Şedinţa Camerei Deputaţilor din 31 martie 2015

	2.	Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:

			Domnul Dan-Ştefan Motreanu:
			................................................
			Săptămâna trecută s-a început cu reprezentanţii opoziţiei, săptămâna aceasta începem cu reprezentanţii puterii, aşa că am să-l invit la microfon pe domnul deputat Eparu Ion. Se pregăteşte domnul deputat Mircea Lubanovici.
			Domnul Ion Eparu: Domnule preşedinte de şedinţă, vă mulţumesc foarte mult pentru amabilitatea de a-mi da cuvântul. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "1 aprilie - Ziua Academiei Române". Stimaţi colegi, De ceva timp, pe ordinea de zi a Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport se găseşte un proiect de lege - PL-x 186/2015 - prin care se doreşte înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Juridice din România. Dezbaterile de până acum pe această temă mi-au readus în memorie datoria pe care fiecare dintre noi ar trebui să o resimtă faţă de personalităţile de excepţie ale României, reunite sub prestigioasa egidă a Academiei Române. Mâine, 1 aprilie - nu este nicio glumă - se împlinesc 149 de ani de la înfiinţarea Academiei Romane. Se cuvine, cred eu, să rostim câteva cuvinte cu acest prilej. La 1 aprilie 1866 a luat fiinţă Societatea Literară Română. Peste numai un an, în 1867, aceasta se transforma în Societatea Academică Română, care, la rândul ei, în 1879, devenea Academia Română. Cea mai înaltă instituţie de cultură şi ştiinţă din ţara noastră, are, iată, respectabila vârstă de 149 de ani. Doresc instituţiei ca atare, dar şi membrilor săi, la mulţi ani! Şi, în acelaşi timp, îmi exprim speranţa reintegrării acestui for naţional de consacrare ştiinţifică în viaţa activă a societăţii într-un mod decisiv. Cred că ar trebui să ne schimbăm noi înşine atitudinea faţă de aceste personalităţi ştiinţifice, să participăm cu entuziasm şi responsabilitate la promovarea oricărui succes al academicienilor noştri. Cred, în aceste momente, când unii dintre colegii noştri încearcă să aducă la lumină o nouă lege electorală, că nu ar fi deloc rău pentru ţară dacă măcar o parte dintre academicieni ar deveni membri ai Parlamentului. Cu siguranţă că trecutul lor profesional ar trebui să devină poveşti de succes, care să se înveţe la şcoală, pentru a transmite mesaje, dar şi convingeri, pentru a preciza elemente concrete care să susţină teza că şi în România se poate. Să transmitem tinerilor noştri din licee şi universităţi că, dacă vrei, şi în România îţi poţi valorifica şansa în viaţă. Că merită să faci eforturi deosebite în procesul de învăţare! Şi pentru că nimic nu este mai convingător decât un exemplu concret, să-l amintim pe academicianul botoşănean Leon Dănăilă. A fost nevoie de un gest disperat - acela de a-şi vinde casa - pentru a-şi putea publica tratatul de medicină - pentru a atrage atenţia şi pentru a obţine sprijin (chiar de la Editura Academiei). Nu mă îndoiesc că lucrarea va fi una de referinţă în domeniul neurochirurgiei, adăugându-se celor 39 de cărţi publicate prin eforturi proprii, întregind în acelaşi timp panoplia cu realizări: 18 brevete de invenţii; 10 de inovator, ordine şi medalii, cercetări la nivel naţional şi internaţional. Pentru toate acestea, cu umilinţa izvorâtă dintr-un respect natural faţă de marii cărturari ai neamului, doresc Academiei Române şi membrilor săi înţelegere din partea societăţii şi sprijinul necesar. Vă mulţumesc foarte mult. Deputat Eparu Ion, Colegiul nr.10, Circumscripţia electorală nr.31 Prahova.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc şi eu.
			Invit la microfon pe domnul deputat Mircea Lubanovici. Se pregăteşte domnul deputat Ică Florică Calotă.
			Domnul Mircea Lubanovici: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Onorat prezidiu, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o: "Puterea atacă iar justiţia!" Evenimentele din ultimele luni confirmă încă o dată faptul că actuala putere parlamentară acţionează făţiş împotriva justiţiei. Nu pot să nu remarc cum voturile pentru cererile procurorilor sunt acceptate sau nu, în funcţie de interesele de partid şi reţelele de influenţă personală. Este de-a dreptul revoltător ca actuala putere să folosească majoritatea parlamentară în mod discreţionar, pentru a refuza cererile din justiţie, din simplul motiv că unii din cei acuzaţi sunt prieteni cu membrii Guvernului! Stimaţi colegi, Societatea românească a transmis nenumărate reproşuri şi semnale negative la adresa tratamentului privilegiat al parlamentarilor în raport cu sistemul de justiţie. Ca de obicei, PSD-ul a apelat la limbajul dublu şi ipocrizia cu care ne-a obişnuit: în apariţiile publice, puterea susţine fără echivoc lupta anticorupţie, însă pusă în faţa cererilor procurorilor, le respinge fără jenă! Vorbiţi plini de patos despre egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii, despre respectarea democraţiei şi a statului de drept, dar prin fapte ne demonstraţi fără jenă crezul dumneavoastră: cei aleşi trebuie scăpaţi cu orice preţ! Şi asta în ciuda încălcării grave a principiilor pe care afirmaţi că le susţineţi. Să ne mai mire atunci că Parlamentul rămâne una dintre instituţiile în care românii au cel mai redus grad de încredere? Sau că oamenii politici sunt deseori asociaţi cu corupţia şi protejarea corupţilor? Şi de ce nu ar persista această imagine, în condiţiile în care cel mai cinstit Guvern beneficiază de recordul a douăsprezece membri urmăriţi penal, un incompatibil şi un plagiator? Ca şi cum toate acestea nu ar fi suficiente, reprezentanţii PSD din Parlament au hotărât să ia măsuri în acest sens. Dar nu aşa cum aţi putea crede, printr-o atitudine fermă împotriva celor suspectaţi de probleme cu legea şi o poziţie hotărâtă în favoarea încuviinţării percheziţiilor, reţinerilor sau arestărilor parlamentarilor! PSD-ul ne arată încă o dată inventivitatea de care dispune atunci când este vorba de protejarea propriei imagini. Astfel, puterea încearcă modificarea Codului de procedură penală, astfel încât un politician cercetat pentru corupţie să nu mai poate fi încătuşat, arestat sau adus cu mandat, ci maxim anchetat sub arest la domiciliu. În plus, prin iniţiativa senatorilor PSD se prevede ca inculpatul arestat preventiv să nu fie încătuşat în nicio împrejurare, cu excepţia infracţiunilor prin violenţă. Nu pot să nu mă întreb, stimaţi colegi, dacă nu cumva iniţiatorii se tem de eventualele anchete, şi atunci îşi asigură condiţii cât mai favorabile?! În aceste condiţii, este de-a dreptul ridicol modul în care este invocat respectul pentru cetăţean ca argument împotriva încătuşării, tocmai acum, când justiţia devine din ce în ce mai eficientă şi îi atacă pe corupţii care păreau intangibili! Când vă vizează, spectacolul cătuşelor nu mai este la fel de încântător? Stimaţi parlamentari de la guvernare, În numele românilor din diaspora, vă cer să lăsaţi justiţia să-şi facă treaba. Respectaţi valorile democratice câştigate cu greu de poporul român. Vă mulţumesc. Sunt deputatul PNL, Colegiul nr.3 diaspora, Mircea Lubanovici.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat, însă vă atrag atenţia că de săptămâna aceasta avem şi un cronometru şi, potrivit statutului, o declaraţie trebuie să se încadreze în 3 minute.
			Invit la microfon pe domnul deputat Florică Ică Calotă. Se pregăteşte domnul deputat Grigore Crăciunescu.
			Domnul Florică Ică Calotă: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte: "Relansarea zootehniei - o necesitate". Zootehnia a constituit încă din timpurile preistorice una din cele mai importante îndeletniciri ale precursorilor noştri, primind în răstimp rolul major economic, social şi al statorniciei noastre ca popor. Strămoşii noştri, traco-geţii şi dacii, manifestau o mare dăruire pentru păstorit şi agricultură, acestea fiind principalele mijloace pentru obţinerea hranei şi a bunăstării. Se spune că la începutul facerii lumii, când Dumnezeu a creat omul, imediat a creat şi animalele, încât oamenii să aibă şi companie şi folosinţă. Zootehnia constituie şi astăzi un segment de mare însemnătate economică şi socială, cu o structură specifică în domeniul agriculturii. Evoluţia oscilantă a acesteia, în ultimii 25 de ani, a condus la scăderea drastică a efectivelor de animale şi a randamentelor obţinute. Aceste scăderi au fost de-a dreptul catastrofale şi greu de recuperat, mai ales la bovine, specie la care, practic, efectivul s-a redus la jumătate, de la 6,5 milioane capete în 1989. Ciclul de refacere fiind de 3-5 ani între generaţii, acest lucru determină ca durata de revenire la normal să fie foarte lungă. România, una din forţele mari ale Europei în domeniul zootehniei, a ajuns importatoare de produse animaliere, deşi prin tradiţie este una din ţările continentului cu condiţii ideale pentru creşterea tuturor animalelor domestice. Ea dispune de peste 4,8 milioane ha de pajişti, care, prin măsuri de îmbunătăţire ale acestora şi printr-o exploatare normală, pot asigura hrana pentru cel puţin 8 milioane de bovine şi peste 20 de milioane ovine, în timp ce în zonele de şes se pot produce furaje concentrate pentru alte 16-18 milioane de porcine. Pentru păsări, nici măcar nu există limită în ceea ce priveşte dimensiunea resurselor de hrană. De aceea, orice strategie care îşi impune relansarea zootehniei româneşti trebuie să pornească de la realitatea că România prezintă, în comparaţie cu ţările vecine şi nu numai, avantaje incontestabile, concretizate în deţinerea unor resurse furajere ale căror utilizare în zootehnie nu afectează în nici un fel disponibilitatea de produse vegetale destinate hrănirii populaţiei. Oricât de mult optimism avem în acest moment cu privire la relansarea zootehniei, trebuie să se înţeleagă că acest proces nu este nici simplu, nici uşor şi nici nu se poate realiza foarte repede. Dacă acum s-ar lua măsuri excepţionale de relansare a zootehniei, printr-un sprijin masiv din partea Uniunii Europene şi al statului, roadele acestora s-ar putea vedea doar peste 8-10 ani. Potenţialul agricol al României încă reprezintă o premisă solidă pentru dezvoltarea agriculturii şi zootehniei româneşti. Deputat Ică Florică Calotă, PC-PLR, Teleorman. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
			Invit la microfon pe domnul deputat Grigore Crăciunescu. Se pregăteşte domnul deputat Vasile Popeangă.
			Domnul Grigore Crăciunescu: Bună dimineaţa! Declaraţia mea politică se intitulează: "97 de ani de la Unirea Basarabiei cu România". Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Pe 27 martie 1918, Sfatul Ţării, organ al Republicii Democratice Moldoveneşti, decidea, cu majoritate de voturi, unirea cu România a Basarabiei. Unirea a durat 22 de ani, până la 28 iunie 1940, când în baza Pactului Ribbentrop-Molotov, guvernul sovietic a cerut României să cedeze Basarabia, care a fost anexată la Uniunea Sovietică. Mii de români de pe cele două maluri ale Prutului, dar şi din străinătate au sărbătorit împlinirea a 97 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. Bucureştenii au format în Piaţa Universităţii o imensă hartă umană a României reunite, lansări de lampioane, marşuri, hărţi ale României Mari reconstituite din oameni, dezbateri, zeci de mii de panglici tricolore distribuite, sunt câteva dintre evenimentele organizate în localităţi din România ca: Alba Iulia, Baia Mare, Cluj-Napoca, Constanţa, Galaţi, Iaşi. Diaspora a organizat asemenea acţiuni pentru a sărbători Unirea Basarabiei cu România în Paris, Roma, Madrid, Atena, Dublin, Grecia, Statele Unite şi Suedia. Un rol important în realizarea acestor acţiuni a avut "Platforma unionistă - acţiunea 2012" organizaţie neguvernamentală care reuneşte iniţiativele venite din partea societăţii civile. "Platforma unionistă - acţiunea 2012" susţine proiectul reunificării Moldovei cu România şi necesitatea ca Republica Moldova să devină stat de drept al Uniunii Europene. Aceste deziderate împlinite vor oferi posibilitatea ca Moldova de peste Prut să aibă o economie prosperă care să ofere cetăţenilor un nivel de trai mai bun şi mai prosper. În 1918, generaţia unionistă a beneficiat de un context intern şi internaţional favorabil unirii. Propaganda unionistă din acea perioadă avea rolul de a convinge populaţia de importanţa unirii. Din nefericire, azi, spaţiul mediatic al Republicii Moldova este controlat 80% de către instituţii mediatice de limbă rusă, deşi populaţia în marea ei majoritate este formată din români. În acest context, statul român şi Guvernul trebuie să susţină integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană şi, de asemenea, să susţină Republica Moldova în dezvoltarea economică şi socială. Mass-media românească are datoria de a realiza campanii de informare menite să trezească conştiinţa de neam, necesitatea istorică a unirii celor două ţări, ca împreună şi prin acţiuni comune să finalizăm cât mai repede procesul de unificare a celor două state: România şi Republica Moldova. Vă mulţumesc. Deputat Grigore Crăciunescu, de Iaşi.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Invit la microfon pe domnul deputat Vasile Popeangă. Se pregăteşte doamna deputat Tamara Ciofu.
			Domnul Vasile Popeangă: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Declaraţia mea politică se intitulează: "Victimizarea, ca politică de stat". De prea multă vreme vedem sub cupola acestui Parlament tot soiul de personaje care şi-au făcut o adevărată politică la nivel naţional din a se da victime. Se plâng că sunt permanent victime ale occidentului, ale orientului, ale comunismului sau ale capitalismului actual. Se consideră o bărcuţă de hârtie pe o mare dominată de atâtea uragane, a căror declanşare depinde de o vorbă sau o trăsătură de condei într-o cancelarie a lumii, într-o secţie de tribunal sau de poliţie, într-un sediu de partid. Genul fatalist stă toată ziua repetând în oglindă figura încrucişatului mâinilor sau a datului din umeri. Colegii ne sunt duşmani, vecinii ne sunt duşmani, istoria ne e duşmană, vremea are ceva cu noi, iar duşmanii adevăraţi sunt neapărat canibali. Preocupaţi să se plângă şi să se gudure pe lângă mai-marii planetei sau ai meleagurilor natale, noile înalte Porţi sau reprezentanţele lor pe plaiurile mioritice, uită că, în realitate, ei îşi sunt cel mai mare duşman. A pune mâna la treabă, a-şi respecta angajamentele, a-şi recunoaşte defectele şi a-şi corecta greşelile sunt elemente ale procesului de deşteptare naţională a acestor persoane. După aceea, nimeni nu se va mai aştepta ca noi, ca neam, să stăm cu mâna întinsă. Căci şi noi ca neam, de mulţi ani ne-am obişnuit să ne plângem: suntem trădaţi, manipulaţi, ignoraţi, divizaţi de duşmanii din afară şi dinăuntru. Ne-au asasinat liderii, ne-au pus căluşul în gură, ne-au împărţit ţara şi bunurile cum au vrut. Dar noi, noi unde eram? Stăteam şi priveam cu ochii înlăcrimaţi cum suntem călcaţi în picioare de cei pentru care nu există decât dorinţa de a domina, de a cuceri şi de a avea putere şi de cozile de topor ale acestora. Şi în drumul lor către aceste obiective, n-au pregetat să ne dea pe toţi la o parte. De cele mai multe ori, nici n-a fost nevoie. Ne-am dat singuri la o parte. Asta ne-a salvat, poate, ca populaţie, dar nu ne-a făcut prea bine ca naţiune. Am învăţat atât de bine statul cu capul plecat. E adevărat că nu 1-a tăiat definitiv nicio sabie, dar i-a lăsat multe răni adânci şi cicatrici pentru aducere-aminte. Însă celor care au pretenţia să conducă această ţară nu le este admis să se plângă mai rău decât ţaţa Floarea că nu i-a mai ouat ieri găina. Dar s-a văzut că victimizarea, ridicată la rang de politică de stat, a fost folosită pentru a câştiga simpatia omului de rând, pentru a atrage voturi de la inima cea milostivă a românului, cunoscut ca suflet de mamă pentru cei nevolnici. Cum se face însă că aceiaşi "zmei" atotputernici ai campaniilor electorale, pentru care nicio încercare a puterii nu este prea grea, scâncesc la primul cuvânt acuzator venit din partea oricui le descoperă matrapazlâcurile şi incompetenţa? A te da lovit în aripă a devenit sport naţional. Întotdeauna alţii sunt de vină, tu, cel ce-ai fost la putere eşti perfecţiunea întruchipată, ai făcut totul ca la carte şi mai bine decât atât, iar dacă în urma activităţii tale dezastrul s-a instalat ca la el acasă, alţii sunt de vină. Tu nu eşti decât o biată victimă. Dacă ai luat şpăgi nesimţite, alţii sunt de vină. De fapt, ei le-au luat, tu ai fost doar în slujba neamului. Păcat că te trădează ca beneficiar conturile grase, vilele şi maşinile pe care nu le aveai când te-ai apucat de politică... Interesant este că nimeni nu spune: "sunt un nepriceput", "sunt un şpăgar", "sunt o marionetă", "sunt un mincinos", "sunt un escroc care înşeală încrederea oamenilor de rând ca să-i fie lui bine". Nu, toţi aceştia nu sunt deloc aşa, ci ei sunt "victimele de profesie". Numai că faptele lor îi arată ce sunt în realitate. Pentru că un nepriceput, un mincinos, o marionetă nu va lăsa în urma sa decât haos, suspine şi lacrimi. Un şpăgar ori un escroc nu va lăsa în urma sa decât bugete secătuite şi anchetatorii vor fi cârduri-cârduri pe urmele sale... S-au arătat vreodată, în istorie, un Vlad, un Ştefan, un Mihai, un Mircea, un Cuza a fi slabi, s-au dat vreodată victime? Păi i-ar mai fi urmat românii dacă ar fi fost slabi? Am fi fost şi astăzi o parte din noi paşalâc turcesc, alţii eram sub ruşi şi ce mai rămânea din ţara lui Burebista vorbea maghiara ca limbă oficială! Nu, aceşti mari bărbaţi de stat s-au dovedit oameni care nu s-au plâns niciodată, ci au scrâşnit din dinţi...
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă rog să vă pregătiţi să încheiaţi.
			Domnul Vasile Popeangă: ...şi au mers mai departe, chiar cu preţul vieţii! De-aici poţi vedea care este adevăratul interes: cu cât este omul mai plângăcios, cu atât îl interesează mai mult buzunarul său, soarta proprie, iar asta se vede şi în modul în care îi reprezintă pe cei care l-au trimis în Parlament. Mulţumesc pentru atenţie.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc şi eu. Vă reamintesc că de săptămâna aceasta avem şi un cronometru care vă poate sta la dispoziţie şi vă rog să îl urmăriţi şi să vă încadraţi în timp, în cele trei minute prevăzute de Regulament.
			Invit la microfon de doamna deputat Tamara Ciofu. Se pregăteşte doamna deputat Florica Cherecheş.
			Doamna Tamara-Dorina Ciofu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Obiectul declaraţiei mele de astăzi este: "Masacrul de la Fântâna Albă - tragedie naţională". Masacrul a avut loc în Duminica Paştelui a anului 1941, când aproximativ trei mii de români, locuitori ai satelor de pe Valea Siretului, au încercat să se refugieze din Uniunea Sovietică în România. Dacă la Katyn a fost vorba de execuţia a peste 20.000 de ofiţeri polonezi, aici avem de-a face cu un masacru premeditat a unor oameni neînarmaţi, care nu voiau decât să nu mai trăiască sub ocupaţie străină, fără a opune vreo rezistenţă armată. De multe ori oamenii politici sau diplomaţii preferă să atribuie cuvintele "pragmatism" sau "încredere" relaţiei dintre România şi actuala Federaţie Rusă, moştenitoarea unei părţi importante a teritoriului fostei Uniuni Sovietice, dar mai ales a poverii morale pe care Moscova o poartă pe umeri faţă de nedreptăţile şi crimele comise cu o cruzime fără margini asupra populaţiei civile de către Armata Roşie şi NKVD în teritoriile ocupate. Poate aceste cuvinte ar trebui înlocuite cu "respect" şi mai ales "scuze" faţă de atrocităţile şi genocidul comise de trupele sovietice asupra românilor din teritoriile care au fost smulse ţării în 1940, când Basarabia şi Bucovina de Nord au fost cedate vecinului de Răsărit. Gestul cetăţenilor români de la Fântâna Albă reprezintă un simbol spiritual al luptei românilor pentru păstrarea identităţii naţionale în această parte a ţării. Este un moment trist. Ziua de 1 aprilie trebuie să ne trimită pe toţi românii, oriunde ne-am afla, cu gândul la acei români curajoşi care în urmă cu 74 de ani n-au vrut nimic mai mult sau mai puţin decât să îşi poată regăsi normalitatea revenind acasă. Când mă gândesc la Fântâna Albă mă cuprinde un gând de spaimă şi de durere pentru că, în urmă cu 74 de ani, 3.000 de suflete au fost condamnate la moarte doar pentru că voiau să revină în ţară, au plătit această jertfă pentru demnitatea neamului românesc. Cred că este de datoria noastră să vorbim despre aceste lucruri pentru că s-a discutat foarte puţin şi se cunosc foarte puţine despre masacrul de la Fântâna Albă. În acest sens, vreau să felicit organizaţia şi asociaţia "Prietenii Basarabiei, Bucovinei şi Ţinutului Herţa" pentru simpozionul organizat cu sprijinul primăriei oraşului Darabani şi a Prefecturii judeţului Botoşani, simpozion intitulat "Masacrele de la Lunca şi Fântâna Albă - tragedie a neamului românesc". În acest sens, supravieţuitori ai deportării în ţinuturile îndepărtate ale Siberiei şi Kazahstanului au rememorat drama la care familiile lor şi ei înşişi au fost supuşi timp de patru ani. Mă bucur că astăzi reuşim aici, în Parlamentul României, să comemorăm românii care şi-au dat viaţa pentru identitatea noastră naţională. Avem o ţară bogată şi mulţi oameni săraci. Pentru a ieşi din această situaţie e nevoie de renaştere morală, de înţelepciune şi de iubire de adevăr. Vă mulţumesc. Permiteţi-mi, domnule preşedinte, să mai depun la secretariat, pentru stenogramă, o a doua declaraţie: "Adoptarea de Parlament a noilor proiecte de Cod fiscal şi de procedură fiscală vor conduce la reducerea taxelor şi la crearea de locuri de muncă". Vă mulţumesc.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
			Invit la microfon pe doamna deputat Florica Cherecheş. Se pregăteşte domnul deputat Sorin Iacoban.
			Doamna Florica Cherecheş: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Mai crede cineva că Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării?". Articolul 61 din Constituţia României prevede că: "Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării", şi aşa ar trebui să fie. În realitate, lucrurile nu stau chiar aşa, lucru dovedit de numărul mare de ordonanţe de urgenţă sau propuneri iniţiate de Guvern, pe care Parlamentul trebuie să le adopte, multe dintre ele neavând cu adevărat un caracter de urgenţă. Azi vă supun atenţiei Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, Pl-x 592/2014, care a trecut printr-un amplu proces de consultare cu membrii ONG-urilor de profil, familii adoptive, medici, instituţii de stat, dar şi cu Oficiul Român pentru Adopţii, care susţinea o mare parte din aceste modificări. O dată cu schimbarea şi reorganizarea instituţiei în Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, acestea nu au mai fost considerate a fi oportune pentru că, ne spune avizul negativ al ministerului, legislaţia în materia adopţiei a suferit în ultima perioadă mai multe modificări şi încă nu s-a putut analiza impactul lor în domeniu. Afirmaţia s-a dovedit a fi doar o diversiune şi o dezinformare, preşedintele Autorităţii Naţionale prezentând, la scurt timp după aceea, o propunere legislativă de modificare a procedurii adopţiei, care cuprinde multe dintre propunerile PNL, desfiinţate prin punctul de vedere transmis de Guvern. Dacă Guvernul dorea, într-adevăr, să îmbunătăţească situaţia celor peste 60.000 de copii abandonaţi, putea să susţină şi să avizeze cu amendamente Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii privind procedura adopţiei, Pl-x 592/2014, pentru a asigura cu celeritate intervenţia în acest domeniu, deoarece fiecare zi în plus în sistem reprezintă o şansă în minus pentru un copil abandonat. Din păcate, eternele interese de partid, orgoliile şi imposibilitatea colaborării între partide pentru un bine general, au făcut ca 60.000 de copii să rămână blocaţi în sistem. Doar 4.049 de copii au fost declaraţi adoptabili anul trecut şi, un lucru şi mai trist, doar 544 de adopţii au fost finalizate până în septembrie 2014. Stimaţi colegi, Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.273/2004 privind procedura adopţiei, Pl-x 592/2014, pe care o supun atenţiei dumneavoastră, doreşte să vină în sprijinul copiilor, prin reducerea unor termene, prelungirea atestatului de persoană sau familie aptă să adopte, acordarea unui concediu şi a unei indemnizaţii pe o perioadă de un an persoanei adoptatoare, indiferent de vârsta copilului adoptat, deschiderea mai rapidă a oportunităţii de a fi adoptaţi de către cetăţeni români cu reşedinţa obişnuită în străinătate. Dragi colegi, vă rog să daţi dovadă de responsabilitate şi să nu respingeţi această propunere legislativă doar pentru că a fost formulată de un partid de opoziţie, ci să conştientizaţi importanţa ei, atât pentru copiii năpăstuiţi de soartă, cât şi pentru statul român care, prin asigurarea unui proces de adopţie mai facil şi rapid, va avea parte de cetăţeni mult mai sănătoşi, independenţi şi fără dificultăţi în a se integra în societate. Vă mulţumesc. Florica Cherecheş, deputat PNL de Oradea.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Invit la microfon pe domnul deputat Sorin Iacoban. Se pregăteşte domnul deputat Virgil Guran.
