegerile prezidenţiale din toamna anului trecut ca fiind un sfârşit pentru modul de a face politică în România şi au apreciat viitorul ca fiind unul al justei şi necesarei participări la viaţa politică a naţiunii. Ca o consecinţă firească a acestor importante schimbări de paradigmă, clasa politică şi-a lua angajamentul ferm în faţa electoratului român de a reforma actuala legislaţie electorală în sensul în care să răspundă revoltei generate de imposibilitatea exercitării dreptului de vot a unor cetăţeni români din străinătate la alegerile din 9 şi 16 noiembrie 2014. În acest context s-au reactivat în spaţiul public idei esenţiale care ar trebui incluse în noile legi electorale. În primul rând, salut şi susţin iniţiativa mai multor reprezentanţi ai mediului academic şi neguvernamental care propun unificarea întregii legislaţii electorale într-un singur Cod electoral care să conţină şi Legea referendumului, o lege ce trebuie normată unitar în ceea ce priveşte pragul electoral la toate cazurile de referendum. Un Cod electoral va facilita acurateţea şi armonia juridică a legislaţiei electorale din România, aliniindu-ne cu majoritatea statelor moderne care au înţeles că un cod unitar asigură claritate, transparenţă şi funcţionalitate în procesul democratic. În al doilea rând, atrag atenţia asupra câtorva teme majore care trebuie incluse în acest proces de reformă, pentru a consolida statul de drept şi a putea lupta în mod consistent împotriva corupţiei şi a cartelurilor politice locale care sufocă majoritatea instituţiilor administraţiei locale şi centrale: Formula electorală majoritară în două tururi de scrutin pentru alegerea primarilor şi preşedinţilor de consiliu judeţean; Limitarea mandatelor la 2 consecutive pentru primari şi preşedinţii de consiliu judeţean; Facilitarea accesului şi oferirea de şanse egale cu reprezentanţii partidelor pentru candidaţii independenţi în procesul electoral prin scăderea numărului minim de semnături care să permită intrarea în cursa electorală, mărirea numărului reprezentanţilor candidaţilor independenţi în secţiile de votare; Introducerea votului prin corespondenţă şi a celui electronic; Reducerea numărului colegiilor electorale la nivelul alegerilor parlamentare şi redefinirea magnitudinii circumscripţiilor electorale; Eliminarea posibilităţii de folosire a practicilor de tip garrymandering în desenarea colegiilor electorale. În al treilea rând, reprezentanţii mediului academic şi societatea civilă au convenit împreună cu Parlamentul asupra unei structuri standard a tuturor priorităţilor de modificare a legilor electorale, asumată de către Parlamentul României în documentul "Principii de bază privind principalele modificări ale legilor electorale în privinţa cărora hotărârile se adoptă cu o majoritate de două treimi din numărul membrilor Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerilor legislative privind legile electorale", aprobată în şedinţa comisiei din data de 19 ianuarie 2015. Cu toate acestea, din cauza corupţiei interne generalizate din PSD, PNL şi UDMR, precum şi a dependenţei totale a parlamentarilor acestor trei mari partide de baronii locali, revizuirea procesului electoral se face de facto în sens invers principiilor enunţate mai sus, adică nu spre dinamizare şi creşterea accesului cetăţeanului de rând la putere, ci pentru inhibarea democraţiei şi consolidarea cartelurilor şi a clicilor politice locale. Atât liderii majorităţii parlamentare, cât şi cei ai opoziţiei susţin în continuare alegerea primarilor şi preşedinţilor de consilii judeţene dintr-un singur tur de scrutin, fără a le limita numărul mandatelor, alimentând corupţia locală şi o ilegitimitate morală a aleşilor locali care sunt votaţi astfel, în general, în minoritate. Mai mult decât atât, partidele parlamentare nu au înţeles nimic din semnalele pe care justiţia română le-a dat în ultimii ani cu privire la faptele de corupţie ale unor aleşi locali, şi astfel dezbat reintroducerea alegerii preşedintelui de consiliu judeţean de către consilierii judeţeni. Această măsură este total contrară principiilor iniţiale pentru care s-a optat, prin alegerea directă de către toţi cetăţenii judeţului. Preşedinţii de consilii judeţene nu trebuie să devină marionetele alianţelor politice de la nivel local şi astfel nu trebuie afectată buna administrare pe termen mediu şi lung a judeţelor. Dacă totuşi se doreşte o creştere a responsabilităţii în administraţia publică, aceasta ar trebui să vină din partea consilierilor locali şi judeţeni, prin legitimarea drepturilor şi îndatoririlor ce le revin funcţiei şi rolului acestora în controlul şi evaluarea activităţii primarului, respectiv a preşedintelui de consiliu judeţean. Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerilor legislative privind legile electorale este presată de comenzile politice ale tuturor partidelor parlamentare, care, în ciuda rezultatului alegerilor din 16 noiembrie şi simbolului acestora, nu au înţeles că mai multă democraţie nu înseamnă furnizarea de monopol aleşilor locali pe căi legale, ci asigurarea unui echilibru între forţele politice, între instituţii şi o mai mare implicare a cetăţenilor în democraţia participativă. Lipsa de dialog şi transparenţă a comisiei, precum şi refuzul de a accepta principalele propuneri privind unificarea legilor electorale într-una singură nu fac decât să pună la îndoială respectarea voinţei populare, nevoia urgentă de reformă în legislaţie şi principiile enunţate de reprezentanţi de seamă ai organizaţiilor profesionale şi mediului academic românesc. Stimate domnule preşedinte Klaus Iohannis, în calitatea dumneavoastră de mediator între puterile statului, precum şi între stat şi societate, vă rog să luaţi atitudine pentru asigurarea respectării voinţei populare în redefinirea legislaţiei electorale şi a exercitării dreptului constituţional de vot al tuturor cetăţenilor. Partidele politice parlamentare au nevoie să fie readuse la masa dialogului cu Preşedintele României şi interpelate cu privire la influenţele pe care liderii locali, şi nu numai, le exercită în fixarea poziţiei partidului cu privire la ceea ce trebuie schimbat în legea electorală şi în cea a finanţării partidelor politice. Daca eşuăm în această primăvară să reformăm cu adevărat legea electorală, practic vom preda România în mâinile aceloraşi găşti locale şi judeţene, care alimentează corupţia de la cel mai mic până la cel mai înalt nivel în politica partinică românească. Vom amâna astfel până în 2020 o eventuală schimbare în bine, aceasta în cazul în care ea va mai avea loc vreodată. Ce şansă mai poate avea un nou partid, cu adevărat curat, în acest climat politic îmbâcsit şi contaminat? Ce şansă mai au instituţiile acestei ţări să respire şi să funcţioneze în interes public, şi nu în interes corupt, de grup? Ce şansă mai au oamenii politici tineri care ar dori să facă bine acestei ţări? Ne aflăm într-un moment de răscruce pentru politica internă şi pentru politica regională şi internaţională, în acelaşi timp. Cu un conflict deschis declanşat de un personaj antidemocratic la estul ţării, cu un desen electoral antidemocratic în interiorul ţării şi cu promovarea unor nonvalori sprijinite de grupuri ilicite în spaţiul public, societatea românească, România este supusă unor riscuri similare cu cele din 1945-1947, când aici se instaura comunismul. Domnule Preşedinte, securitatea naţională şi aderarea completă a României la valorile democratice nu poate fi realizată decât dacă redăm votului puterea sa iniţială, aceea de a decide spre bine şi interesul public, nu înspre corupţie şi oligarhie. Vă rog să vă folosiţi întreaga forţă şi elocinţă în a ataca aceste derapaje antidemocratice din Parlamentul României, unde deputaţi independenţi, ca mine, nu au acces în comisii. Aceasta, pentru a avea încă o ţară la momentul când vecinul oligarhic şi antidemocratic de la Est va încerca să ne contamineze din interior, prin aceşti oligarhi locali care controlează banii publici şi majoritatea parlamentarilor. România are nevoie de democraţie! România are nevoie de dumneavoastră!
			Domnul Cornel-George Comşa: "Prorogarea OUG nr. 84/2014 - lipsă de respect faţă de supravieţuitorii holocaustului şi refugiaţii din Basarabia şi Cadrilater" Am luat act cu mâhnire de decizia Guvernului României de a proroga aplicarea Ordonanţei de urgenţă de Guvernului nr. 84/2014 prin care este oferit un sprijin financiar supravieţuitorilor Holocaustului şi refugiaţilor din teritoriile pierdute de către România în urma Acordului Ribbentrop-Molotov, care şi-au pierdut astfel bunurile şi proprietăţile din teritoriile anexate. Amânarea până în 2017 a aplicării O.U.G. nr. 84/2014 este un gest lipsit de respect faţă de aceste persoane, marea majoritate în vârstă, Guvernul dând dovadă de o lipsă de empatie şi înţelegere a suferinţelor pe care aceşti oameni le-au îndurat în anii regimului legionar şi fascist, precum şi în timpul comunismului. Este inacceptabil ca o ordonanţă de urgenţă a Guvernului să fie prorogată, din moment ce acest tip de documente sunt adoptate doar pentru că există o situaţie de "urgenţă". Oferirea indemnizaţiilor, în sume derizorii de 100 de lei pe an de suferinţă nu reprezintă nicio povară pentru bugetul de stat, în condiţiile în care sunt doar câteva mii de persoane eligibile, iar numărul acestora scade, din păcate, de la an la an. Argumentul că nu ar exista fonduri nu se susţine, este doar o lipsă de voinţă politică a Executivului de a recompensa suferinţele îndurate de către aceşti oameni. Guvernul României trebuie să revină asupra deciziei de prorogare a ordonanţei de urgenţă şi să înceapă oferirea acestui sprijin financiar către persoanele care au suferit atât de mult de pe urma regimurilor totalitare care au condus ţara noastră în deceniile secolului al XX-lea.
			Domnul Cornel-George Comşa: "Scăderea demografică - o problemă pentru securitatea naţională" România, încă de la începutul anilor 1990, suferă de una dintre cele mai grele boli economice şi sociale pe care le poate suferi o naţiune. Scăderea demografică masivă, cauzată de reducerea fertilităţii şi de emigraţia economică extinsă a celor mai bine pregătite segmente ale populaţiei României. Această scădere a început să cauzeze probleme economice, financiare şi sociale destul de grave. Lipsa de reacţie a numeroaselor guverne care s-au perindat pe la Palatul Victoria nu a făcut decât să accentueze această degradare a situaţiei demografice, iar măsurile adoptate în perioada austerităţii Guvernului Emil Boc au dus la eliminarea oricăror stimuli economici pentru creşterea natalităţii. Fertilitatea în rândul femeilor din ţara noastră a scăzut de la 1,83 copii în 1990 la 1,53 copii în 2013, în condiţiile în care rata de reproducere a populaţiei ar trebui să fie undeva în jurul cifrei de 2 copii, conform datelor Eurostat. De asemenea, imigraţia economică şi de altă natură a atins proporţii din ce în ce mai mari în ultimele două decenii, estimându-se că aproximativ 3,1 milioane de persoane au părăsit ţara, o medie de 100.000 de persoane pe an, majoritatea dintre ei bine pregătiţi profesional, conform datelor INS. Pasivitatea statului faţă de această situaţie gravă nu mai poate continua, autorităţile publice trebuie să acţioneze şi să adopte măsurile necesare pentru a evita o hemoragie demografică şi mai accentuată, mai ales a populaţiei bine şi foarte bine pregătită. Acest raţionament este foarte simplu, ţine de sustenabilitatea financiară a statului, de stabilitatea şi dezvoltarea economică a societăţii şi de capacitatea de susţinere a statului social, în special a sistemului de pensii şi a celui de sănătate publică, în deceniile ce vor urma. Este necesar ca statul să adopte noi politici care să stimuleze creşterea fertilităţii, reîntoarcerea în ţară a o parte din populaţia care a emigrat, precum şi să asigure, în limitele posibile, o imigraţie a românilor din ţările vecine. Statul trebuie să susţină financiar familiile tinere care îşi doresc copii şi să le asigure condiţii de locuit adecvate, acces la servicii de sănătate decente şi posibilitatea de a-şi educa copiii în mod corespunzător. Susţin reintroducerea stimulentelor şi ajutoarelor financiare pentru cei care se căsătoresc, pentru cei care au copii şi o introducere a unor stimulente distincte pentru copiii care frecventează şcoala, inducând astfel scăderea analfabetismului, capitol la care suntem pe primul loc în Uniunea Europeană. De asemenea, Guvernul României ar trebui să ia în calcul şi posibilitatea de a stimula imigraţia în România a etnicilor români din statele vecine ţării noastre, în condiţiile în care aceştia nu se bucură de drepturi culturale şi lingvistice reale în acele state. O astfel de imigraţie ar ajuta la ameliorarea scăderilor demografice şi nu ar afecta structura demografică a statului. Aşadar, consider că statul român ar trebui să acţioneze proactiv pentru ameliorarea scăderilor demografice şi să susţină constant şi concret o revenire a trendului pozitiv al creşterii demografice.
			Domnul Cornel-George Comşa: "Uniunea Energetică - o necesitate pentru securitatea europeană şi a României" Aprovizionarea şi transportul resurselor energetice, în special a gazului natural, reprezintă cea mai importantă provocare pe care statele membre şi Uniunea Europeană le au astăzi în domeniul energetic. Dependenţa tot mai mare de resursele energetice din Federaţia Rusă, asociată cu tendinţa pe termen lung de creştere a preţului gazelor, face ca diversificarea surselor de obţinere a gazelor naturale şi interconectarea reţelelor de gaze să fie un deziderat extrem de important pentru securitatea energetică a Europei şi pentru asigurarea unei reveniri economice sustenabile şi stabile. Uniunea Europeană şi statele membre trebuie să investească resurse importante pentru asigurarea construcţiei unei reţele europene de transport al gazelor naturale, scăzând gradul capacităţii de şantaj a Federaţiei Ruse şi crescând securitatea energetică a cetăţenilor europeni. Trebuie să realizăm că, aşa cum spunea şi Donald Tusk, dependenţa crescută de resursele energetice ruseşti duce la scăderea coeziunii interne dintre statele membre şi afectează comunitatea de securitate europeană şi nord-atlantică. Este esenţial ca Uniunea Europeană să îşi asigure o mai mare diversitate a surselor din care obţine resursele energetice, precum şi o mai mare integrare a politicilor, infrastructurii europene de transport şi import-export a acestor resurse. De asemenea, este important ca solidaritatea europeană să fie aplicată şi în domeniul energetic, asigurând astfel furnizarea, în caz de nevoie, a unor resurse de urgenţă statelor care nu mai primesc resurse din partea furnizorilor externi. Stabilirea preţului gazelor ar trebui să reprezinte încă un punct important pe agenda noii strategii energetice a Uniunii Europene. Modalitatea prin care Federaţia Rusă a reuşit să diminueze coeziunea europeană şi să şantajeze anumite state ale UE a fost prin practicarea unor preţuri diferite pentru statele europene, în funcţie de interesele geopolitice şi de relaţia bilaterală. Această politică a Rusiei şi lipsa de reacţie unitară la nivel european au dus la posibilitatea ca anumite state să fie şantajate energetic de către aceasta, iar statele mari să nu intervină datorită preţurilor avantajoase pe care le-au obţinut de la Gazprom. România are un interes direct în realizarea şi aplicarea Uniunii Energetice Europene din două motive foarte simple: 1. Încă importă o cantitate mare de gaze naturale din Rusia şi plăteşte unul dintre cele mai mari preţuri pentru gazul importat. Este în interesul nostru să plătim mai puţin pentru gazul importat şi să avem o stabilitate a livrărilor; 2. Pe termen mediu şi lung, România are potenţialul de a deveni exportator de energie, în special din rezervele energetice din Marea Neagră, astfel că avem nevoie de o reţea europeană de transport integrată care să poată permite acest export de resurse energetice. Având în vedere aceste aspecte, consider că este important ca România să susţină în continuare strategia energetică a Comisiei Europene şi să sprijine acţiunile Uniunii Europene de a răspunde corespunzător problemelor ce ţin de securitatea energetică. De asemenea, politica de bandwagoning a Ungariei în relaţia cu Federaţia Rusă trebuie atent supervizată, iar România trebuie să solicite partenerilor europeni să convingă Ungaria să renunţe la această această politică, care nu dovedeşte decât slăbiciune statală şi lipsă de viziune politică.
			Domnul Cornel-George Comşa: "De Ziua Internaţională a Limbii Materne să nu uităm de românii din străinătate" În 21 februarie am celebrat Ziua Internaţională a Limbii Materne, o sărbătoare care are ca scop promovarea limbilor materne, diversitatea culturală şi multilingvismul. Adoptată de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite încă din 1999, Ziua Internaţională a Limbii Materne ar trebui să ne reamintească nu numai de diversitatea lingvistică şi culturală care caracterizează Europa şi întreaga umanitate, ci ar trebui să ne aducă aminte şi de suferinţele celor care nu pot să se exprime în limba maternă şi să îşi educe copiii astfel. Zeci de mii de vorbitori de limbă română ca limbă maternă din Bulgaria, Serbia, Ungaria, Ucraina şi din regiunea secesionistă Transnistria nu pot sau întâmpină mari greutăţi în încercarea lor de a-şi păstra moştenirea culturală şi lingvistică, de a vorbi în public limba română şi de a-şi da copiii la şcoli cu predare în limba română. România oferă drepturi importante minorităţilor naţionale, în încercarea de a le ajuta să-şi păstreze şi să-şi promoveze patrimoniul cultural propriu, precum şi alte drepturi lingvistice în comunităţile în care o minoritate etnică este preponderentă. Din păcate, statele din jurul nostru nu oferă nici măcar drepturi minimale pentru minorităţile etnice şi culturale, încălcând de multe ori drepturile constituţionale pe care aceştia le au în statele-gazdă şi încercând permanent să îi asimileze. În Bulgaria, românii de pe malul bulgăresc al Dunării încă întâmpină greutăţi în a-şi educa copiii în limba maternă, iar autorităţile locale şi naţionale susţin un proces deliberat de asimilare a minorităţilor. În Serbia, românii din Voivodina şi alte regiuni din vestul acestei ţări se bucură, cel puţin legal, de folosirea limbii române în şcoli şi administraţia publică. Dar autorităţile sârbe susţin în continuare limitarea acestor drepturi şi uneori apelează la coerciţie şi ostracizare socială pentru a forţa înscrierea copiilor în şcolile cu predare în limba sârbă. De asemenea, autorităţile sârbe şi Biserica Ortodoxă a Serbiei atacă constant bisericile creştin-ortodoxe, refuză să elibereze autorizaţii de construcţie pentru noi biserici şi nu intervin atunci când comunităţile românilor sunt atacate de grupuri şi indivizi aparţinând unor formaţiuni naţionaliste sau neofasciste. În Ungaria, comunităţile româneşti din apropierea graniţei cu România nu sunt cu adevărat reprezentate în organismul naţional care reprezintă minorităţile naţionale, reprezentantul acestei comunităţi nefiind un etnic român. De asemenea, accesul la unităţi de învăţământ în limba română sau care să aibă cursuri de limba română este limitat, mulţi etnici români din Ungaria preferând să-şi trimită copiii la şcoală în oraşele de graniţă din România. În Ucraina, în urma schimbării de putere de la începutul anului 2014, legea care stabilea limbi regionale oficiale, printre care şi limba română în nordul Bucovinei, a fost aproape abrogată. De asemenea, autorităţile naţionale din Ucraina au fost acuzate că urmăresc să limiteze accesul românilor la educaţie în limba maternă şi că recrutează cu preponderenţă noi soldaţi din rândul minorităţilor naţionale. În Transnistria, cele 2-3 licee de limbă română, insule de latinitate într-o mare slavă, sunt supuse unor atacuri constante din partea autorităţilor secesioniste. Transportul şi importul de cărţi şi manuale în limba română este interzis, iar aparatul de poliţie din Tiraspol agresează profesorii şi elevii liceelor în limba română. Având în vedere cele de mai sus, consider că este esenţial ca România să acţioneze mai eficient pentru asigurarea drepturilor lingvistice şi culturale ale comunităţilor de români din proximitatea României. Este datoria noastră să îi ajutăm pe aceşti români să îşi păstreze moştenirea culturală şi să ajutăm la dezvoltarea ei. Legislaţia europeană privind drepturile minorităţilor etnice ne oferă suficiente instrumente şi argumente pentru a convinge statele vecine să ofere drepturi egale şi să respecte drepturile lingvistice ale românilor de pe teritoriul lor.
			Doamna Camelia-Margareta Bogdănici: "Spitalele publice din România au nevoie de voluntari!" Este arhicunoscut faptul că tot mai multe cadre medicale părăsesc sistemul sanitar pentru o viaţă mai bună în străinătate. Deficitul de personal medical adânceşte cu fiecare zi care trece situaţia dificilă în care se află spitalele publice din România. Este nevoie ca Ministerul Sănătăţii să elaboreze un set de politici publice coerente care să încurajeze tinerii absolvenţi de medicină sau alte specialităţi conexe să desfăşoare activităţi de voluntariat în spitalele publice. Acest lucru ar aduce un dublu beneficiu sistemului. Pe de o parte, ar acoperi temporar lipsa de cadre medicale din sistemul sanitar şi, în acelaşi timp, ar da posibilitatea tinerilor absolvenţi de medicină sau alte specializări conexe medicinei să dobândească experienţa profesională de care vor avea mare nevoie atunci când se vor angaja în sistem. Vă mărturisesc faptul că am iniţiat chiar de la începutul mandatului meu de deputat mai multe demersuri către Ministerul Sănătăţii, prin intermediul cărora am sesizat faptul că nu este reglementat cadrul necesar care să permită desfăşurarea activităţilor de voluntariat în secţiile clinice din spitalele publice, cu excepţia secţiilor UPU-SMURD. Am subliniat de fiecare dată avantajele pe care le oferă această posibilitate. Tinerii absolvenţi de medicină trebuie încurajaţi să intre sub această formă în sistem, chiar dacă nu au promovat examenul de rezidenţiat. Altminteri, investiţia statului în educaţia de şase ani a acestor tineri este pierdută. Aceştia se pot angaja în domenii care nu au nicio legătură cu medicina, iar sistemul îi pierde definitiv. Supraaglomeraţia din spitalele publice, lipsa medicilor şi a asistenţilor medicali reprezintă două argumente puternice care susţin soluţionarea urgentă a acestei probleme. Legea nr. 78/2014 privind reglementarea activităţii de voluntariat în România prevede la art. 4 litera b) că "activitatea de voluntariat poate fi desfăşurată în domenii precum: arta şi cultura, sportul şi recreerea, educaţia şi cercetarea, protecţia mediului, sănătatea, asistenţa socială, religia, activismul civic, drepturile omului, ajutorul umanitar şi/sau filantropic, dezvoltarea comunitară, dezvoltarea socială". Este îmbucurător faptul că sănătatea se află între domeniile în care se pot desfăşura activităţi de voluntariat, însă la nivel practic, în momentul de faţă nu se poate efectua voluntariat în spitalele publice, cu excepţia secţiilor UPU-SMURD. Aşa cum spuneam mai sus, cadrul legal există, însă este nevoie ca Ministerul Sănătăţii să elaboreze un set unitar de politici publice, care să permită tuturor spitalelor să dezvolte programe de voluntariat şi să îşi deschidă larg porţile pentru a primi voluntari. Experienţa dobândită într-un spital public oferă voluntarilor numeroase beneficii, cum ar fi: posibilitatea de a-şi perfecţiona şi dezvolta cunoştinţele şi abilităţile personale, de a învăţa lucruri noi şi de a-şi forma deprinderi utile pentru viitorul loc de muncă. Găsirea unui loc de muncă după absolvirea studiilor este o piatră de încercare pentru proaspeţii absolvenţi de Medicină, deoarece majoritatea angajatorilor urmăresc selectarea unor persoane cu o anumită experienţă în domeniu. Voluntariatul, ca experienţă practică, poate completa cunoştinţele teoretice dobândite în cadrul programelor formale de studiu. Dincolo de beneficiile pe care le oferă voluntariatul unei persoane în ceea ce priveşte dezvoltarea educaţiei şi formarea profesională, activitatea de voluntariat contribuie şi la creşterea solidarităţii sociale.
