Doamna Cornelia Negruț: "Să respectăm independența tuturor puterilor statului, nu doar a Justiției!" Există o polemică în spațiul public referitoare la o așa-numită imixtiune a politicului în criteriile de apărare a independenței sistemului judiciar, care comportă câteva lămuriri. Plec de la convingerea că absolut nimeni din această țară nu își dorește suprapunerile puterilor statului, respectiv executivă, legislativă și judecătorească. De la această premisă, cred că România a făcut pași importanți în ceea ce înseamnă apărarea statului de drept, independența celor trei puteri fundamentale și garantate de Constituție, și, cu atât mai mult, suveranitatea și garantarea unei justiții libere și disjunse de factorul politic. Cu toate acestea, există voci contestatare la adresa dreptului conferit în acest moment de legislația românească, ca Parlamentul să decidă asupra cererilor justiției atunci când este vorba despre parlamentari în funcție. Pur și simplu așa precizează Constituția și legile țării! În aceste condiții, ce ar trebui să facă Senatul și Camera Deputaților pentru a fi în grațiile opiniei publice și în ton cu deciziile Justiției? Ar trebui să aprobe exclusiv orice fel de cerere de arestare preventivă sau începere a urmăririi penale, fără nicio discuție prealabilă? Sau, în reversul medaliei, ar trebui să voteze contra în ansamblu? Aici e o discuție mai complicată decât s-ar putea crede inițial. Dacă legea fundamentală prevede ca Parlamentul să avizeze cererile sistemului judiciar, atunci să-l lăsăm să lucreze. Dacă nu îl lăsăm, atunci să trecem la modificarea Constituției și a celorlalte acte normative care permit acest lucru. A veni în fiecare zi și a acuza de-a valma Parlamentul că nu își face treaba din acest punct de vedere, că se opune bunei funcționări a actului de Justiție etc., etc., reprezintă neadevăruri, ca să nu spunem mai mult! Este adevărat, membrii Parlamentului nu sunt în totalitatea lor juriști! După cum la fel de adevărat este că membrii Comisiei juridice din cele două camere parlamentare sunt oameni de specialitate. În concluzie, există specialiști care elaborează un raport consultativ care nu are valoare de impunere în ceea ce privește votul plenului. Este totuși de mirare cum de se mai poate vorbi în România zilelor noastre cu expresii precum imixtiune, obstrucționare, amestec, ingerință, intervenție, a Parlamentului mă refer, în treburile Justiției. România a devenit și este un exemplu pozitiv privind buna funcționare a justiției nu numai în rândul țărilor vecine, ci chiar la nivelul Uniunii Europene. Justiția este liberă și independentă, își face treaba așa cum o face, dar să lăsăm și Parlamentul să și-o facă, din acest punct de vedere! Orice fel de interpretări și acuzații aduse Parlamentului în general, respectiv Senatului și Camerei Deputaților în particular, oare nu reprezintă imixtiuni? Oare puterea legislativă a României nu este lezată de asemenea teorii conspirative neconforme cu realitatea? Oare nu se încearcă lovirea în independența, autoritatea și percepția Legislativului în rândul românilor? Sunt doar câteva întrebări la care trebuie să răspundem, și noi, ca reprezentanți în Parlament ai poporului român, dar și populația țării... Parlamentul României, bun sau rău, așa cum este el acum, reprezintă oglinda societății românești. Parlamentul este cel mai democratic for instituțional al țării, unde toți aleșii au fost aleși democratic, constituțional, nu numiți, așa cum se întâmplă în cazurile celorlalte două puteri, executivă și judecătorească. Pe cale de consecință, Parlamentul trebuie să fie lăsat să își facă treaba!
|