			Domnul Sorin-Avram Iacoban: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Pentru stenogramă, astăzi, am depus două declaraţii politice, dintre care una, cu voia dumneavoastră, o voi citi în plenul Parlamentului. "Disciplina Religie se va studia în continuare în şcolile din România". Dragi colegi, Săptămâna trecută, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, precum şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, în şedinţă comună, au hotărât asupra modificării art.18 din Legea nr.1/2011, ţinând cont de criticile formulate de Curtea Constituţională a României, care a considerat că formularea de până acum ar aduce atingere libertăţii de conştiinţă a elevului major sau a părintelui, sau a tutorelui major, în ceea ce priveşte reprezentarea interesului minorului. Evident, comisiile reunite au ţinut cont, pe lângă Hotărârea Curţii Constituţionale, şi de jurisprudenţa CEDO în materie. În viziunea CEDO, statele care au prevăzut în propria legislaţie ca disciplină obligatorie sau ca disciplină opţională studiul religiei, chiar în forma confesională, nu au adus atingere drepturilor omului, ci au impus astfel un minimum de garanţie pentru cei care nu doresc să studieze această materie, garanţie sub forma retragerii de la studiu. Deşi CEDO nu a considerat ca vătămătoare retragerea de la studiu pentru conştiinţa celui ce uzează de acest drept, Curtea Constituţională a României a derogat de la jurisprudenţa CEDO, fapt pentru care art.18 din Legea nr.1/2011 a fost găsit neconstituţional. Cu maximă urgenţă, dar cu atenţie deosebită, comisiile reunite au reparat textul legal, respectând întocmai criticile Curţii Constituţionale, dar respectând şi dreptul celor peste 90 la sută dintre elevii din România care în nume propriu sau prin reprezentanţii lor majori au hotărât că doresc să participe în continuare la studierea acestei discipline şcolare. Nu în ultimul rând, comisiile reunite au trebuit să hotărască asupra unui text de lege care să fie în acord şi cu art.32 alin. (7) din Constituţia României, care precizează că în şcolile de stat învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege. Textul nou stabilit este în acord şi cu Decizia Curţii Constituţionale, şi cu jurisprudenţa CEDO, şi cu dorinţa de studiu a copiilor înmatriculaţi sau a părinţilor care le reprezintă interesele, şi cu voinţa constituţionalismului român, având ca iniţiatori toţi membrii Comisiei de învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport. Astfel, copiii majori sau reprezentanţii copiilor minori vor avea obligaţia să facă o cerere pentru a putea participa la cursurile acestei discipline şcolare, cererea echivalând cu o înscriere efectivă. De asemenea, actului juridic al înscrierii la cursuri îi corespunde şi actul juridic al renunţării la cursuri sau actul juridic al reînscrierii la cursuri. Opţiunea cu privire la aceste cursuri se face la începutul procesului de învăţământ şi nu pentru fiecare început de an şcolar, deoarece Decizia Curţii Constituţionale a României nu atingea acest aspect, comisiile reunite ferindu-se de o astfel de suprareglementare. Pentru că au existat critici cu privire la aspectul enunţat mai sus, comisiile reunite au trebuit să gândească un text tocmai în eventualitatea prevenirii unor eventuale litigii de dreptul muncii cu profesorii care ar fi semnat contracte de muncă, dar ar fi rămas între timp fără catedre din cauza opţiunilor ulterioare făcute de elevi sau reprezentanţii lor legali. De asemenea, comisiile au tranşat şi punctul de vedere conform căruia, prin aplicarea dispoziţiilor Codului civil în materie, după vârsta de 14 ani, minorii trebuie să hotărască singuri dacă participă sau nu la ora de religie. Comisiile au îmbrăţişat însă punctul de vedere al subsemnatului, conform căruia, la vârsta de 14 ani, minorii au capacitate limitată de exerciţiu, legea permiţându-le să facă anumite acte de administrare, dar nu de dispoziţie, opţiunea pentru studiul unei discipline şcolare fiind un act de dispoziţie. De asemenea, capacitatea de exerciţiu limitată a minorului nu poate avea efecte asupra instituţiei reprezentării intereselor legale ale minorului, până la vârsta de 18 ani acesta urmând să fie asistat de reprezentantul legal în toate deciziile luate, decizii care nu îşi pot produce vreun efect fără acordul reprezentantului legal în materie civilă, existând doar o singură excepţie, anume aceea a dobândirii capacităţii deprinderii de exerciţiu prin intermediul căsătoriei, şi aceasta cu dispensă. Din susţinerile celorlalţi membri ai comisiilor, s-a conturat şi ideea că dreptul prevăzut în Codul civil nu concurează cu situaţia discutată, în Codul civil fiind vorba de dreptul minorului ca după 14 ani să-şi aleagă singur religia, în speţa noastră fiind vorba de cu totul altceva, de opţiunea făcută pentru o disciplină şcolară denumită religie, astfel încât dispoziţia din Codul civil invocat, din critica textului hotărât de comisiile reunite, nu poate produce efecte juridice. Dragi colegi, Consider că prin acţiunea membrilor celor două comisii s-a realizat o reparaţie morală pentru cei peste 90% dintre elevii din România care în nume propriu sau prin intermediul reprezentanţilor legali au optat pentru studiul acestei discipline şcolare, înţelegând exact faptul că studiul acestei discipline modelează caractere şi pregăteşte oamenii pentru viaţa de viitor în societate. Vă mulţumesc. Deputat de Iaşi, Sorin-Avram Iacoban.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Invit la microfon pe domnul deputat Virgil Guran. Se pregăteşte domnul deputat Longher Ghervazen.
			Domnul Virgil Guran: Mulţumesc, domnule preşedinte. "Despre închiderea societăţilor comerciale de către ANAF." Observăm în ultimul timp că a început o acţiune amplă de control la foarte multe societăţi comerciale din România. Suntem de acord, trebuie să fie controlată orice societate, trebuie să se respecte legislaţia, dar a apărut un ordin al ministrului finanţelor prin care se dă voie celor care controlează să suspende activitatea pe o lună, două, trei. Şi văd că pentru anumite greşeli făcute, care poate nu ar trebui făcute, dar se mai întâmplă - adică lipsă în casă de câteva sute de lei, lucru care se poate întâmpla, prin omisiunea unui angajat, prin greşeala unui angajat - imediat se trece la suspendarea activităţii acelei societăţi şi se închide pentru o perioadă de o lună, până la 3 luni. Mă întreb dacă cei care au venit cu acest ordin al ministrului au judecat vreun pic, pentru că închiderea unei societăţi înseamnă: o lună de zile sau 3 luni de zile acei angajaţi nu mai au salarii, deci nu mai plătesc impozite la stat, acea societate nu mai produce, deci nu mai are de unde să plătească impozite la stat, furnizorii nu mai sunt plătiţi, cele aprovizionate pot să fie perisabile, se strică, acest lucru devine iar o pierdere pentru societate, şi în felul acesta acea societate poate fi chiar închisă definitiv. Statul pierde foarte mult, în afara faptului că pierde şi acel întreprinzător. Nu înţeleg ce logică există în aceste măsuri. De ce nu se ia o măsură normală, o amendă proporţională cu acea sumă şi nu se judecă aceste lucruri?! Până când va mai rezista economia României la asemenea măsuri aberante şi nejudecate? Sunt convins că un ministru habar nu are de acest ordin, ministrul... cel care a fost în funcţie şi că cine ştie ce angajat din minister, care în viaţa lui nu a luat o măsură normală sau nu a condus 2 oameni, nu a dat un salariu... sunt convins că acest lucru a fost luat... această măsură a fost luată de către oameni care nu ştiu ce înseamnă economia, nu ştiu ce înseamnă dezvoltare economică. În acelaşi timp, mă întreb: oare societăţile de stat sunt verificate şi în cazul în care este o diferenţă - a plecat nu ştiu ce angajat cu 200, 300 de lei, cum se mai întâmplă, am văzut - sunt închise acele societăţi? Oare anumite bănci sunt închise pentru că lipseşte în casă o sumă modică? Sau nu ştiu ce companie mare, multinaţională, care vinde produse din străinătate în diverse locuri şi nu ajută economia cu nimic? Domnilor de la ANAF, cred că este cazul să aplicaţi legea în aşa fel încât să nu distrugeţi economia. Este imperios necesar să se revizuiască acest ordin al ministrului şi lucrurile să revină la normal! Vă mulţumesc. Deputat de Prahova, Guran Virgil.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Invit la microfon pe domnul deputat Longher Ghervazen. Se pregăteşte doamna deputat Lucia Varga.
			Domnul Ghervazen Longher: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, La sfârşitul săptămânii trecute a avut loc vizita în Polonia a delegaţiei Grupului parlamentar de prietenie cu Republica Polonă din Parlamentul României, ca răspuns la invitaţia dnei Jadwiga Zakrzewska - Preşedintele Grupului parlamentar de prietenie Polonia - România din Seim-ul Republicii Polone. Din componenţa delegaţiei Grupului de prietenie cu Republica Polonă au făcut parte următorii deputaţi: George Ionescu - preşedinte, Ghervazen Longher - vicepreşedinte, Gavril Mîrza - secretar, Vasile Gudu - membru şi doamna Carmen Gulin - consilier parlamentar - Direcţia Generală Afaceri Externe. Ziua de 26 martie a început cu o întâlnire a delegaţiei cu Grupul parlamentar de prietenie Polonia-România. Apoi a urmat o întrevedere cu domnul Jan Krzystof Adanowski, vicepreşedinte al Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, unde s-a subliniat rolul pe care diplomaţia parlamentară îl poate juca în dezvoltarea şi diversificarea relaţiilor româno-polone. După-amiază, a avut loc întâlnirea cu doamna Jadviga Zakrzewska, Preşedinte al Grupului parlamentar de prietenie Polonia - România, Şeful delegaţiei Seim-ului şi Senatului Republicii Polone la Adunarea Parlamentară a NATO şi Vicepreşedinte al Comisiei de Apărare Naţională a Seim-ului Republicii Polone. Aici s-a punctat faptul că relaţiile româno-polone se află, actualmente, într-un moment de vârf al evoluţiei lor şi că Polonia reprezintă un partener strategic pentru România atât în plan european, cât şi transatlantic. Relaţia cu Polonia constituie o prioritate de prim ordin pentru România şi faptul că specificul acestei relaţii se reflectă în însăşi existenţa unui Parteneriat Strategic care acoperă toate domeniile de cooperare între cele două ţări. De asemenea, ne-am manifestat interesul de a atrage un număr cât mai sporit de investitori polonezi în România şi, în acelaşi timp, potenţiali investitori români care trebuie încurajaţi să investească pe piaţa poloneză. Dincolo de cooperarea româno-polonă excelentă, existentă în domeniul afacerilor strategice, suntem interesaţi să consolidăm nivelul dialogului nostru în plan european, astfel încât acesta să corespundă pe deplin ponderii pe care cele două state o au în cadrul Uniunii Europene. Următoarea zi, după vizitarea Centrului de pregătire pentru comunicare şi informatică din Zegrze, am fost la Ministerul Afacerilor Externe, unde am avut convorbiri cu domnul Michał Miarka - directorul adjunct al Departamentului de Politică de Securitate din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, care a scos în evidenţă obiectivul general al Guvernului polon, de a face din Polonia un actor important în Europa, cu un rol constructiv în Uniunea Europeană şi un profil accentuat de lider regional. După întâlnirea de la Ministerul Afacerilor Externe, ne-am deplasat la Ministerul Economiei unde am avut convorbiri cu domnul secretar de stat Jerzy W. Pietrewicz, care a salutat evoluţia constant ascendentă a schimburilor comerciale româno-polone în ultimii ani şi a precizat că această tendinţă trebuie impulsionată în mare măsură, prin identificarea unor nişe de cooperare neexploatate până în prezent. Pe parcursul întrevederilor la instituţiile centrale poloneze, reprezentanţii acestora au mulţumit statului român pentru sprijinul acordat minorităţilor din România, respectiv minorităţii poloneze. De asemenea, au mulţumit Uniunii Polonezilor din România pentru buna colaborare, exprimându-şi totodată aprecierea şi încrederea că această colaborare va continua şi în următorii ani. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Invit la microfon pe doamna deputat Lucia Varga. Se pregăteşte doamna deputat Marioara Nistor.
			Doamna Lucia-Ana Varga: Bună ziua. Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Astăzi vă voi vorbi despre ignorarea politicilor în sprijinul familiilor din România de către Guvernul Ponta. Cinci milioane de români sunt săraci, adică 1 din 5 români se confruntă cu sărăcia. Rata sărăciei ne plasează pe penultimul loc în Europa, copiii fiind primii afectaţi de acest lucru. România este ţara cu cei mai mulţi tineri, din Europa, fără slujbă şi care nu sunt cuprinşi în nicio formă de şcolarizare. Jumătate din şcolile din România susţin că veniturile pe care le au sunt insuficiente. Iată câteva dintre problemele cu care se confruntă societatea românească: sărăcia, lipsa locurilor de muncă, în special pentru tineri, şcoli subfinanţate, acces la sistemul de sănătate necorespunzător. Guvernul Ponta este nepăsător faţă de aceste probleme. Politicile în sprijinul familiilor lipsesc din programul de guvernare. Crearea locurilor de muncă a rămas doar la nivel de promisiune. Învăţământul s-a dovedit a fi un furnizor de absolvenţi cu diplomă care, din păcate, devin şomeri, negăsindu-şi loc de muncă în domeniul pentru care au fost pregătiţi. Ministrul Rovana Plumb se mulţumeşte să constate doar că necesarul creşelor în România este de 6.000, dar amână realizarea acestora pentru 2016. Cu alte cuvinte, ministrul ne spune că va guverna începând cu 2016, iar până atunci este preocupat doar de consolidarea politică a partidului său. Iniţiativele legislative depuse de opoziţie, care propuneau soluţii la aceste probleme, sunt respinse de majoritatea PSD, pur şi simplu din considerente politice. PSD are o singură grijă, capitalul politic, uitând că cetăţenii i-au votat să guverneze în interesul tuturor românilor, şi nu doar al membrilor de partid. Dragi colegi, Construcţia de şcoli, creşe, organizarea Programului "Şcoală după şcoală" pentru copiii din învăţământul primar şi secundar inferior, dezvoltarea învăţământului profesional şi vocaţional, sprijinirea tinerilor pentru obţinerea primului loc de muncă şi începerea unei cariere, finanţarea sănătăţii şi educaţiei, acestea sunt priorităţile pe care orice partid aflat la guvernare trebuie să le aibă. Partidul Naţional Liberal cere Guvernului să vină rapid în Parlament cu un pachet legislativ în sprijinul familiilor din România. Iar domnule Ponta, dacă nu îl aveţi pregătit, daţi-vă demisia! Mulţumesc.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
			Invit la microfon pe doamna deputat Marioara Nistor. Se pregăteşte domnul deputat Ion Bălan.
			Doamna Marioara Nistor: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, "UNPR ştie să-şi păstreze verticalitatea şi să-şi urmeze scopul declarat: progresul României!" Avem proiecte, avem oameni şi vom reuşi în demersul nostru! De când s-a înfiinţat, de aproape 5 ani de zile, UNPR asigură stabilitatea economică şi politică în România şi sprijină în acest sens orice proiect politic de interes naţional care aduce un plus de valoare acestei ţări. Am constatat faptul că oamenii care se înscriu în partidul nostru îşi doresc, mai întâi de toate, uniune. Îmi doresc ca Organizaţia UNPR Brăila să devină o echipă puternică. Mi-am propus ca atât la nivel judeţean, cât şi la nivel local să existe o colaborare permanentă şi să nu ne limităm doar la sprijinul reciproc în campaniile electorale. Doresc cu adevărat o colaborare reală, şi nu doar o consultare. Doar lucrând împreună putem avea rezultate foarte bune pentru judeţul nostru. Cetăţenii brăileni, care semnează adeziuni la noi, doresc implicare pentru ca România să progreseze şi să-şi păstreze demnitatea naţională. Cei care se alătură partidului nostru, săptămânal, sunt persoane interesate să schimbe ceva, să-şi spună cuvântul în comunitate şi vin cu convingerea că Uniunea Naţională pentru Progresul României reprezintă cea mai bună cale de exprimare şi atitudine politică. În organizaţia noastră trebuie să intre oameni care au demonstrat că au făcut ceva în viaţă şi care pot face multe pentru comunitatea lor. Aceşti oameni sunt convinşi că preşedintele nostru, Gabriel Oprea, reprezintă modelul de demnitate, încredere şi siguranţă a clasei politice româneşti. Cred că doar împreună putem îndrepta lucrurile. Avem nevoie de un partid şi mai puternic şi cu oameni bine pregătiţi. Îmi doresc ca toate organizaţiile UNPR din ţară să activeze într-un cadru politic efervescent, determinat şi implicat, în care să putem duce la bun sfârşit proiectele partidului nostru, în vederea creşterii nivelului de trai al cetăţenilor. În acest moment, UNPR este al treilea partid parlamentar din România, cu 56 de parlamentari, şi are ca proiecte principale: taxarea marilor averi, proiectul primului loc de muncă şi cel al votului la 16 ani. Cred cu adevărat în aceste proiecte, ce vor aduce un plus de valoare României. Noi îi invităm şi îi aşteptăm cu inima deschisă pe toţi cei care doresc să activeze din convingere în organizaţiile UNPR! Deputat Marioara Nistor, Colegiul nr.9 Brăila.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Invit la microfon pe domnul deputat Ion Bălan. Se pregăteşte domnul deputat Mihai Aurelian.
			Domnul Ion Bălan: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declaraţia mea politică se intitulează "Conştientizarea propriei identităţi". Stimaţi colegi, Duminică am participat, la Tulcea, la deschiderea seminarului dedicat conservării identităţii minorităţilor naţionale şi etnice de pe continentul european, la care participă peste 100 de tineri europeni. Este cel mai mare eveniment de acest gen şi mi-a făcut o deosebită plăcere să fiu parte a acestuia, cu atât mai mult cu cât Dobrogea este un exemplu de toleranţă între etnii, un tărâm al convieţuirii paşnice. Seminarul "Conştientizarea propriei identităţi" este găzduit de Consiliul Tinerilor Aromâni din România în colaborare cu cea mai mare reţea de organizaţii de tineret ale minorităţilor din Europa şi are o agendă impresionantă, dar principalul scop rămâne păstrarea identităţii culturale în această lume, a globalizării şi a uniformizării, în care trăim. M-am bucurat să văd la Tulcea tineri entuziaşti şi, mai ales, interesaţi de propria cultură, de propriile valori şi de păstrarea acestora, indiferent de ţara în care locuiesc. Faptul că noile generaţii nu vor să-şi abandoneze rădăcinile şi caută soluţii pentru păstrarea moştenirii spirituale este cel mai important şi apreciez dăruirea cu care aceştia se înscriu în organizaţii nonprofit şi fac voluntariat în campanii dedicate conservării identităţii minorităţilor. Un caz aparte îl reprezintă, pe agenda din acest an, situaţia minorităţilor fără ţară, una dintre soluţii fiind instruirea în limba maternă, în contextul integrării culturale şi sociale, un subiect abordat des, dar asupra căruia nu s-a ajuns la un consens în cele mai multe dezbateri de acest fel. Vă spuneam că duminică a fost deschiderea evenimentului. Ei bine, pe parcursul întregii săptămâni vor avea loc diverse ateliere, întâlniri şi discuţii la care participă tineri din Germania, Olanda, Danemarca, Austria, Elveţia, Polonia, Ungaria, Slovenia, Italia, Slovacia, Rusia, Ucraina, Albania şi Macedonia. Vă invit să urmăriţi acest eveniment, pe care România îl găzduieşte şi, mai ales, să fiţi deschişi discuţiilor despre minorităţile din ţara noastră şi despre rolul şi importanţa acestora în ceea ce reprezintă România astăzi. Vă mulţumesc. Deputat Ion Bălan, PSD Tulcea.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Invit la microfon pe domnul deputat Mihai Aurelian. Se pregăteşte domnul deputat Moldovan Iosif.
			Domnul Aurelian Mihai: Bună dimineaţa, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, "Este timpul ca statul român să nu-şi mai ignore propriile interese" Se pare că 16 noiembrie nu a reuşit să intre în conştiinţa clasei politice dominante din România, subiectul fiind blocat la nivelul discuţiei proiectului legislativ al votului prin corespondenţă, necesar, evident, însă evitarea cu măiestrie a unei probleme importante, şi anume aceea a reprezentării statului român în diaspora, a determinat în parte şi eşecul din noiembrie 2014. Practic, insuficienţa misiunilor consulare în rândul comunităţilor importante de cetăţeni români a făcut ca lipsa unei informări clare să conducă la lipsa, de asemenea, a multor secţii de votare, sentimentul predominant care a revendicat nemulţumirea generală a sute de mii de români din diaspora şi a milioane de familii de acasă. Dacă prezenţa în Insulele Baleare, Insulele Canare, insula Sardinia, impunea de la sine apariţia de noi consulate datorită izolării geografice de restul continentului, de această dată, zone cu o prezenţă românească semnificativă în Bari, în Diego - Spania, Frankfurt, Stuttgart, Manchester, Anvers ori Miami, în Statele Unite ale Americii, ar fi trebuit deja să se bucure de o prezenţă a noi misiuni consulare. Nu poţi obliga ca stat român, propriii cetăţeni, de care nu ţi-a păsat când au ales să părăsească ţara, din motive bine ştiute, determinate atât de sărăcie, cât şi de neseriozitatea sau lipsa rezultatelor benefice ale guvernărilor de după 1989, nu poţi obliga românii să fie legaţi de partea administrativă ineficientă la mii de kilometri de casă. Aşadar, pe lângă reducerea taxelor consulare, cu speranţa ca pentru eliberarea certificatelor de căsătorie în străinătate să nu se mai plătească cât pentru o lună de miere, în speranţa de asemenea că românii se vor bucura de noi misiuni consulare în viitorul apropiat, ori poate efectele unui viitor program guvernamental care să vizeze aceste aspecte de interes pentru românii de departe de casă, sau cine ştie, crearea condiţiilor prielnice înfiinţării a milioane de locuri de muncă, aşa cum un actual ministru se lăuda de curând, vor îndemna românii fie să nu mai emigreze, fie să se repatrieze în România. Până la apariţia acestor efecte, statul roman ar face bine cel puţin să-şi repatrieze cetăţenii decedaţi din morgile din toată lumea, iar faţă de cei care îşi pierd locurile de muncă în Europa, într-o Europă în care se vede cât mai mult apăsarea crizei economice, faţă de aceşti cetăţeni, să aibă cel puţin compasiune şi interes în a le fi rezolvate problemele. Aurelian Mihai, deputat diaspora.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc.
			Invit la microfon pe domnul deputat Moldovan Iosif. Se pregăteşte doamna deputat Nichita Cristina.
			Domnul Moldovan Iosif: Domnule prim-ministru, Stimate domnule ministru al finanţelor, Stimate domnule preşedinte al ANAF, Vreau să vă asigur de toată consideraţia mea în legătură cu demersurile dumneavoastră privind combaterea evaziunii fiscale şi de aprecierea mea faţă de iniţiativele legislative care vin ca suport în acest demers. Cu toate acestea, nu pot să nu observ că expresia "graba strică treaba" azi face victime cu sutele printre operatorii economici din diferite sectoare. Şi aici mă refer concret la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.91/2014 care are ca scop reglementarea utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale. În baza acestei ordonanţe, angajaţii ANAF au purces la verificări masive, ceea ce este corect şi este foarte bine. Numai că de la verificarea cu discernământ, în spiritul legii, şi până la abuzuri este cale lungă. În căutarea unei cauze care a generat o astfel de situaţie, m-am uitat la prevederile Ordonanţei nr.91/2014 şi am constatat următoarele: la articolul care reglementează datele ce vor fi introduse pe bonul fiscal scrie aşa, citez: "Art.4 alin.(1) Bonul fiscal este documentul emis de aparatul de marcat electronic fiscal care trebuie să cuprindă cel puţin: denumirea şi codul de identificare fiscală ale operatorului economic emitent; adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal; logotipul şi seria fiscală ale aparatului, numărul de ordine; data şi ora emiterii; denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat; preţul sau tariful unitar; cantitatea; valoarea pe fiecare operaţiune, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, cu indicarea cotei de taxă; valoarea totală a bonului, inclusiv taxa pe valoarea adăugată; valoarea totală a taxei pe valoarea adăugată pe cote de taxă, cu indicarea nivelului de cotă; valoarea totală a operaţiunilor scutite de taxa pe valoarea adăugată, precum şi valoarea altor taxe care nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, dacă este cazul". Am închis citatul. Mai departe, la alin.(12) al aceluiaşi articol sunt detaliate obligaţiile celor care utilizează aparatele de marcat, şi citez: "Art.4 alin.(12) lit. h) - să întocmească documente justificative pentru toate sumele introduse/extrase în/din sertarul casei de marcat, altele decât cele provenite din încasarea cu numerar a contravalorii bunurilor livrate cu amănuntul şi a serviciilor efectuate către populaţie sau cele utilizate pentru a acorda rest clientului." Am închis citatul. Aşadar, reiese foarte clar că toate, absolut toate sumele trebuie să fie înregistrate sub o formă sau alta. Numai că, în condiţiile în care la plata unei consumaţii, clientul doreşte benevol, din proprie iniţiativă, să lase o sumă în restaurant sau în locaţie denumită "bacşiş" pentru a recompensa calitatea serviciilor primite, vă rog respectuos să menţionaţi unde anume în contabilitate se pot înregistra aceste sume, ele nefiind nici adaos comercial, nici taxă, nici produse vândute. Modul în care se pot încasa aceste sume constituie un mare mister. Ce fel de documente justificative acoperă acest numerar, deoarece nu există bază legală pentru asta? În concluzie, vă solicit să opriţi abuzurile şi să emiteţi de urgenţă revocarea sancţiunilor aplicate de inspectorii ANAF, în condiţiile în care nu există o alternativă legală pentru operatori să înregistreze legal aceste sume în contabilitate. Vă propun să modificaţi de urgenţă art.4 alin.(12) lit. h), astfel: "Să întocmească documente justificative pentru toate sumele introduse/extrase din sertarul casei de marcat, altele decât cele provenite din încasarea cu numerar a contravalorii bunurilor livrate cu amănuntul şi a serviciilor efectuate către populaţie sau cele utilizate pentru a acorda rest clientului, cu excepţia sumelor primite cu titlu gratuit (bacşiş) de la client". Cred cu tărie că interesul persoanelor învestite cu responsabilităţi publice este de a lua decizii pentru şi numai în interesul cetăţenilor, ceea ce exclude posibilitatea de a se folosi de lege pentru a comite abuzuri. Vă cer, în consecinţă, să vă comportaţi responsabil faţă de cetăţenii care creează, produc valoare adăugată, prin activităţile economice, plătindu-vă şi plătindu-ne salariul pentru care lucrăm şi să lucrăm în beneficiul acestei ţări. Mulţumesc frumos. Moldovan Iosif, Colegiul uninominal nr.4, Circumscripţia nr. 21 Harghita.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: O invit la microfon pe doamna deputat Nichita Cristina. Se pregăteşte doamna deputat Cristina Pocora.