			Domnul Eugen Tomac: La sfârşitul lunii iunie, Republica Moldova a semnat la Bruxelles Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. România a fost primul stat care l-a ratificat, fiind şi cel mai important şi de încredere partener al Chişinăului în acest proces. Documentul reprezintă, în primul rând, speranţa românilor din Basarabia la un un viitor civilizat şi prosper, în interiorul familiei europene. La doar şapte luni de la acel moment festiv desfăşurat în capitala europeană, situaţia politică de la Chişinău este cel puţin îngrijorătoare. Cu o situaţie economică delicată şi un cabinet de miniştri minoritar, adus la guvernare cu voturile deputaţilor comunişti, drumul european al Republicii Moldova este în pericol. În această perioadă extrem de dificilă pentru Chişinău, România a fost absentă. Pe cale de consecinţă, deciziile din capitala statului vecin vor trebui să ţină cont de acum încolo şi de condiţiile impuse de Vladimir Voronin. Repet, toate acestea s-au întâmplat din cauza lipsei de reacţie a autorităţilor de la Bucureşti. Prin urmare, fac apel, stimaţi colegi parlamentari, la responsabilitate şi implicare pentru viitorul european al Republicii Moldova. Românii de peste Prut fac parte din corpul naţiunii române şi merită sprijinul necondiţionat al statului român.
			Domnul Eugen Tomac: "O nouă eră social-politică în România" Declaraţia pe care o aduc astăzi în atenţia dumneavoastră reprezintă apelul membrilor Forumului Românilor din SUA şi Canada pentru o Românie Nouă. Preocupaţi de soarta ţării din care au fost nevoiţi să plece, aceştia s-au reunit în cadrul unei organizaţii care îşi propune să stabilească un plan de acţiune ambiţios în vederea cooperării şi îmbunătăţirii situaţiei din România. Şi asta pentru că înstrăinarea i-a învăţat că ţara trebuie apărată şi promovată cu orice preţ. Iar singura soluţie este cooperarea activă cu Europa şi consolidarea parteneriatului cu SUA. Situaţia politică actuală cere românilor din occident să adopte o nouă atitudine. De aceea, membrii Forumului Românilor din SUA şi Canada pentru o Românie Nouă solicită Guvernului să promoveze în posturi de răspundere oameni necompromişi, să elimine şi să evite elementele corupte şi sicofante, să controleze uneltirile politice şi economice ale fostei nomenclaturi, să pregătească tineri pentru conducerea ţării în viitor, să contribuie la păstrarea identităţii naţionale a poporului român, să-i reprezinte pe toţi românii, indiferent unde s-ar afla, să militeze pentru România întreagă, să sprijine minorităţile etnice româneşti din ţările vecine, să identifice liderii români din străinătate şi să colaboreze cu ei în probleme de reprezentare şi de interes reciproc. Întru susţinerea acestor idei, Forumul Românilor din SUA şi Canada pentru o Românie Nouă îşi exprimă disponibilitatea şi dorinţa de a conlucra cu autorităţile române, pentru a facilita legăturile ţării cu cancelariile occidentale şi pentru a stimula refacerea morală, social-politică şi economică a României. Este un proces greu şi de durată. Dar nu este imposibil. Sunt convins că împreună putem asigura ţării un destin mai bun!
			Domnul Ion Marocico: "Marşul Demnităţii" Duminică a avut loc la Kiev "Marşul Demnităţii", manifestare care a adus în stradă zeci de mii de ucraineni, alături de importanţi lideri europeni, pentru a marca un an de la încheierea violenţelor din Piaţa Independenţei, soldate, din păcate, cu numeroşi morţi şi răniţi. Acum un an, Maidanul adăuga o nouă simbolistică aspiraţiilor poporului ucrainean şi-i oferea determinarea necesară pentru a alege un drum care s-a dovedit a nu fi deloc uşor, iar dorinţa de libertate a fost liantul celor care au înfruntat gerul şi autorităţile de atunci pentru a face posibilă schimbarea. Comemorarea victimelor Revoluţiei "Demnităţii" a arătat că "Ucraina este Europa" şi că pentru a face faţă provocărilor, în acest context regional deosebit de complex, întreaga Europă trebuie să rămână unită. Solidaritatea nu devine un principiu golit de conţinut, pentru că acţiunile principalilor oficiali europeni demonstrează susţinere pentru un stat ucrainean democratic, suveran şi independent, în graniţele sale recunoscute. O Ucraină puternică şi stabilă reprezintă o garanţie pentru consolidarea securităţii în această parte a Europei. De aceea, trebuie să acţionăm împreună pentru a nu mai permite încălcări ale dreptului internaţional şi pentru a lăsa popoarele să-şi decidă singure viitorul. În primul rând al marşului, preşedintele Petro Poroşenko şi prim-ministrul Arseniy Iatsenyuk i-au avut alături pe preşedinţii Lituaniei, Dalia Grybauskaite, Poloniei, Bronislaw Komorowski, Republicii Moldova, Nicolae Timofti, Georgiei, Giorgi Margvelashvili, Slovaciei, Andrej Kiska, precum şi pe cel al Consiliului European, Donald Tusk. Acestora li s-au alăturat numeroşi alţi oficiali europeni, dar şi zeci de mii de simpli cetăţeni ucraineni pentru care pacea, libertatea şi demnitate au greutatea realităţii pe care o trăiesc zi de zi. Imensul steag ucrainean purtat la acest marş, rugăciunea pentru pace, momentul de reculegere păstrat şi lumânările aprinse în memoria victimelor de la începutul anului trecut au completat manifestările organizate la Kiev. În acelaşi timp, în estul ţării, la Harkov, în timpul marşului pentru pace la care participau sute de persoane, un atentat cu bombă avea să facă noi victime... Înţelegând mai mult ca oricând nevoia de pace din Ucraina şi dimensiunea umanitară a conflictului, condamn, în numele comunităţii de ucraineni din România, continuarea violenţelor din ultimele zile, inclusiv după negocierile de la Minsk, şi îmi exprim speranţa că se va ajunge, cât mai curând posibil, la încetarea focului în zonele estice.
			Domnul Răzvan-Ionuţ Tănase: "Recunoştinţa Guvernului pentru eroii noştri" Nu am ştiut, nu ştim şi poate nu vom şti niciodată să ne cinstim eroii şi să le răsplătim curajul şi determinarea. Este o concluzie personală, susţinută însă de toţi cei care apreciază cu adevărat sacrificiile revoluţionarilor noştri. Deşi Legea nr. 341/2004 a reprezentat o importantă modalitate de recunoaştere a meritelor celor care au avut puterea de a înfrunta cu mâinile goale un regim aspru şi inuman, iată că, la câţiva ani, aceasta este modificată în defavoarea eroilor, a celor care au scris istoria ţării cu propriul sânge, dorind să ne ofere nouă, generaţiilor care am urmat, dreptul la o viaţă liberă şi demnă. Astfel că, în perioada în care oamenii se bucurau de vacanţă şi sărbători de iarnă, Guvernul lucra pe genunchi la o nouă ordonanţă, arătându-şi preocuparea pentru ceea ce înseamnă domeniul legislativ şi bunul mers al lucrurilor în România. Aşa a fost emisă Ordonanţa nr. 95/2014, prin care Executivul a considerat de cuviinţă că este necesar să restrângă drepturile şi beneficiile acordate până la acel moment revoluţionarilor atestaţi oficial. Reacţia acestora nu a întârziat să apară şi s-a concretizat prin ample proteste, atât în ţară, cât şi în faţa sediului Guvernului, cerându-se corectarea erorilor şi respectarea Legii nr. 341/2004. În zadar au încercat oamenii să-şi facă ascultate nemulţumirile, pentru că astfel de manifestări nu-i mai impresionează de mult pe mai marii noştri. Respectivul act introduce un nou titlu, acela de "luptător cu rol determinant" care se atribuie doar celor care au avut acţiuni revoluţionare până în 22 decembrie 1989, iar aceste acţiuni au fost în localităţi în care în urma confruntărilor au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute până la fuga dictatorului. De asemenea, este necesară obţinerea unui nou certificat, condiţionată de îndeplinirea anumitor criterii stabilite prin lege şi de avizul favorabil din partea comisiei parlamentare de specialitate. Odată cu aprobarea noilor norme metodologice de aplicare a Legii recunoştinţei, a fost modificat şi numărul oraşelor-martir, în consecinţă doar: Timişoara, Caransebeş, Cugir, Sibiu, Lugoj, Târgu Mureş, Cluj-Napoca şi Bucureşti mai fac parte din această categorie. În concepţia Executivului, "ora face diferenţa" şi reprezintă cel mai important criteriu în deosebirea corectă a falşilor revoluţionari de cei care au luptat cu adevărat împotriva regimului comunist. În fond şi la urma urmei, problema este reprezentată de persoanele care au obţinut certificate, deşi nu au avut niciun fel de contribuţie în cadrul evenimentelor marcante din decembrie '89. De aici şi până la restricţii absurde şi aberante a fost doar un singur pas, şi în loc să îşi canalizeze atenţia pe instituţiile care se ocupă de emiterea certificatelor de revoluţionar, a ales calea cea mai simplă, prin care nu face altceva decât să-i sacrifice pe adevăraţii eroi. Astfel că, odată cu noile reglementări, oraşul-martir Braşov a devenit istorie, deşi în zilele de 22-25 decembrie aici au fost ucise peste 60 de persoane - ora 12:10 face diferenţa între a fi sau a nu fi martir. Constat cu dezamăgire că se doreşte rescrierea istoriei într-un mod grosolan, prin legi şi ordonanţe, iar faptelor şi oamenilor care au contat cu adevărat nu li se mai atribuie niciun fel de importanţă. Dacă în ultimii 25 de ani guvernanţii şi-au demonstrat prin fel de fel de mijloace comportamentul indiferent faţă de revoluţionari, iată că nu se dezic de aceste practici nici la momentul actual, insistând să-şi manifeste bătaia de joc prin diverse proiecte, iar în loc să recunoască şi să răsplătească sacrificiile făcute de mii de persoane, aleg să le umilească şi să le retragă avantajele materiale, atât lor, cât şi urmaşilor. De ce trebuie să-şi caute şi să-şi găsească dreptatea la CEDO? S-au sacrificat în primul rând pentru România, şi noi ar trebui să fim cei care le recunoaştem aceste merite, nu instituţiile de la nivel european la care apelează când tu, stat roman, îi nedreptăţeşti. Nu vreau să cred că dorim să minimalizăm acţiunile celor care au avut tăria să lupte pentru libertatea unui popor îngenuncheat, sperând într-un viitor mai bun. De aceea, consider că este de datoria noastră să acţionăm ferm şi să modificăm acest act în momentul în care va intra în dezbatere în Camera Deputaţilor. În acest mod, le vom oferi revoluţionarilor noştri încrederea că sacrificiile lor nu au fost zadarnice, şi ne păstrăm încă statutul de ţară democratică pentru care ei şi-au riscat viaţa în decembrie '89.
			Domnul Răzvan-Ionuţ Tănase: "Nivelul pensiilor din România" Nivelul pensiilor din ţara noastră nu este un subiect de care se îngrijorează doar persoanele în vârstă, deşi la prima vedere pare o temă care nu ar avea de ce să se regăsească încă printre principalele preocupări ale tinerilor. Totuşi, mulţi dintre aceştia sunt alături de părinţii sau bunicii lor, şi gândindu-se la viitor critică aspru sistemul de pensii din România, care se află în colaps şi se îndreaptă cu paşi fermi spre faliment. Luând în considerare statisticile de la momentul actual şi privind pe termen lung avem motive de îngrijorare, deoarece la începutul anului 2060, un salariat va trebui să susţină 1,5 pensionari, ceea ce se va reflecta într-o valoare foarte scăzută a veniturilor încasate de vârstnici. Însă nu acest aspect doresc să îl dezbat astăzi, deoarece l-am semnalat în trecut, în speranţa implementării de măsuri care să vizeze creşterea natalităţii şi susţinerea sistemului public de pensii. Din păcate, problemele din această arie nu sunt de domeniul trecutului sau viitorului, ci ne lovim de ele şi în zilele noastre, din cauza nivelului scăzut al veniturilor pensionarilor. Sunt românii noştri, stimaţi guvernanţi, oamenii care au muncit din greu o viaţă întreagă şi care acum, la vârste onorabile, sunt răsplătiţi cu sărăcie, nesiguranţă şi umilinţă-nesiguranţa zilei de mâine şi umilinţa de a primi printre cele mai mici pensii din Europa. 160 de euro, atât este pensia medie în România, de aproape 20 de ori mai mică decât în Luxemburg. Şi Italia, Franţa sau Spania stau mult mai bine la acest capitol, pensiile fiind de aproximativ 5 ori mai mari decât în România. Sunt cifre bine-cunoscute şi de oficialii noştri, dar, din păcate, par că nu-i interesează din moment ce paşii către rezolvarea situaţiei se fac mai mult înapoi. Două legi şi o ordonanţă schimbă doar datele problemei, nu şi rezultatul, iar asigurările că pensiile nu sunt în pericol în anul 2015 nu-i încălzesc pe cetăţenii care se gândesc cu îngrijorare dacă din 2016 vor mai avea ce să pună pe masă, cu ce să se întreţină sau să îşi cumpere medicamente. 3.347.000 de oameni, adică 65% dintre pensionari au venituri care nu depăşesc 1000 de lei, iar 24% dintre ei au o pensie care nu depăşeşte 500 de lei. V-aş întreba, stimaţi reprezentanţi ai puterii, dumneavoastră consideraţi că este demn ca o ţară europeană să nu dea doi bani pe bătrânii ei, sau credeţi că recentele măsuri care au vizat această categorie a populaţiei sunt suficiente? Răspunsul l-am primit, dar nu de la dumneavoastră, ci de la vârstnicii noştri cu care discut foarte des atunci când mă deplasez în teritoriu. Cu toţii îmi spun acelaşi lucru: că au ajuns să trăiască într-o stare de mizerie, nu-şi mai pot permite să achite facturi sau să-şi cumpere tratamentele necesare. În câteva cuvinte: simt din ce în ce mai acut ignoranţa statului şi nepăsarea celor cărora le sunt de folos în anii electorali, cum a fost cel care tocmai s-a încheiat. Nu mi-am propus să critic iniţiativa care a vizat mărirea pensiilor, ci, din contră, apreciez această măsură, însă doresc să atrag atenţia asupra faptului că este insuficientă în raport cu gravitatea problemelor care vizează veniturile bătrânilor din România. În primul rând este nevoie de implementarea unei strategii ale cărei efecte să se manifeste pe termen lung. Majorările temporare nu fac altceva decât să amâne un final nefast, ce va afecta una dintre cele mai vulnerabile categorii ale societăţii, vârstnicii, care după ce au trudit o viaţă întreagă, susţinând prin munca lor veniturile altor persoane, au ajuns să fie marginalizaţi şi amăgiţi cu 50-100 de lei în plus la remuneraţiile lunare. Sunt conştient că respectivele probleme nu se pot rezolva de pe o zi pe alta, iar în momentul de faţă nu putem discuta despre creşteri semnificative în cazul pensiilor, dată fiind actuala situaţie economică, însă ceea ce nu pot accepta este indiferenţa faţă de cauzele care ne-au adus în această situaţie: risipirea banilor publici şi toleranţa pentru rata scăzută a natalităţii. Din păcate, mai toate guvernele care s-au perindat în ultimii ani şi-au arătat interesul pentru pensionari doar prin simple declaraţii, fără a se remarca prin acţiuni concrete care să se reflecte în creşterea calităţii vieţii persoanelor de vârsta a III-a. Tocmai din acest motiv vă solicit să luăm urgent măsurile corespunzătoare, astfel încât pensionarii să poată duce o viaţă cel puţin decentă, iar lipsa banilor să devină ultima lor grijă. Este de datoria noastră să le asigurăm o bătrâneţe liniştită.
			Doamna Eleonora-Carmen Hărău: "Combaterea eficientă a evaziunii fiscale ca politică publică liberală" Nevoia de resurse pentru derularea activităţilor statului şi, nu în ultimul rând, nevoia de a inspira cetăţenilor încrederea că trăiesc într-un stat de drept au determinat ca fiecare Guvern care a preluat gestionarea ţării în România ultimilor 25 de ani să se refere la combaterea evaziunii fiscale. Între dorinţă şi putinţă stau însă politicile economice inteligente şi determinarea de a instaura domnia legii. Până acum, acestea au cam lipsit. Analiza evoluţiilor evaziunii fiscale în România conduce la concluzia că metodele de a o combate eficient derivă din identificarea şi înlăturarea motivelor din care aceasta apare şi este atât de greu de combătut, şi anume: Fiscalitatea mare aduce cu sine scăderea încasărilor, inclusiv prin evaziune. Exemplul recent al introducerii supraaccizei la combustibil a dovedit scăderea drastică a masei de impozitare prin descurajarea consumului celor care tranzitează teritoriul românesc şi prin alunecarea în subteran a unor fluxuri economice. Prin urmare, politica fiscală trebuie concepută ca un instrument sustenabil de stimulare a economiei, de jalonare a obiectivelor de strategie economică pe termen mediu şi lung, şi nu trebuie pusă la remorca politicii bugetare sau aruncată în războaie politicianiste cu mize exclusiv electorale, aşa cum procedează Guvernul Ponta. Lipsa de predictibilitate a politicilor fiscale determină actorii economici, asaltaţi adeseori de desele modificări ale politicii fiscale, aflaţi în imposibilitatea de a le face faţă, să încerce să eludeze legea. De aceea, PNL are determinarea de a instaura un pact fiscal pentru cel puţin 10 ani, în care condiţiile generale de fiscalitate să nu se modifice. Statutul şi salarizarea funcţionarilor care lucrează în ANAF trebuie să fie adaptate importanţei sociale a acestora. De asemenea, în sistem nu trebuie să mai aibă acces persoane fără cunoştinţe profesionale temeinice. Lupta cu marii evazionişti şi cu specialiştii lor reclamă, în Ministerul Finanţelor, existenţa unor profesionişti desăvârşiţi. Contributorul, simplu cetăţean sau antreprenor, trebuie tratat ca un partener, nu ca un sac de bani din care statul se poate servi după bunul plac, abuzând de poziţia sa de forţă cu sechestre, executări silite etc., înainte chiar ca faptele să fie trecute prin filtrul justiţiei. Sentimentul unora dintre antreprenorii cu care m-am întâlnit în această perioadă este că sunt trataţi de către decidentul public fie ca sac de bani, fie ca sac de box... Stimularea conformării voluntare pe baza unor bonusuri acordate celor bun-platnici nu a fost în atenţia decidentului public niciodată în ultimii 25 de ani. S-au acordat însă, de nenumărate ori, scutiri clientelare de debite fiscale, construind în mentalul colectiv un orizont de aşteptare nesănătos, al amnistierilor care vin din când în când. Pe de altă parte, celor care plătesc corect si la timp, li s-a transmis sistematic mesajul că statul nu le apreciază eforturile. Schimbarea atitudinii in aceasta problemă, inclusiv demararea campaniilor publicitare susţinute pentru promovarea conformării voluntare, este foarte importantă. Însă pentru toate acestea este necesar un Guvern liberal responsabil, în niciun caz condus de către un premier care are practicanţi ai evaziunii fiscale în propria familie, aşa cum se pare că este prim-ministrul Victor Ponta.
			Doamna Eleonora-Carmen Hărău: "Antreprenorii români trebuie să devină fermentul dezvoltării durabile" În ciuda oprobiului public la care a fost supus statutul omului de afaceri în România pe parcursul anilor de nesfârşită tranziţie la economia de piaţa funcţională, există şi în societatea românească un cvasi-consens asupra faptului că antreprenorul este, ca peste tot în lume, un individ harnic, inventiv şi curajos. Din păcate, statul român, slab şi corupt, a împins cu inconştienţă capitalul românesc în zona infracţională, acelaşi stat, trezit parcă dintr-o lungă hibernare, îl trimite acum la închisoare, prin instituţii ca DNA, DIICOT etc., pe care nu poţi decât să le feliciţi. Dincolo de nevoia firească a oricărei societăţi democratice ca orice infractor să fie pedepsit, nu putem să nu recunoaştem că, la momentul acesta, naţiunea română este pradă dificultăţilor pe care un capital autohton solid le-ar putea opri, ca paravan naţional, în confruntarea cu anumite interese antinaţionale pe care în mod firesc le manifestă uneori capitalul străin. Vinovăţia politicului este enormă, iar PNL va lua măsuri de redresare. Modificarea Legii finanţării partidelor se impune cu necesitate pentru a se crea premisa onestităţii decidentului public. Politica liberală va crea cadrul concurenţial propice consolidării capitalului naţional onest, înlăturând sistemul falimentar al achiziţiilor publice cu licitaţii direcţionate oneros, eliberând astfel energiile creatoare ale celor mai harnici şi mai curajoşi români, antreprenorii! Ei vor trebui provocaţi şi stimulaţi să devină în acelaşi timp cei mai responsabili români, construind o legislaţie fiscală echilibrată, cu accent pe conformarea fiscală voluntară, cu bonus şi/sau malus acordate în funcţie de comportamentul real, nu clientelar.
