Şedinţa Camerei Deputaţilor din 10 martie 2015

Fragmente relevante pentru următoarea interogare:
Vorbitor:	Cornelia Negruţ

	1.	Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:

			Doamna Cornelia Negruţ: "Să stopăm discriminarea medicilor români!" Am atras atenţia public asupra unei situaţii de discriminare şi chiar rea-voinţă, a cărei victimă a fost doamna doctor Maria Turdean, şeful secţiei Oncologie Medicală din cadrul Spitalului Clinic Judeţean Cluj. Acesteia i s-a imputat, printr-o decizie a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, o sumă importantă, de peste 10.000 de lei, care a fost plătită, în ciuda faptului că decizia care a stat la baza sancţiunii respective a dus la salvarea vieţii unui paciente. Practic, este vorba despre o pacientă din Cluj-Napoca, Pantel Viorica, care a avut diagnosticul "Carcinom invaziv mamar stâng, G3, Her 2+3, std.IIB (cT2NlM0)". Femeia a beneficiat de chimioterapie neoadjuvantă 4 EC, urmată de intervenţie chirurgicală în 10 octombrie 2013 (pTlcNlaMO). În 15.10.2013 s-a prezentat în spitalul clujean, postintervenţie chirurgicală, pentru continuarea tratamentului: 4 cicluri Taxoter + Herceptin adjuvant. FEV= 55%. Între timp, i s-a administrat tratamentul de care avea nevoie ca de aer pentru a rămâne în viaţă, iar în paralel s-a depus la CNAS dosarul pentru aprobarea decontării medicaţiei respective. Din cauza unei erori materiale, de scriere, în locul medicamentului Taxoter s-a scris Hercetin, însă femeii i s-a dat tratamentul corect, singura problemă fiind faptul că la data respectivă nu venise decizia de aprobare de la CNAS. În raportul de control al CAS Cluj nr. 21079/29.05.2014 s-a considerat că medicamentul Herceptin "s-a eliberat nejustificat, fără aprobarea Comisiei de Oncologie a CNAS", motiv pentru care s-a luat decizia imputării contravalorii medicamentului Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, care i-a imputat 10.209,77 lei medicului Maria Turdean. Medicul clujean a contestat decizia, cu atât mai mult cu cât administrarea medicamentului a fost justificată, conform ghidurilor naţionale şi internaţionale, iar pacienta a îndeplinit criteriile pentru tratament adjuvant cu Herceptin, dovadă fiind şi faptul că CNAS a aprobat ulterior cererea depusă în acest sens. Faptul că debutul tratamentului cu medicamentul Herceptin s-a făcut cu o lună înaintea obţinerii aprobării CNAS nu justifică imputarea medicamentului, deoarece durata tratamentului adjuvant cu Herceptin este de 12 luni, iar pacienta a încheiat tratamentul cu o lună mai devreme, respectiv în noiembrie 2014, şi nu în decembrie 2014, conform aprobării CNAS. În acest fel, s-a demonstrat că medicul Maria Turdean nu a adus practic şi teoretic niciun prejudiciu CNAS, durata tratamentului şi doza administrată nefiind modificate, iar administrarea mai timpurie a fost net în beneficiul stării de sănătate a pacientei, având în vedere că se recomandă a fi aplicat cât mai repede postintervenţie chirurgicală. Medicul Maria Turdean s-a adresat conducerii CNAS, solicitând în zadar anularea deciziei de imputarea a medicamentului respectiv. În acest caz a fost vorba de o întârziere de câteva zile pentru obţinerea aprobării CNAS, indicaţia medicală a fost una corectă, iar costurile tratamentului nu au fost mai mari. Deşi doamna doctor a plătit suma imputată, în răspunsul CNAS la petiţia formulată de Maria Turdean se afirmă că decizia a fost luată în conformitate cu actele normative în vigoare, fără a se fi solicitat în prealabil o anchetă amănunţită care să stabilească faptul că tratamentul acordat la timp de către dr. Maria Turdean a ajutat la însănătoşirea pacientei. Consider că un astfel de aspect nu este firesc într-un sistem de sănătate european, care este obligat să pună pe primul plan starea de sănătate a