			Doamna Cristina Nichita: Bună dimineaţa! Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Arată că-ţi pasă!". Doamnelor şi domnilor, 2 aprilie este Ziua internaţională de conştientizare a autismului şi vreau să vă atrag atenţia asupra acestei tulburări care afectează comportamentul şi relaţionarea cu lumea înconjurătoare. Persoanele atinse de această tulburare au o foarte intensă trăire interioară, dar au mari dificultăţi de comunicare. Autismul nu este o maladie. Autiştii nu sunt bolnavi. Nu au nevoie de tratamente medicale şi nu au nevoie de spitalizare. Au nevoie de complexe terapii comportamentale pentru dezvoltarea creativităţii lor, pe care altfel nu şi-o pot exprima. Vă spun toate acestea pentru că sunt mamă a unui copil diagnosticat cu autism şi vorbesc în cunoştinţă de cauză. În conformitate cu studiile ştiinţifice internaţionale, o persoană dintr-o sută este atinsă de TSA, adică de Tulburări din Spectrul Autist. Este un procentaj important care ar trebui să intereseze factorii de răspundere şi să reorienteze politicile publice care privesc acest domeniu. Ar trebui, de asemenea, să ducă la o schimbare rapidă şi profundă a mentalităţilor la nivelul societăţii pentru că, nu are rost să ne ascundem, actualmente, diagnosticul de autism conduce la discriminare şi la excluziune socială. Aceste aspecte de dramatism social ating atât persoana cu autism, cât şi familia sa. De multe ori, societatea nu pare a fi pregătită să conştientizeze anumite fenomene, chiar dacă acestea o pot afecta. Este vorba aici despre educare şi despre autoeducare. Cetăţenii trebuie mai întâi să înţeleagă, pentru a putea să se implice apoi personal. La nivel local şi central, decidenţii trebuie să ţină cont de problematica respectivă pentru a putea lua cele mai potrivite măsuri. Toate acestea pot părea generalităţi, dar sunt zece ani de când m-am implicat în lupta pentru conştientizarea publică a autismului şi mi-am dat seama că numai solidaritatea este cheia de acces. Persoanele cu tulburări din spectrul autist au un potenţial intelectual şi afectiv necunoscut şi nepus în valoare. Acest potenţial poate fi dezvoltat şi maximalizat numai prin abordări corecte, competente şi specializate, care pot duce la incluziunea socială şi la integrarea benefică în comunitate. Problematica autismului este complexă şi ţine de o abordare pluridisciplinară. Trebuie implicate domenii variate şi importante: sănătatea publică, educaţia, munca şi asistenţa socială, autorităţile naţionale pentru persoanele cu handicap şi pentru drepturile copilului. Este foarte importantă consultarea ONG-urilor de profil care au dobândit o experienţă valoroasă. În România, există oficial 7.400 de copii cu tulburări din spectrul autist. Înregistrarea adulţilor nu a început decât în 2013. Nu există date exacte din mediul rural. Nu există niciun registru naţional care să consemneze situaţia reală la zi. Există o strategie care a fost pusă în pagină în 2012, dar nu a fost încă tradusă în fapte şi măsuri apropiate. Există neînţelegeri, tergiversări şi o lipsă acută a soluţiilor imediate şi de perspectivă. La nivel local, în Iaşi, această săptămână este dedicată problematicii complexe ridicate de autism. Este organizat Marşul diversităţii; este organizată o întrecere sportivă la Sala polivalentă; a avut loc un eveniment caritabil în scopul strângerii de fonduri pentru deschiderea şi utilarea unui cabinet de logopedie; în fine, joi, 2 aprilie, Primăria Municipiului Iaşi aprinde luminile albastre, aşa cum multe oraşe din lume luminează în albastru edificiile importante. Toate acestea sunt destinate să atragă atenţia cetăţenilor că o problemă socială nu îşi poate găsi răspunsuri adecvate decât dacă societatea, în totalitatea ei, conştientizează acea problemă. Tot acestui scop îi este subsumat şi sloganul de campanie "Arată că îţi pasă!" pentru că vreau să vă conving că de atitudinea şi implicarea dumneavoastră depind viitorul şi vieţile multor concetăţeni. Fiecare dintre ei este subiectul unor tulburări din spectrul autist. Noi nu ştim exact numărul lor, dar trebuie să ştim cât mai exact ce trebuie să facem pentru ei. Arătaţi că vă pasă! Vă mulţumesc pentru atenţie. Deputat Cristina Nichita, PSD Iaşi.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc.
			O invit la microfon pe doamna deputat Cristina Pocora. Se pregăteşte domnul deputat Vasile Horga.
			Doamna Cristina-Ancuţa Pocora: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Guvernul corupt lasă elevii fără abecedare". Stimaţi colegi, Peste 11.000 de elevi de clasa I au rămas fără abecedare din cauza Guvernului corupt condus de Victor Ponta. La finalul săptămânii trecute, Curtea de Apel Bucureşti a decis anularea licitaţiei prin care asocierea Grup Media Litera SRL - Grup Editorial Litera SRL - SC Siveco România SA a câştigat editarea abecedarelor digitale pentru clasa I. Motivul: nerespectarea procedurilor legale. Care va fi consecinţa deciziei magistraţilor? Ei bine, în următoarea perioadă, manualele digitale vor fi retrase din şcoli. Situaţia este una fără precedent, dar nimeni nu-şi asumă responsabilitatea, deşi Victor Ponta, prim-ministrul Guvernului României, se bătea cu pumnii în piept că va lua măsuri pentru a îndrepta aceste nereguli şi greşeli. Domnule Ponta, Înlocuirea de la conducerea Ministerului Educaţiei a lui Remus Pricopie nu a fost de ajuns. Noul ministru nu s-a dovedit cu nimic mai competent, mărginindu-se doar să transmită că a luat act de decizia Curţii de Apel şi că "va lua toate măsurile care se impun". Spuneţi-ne concret, domnule Ponta, spuneţi-le celor peste 11.000 de copilaşi care au rămas fără abecedare care sunt aceste măsuri concrete? Vor reuşi, oare, să înveţe să scrie "Ana are mere" cât sunt în clasa I sau, până vă hotărâţi dumneavoastră asupra "măsurilor concrete", se va încheia anul şcolar? Bucuria copiilor şi a părinţilor, atunci când au primit cu întârziere de 140 de zile abecedarele digitale, după ce 140 de zile au învăţat după foi, fişe, planşe de lucru, pe care învăţătorii, din bani proprii sau din banii părinţilor, le-au pregătit pentru a suplini lipsa manualelor, a durat, iată, doar o lună. Vă spun, domnule Ponta, retragerea manualelor electronice este încă o dovadă a faptului că grupul de afaceri clientelare al partidului pe care îl conduceţi şi care acţionează inclusiv în proximitatea Ministerului Educaţiei, în complicitate cu înalţi funcţionari ai acestei instituţii, se războiesc între ei pentru a accesa uriaşe fonduri din bani publici, pe calea unor licitaţii trucate şi apoi contestate. Corupţia, domnule prim-ministru Victor Ponta, corupţia este motivul real al inexistenţei iniţiale a manualelor tipărite şi digitale şi mai apoi retragerea celor digitale. În vreme ce toate statele europene privesc educaţia ca pilon principal al construcţiei unei societăţi, Guvernul PSD pe care îl conduceţi sugrumă în faşă viitorul noii generaţii. Pe dumneavoastră, un plagiator dovedit, acest segment - educaţia - este evident că nu vă interesează! Domnule Victor Ponta, Vă cer demisia, pentru lipsa de interes faţă de educaţie, pentru protejarea incompetenţei şi mai ales pentru incompetenţa dumneavoastră de a gestiona treburile curente ale ţării, ca să nu mai vorbim de lipsa de viziune pentru viitorul acestei ţări. Vă cer să-l demiteţi, de asemenea, pe ministrul educaţiei, care este cel puţin la fel de incompetent ca şi dumneavoastră. Nu a fost şi, în continuare, nu este capabil să pună în ghiozdanele elevilor de clasa I un Abecedar. Este momentul să vă retrageţi, domnule prim-ministru. Ne-aţi arătat suficient timp măsura incompetenţei dumneavoastră! Vă mulţumesc, stimaţi colegi. Deputat PNL, Colegiul nr.1 Ialomiţa, Cristina-Ancuţa Pocora.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Horga.
			Domnul Vasile Horga: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică se numeşte "Respect pentru poporul român". Suntem datori, în calitate de reprezentanţi ai cetăţenilor în cel mai înalt for de conducere al naţiunii române, Parlamentul României, să spunem cetăţenilor, care prin votul lor ne-au mandatat să-i reprezentăm, că unii dintre noi, cei în care poporul şi-a pus atâtea speranţe, le-au trădat interesele. Mulţi dintre cetăţenii României aşteptau ca Europa să-i primească în casa comună ca pe nişte buni cetăţeni, în mod onest şi cu braţele deschise. S-au trezit însă opriţi la porţile Europei, din cauza reprezentanţilor, trimişi în Parlamentul României, locul în care aceştia ar fi trebuit să se lupte pentru ca cetăţenii lor să fie egali cu cetăţenii altor ţări care locuiesc în casa comună europeană. An de an, suprastructurile europene ne avertizează prin Mecanismul de Cooperare şi Verificare, aşa-numitul MCV, că România, deşi îndeplineşte de mulţi ani condiţiile tehnice, este repetentă la condiţiile politice de aderare la spaţiul Schengen, spaţiu la care visează de mult majoritatea românilor. De ce ne este interzis nouă acest spaţiu? Pentru că una dintre instituţiile fundamentale ale statului român, Parlamentul României, prin comportamentul său faţă de înfăptuirea justiţiei în România, face de fiecare dată ca ţinta de aderare la spaţiul Schengen să fie ratată. Şi asta doar pentru că foloseşte dubla măsura în a satisface cererile justiţiei privind tratamentul egal al tuturor membrilor Parlamentului, privind aprobarea prin vot a solicitărilor formulate de ministrul justiţiei în cazul săvârşirii de către deputaţi sau senatori a unor fapte penale, asupra cărora doar justiţia se poate pronunţa. Prin modul în care Parlamentul României se comportă în relaţia sa cu puterea judecătorească, cei care pierd iremediabil sunt cetăţenii acestei ţări, cei care ar avea tot dreptul să circule liber şi nestingheriţi în spaţiul comun european. Speranţa lor însă a fost spulberată de fiecare dată, de cine altcineva decât de cei trimişi în Parlament să-i reprezinte, pentru că aceştia au compromis de fiecare dată raportul MCV pentru România şi odată cu el şi speranţa românilor de a circula liber în spaţiul european. Preşedintele României, Klaus Iohannis, nu va putea de unul singur să îndrepte greşelile celor care, prin comportamentul lor faţă de justiţie, sfidează interesele cetăţenilor români, dacă la nivelul de vârf al partidelor parlamentare nu va exista un acord clar, care să recunoască că, în România, singura instituţie care poate să stabilească vinovăţia sau nevinovăţia oricărui cetăţean al său este doar instanţa de judecată. Principiul constituţional "nimeni nu este mai presus de lege" trebuie aplicat cu stricteţe tuturor cetăţenilor României, indiferent de poziţia socială pe care o ocupă fiecare. Chiar dacă se pare că şi acest an este compromis din punct de vedere al îndeplinirii de către România a condiţiilor de aderare la spaţiul Schengen impuse prin MCV, rămâne la latitudinea partidelor politice, a Parlamentului, a fiecărui deputat şi senator ales, ca împreună să stabilească un comportament clar şi transparent, privitor la aprobarea solicitărilor justiţiei, atunci când unul dintre parlamentari trebuie să răspundă pentru faptele sale penale. Dacă vom accepta ideea că poporul nu greşeşte niciodată şi că interesele poporului român primează, atunci trebuie să acceptăm că numai justiţia poate stabili dacă am greşit sau nu, iar ascunderea în spatele unui vot parlamentar, reprezintă întotdeauna neîncredere, teamă şi laşitate faţă de valori pe care am jurat să le apărăm cu preţul vieţii noastre. Eu sper, alături de cetăţenii României, că politicienii vor înţelege că mai presus de ei sunt valorile naţionale şi, mai curând decât credem, ei vor fi primii care vor înţelege că singura modalitate prin care România va putea fi cu adevărat o ţară europeană, unanim acceptată, este aceea de a restabili încrederea totală în puterea judecătorească. Vasile Horga, deputat în Colegiul nr.1 Fieni, Circumscripţia nr.16 Dâmboviţa. Mulţumesc.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu, domnule deputat. Constat că nu mai sunt colegi care doresc să susţină de la microfon declaraţiile politice. Ca atare, înainte de a închide şedinţa, am să dau citire colegilor care au depus declaraţii politice în scris. Din partea Grupului parlamentar al PSD: domnul Gheorghe Ciobanu, Corneliu-Florin Buicu, Florin Gheorghe, Laurenţiu Nistor, Nicolae-Ciprian Nica, Liviu Harbuz, Dorel Covaci, Natalia-Elena Intotero, Constantin Mazilu, Daniel Florea, Ovidiu-Cristian Iane, Sonia Maria Drăghici, Andrei-Valentin Sava, Radu Babuş, Matei Călin-Vasile-Andrei, Gheorghe Emacu şi domnul Adăscăliţei Constantin. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnul Vasile Iliuţă, domnul deputat Florin-Mihail Secară, Ioan Balan, Gheorghe Dragomir, Ştefan-Alexandru Băişanu, Mihai-Aurel Donţu, Mihai Lupu, Vasile Varga, Doboş Anton, Raluca Surdu, Costel Şoptică, Ioan Oltean, trei declaraţii, Dan Coriolan Simedru, Andreea Paul, Claudia Boghicevici, Iulian Vladu, Corneliu-Mugurel Cozmanciuc, Raluca-Cristina Ispir, Vasile Gudu, Cornel-Mircea Sămărtinean, Ovidiu Ioan Dumitru, Valeria-Diana Schelean, Radu Zlati, Stelian-Nechita Dolha, Sanda-Maria Ardeleanu, George Ionescu, Liviu Laza-Matiuţa, Maria Grecea, Ioan Tămâian, Cristian Buican, Costel Alexe. Din partea Grupului parlamentar al PC-PLR, Constantin Avram, Cornelia Negruţ, Mircea Vicenţiu Irimie, Andrei-Claudiu Tănăsescu, Ion Diniţă, Constantin Galan, Vasile-Cătălin Drăguşanu, Ioan Moldovan, Dan Laurenţiu Tocuţ şi Aurelian Ionescu. Din partea Grupului parlamentar DP, domnul deputat Florian-Daniel Geantă. Din partea deputaţilor neafiliaţi a fost şi a citit Virgil Guran. Cu aceasta, închid şedinţa de astăzi consacrată declaraţiilor politice. O zi bună!
			(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
			Doamna Ana Birchall: "Responsabilitatea faţă de românii din diaspora - Valea Timocului" În declaraţia politică de astăzi vreau să vă vorbesc despre responsabilitatea noastră faţă de orice român din diaspora, chiar dacă acesta se află în interiorul Uniunii Europene sau în afara acesteia, pentru că şi minoritatea românească din Ucraina, şi cea din Bulgaria, şi cea din Banatul sârbesc sau Valea Timocului reprezintă fiecare o parte semnificativă din neamul nostru răspândit în lume. Serbia şi-a afirmat în ultimul timp tot mai accentuat intenţia de a avea un drum european prin integrarea în Uniune, iar România, ca stat vecin şi prieten, şi-a manifestat susţinerea acestui proiect, la fel cum a făcut-o şi în cazul Republicii Moldova. Este firesc ca un stat de importanţa Serbiei, trecut prin atâtea cumpene în istoria recentă, să îşi redobândească un rol important în politica europeană, chiar prin calitatea de stat candidat la Uniunea Europeană. Drumul acesta, spre o accentuare a procesului democratic, al reformei la nivelul instituţiilor, al deschiderii faţă de proiectele europene, nu poate ocoli problema minorităţii româneşti de pe Valea Timocului. Timocul sârbesc are o populaţie de 712.050 de locuitori. Majoritatea populaţiei este oficial de etnie sârbă, însă există un grup reprezentativ de români, împărţiţi în statisticile oficiale în vlahi şi români, care numără 42.075 de persoane (5,9%). Anumiţi lingvişti şi oameni de ştiinţă ridică însă numărul românilor până la 400.000 de locuitori. Vlahilor din Valea Timocului (Serbia), vorbitori de limbă română, nu le sunt conferite drepturi, deşi numără aproximativ 40.000 de oameni, conform recensământului din 2011, cu mult mai mult faţă de românii din Voivodina. Sunt declaraţii oficiale în care se recunoaşte că membri ai acestei populaţii, fără îndoială, au caracteristici asemănătoare cu cele româneşti, iar limba şi folclorul conduc spre varianta originii lor româneşti. Reprezentanţii minorităţii vlahe susţin originea lor română, însă, se face încă o diferenţă majoră între cele două grupuri etnice. Conform recensământului amintit mai sus, vlahii constituie o minoritate reprezentativă în zonele Kucevo (28,3%), Boljevac (26,7%), Zagubica (22,4%), Bor (18,2%), Majdanpek (12,2%), Petrovac (10,9%), Golubac (9,9%), Negotin (7,5%), Zajecear (4,8%). Realitatea istorică ne arată că există o comunitate importantă de români pe teritoriul Serbiei care îşi afirmă identitatea, credinţa şi tradiţiile româneşti, dar care nu este recunoscută ca atare. Din nefericire, aşa cum ne răspunde Boian Alexandrovici, protopop la Negotin, în Valea Timocului, şi un stindard al românismului în acea zonă, lucrurile nu s-au schimbat în bine, ba chiar, lucrurile s-au agravat. Reamintim că în 2003, Boian Alexandrovici a ridicat din banii lui şi pe proprietatea lui prima biserică ortodoxă română din Serbia de răsărit. Au urmat lungi lupte cu autorităţile sârbe, care au cerut demolarea clădirii pe motiv că este ilegală, şi cu Biserica Ortodoxă Sârbă, care se teme de pierderea influenţei în această zonă a ţării. Belgradul a permis de anul trecut românilor din Timoc să înveţe limba română. În acelaşi timp însă, face dificil accesul copiilor la aceste ore şi dă undă verde studierii limbii vlahe, nerecunoscută de nimeni. Spre deosebire de românii din Voivodina, care sunt recunoscuţi ca minoritate etnică şi au drepturile asigurate, măcar la nivel legal, cei din Valea Timocului nu au niciun drept: nici pe cel de a studia în limba maternă (româna şi nu vlaha, o altă limbă inventată ca şi cea moldovenească), nici pe acela de a-ţi manifesta cultul prin construirea de biserici, nici pe acela de a se declara români, deşi se simt români, gândesc româneşte şi au rădăcini româneşti. Dacă legislaţia statelor africane nu acordă drepturi minorităţilor să se manifeste din punct de vedere cultural şi identitar, cei trei mii de români stabiliţi în Republica Sud-Africană se bucură de o parohie ortodoxă românească, o bibliotecă în limba română şi o asociaţie românească. Serbia, stat candidat la UE, îngrădeşte drepturile a 250.000 de români din Valea Timocului la o şcoală şi la o biserică. Trebuie să susţinem prin acţiunile noastre drepturile minorităţii româneşti din partea de răsărit a Serbiei. Românii trebuie să se bucure peste tot în lume de drepturile pe care minorităţile le au în România, iar din acest punct de vedere ţara noastră poate fi dată ca exemplu. Susţinem, ca stat vecin şi prieten, parcursul european de integrare al Serbiei, dar trebuie să îi facem să înţeleagă că soarta miilor de români din Valea Timocului nu va fi lăsată la voia întâmplării. Cei de acolo simt româneşte, gândesc şi se roagă româneşte, îşi reclamă tradiţia şi rădăcinile comune cu poporul român, astfel încât România nu poate şi nu trebuie să îi abandoneze. Mândria de a fi român trebuie să rodească şi în acest spaţiu al suferinţei din Banatul sârbesc, iar integrarea Serbiei în Uniunea Europeană este cel mai bun prilej pentru acordarea drepturilor şi libertăţilor fireşti unei minorităţi etnice atât de numeroase ca cea românească din Valea Timocului.
			Doamna Ana Birchall: "Uniunea Europeană trebuie consolidată în faţa tuturor provocărilor care se arată" În declaraţia politică de astăzi aş dori să vă vorbesc despre provocările cu care se confruntă Uniunea Europeană şi despre răspunsul pe care îl aşteaptă toţi cetăţenii europeni în faţa noilor situaţii de la factorii de decizie şi oamenii politici. Uniunea Europeană este un proces continuu, la desăvârşirea căruia participăm fiecare, şi al cărui viitor ne interesează în mod direct atât pe noi, cât şi pe copiii noştri. Cu o populaţie combinată de peste 500 de milioane de locuitori, Uniunea Europeană este unul dintre cele mai ample şi mai importante proiecte politice la nivel internaţional. Proiectul Europa Unită a fost fondat "pe valorile respectului pentru demnitatea umană, libertate, democraţie, egalitate, domnia legii şi respectul pentru drepturile omului", aşa cum este descris în tratatele instituţiilor europene, dar şi pe ideea că popoarele Europei au o şansă mai bună de a se afirma într-o lume globalizată lucrând împreună. Nu trebuie să confundăm Uniunea Europeană cu principalele sale instituţii reprezentative. Proiectul european există şi funcţionează prin munca tuturor celor care lucrează şi colaborează - atât la nivel european, cât şi la nivel naţional, regional şi local - pentru implementarea unor politici mai bune, care să consolideze relaţiile dintre statele membre UE, să îi apropie cetăţenii diferitelor state membre şi să ne apropie pe toţi cetăţenii europeni de valorile pe care a fost fondat. Ultimii ani au adus în atenţia locuitorilor Europei probleme noi de ordin strategic-militar, politic, economic şi social. După ce criza financiară a făcut ravagii în economiile statelor membre şi a creat falii - între anumite ţări, între anumite formaţiuni politice, chiar şi între unele popoare - Uniunea Europeană se află astăzi în situaţia de a oferi răspunsuri în faţa noilor provocări, unele dintre acestea depăşind cadrul iniţial în care fusese gândit proiectul european. Fără îndoială că zona de est a Europei rămâne unul dintre punctele fierbinţi către care îşi îndreaptă atenţia întreaga planetă. Chiar şi la câteva săptămâni de la semnarea celui de-al doilea acord de la Minsk, în Ucraina starea de normalitate este încă departe de a se instaura. Evoluţiile din estul ţării sunt de natură să pericliteze armistiţiul de la Minsk şi, pe cale de consecinţă, să extindă climatul de instabilitate în regiunea Mării Negre, o situaţie care ne priveşte în mod direct atât pe noi, cât şi întreaga Uniune Europeană. Situaţia din estul Ucrainei şi dificultăţile în gestionarea ei unitară au arătat cât de important este pentru Uniunea Europeană să pună la punct o politică externă şi de securitate comună. Preşedintele CE, Jean-Claude Juncker, a afirmat, la începutul lunii martie, într-un discurs în care pleda pentru crearea unei armate europene, că "imaginea Europei a suferit în mod dramatic", pentru că "în termeni de politică externă, se pare ca nu suntem luaţi cu adevărat în serios". Federica Mogherini, Înaltul Reprezentant al politicii externe şi securităţii europene, a lansat la începutul anului consultările privind viitoarea politică de vecinătate (PEV) a Uniunii Europene. Consultarea Comisiei Europene privind viitorul politicii de vecinătate vizează relaţiile UE cu 16 state, printre care şi ţările de la frontiera României, Ucraina şi Republica Moldova. Comisia Europeană recunoaşte că, în prezent, politica de vecinătate a UE este mai puţin stabilă decât în urmă cu zece ani şi obiectivul actual al CE este încurajarea consultărilor atât cu partenerii din ţările vecine, cât şi cu actori europeni din întreaga Uniune, până la sfârşitul lunii iunie 2015. Viitoarea politică de vecinătate este de interes major pentru România, ca pilon de stabilitate şi securitate la graniţa estică a UE şi prin prisma sprijinului pe care România îl acordă celorlalte ţări pe parcursul lor european. Criza din estul Ucrainei, ameninţările teroriste la adresa ţărilor din Europa, dar şi victoria partidului radical anti-austeritate în Grecia sau discuţiile despre o posibilă ieşire a Marii Britanii din Uniunea Europeană - toate acestea reprezintă probleme cărora trebuie să li se ofere un răspuns clar printr-o poziţie omogenă a tuturor statelor membre UE. Or, un răspuns unitar la o astfel de problemă nu poate rezulta decât dintr-o colaborare mai bună, mai adâncă şi mai eficientă a tuturor factorilor care contribuie la luarea deciziei la nivel european. Provocările cu care se confruntă Uniunea Europeană astăzi nu ar fi putut fi anticipate în momentul înfiinţării Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, de exemplu, iar răspunsurile la aceste provocări nu le vom găsi în tratatele europene, ci mai cu seamă în viziunea care stă la baza întregului edificiu. Răspunsul nostru acum este că avem nevoie de mai multă Europă, mai multă unitate între statele membre şi politici comune în mai multe domenii cheie, aşa cum sunt politica externă şi apărarea. Uniunea Europeană a fost construită pe valorile noastre comune şi pe viziunea continentului unit. Este de datoria noastră să ne apărăm şi să ne susţinem valorile comune şi nu putem face asta decât împreună!