			Doamna Eleonora-Carmen Hărău: "Doar cetăţenii harnici ai unui stat corect pot construi o ţară" Elaborarea programului economic pentru viitoarea guvernare a PNL a creat ocazia unor dezbateri care au antrenat cercetători, jurnalişti economici, şi, mai ales, comunitatea oamenilor de afaceri. Parcursul acesta devine, după părerea mea, destul de anevoios, în condiţiile în care, din dorinţa explicabilă în sine de a contrapune un material programatic de ţinută intelectuală programelor PSD, facem greşeala de a ne însuşi limba de lemn politică a activiştilor de stânga. Inflaţia de termeni sofisticaţi, împrumutaţi din limbi străine parcă pentru a ascunde lipsa de conţinut şi pentru a îmbrăca neadevăruri şi mistificări nu va greva programul liberal. În buna regulă jalonată de preşedintele Iohannis şi validată de români la urne, politica liberală trebuie să dea conţinut cuvintelor autentice româneşti ca: hărnicie, cinste, corectitudine. Iar îmbunătăţirea comportamentului social trebuie să înceapă cu clasa politică! PNL va acţiona programatic şi în fapt pentru a facilita accesul fiecărui individ, "prin sine însuşi", în clasa mijlocie, cu condiţia ca el să muncească cinstit şi susţinut şi să respecte legea! Nu trebuie să ne temem să le vorbim românilor despre nevoia de hărnicie, cinste şi corectitudine la fiecare nivel al societăţii româneşti, noţiuni în afara cărora nu poate funcţiona niciun program din lume, oricât ar fi de profesionist şi de vizionar! Un proiect de ţară nu este proiectul unui om sau al unui partid, ci este proiectul unei naţiuni. Acum avem însă şansa istorică de a ne aduna, sub auspiciile unui altfel de regim prezidenţial, naţiune şi politicieni liberali, ca unic partid naţional, pentru a ne construi ţara, ca pe un loc bun de trăit, nu ca pe un hub...
			Doamna Eleonora-Carmen Hărău: "Evaziunea fiscală, pericol la adresa siguranţei naţionale" Economia subterană, evaluată la un procent de peste 30% din totalul economiei româneşti, constituie o zonă de infracţionalitate care atrage şi foloseşte ilegal nepermis de multe resurse. În plus faţă de aspectul imoral, neetic şi lipsit de echitate faţă de toţi aceia care respectă legea, fenomenul sustragerii de la plata impozitelor şi a taxelor constituie, în ultimă analiză, o ameninţare la adresa evoluţiei şi chiar a siguranţei statului. Motivele din care evaziunea generată prin ascunderea în subteran a unor importante fluxuri economice este un pericol la adresa siguranţei naţionale şi a statului de drept sunt următoarele: Un stat care nu are capacitatea să determine respectarea legii pentru unul din trei actori economici, se dovedeşte un stat slab, tratat ca atare de din ce în ce mai mulţi cetăţeni, prin contagiune. De aici şi până la abandonarea unor reguli elementare ale democraţiei, la eludarea masivă a legilor, distanţa este foarte mică. Un stat necompetitiv din punct de vedere economic care, în plus, din cauza neplăţii taxelor şi impozitelor are din ce în ce mai puţine resurse pentru politici sociale de susţinere a unor obiective sociale ca natalitatea, îşi compromite viitorul. Sănătatea şi educaţia, îndelung subfinanţate de către un stat evazionist, vor determina multe generaţii de cetăţeni bolnavi şi neperformanţi din punct de vedere al pregătirii profesionale, incapabili să se înscrie social pe traiectoria succesului, individual şi ca naţiune. Apărarea ţării, în acest context complicat, cu război la graniţă, devine problematică în absenţa fondurilor necesare dotării şi susţinerii unei armate performante. Investitorii serioşi autohtoni sau străini nu vor accepta să devină infractori şi vor sta departe de statele în care evazioniştii fac legea, transferându-şi capitalurile în zone unde statul corect, cu decidenţi publici oneşti, are capacitatea să impună domnia legii. Pentru toate aceste motive, PNL va trata în viitoarea sa guvernare combaterea marii evaziuni fiscale până la limita acceptată în toate statele lumii, respectiv la un procent cu o singură cifră, respectiv evaziunea măruntă, cu rol de supapă socială.
			Doamna Eleonora-Carmen Hărău: "Strategia de dezvoltare a României, punctul de pornire al Programului economic liberal" Capacitatea foarte redusă a actualului guvern de a colecta taxele şi impozitele dovedeşte mari carenţe organizaţionale în sistemul Ministerului de Finanţe şi, totodată, falimentul subordonării politicii fiscale nevoilor identificate de politica bugetară. Guvernul Ponta încearcă disperat să acopere nevoile bugetare, reinventând fiscalitatea fără măsură, fără studii de impact, bulversând predictibilitatea sistemului şi planurile de afaceri ale investitorilor. Taxele şi impozitele ar trebui să jaloneze obiectivele de dezvoltare strategică a României, să fixeze proporţii stimulative sau inhibitoare, în funcţie de interesele şi ţintele de dezvoltare pe termenele de referinţă descrise. Dar Guvernul Ponta nu are strategie naţională de dezvoltare, nu are programe multianuale şi bâjbâie ca legat la ochi prin labirintul dezvoltării, ţinându-se de pereţi! Cum altfel se poate numi desfăşurarea activităţii naţionale pe baza unui buget anual, şi acela rectificat de 3 ori, cum s-a întâmplat în anul 2014?! Politica economică liberală va folosi toate avantajele competitive ale României, construindu-i viitorul pe coordonatele agriculturii, industriei alimentare, turismului, energiei, economiei circulare, tehnologiilor IT şi industriilor creative. Competitivitatea românească, aflată acum în mare dificultate, deoarece se bazează exclusiv pe resursa umană prost plătită, va fi stimulată sub aspectul creşterii productivităţii muncii în IMM-uri şi prin buna guvernanţă corporatistă. Din păcate, lipsa unei strategii naţionale de dezvoltare va avea influenţă asupra programelor europene de finanţare şi asupra alocărilor sectoriale de fonduri europene deja negociate pentru perioada 2014-2020. Soluţia liberală identificată pentru a diminua efectul negativ este mărirea gradului de absorbţie a fondurilor europene.
			Domnul Radu Zlati: "Domnule ministru, demisia!" Îmi voi permite să mă adresez, în scurta mea alocuţiune, domnului ministru al educaţiei naţionale, Sorin Mihai Cîmpeanu. Apelez la acest procedeu deoarece domnia sa, în ciuda promisiunii făcute cu ocazia învestirii sale, nu a binevoit să vină în faţa Comisiei parlamentare pentru educaţie, cercetare, tineret şi sport nici măcar pentru a-şi promova propriile iniţiative legislative. Domnule ministru, prin CV-ul dumneavoastră îmi păreaţi, la prima privire, omul cel mai potrivit pentru a ocupa fotoliul de ministru al educaţiei naţionale, minister care a avut, de-a lungul istoriei sale, conducători de talia unui Spiru Haret, Titu Maiorescu sau Nicolae Iorga. Cel mai potrivit, în mod sigur, după aprilie 2012, adică în perioada generic numită a guvernelor Ponta. Într-adevăr: rector al unei universităţi prestigioase şi preşedinte al Consiliului Rectorilor, mi se părea că prezenţa dumneavoastră în clădirea de pe General Berthelot reprezintă o garanţie a faptului că învăţământul românesc se află pe mâini bune. Se pare că am fost naiv. În fapt, semnătura pusă de către dumneavoastră în josul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94 din 2015 a spulberat orice speranţă anterior învestită în cel care ar fi trebuit să asigure neutralitatea conducerii Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice. În loc să luaţi în considerare cele ce trebuie făcute pentru binele învăţământului românesc, dumneavoastră aţi girat, sub semnătură proprie, un dar ignobil făcut şefului de guvern şi aliatului de moment al partidului care v-a propus pentru funcţia pe care momentan o ocupaţi. Şi anume, prin modificarea unei prevederi din Legea educaţiei naţionale aţi permis premierului Ponta să îşi repare onoarea şi să scape de oprobriul public generat de scandalul unei lucrări de doctorat asupra căreia foruri ştiinţifice şi marea parte a opiniei publice din România îşi manifestaseră anterior serioase îndoieli privind paternitatea textului. Domnule ministru, presupun că modificarea unei legi organice în folosul exclusiv al unui om, fie şi acela prim-ministru, nu a fost iniţiativa dumneavoastră. Nu mai puţin, prin acordul dat pe respectivul text, dumneavoastră sunteţi tot atât de vinovat pe cât sunt de vinovaţi autorii din umbră ai iniţiativei. O iniţiativă pe care, sper, Parlamentul nu o va lăsa să treacă, respingând-o prin vot. De aceea, domnule ministru, deoarece săptămâna aceasta va fi discutată respectiva ordonanţă de urgenţă atât în comisia de specialitate a Camerei, cât şi, sper, în plenul acesteia, vă invit cu respect, dar şi cu fermitate, fie să solicitaţi chiar dumneavoastră respingerea paragrafului din OUG prin care titlurile de doctor se pot retrage la solicitarea celor care le posedă, fie să vă prezentaţi demisia de onoare din funcţia pe care, acceptând să fiţi omul bun la toate al premierului Victor Ponta, aţi dezonorat-o.
			Doamna Maria Grecea: "Proiectul de Lege privind traducătorii şi interpreţii judiciari - un nou eşec al Ministerului Justiţiei" Ministerul Justiţiei a elaborat Proiectul de Lege privind traducătorii şi interpreţii judiciari, o propunere contestată de practicienii din domeniu. Această iniţiativă este vădit abuzivă şi neconstituţională, fiind de natură a restricţiona activitatea acestei categorii profesionale. Adoptarea propunerii va determina încetarea activităţii pentru numeroşi interpreţi sau traducători. Reglementarea acestei profesii este necesară, însă elaborarea normelor trebuie făcută cu responsabilitate, întrucât rezultatul afectează peste 40.000 de persoane, dar şi cetăţenii care apelează la serviciile acestora. Aparent noua lege se doreşte a fi o implementare a legislaţiei europene, cu scopul de a asigura o calitate adecvată a serviciilor şi un statut corespunzător pentru practicieni, eliminând o serie de confuzii şi abuzuri. Însă, în forma în care este prezentat spre dezbatere publică, proiectul de lege prezintă multe disfuncţionalităţi, prin prevederile abuzive şi prost gândite pe care le cuprinde. Astfel, printre principalele probleme identificate, amintesc: costurile suplimentare inutile care vor trebui suportate de către traducători şi interpreţi, va genera birocraţie şi scandal cu ocazia constituirii uniunii şi va genera un vid legislativ în materia traducerilor care nu sunt destinate uzului în sistemul judiciar. Am primit numeroase sesizări din partea practicienilor, prin care aceştia îşi exprimă nemulţumirea faţă de conţinutul prevederilor din proiectul legislativ, indicând limitări ale dreptului la muncă, menţinerea echivalenţei între calitatea de traducător şi aceea de interpret, de aici obligaţia traducătorului de a activa ca interpret, dar şi prevederile neclare referitoare la relaţia cu notarii publici. Neclară este şi situaţia traducătorilor pentru anumite limbi considerate rare, unde nu se reuşeşte reglementarea, prevederile art. 5 din proiect, unde se menţionează utilizarea unor persoane de încredere, demonstrând eşecul iniţiativei Ministerului Justiţiei. Aceeaşi problemă legată de limbile rare o întâlnim şi în materia examenului pentru obţinerea autorizaţiei, situaţie în care candidaţii urmează a fi evaluaţi doar în ceea ce priveşte cunoştinţele de limba română. Alte elemente criticabile ale proiectului ar fi numărul mare de taxe care trebuie să fie suportate de practicieni (taxă de examinare, taxă de înregistrare, taxă de reexaminare, taxă la MJ, taxă la UNTIJR, costuri legate de dotarea obligatorie), dar şi regimul sancţionator, care vizează inclusiv încetarea calităţii de traducător judiciar pentru motive aberante: refuzul nejustificat de a efectua o traducere sau o interpretare sau neplata contribuţiilor băneşti profesionale, fapt ce prejudiciază interesele celor ce doresc să practice această meserie. Un alt abuz major îl constituie suspendarea calităţii de traducător judiciar în cazul trimiterii în judecată pentru orice infracţiune (deci nu doar cele legate de exercitarea profesiei) până la soluţionare, termen ce se poate întinde pe durata mai multor ani. Astfel, Ministerul Justiţiei îşi permite să calce în picioare prezumţia de nevinovăţie. Proiectul de lege interzice traducătorului şi interpretului judiciar negocierea tarifelor, fiind obligatorie aplicarea tarifelor unice, stabilite prin ordin, pentru toate serviciile prestate. O astfel de prevedere este, evident, anticoncurenţială. Totodată, proiectul aduce atingere şi dreptului la muncă, prin interdicţia de a desfăşura alte activităţi, fapt contrar celor enunţate de iniţiatori, care precizează că persoana care a dobândit calitatea de traducător şi interpret judiciar nu va fi împiedicată să presteze alte servicii de traducere şi interpretare decât cele cu caracter judiciar, prevederile art. 37 fiind concludente în acest sens. Cele prezentate mai sus sunt doar câteva din motivele pentru care acest proiect este unul prost conceput, abuziv şi neconstituţional. În întregul conţinut al expunerii de motive, precum şi în precizările publicate pe site-ul Ministerului Justiţiei, activitatea traducătorilor şi a interpreţilor este batjocorită, punându-se la îndoială calitatea serviciilor prestate şi onestitatea practicienilor. O astfel de abordare este regretabilă, iar cei care nu au reuşit să gestioneze procesul de reformă legislativă trebuie să răspundă. Din aceste motive, solicit retragerea proiectului şi elaborarea unei variante agreate de majoritatea practicienilor din domeniu, în urma iniţierii dialogului cu asociaţiile profesionale.
			Domnul Ioan Tămâian: "De ce este necesară o nouă lege a timbrului cultural" De câteva zile se încearcă de către persoane interesate - conducători, patroni, directori de edituri - să se inducă în eroare opinia publică privind apariţia unei aşa-zise taxe pe cultură, prin adoptarea în Parlament a Proiectului de Lege privind instituirea timbrului literar. Precizez de la bun început că nu este vorba de nicio taxă nouă. Există la ora actuală în vigoare Legea nr. 35 din 6 iunie 1994 privind timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii şi de divertisment. Proiectul de lege aflat în dezbatere în Camera Deputaţilor este necesar din mai multe motive. În primul rând, în spaţiul cultural au apărut o serie de domenii noi, care nu existau în 1994; în al doilea rând, există unele disfuncţionalităţi care au dus la o slabă încasare de către Uniunile de creatori a sumelor de bani obţinute prin timbrele culturale stabilite de legea în vigoare, şi aceste disfuncţionalităţi trebuie eliminate prin noua lege; în sfârşit, legea de acum 21 de ani prezintă o serie de ambiguităţi la capitolul sancţiuni, şi acestea trebuie clarificate. Nu în ultimul rând, noua lege - care pe fond vine cu o singură modificare, şi aceasta minoră, în raport cu legea din 1994 - trebuie să constituie un instrument prin care să fie sprijiniţi creatorii de cultură. Din păcate, în România fondurile alocate de stat pentru cultură, în special pentru cei care produc actul de cultură, sunt insuficiente. În toate statele civilizate, în special în cele în care nu este instituit timbrul cultural, uniunile creatorilor, proiectele membrilor acestor uniuni sunt sprijinite semnificativ de către stat. Prezint mai multe exemple: în Franţa statul alocă 13 miliarde de euro pentru bugetul Ministerului Culturii, aproximativ 4% din PIB; în statele nordice, artiştii primesc lunar o diurnă, în toate landurile din Germania creatorii sunt sprijiniţi de către stat. Strategia ţărilor pentru cultura lor naţională reprezintă unul dintre principalele obiective strategice prin menţinerea libertăţii de expresie, prin încurajarea unor voci cât mai diverse pe piaţa culturală. Un alt obiectiv îl reprezintă menţinerea calităţii culturii, prin susţinerea unor produse culturale de nişă sau care nu se pot auto-susţine financiar. Un alt exemplu de urmat este faptul că toate ţările dezvoltate au înţeles că sprijinind cultura, aceasta dezvoltă turismul, şi implicit duce la creştere economică a ţării, la creşterea numărului locurilor de muncă. De exemplu, operele lui Gaudi au făcut din Barcelona un oraş turistic de excepţie pe harta mondială; Roma este vizitată anual de milioane de turişti datorită operelor de artă etc. Constat cu regret că virulenta campanie împotriva proiectului de lege mai sus menţionat, demarată de conducătorii de edituri, are drept scop apărarea unor interese pur comerciale, în detrimentul actului de cultură. Şi nici măcar nu este vorba de interese pur comerciale - în fond, fiecare are dreptul să-şi apere şi să-şi promoveze domeniul de activitate -, ci de imposibilitatea de a mai trage foloase necuvenite din activitatea prestată, dacă va fi adoptată noua lege. De fapt, acest element îi deranjează pe conducătorii de edituri. Şi nu o spun eu, este opinia celor care cunosc fenomenul. "Problema majoră a editorilor - asta este minciuna şi ţin s-o spun - este că vor să acopere evaziunea fiscală. Nu vor să se controleze câte exemplare vând. Ăsta este adevărul". Această declaraţie aparţine domnului Nicolae Manolescu şi cred că o astfel de opinie este greu de contrazis. Este regretabil că unii şefi de edituri lansează în spaţiul public o serie de neadevăruri, din care citez: "Proiectul de lege care, dacă va fi aprobat, va genera nişte sume uriaşe, a căror destinaţie rămâne până la urmă un mister"; "Costul timbrului trebuie plătit în avans"; "Cărţile se vor scumpi semnificativ". Doar plecând de la aceste afirmaţii se poate constata existenţa unor interese ascunse şi dincolo de limita legii ale şefilor de edituri. Totodată, aceste afirmaţii lansate în spaţiul public confirmă odată în plus poziţia domnului Manolescu. Opinia publică trebuie să ştie că Uniunile de creaţie sunt de utilitate publică şi reprezintă, de fapt, scutul artiştilor, protejând statutul creatorilor profesionişti care fac parte din aceste uniuni. Poziţii incorecte, cum sunt cele adoptate de edituri, ar putea duce la reducerea semnificativă a numărului uniunilor de creaţie şi inclusiv scriitorii, adică acei creatori de pe urma cărora editurile trăiesc, ar avea mult de suferit. În concluzie, editurile sunt doar comercianţi, interfeţe între creatori şi public, ce urmăresc doar profitul. Se pare că trebuie să fie obligate să colecteze timbrul cultural şi să-l verse uniunilor creatorilor, altfel ar fi suspecte de evaziune fiscală, de netransparenţa tirajelor. Pentru corecta informare a opiniei publice mai precizez ce s-a colectat în urma existenţei timbrului cultural, care s-a utilizat şi va fi utilizat conform prevederilor aflate în vigoare de peste 20 de ani, şi anume: susţinerea unor proiecte culturale de interes naţional; participarea la concursuri de interpretare şi creaţie în ţară şi în străinătate; promovarea unor acţiuni cu participarea românilor de peste hotare; susţinerea şi protejarea artei cinematografice, teatrale şi muzicale; completarea fondurilor destinate susţinerii activităţii tinerilor creatori, interpreţi şi executanţi; sprijinirea materială a creatorilor, interpreţilor şi executanţilor pensionari; sprijinirea materială a revistelor de specialitate aparţinând uniunilor de creaţie; sprijinirea înscrierii în circuitul naţional şi internaţional a operelor artistice de valoare. Arta fără susţinere, nu există!
			Domnul Ioan Tămâian: "Preşedintele Iohannis a făcut o alegere foarte bună" Consider că preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, prin desemnarea domnului Eduard Hellvig pentru funcţia de director al Serviciului Român de Informaţii, a făcut o alegere foarte bună. În primul rând, este de apreciat că nu este vorba de o desemnare heirupistă, ea venind la mai bine de 3 săptămâni de la demisia fostului director, perioadă în care, sunt convins, au fost analizate mai multe variante, pentru a se ajunge la cea optimă. Aparent, desemnarea domnului Eduard Hellvig pare una politică, dat fiind apartenenţa domniei sale la PNL. În realitate lucrurile stau altfel. Eduard Hellvig este în prezent membru în Parlamentul European, deci neimplicat în jocurile politice interne (a mai avut şi două stagii anterioare alegerilor din 2014 în legislativul european), şi, în această calitate, el este în primul rând reprezentant al României şi al românilor, şi nu neapărat al unui partid politic. Nu în ultimă instanţă, Eduard Hellvig este o persoană calificată pentru funcţia de director al SRI, ţinând cont că atunci când a fost deputat a făcut parte din Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi membru al Adunării Parlamentare NATO, iar în Parlamentul European a fost membru în Subcomisia pentru securitate şi apărare - SEDE. Este regretabil însă că două personaje (Traian Băsescu şi Elena Udrea) care ar fi ultimele îndrituite să se pronunţe - activitatea nocivă a celor doi şi imixtiunea în activitatea serviciilor secrete este de notorietate - au găsit de cuviinţă să atace cu argumente lamentabile şi ridicole desemnarea noului director al SRI. De fapt, au fost singurele voci care nu au agreat desemnarea, ceea ce spune foarte mult.
			Domnul Florin-Alexandru Alexe: "Românii din diaspora sunt supuşi la noi discriminări şi insulte în Marea Britanie" Săptămâna trecută, Channel 4 a prezentat primul episod din miniseria "The Romanians are coming" ("Vin românii"). Producătorii spun despre acest documentar că "explorează vieţile românilor care încearcă să îşi construiască o nouă viaţă în Marea Britanie şi cercetează adevărul din spatele sloganurilor despre imigraţie". Din păcate, acest program este mult sub standardele filmului documentar, încadrându-se mai degrabă în categoria reality show, date fiind asemănările cu un alt program de succes al canalului, "Big Fat Gypsy Weddings", difuzat între 2010-2012. Programul se concentrează asupra celor mai săraci şi mai puţin educaţi imigranţi români din Marea Britanie, care nu îşi pot găsi de lucru sau care sunt acolo pentru a beneficia de serviciile sociale. Producătorii ignoră faptul că aproape 80% dintre românii adulţi din Marea Britanie au slujbe şi îşi plătesc disciplinat taxele şi impozitele ("Poles apart", "The Economist", 24.01.2015). Această rată de angajare este mai ridicată decât în cazul multor altor naţionalităţi din cadrul Uniunii Europene, ceea ce sugerează că avem de a face cu o mână de lucru înalt calificată şi care produce valoare adăugată pentru economia britanică. În general, jurnalismul slab sau senzaţionalist poate fi considerat neplăcut, dar inofensiv. Totuşi, în cazul acestui program, subtextul politic este abia disimulat, încălcând normele de jurnalism valabile în Marea Britanie, aşa cum sunt ele trasate în FCOM Broadcasting Code, Secţiunile 2.3 (Tratament sau limbaj discriminatoriu în chestiuni legate, de exemplu, de vârstă, dizabilităţi, gen, rasă, religie sau orientare sexuală) şi 5 (Imparţialitatea şi obiectivitatea cuvenite şi prevalenţa nepotrivită a vederilor şi opiniilor). Din păcate, efectele nu au întârziat să apară. Consulul român de la Bristol a primit raportări îngrijorătoare cu privire la insulte şi atacuri la adresa elevilor români din pricina originii lor etnice. În acest caz, jurnalismul de proastă calitate a întrecut limita, devenind un act politic cu implicaţii îngrijorătoare. Sunt extrem de mâhnit văzând cum standardele profesionale sunt ignorate. Solicit producătorilor emisiunii să ia în serios propria declaraţie conform căreia vor căuta "adevărul din spatele sloganurilor despre imigraţie", prezentând o imagine obiectivă şi echilibrată a comunităţii româneşti din Marea Britanie. Solicit, de asemenea, ca FCOM, autoritatea independentă de reglementare pentru industria comunicaţiilor din Marea Britanie, să investigheze cu atenţie acest caz şi să acorde sancţiunile ce se impun. Doresc să îi felicit pe românii din Marea Britanie care au reacţionat prompt şi au manifestat în stradă împotriva acestui abuz al jurnaliştilor de la Channel 4. Însă îmi exprim speranţa că într-un viitor nu foarte îndepărtat românii vor primi respectivul cuvenit în ţările în care trăiesc şi nu vor mai fi nevoiţi să-şi reclame dreptatea în stradă.
			Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc: "Iaşi, Capitală Europeană a Tineretului în 2019" La sfârşitul săptămânii trecute, Filiala locală Iaşi a Tineretului Naţional Liberal (TNL), în cadrul evenimentului "Dă Glas Generaţiei Tale", a lansat Proiectul "Iaşi 2.0. - oraşul tinerilor", venind cu propuneri şi paşi concreţi care vizează strategia pe care autorităţile locale ar trebui să o urmeze pe partea de tineret. Printre cele mai importante propuneri se numără "Iaşi, Capitală Europeană a Tineretului în 2019", crearea "Centrului pentru Resurse de Tineret", înfiinţarea unei scheme de ajutor de minimis pentru tinerii antreprenori, la nivelul Primăriei municipiului Iaşi, realizarea unui incubator de afaceri, precum şi atribuirea de teren pentru tinerii din Iaşi pentru construirea unei case. Politicile publice pentru tineret propuse de TNL din municipiul Iaşi sunt foarte îndrăzneţe şi reprezintă un răspuns la inabilitatea administraţiei municipale de a oferi tinerilor din Iaşi, cea mai importantă resursă a comunităţii, un cadru în care aceştia îşi pot valoriza extraordinarul potenţial. Totodată, aceste iniţiative sunt adaptate specificului local, iar implementarea lor ar duce la mobilizarea energiilor creatoare ale Iaşiului. Cred că Iaşiul îşi măreşte şansele de a fi Capitală Europeană a Culturii în 2021 dacă aceste propuneri de politici publice vor fi puse în practică de Primăria municipiului Iaşi. Prin acest proiect, tinerii liberali ieşeni au venit cu un set de soluţii coerente, care, dacă ar fi asumate de către Primăria Iaşi, ar conduce la crearea unui dialog structurat între decidenţii politici, autorităţile locale, structurile societăţii civile şi comunitate în ansamblul său. Această declaraţie politică este făcută inclusiv în semn de apreciere şi mulţumire pentru eforturile şi dedicaţia lor. Reprezint judeţul Iaşi în Parlamentul României şi vreau ca cele expuse mai sus să nu rămână doar la stadiu de propuneri, ci să ajungă proiecte finalizate. De aceea, fac apel la autorităţile publice locale pentru a-şi asuma ca obiectiv strategic pentru Iaşi dobândirea titlului de Capitală Europeană a Tineretului în 2019. Obţinerea de către Iaşi a titlului de Capitală Europeană a Tineretului în 2019 poate constitui paşaportul pentru obţinerea titlului de Capitală Europeană a Culturii în 2021. Iaşiul - centru universitar cu peste 70.000 de studenţi, oraş multicultural cu o dimensiune internaţională - îndeplineşte toate condiţiile pentru a obţine acest titlu şi sunt convins că asumarea acestui obiectiv de către municipalitate ar potenţa atuurile Iaşiului pe zona de tineret. Dacă tinerii sunt dispuşi să lupte pentru capitala Moldovei, atunci trebuie să existe şi acel angajament politic între autorităţile publice locale şi partidele politice, care să permită acest deziderat.
			Domnul Nechita-Stelian Dolha: "Eliminarea cotelor - coşmarul cel mai negru al fermierilor români" Peste două luni producătorii de lapte din România se vor confrunta cu un cutremur anunţat, dar pentru care, cei mai mulţi dintre ei n-au avut cum să se pregătească. Eliminarea cotelor de lapte, după trei decenii în care a reglat producţia de profil în Uniunea Europeană, le provoacă insomnii fermierilor de-a lungul şi de-a latul Europei, însă pe cei români îi scufundă de-a dreptul în deznădejde. Vulnerabilitatea fermierilor din România este dată nu atât de cantitatea pe care au dreptul să o livreze, pentru că, oricum au trimis şi până acum procesatorilor cam jumătate din cât le permitea sistemul cotelor. Problema este că acum s-ar putea să rămână acasă cu tot laptele nevândut. Marii fermieri din UE, cei cu supraproducţie, se uită cu ochi galeşi către piaţa românească şi şi-au făcut deja planurile de extindere. Embargoul rusesc şi imposibilitatea de a mai intra pe marea piaţă rusească pe termen încă necunoscut au adăugat o presiune suplimentară şi au făcut din România o zonă şi mai atractivă pentru desfacerea excedentelor Uniunii. Toate acestea limitează şi mai mult posibilitatea fermierilor mici şi mijlocii, dar şi a celor mari de mai fi actori pe această piaţă. În jocul acesta cu preţuri mici şi cantităţi mari fermierii români par deja condamnaţi. Confruntaţi cu acest dezastru cu final anunţat, Guvernul şi Ministerul Agriculturii pretind că au făcut imposibilul. Că au ridicat subvenţia pe cap de bovină anul acesta şi au aplicat o cotă stimulativă pentru cei care vor să îşi crească efectivele şi producţia de lapte. E ceva, dar e doar o picătură într-un ocean. Şi mai ales e în ceasul al 12-lea. Îşi va produce efectele când bulgărele se va fi transformat deja în avalanşă. La fel cum se va întâmpla şi cu mirajul scăderii de TVA la lapte din 2016. Adică mult prea târziu. Despre furaje şi diferenţa de cost a hranei pentru animalele de la noi faţă de cele din alte state europene n-a vorbit mai nimic şi mai ales nu a făcut nimic ministrul de resort. Că una e să iei subvenţie de 150 de euro la hectar pentru furaje, cum e cazul fermierului român, şi cu totul altceva e o subvenţie de 330 euro/hectar pentru fermierul german, ca să nu mai vorbim de cel olandez, care încasează 800 de euro/hectar. Chiar de la pornire fermierul român e pierdut. Aşa că fraza pe care-am auzit-o zilele trecute de la nişte fermieri cu ferme numărând peste 1000 de capete, că niciodată nu a fost mai rău decât acum, e radiografia teribilă a acestei situaţii. Iar ministrul agriculturii, dacă va mai conduce până atunci vreun minister, şi Guvernul vor trebui să răspundă la teribil de multe întrebări. Şi s-ar putea alege cu nişte etichete deloc flatante pentru posteritate.
			Doamna Elena-Ramona Uioreanu: "Înşelătoria iluzionistului politic Ponta va nenoroci sute de mii de familii" Propunerile fiscale ale guvernului reprezintă nu numai o înşelătorie populistă a iluzionistului politic Ponta, ci şi o măsură iresponsabilă care va nenoroci sute de mii de familii româneşti active şi creatoare de plusvaloare. Este vorba de clasa de mijloc a societăţii româneşti, care va fi pulverizată de Iresponsabilul Roşu, prin decizia sa de a propune, printre altele, schimbarea modului de impozitare a locuinţelor care servesc şi ca sedii sociale ale unor firme. Concret, prin noul Cod fiscal propus de guvernul intereselor personale ale lui Ponta, impozitul pe clădiri va fi calculat în funcţie de destinaţia clădirii, nu de proprietar, ceea ce înseamnă că persoanele fizice care au SRL-uri înregistrate la domiciliu vor plăti 2% impozit din valoarea de piaţă a imobilului respectiv. Aceasta înseamnă o creştere de 10 ori a valorii acestui impozit. În condiţiile în care un apartament cu două camere are o valoare impozabilă în Bucureşti şi în marile oraşe ale României de minim 50.000 euro, rezultă că impozitul plătit de cele mai active familii de români va creşte de la 150 de lei la 4.500 de lei pe an. Astfel, Iresponsabilul Roşu mai aruncă o povară şi un nou bir, pe lângă cele 30 impuse până acum, pe umerii celor 200.000 de familii româneşti care şi-au folosit apartamentele şi casele pentru a-şi înfiinţa o firmă. Noul bir al lui Ponta este odios şi de neacceptat de Partidul Naţional Liberal, protectorul dintotdeauna al clasei de mijloc româneşti. În acelaşi timp, o asemenea măsură este un abuz nemaiîntâlnit nici măcar la asupritorii fanarioţi, precum şi un ticălos instrument de şicanare şi umilire a celor 200.000 de familii româneşti; măsuri pe care noi, liberalii, le desfidem. Până astăzi, niciun Guvern al României, nici măcar cele bolşevice, n-au îndrăznit să dea buzna în casa românului pentru a-i măsura şi impozita diferenţiat metrii pătraţi pe care-i foloseşte pentru a trăi şi cei alocaţi pentru sediul unui SRL. Iată că tupeistul şi arogantul domn Ponta crede că a găsit modalitatea de a impozita şi dormitoarele românilor pentru a avea bani pe care să-i distribuie clientelei sale politice. PNL va stopa acest abuz şi această iresponsabilitate! Românii vor fi protejaţi de potopul pe care Ponta şi guvernul său aflat pe ducă vor să-l năpustească asupra clasei de mijloc a ţării. În cel mai scurt timp (până în 28 februarie), PNL va veni cu un program complet de măsuri, coerent şi echilibrat, cu o fiscalitate rezonabil scăzută, dar durabilă.
			Domnul Ioan Moldovan: Specificitatea conservatorismului este aceea de a se adapta mereu la schimbare, prin valorizarea prezentului din perspectiva trecutului, iar acest lucru va face ca accentele hibride doctrinare ale sale să fie nu numai reale, dar mai ales necesare. Dată fiind realitatea României de astăzi, noi credem că se impune cu necesitate un neo-conservatorism autohton. Aşadar, cele 12 priorităţi ale guvernării prezentate de premierul Victor Ponta în Parlament vor fi sprijinite în perioada 2015-2016 şi de Partidul Conservator. Nu cu mult timp în urmă, premierul a prezentat în faţa Camerelor reunite un set foarte clar de priorităţi. Sunt propuneri care vor avea efecte pozitive pentru ţară şi de aceea este nevoie de dialog din partea opoziţiei pe aceste teme. Domeniul economic şi fiscal. Obiectivul noului proiect al Codului fiscal şi al Codului de procedură fiscală este o legislaţie mult mai clară şi predictibilă într-un domeniu fundamental: fiscalitatea. Vrem combaterea evaziunii fiscale, reducerea birocraţiei şi crearea condiţiilor pentru ca de la 1 ianuarie 2016 să putem reduce TVA la un nivel care să se apropie de momentul 2010. Măsuri sociale: indexarea anuală a pensiilor, dublarea alocaţiilor pentru copiii din familiile dezavantajate, indexarea, pentru prima dată după 2008, a indemnizaţiilor pentru persoanele cu dizabilităţi - acestea sunt măsuri pe care trebuie să le aplicăm şi în 2015, şi în 2016 şi în 2017. Măsuri de creştere a ocupării în rândul tinerilor: implementăm măsuri de creştere a ocupării în rândul tinerilor, pentru persoanele care ies din zona asistenţială, implementarea venitului minim de inserţie. Sănătate: cardul de sănătate, proiecte importante - cum sunt cele trei spitale regionale: Iaşi, Cluj şi Craiova - care să poată fi derulate încă din acest an, în baza alocărilor pe care România le are din fondurile structurale. Educaţie: este deja în agenda Parlamentului actul normativ care, printre altele, se referă la învăţământul profesional. Camera Deputaţilor şi Senatul vor avea din partea Ministerului Educaţiei tot sprijinul necesar pentru a încerca să îmbunătăţească legislaţia privind învăţământul superior. Fonduri europene: anul 2015 este un an special, ultimul an din exerciţiul 2007-2013 şi primul din noul cadru financiar. Guvernul va oferi Parlamentului toate actele normative necesare pentru finalizarea cadrului anterior şi pentru a intra în noul cadru financiar mult mai bine pregătiţi. Anticorupţie. Achiziţii publice şi combaterea conflictului de interese. Un loc special îl va avea pachetul referitor la achiziţiile publice. De asemenea, va fi propusă o nouă legislaţie privind conflictele de interese, în aşa fel încât să avem un cadru foarte clar şi eficient de combatere a acestora. Masterplanul de transport: Ministrul transporturilor va prezenta comisiilor reunite şi plenului noul Masterplan de transport. Pentru prima dată, România are un masterplan întocmit în baza criteriilor de finanţare acceptate de Comisia Europeană. Autostrada Iaşi-Târgu Mureş este prevăzută în masterplan. Centura Timişoarei este prevăzută în masterplan, la fel ca şi autostrada Sibiu-Piteşti. Legea redevenţelor: taxarea resurselor naturale, Legea redevenţelor. România are nevoie de o legislaţie predictibilă şi inteligentă în acelaşi timp, care să aibă ca prim scop încurajarea investiţiilor în domeniul resurselor naturale şi, evident, obţinerea a cât mai multor resurse la bugetul de stat, dar şi a independenţei energetice a României. Legea minelor: Guvernul va transmite către Parlament Legea minelor, un proiect mult aşteptat şi mult întârziat din motive de dezbatere politică. Trebuie să asigurăm un cadru foarte clar, transparent şi predictibil pentru un domeniu care asigură încă foarte multe locuri de muncă. Parlamentul României va avea această ocazie de a decide cu privire la viitorul mineritului în România. Dezvoltare regională. În ceea ce priveşte politica regională, Guvernul va transmite către Parlament informări, dar şi proiecte legislative referitoare la participarea României în ceea ce înseamnă dezvoltarea pe plan european. Agricultura: principiile noii politici agricole comune şi implementarea Programului naţional de dezvoltare rurală 2014-2020, continuarea proiectelor de creştere a subvenţiilor, de dezvoltare a irigaţiilor şi de sprijinire a sectoarelor speciale precum agricultura bio şi celelalte domenii în care România poate performa.
			Domnul Constantin Avram: "Trebuie să modernizăm sistemul electoral!" Modificarea legilor electorale privind alegerile locale şi parlamentare din 2016 este pentru toată clasa politică, societatea civilă şi pentru consolidarea democraţiei o prioritate de netăgăduit! Avem diferite puncte de vedere privind modalitatea de alegere a primarilor, a preşedinţilor de consilii judeţene sau a parlamentarilor, al cărui număr se doreşte a fi redus. Sunt voci care fac referire şi la sistemul bicameral, dar cred că opinia publică şi clasa politică s-au lămurit în legătură cu necesitatea menţinerii sistemului bicameral al parlamentarismului românesc. În acest sens, s-a înfiinţat şi Comisia de Cod electoral la nivelul Parlamentului şi s-au stabilit termene de depunere ale eventualelor amendamente foarte strânse, motiv pentru care, modificările legilor electorale nu vor avea ca efect modernizarea sistemului electoral şi impunerea criteriului de reprezentativitate a aleşilor locali, adică a primarilor şi a preşedinţilor de consilii judeţene. Am ferma convingere că primarul unei localităţi sau preşedintele de consiliu judeţean trebuie să îndeplinească criteriul de reprezentativitate în comunităţile locale, motiv pentru care ar trebui ales în două tururi de scrutin! Este adevărat că, costurile organizării alegerilor este mai ridicat, dar nu putem accepta situaţia în care, de exemplu, pentru candidatura la funcţia de primar s-ar înscrie 15-20 candidaţi, iar câştigătorul în actualul sistem electoral, să fie declarat primar cu voturi de 5-7% din electorat! Această situaţie poate să apară şi în alegerea preşedinţilor consiliilor judeţene. Dacă majoritatea din Comisia de Cod electoral a Parlamentului României, adică majoritatea PSD, îşi menţine propunerea organizării unui singur tur de scrutin în alegerea primarilor şi preşedinţilor de consilii judeţene, atunci cred că trebuie adoptată o măsură compensatorie, de echilibru, în consolidarea criteriului de reprezentativitate la nivelul conducerii unei unităţi administrativ teritoriale! Şi singura modalitate ar fi declararea candidatului clasat al doilea în funcţia de viceprimar. Şi dacă modelul actual se păstrează şi la alegerea preşedinţilor de consilii judeţene, atunci, candidaţii clasaţi pe locurile 2 şi 3 în ordinea numărului de voturi ar trebui declaraţi vicepreşedinţi ai consiliilor judeţene. Evident, în această situaţie ar trebui rediscutată problema incompatibilităţii între calitatea de consilier local sau judeţean şi cea de viceprimar sau vicepreşedinte. Acest mod de alegere ai viceprimarilor şi vicepreşedinţilor de consilii judeţene ar conduce, în opinia mea, la întărirea administraţiilor locale, dar şi la consolidarea sistemului politic pluripartit în România, precum şi la diminuarea corupţiei la nivelul administraţiilor locale. Dacă acest model compensatoriu şi de echilibru nu va fi acceptat, atunci singura modalitate de alegere a primarilor şi a preşedinţilor de consilii judeţene rămâne aceea legată de organizarea a două tururi de scrutin. Să sperăm că dezbaterile din Comisia de Cod electoral vor fi constructive, ancorate în realităţile electorale generate de actualul sistem al scrutinului într-un singur tur, tocmai pentru a evita actualele disfuncţionalităţi şi menţinerea unor majorităţi firave, conduse de aşa-zişi baroni, la nivelul administraţiilor locale. Ar fi, în opinia mea, un mare pas înainte privind stabilitatea în funcţie a viceprimarilor sau a vicepreşedinţilor de consilii judeţene, a administraţiilor locale în principal, motive pentru care am să propun aceste amendamente, înaintea dezbaterilor în plenul comun al Camerei Deputaţilor şi Senatului. Cred că şi impunerea studiilor medii obligatorii pentru candidaţii la funcţia de primar ar completa benefic acest set de amendamente, de înnoire şi modernizare a administraţiilor locale. Opinia publică se arată tot mai interesată de modernizarea administraţiilor locale şi cred că este momentul ca legiuitorul să răspundă acestei aşteptări!
			Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie: "Problemele asistenţilor maternali" OUG nr. 65/2014 a mărit alocaţia de plasament pentru hrană şi haine la 600 de lei/lună, un lucru foarte bun şi unanim apreciat. Până acum, banii se primeau de la Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, iar acum de la Direcţia Muncii şi Prestări Sociale. Asistenţii maternali sunt angajaţii Direcţiei sociale, dar sunt plătiţi de Direcţia muncii. Banii vin cu foarte mare întârziere, de peste jumătate de an, iar o parte din asistenţii maternali renunţă, predând copiii, din motivul întârzierii alocării banilor şi circuitului birocratic anevoios. În această situaţie, copiii sunt mutaţi de la un asistent social la altul, iar Direcţia muncii nu primeşte dosarul noului asistent decât cu hotărâri definitive date de instanţe. Asistenţii maternali neprimind banii decât cu întârzieri de câteva luni, până ajunge hotărârea instanţei, până se stă la rând, până se depune dosarul, asistentul, în loc să se ocupe de îngrijirea copilului, se ocupă cu demersuri birocratice anevoioase. Probabil ar fi de bun augur revenirea la procedura iniţială, când asistenţii maternali erau angajaşi şi plătiţi de Direcţia socială, sau găsirea unei soluţii optime. Folosesc acest prilej şi pentru a atrage atenţia asupra faptului că asistenţii maternali sunt plătiţi pentru 8 ore/zi, dar ei muncesc de fapt 24 de ore din 24, şi consider că ar fi benefică soluţia introducerii unor sporuri pentru aceştia.
			Domnul Mihai-Răzvan Sturzu: Cu toate că avem avantajul de a trăi într-o societate informaţională ce este definită de termeni uzuali precum "internet", "social media", constatăm cu o mare dezamăgire că mai puţin de 50% dintre români pot fructifica beneficiile şi oportunităţile acestei realităţi. Astfel, în avalanşa de informaţii utile dezvoltării existenţei noastre, dreptul la informare devine esenţial, însă nu se poate realiza fără posibilitatea concretă de a ne conecta la acest univers virtual. De aceea, statul român ar trebui să asigure cu precădere celor lipsiţi de posibilităţi acces gratuit către o astfel de lume. Potrivit unui studiu întocmit de firma de cercetare online InternetWorldStats, în decembrie 2013, rata de penetrare a internetului în România a atins nivelul de 49,8% din totalul populaţiei, estimată la 21,84 milioane de locuitori, iar numărul de conexiuni broadband era de 9.642.383. În general, accesul la internet duce la creşterea economică, culturală şi socială a unui stat, pentru că oferă acces la informaţie, iar informaţia este o resursă esenţială care contribuie la bunăstarea individului şi, implicit, a societăţii. Beneficiarii acestei iniţiative legislative vor avea posibilitatea de a se dezvolta personal, de a se informa, de a socializa, de a se putea integra în marea comunitate a cetăţenilor europeni, liberi în gândire şi acţiune. Mai mult, acest proiect ar fi o şansă şi pentru micile comunităţi de a ieşi din anonimat şi izolare. În concluzie, dreptul la conectivitate, ca şi dreptul la vot ar trebui să se bucure de un interes similar, pentru că o societate modernă şi democratică are nevoie de oameni instruiţi, bine informaţi, care să aleagă responsabil şi în deplină cunoştinţă de cauză.