populaţiei, nu pedepsirea unor medici care salvează vieţi! Pe fondul exodului masiv al medicilor români în străinătate şi a problemelor încă rămase nerezolvate din spitalele româneşti, cu secţii închise săptămânal din cauza lipsei specialiştilor şi a salarizării precare, cred că sunteţi în asentimentul meu că nu ne putem permite asemenea decizii de sancţionare a unor medici profesionişti şi corecţi, recunoscuţi pentru salvarea vieţilor celor care au avut nevoie de ei. Nu putem judeca la infinit toate cazurile exclusiv după legile româneşti şi internaţionale, respectiv după forma problemei, fără a analiza şi fondul acesteia, respectiv starea de utilitate a unei decizii, precum cea prezentată mai sus, în care administrarea unui medicament şi-a dovedit corectitudinea.
			Doamna Cornelia Negruţ: "Să permanentizăm grija de martie acordată femeii!" Traversăm zile în care bărbaţii sunt, tradiţional, extrem de atenţi cu noi, femeile. Există o sensibilitate maximă a românilor în preajma zilei de 8 martie şi este foarte bine că femeile sunt în centrul preocupărilor lor, măcar acum, şi măcar cu o floare. Dacă ar fi permanentizată această euforie de început de primăvară, la nivel instituţional şi familial, cred că ar fi mult mai bine. De aceea, vreau să atrag atenţia că copleşirea femeilor în preajma apariţiei primilor ghiocei nu este suficientă, dacă nu se face o grijă constantă din acest lucru. Trebuie spus că, din păcate, România este încă tributară la capitolul respectării drepturilor femeilor, comparativ cel puţin cu ţările europene civilizate, spre nivelul cărora tindem de când ne-am alăturat Uniunii Europene. Statutul de mamă, spre exemplu, încă nu se bucură de protecţia şi grija cuvenite, iar femeile care dau naştere copiilor nu sunt suficient sprijinite şi încurajate. Există multe proiecte ce au nevoie de adoptare, pentru a contura un cadru legislativ în care româncele să se simtă protejate, să participe ca partenere egale în conceperea şi derularea proiectelor sociale, să li se garanteze posibilităţi reale de împlinire pe plan profesional. Evident, mamele îşi asumă cea mai mare responsabilitate posibilă, aceea de a ocroti şi forma personalităţi. Părinţii ştiu cât de importante sunt costurile, morale şi materiale, pe care le implică aceste cerinţe. Una dintre modificările necesar a fi înfăptuite, este, în opinia mea, posibilitatea prelungirii concediului maternal până la împlinirea vârstei de trei ani a copilului, deoarece pentru copiii cu vârsta cuprinsă între doi şi trei ani nu sunt modalităţi instituţionale de întreţinere. O altă idee se referă la susţinerea financiară a elevelor şi studentelor care nasc. Nu încurajez deloc acest fenomen, însă consider că marginalizarea şi abandonarea acestor tinere este inacceptabilă, iar astfel de întâmplări generează drame familiale de neconceput, copii abandonaţi şi traume iremediabile. Nerecunoaşterea acestor întâmplări nu înseamnă că ele nu există şi nu trebuie să rămânem indiferenţi în faţa acestor realităţi. Nu în ultimul rând, trebuie să revizuim propunerea de creştere a vârstei de pensionare a femeilor. Îmi exprim dezacordul faţă de pericolul egalizării vârstei de pensionare dintre femei şi bărbaţi, întrucât egalitatea nu începe cu finalul, adică cu egalizarea vârstei de pensionare. Mai întâi, trebuie să avem drepturi egale din toate celelalte puncte de vedere şi abia apoi, în timp, să ajungem să avem o vârstă egală pentru pensionare. Există multe alte îmbunătăţiri şi politici publice necesare pentru ca româncele să aibă un statut corect în societate, precum şi siguranţa dezvoltării lor armonioase şi sănătoase, atât familial, cât şi la locul de muncă. Aceste deziderate ar trebui să fie primordiale şi pentru colegii noştri bărbaţi din politică, în mod continuu, nu doar în preajma zilei de 8 martie.