			Doamna Maria-Andreea Paul: "Cheltuielile pentru investiţii, într-o adevărată cascadă de scăderi" Consider că presiunea juridică a campaniei ample anti-corupţie şi-a pus direct amprenta asupra creşterii veniturilor bugetare cu aproape 11% şi a scăderii cheltuielilor publice cu peste 6% în activitatea executivului. Astfel, o analiză a execuţiei bugetare pe primele două luni ale acestui an ne arată faptul că: Cheltuielile pentru investiţii au scăzut cu 39 de procente în primele două luni ale anului 2015, faţă de primele două luni ale anului anterior. Urmează trendul de scădere alarmantă, în cascadă, din 2014 (-10%) şi din 2013 (-41%). Dezinvestirea publică accelerată este dovada incapacităţii PSD de a propune o strategie de dezvoltare temeinică în care banii publici să fie cheltuiţi corect. Dacă nu se pot cheltui murdar, atunci PSD nu mai investeşte. PSD aplică în continuare strategia reducerii cheltuielilor publice, cu excepţia asistenţei sociale, singurul capitol bugetar de cheltuieli pe plus: în ansamblu, cheltuielile publice s-au diminuat cu 6,2% în primele două luni ale acestui an ; asistenţei sociale, care absoarbe aproape 40% din totalul cheltuielilor bugetare, îi sunt alocate un plus de 5% din cheltuieli ; cheltuielile cu bunuri şi servicii au scăzut cu peste 10% ; cheltuielile cu personalul, care absorb un sfert din totalul cheltuielilor publice, au scăzut cu aproape 1%, la 7,7 miliarde lei, în primele două luni ale acestui an. Dezvoltare fără investiţii nu am văzut în nicio economie a lumii. Bugetul ţării pe execuţie excedentară de 0,3% funcţionează ca un anesteziant al incompetenţei PSD de a guverna, al: incapacităţii PSD de a oferi servicii şi investiţii publice de calitate cetăţenilor, fără corupţie ; minciunii PSD care îşi asumă promisiuni favorabile mediului privat de afaceri de 3 ani, demontată însă de încasările la buget din impozitul pe profit mai mici decât sumele intrate de la UE, ele însele mult mai mici decât potenţialul României. Anexată la prezenta declaraţie este sinteza execuţiei bugetare la două luni în anul 2015.
			Domnul Andrei-Valentin Sava: "Nominalizarea ambasadorului SUA la Bucureşti este o recunoaştere a credibilităţii sporite de care se bucură România în faţa partenerilor politici internaţionali" Permiteţi-mi să profit de această ocazie pentru a-mi manifesta satisfacţia faţă de nominalizarea ambasadorului american la Bucureşti în persoana domnului Hans G. Klemm. Relaţiile dintre SUA şi România au cunoscut o deosebită apreciere în ultimii ani. Vizitele repetate ale primului ministru Victor Ponta în SUA, precum şi primirea recentă a delegaţiei americane conduse de Michael Turner la Bucureşti dovedesc că reprezentanţii ţării noastre sunt partenerii activi al unui dialog consistent între cele două ţări. România a demonstrat în ultimii ani de zile că poate fi un partener de nădejde al aliaţilor săi occidentali. Ţara noastră a înţeles importanţa poziţiei sale în actualul context geopolitic tulburat. Prin urmare, România şi-a intensificat iniţiativele de politică externă, concentrându-se puternic pe relaţiile cu ţările din regiune. Vizita preşedintelui României în Polonia este cel mai recent exemplu de astfel de iniţiativă. Nu în ultimul rând, de fiecare dată când a fost nevoie, ţara noastră a răspuns cu promptitudine chemărilor la acţiune ale partenerilor săi occidentali. Amintesc aici buna colaborare pentru instalarea scutului antirachetă de la Deveselu. Nu în ultimul rând, iniţiativa de mărire a bugetului apărării din acest an, ca măsură activă de întărire a domeniului securităţii, este încă un element care cred că a contribuit alături de toate cele menţionate anterior la consolidarea imaginii României în faţa SUA. Ele au arătat că ţara noastră nu este un stat care aşteaptă să fie asistat, ci este un stat dornic să participe efectiv la politica din regiune, poziţie demnă de capacitatea şi poziţia sa. În tot acest context, are loc nominalizarea unui Ambasador al SUA la Bucureşti, la doi ani de zile de când postul de Ambasador al SUA la Bucureşti a fost vacantat prin încheierea misiunii ultimului titular, respectiv a domnului Mark Gitenstein, fostul consilier al senatorului şi vicepreşedintelui SUA, Joe Biden. Consideraţia pe care ne-a arătat-o SUA cu ocazia acestei numiri este oglindită în faptul că persoana desemnată să întreţină relaţiile între SUA şi România este un diplomat de carieră care a deţinut poziţii importante atât în cadrul Departamentului de Stat al SUA, cât şi la post în ţări precum Japonia ca ministru-consilier pentru afaceri economice la Ambasada SUA la Tokyo sau în Germania. În continuare, ţara noastră trebuie să onoreze cu maximă consideraţie această relaţie România-SUA prin propuneri de acţiuni comune în vederea întăririi Parteneriatului Strategic dintre cele două, lansat la 11 iulie 1997, cu prilejul vizitei la Bucureşti a preşedintelui SUA, Bill Clinton. De altfel, domnul Bogdan Aurescu, ministrul de externe al României, a ţinut să evidenţieze acest aspect prin afirmaţia făcută cu ocazia desemnării noului ambasador: "Aştept cu nerăbdare să lucrăm împreună pentru întărirea în continuare a Parteneriatului Strategic România - SUA". Aşadar, în încheiere, îmi reafirm satisfacţia pentru faptul că România va avea un ambasador de seamă al SUA la Bucureşti şi sunt pe deplin încrezător într-o colaborare viitoare excelentă.
			Domnul Anton Doboş: "Nerespectarea legii devine regulă pentru guvernarea PSD " Atât eu, cât şi colegii mei de la Partidul Naţional Liberal am atras atenţia în mai multe rânduri şi am cerut Guvernului să organizeze alegeri parţiale acolo unde este cazul, cu respectarea termenului de maxim 90 de zile după constatarea eliberării unei anumite funcţii publice. Sunt localităţi unde au trecut doi ani de zile de la vacantarea unor posturi şi Guvernul încă nu a binevoit să aplice legea. Este foarte grav că aplicarea legii a devenit opţională pentru Guvernul condus de Victor Ponta. Mai grav este că, pe lângă exemplul foarte prost pe care îl dă Guvernul prin acest comportament, sunt afectaţi direct cetăţenii din localităţile care au rămas fără primari sau consilii locale. La interpelarea pe care am făcut-o pe această temă ministrului de interne, Gabriel Oprea, acesta a răspuns în stilul cu care ne-a obişnuit şeful său de guvern: în mod iresponsabil aruncă vina pe alţii, declarând că nu se poate emite o hotărâre de guvern, din cauza altor instituţii care nu transmit date. De doi ani de zile Guvernul nu poate da o hotărâre de guvern în acest caz, dar poate emite o ordonanţă de urgenţă ori de câte ori au probleme personale, cum a fost cea referitoare la doctoratul domnului Ponta. În tot acest timp, sunt zeci de localităţi în ţară care au de suferit, aşa cum este cazul comunelor Ion Neculce, Tansa şi Cozmeşti din judeţul Iaşi. Reprezentanţii PSD se plâng pe la televiziuni şi susţin, în mod fals, că acţiunile justiţiei blochează administraţia în ţară. Dar acţiunea deliberată, iresponsabilă a guvernului PSD, de a amâna alegerile în aceste localităţi, creează cu adevărat blocaje administrative şi afectează direct locuitorii din localităţile vizate. În aceste situaţii nu se pot lua hotărâri legate de proiecte ce ţin de administrarea locală şi sunt blocate sau întârziate proiecte, inclusiv cele cu finanţare europeană. Rezultatul trist este că se pierd astfel finanţări, bugetele nu sunt aprobate, nici planuri urbanistice sau concesionări. Nu aş vrea să cred că Guvernul îşi permite să nu organizeze aceste alegeri de teamă că PSD va pierde. Mai devreme sau mai târziu PSD va trebui să răspundă în faţa oamenilor, dar legea trebuie aplicată fără întârziere. Cer Guvernului, încă o dată, să ţină cont de prevederile legale şi de interesul cetăţenilor şi să organizeze alegeri parţiale acolo unde se impune.
			Domnul Călin-Vasile-Andrei Matei: Ne vom afla în scurt timp în faţa dezbaterilor pe tema noului Cod fiscal. Acesta aduce schimbări majore în modalităţile de impozitare, schimbări care, pe lângă faptul că sunt asumate, trebuie şi explicate pentru a putea fi înţelese de către toţi românii. Acest Cod fiscal aduce măsuri care sunt menite să relanseze economia românească, asigură predictibilitate fiscală, lucru foarte important pentru investitori care vor să ştie ce fel de taxe au de plătit către stat şi când. Fără aceste elemente esenţiale, din punct de vedere fiscal, nimeni nu îşi poate construi un plan de afaceri viabil într-o piaţă dinamică cum este cea de azi. Măsurile anunţate au fost catalogate ca fiind populiste, dar nimeni nu a criticat acest Cod fiscal vizavi de modificările pe care le aduce, tema lansată a fost aceea a nesiguranţei că acest Cod fiscal nu se va pune în practică cu adevărat. Poate această temă, falsă în opinia mea, este dată de unele termene stabilite pentru începutul anilor 2018-2019. Sigur, acest orizont este unul destul de îndepărtat pentru agentul economic care aşteaptă modificări fiscale favorabile pentru afacerea pe care o desfăşoară, dar, într-un ansamblu macroeconomic, aceste termene sunt chiar apropiate. Pe de altă parte, sunt modificări care vor intra în vigoare chiar de la începutul anului 2016 şi care aduc scăderi de taxe, scăderi care încurajează în mod direct dinamica mediului de afaceri, dar care se vor resimţi şi în puterea de cumpărare a cetăţeanului. Potrivit proiectului, TVA şi accizele ar urma să scadă în 2016, cu posibilitatea ca reducerea să se aplice pe parcursul lui 2015 pentru a preveni sincope în consum. TVA standard este redusă de la 24% la 20%, TVA la carne, legume şi fructe scade de la 24% la 9%, impozitul pe dividende este eliminat, impozitul pe construcţii speciale este eliminat, accizele la carburanţi sunt diminuate cu 16-20%. Acestea sunt taxe care vor scădea începând cu anul 2016, lucruri care arată clar intenţia Guvernului de a pune în aplicare cât mai rapid modificările aduse Codului fiscal. În mod evident, dezbaterile din Parlamentul României vor fi intense şi aplicate, dar aş vrea să privim aceste schimbări ale Codului fiscal şi al Codului de procedură fiscală din perspectiva companiilor cărora le va fi influenţată activitatea în următorii ani.
			Doamna Camelia-Margareta Bogdănici: "Ziua Mondială a Sănătăţii" În data de 7 aprilie va fi marcată Ziua Mondială a Sănătăţii. În fiecare an, Organizaţia Mondială a Sănătăţii selectează un domeniu prioritar al sănătăţii publice, de interes global, ca temă pentru Ziua Mondială a Sănătăţii, care se celebrează în ziua înfiinţării OMS. Tema pentru Ziua Mondială a Sănătăţii din acest an este "Siguranţa alimentaţiei". Este adevărat că alimentaţia nesănătoasă influenţează apariţia multor afecţiuni. Produsele alimentare care conţin bacterii dăunătoare, virusuri, paraziţi sau substanţe chimice sunt responsabile pentru mai mult de 200 de boli, de la simple afecţiuni la diferite tipuri de cancer. Modificarea alimentelor şi a mediului, substanţele chimice folosite în procesul de creştere, prelucrare şi conservare şi mai ales patogenii noi, reprezintă actualele provocări pentru sistemele naţionale de sănătate publică. Pe de altă parte, libera circulaţie a persoanelor şi a mărfurilor sunt premisele creşterii probabilităţii de contaminare ce se poate răspândi la nivel internaţional. Problemele de sănătate cu care se confruntă populaţia României sunt multiple şi din ce în ce mai răspândite. În perioada 8-14 martie 2015, cu prilejul Săptămânii mondiale împotriva glaucomului, am organizat la Iaşi o campanie de screening oftalmologic. Ca medic oftalmolog, nu pot să nu observ statisticile îngrijorătoare care s-au desprins din această evaluare oftalmologică. În continuare, doresc să vă prezint rezultatele acestui screening. Am evaluat 62 de persoane cu vârsta peste 45 de ani, dintre care şase sufereau de glaucom (trei persoane ştiau de existenţa bolii, iar celelalte trei sunt cazuri noi depistate), cinci aveau DMLV (degenerescenţă maculară legată de vârstă), iar la patru persoane am descoperit blefaroconjunctivită. După cum reiese de mai sus, dintr-un total de 62 de persoane evaluate, am depistat 15 cazuri cu patologie oftalmologică, număr suficient de mare pentru a ne îngrijora. Săptămâna trecută, în data de 24 martie, a fost marcată Ziua Internaţională de Luptă Împotriva TBC. Potrivit unui comunicat al Guvernului, România este ţara din UE cu cea mai mare incidenţă a tuberculozei, de patru ori peste media europeană. Este salutară şi îmbucurătoare iniţiativa Guvernului de a adopta Strategia Naţională de Control al Tuberculozei pentru perioada 2015-2020, care are ca scop reducerea incidenţei şi mortalităţii provocate de tuberculoză, prin asigurarea serviciilor de prevenire, depistare, diagnosticare, tratare şi creştere a aderenţei la tratament, în conformitate cu recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). Adoptarea acestui document face posibilă mobilizarea de resurse din fondurile structurale europene din perioada 2014-2020 şi din alte fonduri europene nerambursabile. Indiferent că vorbim de afecţiuni oftalmologice, de TBC sau de orice altă afecţiune, doresc să subliniez nevoia acută de prevenţie. Profilaxia ar trebui să reprezinte viitorul medicinii româneşti. Având în vedere insuficienţa resurselor de care beneficiază sistemul public de sănătate, consider că trebuie schimbată radical modalitatea de abordare a sănătăţii populaţiei. În aceste condiţii, prevenţia devine esenţială. Populaţia trebuie educată în spiritul prevenţiei şi menţinerii sănătăţii, nu al tratării bolilor deja instalate. În calitate de medic oftalmolog, consider că este nevoie de un Program naţional pentru susţinerea pacienţilor cu cataractă, dat fiind faptul că această boală afectează din ce în ce mai multe persoane. În încheiere, permiteţi-mi să urez întregului corp medical sănătate şi determinare în activitatea nobilă pe care o desfăşoară!
			Domnul Cătălin Tiuch: "Trebuie să ne apărăm istoria!" Declaraţia mea politică de astăzi începe cu o întrebare: ne apărăm istoria sau suntem ai nimănui? Fac referire la un eveniment regretabil petrecut săptămâna trecută în judeţul Timiş, mai exact în localitatea Povârgina, situată la 10 kilometri de oraşul Făget. Deşi este interzisă incendierea miriştilor şi a pajiştilor permanente, acest fenomen încă are loc odată cu venirea primăverii şi a produs pagube însemnate bisericii de lemn din Povârgina, aflată în patrimoniul naţional, care din neglijenţă a fost transformată în scrum. Biserica reprezenta un monument important, fiind atestată din anul 1782, purta hramul Sfinţilor Mihail şi Gavril şi era monument istoric. Doresc să trag un semnal de alarmă administraţiilor publice locale care au în subordine monumente istorice şi care trebuie să acorde importanţă deosebită clădirilor istorice, indiferent de natura lor, prin restaurarea şi protejarea acestora, astfel încât să respectăm dovada vie a unui curent artistic dintr-o perioadă istorică. Având în vedere că în judeţul Timiş se află 338 de monumente istorice, noi toţi avem obligaţia morală de a ocroti şi a îngriji aceste simboluri ale culturii româneşti, care fac legătura între trecut, prezent şi viitor. Este necesar ca, în cazul unui monument istoric, să fie instituită o zonă de protecţie, clar delimitată, care să blocheze posibilele pericole, iar reprezentanţii administraţiei publice locale, în colaborare cu alte instituţii, să conserve bunurile imobile, construcţiile şi terenurile situate pe teritoriul României care sunt semnificative pentru istoria, cultura şi civilizaţia naţională şi universală. Istoria şi cultura românească sunt puternic legate de credinţa creştină, element prezent încă dinaintea Evului Mediu în spaţiul nostru. Neglijarea unui astfel de monument, dovadă a identităţii şi istoriei noastre, a dus la distrugerea sa şi constituie o pierdere însemnată. Trebuie să ne apărăm istoria!
			Domnul Nicolae-Ciprian Nica: "Parlamentul trebuie să aducă reglementări noi în domeniul incompatibilităţilor" Cazul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Integritate, Horia Georgescu, arestat preventiv ca urmare a acuzaţiilor formulate de DNA, ridică o serie de întrebări legate de funcţionarea instituţiilor publice din România şi de modalitatea în care acestea sunt coordonate şi verificate de instituţiile din România şi mai apoi evaluate de către instituţiile europene. Acuzat fiind de infracţiuni de abuz în serviciu, Horia Georgescu a condus o instituţie a cărei activitate a fost apreciată drept una deosebit de bună de către Comisia Europeană în ultimul raport MCV. Însă fostul preşedinte ANI a fost acuzat, înainte de a intra în vizorul DNA, de cel puţin două încălcări grave ale legislaţiei româneşti şi a recomandărilor UE. În primul rând, există inadvertenţe în declaraţia de avere a lui Horia Georgescu, inadvertenţe pe care acesta nu le-a clarificat. În al doilea rând, fostul preşedinte ANI este acuzat de faptul că inspectorii de integritate din subordinea sa evaluau subiectiv dosarele aleşilor şi, prin prisma acestui subiectivism, au existat o multitudine de cazuri în care persoane nevinovate au fost declarate incompatibile cu funcţiile ocupate. De exemplu, practica ANI de a declara incompatibile persoanele alese cu funcţia de membru în Consiliul de Administrare al societăţilor de interes local contravine chiar recomandărilor făcute de către Comisia Europeană. Principalul responsabil pentru această situaţie creată la nivelul ANI este Horia Georgescu care se pare că a servit doar interesele politice ale celor care l-au susţinut pentru ocuparea acestei înalte demnităţi. Pe de altă parte, nu este mai puţin adevărat că Parlamentul României trebuie să facă reglementări în acest domeniu, în aşa fel încât, pe viitor, să fie preîntâmpinate posibile abuzuri şi să fie eliminate din lege acele prevederi care pot fi considerate nedemocratice. Din punctul meu de vedere, practica declarării ca incompatibil a unui ales care reprezintă interesele comunităţii în Consiliile de Administrare ale societăţilor de interes local trebuie să înceteze. Totodată, Senatul României trebuie să facă un bilanţ al activităţii Consiliului Naţional de Integritate pentru a constata dacă acest organism, care ar trebui să coordoneze şi să analizeze activitatea ANI, a funcţionat la parametri optimi.
			Domnul Nicolae-Ciprian Nica: "Preşedintele Iohannis se contrazice flagrant!" Constat cu tristeţe că preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, îşi doreşte să devină şi Domnia Sa un preşedinte jucător, deşi românii au experimentat acest model 10 ani de zile şi s-au convins pe pielea lor că acesta este unul greşit, care generează doar stări conflictuale şi un autoritarism păgubos. Opinia exprimată pe Facebook de preşedintele României, în legătură cu modalitatea prin care senatorii au ales să voteze în cazul Dan Şova, reprezintă o interferare a acestuia în activitatea puterii legislative, deci o încălcare a Constituţiei. În momentul în care a fost ales preşedinte, domnul Klaus Iohannis a declarat că nu va repeta greşelile predecesorului său şi nu se va mai amesteca în modalitatea de lucru a Parlamentului României. Iată că nu au trecut decât trei luni de la acele declaraţii şi preşedintele Iohannis se contrazice flagrant! Ca parlamentar, sunt absolut convins de faptul că nimeni nu este mai presus de lege şi, în cazul senatorului Dan Şova, legea îşi va spune cuvântul, căci nimeni nu a stopat ancheta DNA, aşa cum se sugerează. Ca deputat, sunt de părere că orice cetăţean al acestei ţări are dreptul la un proces echitabil şi la un act de justiţie corect. Din aceste motive, cred că cererile de arestare preventivă nu mai trebuie să reprezinte o regulă, ci o excepţie, care să se aplice doar în cazul în care cel acuzat de săvârşirea unei infracţiuni reprezintă un real pericol dacă se află în libertate. În cazul Dan Şova avem de-a face cu un contract dintre o casă de avocatură şi o companie de stat care a avut, de altfel, contracte şi cu alte case de avocatură. Pe de altă parte, cred că tele-justiţia trebuie să înceteze, iar serialul cu politicienii scoşi cu cătuşe din sediul DNA ar trebui, de asemenea, să se apropie de final... asta dacă dorim să avem parte, cu toţii, de procese echitabile în această ţară. Din păcate însă justiţia devine din ce în ce mai mult un pretext pentru partidele politice care doresc astfel să îşi atingă scopurile. Un astfel de caz este cel al "demonstraţiilor" orchestrare de PNL care au ca scop forţarea unor eventuale alegeri anticipate. De aceea cred că astfel de manifestări nu sunt nici pe departe în favoarea justiţiei, ci reprezintă doar o formă de manipulare în care foştii pedelişti, îmbrăcaţi acum în hainele PNL, sunt experţi. Cer preşedintelui României să fie consecvent cu el însuşi şi să se poziţioneze ca şi garant al Constituţiei şi al principiilor statului de drept! Respectarea acestor principii înseamnă şi respectarea votului acordat de către senatori în cazul Dan Şova. Totodată, respectarea principiilor statului de drept înseamnă şi respectarea prezumţiei de nevinovăţie a unui cetăţean, fie el şi parlamentar, până ce acesta are o decizie definitivă care spune altceva. Practic, în cazul Dan Şova, preşedintele României se comportă de parcă Senatul României ar fi votat pentru scoaterea de sub urmărire a parlamentarului şi ştim cu toţii că nu despre acest aspect este vorba. La rândul meu, cred că doar un preşedinte cu principii ferme, care nu se contrazice prin acţiunile sale, poate fi cu adevărat garantul Constituţiei şi poate recăpăta încrederea cetăţenilor, la fel cum cred că orice cetăţean din România are dreptul la o justiţie echitabilă, iar noi, oamenii politici, avem obligaţia ca aceste libertăţi fundamentale ale cetăţenilor să fie respectate, precum avem obligaţia de a veghea şi la buna funcţionare a instituţiilor care, uneori, pot comite abuzuri.
			Doamna Claudia Boghicevici: "Mă alătur comunităţii academice în a cere PSD să nu pună pe butuci cercetarea românească prin desfiinţarea UEFISCDI" Trebuie să fim atenţi asupra riscului ca cercetarea românească să fie pusă pe butuci în condiţiile în care majoritatea din jurul PSD din Senat va decide în această săptămână desfiinţarea Unităţii Executive pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI) din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale, aşa cum propune Comisia pentru învăţământ din Senat, condusă de fostul ministru PSD Ecaterina Andronescu. Guvernul PSD îşi continuă politica de distrugere a tuturor reformelor menite a însănătoşi sistemul de învăţământ românesc. Ultima ispravă a PSD în acest domeniu, făcută tot sub bagheta ministrului Ecaterina Andronescu, este manevra din Senat prin care se încearcă respingerea propunerii de reexaminare a proiectului de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2010 şi implicit desfiinţarea celei mai profesionalizate structuri a Ministerului Educaţiei, UEFISCDI, singura recunoscută unanim pentru prestigiul şi profesionalismul său. Interesul meschin al unor lideri PSD este ca, prin desfiinţarea UEFISCDI, fondurile de aproape 100 de milioane de euro gestionate de această instituţie să fie alocate discreţionar şi politic, şi nu pe criterii meritocratice cum se întâmplă acum. În acelaşi timp, declaraţiile actualului ministru al educaţiei, Sorin Cîmpeanu, conform cărora abia săptămâna trecută ar fi aflat de acest proiect din Senat, frizează ridicolul şi arată degringolada guvernării PSD. Faptul că votul crucial pe acest proiect de lege a fost amânat de Senat pentru săptămâna aceasta oferă răgazul şi pentru senatorii majorităţii din jurul PSD să realizeze dezastrul pe care desfiinţarea UEFISCDI l-ar aduce cercetării româneşti. Prin această declaraţie politică mă alătur comunităţii academice în a cere PSD să nu pună pe butuci cercetarea românească prin desfiinţarea UEFISCDI şi le cer în acest sens şi senatorilor afiliaţi puterii să voteze săptămâna aceasta împotriva propunerii de respingere a cererii de reexaminare, propunere prin care implicit s-ar desfiinţa această instituţie.
			Doamna Claudia Boghicevici: "Este nevoie de măsuri de sprijinire a sistemului de asigurări private de sănătate şi de viaţă" Săptămâna trecută, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal a organizat o dezbatere publică pe tema: "Măsuri concrete pentru construcţia reală a sistemului de asigurări private de sănătate şi de viaţă". Am avut la această întâlnire o expunere substanţială a argumentelor pentru care un angajator ar fi tentat să adopte aceste facilităţi de asigurări private şi de viaţă pentru angajaţii săi. Piaţa românească de asigurări de viaţă, departe de a fi una matură, s-a încadrat în ultimii ani într-o reţetă clasică, mai puţin creativă şi adaptată mentalităţii româneşti, întrucât asigurătorii au fost nevoiţi să înveţe această lecţie în urma condiţiilor financiare nefavorabile din ultimii doi ani. Astfel, constrânşi de mediul financiar instabil, asigurătorii life din România au mizat cu succes pe reducerea complexităţii produselor, pe de o parte, şi pe oferirea de produse flexibile şi adaptate cerinţelor şi necesitaţilor clientului, pe de altă parte. În vreme ce europenii cheltuie anual 1.000 de euro pentru asigurările de viaţă, un român alocă doar 20 de euro pe an pentru aceste produse şi este clar că o diferenţă atât de mare nu poate fi explicată doar prin diferenţa de nivel de trai. Aşadar, principalul argument pentru care un angajator ar fi tentat să acorde asigurări private de sănătate şi de viaţă este acela că, prin alocarea banilor pentru acest tip de asigurări, ambele părţi vor câştiga. Angajatorul va beneficia de deductibilitate, iar angajatul va avea parte de servicii medicale de calitate. Calitatea sistemului românesc de sănătate va creşte natural. Participanţii la dezbatere au evidenţiat faptul că este nevoie de măsuri de sprijinire a dezvoltării pieţei din următoarele motive: resursele bugetare sunt insuficiente pentru finanţarea sistemului de sănătate; subvenţionarea sistemului de asigurări sociale produce un mare deficit bugetar, iar scenariile de evoluţie demografică accentuează presiunea asupra bugetului; resursele financiare încă limitate de care dispun românii îi determină să aloce bugetul disponibil mai degrabă către obiective imediate şi urgente; aceste produse financiare sunt dificil de asimilat de un public încă obişnuit cu "externalizarea" responsabilităţii pentru propriul viitor către stat. Astăzi, la aproape 8 ani de la introducerea sistemului, activele administrate de fondurile de pensii se apropie de 4,27 miliarde de euro şi se estimează că activele vor ajunge în 2020 la valoarea de 12-15 miliarde de euro. Succesul acestui sistem demonstrează că putem investi în parteneriatul dintre public şi privat şi atunci când vorbim de sisteme sociale, cu condiţia ca reglementarea şi supravegherea pieţei să fie corecte. Din acest parteneriat dintre public şi privat marele câştigător nu poate fi decât cetăţeanul care capătă acces la servicii mai bune la costuri mai avantajoase.