			Domnul Mihai-Răzvan Sturzu: Doresc să vă supun atenţiei un proiect de lege populist, cu caracter discriminator şi potenţial destructiv, referitor la introducerea unui timbru cultural, care ar urma, aparent, să finanţeze scriitorii, cineaştii, actorii de teatru şi ceilalţi artişti, prin intermediul uniunilor de creaţie. La prima vedere, iniţiativa este generoasă, dar de fapt este una populistă, deoarece lasă impresia că ar sprijini creatorii, corespunzând interesului public, dar, de fapt, favorizează grupurile de interese. Voi argumenta mai jos de ce. Istoricul proiectului reprezintă un prim argument. Înregistrat sub numele de PL-x 583/2014, acesta a fost iniţiat de un număr de 84 de parlamentari din PNL, printre care domnii Varujan Vosganian şi Traian Dobrescu. Ambii sunt membri ai Uniunii Scriitorilor - cel dintâi, chiar prim-vicepreşedinte -, deci beneficiari direcţi ai legii, lucru care pune din primul pas problema unui conflict de interese, chiar dacă nu neapărat în accepţiune juridică. În ultimă instanţă, domnii Vosganian şi Dobrescu bagă mâna în buzunarul iubitorilor de cultură, de unde scot indemnizaţii şi alte beneficii materiale pe care le încasează ei înşişi, ca membri ai Uniunii Scriitorilor. Dar, desigur, nu e vorba numai de domnii Vosganian şi Dobrescu. Să facem un calcul simplu. Românii care vor să îl vadă pe André Rieu în concert trebuie să plătească 300 de lei pe bilet. Conform Proiectului de Lege privind timbrul cultural, biletele vor fi suprataxate cu 5%, adică cu 15 lei. Dacă luăm în considerare 10 mii de participanţi, reies 150 de mii de lei care se duc la Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor a domnului Adrian Iorgulescu, şi el membru PNL. Nu ştiu ce legătură există între domnul Iorgulescu şi André Rieu, dar ştiu că Uniunea Compozitorilor nu e tocmai săracă, şi-a inaugurat un nou sediu în 2012. Dorim să sprijinim cultura? Sau să mai construim un etaj la noul sediu? La fel, suprataxa de 1 leu, prevăzută de proiect pentru orice carte, se va duce tot la organizaţia breslei, deşi mă întreb câţi dintre autorii contemporani sunt membri ai Uniunii Scriitorilor. Acel 1% din preţul de vânzare a unei opere de artă plastică nu merge în niciun caz la creatorul ei, ci la Uniunea Artiştilor Plastici. Şi aşa mai departe. De asemenea, acest proiect are şi un caracter discriminatoriu, iar sistemele legale europene sunt un exemplu la care trebuie să ne raportăm. În Franţa, organismul care percepe şi administrează banii proveniţi din biletele de film este Centrul Naţional al Cinematografiei, o entitate publică, şi nu Uniunea Cineaştilor, o entitate privată, cum ar urma să fie în România dacă proiectul de lege este aprobat. Dincolo de aceste diferenţe, împotriva unei idei de acest tip s-au exprimat numeroase voci cu autoritate, printre care un laureat al premiului Nobel, Mario Vargas Llosa, care scria, în 1993: "Culturile nu au nevoie să fie protejate de birocraţi sau de poliţie - ori aşezate după gratii, ori izolate de restul lumii prin bariere vamale, pentru a supravieţui şi a-şi păstra vigoarea". Cred că v-am dovedit că Proiectul de Lege privind timbrul cultural este opera unui grup de interese sau, altfel spus, rezultatul unei acţiuni de lobby nelegitime. Cred că o formă de susţinere a culturii relevante trebuie să existe, dar problema este mai dificilă decât pare. Dacă este adoptat, proiectul va avea ca efect o creştere de preţ a produselor culturale care va afecta în ultimă instanţă chiar românii iubitori de cultură. Un leu, taxa pe carte, pare relativ puţin, dar e mult pentru un volum de beletristică de 10 lei, pe care trebuie să şi-l permită orice copil. Ca politician de stânga şi după aproape 20 de ani în piaţa muzicală, nu pot fi decât un susţinător al ideii că orice tip de creatori relevanţi trebuie încurajaţi, inclusiv material, dar convingerea mea este că proiectul, în forma actuală, nu atinge un asemenea scop. Este ironic - şi cred că spune ceva despre gândirea mai degrabă oportunistă decât ideologică din spatele lui - faptul că o asemenea iniţiativă protecţionistă vine dinspre dreapta. Un titlu mai sincer şi mai potrivit al acestei legi ar fi fost "Daţi un ban pentru Vosganian!".
			Domnul Mihai-Răzvan Sturzu: Votul electronic reprezintă una dintre aplicaţiile cele mai aşteptate ale noilor tehnologii care în unele state europene a înlocuit sistemul clasic de vot, bazat pe hârtie şi ştampilă. Un stat democratic trebuie să asigure cetăţenilor libertatea de exprimare, libertatea conştiinţei, dreptul la informaţie, dreptul la asociere, dar mai ales trebuie să protejeze şi să respecte drepturile electorale ale cetăţenilor. Organizarea de alegeri libere reprezintă o componentă indispensabilă a valorilor democratice ce stau la baza Uniunii Europene. Însă pentru ca acest principiu fundamental să fie aplicat corect, sistemul electoral trebuie să fie unul performant şi transparent. Având în vedere problemele votului din diaspora românească de la alegerile prezidenţiale din 2014, votul electronic devine una din soluţiile pentru eficientizarea metodei tradiţionale de votare. Totodată, prin acest sistem electoral se urmăreşte atât motivarea alegătorilor de a-şi exercita dreptul de vot într-un număr cât mai mare, cât şi eliminarea oricărei forme de îngrădire practică a drepturilor electorale din România. În septembrie 2010, Comisia Europeană a lansat un proiect numit CyberVote, prin care încuraja şi recomanda votul electronic. Principalul argument în vederea susţinerii acestui proiect a fost acela că alegerile online pot fi uşor verificate şi garantează secretul fiecărui vot. Mai mult, într-o altă democraţie europeană, Estonia, 24 de procente din voturile înregistrate la alegerile parlamentare din 2011 au fost exprimate electronic, de pe calculatoarele şi telefoanele cetăţenilor. Iar în ciuda criticilor experţilor internaţionali, Autoritatea Electorală a Estoniei a declarat că votul electronic este mai sigur decât cel pe hârtie. Desigur, şi în România votul electronic a fost experimentat cu ocazia referendumului de revizuire a Constituţiei din 2003 şi a fost pus la dispoziţia militarilor şi poliţiştilor aflaţi în teatrele de operaţiuni. Iar acest test la dimensiuni reduse privind votul electronic a fost un real succes, conform Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor. Drept urmare, fac apel la toate partidele să adopte cadrul legislativ necesar votului electronic, pentru că un astfel de sistem de vot va aduce o participare mai mare la scrutinele electorale, iar organizarea unei sesiuni de votare va deveni extrem de simplă şi ieftină. Votul electronic este soluţia tehnologică care va asigura accesul tuturor românilor aflaţi în străinătate la procesul electoral.
			Domnul Cezar Cioată: "DN17B Vatra Dornei - Poiana Largului, bătaia de joc a autorităţilor pe seama localnicilor" Pe drumurile naţionale din Suceava se circulă ca în Evul Mediu. Porţiune din DN17B de la Vatra Dornei la Poiana Largului nu a mai fost reabilitată niciodată în ultimii 24 de ani, după căderea regimului comunist. Anual au fost făcute simple cârpeli dar nici măcar acestea la timp sau respectând vreo normă tehnică. În urma închiderii întreprinderilor miniere şi forestiere de pe Valea Bistriţei şi prin sistarea lucrărilor de amenajare hidrotehnică a râului Bistriţa, au fost desfiinţate un număr mare de locuri de muncă ceea ce a dus la creşterea şomajului în zonă. Alternativele pentru susţinerea traiului pentru locuitorii din zonă sunt creşterea animalelor şi turismul rural. În situaţia actuală, având în vedere starea drumurilor este o bătaie de joc la adresa locuitorilor acestei zone turistice deosebit de frumoasă. Starea de degradare a drumului este foarte avansată, cu foarte multe gropi şi denivelări ceea ce face aproape imposibilă circulaţia pe acest drum. Şoferii ajung să circule pe contrasens sau pe marginea drumului până la limita pericolului. Pentru localnicii care fac naveta zilnic la Borca, situaţia este şi mai disperată, costurile reparaţiilor maşinilor fiind mai mare decât ceea ce câştigă. Sesizările depuse de primării la Consiliului Judeţean, Prefectură şi Compania Naţională de Drumuri şi Autostrăzi au rămas fără nici o soluţionare. Răspunsul este mereu acelaşi, nu sunt bani pentru reabilitare dar se pare că nici pentru reparaţii care să uşureze traficul în zonă. Se pare că în Moldova nu este nevoie de drumuri naţionale, aici sunt suficiente doar cărările.
			Domnul Dumitru Niculescu: "Cultura nu este un viciu, stimaţi colegi..." Nu demult, din aceeaşi clădire, aprobam una taxa pe viciu, în intenţia sănătoasă de a descuraja consumul de ţigări şi alcool. De această dată, va trebui să supunem aprobării o altă taxă : taxa ce ar trebui să aibă ca finalitate sprijinirea a tot ce înseamnă şi reprezintă act de cultură. Un timbru "cultural" care să fie aplicat oricărui produs scos pe piaţă de editurile de carte, cărţi de beletristică şi de altă natură, producătorilor muzicali şi organizatorilor de concerte. Care este rolul acestei suprataxare?! Singurul efect pe care l-ar putea avea pare să fie o eventuală majorare a preţului produselor culturale, un efect dezastruos pentru a mai putea cumpăra o carte şi aşa prea scumpă pentru veniturile românilor. Vom avea acelaşi efect pentru care au fost introduse taxa pe viciu sau pe pungile din plastic din magazine. Nul pentru ceea ce am intenţionat, sau mai rău! Consideraţi oportun pentru această ţară, arătată cu degetul în Europa pentru numărul mare de analfabeţi şi pentru producţiile culturale foarte rare, să mai fie introdusă o taxă pe cultură? Deşi colegii din Senat au votat pentru taxa pe timbru, cu scuze pentru maliţiozitate, am convingerea că un proiect de hotărâre care să le permită celor ce pretind că sunt făptuitorii unici ai culturii, numai în urma scrierii unei pagini după dictare fără greşeli gramaticale nu ar primi la fel de multe voturi ca şi cel cu taxa pe cultură.
			Doamna Valeria-Diana Schelean: "Violenţa în familie sărăceşte România" Violenţa în familie nu este doar un flagel care ne vlăguieşte societatea, ne îmbolnăveşte cetăţenii şi afectează "celula de bază a societăţii - familia", dar este şi un fenomen social care este foarte costisitor, pentru că este foarte frecvent. Potrivit unui studiu al Băncii Mondiale, femeile cu vârsta cuprinsă între 15 şi 44 de ani sunt expuse unui risc mai mare de a fi agresate de partener decât de a se îmbolnăvi de cancer sau malarie. Incidenţa acestui fenomen înseamnă că nevoia de a aborda cât mai direct şi hotărât acest fenomen nu este doar în beneficiul femeilor din România, cele mai frecvente victime ale violenţei în familie, ci este şi în beneficiul întregii societăţi. Ca orice fenomen social de mare amploare, violenţa domestică implică nişte costuri importante pentru societate. Este important să înţelegem întâi şi întâi în ce constau aceste costuri: costuri directe - valoarea serviciilor destinate tratării victimelor violenţei (spitalizare, consiliere, procese juridice). costuri sociale - creşterea mortalităţii, scăderea nivelului de sănătate, scăderea calităţii vieţii. costuri economice - scăderea productivităţii muncii, scăderea numărului adulţilor activi pe piaţa muncii, creşterea numărului concediilor medicale ş.a. Pentru că violenţa în familie reprezintă un fenomen social, care nu poate avea loc decât în cadrul comunităţii, aceasta din urmă trebui să înţeleagă că nu există caz de violenţă socială care nu comporte un cost de o factură sau alta. Iar pentru că societatea şi comunitatea au ca tendinţă principală să treacă modelele de relaţionare la o generaţie la alta, atunci cu atât mai atenţi trebuie să fim la costurile presupuse de violenţa în familie. Dincolo costurile concrete şi cuantificabile enumerate mai sus, mai există două componente care nu pot fi trecute cu vederea, în primul rând cel legat de continuarea unei inegalităţi, de facto, dintre femei şi bărbaţi, iar în al doilea rând, scăderea calităţii vieţii şi a stării psihice generale a populaţiei. Aceste două aspecte implică costuri sociale care sunt greu de cuantificat în lei, dar care sunt, fără îndoială, costuri care vor fi transferate de la o generaţie la alta. Cu alte cuvinte, copii noştri vor plăti pentru violenţele noastre. Pentru a pune întreaga chestiune în complexitatea ei, trebuie spus că România nu este singura ţară din lume în care violenţa în familie lasă urme adânci, cu costuri ridicate. În Statele Unite ale Americii, de pildă, acest fenomen ridică costuri în valoare de 8,3 miliarde de dolari. Din aceşti 8,3 miliarde de dolari, 5,8 miliarde reprezintă costuri medicale, iar 2,5 miliarde reprezintă costuri generate de scăderea productivităţii. Vreau să ne oprim o secundă pentru a ne gândi la acest preţ pe care îl plătesc americanii pentru violenţa în familie: 8,3 miliarde de dolari anual, adică aproximativ 15% din bugetul României. În România, costurile violenţei în familie nu sunt atât de clare şi atât de uşor de calculat, în primul rând pentru că noi încă ne luptăm cu recunoaşterea completă a fenomenului şi cu măsurile de combatere şi de prevenire ale acesteia. Cu doar câteva săptămâni în urmă vă spuneam că la aproximativ fiecare 6 minute şi 42 de secunde, potrivit statisticilor din ultimii ani, la serviciul de urgenţă 112 este efectuat câte un apel pentru a reclama o situaţie de violenţă în familie. Cu toate că gravitatea fenomenului violenţei în familie în România nu este disputată de nimeni, în ceea ce priveşte costurile, lucrurile sunt mai puţin clare. Potrivit unui studiu realizat de către o coaliţie de ONG-uri care şi-au propus să cerceteze exact cât costă o victimă a violenţei în familie, alocările lunare per beneficiari pentru Centrele de Primire în Regim de Urgenţă pentru victimele violenţei în familie se ridică la 2.090 Lei, în cazul celor 14 din cele 21 de Consilii Judeţe care finanţează servicii de acest tip. Pentru finanţarea Centrelor pentru Prevenirea şi Combaterea Violenţei în Familie, alocările sunt de trei ori mai mici, de 730 de lei/lună pentru beneficiari, analizând situaţiile furnizate de Consiliile Judeţene care au răspuns solicitărilor ONG-urilor. Lucrurile sunt însă mult mai grave pe măsură ce analiza costurilor merge mai jos, spre consiliile locale, care sunt primul bastion de organizare a Centrelor de Primire în Regim de Urgenţă pentru victimele violenţei în familie şi a Centrelor Pentru Prevenirea şi Combaterea Violenţei în Familie. Astfel, analizând puţinele răspunsuri oficiale primite de la Consiliile Locale care finanţează Centre de Primire în Regim de Urgenţă, alocarea lunară per beneficiar este de doar 412 lei, ceea ce dovedeşte că sistemul este grav subfinanţat, chiar la rădăcina lui, adică exact acolo unde ar trebui să se dovedească mai puternic şi mai aproape de cetăţean. Din păcate, nu există încă un studiu care să indice dimensiunea reală a costurilor pe care le plăteşte România, pentru că sunt făcute estimări în ceea ce priveşte totalitatea costurilor implicate de intervenţiile medicale, de intervenţiile poliţiei, dar mai ales de scăderea productivităţii şi de toate celelalte costuri explicite şi implicite care vin cu acest fenomen. Cu siguranţă că nu ne vom apropia de nivelul SUA, pe care violenţa în familie le costă 8,3 miliarde de dolari, dar sunt convinsă că nici în cazul României costurile nu sunt mici. Cu atât mai mult cu cât cicatricile lăsate sunt adânci şi foarte greu de vindecat. Expunându-vă toată această situaţie, am ferma convingere că veţi fi aliaţii mei în rectificarea, pe măsura puterii noastre, a situaţiei care afectează atât de multe femei şi atât de multe familii din România.
			Doamna Sanda-Maria Ardeleanu: "Un nou început" Alegerile din 16 noiembrie 2014 au marcat un nou început pentru România, pentru destinul românilor în Europa şi în lume, dar şi pentru întreaga clasă politică românească. Acest nou început se vede cel mai bine chiar la nivelul activităţii parlamentare, astăzi mult mai asiduă, mai branşată, parcă, la problematica cetăţenilor, la realitatea românească. Consider că am înţeles cu toţii că este momentul unei reaşezări a lucrurilor în România, a unei reveniri, încetul cu încetul, către normalitate. Nu doar o dată, în ultima perioadă, mi-am exprimat dorinţa de a reveni la o Românie normală. Şi, de aici, din Parlamentul României, trebuie să dăm semnalul că avem oamenii care pot arăta că România este o ţară demnă prin ceea ce se întâmplă în spaţiul ei. Dar acest început are nevoie de o doză de reactivitate a parlamentarului mult mai consistentă decât până acum, de o implicare pe care să o măsurăm în alţi parametri. După ce am vorbit despre nevoia unei drepte puternice în România ca urmare a existenţei unei stângi care acaparase tot, bazele discuţiei, astăzi, în Parlamentul României, sunt cu totul altele: avem un mare partid de dreapta, hotărât să preia guvernarea strâmbă şi să câştige alegerile din 2016. Prin urmare, trăim un nou început din punct de vedere politic şi trebuie să ne comportăm cu maximă responsabilitate în această perioadă delicată, care atinge orgolii, care apasă puncte nevralgice. Mergem înainte, într-o nouă etapă, protejând democraţia şi de aici, din Parlamentul României, cu orice preţ, şi canalizându-ne energiile către un nou proiect de ţară. Îmi doresc să facem împreună un efort pentru români, de aceea fac un apel către toţi colegii parlamentari să ne armonizăm dialogul, proiectele legislative, să nu ne blocăm unii pe alţii doar pentru că aşa se făcea politică odată. Lansez acest apel în contextul în care se vorbeşte tot mai mult de schimbarea majorităţii în Parlamentul României. E important să vorbim mai mult despre proiectele noastre legislative şi despre cum pot ele să fie finalizate, în noua situaţie politică. Vreau să transmit românilor un lucru foarte clar: sper să ieşim pas cu pas din etapa ocultă a diletantismului politic şi să facem loc profesionalizării clasei politice româneşti. Fac un apel către dumneavoastră de a găsi voinţa politică pentru a construi o nouă bază în vederea alegerilor din 2016, una mai credibilă, mai transparentă care să redea românilor încrederea în clasa politică. De aceea avem nevoie de o dezbatere a noului pachet de legi electorale, începând cu finanţarea partidelor şi votul prin corespondenţă, neignorând totodată legiferarea activităţii de lobby.
			Doamna Sanda-Maria Ardeleanu: "Învăţământul dual trebuie să se consolideze din interiorul sistemului de învăţământ" O analiză sociologică dată publicităţii recent face o radiografie a învăţământului românesc, atrăgând atenţia asupra unor fenomene periculoase care cer o dezbatere aprofundată, inclusiv aici, în Parlamentul României. Sociologii ne pun la dispoziţie cifre şi stă în voinţa noastră să luăm măsuri legislative care să corecteze evoluţia unor aspecte din sistemul de educaţie şi să aşeze pe o traiectorie corectă acest sistem permanent blocat chiar din interiorul lui. Ne este adus la cunoştinţă, negru pe alb, prin cifre, faptul că numărul studenţilor din România s-a redus la jumătate, iar tendinţa va continua. Astfel că, în anul universitar 2012-2013, erau înscrişi 465.000 de studenţi faţă de 891.000 înregistraţi în anul universitar 2008-2009. Consecinţele acestei scăderi dramatice ar fi: după Revoluţia din 1989, natalitatea a scăzut la jumătate, anul şcolar 2008-2009 fiind ultimul care a prins generaţiile născute înainte de 1989; migraţia familiilor în afara ţării care a determinat ca zeci de mii de posibili absolvenţi care ar fi urmat o facultate să iasă din sistem; promovabilitatea scăzută la bacalaureat. Statisticile ne spun că doar 21% din tinerii cu vârsta cuprinsă între 30 şi 34 de ani au absolvit o formă de învăţământ superior, media europeană fiind de 35,8 %. Prin urmare, trebuie să ne canalizăm expertiza şi întreaga noastră energie pentru îndeplinirea targetului impus de Comisia Europeană ţării noastre, adică 26% în următorii ani, participând totodată la îndeplinirea obiectivului la nivel de Uniune Europeană - 40%. Trebuie să privim cu maximă seriozitate acest fenomen, având în vedere că principala problemă a societăţii noastre este lipsa locurilor de muncă. Trebuie să fim conştienţi că o politică coerentă a statului român, un cadru legislativ modern şi puternic ancorat în realitate vor ridica nivelul educaţional şi, implicit, vor sprijinii tinerii care, urmând o formă de învăţământ superior, vor găsi mai uşor un loc de muncă, iar rata şomajului va scădea. Un alt aspect important care trebuie avut în vedere este adaptarea ofertei educaţionale a universităţilor la nevoile pieţei muncii prin crearea de noi programe de studii şi atragerea de studenţi străini. Sunt universităţi în ţară, aş vrea aici să enumăr Universitatea din Suceava unde îmi desfăşor activitatea didactică şi de cercetare, în care s-au creat parteneriate cu agenţi economici pentru stagii de practică şi pentru o bună cunoaştere a pieţei muncii, astfel încât absolvenţii să nu devină "şomeri cu acte". Sper să fiţi de acord cu mine că nu se mai poate ca universităţile să trăiască într-un turn de fildeş. Strategia acestora trebuie să fie de deschidere către spaţiul public şi către nevoile oamenilor, ale regiunii, ale ţării. Un rol extrem de important îl au aici şi administraţiile locale care nu trebuie să ignore că există nişte instituţii care pregătesc forţă de muncă: universităţile, şcolile postliceale şi liceele. Semnalul trebuie să îl dăm din Parlamentul României prin oferirea cadrului legislativ necesar instituţiilor locale în vederea instituirii unor parteneriate prin care absolvenţii să cupleze la piaţa muncii. Nu trebuie să ignorăm rolul şcolilor postliceale şi profesionale care, conform statisticilor, devin atractive, înregistrându-se în ultimii patru ani o dublare a numărului de elevi înscrişi în acest parcurs educaţional. Parteneriatul cu angajatorii a funcţionat mai bine, iar absolvenţii par a-şi fi găsit mai uşor un loc pe piaţa muncii. Învăţământul dual trebuie să se consolideze din interiorul sistemului de învăţământ.
