Doamna Cornelia Negruț: "Să permanentizăm grija de martie acordată femeii!" Traversăm zile în care bărbații sunt, tradițional, extrem de atenți cu noi, femeile. Există o sensibilitate maximă a românilor în preajma zilei de 8 martie și este foarte bine că femeile sunt în centrul preocupărilor lor, măcar acum, și măcar cu o floare. Dacă ar fi permanentizată această euforie de început de primăvară, la nivel instituțional și familial, cred că ar fi mult mai bine. De aceea, vreau să atrag atenția că copleșirea femeilor în preajma apariției primilor ghiocei nu este suficientă, dacă nu se face o grijă constantă din acest lucru. Trebuie spus că, din păcate, România este încă tributară la capitolul respectării drepturilor femeilor, comparativ cel puțin cu țările europene civilizate, spre nivelul cărora tindem de când ne-am alăturat Uniunii Europene. Statutul de mamă, spre exemplu, încă nu se bucură de protecția și grija cuvenite, iar femeile care dau naștere copiilor nu sunt suficient sprijinite și încurajate. Există multe proiecte ce au nevoie de adoptare, pentru a contura un cadru legislativ în care româncele să se simtă protejate, să participe ca partenere egale în conceperea și derularea proiectelor sociale, să li se garanteze posibilități reale de împlinire pe plan profesional. Evident, mamele își asumă cea mai mare responsabilitate posibilă, aceea de a ocroti și forma personalități. Părinții știu cât de importante sunt costurile, morale și materiale, pe care le implică aceste cerințe. Una dintre modificările necesar a fi înfăptuite, este, în opinia mea, posibilitatea prelungirii concediului maternal până la împlinirea vârstei de trei ani a copilului, deoarece pentru copiii cu vârsta cuprinsă între doi și trei ani nu sunt modalități instituționale de întreținere. O altă idee se referă la susținerea financiară a elevelor și studentelor care nasc. Nu încurajez deloc acest fenomen, însă consider că marginalizarea și abandonarea acestor tinere este inacceptabilă, iar astfel de întâmplări generează drame familiale de neconceput, copii abandonați și traume iremediabile. Nerecunoașterea acestor întâmplări nu înseamnă că ele nu există și nu trebuie să rămânem indiferenți în fața acestor realități. Nu în ultimul rând, trebuie să revizuim propunerea de creștere a vârstei de pensionare a femeilor. Îmi exprim dezacordul față de pericolul egalizării vârstei de pensionare dintre femei și bărbați, întrucât egalitatea nu începe cu finalul, adică cu egalizarea vârstei de pensionare. Mai întâi, trebuie să avem drepturi egale din toate celelalte puncte de vedere și abia apoi, în timp, să ajungem să avem o vârstă egală pentru pensionare. Există multe alte îmbunătățiri și politici publice necesare pentru ca româncele să aibă un statut corect în societate, precum și siguranța dezvoltării lor armonioase și sănătoase, atât familial, cât și la locul de muncă. Aceste deziderate ar trebui să fie primordiale și pentru colegii noștri bărbați din politică, în mod continuu, nu doar în preajma zilei de 8 martie.
|