			Doamna Claudia Boghicevici: "Necesitatea urgentă de adoptare şi implementare a unei Strategii Naţionale pentru Promovarea Îmbătrânirii Active şi Protecţia Persoanelor Vârstnice" Pe site-ul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice apare un anunţ de presă prin care este anunţată o dezbatere în data de 2 aprilie 2015 privind proiectul de Hotărâre pentru aprobarea Strategiei Naţionale pentru Promovarea Îmbătrânirii Active şi Protecţia Persoanelor Vârstnice 2014-2020. Cu această ocazie, se susţine în comunicat că va fi prezentat şi proiectul de act normativ. Întrebarea este care variantă: cea pe care acum ceva vreme au pus-o în dezbatere publică, una nouă care va trece prin avizarea externă a celorlalte ministere sau cea care va pleca spre aprobare către Guvern şi a străbătut deja lunga cale de avizare externă, cuprinzând astfel şi observaţiile şi modificările celorlalte ministere de resort? Au trecut deja trei luni ale anului 2015 şi ministerul dezbate public o strategie ce trebuia să fie aplicabilă încă din anul 2014. Nu pot să nu-mi pun întrebarea - oare cât timp o va mai dezbate?... poate până în anul 2020! Datele şi informaţiile demografice din ultimii 25 de ani ne dau motive de maximă îngrijorare: nicicând în istoria sa România nu s-a confruntat, ca în prezent, cu o scădere atât de rapidă a populaţiei. Societatea românească are din ce în ce mai puţini copii şi tineri şi din ce în ce mai multe persoane vârstnice. Un deficit demografic în creştere a început să producă efecte negative asupra dezvoltării ţării şi, posibil, asupra afirmării noastre ca popor şi naţiune în Europa şi în lume. Efectele acestui deficit demografic sunt multiplicatoare: creşte rata de dependenţă a vârstnicilor faţă de cei mai tineri; cresc cheltuielile publice şi private asociate acestor dependenţe; a apărut un deficit de calificări profesionale în economie, care poate deveni cronic în circa 5 ani în condiţii de menţinere a actualului ritm de creştere economică; survin dezechilibre în distribuţia resurselor demografice pe populaţia activă şi cea dependentă, pe axa rezidenţei rural-urban sau pe piramida vârstelor; apar dificultăţi în stabilitatea reţelei şi fluxurilor şcolare, în dispersia construcţiilor şcolare şi universitare sau în necesarul social de cadre didactice; cresc cheltuielile publice cu sănătatea şi cu subvenţiile pentru menţinerea în bună funcţionare a serviciului public de pensii şi de protecţie socială etc. Avem nevoie cât mai repede de o strategie naţională pentru Promovarea Îmbătrânirii Active şi Protecţia Persoanelor Vârstnice, de măsuri concrete şi programe adecvate pentru sustenabilitatea sistemului!
			Doamna Claudia Boghicevici: "O provocare pentru fiecare guvern - sistemul de pensii" Săptămâna trecută, în plenul Camerei Deputaţilor, s-a dezbătut Proiectul de Lege pentru completarea art. 84 din Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative şi a art. 23 alin. (1) din Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat. Obiectul de reglementare al acestuia prevede ca investirea activelor fondurilor de pensii facultative sau private să nu se bazeze exclusiv pe ratingurile de credit. Totuşi, în cazul fondurilor de pensii facultative, este vorba de transpunerea unei Directive europene din 2013 care avea termen 31 decembrie 2014. Pentru fondurile de pensii private este o opţiune a României, nu o obligaţie din directivele europene. Aşa cum bine ştiţi, toate statele europene se confruntă cu deficite foarte mari la sistemele publice de pensii, iar România nu este o excepţie. Susţinerea sistemelor de pensii private, facultative sau ocupaţionale devine astfel o necesitate, dacă vrem ca atunci când fiecare dintre noi va ajunge la vârsta de pensionare să beneficiem de venituri echitabile în raport cu munca de ani de zile prestată. Bineînţeles însă că susţinerea acestor sisteme alternative trebuie dublată de norme foarte clare, iar Directiva europeană din 2013 introduce reglementarea ca activele acestor fonduri să nu se mai facă exclusiv în baza ratingurilor de credit, ci în baza unor analize mai ample care să evalueze riscurile, astfel încât depunerile să fie în siguranţă. Pe cât de repede se grăbeşte Guvernul când vine vorba de dat ordonanţe de urgenţă în folos personal, pe atât de greu se transpune legislaţia europeană - 2 ani în cazul acestei Directive europene care reglementează fondurile de pensii facultative. De altfel, Guvernul a dovedit că nu are nicio preocupare în a asigura alternative viabile la un sistem de pensii afectat din ce în ce mai mult de dezechilibre structurale. Acest Guvern preferă să promoveze populist creşteri de pensii pentru diferite categorii sociale şi blochează Proiectul de lege privind pensiile ocupaţionale, dovedind nu doar incompetenţă, ci şi rea-voinţă. Alături de alţi colegi am depus acest proiect, încă de anul trecut, dar el este blocat de majoritatea PSD în comisiile din Camera Deputaţilor, argumentând că vor veni eu cu alt proiect. Sistemul de pensii este cea mai mare provocare pe care o vor avea guvernele României în următorii ani, iar majoritatea PSD se preocupă doar de calculele populiste. Astăzi, doar 4,3 milioane de salariaţi susţin 5,184 milioane de pensionari şi beneficiari de indemnizaţii plătite de Casa Naţională de Pensii Publice, cu o rată nesustenabilă de dependenţă de peste 1,3 pensionari şi beneficiari de indemnizaţii pentru fiecare salariat, ceea ce generează un deficit al sistemul de pensii de aproximativ 3 miliarde de euro în fiecare an.
			Domnul Constantin Adăscăliţei: "Avem nevoie de mai multe locuinţe pentru tineri" Dacă întrebăm 100 de tineri ieşiţi de pe băncile şcolii ce vor să realizeze în viaţă, 90 dintre ei ar răspunde invariabil: loc de muncă, întemeierea unei familii, achiziţia unei locuinţe. Despre acest ultim deziderat al oricărui tânăr responsabil voi vorbi în declaraţia politică de astăzi, achiziţia sau construcţia unei locuinţe, ca element determinant în procesul socio-evolutiv, de stabilitate şi de confort a indivizilor unei societăţi. Într-adevăr, ca o caracteristică naţională, mai pregnantă decât în occident, achiziţia unei locuinţe este strâns legată de întemeierea familiei tinere şi influenţează direct atât calitatea vieţii, cât şi capacitatea demografică a populaţiei. În România, INS evaluează un necesar de fond locativ de aproximativ 1 milion de locuinţe (circa 100.000 anual), în condiţiile în care investiţiile în construcţii nu reuşesc să finalizeze mai mult de 15-20.000 locuinţe. Precizăm că peste 95% din aceste investiţii sunt private, investiţiile bugetare în domeniu fiind nesemnificative. Cu un aşa de larg grup ţintă, evident că fiecare guvernare a pus această problemă, cel puţin declarativ, pe lista de priorităţi, şi chiar le atribuim tuturor guvernelor prezumţii de bune intenţii deoarece fiecare guvernare a prins un anumit moment al pieţei imobiliare, care după cum ştim a fluctuat de multe ori imprevizibil. Reţinem însă două programe naţionale care şi-au demonstrat funcţionalitatea, şi anume ANL-ul de pe vremea lui Adrian Năstase, program cu uşor caracter social, şi programul "Prima casă", lansat în 2009 şi în prezent îmbunătăţit, program prin care statul garantează valoarea împrumutului, astfel încât persoanele cu venituri mici au putut obţine creditarea în limitele prevăzute de normativ. În cazul programului "Prima casă" nu s-a impus, din câte ştim, vreo limită de vârstă, singura condiţie fiind ca în trecut persoana să nu mai fi beneficiat de credit ipotecar. Operaţional din 2009, programul "Prima casă" a permis încheierea unui număr de 130.000 de tranzacţii, reprezentând un fond de garantare de 2,6 miliarde euro. Din totalul de contracte au fost executate aproximativ 300 de garanţii, însumând un total sub 10 milioane euro, mai puţin de 0,1% din întregul program. Pe bună dreptate, membrii Guvernului consideră "Prima casă" cel mai popular program guvernamental, fapt ce a atras după sine îmbunătăţirea sa în 2015, în principal prin mărirea plafonului şi a fondului de garantare, dar şi relaxarea condiţiilor privind construcţia de locuinţe. Cu toate acestea, "Prima casă" nu a ieftinit locuinţele, ci dimpotrivă, făcându-le inaccesibile pentru cei cu venituri foarte mici. În aceste condiţii, la fel cum am adaptat "Prima casă", trebuie să adaptăm şi programele ANL la realitatea zilei. De exemplu, ANL are de la înfiinţarea sa 25.000 de locuinţe construite plus încă 2.000 în construcţie. La necesarul citat la început se vede clar că este nevoie şi de creşterea acestor investiţii publice, ceea ce înseamnă şi o capitalizare directă a economiei. Îl felicit pe ministrul Liviu Dragnea care a planificat pentru acest an construcţia de locuinţe ANL pentru tineri medici şi cadre din MAI. Dacă ne gândim şi la preţul de vânzare al locuinţelor ANL, de aproximativ 300 de euro/mp, acesta este categoric mai mic faţă de celelalte repere de pe piaţă, un argument în plus că statul nu va rămâne cu banii blocaţi.
			Domnul Constantin Avram: "Constituţia României trebuie modificată" Mă văd nevoit să reiau un subiect foarte important pentru viaţa politică, socială şi economică, abordat în foarte multe dezbateri publice. Este vorba de modificarea Constituţiei României, care este denumită şi recunoscută ca fiind Legea fundamentală a ţării, menită a asigura prin prevederile ei echilibrul puterilor în statul român, drepturile şi libertăţile cetăţenilor români, precum şi dezvoltarea armonioasă şi stabilă a vieţii economice, sociale şi politice a ţării. Şi, cum de fiecare dată punctele de vedere asupra acestor modificări au fost din cele mai diverse, am să abordez astăzi cu prioritate acele modificări propuse Legii fundamentale care fac obiectul îmbunătăţirii legilor electorale care sunt cuprinse în circuitul legislativ specific Parlamentului României şi care reprezintă în acest moment priorităţile principale ale activităţii Parlamentului. Pe cale de consecinţă, am să evit propunerea UDMR de modificare a art. 1 din Constituţie, modificare cerută cu insistenţă, mai ales la manifestările specifice minorităţii maghiare din România. În opinia mea, dar nu numai, în procesul de modificare a Constituţiei trebuie reglementate câteva chestiuni care să permită alinierea la Constituţie a legilor electorale, Legea nr.67/2000, Legea nr.215/2001, Legea nr.393/2007 şi Legea nr.35/2008, care vor sta la baza desfăşurării scrutinelor electorale ale anului 2016. Din debutul mandatului meu de deputat, am înaintat Comisiei speciale parlamentare de modificare a Constituţiei câteva propuneri care ar putea deveni necesare bunei funcţionări a societăţii româneşti: am propus limitarea numărului de mandate a primarilor, preşedinţilor de consilii judeţene, a deputaţilor şi senatorilor la maxim 3; am făcut referire numai la mandatele consecutive; am propus obligaţia cetăţenilor români de a se prezenta la vot, din dorinţa de a creşte reprezentativitatea aleşilor; am propus introducerea unor prevederi care să elimine traseismul politic, pentru a evita schimbarea în mandat a majorităţilor parlamentare rezultate din votul popular, deci eliminarea posibilităţilor de eludare a voinţei populare; am propus stabilirea stării de incompatibilitate în calitatea de parlamentar şi a celei de ministru, pornind de la suspiciunea apariţiei conflictului de interese; am propus coborârea plafonului de vârstă a dreptului de vot, de la 18 ani la 16 ani, tocmai pentru îmbunătăţirea prezenţei la vot, creşterea reprezentativităţii aleşilor şi, ca o măsură compensatorie, a unei respingeri a "votului obligatoriu"; am propus condiţionarea candidaturilor de primar sau de preşedinte de Consiliu Judeţean, de absolvirea studiilor medii, respectiv a studiilor superioare; voi propune redefinirea Bisericii ca instituţie a factorului de echilibru social. Deşi aceste propuneri sau, mai exact, o mare parte dintre ele au fost înaintate Comisiei speciale, retragerea de la guvernare a liberalilor a blocat demersurile ce ţineau de reforma constituţională, de reforma electorală, ca să nu mai amintesc aici de reforma administrativ-teritorială sau regionalizarea, cum i s-a mai spus. De modificarea Constituţiei sunt legate multe propuneri de modificare a legilor electorale atât de necesare în procesul electoral din 2016. Dacă modificăm legile electorale înainte de modificările constituţionale, "punem carul înaintea boilor", cum se spune româneşte, iar o parte a propunerilor pentru legile electorale nu vor putea fi adoptate pe motiv de neconstituţionalitate. Nu ştiu cum am mai putea adopta legi electorale eficiente, clare şi fără echivoc, dacă nu vom reuşi modificările la Constituţie, pentru că timpul nu mai aşteaptă! Şi mai cred că nimeni nu îşi propune ratarea scrutinului electoral din 2016, atât cel local, cât şi cel parlamentar!
			Domnul Constantin Mazilu: "UNPR a demonstrat că i-a convins pe români!" Ne apropiem cu paşi repezi de 1 mai, ziua când Uniunea Naţională pentru Progresul României împlineşte cinci ani. Îmi amintesc cu nostalgie şi emoţie de data de 1 mai 2010, când o echipă restrânsă, dar hotărâtă şi croită pe treabă, a pus piatra de temelie a acestui partid. Atunci eram o mână de oameni, astăzi suntem aproape o jumătate de milion de progresişti în toată ţara, iar mâine vom fi un milion. Deja suntem al treilea partid parlamentar din România. Avem 52 de parlamentari, pentru că am contribuit în ultimii 5 ani la asigurarea stabilităţii politice şi economice, lucru care i-a convins pe români. Într-adevăr, putem afirma că acest proiect politic a dovedit că s-a născut din dragoste de ţară! Numele Uniunii a devenit rapid sinonim cu seriozitatea şi demnitatea, graţie nouă, tuturor progresiştilor şi, în special, conducerii noastre care, prin politicile sale, a asigurat mereu, cu consecvenţă, stabilitatea în guvernele din care a făcut parte. Cu alte cuvinte, toţi aceia care au ales şi cei care aleg UNPR aleg drumul responsabilităţii, pentru că susţinerea executivelor de către noi, membrii Uniunii, a reprezentat şi va constitui întotdeauna un sprijin pentru România. Cu această ocazie aniversară, ţin să îi salut şi pe cei aproape 500.000 de membri ai Uniunii care ni s-au alăturat în cei cinci ani de zile de la înfiinţarea partidului nostru, ferm convinşi de seriozitatea, de verticalitatea şi de veridicitatea principiilor după care se ghidează formaţiunea politică pe care o formăm. Să nu uităm că, încă de la începuturile acestui partid, nucleul Uniunii, domnul viceprim-ministru Gabriel Oprea, şi echipa sa, din care cu mândrie fac şi eu parte, au convins prin temeinicie şi valoare, repere care s-au transformat într-un incontestabil brand pentru UNPR. Este, de asemenea, adevărat că, în acest răstimp de aproape cinci ani pe care îi avem de la înfiinţare, s-a triat şi grâul de neghină. Testul seriozităţii şi al intenţiilor bune a fost picat rapid de oportunişti şi de politruci. Este şi cazul organizaţiei de la Vâlcea, pe care o conduc şi o susţin alături de mai mulţi colegi primari şi viceprimari. Graţie impedimentelor pe care le-am întâlnit pe traiectul nostru spre succes, am reuşit să obţinem o organizaţie compactă, omogenă. Şi în acest mod am învăţat ce înseamnă să obţii lucruri bune apărând interesele românilor, dar şi că nimic nu este imposibil, indiferent cât de insurmontabile pot părea la prima vedere şi chiar şi la o a doua analiză anumite probleme. Ne-am pus la dispoziţia românilor şi lucrăm doar în slujba cetăţenilor. Tocmai din aceste raţionamente avem în rândurile organizaţiei UNPR Vâlcea mulţi oameni de valoare şi nu ne oprim aici. Ne vom mobiliza şi mai bine, în continuare, să atragem în rândurile noastre şi alte noi repere demne de aprecierea societăţii româneşti. Cine caută stabilitate, seriozitate şi siguranţă politică are uşa UNPR larg deschisă. Cine şi-a probat competenţa profesională, cine doreşte să pună umărul pentru construirea unui viitor mai bun pentru ţara sa este primit cu braţele deschise în structurile progresiste. Îi aşteptăm pe toţi românii cu intenţii serioase să vină să se înscrie în UNPR Vom ajunge un mare partid, vom intra şi în istoria europeană! Noi, cei din organizaţia Vâlcea, ne angajăm acum să facem tot posibilul ca UNPR să crească la un milion de membri de partid până la alegerile generale de anul viitor. Sunt ferm convins că doar împreună vom reuşi să asigurăm stabilitatea politică şi economică, dar şi securitatea României, în condiţiile tuturor formelor de criză de pe plan extern, cât şi intern. Şi fac aceste afirmaţii în faţa dumneavoastră pentru că ele au suport real şi sunt probate de istoria recentă. Vă reamintesc că Uniunea Naţională pentru Progresul României, prin parlamentarii săi, a salvat ţara de la căderea într-un adevărat dezastru economic, iar diferenţa dintre UNPR şi alte partide se vede şi pentru că noi suntem altfel. Noi nu spunem ce vom face, noi nu facem promisiuni fără acoperire, pur şi simplu noi spunem ce facem, pentru că obiectivele noastre îşi găsesc mereu o formă de realizare, lucru cu care nu mulţi din politica românească se pot mândri. Noi am fost şi rămânem un partid serios, disciplinat, profesionist, un partid pentru care onoarea şi patria sunt pe primul loc. Acesta este sistemul de valori care ne-a adus pe toţi aici şi în continuare vom susţine dialogul social ca parte integrantă a proiectului nostru politic. În încheierea discursului meu vreau să le urez tuturor progresiştilor "La mulţi ani şi multă putere de muncă!", iar tuturor românilor să aibă parte de Sărbători Pascale liniştite!
			Domnul Cornel Itu: "Aniversarea a 97 de ani de la unirea Basarabiei cu Patria Mamă" Data de 27 martie marchează în fiecare an, începând cu 1918, un moment deosebit al istoriei noastre. Decizia Sfatului Ţării din 27 martie 1918, prin care Basarabia s-a unit cu Patria Mamă, îşi poartă rezonanţa până în prezent. Am fost mândru, alături de alţi colegi deputaţi şi senatori, să port lângă inimă mesajul "Basarabia e România", miercurea trecută, la iniţiativa Grupului parlamentar Prietenii Unirii. Basarabia a fost prima dintre provinciile istorice care s-a unit cu România în anul 1918. Au urmat apoi celelalte provincii româneşti - Ardealul, Crişana, Banatul, Maramureşul şi Bucovina - spre sfârşitul anului 1918 fiind creată România Mare. Din nefericire, efectele unirii Basarabiei cu România au fost anulate la 28 iunie 1940, când Rusia a anexat din nou această parte a ţării noastre, în baza pactului secret Ribbentrop-Molotov. La aniversarea celor 97 de ani care au trecut de la Unire, în ciuda vitregiilor istoriei, ne leagă pe toţi aceeaşi simţire. Sondajele de opinie făcute în România arată că 3 din 4 cetăţeni ai României îşi doresc reunirea cu Basarabia. Este un vis pe care trebuie să-l urmăm, cu o atitudine consecventă, prin dialog şi prin susţinerea integrării europene a Republicii Moldova. Dacă privim atent, vedem că se fac în permanenţă paşi spre acest vis, un mare salt fiind declararea limbii române ca limbă oficială a Republicii Moldova, în 5 decembrie 2013. Anularea unei nedreptăţi istorice care a frânt destinul unui popor împărţit în două state separate de graniţe artificiale ar fi o reparaţie firească şi cred că este posibilă prin concentrarea voinţei politice, prin susţinerea proiectelor care unesc România şi Republica Moldova prin acţiuni comune în domeniul energiei, infrastructurii, economiei, în sfera socio-culturală şi a educaţiei. La ceas aniversar, cu emoţie în suflete, să ne amintim declaraţia de unire cu fraţii noştri de peste Prut: "În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei România". La mulţi ani, Basarabia! La mulţi ani, România!
			Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean: "97 de ani de istorie comună România-Republica Moldova" 27 martie 1918 este o zi deosebită în istoria noastră comună: se împlinesc 97 de ani de la Unirea Basarabiei cu Patria Mamă. La 27 martie 1918 Sfatul Ţării a votat unirea Basarabiei cu România, Basarabia fiind astfel prima dintre provinciile istorice care s-au unit cu România. Fără dorinţa, energia şi voinţa basarabenilor, această unire ar fi fost imposibilă. Au urmat celelalte provincii româneşti: Ardealul, Crişana, Banatul, Maramureşul şi Bucovina, spre sfârşitul anului 1918 fiind astfel creată România Mare. După o lungă perioadă de ocupaţie ţaristă (1812-1918), a venit în sfârşit şi rândul Basarabiei de a se uni cu România. Unirea a fost posibilă şi datorită eforturilor depuse de armata română, care, prin acţiunile sale, a pus capăt atacurilor banditeşti ale bandelor bolşevice din Basarabia în timpul Revoluţiei din 1917. Astăzi, România şi Republica Moldova sunt mai aproapiate ca niciodată, ţara noastră oferind necondiţionat sprijinul în vederea aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană. România a pledat în mod constant la nivel european în favoarea avansării procesului de apropiere a Republicii Moldova de Uniunea Europeană. Acordul de Asociere semnat la data de 27 iunie 2014 la Bruxelles între Uniunea Europeană şi Republica Moldova reprezintă o formă concretă de cooperare politică şi economică, fiind un instrument creat pentru ţările din Parteneriatul Estic, aflate în anticamera aderării şi a accederii la statutul de ţară candidată în procesul de aderare la UE. Semnarea Acordului de Asociere Republica Moldova-Uniunea Europeană a reprezentat fără îndoială un act de importanţă istorică. Este o confirmare a parcursului ireproşabil al Republicii Moldova, dar şi o încununare a eforturilor diplomatice asidue depuse de România în ultimii 10 ani de zile. În primul şi în primul rând însă este meritul cetăţenilor din Republica Moldova, care au rezistat tuturor presiunilor şi au ales calea europeană. Republica Moldova s-a angajat pe un traseu european ferm, însă nu ferit de riscuri. Semnarea Acordului de Asociere cu UE, obţinerea unui grad crescut de securitate economică, energetică, integrarea cât mai aprofundată în mecanismele de cooperare ale Uniunii Europene sunt etape esenţiale pentru finalizarea cu succes a acestui proces. Reintegrarea europeană a Republicii Moldova este o reparaţie istorică atât pentru cetăţenii moldoveni, cât şi pentru o Europă prea mult timp lipsită de componentele şi valorile ei estice. Republica Moldova este "povestea de succes" a Parteneriatului Estic şi a politicii de vecinătate în cadrul Uniunii Europene, pentru că şi-a respectat angajamentele în faţa Uniunii Europene. Vocaţia europeană a Republicii Moldova, precum şi dorinţa de a merge mai departe pe drumul integrării europene reprezintă expresia voinţei proprii şi a unui sprijin din partea cetăţenilor în acest sens. Republica Moldova a făcut multe progrese şi acest lucru se vede cu ochiul liber. Prin toate acţiunile sale, România va continua să susţină perspectiva europeană a Moldovei şi continuarea parcursului său european. Sprijinul pe care România îl oferă Republicii Moldova în finalizarea parcursului său european s-ar putea concretiza prin: adoptarea acquis-ului comunitar în domeniul educaţiei, ştiinţei şi cercetării, împărtăşirea experienţei României în domeniul armonizării legislative, promovarea, prin consultări, a unor iniţiative legislative în Parlamentele României şi Republicii Moldova în vederea îmbunătăţirii cooperării bilaterale, stimularea cooperării între Ministerele Educaţiei din România şi Republica Moldova, inclusiv în domeniul curricular, cu o focalizare specifică asupra domeniilor literaturii şi istoriei, realizarea transmiterii reciproce de informaţii şi documente privind politicile de tineret şi acordarea suportului legislativ necesar, operarea de modificări în legislaţia naţională pentru finalizarea procedurilor de recunoaştere reciprocă a actelor de studii universitare, precum şi extinderea numărului de burse pentru studiile de masterat şi doctorat ale studenţilor din Republica Moldova, operarea de modificări la actele legislative pentru asigurarea accesului la fondurile culturale din România şi, respectiv, în parteneriat la fondurile europene şi UNESCO. Republica Moldova a fost şi va rămâne o temă majoră a României în contextul european. Comuniunea de limbă, istorie, civilizaţie şi cultură a Republicii Moldova cu România este un subiect special şi totodată sensibil la nivel european. Unirea celor două spaţii româneşti se poate realiza numai în interiorul Uniunii Europene. România are o datorie faţă de cetăţenii aflaţi dincolo de Prut, datorie derivată tocmai din această relaţie deosebită. Republica Moldova a demonstrat că doreşte să revină la valorile europene de care a fost despărţită prin forţă de o istorie ostilă. Republica Moldova trebuie să se întoarcă la valorile europene pe care în realitate nu le-a abandonat niciodată, şi pe care le-a reafirmat continuu din prima zi a independenţei de stat.