			Doamna Sanda-Maria Ardeleanu: "Muzeul «Ion Irimescu» nu poate rămâne numai o instituţie de interes local" Doresc să vă aduc la cunoştinţă situaţia celui mai mare muzeu de autor din România, Muzeul "Ion Irimescu" din municipiul Fălticeni, judeţul Suceava. Acesta găzduieşte peste 300 de sculpturi şi lucrări de artă, 5.500 volume de artă şi alte obiecte deosebit de valoroase, donate de maestrul Ion Irimescu, în baza Contractului nr. 2713/1998 muzeului ce îi poartă numele. Muzeul funcţionează într-o clădire recent renovată din fonduri europene şi găzduieşte numeroase şi importante manifestări culturale de tradiţie pentru această zonă. Din păcate, Muzeul de artă "Ion Irimescu", cu toate că deţine un patrimoniu de valoare artistică inestimabilă, nu poate fi înscris în Reţeaua Naţională a Muzeelor din România şi nici în Reţeaua Internaţională ICOM din motive de subfinanţare. Având în vedere o serie de neajunsuri grave semnalate de către legatarii testamentari ai maestrului Ion Irimescu (muzeul nu are asigurată o pază permanentă, sculpturile expuse nu sunt protejate în cazul unui seism, clădirea corp B este într-o stare avansată de degradare, cu instalaţii electrice şi termice depăşite, muzeul nu are posibilitatea financiară de a avea un abonament anual la "Revista Muzeelor", publicaţie de specialitate) devine imperios necesară reluarea unui demers mai vechi privind soarta acestei instituţii, şi anume: transformarea muzeului în Centrul de studii şi creaţie artistică "Ion Irimescu". Acest nou statut al instituţiei culturale de prestigiu ar însemna şansa continuării activităţilor culturale de mare anvergură ce se desfăşoară în incinta actualului muzeu, în vederea cunoaşterii şi promovării potenţialului cultural şi turistic al judeţului Suceava, a artei româneşti la nivel european şi mondial.
			Domnul Cezar-Florin Preda: "Avalanşa consumului de etnobotanice distruge societatea" Revin asupra unei probleme mai vechi legate de creşterea numărului consumatorilor de etnobotanice şi, totodată, fac apel către colegii parlamentarii, mai ales către cei aflaţi la putere, în vederea constituirii unui grup de lucru care să elaboreze într-un timp cât mai scurt un pachet viabil de măsuri cu rol preventiv şi de control asupra modului de comercializare a produselor cu efect psihoactiv sau psihotrop. Pe fondul lipsei unei legislaţii solide în materie, consumul de etnobotanice printre tineri a explodat şi s-a acutizat sută la sută din vina autorităţilor. Din pricina pasivităţii sau chiar a complicităţii autorităţilor, în mai puţin de şapte ani, România a ajuns dintr-o ţară care nu avea niciun fel de problemă legată de consumul de etnobotanice, să fie candidată la primul loc din Europa din acest punct de vedere. Observ că, în pofida tuturor demersurilor întreprinse până în acest moment, indiferent de cine s-a aflat la guvernare, nimeni nu a înţeles că este nevoie de o muncă susţinută şi de seriozitate maximă pentru a izbândi în lupta cu un flagel care pune viaţa copiilor şi tinerilor noştri în pericol. Vorbe multe, angajamente declarative fără număr, atitudine superficială, interese ascunse, măsuri fără fond şi niciun rezultat concret. Avalanşa consumului de etnobotanice distruge cea mai importantă parte a societăţii, pe adolescenţi şi tinerii absolvenţi de şcoală. Măsurile împotriva consumului acestor substanţe implică fără doar şi poate o legislaţie clară, care să nu comporte niciun fel de concesii. Nu putem să abordăm la infinit această atitudine de falsă grijă, în timp ce tolerăm deprinderea unor practici de comerţ şi consum a acestor adevărate bombe. Sunt convins că simţim cu toţii nevoia unui demers închegat şi coordonat în ceea ce priveşte această problematică, dar nu putem doar să stăm şi să privim cum acest fenomen a atins cote alarmante la nivel naţional. Consider că fără un sprijin din partea autorităţilor, eradicarea acestui flagel este doar o lozincă. Aici nu e loc de interese sau orgolii politice, fiindcă suntem, sau vom deveni, părinţi ori bunici aflaţi în situaţia de a asista la un dezastru produs de noi înşine. Vă invit să ne punem mintea la contribuţie şi să profităm de orice suport necesar de specialitate pentru a stopa din faşă comercializarea şi consumul produselor cu efect psihoactiv sau psihotrop.
			Domnul George Ionescu: "Ziua protecţiei civile" În fiecare an pe data de 28 februarie se sărbătoreşte Ziua protecţiei civile din România, dată la care Regele Carol al II-lea semna Înaltul Decret Regal din 28 februarie 1930, publicat la 23 martie 1933 în Monitorul Oficial al României ca "Regulamentul Apărării Pasive contra atacurilor aeriene". La înfiinţare structura a fost în subordinea Ministerului de Interne, apoi pe timpul celui de-al II-lea Război Mondial aceasta a funcţionat în Comandamentul Apărării Pasive din Ministerul Aerului şi Marinei, iar în perioada postbelică a fost transferată la Ministerul Forţelor Armate. În 1952 se înfiinţa Apărarea Locală Antiaeriană şi Comandamentul Apărării Locale Antiaeriene, cu primele state-majore regionale şi servicii specializate la nivelul localităţilor şi unităţilor economice. Protecţia civilă face parte din sistemul securităţii naţionale şi are ca scop prevenirea şi reducerea riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populaţiei, bunurilor şi a mediului împotriva efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă, informarea şi pregătirea preventivă a populaţiei, precum şi organizarea intervenţiei în situaţii de urgenţă. Cu ocazia acestei zile se organizează diferite activităţi şi evenimente de conştientizare a populaţiei cu privire la riscurile ce se pot produce, reducerea acestora şi modul de comportare în diferite situaţii de urgenţă. Această zi este un bun prilej pentru a recunoaşte efortul pe care iîl depun cei de la Protecţia Civilă pentru a apăra viaţa oamenilor şi a bunurilor. Cu această ocazie ţin să le urez acestora multă sănătate şi putere de muncă.
			Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean: "Politizarea învăţământului românesc - strategia Guvernului Ponta în domeniul educaţiei" Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice a anunţat prin publicarea pe site-ul ministerului că organizează în perioada 11-20 martie 2015 concursul pentru ocuparea celor 42 de funcţii de inspector şcolar general. Conform ministerului de resort, concursul se desfăşoară în baza metodologiei de organizare şi desfăşurare a acestui tip de concurs, aprobată prin OMECTS nr. 5557/7 octombrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare. Ordinul nr. 5557/2011, a fost completat puţin în anul 2015, în sensul oferirii posibilităţii ca persoane aflate în prag de pensionare să ocupe aceste posturi, ordinul nefiind pus în aplicare vreodată până acum. Acelaşi minister a trimis în teritoriu adresele de înştiinţare pentru participarea la concursul de inspector general şi Metodologia de organizare şi desfăşurare a concursului. În acest sens, de frica pierderii guvernării, PSD a început operaţiunea de aranjare pe posturi călduţe a clientelei de partid. Tot acest demers sfidător pentru cerinţele de calitate şi competenţă este lipsit de profesionalism, deoarece conform metodologiei fiecare candidat va trebui să depună un certificat medical, conform art. 234 alin (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. Până în acest moment, formularul specific trebuia să fie elaborat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice împreună cu Ministerul Sănătăţii, ceea ce nu s-a întâmplat. Metodologia de organizare a concursurilor nu a fost în dezbatere publică, aşa cum prevede legea. Ministrul Cîmpeanu a apelat la tertipuri publicând numai câteva modificări aduse metodologiei. Metodologia privind organizarea concursului de ocupare a funcţiilor de conducere la nivelul unităţilor de învăţământ nu este aprobată prin ordin de ministru, deşi Legea educaţiei naţionale prevede la art. 361 alin. 6 obligaţia ministerului de a elabora în termen de 8 luni metodologiile şi regulamentele specifice. Dacă ar fi fost de bună-credinţă, ar fi trebuit ca ministerul să fi publicat un calendar al acestor concursuri, aprobat prin ordin al ministrului, până la începutul anului şcolar 2014/2015, ceea ce ar fi asigurat condiţii optime pentru pregătirea şi desfăşurarea concursurilor. Ministerul ar fi trebuit deja să publice calendarul organizării concursurilor pentru ocuparea posturilor de directori pentru că riscăm politizarea excesivă a învăţământului. În schimbul respectului faţă de lege, Guvernul Ponta ridică la rang de lege politizarea la vârf a şcolii româneşti, adoptă ordonanţe de urgenţă fără dezbatere publică, răsplăteşte clientela politică cu posturi în învăţământ. Bibliografia pentru acest concurs menţionează Programul de guvernare 2009 - 2012, ceea ce reprezintă nu doar o aberaţie, dar demonstrează faptul că hotărârea a fost luată subit, fără prea multă gândire. Este surprinzătoare graba şi lipsa de transparenţă cu care se organizează concursul, modalitatea prin care a fost stabilită metodologia de concurs. Organizarea în mare pripă a concursului reprezintă de fapt dorinţa PSD-ului de a acapara aceste posturi pentru mulţi ani de acum încolo, nicidecum pentru a asigura un climat de normalitate şi transparenţă în învăţământ. Guvernul Ponta nu are nicio strategie în domeniul educaţiei în afară de politizarea învăţământului, care este dovada clară a lipsei de profesionalism şi de şi în acest domeniu. Considerăm ilegală şi imorală încercarea de politizare a învăţământului şi tragem un semnal de alarmă prin care solicităm premierului Victor Ponta şi ministrului Sorin Cîmpeanu stoparea imediată a organizării pe genunchi a concursurilor de inspectori generali, organizarea acestora în condiţii de legalitate, de transparenţă decizională şi organizatorică. Partidul Naţional Liberal susţine transparentizarea deciziilor în domeniul educaţiei şi cere tuturor celor implicaţi în acest demers să respecte legea, astfel încât numirile inspectorilor să fie făcute pe criterii clare de competenţă profesională, de integritate morală şi recunoaştere socială, şi nu pe criterii de clientelism politic de partid.
			Domnul Petru Movilă: "Republica Moldova - o vizită oficială cu o săptămână prea târziu" Preşedintele Klaus Iohannis a efectuat în cursul zilei de astăzi prima sa vizită în Republica Moldova. Pe aeroport, înainte de a decola spre Chişinău, preşedintele a declarat că invitaţia din partea preşedintelui Nicolae Timofti a venit încă din primele zile ale mandatului, însă a aşteptat până când în Republica Moldova va fi un guvern în funcţiune. Consider că vizita preşedintelui Iohannis este tardivă. Acesta nu trebuia să aştepte formarea unui guvern de către un partid minoritar pro-european cu susţinerea unui partid socialist, ci trebuia să fie prezent la negocieri, pentru a da o şansă Republicii Moldova de a fi cu un pas mai aproape de Uniunea Europeană. Da, sunt de acord cu preşedintele, România sprijină Republica Moldova, însă acest lucru trebuie să se şi vadă. Vizita oficială vine cu o săptămână, chiar două prea târziu. Să nu uităm că astăzi Republica Moldova are un guvern care nu este sprijinit de Partidul Liberal, condus de Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă, ambii pro-români. Cel mai probabil, viteza implementării prevederilor Acordului de Asociere se va reduce odată cu învestirea unui Guvern condus de Chiril Gaburici, un om de afaceri fără o experienţă politică notabilă. Consider că Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană va da rezultate doar după ce autorităţile de la Chişinău vor implementa anumite reforme cheie, şi aici vorbesc în principal de reforma sistemului de justiţie. Corupţia este una dintre cele mai grave probleme cu care se poate confrunta o ţară ca Republica Moldova. Probabil mulţi dintre cetăţenii care ani de zile au avut o orientare pro-europeană şi pro-românească şi se aşteptau ca ultimele alegeri să le răsplătească aşteptările, acum sunt sceptici. Entuziasmul multora este pus la încercare şi cred că este un moment de răscruce, care poate frâna toată munca de până acum. Preşedintele Iohannis trebuie să recupereze perioada în care a lipsit din Republica Moldova şi trebuie să reitereze sprijinul puternic pe care România îl oferă fraţilor de peste Prut. Nu mai este timp de greşeli de început de mandat sau de începători în ale politicii. Republica Moldova trebuie să devină parte a UE, iar România să arate că poate sprijini acest lucru.
			Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru: "Ultima suflare a RAFO Oneşti" În urmă cu mai bine de 25 de ani când spuneam RAFO Oneşti, ne refeream un mare jucător în industria petrolieră din România. Înfiinţată în 1956 cu scopul de a procesa ţiţeiul nesulfuros, aceasta a ajuns să aibă o capacitate de rafinare de 3,5 milioane de tone pe an, destul cât să reprezinte un interes crescut în momentul când, în 2001, s-a decis vânzarea pachetului majoritar. De vândut, aceasta s-a vândut imediat şi, din păcate, aşa cum s-a dovedit mai târziu, RAFO Oneşti, o companie care număra peste 3.000 de angajaţi, s-a înscris de departe în lista privatizărilor îndoielnice şi făcute după ureche de statul român. În 2009, după mai multe revânzări ale pachetului majoritar de acţiuni, RAFO Oneşti ajunge pe mâna unui oligarh rus, aşa cum s-a întâmplat de altfel cu majoritatea întreprinderilor româneşti din domeniul petrochimic. În 2008, activitatea RAFO Oneşti a fost suspendată pentru un proces de modernizare. Azi ne uităm cu braţele încrucişate cum un colos al industriei româneşti va fi vândut sub formă de fier vechi. Asistăm, în acest moment, la încă o lovitură dată economiei româneşti, una anunţată de mai bine de doi ani, dar pentru care nu s-a găsit interesul necesar pentru a fi oprită. Deţinătorul actual al pachetului majoritar a anunţat sec, printr-un comunicat de presă, că s-a decis vânzarea activelor şi utilajelor aferente rafinăriei, preţul acestora neputând fi mai mic decât preţul fierului vechi pe piaţa locală românească. Anunţul, cu siguranţă, nu reprezintă un breaking-news pentru Cabinetul Ponta pentru că, dacă ne uităm atent, în ultimii doi ani, au fost vândute pe rând flota de vagoane şi locomotive, mai apoi terenurile şi benzinăriile pe care le mai avea, precum şi rezerva de ţiţei de 42.000 de tone. Acest lucru ar fi trebuit să reprezinte un semnal clar pentru Guvernul Ponta referitor la drumul pe care a luat-o RAFO, acela al dizolvării. Mai mult decât atât, precedente mai există, iar un exemplu îl reprezintă combinatele Mechel, vândute pentru 50 de euro unei societăţi comerciale de apartament. Cu toate acestea, reacţia Guvernului a fost ca şi în trecut: inexistentă. Victor Ponta, odată orator de meserie, nu a avut până la acest moment nici o poziţie vizavi de această situaţie cu implicaţii majore pentru economia românească. Domnul prim-ministru vorbeşte de crearea de noi locuri de muncă, în timp ce le lăsă să dispară pe acelea existente, caută vinovaţii pentru găurile la bugetul de stat moştenite din trecut, în timp ce asistă pasiv la crearea de noi prejudicii. În tot acest timp, în văzul şi cu acordul guvernanţilor, rând pe rând coloşii industriali se deconectează de la aparatele care doar i-au ţinut în viaţă până acum, nu i-au făcut şi să prospere.
			Doamna Lucia-Ana Varga: "Scăderea calităţii aerului în marile oraşe afectează sănătatea familiilor" Printr-un studiu elaborat anul trecut, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a avertizat publicul cu privire la scăderea calităţii aerului în marile oraşe ale lumii, arătând că doar 12% din populaţie respiră aer curat, în conformitate cu normele OMS. Poluarea cu particule fine, generată de combustia carbonului şi de motoarele diesel ale vehiculelor este asociată cu decesele cauzate de probleme cardiace, boli respiratorii şi cancer pulmonar. Nu este o surpriză că suntem expuşi la extrem de mulţi factori de poluare, care acţionează în timp asupra plămânilor, cauzând afecţiuni ale sistemului respirator. În ţara noastră, unul din zece români suferă de bronhopneumopatie obstructivă cronică, iar numărul de astmatici adulţi şi copii este într-o creştere vizibilă. România se situează pe locul al şaptelea ca mortalitate prin bolile respiratorii în Uniunea Europeană şi pe locul al cincilea ca mortalitate prin cancerul bronhopulmonar. Prin expunerea la poluare, imunitatea organismului scade şi riscul de infecţii respiratorii sporeşte. Peste 50% din populaţia de peste 40 de ani din România este identificată ca fiind la risc de boli pulmonare, care deseori sunt asociate cu boli de inimă, diabet sau osteoporoză. Aceste cifre sunt îngrijorătoare ca amploare şi ca efecte şi, din păcate, Guvernul Ponta nu este interesat să depisteze şi să elimine cauzele care duc la îmbolnăvirea multor membri ai familiilor din România. Pe de altă parte, constatăm cu regret că Guvernul Ponta nu este interesat să reducă poluarea din marile oraşe, prin susţinerea de programe de îmbunătăţire a calităţii aerului pe termen lung, aşa cum se întâmplă în alte ţări civilizate. Din păcate, Guvernul Ponta şi PSD-ul au uitat legea fundamentală a ţării, Constituţia României garantând dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic. Au uitat că România s-a angajat să respecte angajamentele europene privind calitatea aerului care obligă statele membre să ia măsuri cu adevărat eficiente pentru reducerea poluării aerului. Conştientizarea efectelor poluării din marile oraşe asupra sănătăţii noastre nu trebuie lăsată numai la nivel de informaţii prezentate în mediul online. Premierul Victor Ponta, împreună cu miniştrii sănătăţii, mediului, apelor şi pădurilor, în parteneriat cu autorităţile locale trebuie să se implice în punerea în practică a politicilor, pentru sporirea calităţii mediului, dar în special a aerului în marile oraşe. Stimaţi guvernanţi, gradul de sănătate a populaţiei se transpune în mod direct asupra nivelului de trai şi asupra prosperităţii unei societăţi în ansamblul său. Ocupaţi-vă de ceea ce este cu adevărat important, acţiuni concrete de creştere a calităţii vieţii şi luaţi măsurile necesare reducerii poluării până nu este prea târziu! Nu uitaţi că, de fapt, prin asigurarea unui mediu curat, eliminaţi cauzele îmbolnăvirii populaţiei şi economisiţi banii alocaţi altminteri pentru tratamente costisitoare şi de lungă durată.
			Domnul Nuţu Fonta: "Cine orchestrează campaniile de defăimare a românilor din străinătate?" Cunosc mulţi români plecaţi în străinătate în căutarea unei vieţi mai bune pentru ei şi mai ales pentru copiii lor. Sunt foarte mulţi maramureşeni şi borşeni aflaţi în toate ţările pământului şi vorbesc deseori cu ei, când mai vin pe acasă, în vacanţe şi să-şi vadă neamurile. Viaţa de român în diaspora nu e uşoară, ba, dimpotrivă! În străinătate nu se discută în termenii în care, din păcate, încă se mai practică la noi, cu "merge şi aşa!", "dacă nu termin azi, nu-i niciun bai, termin mâine!", sau "timpul trece, leafa merge, toată lumea-i fericită!". Peste graniţă trebuie să munceşti din greu, să performezi, să fii primul şi să pleci ultimul de la serviciu, să convingi, să fii exemplar, să treci peste barierele sociale, peste limitările lingvistice şi peste ingratul statut de străin. Multe ţări au avut, până la ridicarea definitivă a restricţiilor aplicate pe piaţa europeană a muncii, în ianuarie 2014, politici clare de dimensionare a accesului românilor în diferite locuri de muncă, o limitare, într-un fel de înţeles, având în vedere că românii, buni meseriaşi, de regulă, ocupau cu uşurinţă posturile destinate băştinaşilor. Din această perspectivă, borşenii şi maramureşenii care au reuşit să se impună în Italia, Spania sau Marea Britanie, au fost demni de toată lauda, iar mulţi dintre ei chiar nu mai sunt lăsaţi să plece de patronii străini, pentru ambiţia, devotamentul şi profesionalismul lor. Aceste exemple de succes ale românilor sunt reale, cunoscute, apreciate ca atare, nu sunt poveşti de tabloide! Ca atare, este intolerabil ceea ce fac, periodic şi repetat, anumiţi reprezentanţi ai mass-mediei occidentale, precum exemplul documentarului recent al postului de televiziune britanic Channel 4. Intitulat "Vin românii", acest desant mediatic jignitor la adresa unei naţiuni şi a unui popor întreg, prezintă comunitatea românească din Marea Britanie ca fiind reprezentată doar de etnici de-ai noştri romi, cerşetori, oameni disperaţi din cauza sărăciei, ajunşi pe meleagurile Tamisei doar pentru a trăi din ajutoare sociale şi a-i jecmăni pe nobilii englezi! Asistăm la un demers jurnalistic nefondat, nefiresc, discriminatoriu, care, odată lansat pe micile ecrane, afectează imaginea tuturor românilor de bună-credinţă. Cum spuneam, există borşeni în Londra care au vrut să se întoarcă la casa lor, dar patronii lor simandicoşi nu i-au lăsat să plece, pentru că ştiu că nu vor mai găsi uşor asemenea profesionişti valoroşi. Şi atunci, cum rămâne stimabililor jurnalişti, sau ce sunteţi voi, de la Channel 4, cu românii vârâţi la grămadă într-o oală mare a unei false infracţionalităţi nedovedite?... Cum puteţi cataloga o comunitate românească, vrednică, în marea ei majoritate, cu exemplul sordid a trei romi veniţi în Londra să trăiască, şi aceia nici măcar nu erau prezentaţi cerşind, ci muncind pe unde apucau?... Este regretabil că, din când în când, sunt lansate asemenea campanii generalizante de defăimare la adresa românilor. Nu-i de mirare astfel că maramureşenii noştri corecţi, care muncesc din greu pentru desăvârşirea mega-capitalismului britanic, se feresc de multe ori să mai vorbească româneşte pe stradă...Nu-i surprinzător că turiştii români plecaţi în vacanţe prin oraşele europene sunt prost văzuţi oriunde şi, de cele mai multe ori, sunt asimilaţi "actorilor" din aceste groteşti producţii mediatice. Tocmai de aceea susţin că "operele" denigratoare la adresa românilor nu sunt întâmplătoare, respectiv aceste acţiuni sunt concertate şi dirijate de către exponenţi ai unei sfere care nu vede cu ochi buni progresele României, în general, şi succesele românilor, în special... În concluzie, consider că reacţia autorităţilor de la Bucureşti trebuie să fie mai fermă, mai promptă, mai dinamică! Românii din Londra au organizat duminică un miting de protest, iar domnul ambasador Ion Jinga a trimis o depeşă canalului de televiziune, în care îşi exprima nemulţumirea şi dezamăgirea faţă de cele întâmplate şi faţă de prezentarea distorsionată a realităţii pentru românii din Regatul Unit. Cred însă că avem nevoie de mai mult, inclusiv de implicarea preşedintelui României, ca garant al politicii externe şi al modului în care sunt prezentaţi compatrioţii noştri în lume. Mai ales că românii din diaspora au mare încredere în Domnia Sa.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Vreau" Vreau ca mister Ponta să-şi ceară scuze pentru ceea ce le-a făcut locuitorilor din Pungeşti. A pus jandarmii să-i bată şi i-a umilit degeaba doar pentru a gâdila interesele Chevron. Acolo a fost începutul sfârşitului lui dottore Ponta. Acolo, în zona specială de siguranţă publică.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Unde se vor mai ascunde?" Eu am votat de fiecare dată deschis, cu bilele la vedere, orice cerere de ridicare a imunităţii şi de arestare a parlamentarilor suspectaţi de corupţie. M-am săturat de parlamentarii laşi ce se ascund în spatele votului secret atunci când vine vorba să-şi scape pielea prin imunitate. Ei una spun şi alta fac. Nu de aceea i-aţi trimis în Parlament. De acea am depus un proiect de lege prevede ca procedura de ridicare a imunităţii să se facă numai prin vot deschis exprimat prin mijloace electronice. Acest tip de vot asigură cea mai transparentă modalitate de vot, ce nu poate fi contestată ca identificare, evită erorile de numărare tip "Roberta" şi este uşor de accesat, permiţând eliminarea votului tip "senator Dobra", adică clamarea unui tip de vot "sub puterea onoarei" deşi în realitate votează exact pe dos. Concret, prin acest demers legislativ, oricine dintre noi va putea şti cum a votat parlamentarul în cazurile de ridicare a imunităţii şi va rămâne în vigoare doar imunitatea pentru opiniile politice prevăzută în Constituţie.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Asta facem noi" Şi tu ai putea avea nevoie de urgenţe. Semnează pentru noul spital şi anunţă-i şi pe ceilalţi. Dacă nu vom face nimic, alţi oameni vor muri stând cu orele prin săli de aşteptare sau plimbaţi prin ploaie şi prin frig printre pavilioane insalubre vechi de secole. Semnează şi salvează!