			Doamna Cornelia Negruţ: "Investind în educaţie, investim în economie, sănătate şi dezvoltarea viitoarelor generaţii!" Mi-am exprimat public susţinerea pentru Campania demarată de UNICEF România sub deviza generoasă "Hai la şcoală!". Acest deziderat nobil îşi propune creşterea accesului la educaţie al copiilor din România, în contextul în care educaţia generează automat şi creşterea economiei naţionale, iar fiecare an în plus de şcolarizare reduce atât riscul de şomaj, cu 8%, cât şi riscul apariţiei problemelor de sănătate, cu 8,2%. Un studiu al UNICEF România intitulat "Costurile investiţiei insuficiente în educaţie în România" arată că peste zece ani situaţia ar putea fi dramatică, cu consecinţe grave, dacă nu vom reuşi să investim considerabil în educaţie. Astfel, am putea avea două dimensiuni-efecte ale problemei. În primul caz, fără investiţii suplimentare în educaţie, cheltuielile cu acest domeniu capital ca procent din PIB rămân la acelaşi nivel până în 2025 şi nu se înregistrează nicio creştere semnificativă a mediei anilor de şcoală. În cel de-al doilea caz, care presupune investiţii suplimentare în educaţie, cheltuielile cu educaţia cresc treptat până la 6% din PIB în 2025, iar media anilor de şcoală creşte cu un an. Specialiştii UNICEF estimează că nerealizarea investiţiei ar duce la scăderea PIB-ului cu 12-17 miliarde de euro în 2025, echivalentul a 7-9% din PIB-ul anului 2015. Mai concret, avem nevoie de transformarea cercului vicios al investiţiilor insuficiente în educaţie într-un cerc virtuos: mărirea cheltuielilor aferente educaţiei ar încuraja creşterea economică şi ar genera mai mulţi bani pentru bugetul de stat. Raportul UNICEF România arată că, potrivit Eurostat, în 2013 România avea un produs intern brut (PIB) pe cap de locuitor ce nu depăşea 54% din media înregistrată la nivelul Uniunii Europene (EU), fiind astfel al doilea cel mai sărac stat membru al UE după Bulgaria (47%). România cheltuie doar 4,1% din PIB pe educaţie, comparativ cu media de 4,7% înregistrată în Europa de Est şi media UE de 5,4%. Din 2005 s-a cheltuit mai mult în învăţământul secundar şi terţiar, în detrimentul celui preşcolar şi primar. Sistemul de învăţământ este puternic dependent de fondurile publice, totalul contribuţiilor private reprezentând doar 0,12% din PIB în 2010, faţă de 0,82% la nivelul UE. Există în continuare copii români de vârstă şcolară care sunt în afara sistemului de învăţământ. Conform cifrelor oficiale, peste 6% dintre copiii de vârsta ciclului primar şi gimnazial se află în această situaţie, iar 17,5% dintre tinerii de 18-24 de ani au părăsit timpuriu şcoala. Mai mult, doar 21,8% dintre persoanele de 30-34 de ani din România au studii superioare, comparativ cu media UE de 34,6%. Copiii şi adolescenţii din familiile cele mai dezavantajate, membrii comunităţilor rome, cei ce trăiesc în mediul rural şi copiii cu dizabilităţi prezintă cele mai mici şanse de a absolvi învăţământul obligatoriu şi de a-şi continua studiile la un nivel superior (UNICEF, 2012). Aceste categorii se suprapun adesea, crescând riscul de excluziune şi scăzând şansa ca aceste persoane să contribuie la dezvoltarea ţării. De exemplu, 14% dintre cetăţenii de etnie romă din cincimea cea mai săracă a societăţii nu au fost niciodată la şcoală (faţă de 1,6% dintre non-romi), în timp ce doar 4,9% dintre cei mai înstăriţi romi au studii superioare, faţă de 38,5% dintre cei mai înstăriţi non-romi. Potrivit estimărilor Băncii Mondiale (2013), investiţia insuficientă în educaţia romilor implică o serie de costuri pentru România cuprinse între 202 şi 887 de milioane de euro, datorate unui nivel mai scăzut al productivităţii şi al veniturilor anuale din taxe. În concordanţă cu Strategia Europa 2020, România urmăreşte să reducă până la 11,3% rata părăsirii timpurii a şcolii (PTS) la nivelul grupei de vârstă 18-24 de ani până în 2020 şi să crească rata absolvirii învăţământului terţiar până la 26,7% în cazul grupei de vârstă 30-34 de ani. Aceste ţinte vor fi greu de atins, susţine UNICEF, având în vedere că numeroşi copii se află în prezent în afara sistemului de învăţământ, că aproape unul din cinci tineri din grupa de vârstă 18-24 de ani nu termină învăţământul obligatoriu (17%) şi că peste jumătate dintre elevii din cohorta de vârstă nu reuşesc să termine clasa a XII-a şi să treacă examenul de bacalaureat. Deşi au fost luate măsuri de reformă în vederea îmbunătăţirii accesului şi a calităţii educaţiei, este clar că sunt necesare mai multe intervenţii şi resurse, având în vedere complexitatea dificultăţilor cu care se confruntă toate aceste categorii cu risc, se mai arată în studiul UNICEF. Potrivit rezultatelor cercetării UNICEF, în prezent, aproximativ două treimi dintre cheltuielile publice pentru educaţie se îndreaptă spre cele mai înstărite două cincimi ale societăţii (65,8%), comparativ cu doar 9,9% cât îi revine cincimii celei mai sărace. În acelaşi timp, 61,2% dintre fondurile dedicate educaţiei sunt cheltuite în mediul urban, în ciuda eforturilor recente de a elimina discrepanţele dintre urban şi rural. Ambele exemple denotă probleme majore la nivelul echităţii şi impun extinderea investiţiei în cazul categoriilor cu risc crescut, de exemplu politici de promovare a educaţiei incluzive. UNICEF arată că creşterea investiţiei în educaţia copiilor de vârste mai mici poate aduce beneficii celor ce nu îşi permit să urmeze o facultate. În timp acest lucru va duce la creşterea numărului de persoane dezavantajate, de exemplu, din familii sărace sau comunităţi rome, care obţin o diplomă universitară. Un an în plus de şcoală creşte veniturile cu 8-9%, reduce riscul de a deveni şomer cu 8% şi cel de apariţie a unor probleme grave de sănătate cu 8,2%. Absolvenţii de învăţământ secundar superior câştigă cu 25% - 31% mai mult decât cei care au terminat ciclul primar şi cel gimnazial. Câştigurile obţinute de persoanele care termină o facultate le depăşesc cu aproape 67% pe cele ale elevilor care renunţă la şcoală după învăţământul secundar superior. Creşterea proporţiei absolvenţilor de facultate de la 13,6% la 19% în 2025 ar duce la mărirea PIB-ul cu aproximativ 3,6%. Chiar şi o uşoară creştere a numărului absolvenţilor de învăţământ secundar de la 58% la 59,7% în 2025 ar genera o creştere de 0,52% a PIB-ului. Dacă s-ar mări treptat cheltuielile cu educaţia până la 6% din PIB, creşterea economică ar putea atinge un nivel de 2,7-2,95% în perioada 2015-2025, în loc de 2%, potrivit cifrelor oficiale. Economia României poate primi un imbold şi prin îmbunătăţirea rezultatelor la testul PISA (impactul calităţii educaţiei asupra creşterii economice). Experienţa statelor cu economii şi rate de participare la educaţie similare cu cele ale României, cum sunt Letonia şi Ungaria, dar care investesc mai mult în învăţământ, aproape 6% din PIB, demonstrează că România ar putea creşte media nivelului şcolarizării cu un an până în 2025. În concluzie, avem nevoie imperioasă să conştientizăm necesitatea creşterii alocărilor bugetare către educaţie, deoarece finanţarea sporită a acesteia va conduce atât la creşterea echităţii, cât şi la îmbunătăţirea rezultatelor copiilor consideraţi a fi expuşi riscului vulnerabilităţii.
			Doamna Cornelia Negruţ: "Paşi concreţi spre definitivarea fuziunii PC-PLR" Municipiul Baia Mare a găzduit la sfârşitul săptămânii trecute o întâlnire regională între reprezentanţii politici ai PC şi PLR din judeţele Maramureş, Satu Mare şi Sălaj. Întrevederea a avut ca principal scop organizarea în perioada imediat următoare a unei conferinţe regionale cu participarea organizaţiilor politice PC-PLR din nouă judeţe din zona Transilvaniei, unde urmează să se discute aspecte legate de fuziunea celor două partide. În cadrul ultimelor şedinţe ale Birourilor Centrale, atât al Partidului Conservator, cât şi al Partidului Liberal-Reformator, s-a decis cu o largă majoritate începerea discuţiilor privind fuziunea între PC şi PLR. În Camera Deputaţilor şi la Senat există grupuri parlamentare comune PC-PLR, astfel încât hotărârea de a fuziona oficial a constituit o decizie de normalitate. Obiectivul viitorului nou partid va fi acela de a lansa o a treia forţă politică majoră în România, o alternativă necesară pentru cei nemulţumiţi de PSD şi PNL. Toţi cei prezenţi la această întâlnire au subliniat că viitoarea fuziune este un demers perfect viabil, care necesită definitivarea în cel mai scurt timp. Întâlnirea a fost coordonată de deputaţii Ovidiu Silaghi - vicepreşedinte zonal PLR, Cornelia Negruţ - vicepreşedinte PC, Mirel Taloş - PC Sălaj, cu participarea PLR Maramureş - Lucian Angheluţa, Andrei Hoban, Augustin Tunaru şi Mihai Curmei, PLR Satu Mare - Adrian Stef şi Marcela Papici, PC Maramureş - Sorin Petean, PC Satu Mare - Cosmin Bota, PC Sălaj - Mircea Ghete. În calitate de membru în comisia naţională de negociere a fuziunii dintre PC şi PLR, am subliniat că alegerile locale şi parlamentare de anul viitor trebuie să ne găsească cu un partid bine organizat, cu structuri puternice în toată ţara şi cu candidaţi foarte bine pregătiţi pentru a aborda cu şanse scrutinele electorale. PC şi PLR vor să construiască cea de-a treia forţă politică din România, cu orientare de centru-dreapta, care va avea proiecte şi programe concrete, unele cu autentică tentă liberală, pentru a contribui la bunăstarea cetăţenilor României.
			Domnul Costel Alexe: La Iaşi, oraş aflat între primele trei municipii din România după Bucureşti, haosul proiectelor europene ale Primăriei riscă să compromită viitorul comunităţii. Este nevoie, urgent, de un referendum local. Orice comunitate din lumea civilizată trebuie să îşi decidă singură drumul, mai ales atunci când vine vorba de mari investiţii menite să schimbe faţa localităţilor, să aducă infrastructura la nivelul celei din Uniunea Europeană, să crească nivelul de trai, să poată crea facilităţi pentru generarea de noi locuri de muncă şi, în general, menite să dezvolte urbanistic localităţile României. Departe însă ţara noastră de o asemenea situaţie ideală. Multe comunităţi sunt conduse după capriciile, megalomania şi incompetenţa unor primari pe care aderarea României la Uniunea Europeană i-a găsit nu în postura de administratori publici vizionari şi buni administratori, ci în cea de autocraţi cu banii publici sau europeni, de personaje desprinse de realitatea cotidiană şi mereu predispuse să sacrifice interesul public pentru proiecte închipuite, imaginate sau, de cele mai multe ori, lipsite de eficienţă, relevanţă, coerenţă cu nevoile şi spiritul comunităţilor. Programul Operaţional Regional (Regio) 2007-2013 a stabilit, în exerciţiul financiar care tocmai se încheie, că România are 3 tipuri de poli urbani de creştere, axă prioritară finanţată cu aproape 1,2 miliarde de euro prin Fondul European de Dezvoltare Regională: "poli de creştere" - oraşe mari şi arealul lor de influenţă desemnate prin HG: Iaşi, Constanţa, Ploieşti, Craiova, Timişoara, Cluj-Napoca şi Braşov; "poli de dezvoltare urbană" - 13 municipii desemnate prin HG: Suceava, Bacău, Brăila, Galaţi, Piteşti, Râmnicu Vâlcea, Arad, Deva, Satu Mare, Baia Mare, Oradea, Sibiu şi Târgu Mureş; " Centre urbane" - oraşe cu peste 10.000 de locuitori, altele decât polii de creştere şi polii de dezvoltare urbană. Unii din aceşti poli, mai ales din vestul României, au transformat exerciţiul financiar precedent (2007-2013) într-un adevărat maraton pentru dezvoltarea oraşelor, contribuind masiv la schimbarea nu numai a aspectului lor şi a modului în care au început să fie percepute municipalităţile de către investitori şi turişti, dar anii din urmă au făcut din administraţia publică un adevărat motor de generare de proiecte şi gestionare financiară eficientă. Pentru aceste oraşe din Transilvania etapele de implementare a proiectelor s-au desfăşurat foarte bine, astfel încât acum sunt aproape încheiate procedurile şi investiţiile care servesc cu adevărat oraşele şi locuitorii. Din păcate, Iaşiul, oraşul meu, nu poate fi inclus în această categorie. Capitală istorică a României, capitala culturală şi spirituală a naţiunii este în grea suferinţă din perspectiva investiţiilor edilitare realizate de municipalitate în ultimii 8 ani. Pentru perioada 2007 - 2013, Primăria a contractat un număr de 15 proiecte în cadrul POR cu o valoare de peste 130 de milioane de euro, bani europeni care au venit ca urmare a includerii capitalei Moldovei între polii de creştere. Altfel spus, pentru cele 130 de milioane de euro municipalitatea ieşeană nu s-a angajat în nicio competiţie, aşa cum au fost cele de pe POS Mediu sau POS Transport, ci fondurile au fost la dispoziţia Primăriei. Dintre cele 15 proiecte, 12 sunt încă în implementare, iar în cazul unora vorbim de întârzieri de cel puţin un an de zile în faza de execuţie a lucrărilor. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că unele nu vor mai fi finalizate, iar fondurile alocate vor fi considerate drept corecţii financiare sau cheltuieli neeligibile. Astfel, România va înapoia Bruxelles-ului aceşti bani din bugetul naţional, iar apoi Curtea de Conturi va constata prejudiciul realizat de Primăria Iaşi. Plătitorii incompetenţei Primăriei vor fi tot ieşenii, din propriul buzunar. Să nu mai vorbim de faptul că judeţul Iaşi nu a beneficiat de niciun leu din aceste fonduri, deşi pol de creştere este sinonim cu o zonă metropolitană care mai cuprinde comunele din aria riverană a municipiului. Primarii acestor localităţi au votat fără să ştie că au fost păcăliţi. Marea minciună a Primăriei a fost acum deconspirată: tot oraşul, din 2010 şi până astăzi, este tapetat cu mesaje ridicole, de genul "Iaşiul are prioritate/Campionii fondurilor europene/Primăria Iaşi a atras 133 de milioane de euro". Nimic mai fals. Din cele 130 de milioane de euro, Primăria nu a atras nici măcar jumătate din aceşti bani, ci 55 de milioane de euro, gradul de absorbţie fiind mai mult decât mediocru. Ceea ce este mai grav este că aceste proiecte nu şi-au dovedit utilitatea, altfel spus, ele nu servesc ieşenii, sentimentul general fiind acela că au fost realizate doar "ca să fie făcute". Cel mai bun exemplu este baza de agrement de la Ciric, proiect realizat cu nu mai puţin de 48 de milioane de lei. Trei luni pe an, atât funcţionează parţial acest obiectiv, ceea ce arată că impactul şi eficienţa proiectului nu vor amortiza investiţia nici în decenii. Încasările Primăriei sunt ridicole, de câteva mii de lei pe sezon, parcările sunt goale, hectarele de pădure au fost defrişate degeaba, spaţiile de recreere sunt abandonate, piscinele inutilizabile, iar totul arată ca un mini-oraş părăsit. Alte proiecte ale municipalităţii au fost la fel de anacronice şi lipsite de orice viziune. Cel mai mare scandal naţional în care a fost aruncat Iaşiul a fost cel din februarie 2013, atunci când simbolul Iaşiului - celebrii tei de pe Bulevardul Ştefan cel Mare, mai bine de 70 - a fost retezat odată cu "reabilitarea" celei mai celebre artere a oraşului. Fără niciun fel de discernământ 20 de milioane de euro au fost îngropaţi în pietre cubice, unde manopera a fost, nici mai mult nici mai puţin, decât 80 euro/mp. Refacerea liniilor de tramvai a avut meritul că a reabilitat aproape 80% din şina de tramvai din Iaşi, oraşul având, după Bucureşti, cea mai vastă cale de rulare pentru tramvaie din România, dar unde materialul rulant vechi de 30-40 de ani, adevărate "cutii ale morţii" pentru ieşeni - câteva accidente din ultimii ani fiind, de asemenea, de notorietate - au îngropat eficienta investiţiei. Milioanele de euro nu au produs niciun beneficiu ieşenilor, investiţiile fiind la fel de lipsite de orice impact economic, realizate în foste zone industriale, în cea mai mare parte a lor, unde călătorii pot fi număraţi pe degete. Alte proiecte necesare ca reabilitarea termică a blocurilor, crearea unor zone industriale, parcuri industriale, regenerarea unor mari zone de patrimoniu nu au fost pe placul primarului Nichita, cel care a rămas la stadiul de speranţă eternă a activului de partid pesedist. Dar marea dramă acum începe. Pentru exerciţiul financiar 2014-2020, primăria şi-a croit deja o "salbă" de proiecte, care însumează 170 de milioane de euro, în condiţiile în care, din toate estimările, banii nu vor ajunge nici pentru 100 de milioane de euro, sumele fiind mai mici pentru polii de creştere în următorii 7 ani. Anunţul municipalităţii vesteşte aceeaşi lipsă de viziune şi de orice fel de pragmatism şi impact economic : 8 proiecte, în marea lor majoritate eşuate, din exerciţiul financiar încheiat şi reambalate pentru 2014-2020. Se anunţă un răsunător eşec pe toată linia. Este un adevărat dezastru să nu priveşti în jur la celelalte oraşe care au marşat pe parcuri industriale : hub-uri inovative, zone special amenajate pentru microîntreprinderi, reabilitarea patrimoniului istoric, săli de operă şi spectacole etc. Cel mai mare proiect care va fi depus este, aţi ghicit, un stadion, de 54 de milioane de euro, Primăria sacrificând în acest scop un teren unde plănuia să dea parcele tinerilor profesori, medici, magistraţi pentru loturi de case; autogară în mijlocul oraşului, un "centru de recuperare" (poate geriatrie pentru viitorul primar pensionar!) de 40 de milioane de euro, iarăşi linii reabilitate pentru tramvaie cu care nu circulă nimeni şi alte megalomanii marca Nichita! Consider că Iaşiul şi ieşenii nu pot fi la cheremul unui megaloman şi a unei echipe incompetente, care a făcut praf orice idee de eficienţă şi responsabilitate în această urbe! Haosul şi degringolada pesedistă trebuie oprite până când nu va fi prea târziu! La Iaşi, oraş aflat între primele trei municipii din România după Bucureşti, haosul proiectelor europene ale Primăriei riscă să compromită viitorul comunităţii. Este nevoie, urgent, de un referendum local. De aceea, solicit urgent consilierilor locali al PNL şi plenului Consiliului local al Municipiului Iaşi, spre beneficul exclusiv al ieşenilor, demararea discuţiilor pentru organizarea unui referendum în care cei care trăiesc în Iaşi să se pronunţe cu privire la priorităţile pentru următorii 7 ani. Legea actuală a referendumului face facil acest demers. Oradea este cel mai recent caz de mare municipalitate care face un astfel de exerciţiu. Ieşenii sunt singurii în măsură să spună dacă vor stadion cu echipă retrogradabilă sau sală de concerte cu spectacole europene, linii care duc nicăieri sau reabilitarea termică a blocurilor, dezvoltarea unui centru istoric sau centru de geriatrie pentru protipendada pesedistă. Chem, de asemenea, alături de această iniţiativă societatea civilă, oamenii de afaceri, tinerii, elita Iaşiului şi pe toţi cei care cred în viitorul Iaşiului!
			Domnul Costel Şoptică: "Producătorii de lapte, lăsaţi în voia sorţii de către Guvernul Ponta" România mai trebuie să treacă printr-un şoc - cel al desfiinţării cotelor de lapte, care, până la 1 aprilie 2015, a făcut ordine pe piaţa de profil a Uniunii Europene. Crescătorii de animale, în special, se aşteaptă la ce este mai rău pentru ei, invazia laptelui din restul Europei, dar, mai ales, a produselor din lapte, putând duce la falimente în lanţ pe această piaţă, în România. Chiar dacă decizia a fost anunţată de Uniunea Europeană de mai mulţi ani, autorităţile naţionale, Ministerul Agriculturii nu au făcut nimic ca să sprijine fermierii să poată face faţă acestei mişcări pe piaţa laptelui. Comunitatea Europeană, ce a devenit Uniunea Europeană în 1992, prin Tratatul de la Maastricht, a fost pusă în situaţia de a lua o decizie pentru a ţine în frâu producţia de lapte de vacă, ce atinsese niveluri atât de înalte, încât afectau grav piaţa. Astfel, încă din anul 1984, au apărut cotele de lapte, care stabileau cât putea produce fiecare stat în parte. Depăşirea acestor cote ducea automat la plata unor taxe de către producătorii care au contribuit la generarea excedentului de lapte. Guvernele statelor din vestul Europei şi-au apărat producătorii interni, lăsându-i să producă, astfel încât să nu le afecteze afacerile, dar preluându-le aceste datorii. La aderare, România şi-a negociat cota de lapte, considerată mică în comparaţie cu posibilităţile naţionale. În cele din urmă, s-a dovedit că doar aproximativ jumătate din ceea ce aveam voie să producem ajungea în sistemul de înregistrare a laptelui. În competiţia de pe piaţa comunitară a laptelui de vacă România a plecat cu mari handicapuri, de la lipsa de capital şi până la lipsa de dotare tehnică şi chiar de animale de rase superioare. Fermierii români au recuperat mult în ultimii ani, dar nu au avut atât de mult timp la dispoziţie încât să poată elimina decalajele de productivitate dintre ei şi restul Europei. Din 2003, Uniunea Europeană a anunţat intenţia de a renunţa la acest sistem de supraveghere a producţiei de lapte, pentru ca statele membre ale UE şi producătorii să poată lua măsuri din timp pentru a contracara eventualele efecte negative. Guvernul Ponta crede că şi-a făcut datoria în ceea ce priveşte pregătirea crescătorilor de animale pentru momentul eliminării cotelor de lapte. I-a avertizat că s-ar putea să fie rău pentru ei. În rest, nimic! Singura măsură efectivă a fost subvenţionarea achiziţiei de tancuri de răcire de către micii producători, program care nu a avut nici pe departe rezultatul urmărit. Pentru perioada posteliminare a cotelor, Ministerul Agriculturii şi-a anunţat intenţia de a majora subvenţiile pentru vacile de lapte, prin sprijinul voluntar cuplat. Până acum, nu se ştie despre ce sume este vorba, plus că este necesară şi aprobarea Comisiei Europene. Nu este nimic de mirare cu atitudinea Ministerului Agriculturii, care anunţă triumfal măsuri care nu există legal. La fel a procedat şi în cazul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, lansat oficial cu mare alai în prezenţa premierului Victor Ponta, în condiţiile în care România nu a primit niciun document oficial din partea Comisiei Europene care să susţină viitoare proiecte tocmai din bani comunitari. Aceeaşi politică de propagandă deşartă a fost folosită şi în cazul ajutorului dat crescătorilor de animale. Ministerul Agriculturii a declarat că este preocupat de situaţie şi pregăteşte măsuri de sprijin pentru fermieri; a anunţat chiar şi bani în plus pentru vacile de lapte, dar nu se ştie cât. Chiar şi aşa, în cel mai fericit caz, banii vor putea ajunge la beneficiari în decembrie, cu mult timp după ce sistemul de cote, ce asigura un echilibru pe piaţa laptelui de vacă, va dispărea. În tot acest interval, producătorii autohtoni sunt lăsaţi să facă faţă singuri competiţiei de pe piaţa de profil, în condiţiile în care ei pleacă cu un mare handicap economic. Poate că tocmai sărăcia românilor va fi singura măsură de protecţie a producătorilor şi procesatorilor de lapte de vacă. Statisticile Comisiei Europene arată că laptele românesc are unul dintre cele mai mici preţuri din UE, astfel că este de văzut dacă producătorii din vestul Europei ar vrea să exporte lapte în ţara noastră. Partidul Naţional Liberal este adeptul unei politici de piaţă care se autoreglează, dar nu este indiferent la posibilele ameninţări care pot afecta producătorii interni. De aceea, PNL va fi foarte atent la reacţiile pieţei naţionale şi comunitare după eliminarea cotei de lapte. Este cert că în Uniune se produce mai mult lapte decât se consumă, iar acest surplus de producţie, accentuat şi de embargoul impus de Rusia produselor alimentare comunitare, nu trebuie să-şi găsească debuşeu în piaţa României. PNL va urmări cu atenţie mişcările de lapte crud, dar mai ales ale produselor procesate din lapte, care ar putea ajunge în magazinele româneşti. Industria naţională de procesare are mari procesatori, de talie europeană. De aceea, monitorizarea pieţei laptelui şi a produselor lactate va avea sarcina de a identifica din timp orice perturbare a pieţei interne de profil şi a adopta măsurile corespunzătoare pentru reinstaurarea echilibrului pieţei. Dacă supraproducţia de lapte din restul Europei ar determina scăderea preţurilor şi în România, s-ar putea spune că măcar consumatorii ar avea un beneficiu. Dar experienţa ne arată că nicio ieftinire a materiilor prime nu ajunge să se regăsească şi în scăderea preţurilor alimentelor. Personal, reprezint un colegiu din judeţul Botoşani, care deţine cele mai multe vaci de lapte din România, după judeţul Suceava. În Botoşani situaţia este şi mai grea. Statisticile Comisiei Europene arată că lapte mai ieftin decât cel autohton este în Polonia. De aceea, există riscul ca producătorii naţionali să fie afectaţi de importurile din Polonia, primii fiind cei din Botoşani, având în vedere şi distanţa mică dintre cele două graniţe. De aceea, voi fi foarte atent la orice modificare a pieţei laptelui şi a produselor lactate, în special în judeţul Botoşani, care poate fi considerat un barometru pentru toată ţara.
			Domnul Cristian Buican: "Victor Ponta şi PSD, trei ani de subdezvoltare a judeţului Vâlcea" În luna mai a acestui an se împlinesc trei ani de când, sub o formă sau alta, PSD în frunte cu Victor Ponta conduc destinele României cu rezultate proaste. Afirm acest lucru cu toată convingerea, rezultatele sondajelor de opinie privind creşterea calităţii vieţii românilor sau discuţiile pe care le am în fiecare săptămână cu reprezentanţii administraţiilor publice locale şi judeţene, şi în mod special cu cetăţenii judeţului Vâlcea, fiind mai mult decât sugestive. Nemulţumirea, iritarea sau chiar reacţiile nervoase ale cetăţenilor în privinţa activităţii lui Victor Ponta şi a reprezentanţilor PSD din Executiv cresc în intensitate atunci când le reaminteşti faptul că în această primăvară se împlinesc trei ani de guvernare Victor Ponta. Trei ani înseamnă aproape un ciclu electoral complet, iar rezultatele sunt mult sub aşteptări. Indiferent cum priveşti această perioadă, indiferent de scuzele pe care încerci să le aduci, adevărul este unul simplu: Victor Ponta şi PSD nu au reuşit să îmbunătăţească deloc viaţa românilor în trei ani de guvernare. Promisiunile unei vieţi mai bune sau încercările disperate de promovare a unei legislaţii fiscale liberale nu reprezintă altceva decât cântecul de sirenă al sfârşitului de mandat. Pentru aceia dintre dumneavoastră care susţineţi acest Guvern, o să vă prezint în continuare dezastrul economic şi social în care a ajuns judeţul Vâlcea în ultimii trei ani, de când la conducerea Guvernului se află Victor Ponta şi PSD. Venind pe un val de popularitate rar întâlnit, cu o serie de promisiuni concrete pentru judeţul Vâlcea, Victor Ponta a reuşit contraperformanţa nu doar de a nu pune în practică niciuna dintre promisiunile asumate, dar parcă a făcut tot ceea ce îi stătea în putinţă de a afunda şi mai mult din punct de vedere economic şi social acest judeţ. Dacă din punct de vedere economic sau al investiţiilor publice recunosc că nu mă aşteptam la mare lucru de la PSD şi Victor Ponta, în domeniul sanitar, al protecţiei sociale sau cel al mediului aveam mai multe pretenţii de la un partid care se doreşte a fi social-democrat. În trei ani de mandat, PSD şi Victor Ponta au reuşit contraperformanţa de a nu realiza actualizarea studiului de fezabilitate a tronsonului de autostradă Sibiu-Piteşti, de a nu achita decât parţial lucrările la investiţia guvernamentală a uneia dintre cele mai frumoase pârtii de schi din România, de a nu lua nicio decizie pentru stoparea declinului economic al S.C. Oltchim S.A. şi de a nu asfalta probabil singurul Drum Naţional de pământ din România, DN7D. Având alte interese, din neprofesionalism, din dispreţ şi nepăsare, Victor Ponta şi PSD nu au reuşit să răspundă pozitiv niciuneia dintre necesităţile judeţului Vâlcea, care se află sub tutelă guvernamentală. De ce ar mai avea cineva din judeţul Vâlcea încredere în Victor Ponta şi PSD în aceste condiţii? Din păcate, în ultimii trei ani de zile, Victor Ponta şi PSD nu au făcut nimic pentru judeţul Vâlcea nici în domenii de activitate care ar trebui să reprezinte priorităţile unui partid de sorginte social-democrată: protecţia socială, sănătatea şi protecţia mediului. În aceste trei domenii, problemele judeţene ce îşi găsesc rezolvare guvernamentală nu au beneficiat de implicare din partea reprezentanţilor PSD, în frunte cu Victor Ponta. Exemplele sunt multiple, le voi enumera doar pe cele mai sugestive: de doi ani de zile persoanele disponibilizate de la Oltchim nu şi-au primit salariile compensatorii, asta în domeniul protecţiei sociale; de trei ani de zile Executivul Ponta nu găseşte nicio soluţie pentru redeschiderea spitalului din Bălceşti şi nici nu este interesat de alte investiţii sanitare, asta din punctul de vedere al sănătăţii; iar din punctul de vedere al protecţiei mediului, nu există nici cel mai mic interes din partea reprezentanţilor PSD în implementarea unui proiect de prevenţie a calamităţilor naturale prin stabilizarea solului, Vâlcea fiind judeţul cu cele mai multe alunecări de teren din ţară. În aceste condiţii, dacă ar mai avea o minimă decenţă, nici cel mai mare susţinător politic al PSD şi al lui Victor Ponta nu cred că ar trebui să mai aibă curajul de a se prezenta în faţa vâlcenilor, din simplul motiv că timp de trei ani de zile nu au făcut nimic pentru acest judeţ.
			Doamna Cristina-Ancuţa Pocora: "PSD a decis: Dan Şova este mai presus de lege" Dan Şova, prietenul apropiat al lui Victor Ponta, a fost pus mai presus de lege de Partidul Social Democrat. Cererea Parchetului General de încuviinţare a reţinerii şi arestării senatorului Dan Şova a fost respinsă de majoritatea controlată de PSD. "Scapă cine poate" le spunea Victor Ponta colegilor săi în urmă cu un an. Săptămâna trecută, Dan Şova a fost făcut scăpat prin votul senatorilor PSD, deşi Victor Ponta însuşi a declarat în nenumărate rânduri că PSD nu se va opune solicitărilor Justiţiei. Votul în cazul senatorului Dan Şova dovedeşte încă o dată, dacă mai era necesar, duplicitatea specifică lui Victor Ponta şi partidului pe care îl conduce, deoarece chiar premierul declara că poziţia sa şi a PSD "este aceea de a nu bloca acţiunile Justiţiei". Câteva ore după acestă declaraţie exact asta au făcut senatorii PSD: au blocat accesul Justiţiei la Dan Şova. Spre deosebire de PSD, PNL a votat la vedere şi favorabil cererile Justiţiei şi va proceda la fel de fiecare dată, indiferent de persoana vizată. Duplicitatea PSD şi a lui Victor Ponta nu face decât să afecteze imaginea Parlamentului, a întregii clase politice, dar şi pe cea a României şi să întreţină percepţia că politicienii sunt mai presus de lege!
			Domnul Dan-Cristian Popescu: Am vorbit în ultimele săptămâni despre soarta culturii din România, cu referire mai ales la o instituţie culturală fundamentală - cea a Bibliotecii Naţionale a României. Din păcate, efectul lor imediat a fost egal cu zero. Iar întrebările legitime puse ministrului şi Ministerului Culturii cu privire la această situaţie, nu au primit încă răspuns. Ministerul a preferat, în loc să organizeze un concurs transparent şi legal pentru managementul Bibliotecii Naţionale, să prelungească pentru a treia oară interimatul unei doamne remarcate doar prin gafele sale. Dar poate că Domnia Sa este mai utilă ministerului, care tinde să ia în stăpânire tot sediul Bibliotecii Naţionale. Importanţa Bibliotecii Naţionale pentru cultura română depăşeşte cu mult importanţa carierelor efemere ale unor politicieni. Aşa cum spuneam şi în altă declaraţie politică, Biblioteca Naţională a României nu împarte cu Banca Naţională doar un acronim (BNR), ci şi o misiune asemănătoare. Biblioteca Naţională a României este păstrătoarea tezaurului scris al culturii române. Cu toate acestea, spre deosebire de Banca Naţională, Biblioteca Naţională este supusă continuu schimbărilor şi presiunilor politice. Schimbările dese ale miniştrilor culturii, diversele opţiuni intelectuale, ideologice sau personale ale acestora, afectează bunul management al Bibliotecii Naţionale. Mai mult chiar, Biblioteca Naţională este supusă unei presiuni continue şi într-un război continuu pentru păstrarea a ceea ce i-a mai rămas din sediul său. Remarcăm toţi faptul că mutarea Institutului Cultural Român în subordinea Senatului României a fost un gest util pentru buna funcţionare a institutului. Cred că aceasta este soluţia şi pentru Biblioteca Naţională a României: Parlamentul României să o preia sub coordonarea sa. Doar aşa Biblioteca Naţională a României ar putea avea parte de stabilitate, nu ar mai vedea în Ministerul Culturii un chiriaş care ar vrea să scoată din casă - cum, din păcate, se întâmplă de prea mulţi ani -, controlul politic ar fi mult mai transparent decât în situaţia de acum. Cât despre Ministerul Culturii, se pare că se adeveresc şi acum cuvintele nemuritorului Caragiale, adresate unui ministru al Culturii din vremea sa: "Domnule ministru, ştii dumneata care ar fi cel mai mare bine ce l-ai putea face instituţiilor de artă la noi, dacă în adevăr ai bunăvoinţă pentru dezvoltarea lor? Să nu te mai amesteci deloc. Să le laşi în pace a se dezvolta pe sine."
			Domnul Dan Coriolan Simedru: "«ŞOVAiala» fără logică a domnului ministru Liviu Pop" Ipocrizia PSD-ului este imensă când vine vorba despre cazul senatorului Dan Şova, scăpat de DNA, prin votul colegilor săi de partid. Observăm în ultimele zile că mulţi dintre liderii social-democraţi au adoptat o tactică murdară, prin care încearcă să transfere responsabilitatea votului în acest caz către reprezentanţii opoziţiei. În acest sens, prezent la Alba Iulia, joi, 26 martie a.c., ministrul delegat pentru dialog social, domnul Liviu Pop, în loc să facă ceea ce are în fişa postului, adică să se întâlnească şi să discute cu reprezentanţii sindicatelor, ai mediului de afaceri sau ai societăţii civile, pentru a afla direct de la sursă problemele grave ale societăţii româneşti, a procedat ca un reprezentant tipic al Guvernului Ponta, minţind şi speculând pentru a deforma adevărul. În "declaraţia bombă" făcută de către ministrul Pop în cadrul unei conferinţe de presă, Domnia Sa intră în rolul unui Pinocchio şi amestecă adevărul cu ficţiunea, speculând şi dezinformând. Scopul este de a duce în derizoriu faptele senatorului Dan Şova, colegul său de partid, şi de a-i discredita pe liderii liberali Alina Gorghiu şi Teodor Atanasiu. Logica strâmbă a domnului ministru încearcă să arunce pe umerii opoziţiei responsabilitatea eşecului suferit de către Justiţie în Senat, în cazul votului pentru acceptarea cererii DNA de ridicare a imunităţii senatorului PSD Dan Şova. Domnul Pop a acuzat lipsa a 18 senatori din sală şi a sugerat faptul că printre aceştia ar fi fost şi senatorul PNL Teodor Atanasiu. Orice om de bun-simţ ştie că PSD şi sateliţii săi au majoritatea în Parlament. Dacă PSD ar dori cu adevărat ca Justiţia să îşi facă treaba şi în cazul parlamentarilor săi, ar cere membrilor săi să voteze ridicarea imunităţii celor acuzaţi de DNA şi ar asigura în acest mod majoritatea necesară la vot. Este însă clar faptul că PSD nu vrea acest lucru. Iată, deci, cine poartă responsabilitatea votului împotriva cererii DNA, în cazul senatorului Dan Şova. Pentru că PNL s-a aşteptat la un astfel de demers laş şi pervers al PSD, a înregistrat prezenţa în sală şi modul în care au votat senatorii liberali, aceştia pronunţându-se în favoarea cererii DNA. Această înregistrare se află pe site-ul PNL, iar domnul senator Atanasiu este filmat când a votat. Insinuarea ministrului Liviu Pop că senatorii liberali ar fi lipsit din sală nu este altceva decât o metodă tipică de dezinformare folosită de oamenii falşi pentru a ascunde adevărul. Încercarea perversă de a-i alătura pe doamna Alina Gorghiu şi pe domnul Teodor Atanasiu la dosarul senatorului Şova este lipsită de logică şi argumente. Faptul că un avocat, Şova sau Gorghiu, are un contract cu o societate comercială de stat pentru consultanţă juridică şi reprezentare în instanţă este ceva legal. Iar Teodor Atanasiu a spus şi el că acele contracte la care fac referire procurorii DNA, în cazul Şova, sunt legale. Însă DNA nu cercetează legalitatea contractelor încheiate de către firma de avocatură "Şova şi Asociaţii", ci îl cercetează pe Dan Şova pentru fals şi uz de fals în acte publice. Aceasta este fapta penală, iar nu contractul în sine, aşa cum dezinformează ministrul Liviu Pop. Dacă doamna Gorghiu sau domnul Atanasiu ar fi avut probleme legate de acele contracte, ar fi fost deja cercetaţi de către DNA. Or, ei nu sunt cercetaţi pentru că nu au probleme şi nu au nicio legătură cu falsurile lui Dan Şova. Încercarea ministrului Pop de a-i amesteca pe cei doi lideri liberali în această poveste are rolul de a distrage atenţia de la adevărata problemă: apărarea corupţilor prin votul parlamentarilor PSD. Prin această "fumigenă" lansată la Alba Iulia ministrul Pop se descalifică, arătând cine este de fapt: o persoană speculativă, fără prea multă logică. Mă întreb: cum poate Victor Ponta să încredinţeze conducerea unui minister important, care ar trebui în primul rând să câştige încrederea oamenilor prin seriozitate, competenţă şi responsabilitate, unui om atât de neserios şi speculativ? Cum putem să mai luăm în serios membrii Guvernului Ponta după asemenea ieşiri publice? Cum pot să mai aibă încredere în dumneavoastră, domnule ministru Liviu Pop, sindicatele, patronatele sau societatea civilă? Am însă toată convingerea că cetăţenii din judeţul Alba nu s-au lăsat manipulaţi de astfel de declaraţii şi ştiu să distingă adevărul de minciună.
			Domnul Florian Daniel Geantă: "Siguranţa călătorului sau a infractorului?" Într-o perioadă în care în marile oraşe şi în special în capitale autorităţile iau măsuri pentru reducerea poluării şi pentru descongestionarea traficului, guvernanţii români au reflexe inverse. Ministrul transporturilor, Ioan Rus, scumpeşte cartelele de metrou fără a lua în seamă cele 200 de petiţii înaintate de cetăţeni în perioada 10-23 martie, cât timp propunerea Metrorex de ajustare a tarifelor de călătorie cu metroul a fost în consultare publică pe site-ul Ministerului Transporturilor. Având în vedere faptul că Bucureştiul se află printre oraşele cele mai poluate şi mai aglomerate din ţară, Ministerul Transporturilor ignoră normele impuse de Uniunea Europeană privind folosirea de mijloace nepoluante precum metroul, autobuzele electrice, troleibuzele, tramvaiele, etc. În loc să întreprindem măsuri pentru diminuarea traficului foarte aglomerat, dumneavoastră, domnule ministru, descurajaţi utilizarea metroului, invitând publicul cu resurse financiare reduse să prefere transportul greoi de suprafaţă. Într-o perioadă în care nu a crescut preţul carburanţilor, al energiei, al altor componente care pot influenţa preţul transportului urban, fără nicio noimă, dumneavoastră scumpiţi biletul şi costul abonamentelor la metrou. Nu vă gândiţi la buzunarele oamenilor, ale elevilor şi studenţilor, ale celor cu venituri mici? Singura justificare pe care aţi aruncat-o sfidător de evaziv în ochii opiniei publice a fost aceea că banii în plus realizaţi ca urmare a scumpirii transportului cu metroul "vor fi folosiţi pentru creşterea siguranţei călătorilor". Cum este posibil ca să ne minţiţi în halul ăsta? Conturile Metrorex se vor umple după această majorare de preţ cu circa un milion euro în fiecare lună. Cum anume se vor regăsi aceşti bani în siguranţa călătorilor? Ce veţi achiziţiona de la firmele de casă? Scumpirile Metrorex sunt abuzive şi nejustificate! Iar eu le promit bucureştenilor că voi urmări ce destinaţie reală vor căpăta banii despre care ni se spune că vor asigura creşterea siguranţei la metrou.
			Domnul Dumitru Niculescu: "E singura speranţă! Şi ultima scăpare a României!" Retrocedarea pădurilor, a caselor, a fabricilor, retrocedări care încă mai macină, natural, halucinant, darwinian, ţara asta după 25 de ani, macină şi clasa politică tot după 25 de ani. După 25 de ani constatăm stupefiaţi cum, în 25 de ani statul, prin reprezentanţii săi, a încercat, prin toate mijloacele, să încetinească procesul de restituire. De ce? Pentru că aşa au vrut trei, patru oameni din 1990 până în 1996 şi câteva sute de oameni ai muncii care au apărat "democraţia originală". Pentru că au avut interesele lor. Şi pentru asta nu au precupeţit niciun efort în satisfacerea lor. În 25 de ani am avut idei peste idei despre cum se poate face restituirea proprietăţilor. Mai apoi au apărut corifeii, adică restul guvernelor postdecembriste, indiferent de culoare, care au făcut la fel. Vă miră că Horia Georgescu intră în arest, fie el şi preventiv? Să nu vă mire! Vă miră că Alina Bica a făcut ce nu trebuia să facă în dosarul retrocedărilor? Să nu vă mire! Vă miră că Elena Udrea, Cocoş, Mazăre, Nicuşor Constantinescu şi alţii intră şi ei, la puşcărie? Să nu vă mire! Toate acestea sunt rezultante ale încăpăţânării FSN/PSDR/PSD/PDL/PNL/PNŢCD de a aplica o politică normală şi coerentă a deznaţionalizării bunurilor furate de către comunişti. De ce? Pentru că undeva, în adâncul sufletului lor, sunt la fel. Sunt la fel cu cei care au furat proprietăţi. Nu comunişti, ci inculpaţi, ca infractori! Tot ce se întâmplă acum este rezultanta multiplelor guvernări din anii 1990 - 2015. Şi tot ce s-a întâmplat până acum nu face decât să confirme ceea ce am pus mai sus. Chiar dacă numele pe care justiţia le incriminează acum sunt altele, cauzele sunt aceleaşi, la fel şi rezultatele. O nouă falsă clasă politică şi o nouă falsă clasă economică - care, probabil, vor fi spulberate de următoarea generaţie. E singura speranţă! Şi ultima scăpare a României!
			Domnul Eugen Constantin Uricec: "Statul funcţionează doar cu o salarizare competitivă în domeniul public" În şedinţele de plen dedicate declaraţiilor politice mai mult de jumătate dintre afirmaţiile colegilor sunt în legătură cu cele mai importante probleme ale societăţii româneşti: educaţia, sănătatea, siguranţa şi apărarea sau administraţia publică. Într-un exces de ipocrizie încercăm să ne facem că nu vedem că performanţele acestor domenii sunt direct conectate la atractivitatea sistemului de salarizare. Ne pleacă medicii! Spun unii colegi. Nu se mai ocupă locurile vacante din educaţie! Spun alţii. De ce cad copiii noştri la bac? Funcţionarii publici bine pregătiţi părăsesc administraţia publică! Completez eu. Şi toate aceste întrebări, în contextul în care ştim că toate sunt rezultatul unui sistem de salarizare profund inatractiv, care-i împinge pe aceştia, fie la acte şi fapte mai puţin morale sau legale, fie la părăsirea definitivă a sistemului. Peste 25.000 de medici, peste 30.000 de cadre didactice, peste 50.000 de funcţionari. Doamna ministru Plumb ne spunea în urmă cu doar câteva zile că din cei peste 1,1 milioane de angajaţi din sistemul public, peste 900 de mii au câştiguri salariale nete sub 1.250 de lei. Or, la acest nivel al salarizării, noi aşteptăm performanţă şi competitivitate ca în mediul privat! Haideţi să fim cinstiţi cu noi înşine! Aşteptăm ca medicul rezident, tânăr şi doritor să întemeieze o familie, să muncească cvasibenevol, chiar dacă Occidentul sau clinicile private îl curtează cu un salariu de minimum 2.500 de euro! Că unii funcţionari muncesc mai mult decât cei din sectorul privat şi câştigă şi de 10 ori mai puţin. Că un dascăl nu-şi permite să-şi cumpere nici măcar o cămaşă nouă lunar, dar apoi o carte! Am trăit atâţia ani în ipocrizia şi minciuna lui Emil Boc, cel care-i acuza pe cei plătiţi din fonduri publice că sunt leneşi şi că obţin salarii nesimţite, în vreme ce colegii săi de partid alergau cu valizele ticsite din banii publici. Sper că şi-a reevaluat poziţia de când este angajat la stat şi că îi pare rău de afirmaţiile şi de relele făcute. De asemenea, statul gras care stă pe umerii privatului slab s-a demonstrat iarăşi o teză falsă, teză propagată de un preşedinte de tristă amintire, care tăia din salarii publice ca să ofere camarilei din partid resurse pentru campanii. Ţin să o felicit pe această cale pe doamna ministru Rovana Plumb care a luat iniţiativa şi, din câte am înţeles, în luna mai ne va prezenta o lege modernă şi funcţională a salarizării în sectorul public. Da! Una funcţională, pentru că în anul 2010 s-a mai trâmbiţat un mare proiect de modernizare a României, care, culmea, a mai fost şi adoptat sub formă de lege şi care a murit înainte de a se naşte. O asigur pe doamna Rovana Plumb de întreaga mea susţinere, care însă nu este o susţinere necondiţionată. Îmi doresc ca proiectul la care se lucrează în prezent să aşeze corect şi echitabil profesiile remunerate din sistemul public. Ca medicul, dascălul, funcţionarul, poliţistul sau militarul să fie aşezaţi pe treptele de salarizare pe care le merită din plin. Îmi doresc ca acelora care muncesc în aceste profesii să nu le mai fie ruşine de meseria lor doar pentru că sunt mizerabil plătiţi şi să ridice capul din pământ. Îmi doresc ca, la rândul lor, elevii să viseze aşa cum visam şi noi, când eram copii, ca să ajungem învăţători, medici sau pompieri, văzând încă de la vârste fragede importanţa socială a acestor meserii. De asemenea, îmi mai doresc ca proiectul să vină cât mai repede în Parlament, pentru ca el să treacă prin etapele procedurale ale acestuia, iar legea să devină efectivă şi să producă efecte chiar de la 1 ianuarie 2016.
			Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: "Între excesul de zel şi abuzurile ANAF" În Monitorul Oficial din 30 decembrie 2014, Guvernul Ponta publica o ordonanţă de urgenţă care se referea la obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Urgenţa acestui act normativ era explicată, printre altele, prin necesitatea combaterii în regim de maximă urgenţă a fraudei fiscale, pentru o mai bună monitorizare a activităţii operatorilor economici şi pentru crearea premiselor pentru fiscalizarea economiei informale, precum şi pentru creşterea veniturilor încasate din TVA. Un act normativ necesar, am putea spune, în cazul în care modalitatea de aplicare nu ar fi creat portiţe prin care sunt permise abuzurile asupra acestor operatori. Până acum câteva zile, când efectele aplicării ei au început să fie intens mediatizate, O.U.G. nu crease probleme acestui "teleguvern" dependent de "acţiuni de imagine". De câteva zile însă sunt prezentate pe diferite canale media cazuri de abuz ale inspectorilor ANAF care se luptă cu "marea evaziune": urzici în valoare de 5 lei confiscate, restaurante închise pentru câteva zeci de lei în plus, sau comercianţi a căror activitate a fost sistată pentru câţiva lei în minus. Este adevărat, nu trebuie să neglijăm nici mica evaziune! Trebuie să luptăm şi cu aceasta, dar nu prin astfel de metode! Cum va mai contribui la buget o firmă pe care ai obligat-o să îşi înceteze activitatea? Cum îşi va plăti angajaţii (indiferent de numărul lor) şi cum va mai plăti taxe şi impozite? Care sunt beneficiile statului în astfel de cazuri? Urmărind declaraţiile şefului ANAF, ne-am putea gândi că a fost găsită, în sfârşit, sursa de finanţare pentru proiecte sociale: "Nu putem neglija mica evaziune. Pentru că, adunate, toate aceste cazuri mici înseamnă sute de milioane de euro care nu mai ajung la bugetul de stat. Şi, apoi, ne plângem că nu sunt bani pentru şcoli şi spitale". Ce rost are să mai vorbim despre societăţile de stat care au datorii uriaşe la bugetul de stat, despre evaziunea din panificaţie, din industria tutunului, despre marii comercianţi care fac evaziune, despre...? Ne întrebăm dacă această luptă cu micii comercianţi nu este o încercare de deturnare a atenţiei de la marea evaziune? Întrebat de presă despre abuzurile inspectorilor de la ANAF, premierul Ponta, în nota obişnuită, îi expediază pe ziarişti şi vorbeşte despre evazioniştii cu care se luptă el: "Dacă există abuzuri făcute de către cei de la ANAF, cu siguranţă aceste abuzuri vor fi sancţionate, dar, în acelaşi timp, văd că există o frăţie a evazioniştilor fiscali. Avem companii, şi în media, care datorează bugetului de stat peste 100 milioane de lei şi, evident, ei atunci se luptă cu ANAF să nu plătească taxe şi impozite... De la mic la mare, toată lumea trebuie să respecte legea". Este adevărat, legea trebuie respectată de toată lumea. Totul devine o problemă atunci când abuzurile sunt făcute cu "respectarea" legii, ceea ce înseamnă că actul normativ trebuie modificat. Îi propunem premierului să acţioneze înainte de a crea un haos şi mai mare în rândul operatorilor economici şi să emită o nouă ordonanţă de urgenţă, care să modifice actuala ordonanţă de urgenţă (care modifica o altă ordonanţă de urgenţă din anul 1999), şi să motiveze urgenţa prin incapacitatea guvernului său de a emite un act normativ care să nu permită abuzurile din partea celor care îl aplică!