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Autodenunţ?" Ponta spune că "Eduard Hellvig a fost coautorul, alături de mine, de Crin Antonescu, de Liviu Dragnea, la lovitura de stat din 2012". În sfârşit mai spune şi el adevăruri, gura păcătosului adevăr grăieşte. Din nefericire, politicienii fac glume pe spatele nostru şi al statului român. Halal politicieni. Ar trebui să primească un titlu de doctor în minciună şi făţărnicie. Vine ea şi ziua moţiunii...
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Cadoul otrăvit din cod" Guvernul actual poate mai supravieţuieşte, chiar până la sfârşitul lui 2016, din banii împrumutaţi de la FMI/BE şi cei din noile taxe şi impozite. Încă mai sunt... Ponta pregăteşte terenul minat al viitoarei guvernări liberale. Legi minunate, dar greu de pus în practică. Poate învăţăm să ne ferim de ei chiar şi când fac daruri...
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Ce drăguţ" Se lărgeşte partidul zăbreliştilor şi se aşteaptă liderii. Ce drăguţ. Sper ca în curând aceste hoţii să nu mai facă parte din normalitatea României. Hoţi vor fi întotdeauna, corupţia trebuie să dispară! Ponta, Dragnea, Mazăre, Iliescu, Băsescu, Voiculescu, Cocoş, Ţiriac, Năstase, Mitrea, minerii de la mineriade, lungă listă, trebuie ţinuţi la răcoare până restituie toţi banii furaţi, indiferent în ce ţară şi-i ţin. Toate celelalte măsuri sunt apă de ploaie.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Ce mai urmează?" Strategii sănătăţii ieşene mai taie 78 de paturi de la spitalul de pediatrie din Iaşi. Şi aşa sunt perioade când sunt câte doi copii într-un pat, însă acum, cu noile reduceri, vor fi tot mai des câte trei copii în acelaşi pat. Nici măcar sănătatea copiilor nu-i mai interesează, lor să le fie bine. Tot doar pentru propriile orgolii şi interese au distrus şi Spitalul de Urgenţă din Copou şi au lăsat Iaşiul şi Moldova fără spital de urgenţe. Ce mai urmează?
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Chevron" Am câştigat împreună. Chevron renunţă la gazele de şist din România. Urmează ca şi Camera Deputaţilor să adopte proiectul meu de lege ce prevede interzicerea extragerii gazelor de şist prin fracturare hidraulică. Vă mulţumesc tuturor celor care mi-aţi fost aproape. Bătălia cu Chevron a început la Siliştea-Pungeşti. Am continuat aceasta luptă în Parlamentul României considerând că sănătatea noastră e mai importantă decât profitul unei companii străine. Compania deţine alte trei acorduri de mediu în judeţul Vaslui pentru explorarea gazelor de şist în Păltiniş-Băceşti, Popeni-Găgeşti şi Puieşti. Drum bun şi cale bătută. Şi lor şi politicienilor ce ne-au minţit în 2012.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Etnobotanice reloaded" De ce etnobotanicele revin în forţă? Răspunsul e la politicieni. Proiectul meu de lege ce interzicea aşa-zisele etnobotanice a fost primul adoptat de Camera Deputaţilor. Era un proiect de lege complet făcut de noi, medicii de la Spitalul de Urgenţe "Sfântul Ioan", ce dobândiseră experienţă după ce ne-am confruntat cu sute de intoxicaţi cu etnobotanice, împreună cu farmacologici, legişti şi jurişti. El interzicea categorii de substanţe şi avea prevederi clare despre ce avize trebuie să dobândească orice nou produs de import pentru a nu se putea vinde droguri de sinteză drept sare de baie sau îngrăşământ de plante. Datorită intereselor majore politico-economice adoptarea proiectului de lege a fost amânată, iar după adoptare proiectul a fost amputat, interzicând doar anumite substanţe şi nu categorii şi eliminând orice control privind importul acestor droguri de sinteză. Până şi pedepsele prevăzute pentru traficanţi au fost diminuate, aşa că această afacere cu vieţile tinerilor a prosperat. Online-ul a fost eliminat din lege deşi vedem cu toţii că avem servicii capabile a asculta şi identifica şi telefoanele şi serverele şi IP-urile. Ce se poate face? Am propus mai multe tipuri de măsuri. În primul rând prevenţie, introducerea educaţiei pentru sănătate ca materie obligatorie pentru ca tinerii şi nu numai să afle direct de la specialişti şi nu de la anturajul "binevoitor" riscurile la care se expun. Înfiinţarea centrelor de toxicologie, cu circuite speciale de terapie, cu asistenţă psihologică, pentru că altfel mutatul de la o şcoală la alta prin măsuri disciplinare nu face decât să răspândească fenomenul. Realizarea unor hărţi ale consumului de droguri, pentru a sprijini familii, comunităţi, societăţi civile şi eventual cu numere telefonice de suport exact acolo unde se concentrează aceste cazuri. Am propus şi o directivă europeană, a cărei adoptare sper că nu va dura prea mult, pentru interzicerea acestor droguri în întreaga UE, pentru că aceste droguri ajung cu uşurinţă din ţările în care nu au fost încă interzise. Aceste măsuri conjugate pot stopa creşterea acestui fenomen mult mai amplu decât cazurile ajunse la urgenţe. Se poate însă doar dacă se vrea şi am rezerve că o astfel de afacere nu beneficiază de sprijinul interlopilor politici, ce au preferat chiar să distrugă Spitalul de Urgenţă "Sfântul Ioan" pentru ca să poată ascunde sub preş amploarea fenomenului şi să cosmetizeze astfel slaba reacţie a autorităţilor.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Ce au în comun domnul Zgonea şi regulamentul?" Şi unul şi celălalt au nevoie de schimbare. Pentru încuviinţarea arestării preventive a unui parlamentar statutul, mai precis alineatul (4) al articolului 24 din Legea nr. 95/2006, spune că e necesar votul majorităţii membrilor, iar regulamentul vrea doar majoritatea celor prezenţi. Era treaba preşedintelui Camerei Deputaţilor să rezolve problema. Are regulamentul la picioare. Şi de doi ani îl face preşul majorităţii parlamentare. Ar trebui schimbat. Şi preşedintele, şi regulamentul.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Interesul majorităţii" Un lucru este clar: atunci când este nevoie, majoritatea poate da rateuri pentru un interes mai mare. Votul din Senat ne-a demonstrat că există un număr mare de complici ai lui Vosganian care nu au dorit, nu doresc şi nu vor dori să existe o anchetă serioasă referitoare la acest caz. De fapt, acesta este lucrul cel mai grav: mafioţii din Senat s-au coalizat împotriva justiţiei. Au demonstrat că sunt intangibili, mai presus de lege. Acum pot face orice, ştiu că nu li se va întâmpla nimic. KWI "vom face o altfel de politică." Zău? Punct şi de la capăt! Personal abia acum îl consider vinovat.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Întrebarea zilei" Când fratele lui Băsescu era implicat într-un scandal, Ponta îi cerea demisia. Când sora, mama şi cumnatul lui Ponta sunt implicaţi în ditamai scandalul cu fonduri europene, Ponta îşi va da demisia?
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Plagiatorul sfidează poporul" 3.000 de mineri de la Complexul Energetic Oltenia au ieşit în stradă pentru a patra oară. Niciodată nu au înţeles minerii ăştia cum e capitalismul ăsta de cumetrie! Iliescu nu mai e, săracu`! Aferim. Credeţi că ajung la Bucureşti? La domnul Ponta? La Guvern? Că doar l-au votat pentru că le-a promis marea cu sarea, lapte şi miere, salarii galactice şi un milion de locuri de muncă. Măcar să pună Cârciumaru rapid nişte flori, să schimbe bordurile şi să mai tragă un ciment amprentat în centru... ce dacă-i cu amprenta lu' Mazăre. Hai că rezolvă cumnatu' lu’ Ponta tot, mai ia nişte contracte de la Gorj ca să pună economia pe picioare. Sau poate că s-au lămurit. Au votat PSD, mănâncă PSD. Ţineţi minte cinci cuvinte: Ponta şi când tace minte!
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "În spitale e mai rău ca-n puşcărie" Aş vrea dar nu pot să plâng de mila miniştrilor nemulţumiţi că arestul nu oferă condiţii de cinci stele. Îi invit în gardă la urgenţe. 99% dintre românii bolnavi, care nu sunt vinovaţi de nimic, sunt trataţi în condiţii mult mai proaste prin spitalele din Iaşi şi din întreaga ţară. Să vină fără telefoane date dinainte. Să nu mai fie trataţi preferenţial prin cabinete de telemedicină sau să li se găsească orice, de la pat cu saltea de puf şi medicamente, până la rectori ce stau în poziţie ghiocel sau elicoptere atunci când au nevoie. Să înţeleagă de ce avem nevoie şi noi de spitale noi. E drept că pleacă rapid să se trateze prin clinici private din străinătate. Eu i-aş obliga pe toţi să se trateze, măcar pe durata mandatului, în spitalele publice din România. Cine ştie, poate data viitoare.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Ţineţi minte trei cuvinte" Ponta totdeauna minte: de când sunt eu la guvernare, cumnatul nu a participat la vreo licitaţie. Mda. Doar firma lui. Şi a câştigat şi vreo şase contracte. Cu valoare simbolică, nu-i aşa? Un fleac, peste 400.000 de euro sau în moneda naţională,1,78 milioane lei. De ce vă mai miraţi? A câta minciunică este oare? Nu aţi învăţat să nu-l mai luaţi în serios pe Viorel Copy-Cat? De remarcat că toate contractele sunt pentru studii, servicii de consultanţă şi management, adică pentru nişte hârtii, asta în cel mai bun caz... Dar cine analizează finalitatea acestor studii şi consultaţii? Acesta e instrumental consacrat de sifonare. Eu zic că ar fi mai bine să le dăm ocazia să termine canalizarea de la Comarnic. Cu lopata şi târnăcopul.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Tu ştii?" Tu ştii ce mai face cumnatul tău? Dar fratele, sora sau mama? Întrebare este cu răspuns multiplu. Ca şi mâinile băgate adânc în bani europeni. Alegeţi varianta Ponta: nu cunosc, nu ştiu, nu îmi amintesc, nu e adevărat, nu e aşa, e făcătură politică, Băsescu e vinovat. Toate răspunsurile sunt corecte. În fond, are de hrănit din banii noştri o familie atât de mare...şi flămândă.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Viorel către Darius" Viorel către Darius: Faceţi repede un sondaj ca să vedem dacă sunt toţi alegătorii mulţumiţi de măsurile astea. Şi ăia ai lui Iohannis! Dacă tot mai strâmbă din nas, pregăteşte-mi un comunicat şi mai bogat, în care să le promit că de la 1 octombrie, anu' asta, le cresc pensiile şi salariile cu 100%, le reduc toate taxele şi impozitele cu 75%, le triplez ajutoarele sociale, le înfiinţez câte locuri de muncă bune vor inimile lor, le fac case cu curte tuturor, nu numai familiştilor, le înfiinţez posturi TV de divertisment în fiecare comună, le asfaltez toate străzile, le fac canalizări în toate satele, le fac spitale la fiecare o mie de locuitori, le dau bonuri de masă gratuite tuturor alegătorilor mei, zilnic, trei mese de câte 100 de lei, le dau maşină mică, îi trimit în vacanţe plătite de mine, unde or vrea ei, în ţară sau în Dubai, le fac aeroporturi în toate satele, n-o să-i mai verifice şi sancţioneze poliţia când i-o prinde beţi la volan, le fac şcoli cu predare în trei limbi, în fiecare sat, o să măresc de douăzeci de ori lefurile doctorilor şi profesorilor, o să desfiinţez DNA, DIICOT, CSM, ICCJ, DIA, parchetele, ca dovadă a încrederii mele totale în alegători. Nu uita să scrii în comunicat că "USL trăieşte", "domnul Ponta e mândru că e român", "jos Băsescu", "Băsescu la puşcărie" şi alte de-astea care să meargă la sufletu' ălora 7,4 milioane. Spune-le că îi plătesc înainte de a-mi da ei voturile, fiindcă am încrede în ei. Aaa! Era să uit! Promite-le şi ălora din străinătate că le plătesc eu taxele şi impozitele de acolo şi că, tot de la 1 octombrie, anu' asta, o să virez un fond de zece miliarde de euro în bugetele ţărilor în care se află, cu care să li se creeze locuri de muncă şi lefuri pe săturate. Spune-le şi domnilor romi că le dau, om cu om, câte o mie de euro pe lună, ca să nu se mai chinuiască din greu prin ţări străine, că o să le fac case pe banii statului, că le plătesc voiajurile de plăcere pe unde or vrea. Şi cine ştie, poate îi prostim din nou...
			Domnul Vasile Horga: "Monitorul Oficial al României - instrument politic al Guvernului PSD" Politizarea de către PSD a întregii vieţi economico-sociale din România nu putea să ocolească nici publicaţia oficială a statului român, Monitorul Oficial. De altfel, era previzibilă politizarea acestei publicaţii din momentul în care Guvernul Ponta a hotărât trecerea publicaţiei în subordinea sa directă. Din acel moment, Monitorul Oficial al României a devenit instrumentul predilect al guvernării Ponta, prin care aceasta îşi rezolvă toate problemele delicate pentru care caută o aparenţă legală. Întâi de toate Ponta l-a folosit cu succes într-un moment delicat pentru democraţia românească, asaltul final asupra instituţiilor democratice reprezentative ale statului de drept din România. Atunci Ponta şi-a dat seama pentru prima dată, cred, de puterea ordonanţelor de urgenţă şi rolul lor distructiv într-o societate democratică. Fără subordonarea nemijlocită a Monitorului Oficial, rolul ordonanţelor de urgenţă s-ar fi redus semnificativ, iar setea de putere a premierului Ponta şi a regimului său ar fi fost serios afectate. L-a folosit apoi cu succes pentru a-şi impune oamenii fideli în instituţiile cele mai reprezentative ale statului român, şi mai ales în cele de forţă. Lovitura de palat organizată de Ponta era una de subordonare a celor mai reprezentative instituţii democratice ale statului român, având drept scop instaurarea unei dictaturi a unui partid pe lângă care democraţia a trecut neobservată. Faptul că România încă nu a ajuns complet sub controlul regimului PSD şi al lui Ponta, se datorează, pe de o parte, replierii la timp a PNL din alianţa nefericită cu acest partid nedemocratic şi intervenţiei ferme a UE pentru oprirea la timp a escaladării actelor profund nedemocratice conduse de premierul Ponta, şeful PSD. În al doilea rând, regimul Ponta foloseşte Monitorul Oficial al României pe post de curier rapid, pentru actele oficiale în care Guvernul sau anumite instituţii ale statului vasale regimului au un interes imediat pentru rezolvarea problemelor grupurilor lor de interese. Sunt publicate în Monitorul Oficial al României cu prioritate, de multe ori măsurate în marje de minute, hotărâri ale Parlamentului sau Guvernului de interes pentru regimul Ponta, ordonanţe de urgenţă ale Guvernului cu dedicaţii precise, decizii ale altor instituţii de interes pentru Guvern şi regimul PSD, ordine de ministru şi alte acte normative destinate unor grupuri de interese apropiate regimului. Sunt aproape ignorate decizii ale Curţii Constituţionale nerelevante pentru regimul Ponta, ale unor autorităţi naţionale de reglementare, supraveghere şi control, acte normative ale altor instituţii fundamentale ale statului de drept, care aşteaptă cu lunile rândul la publicare. Interesul scăzut al proprietarului Monitorului Oficial al României, Guvernul şi regimul Ponta-PSD, faţă de aceste din urmă reglementări, de a fi publicate şi ele cu celeritate, precum cele de interes pentru regimul Ponta, se explică prin faptul că acestea încurcă interesele partinice ale grupurilor de interese din PSD, patronate de o clică în fruntea căreia este aşezat premierul. Pentru a fi mai clar, am să vă dau doar exemplul deciziilor pronunţate de cea mai reprezentativă instituţie a statului de drept din România, Curtea Constituţională, ale cărei decizii devin publice în Monitorul Oficial al României după luni de zile de la pronunţare, Guvernul Ponta cunoscând foarte bine că o asemenea decizie îşi produce efectul numai după publicarea sa în Monitorul Oficial, al cărui stăpân absolut este Guvernul Ponta. Iată, de pildă, astăzi, când prezint această declaraţie politică, se mai publică încă decizii ale Curţii Constituţionale din anul 2014. Se aşteaptă, de asemenea, cu mare interes de către mediul de afaceri, ca, în mărinimia sa, Victor Ponta să permită publicarea în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr.5/15.01.2015 a Curţii Constituţionale care a declarat neconstituţional articolul 271 alin. (1) şi (2) ale O.U.G. nr. 34/2006, introduse prin Ordonanţa de urgenţă nr. 51/2014, care a legiferat obligaţia oricărui contestator în materia achiziţiilor publice de a indisponibiliza în faţa autorităţii contractante o garanţie de bună conduită în cuantum de 1% din valoarea contractului ce urma a fi atribuit. Urmare a declarării drept neconstituţional a articolului menţionat, începând cu momentul publicării deciziei în Monitorul Oficial, autorităţile contractante nu mai dispun de dreptul de a reţine respectiva garanţia de bună conduită la momentul rămânerii definitive a hotărârii de respingere a cererii operatorului economic contestator. Este cât se poate de clar de ce Guvernul Ponta şi regimul PSD au un interes atât de mare să patroneze Monitorul Oficial al României, pentru că prin acesta întreaga baronime PSD îşi realizează interesele, interese contrare celor de care este preocupat poporul român.
			Domnul Daniel Florea: "Omul politic actual - educaţie, schimbare, decizii în favoarea României" În declaraţia politică de astăzi doresc să vă vorbesc despre omul politic al României actuale, despre ceea ce reprezintă acesta, despre cum se face remarcat şi despre cum îşi pune amprenta pe viaţa cetăţeanului de rând. Politicianul român şi-a pierdut din esenţă, de aceea trebuie să reamintim publicului că el nu s-a stins, doar şi-a pierdut drumul. Trebuie să redăm omului politic ceea ce e al său: puterea, puterea de a educa, de a schimba, de a modela, de a lua decizii în favoarea oamenilor de rând! Dar numai pe baze sănătoase, solide şi reale! "Lumea în care intrăm nu este deloc cea la care visăm, nu este deloc cea la care gândim, nu este decât ce ni se oferă", Fernando Savater. Procesul de comunicare reprezintă un motor al performanţei, în politică jucând un rol cheie în relaţia pe care vârful/conducerea o stabileşte cu masele. Grupările formale şi informale în cadrul cărora au loc procesele de socializare politică joacă un rol important în evoluţia individului. Persoanele cu care acesta vine în contact reprezintă factorii care au un puternic impact afectiv. De aceea, rolul pe care îl au reprezentanţii politici este unul foarte important. Prezenţa lor în viaţa concetăţenilor nu trebuie să fie una superficială, ci trebuie marcată prin acţiuni concrete care să ducă la dezvoltarea caracterului politic al acestora. Deşi scopul unui actor politic, în principal, este acela de a-şi clădi o imagine bună şi/sau de a-şi repara imaginea în cazul în care aceasta este negativă, politicianul este o persoană cu un rol important în activitatea politică, fiind direct implicat în viaţa oamenilor. Înainte de a se face cunoscut publicului, omul politic trebuie să se cunoască pe sine pentru a fi sigur pe acţiunile şi gândurile sale. Pentru a da mai departe, acesta trebuie să cunoască cu adevărat ceea ce împarte în materie de informaţie. Politicianul trebuie să îşi stabilească doleanţele şi aşteptările pe care le are de la societatea în care trăieşte şi în interesul căreia îşi desfăşoară activitatea, şi abia apoi poate răsplăti electoratul dând dovadă de deschidere şi comunicare. Acesta trebuie să înveţe ca mai apoi să se afle în postura învăţătorului, dar rolul său trebuie să fie clar. Omul este capabil să se lase educat şi să educe la rândul său. Această certitudine marchează convenţia nescrisă dintre omul politic şi omul de rând, marchează relaţia de interdependenţă dintre cei doi. Nu trebuie să minimizăm importanţa politicianului. Lumea este în continuă schimbare şi la nivel de ţară există scepticism şi ironie în ceea ce îl priveşte pe omul în costum, aliat la putere. Dar nu trebuie să ne lăsăm conduşi de acest impuls de discreditare. Oamenii sunt temători îndreptăţit, dar trebuie atraşi, trebuie să înveţe să aibă din nou încredere, astfel încât împreună să putem face o diferenţă. Percepţia oamenilor asupra clasei politice din România a evoluat într-o direcţie greşită. Parlamentul este văzut, pe nedrept, după părerea mea, ca una dintre cele mai corupte instituţii din ţară alături de partidele politice. Scandalurile politice dintre membrii aceluiaşi partid, sau de la partide diferite, practica aruncării cu noroi în celălalt atunci când nu ai argumente suficiente în cadrul unei dezbateri, au făcut ca încrederea şi percepţia oamenilor despre toţi cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste instituţii să se denatureze. Am reuşit să ne creăm noi înşine o imagine proastă şi ne găsim astăzi, deopotrivă, cu toţii categorisiţi la fel: corupţi. Din păcate, auzim foarte des acest apelativ. Parlamentul şi partidele au fost etichetate astfel, de la cel mai mic la cel mai mare, indiferent de orientarea politică. Nu mă refer aici la cazurile demonstrate de corupţie, la care asistăm de altfel în ultimul timp, pentru că ele trebuie descoperite şi cei vinovaţi trebuie să plătească, ci mă refer la adoptarea prea uşoară a unui limbaj şi a unui comportament care induc senzaţia că în Parlament nu se munceşte şi că discuţiile sunt sterile. Vorbim despre tot felul de subiecte, dezbatem teme şi situaţii, dar uităm ceea ce este mai important: noi! Nu putem schimba nimic în această ţară dacă schimbarea nu pleacă de la noi. Trebuie să ne analizăm comportamentul, discursul, atitudinea, postura şi apoi să vedem cum putem acţiona astfel încât să ne punem amprenta pe societatea modernă. Nu trebuie să propovăduim în van şi să ignorăm influenţa pe care o avem asupra oamenilor. Omul politic trebuie să fie omul de bază, comunicarea trebuie să existe şi oamenii trebuie să aibă încredere şi să sprijine!
			Domnul Daniel Florea: "Unitate în diversitate" Ziua internaţională a limbii materne a fost proclamată de către Conferinţa generală UNESCO din 1999, la 21 februarie şi promovează recunoaşterea şi utilizarea limbilor materne. În această zi, statele membre UNESCO s-au angajat să contribuie la protecţia şi revigorarea diversităţii culturale prin promovarea limbilor ca formă de comunicare, interacţiune şi înţelegere între popoare diferite. La baza acestei decizii se află Ziua mişcării pentru limbă, zi dedicată de statul Bangladesh comemorării unui eveniment tragic petrecut la data de 21 februarie a anului 1952, zi în care studenţii de la Universitatea din Daca au manifestat pentru recunoaşterea limbii bengali ca una dintre limbile vorbite pe teritoriul Pakistanului (pe atunci Bangladeshul fiind doar o provincie a acestui stat). Cum legile pakistaneze recunoşteau existenţa unei singure limbi, limba urdu, s-a ajuns rapid la violenţe între manifestanţi şi forţele de represiune, acestea din urmă făcând uz de focuri de armă, soldate cu uciderea unui important număr de studenţi. Iniţiativa UNESCO este, fără îndoială, una lăudabilă, deoarece limba maternă a fiecărui grup etnic aparţine moştenirii culturale a întregii umanităţi, mărturie vie a existenţei unor culturi şi civilizaţii de multe ori milenare. Scriitorul francez Stendhal spunea că "primul instrument al geniului unui popor este limba sa". Limba maternă reprezintă identitatea naţională şi culturală a individului şi este una dintre dimensiunile fundamentale ale fiinţei umane. Cu toate acestea, potrivit statisticilor oficiale, se estimează că mai mult de jumătate din cele 7.000 de limbi vorbite în lume sunt pe cale de dispariţie. Este, prin urmare, obligatoriu să se acţioneze de urgenţă. Cum? încurajând şi dezvoltând politici lingvistice care să faciliteze fiecărei comunităţi utilizarea limbii sale primare sau materne, şi cât se poate mai frecvent, inclusiv în învăţământ, stăpânirea deopotrivă a unei limbi naţionale sau regionale şi a uneia internaţionale, încurajând totodată vorbitorii unei limbi dominante să stăpânească o altă limbă naţională sau regională şi una sau două limbi internaţionale. Numai un multilingvism perfect asumat poate permite tuturor limbilor să-şi găsească locul în lumea noastră globalizată. România se numără printre ţările care asigură minorităţilor naţionale posibilitatea de a urma învăţământul în limba maternă şi de a-şi dezvolta cultura şi tradiţiile. Constituţia României prevede că în unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii care aparţin unei minorităţi naţionale au o pondere semnificativă, să se asigure folosirea (în scris şi oral) a limbii acelei minorităţi în relaţiile cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu serviciile publice descentralizate. Cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au, de asemenea, dreptul de a se exprima în limba lor maternă în faţa instanţelor judecătoreşti. S-a reglementat prin lege şi folosirea denumirilor paralele de localităţi în română şi în limbile minorităţilor etnice locale. În acelaşi timp, există etnici români ce trăiesc în statele vecine care trebuie să aibă condiţii de exprimare la nivelul cerinţelor europene, iar statul român trebuie să facă mai mult pentru aceştia. Subliniem rolul pe care l-a jucat limba română în individualizarea noastră ca popor şi în conturarea celor mai semnificative momente din istoria românilor. Noi, europenii, am învăţat să fim mândri de bogata noastră moştenire, inclusiv cea lingvistică, pe care trebuie să o conservăm. Totodată, trebuie să-i facem şi pe alţii părtaşi la această bogăţie şi să-i sprijinim să-şi păstreze limba şi tradiţiile. Dispariţia unui singur om este o tragedie. Ce-am putea spune de dispariţia unei limbi sau a unui popor? Putem noi să rămânem pasivi când mor limbi şi popoare? "Unitate în diversitate" nu este un slogan doar pentru Europa, ci pentru întreaga umanitate!
			Domnul Daniel Florea: "Conştiinţă faţă de înaintaşi" Printre numeroasele valori pe care România le-a oferit umanităţii de-a lungul veacurilor se numără şi celebrul sculptor român, al cărui imens talent, manifestat în special prin marea sa capacitate de abstractizare a subiectelor reprezentate, a adus o contribuţie esenţială la dezvoltarea sculpturii moderne. Cu 139 de ani în urmă, la 19 februarie, se năştea marele Constantin Brâncuşi. Chiar dacă cea mai mare parte a impresionantei sale cariere artistice s-a desfăşurat la Paris, asemenea celei a dramaturgului Eugen Ionescu, spre exemplu, genialul sculptor, plecat din Hobiţa Gorjului, nu şi-a uitat şi nu şi-a renegat niciodată rădăcinile sale adânc înfipte în pământul ţării sale. O elocventă dovadă în acest sens o constituie decizia sa de a lăsa moştenire statutului român atelierul său din Paris. Din nefericire, autorităţile comuniste care guvernau România anului 1957, au respins cu brutalitate şi, deopotrivă, cu inconştienţă nobilul dar pe care sculptorul îl făcea ţării. Cauza refuzului categoric de a lua în proprietate atelierul unuia dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai sculpturii moderne a fost că, în ochii politrucilor vremii, Brâncuşi era întruchiparea artei decadente, neangajante, care nu servea niciunuia dintre obiectivele majore ale epocii: colectivizarea agriculturii, industrializarea socialistă a ţării prin confiscarea capacităţilor de producţie de la proprietarii de drept ai acestora şi, mai ales, crearea unei culturi de tip nou, revoluţionar, prin importarea proletcultismului sovietic. Astfel, atelierul Brâncuşi a intrat în patrimoniul cultural francez bucurându-se anual de atenţia a mii de vizitatori de pe întreg mapamondul. Cazul Constantin Brâncuşi nu este singular. Şi un alt artist celebru, violonistul Niccolo Paganini s-a bucurat de o asemenea înaltă apreciere din partea statului italian, încât rămăşiţele i-au putut fi înhumate în pământul propriei sale ţări abia în anul 1853, la 13 ani după trecerea sa în nefiinţă. Motivul autorităţilor italiene de a-i refuza acestuia dreptul de a-şi găsi repausul veşnic în pământul ţării sale era acela că arta sa interpretativă era prea desăvârşită şi, deci, Paganini era suspectat de a fi încheiat un pact cu diavolul. Nu este de mirare faptul că, în aceste condiţii, trupul marelui sculptor român se odihneşte la Paris, în Cimitirul Montparnasse. Astfel, alături de ceilalţi colegi ai mei, am fost coiniţiator al Propunerii legislative pentru înfiinţarea Muzeului Naţional de Artă "Constantin Brâncuşi" în vederea cunoaşterii operei şi vieţii marelui artist în România, a promovării locurilor natale ale sculptorului şi a ţării "care a zămislit această valoare universală". Atât ca deputat, dar, în primul rând, ca cetăţean român, îmi exprim bucuria imensă şi susţinerea faţă de demersurile pe care le-a iniţiat premierul Victor Ponta, demersuri energice şi fără precedent în scopul de a obţine dreptul de a aduce, în sfârşit, rămăşiţele pământeşti ale celebrului sculptor în România, chiar dacă acest proces ar putea fi unul îndelungat. Acest gest reprezintă un prim pas spre deprinderea respectului faţă de ţară, faţă de valorile pe care acesta ni le-a oferit cu dărnicie de-a lungul timpurilor. Astfel, din acest punct de vedere, demersurile actualului Guvern de a face orice efort necesar pentru a-1 reda deplin pe Constantin Brâncuşi ţării şi poporului său, pot reprezenta piatra unghiulară de care avem nevoie de atâta amar de vreme pentru a înţelege în sfârşit cât de norocoşi am fost să putem oferi omenirii şi patrimoniului universal asemenea nestemate şi cât de păgubitor este să-i tratăm cu indiferenţă tocmai pe cei mai valoroşi ambasadori de care poate beneficia un popor.
			Domnul Virgil Delureanu: "Modificarea Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat pentru ca plata ajutoarelor sociale să se facă direct primăriilor" Combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale este un obiectiv major. Pe lângă dezvoltarea economică şi creşterea numărului de locuri de muncă mai bine plătite, menite să elimine sărăcia, asistenţa socială este oferită, la fel ca în majoritatea ţărilor europene, pentru a-i ajuta pe cei mai nevoiaşi. Venitul minim garantat a fost introdus ca instrument de securitate socială din cauza ratei din ce în ce mai mari a sărăciei, ca urmare a tranziţiei României şi a reformelor economice asociate. Prin modificări legislative plata ajutorului social a fost preluată la bugetul de stat, prin intermediul bugetului Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice. Plata efectivă a ajutorului social a fost asigurată astfel la nivelul tuturor unităţilor administrativ-teritoriale de către agenţiile pentru plăţi şi inspecţie socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti. Plata ajutorului social se realizează, după caz, în funcţie de opţiunea beneficiarului, pe bază de mandat poştal, în cont curent personal sau în cont de card. Ajutorul social, în condiţiile prezentei legi, se acordă pe bază de cerere şi declaraţie pe propria răspundere, însoţite de actele doveditoare privind componenţa familiei şi veniturile membrilor acesteia. Cererea de acordare a ajutorului social şi declaraţia pe propria răspundere se înregistrează la primarul localităţii în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa titularul. Stabilirea dreptului la ajutorul social şi a cuantumului acestuia se face prin dispoziţie scrisă a primarului. Primarii au obligaţia să întocmească un plan de acţiuni sau de lucrări de interes local pentru repartizarea orelor de muncă, să ţină evidenţa efectuării acestor ore şi să asigure instructajul privind normele de tehnică a securităţii muncii pentru toate persoanele care prestează acţiuni ori lucrări de interes local. De asemenea, primarul are obligaţia să afişeze planul de acţiuni sau de lucrări de interes local prevăzut, lista cuprinzând beneficiarii de ajutor social, precum şi persoanele care urmează să efectueze acţiuni sau lucrări de interes local, să transmită aceste documente agenţiilor pentru prestaţii sociale judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în luna următoare aprobării acestora prin hotărâre a consiliului local. Începând cu anul 2012, pentru menţinerea dreptului la ajutorul social, familiile şi persoanele singure beneficiare, cu drepturi stabilite de cel puţin 6 luni, au obligaţia să îşi achite impozitele şi taxele faţă de bugetul local pentru bunurile pe care le deţin în proprietate, conform prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. Ţinând cont de cele prezentate consider benefic ca banii pentru plata ajutorului social să se aloce direct unităţilor administrativ-teritoriale de către agenţiile pentru plăţi şi inspecţie socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi nu în funcţie de opţiunea beneficiarului, primăriile având posibilitatea gestionarii mult mai eficiente a acestor ajutoare şi, implicit, un control mai bun în ceea ce priveşte asigurarea achitării obligaţiilor legale de către beneficiarii de ajutor social, având în vedere că pe plan local se cunoaşte în detaliu fiecare caz în parte, şi solicit sprijinul dumneavoastră în realizarea demersului meu de a aduce modificări Legii venitului minim garantat.
			Domnul Laurenţiu Nistor: "Parlamentul şi Guvernul României susţin împreună consolidarea relansării economiei" Economia României a făcut anul trecut un salt de 2,9%, ascensiunea PIB fiind susţinută atât de cererea externă, cât şi de revenirea cererii interne. Pentru 2015, estimările indică un avans al economiei de peste 2%, deficitul de cont curent şi inflaţia au coborât sub 1%, atingând minimele ultimului sfert de secol, iar deficitul bugetar a oscilat în jurul a 2% din PIB. Rata inflaţiei în termeni anuali a fost de 0,4%. Acestea au fost rezultatele economice pe anul trecut şi pe baza lor Guvernul Victor Ponta a decis că direcţia cea mai bună de urmat pentru a consolida relansarea economiei este reducerea taxelor şi impozitelor. Pentru 2015, Guvernul propune reducerea TVA la 20%, un TVA pentru alimente de 9% şi multe alte reduceri de taxe şi impozite. Noul Cod fiscal a intrat în linie dreaptă. Ministerul Finanţelor Publice a finalizat proiectul de lege, acesta fiind deja supus dezbaterii publice. Printre cele mai importante măsuri pe care Guvernul Victor Ponta le-a introdus în proiect pot să menţionez: scăderea TVA la 20% de la 1 ianuarie 2016, pentru a susţine economia şi veniturile clasei de mijloc; reducerea fiscalităţii pentru microîntreprinderile active, în paralel cu penalizarea microîntreprinderilor fără angajaţi; eliminarea impozitului pe dividende, începând cu 1 ianuarie 2016, cu scopul de a ajuta la eliminarea dublei impozitări, la creşterea competitivităţii României şi la menţinerea în ţară a capitalului; scăderea accizei la mai multe produse, inclusiv benzină şi motorină; eliminarea impozitului pe construcţii, începând cu 1 ianuarie 2016, măsură necesară pentru creşterea investiţiilor şi a competitivităţii interne; neimpozitarea totală a cheltuielilor efectuate de angajatori pentru pregătirea profesională şi perfecţionarea angajaţilor; pentru cei cu venituri reduse din salarii (de până la 1.000 lei/lună brut) a fost majorat nivelul deducerilor personale acordate în funcţie de numărul persoanelor aflate în întreţinere (de la un maxim de 650 lei/lună la 800 lei/lună); mărirea marjelor în care autorităţile locale pot decide cu privire la impozitele şi taxele locale. Şi mai doresc să amintesc aici o schimbare pe care o consider de fond în ceea ce priveşte modul în care se derulează raporturile între cetăţeanul plătitor de taxe şi organul fiscal de stat. Guvernul Victor Ponta introduce reglementarea principiului in dubio contra fiscum sau, altfel spus, în caz de dubiu cu privire la norma fiscală, interpretarea se face în favoarea contribuabilului. Faţă de toate acesta, revine Parlamentului României rolul de a analiza, evalua, decide şi legifera cea mai bună soluţie juridică. O soluţie care să îmbine armonios responsabilităţile Guvernului de a gestiona interesele economice ale cetăţenilor cu răspunderea Parlamentului României de a onora răspunderea reprezentativităţii conferită de votul alegătorilor.
			Domnul Gavril Mîrza: "Noul Cod fiscal - prioritate a programului de guvernare" Prezentând în plenul Camerei Deputaţilor priorităţile programului de guvernare ale primului semestru din acest an, premierul Victor Ponta ne-a cerut să sprijinim punerea în operă a acestora, în ideea reducerii semnificative a numărului ordonanţelor de urgenţă. Această cerere constituie un prim act al unei noi colaborări între Parlament şi Guvern şi implică, desigur, decizii pertinente şi din partea preşedintelui României. Prioritatea de primă importanţă în susţinerea premierului era ancorată în domeniul economic şi fiscal şi se concluziona în adoptarea noului Cod fiscal şi a Codului de procedură fiscală. Obiectivul declarat al acestei măsuri este asigurarea unei legislaţii mult mai clare şi mai predictibile în acest domeniu fundamental care este fiscalitatea. Prezentarea proiectului de lege în şedinţa de Guvern, în primă lectură şi supunerea acestuia dezbaterii publice îmi îngăduie câteva consideraţii personale, motivate în primul rând de profesia mea şi, desigur, de responsabilitatea faţă de cei care m-au trimis aici. Am ales să-mi argumentez poziţia pe care o voi adopta faţă de acest proiect de lege doar prin câteva din principalele prevederi pe care le cuprinde, pentru că le consider de maximă importanţă pentru continuarea creşterii economice realizate timp de patru ani de guvernarea Ponta. Mă refer la prevederea scăderii TVA de la 24% la 20% începând cu 1 ianuarie 2016 şi la 18% de la 1 ianuarie 2018, ca şi la scăderea TVA la alimente, după succesul înregistrat de scăderea TVA la pâine, la 9%. Adaug prevederile referitoare la reducerea cotei contribuţiilor de asigurări sociale de stat pentru condiţii normale de muncă, începând cu anul 2017 de la 10,5% la 7,5% la angajat şi de la 15,8% la 13,5% la angajator, scăderea accizei la principalele produse energetice, neimpozitarea totală a cheltuielilor angajatorilor pentru pregătirea profesională şi perfecţionarea angajaţilor, eliminarea unui număr de 19 impozite şi taxe. Această relaxare fiscală va genera beneficii semnificative pentru economia românească. Impactul pozitiv asupra creşterii economice în anul 2016 va putea fi astfel de +1,7% din PIB, în timp ce asupra consumului, indicator principal în caracterizarea nivelului de viaţă, impactul va fi de +1,9%. Numărul estimat al noilor locuri de muncă pentru anul 2016 este de circa 325.000. Acest lucru înseamnă, în limbajul de zi cu zi, că un număr foarte mare de români va avea şansa unor venituri decente şi stabile. Şi mai înseamnă, accentuez pentru unii pseudoîngrijoraţi, că rata şomajului, aflată oricum mult sub media Uniunii Europene, va continua să scadă în România. Toate măsurile propuse de noile coduri vizează creşterea economică şi conduc spre îndeplinirea unui deziderat major, depăşirea mediei Uniunii Europene în privinţa PIB-ului pe cap de locuitor. Dar nu se poate omite faptul că multe dintre măsurile propuse au un puternic impact social. Dintre acestea trebuie să amintesc în mod special creşterea limitei de la care nu se vor mai percepe contribuţii sociale la pensii. Alături de indexările anuale şi de reparaţiile aduse acestei categorii sociale de guvernarea Ponta, aceste măsuri vin să confirme respectarea promisiunilor făcute în ideea reaşezării acestor români între limitele decenţei şi ale demnităţii umane. Cele de mai sus sunt argumentele ce stau la baza deciziei mele de a sprijini prin vot adoptarea acestui proiect de lege. Sper să fiţi alături de mine.
			Domnul Neculai Răţoi: "Să ne ţinem în ţară copiii strălucitori!" Nu voi conteni vreodată să descopăr cu plăcere nesfârşită şi să ţin partea inteligenţei româneşti! Iar dacă aceasta se dovedeşte a veni dinspre tineri, satisfacţia mea este şi mai mare, căci astfel se arată că ţara noastră are un viitor, că este pe mâini bune! Dar pentru ca acestea să devină posibile, trebuie să ne cunoaştem, recunoaştem şi promovăm valorile, să le sprijinim în ideile lor, să le transformăm în atuuri şi puncte de dezvoltare a României. Zilele trecute mi-a fost dat să aflu despre un tânăr din Constanţa, un elev de liceu, a cărui descoperire ar putea revoluţiona medicina. Este vorba despre un procedeu de depistare rapidă a cancerului cerebral, pacienţii putând afla pe loc dacă tumora este sau nu canceroasă, să mai fie nevoiţi să aştepte rezultatele unei biopsii, care durează aproape 21 de zile, timpul fiind, după cum se ştie, un factor extrem de important în evoluţia bolii şi, deci, a eficienţei tratamentului. Proiectul lui a primit deja medalia de aur la nivel naţional, iar elevul acesta va fi un adevărat ambasador al ţării noastre - îl va prezenta acum şi la un concurs internaţional în Statele Unite. Un moment dificil chiar pentru autor a fost în urmă cu 2 ani, când medicii i-au depistat la picior o tumoră osoasă ce necesita intervenţie chirurgicală, nu a mai aşteptat biopsia şi a cerut să fie operat. Din fericire, când au venit rezultatele, s-a dovedit că tumora era benignă. De aici tânărul a decis că trebuie să facă ceva pentru ca pacienţii să nu mai fie nevoiţi să aştepte săptămâni întregi un rezultat de care ar putea depinde viaţa lor. S-a gândit atunci să apeleze la cunoştinţele sale în domeniul informaticii pentru a realiza un program care să facă diferenţa, pe baza unui RMN, între tumorile maligne şi cele benigne, în locul biopsiei. Programul său este conceput să analizeze tumorile cerebrale. Pe 14 februarie, proiectul său a fost medaliat cu aur la Concursul Naţional de Ştiinţe şi Tehnologii FirSTep de la Bucureşti şi s-a calificat pentru cel mai mare concurs de proiecte internaţionale, ISWEEP, care va avea loc între 7 şi 18 mai în SUA, la Houston. El va participa la categoria "Environment health disease prevention". Tânărul nostru este, dacă putem spune aşa, un recidivist: de-a lungul timpului a câştigat medalii la concursuri de proiecte din SUA, unul dintre ele organizat chiar de NASA, ori a fost învingător în competiţii din Turcia şi Georgia. Problema este: cum putem să-l sprijinim pe acest tânăr ca să rămână în ţară? La fel de bine ar trebui să ne întrebăm şi cum putem să aplicăm invenţia sa la nivel naţional, spre binele tuturor pacienţilor. Ne permitem oare să-i pierdem pe aceşti copii cu minţi strălucitoare? Dacă răspunsul este negativ, ceea ce sper din tot sufletul, trebuie trecut la pasul doi: când şi cum începem să-i sprijinim concret? Răspunsul corect ar fi: acum şi cu toată forţa! Astfel de ocazii sunt rare! Dacă ne pricepem la burse de valori ori de mărfuri, dar nu prindem oportunitatea pe care ne-o oferă acest elev, poate că nu politica ar trebui să spunem că este punctul nostru forte.
			Lucrările şedinţei s-au încheiat la ora 10,10.