			Domnul Florin Gheorghe: "Nu tăiaţi pomul care dă roade!" Îndemnul cuprins în titlul declaraţiei mele politice îi vizează direct pe inspectorii antifraudă din cadrul Autorităţii Naţionale de Administrare Fiscală. Am asistat cu toţii în această ultimă săptămână la semnalele pe care presa locală sau centrală le-a tras faţă de unele controale ale inspectorilor fiscali care, în unele cazuri, au dispus închiderea unor unităţi pentru contravenţii constatate, care vizau sume mici sau chiar foarte mici, constatate în sertarul caselor de marcat. Ceea ce a stârnit revolta opiniei publice a fost duritatea unor sancţiuni aplicate, în special suspendarea activităţii agentului economic pentru una până la trei luni. Inspectorii fiscali nu trebuie nici linşaţi, nici huiduiţi, nici presaţi să nu-şi mai facă treaba. Ei aplică legea, iar dacă legea nu e dreaptă, nici sancţiunile aplicate de aceştia nu pot fi tocmai drepte. Este de datoria Parlamentului să regleze acele sancţiuni aplicate operatorilor economici, care trebuie să distingă precis, în funcţie de gravitatea faptelor şi de buna credinţă a operatorilor economici, demonstrată în decursul timpului în relaţiile fiscale cu statul şi autorităţile fiscale. Mă cunoaşteţi foarte bine ca un puternic susţinător al luptei împotriva evaziunii fiscale şi, chiar dacă este de 50 de lei, de 1.000 de lei sau 1 milion, ea tot evaziune se cheamă. Mă bucur că Guvernul a rupt pentru prima dată lanţul slăbiciunilor şi a demarat o adevărată luptă împotriva celor care nu îşi onorează obligaţiile fiscale. Este o luptă grea, care nu se câştigă nici cu ocazia unui control, nici într-o săptămână şi nici într-un an! Ea se câştigă prin creşterea respectului faţă de inspectorii antifraudă, faţă de instituţia pe care o reprezintă aceştia, prin corectitudinea sancţiunilor aplicate de aceştia şi prin imparţialitatea traseelor de control. Ceea ce nu ar fi bine să se întâmple, aşa cum am spus încă din titlul declaraţiei mele, ca în urma acestor controale să nu fie cumva doborât exact pomul care dă roade, adică acel agent economic care are angajaţi cu contractele de muncă la vedere, care nu întârzie niciodată la plata obligaţiilor fiscale, care nu a prejudiciat niciodată statul român şi care, fie din imprudenţă, fie dintr-o cunoaştere incompletă a legislaţiei fiscale, se află în situaţia de a da socoteală unor inspectori fiscali intransigenţi. Ştim cu toţii că măsurile fiscale care se vor implementa, unele şi de anul acesta, adică reducerea TVA la alimente, nu se vor putea susţine fără o luptă reală împotriva evaziunii fiscale. Nu putem solicita Guvernului şi fiscalitate redusă, şi sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale. Rostul relaxării fiscale tocmai acesta este, de a aduce în rândul contribuabililor şi pe cei care până ieri, din cauza presiunii fiscale mari, ocoleau legea. Credeţi-mă că am toată încrederea că măsurile fiscale din noul Cod fiscal îşi vor arăta mai repede decât anticipăm roadele pentru populaţie. De asemenea, am toată încrederea că reorganizarea ANAF şi suflul nou care s-a impregnat direcţiei antifraudă vor creşte prestigiul şi încrederea în această instituţie, iar cei care sunt oneşti se vor simţi bine văzând că aceia care fac evaziune nu vor mai avea linişte. Toate aceste lucruri nu sunt însă independente de acţiunile Parlamentului. Noi trebuie să sprijinim activitatea lor prin ameliorarea legislaţiei care, aşa cum constatăm, îi pune uneori în situaţii mai nedorite, care le ştirbeşte din prestigiu şi îi delegitimează în munca lor.
			Domnul Florin Gheorghe: "Dezvoltarea în România, precum cântatul lăutarilor - după ureche" Au trecut mai bine de şapte ani de la aderarea României la Uniunea Europeană şi mai mult de zece ani de când am încheiat negocierile de aderare cu aceasta. În toată această perioadă oamenii politici, fie că s-au aflat la guvernare, fie că au fost în opoziţie, au clamat necesitatea recuperării decalajelor dintre economia ţării noastre şi statele fondatoare ale UE prin stimularea unor rate de creştere economică superioară mediei europene. Până aici, toate bune. Nu e rău să-ţi doreşti să creşti repede, precum Făt-Frumos în trei zile, însă când îţi propui să atingi un obiectiv este important să te uiţi şi la costuri şi la cât de sănătos s-a dezvoltat obiectivul pe care l-ai împlinit. Din păcate, în tot acest răstimp, au fost foarte puţini cei care au înţeles diferenţa dintre creştere economică şi dezvoltare economică, diferenţă care nu este numai de ordin semantic, ci ţine chiar de conţinutul profund al direcţiei în care merge un popor şi o ţară. Ca să fiu poate şi mai explicit, din 2001 şi până astăzi, cu o scurtă întrerupere în anii crizei economice 2009-2010, România a tot crescut economic, chiar cu rate importante, însă, în toată această perioadă România s-a dezvoltat foarte puţin. De ce această situaţie? Pentru că în România încă există numeroase instituţii care au denumiri frumoase, generoase şi moderne, unele chiar pompoase, însă implicarea lor în dezvoltarea lor este după caracterizarea caragialescă "sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire". Agenţii sau institute, autorităţi sau direcţii, toate cu atribuţii sau în legătură cu strategiile de dezvoltare ale României, umplu anual rapoarte cu sute de pagini goale de conţinut care nu inspiră pe nimeni: nici autorităţile decidente asupra drumului pe care trebuie să-l urmeze România, şi nici mediul de afaceri sau pe cetăţeni. De unde am venit, ştim cu toţii! Unde mergem, nu ştim nici unul dintre noi! Care sunt priorităţile pentru ţara noastră şi încotro vrem să o ducem sunt întrebările la care nu am găsit răspuns în douăzeci şi cinci de ani sau la care răspundem fără analize serioase, precum lăutarii, după ureche. Aproape zilnic ne mirăm de anomaliile din anumite sectoare ale activităţii economice, ale sănătăţii sau educaţiei, ale serviciilor publice, fără să ne întrebăm dacă tuturor acestor sectoare le-am trasat vreodată drumul de urmat. Când ne-am pus ultima oară întrebarea: ce serveşte poporului nostru şi ce serveşte ţării noastre?! Ce este în interesul nostru şi al copiilor noştri? Aşa definesc eu interesul nostru, al românilor, interesul naţional. Pentru că dacă nu răspundem acestor întrebări... mi-e greu să cred că putem să dăm României şansa de a se dezvolta. Ştim cu toţii că a creşte economic se poate realiza şi prin vânzarea în formă brută, fără vreo valoare adăugată semnificativă, a materiilor prime şi materialelor. PIB-ul creşte şi dacă dăm jos pădurile sau secăm munţii de cărbune şi minereuri. Dezvoltarea, cel puţin aşa cum o înţeleg eu, înseamnă să creşti armonios, durabil, fără să prejudiciezi soarta generaţiilor viitoare şi sănătatea tuturor. Avem sectoare ale activităţii economice în care românii sunt foarte buni şi chiar cei mai buni! De ce nu exploatăm la maximum aceste sectoare! De ce nu identificăm acele sectoare economice real producătoare de avuţie pe termen lung, care să dea României şansa să se dezvolte şi în interesul cetăţenilor săi? De ce nu valorificăm cea mai importantă resursă a acestei ţări, resursa umană? De ce nu vin străinii să se trateze în România, pentru că avem medici brilianţi sau copiii lor să studieze aici, pentru că avem dascăli de prima mână? Credeţi-mă că dacă România nu-şi va identifica singură drumul pe care vrea să meargă şi să se dezvolte, altcineva nu va veni să o facă. Dacă singuri nu ne vom trasa drumul, România va continua să crească economic, dar va uita să se dezvolte aşa cum ne dorim cu toţii.
			Domnul Florin Mihail Secară: "Renoir, Picasso şi arta de a fura în PSD" Dacă mi-aş propune doar să fiu extrem de sarcastic şi să intru în logica politică a ultimilor douăzeci şi cinci de ani nu mi-ar rămâne decât să spun că Victor Ponta şi-a perindat prin Guvern tot felul de artişti în arta şpăgii, a camuflării averilor ilicite şi în tezaurizarea sumelor cu provenienţă dubioasă, care şi-au dosit banii negri în obiecte de artă extrem de costisitoare. Nu vreau să intru în această dezbatere, pentru că ar trebui să încep cu Adrian Năstase, şi asta nu doar că mi-ar ocupa tot timpul ci, pe deasupra, ar însemna că trebuie să mă specializez de urgenţă şi în picturi pe pânză, în ulei, sau gravuri complexe cu valori de la 1 milion de euro în sus. Aşadar, nu o voi face! Vreau să mă refer în mod special la corupţia endemică din administraţia publică locală, transmisă din generaţie în generaţie de către PSD. Chiar dacă Darius Vâlcov este acum în prim-planul reflectoarelor, speţa dumnealui ne indică cu mare precizie de ce judeţele cele mai sărace şi municipiile cele mai apropiate de Evul mediu din România sunt exact acelea unde se fură ca în codru. Din păcate, Oltul nu e singurul judeţ unde, într-un peisaj de sărăcie cruntă, edilii construiesc imperii şi concurează cu milionarii din Principatul Monaco la averi, case, iahturi şi colecţii de artă. Vrancea, mai ales, ori Vasluiul, Bacăul sau Buzăul sunt cazuri cu totul asemănătoare! În vreme ce populaţia din aceste judeţe se zbate în sărăcie şi şomaj, drumuri pline de noroi şi canalizări în spatele grădinii, şefii administraţiilor, fie de la nivel local, fie de la judeţ, concurează la statutul de semizei, care, odată unşi în funcţii, nu vor mai pleca de acolo nici cu picioarele înainte. Nu am comentat niciodată demersurile procurorilor şi nici deciziile judecătorilor, şi nu o voi face nici acum! Puterile statului trebuie să-şi facă datoria onest, imparţial şi fără resentimente. Cu toate acestea, credeţi-mă că nu sunt foarte optimist că, arestând o parte dintre cei corupţi, vom însănătoşi automat România. Experienţa ultimilor ani ne-a demonstrat din plin că, în ciuda luptei anticorupţie, fenomenul s-a amplificat şi mai tare. Locul corupţilor prinşi este ocupat imediat de alţii şi mai flămânzi. Or, acest lucru trebuie să ne dea de gândit tuturor că doar acţiunea procurorilor nu este îndeajuns pentru a elimina acest flagel. Astăzi în România se tratează efecte şi nu se umblă nicidecum la cauze! Ştiu că populaţia aşteaptă cu mare satisfacţie să-i vadă în faţa judecătorilor pe cei care le-au supt orice bănuţ din buzunar şi orice şansă la dezvoltare. Dar, repet, acest lucru nu este suficient. În ciuda faptului că s-a tot afirmat că instituţiile sunt puternice, eu cred că ele nu sunt suficient de puternice încât să preîntâmpine actele şi faptele de corupţie. Orice medic îţi recomandă prevenţia şi îţi spune că este mai uşor să eviţi decât să tratezi. Or, în România, legislaţia, fie că vorbim de cea care defineşte activitate în administraţia publică, fie că vorbim despre cea care stabileşte regulile în materie de achiziţii publice, stimulează actele şi faptele de corupţie. Aici trebuie umblat, precum şi la o mai mare transparenţă a tuturor actelor şi faptelor celor aleşi. Numai aşa vom rămâne muţi de uimire cât de mulţi bani vor ajunge la cetăţeanul român şi nu în colecţii private de artă. Ştim cu toţii că PSD nu a fost niciodată, nu este şi nu va fi un partid care să înţeleagă problemele reale ale românilor. În schimb, PSD a fost, este şi va fi partidul celor uniţi întru hoţie şi dispreţ pentru oameni. Da! PSD a făcut din furtul din bani publici nu doar colecţii impresionante de artă, ci chiar a urcat furtul la stadiul de artă.
			Domnul George Ionescu: "11 ani de la aderarea României la NATO" România a aderat în mod oficial la NATO prin depunerea instrumentelor de ratificare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Alianţei Nord-Atlantice, pe data de 29 martie 2004. Aceasta a fost urmată de ceremonia arborării oficiale a drapelului român la sediul NATO, la 2 aprilie 2004. România celebrează "Ziua NATO" începând cu anul 2005 în prima duminică a lunii aprilie, conform Ministerului Apărării Naţionale, anul acesta împlinindu-se 11 ani de când ţara noastră este stat membru NATO. Ziua în care România a aderat la NATO a devenit un moment de referinţă în istoria naţională, iar celebrarea acestei zile este un bun prilej de recunoaştere a eforturilor şi sacrificiilor militarilor români care sunt adevăraţi eroi. În anul 2010, România devine parte a scutului antirachetă al NATO la Deveselu, în Olt, unde funcţionează 24 de interceptoare, dar şi un radar care poate repera rachete cu rază scurtă şi medie de acţiune. România va găzdui două centre de comandă ale NATO ce vor coordona câteva mii de militari : unul pentru integrarea forţelor şi un alt comandament multinaţional pentru flancul de sud-est al Alianţei, acestea devenind funcţionale începând cu anul 2016. Mircea Duşa, ministrul român al apărării afirma: "Este al doilea moment important după primirea noastră în NATO, în 2004, acesta, al aprobării măsurilor de reasigurare pe flancul estic al Alianţei şi al Uniunii şi mai ales pe flancul sud-estic. Aceste măsuri privesc în special România şi Bulgaria pe flancul sud-estic şi sunt măsuri deosebite". Cu ocazia împlinirii a 11 ani de la aderarea României la NATO, ţin să urez un sincer la mulţi ani.
			Domnul Gheorghe Ciobanu: "Reducerea TVA va relansa consumul şi va crea cadrul unor creşteri economice anuale de 5- 6%" Decizia Guvernului de a reduce TVA-ul începând chiar de anul acesta este cel mai important pas posibil pentru accelerarea ritmului creşterii economice în România, după ce ţara noastră a ieşit din criză. Acest nou Cod fiscal se va transforma în catalizatorul unor performanţe foarte bune pentru economia naţională şi va readuce ideea de prosperitate. Este de aşteptat să revenim la creşteri comparabile cu perioada guvernărilor Năstase sau Tăriceanu, când românii au început să simtă, chiar dacă puţin, gustul bunăstării. De departe cea mai importantă măsură luată prin Codul fiscal este decizia de reducere a TVA-ului încă din 2015. Şi există două variante: fie reducerea întregului TVA la 20% începând cu luna aprilie, fie scăderea de la 24% la 9% a TVA-ului pentru toate alimentele de bază. În oricare dintre variante, o asemenea scădere de fiscalitate este fără precedent în România şi ea dă dovada foarte clară a faptului că Guvernul actual are o strategie foarte clară cu privire la direcţia în care se îndreaptă ţara. Dacă în 2011, Traian Băsescu şi oamenii săi din PDL, ascunşi acum cu toţii în PNL, tăiau pensiile şi salariile şi creşteau TVA-ul de la 19% la 24%, iată că acum PSD, în frunte cu Victor Ponta repară toate aceste greşeli ale trecutului. Salariile şi pensiile au crescut în ultimii trei ani chiar foarte consistent, iar TVA-ul va fi redus global cu aproape 4 puncte procentuale sau cu 15 puncte procentuale la alimentele de bază. În timp ce Băsescu şi ai lui au băgat mâna până la cot în buzunarele românilor, PSD şi Guvernul oferă acum o dreptate socială de foarte mult timp cerută. Aici nu vorbim doar de chestiuni care ţin de macroeconomie, ci de elemente concrete care ar putea afecta viaţa românilor. Spre exemplu, reducerea globală a TVA ar putea lăsa în economie, suplimentar, mai bine de 8 miliarde de lei doar în 2015, bani care ar merge în consum. Mai mult, este de presupus că am avea de-a face cu o reducere considerabilă a tuturor preţurilor de consum şi am oferi un uriaş balon de oxigen producătorilor interni care acţionează pe piaţa românească. În cazul în care se merge pe logica reducerii la 9% a TVA-ului la alimentele de bază, este de aşteptat ca toate produsele alimentare să se ieftinească cu aproape 15%, aşa cum s-a întâmplat deja cu pâinea - avem un exemplu foarte clar de politică fiscal-bugetară bine ţintită care a ajutat economia privată, bugetul, dar şi pe români în mare parte. În oricare dintre variante, reducerea TVA-ului reprezintă cea mai mare reuşită economică a ultimului deceniu şi certitudinea că oamenii vor trăi mai bine. Majoritatea PSD şi Guvernul Ponta repară tot ce au stricat PDL-iştii care s-au ascuns în PNL şi care au tupeul să încerce forţarea schimbării Executivului, chiar dacă românii i-au trimis în opoziţie. În ceea ce priveşte sustenabilitatea scăderii taxei pe valoarea adăugată, singura concluzie care se poate trage este următoarea: aşa cum s-a redus CAS-ul cu 5 puncte procentuale, tot aşa s-a creat cadrul necesar pentru o reducere a presiunii fiscal-bugetare. Trebuie să ne uităm doar la execuţia bugetară pe primele două luni pentru a observa că premierul Ponta a ştiut să taie cheltuielile inutile, iar ANAF-ul a început să funcţioneze şi să aducă la bugetul de stat resursele necesare pentru această relaxare fiscală presupusă de noul Cod fiscal. Încasările pe ianuarie şi februarie au crescut cu 10,9% faţă de aceeaşi perioadă din 2014. Vorbim de un plus de aproximativ 3,32 de miliarde de lei, 800 de milioane de euro, prin comparaţie cu primele luni de anul trecut. Creşterea cea mai semnificativă este rezultatul unui plus de 10,7% din impozitul pe salarii şi profit. Semn că românii au început să câştige mai bine, îşi revine şi economia privată, dar şi firmele încep să respire mai liber, mai ales după scăderea cu cinci puncte procentuale a CAS-ului începând cu octombrie 2014. Aş vrea să punctez şi creşterea cu 19,5% a încasărilor din TVA, semn că reforma ANAF-ului începe să dea roadele pe care ni le dorim cu toţii. Nu în ultimul rând, avem încasări cu 50,8% mai mari pe primele două luni din proiectele cu fonduri europene. La polul opus, cheltuielile Guvernului s-au redus cu 6,2%, fiind în termeni nominali cu 2,07 miliarde mai mici decât în primele două luni din 2014. Practic, Guvernul a învăţat să se descurce cu tot mai puţini bani şi să-şi drămuiască mult mai bine resursele. S-a dus risipa din timpul guvernării Boc, care a însemnat, aşa cum vedem acum, foarte multă corupţie. Cheltuielile cu bunuri şi servicii s-au redus cu 10,7%, asta în timp ce cofinanţarea proiectelor cu bani europeni a crescut cu 35,1%. Per total, pot spune că Guvernul Ponta-PSD s-a chivernisit excepţional. Nu numai că nu avem deficit bugetar, dar avem chiar un excedent de 2,33 de miliarde de lei. Practic, s-au cheltuit cu 600 de milioane de euro mai mult decât s-a produs. În condiţiile date, ar fi o crimă să nu se purceadă la o relaxare fiscală, asta însemnând reducerea TVA-ului. Vreau să felicit Guvernul pentru această decizie pe care am susţinut-o şi am aşteptat-o atât timp. Victor Ponta este primul premier care se ţine de cuvânt şi îşi respectă cuvântul dat în campanie. Am promis atunci că vom scădea TVA-ul şi iată că PSD se ţine de cuvânt. Este o zi crucială pentru economia românească şi mă bucur să fac parte din majoritatea parlamentară care va face această măsură să fie posibilă.
			Domnul Gheorghe Dragomir: "Degringolada continuă în sistemul de învăţământ, - o parte din manualele digitale ajunse la elevi cu o întârziere de şase luni vor fi retrase" Scandalul manualelor şcolare continuă chiar şi în al doilea semestru al anului şcolar în curs. După ce au ajuns pe băncile elevilor de clasa I cu o întârziere de şase luni, se pare că o parte dintre aceste Abecedare vor fi retrase. Mai exact, chiar dacă au ajuns pe băncile elevilor de abia în luna februarie, Ministerul Educaţiei ar urma să retragă din toate unităţile de învăţământ aproximativ 11.000 de Abecedare digitale, realizate de o anumită editură din cele şase participante la licitaţie, în urma deciziei Curţii de Apel Bucureşti. Pentru că elevii nu au primit manualele până la sfârşitul primului semestru, Ministerul Educaţiei s-a grăbit şi nu a mai aşteptat rezultatul final al licitaţiei, a distribuit în şcoli aproximativ 190.000 de manuale, în şase versiuni, şi astăzi se vede în postura de a retrage o parte din ele. Ca şi cum nu era de ajuns faptul că elevii claselor I şi a II-a au început anul şcolar fără Abecedare, iar dascălii au fost puşi în situaţia de a inventa fel de fel de metode interactive de predare timp de şase luni, retragerea unora dintre ele reprezintă o nouă pată pe obrazul Ministerului Educaţiei. Altfel spus, bobocii au început şcoala fără Abecedare, fie ele clasice sau digitale, din cauza unui management defectuos. Sunt convins că, dacă acest proces de schimbare ar fi fost gestionat în mod profesionist nu numai că manualele ar fi ajuns la timp, dar ar fi fost bine concepute, bine primite şi nu am mai vorbi azi despre retragerea lor de pe băncile elevilor, iar Ministerul Educaţiei ar fi primit cel puţin o bilă albă ca iniţiator al unui prim-pas benefic pentru educaţia din România, şi poate s-ar fi spus şi despre ţara noastră că ţine cont de tendinţele la nivel global, acelea care aduc avantajele tehnologiei în educaţie... Din păcate, acesta reprezintă doar un scenariu de film, în condiţiile în care România ocupă locuri fruntaşe în Europa la capitole precum abandonul şcolar şi analfabetismul. Astfel, în vreme ce premierul Victor Ponta vede telefoane mobile conectate la internet în buzunarele fiecărui copil, statisticile reale arată că mulţi elevi sunt nevoiţi să abandoneze şcoala, în principal, din cauza sărăciei. Mii de copii, majoritatea din familii defavorizate, nici nu mai ajung vreodată într-o sală de clasă, rămân nealfabetizaţi, fără vreo şansă la o viaţă mai bună. Neţinând cont de realităţile cotidiene, Ministerul Educaţiei a invocat la începutul anului şcolar, în cazul manualelor digitale, interesul elevului. Sunt convins că, dacă ar fi ţinut cu adevărat cont de interesele elevilor, părinţilor şi profesorilor, atunci procesul de schimbare ar fi fost atent pregătit şi planificat de autorităţi, fără a-i afecta pe copii, mai ales că este vorba despre primii lor ani de şcoală. Să mai amintim, oare, că România se află în fruntea clasamentului în Uniunea Europeană în privinţa numărului de persoane care nu au avut niciodată contact cu internetul? - se arată într-un studiu recent al Eurostat. Pe de altă parte, premierul Victor Ponta vorbea de digitalizare şi reformă în condiţiile în care mii de şcoli din întreaga ţară începeau anul şcolar 2015-2016 în condiţii improprii, fără apă potabilă, încălzire sau toalete funcţionale. Din păcate, întreg sistemul de învăţământ românesc suferă, situaţia degenerând pe zi ce trece din cauza modului dezastruos în care Guvernul Ponta şi Ministerul Educaţiei gestionează problemele. În ciuda tuturor modificărilor şi promisiunilor electorale, învăţământul românesc nu reuşeşte să iasă din degringolada continuă în care se află de mai mulţi ani. Guvernul Ponta nu are nicio strategie în domeniul educaţiei în afară de politizarea învăţământului, care este dovada clară a lipsei de profesionalism şi de respect în acest domeniu.
			Domnul Gheorghe Emacu: "12 aprilie - Ziua internaţională a zborului omului în spaţiu" Zborul reprezintă unul dintre cele mai vechi idealuri ale omului. De secole omul a visat să zboare, dar această dorinţă i-a putut fi îndeplinită abia odată cu revoluţia industrială şi perfecţionarea tehnologiilor, la începutul secolului 20, Azi, la mai bine de o sută de ani de la întemeierea aviaţiei, putem spune că aceasta şi-a atins scopul, acela de a facilita mersul omului cât mai departe şi cât mai repede, oriunde pe glob, sau chiar mai departe. Odată cu dezvoltarea industriei şi tehnologiilor au evoluat şi posibilităţile de zbor, omul reuşind azi chiar să construiască aparate care au depăşit deja graniţa sistemului nostru solar, dar, momentul cheie în acest demers, evenimentul care a deschis calea explorării spaţiale pentru binele întregii umanităţi, l-a constituit - după cum cunoaşteţi - primul zbor spaţial al omului, efectuat la 12 aprilie 1961 de rusul Yuri Gagarin. Chiar dacă a durat doar o oră şi 48 de minute, acesta a reuşit să depăşească o barieră, fiind cel care a inaugurat zborurile spaţiale cu echipaj uman. În onoarea aniversării a 50 de ani de la acest eveniment, Adunarea Generală ONU, prin Rezoluţia sa A/RES/65/271 din 7 aprilie 2011, a declarat data de 12 aprilie ca "Zi internaţională a zborului omului în spaţiu". Această sărbătoare marchează intrarea într-o nouă eră şi reafirmă rolul esenţial al ştiinţei şi tehnicilor spaţiale în realizarea unei dezvoltări durabile. Această zi subliniază, totodată, dorinţa de a îmbunătăţi nivelul de trai al popoarelor, dar şi de a continua să utilizăm spaţiul în scopuri paşnice. România se află azi în elita mondială în acest domeniu. În România, la Sibiu, s-a născut părintele navigaţiei spaţiale şi precursor al noii ere tehnice, fizicianul Hermann Oberth. De asemenea, România este între puţinele state care au trimis un om în spaţiul cosmic. Astfel, la 14 mai 1981, Dumitru Prunariu a devenit primul şi, până în prezent, singurul român care a zburat vreodată în cosmos. Astăzi este în interesul societăţii umane să încurajeze şi să dezvolte în scopuri paşnice explorarea şi utilizarea spaţiului cosmic, ca patrimoniu al întregii umanităţi. România este deja angajată în cucerirea ultimei frontiere - spaţiul. După Goliat, primul satelit românesc lansat în 2012, România trimite în spaţiul cosmic alţi doi sateliţi, destinaţi studiului atmosferei terestre în cadrul unui program internaţional la care mai participă Statele Unite, Japonia, Germania şi Italia. Totodată, oamenii de ştiinţă români participă la misiuni de explorare a Lunii şi a planetelor Marte şi Jupiter. Toate acestea sunt o dovadă a activităţii meritorii desfăşurate de Agenţia Spaţială Română, Instituţie publică înfiinţată în 1991 în subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice. La zi de sărbătoare, transmit încurajările mele acestei agenţii de a continua cu asiduitate să militeze pentru realizarea obiectivelor de explorare a spaţiului infinit şi de a crea aplicaţii spaţiale, aerospaţiale şi de securitate. Nu în ultimul rând, vreau ca împreună cu dumneavoastră să acordăm tot sprijinul de care are nevoie Agenţia Spaţială Română pentru realizarea proiectelor sale valoroase.
			Domnul Ioan Balan: "Promite orice, oricât, oricum, oricui numai să mai rămână la guvernare" Nu cred că există stat democratic în care oamenii politici sau partidele să nu avanseze către alegători probleme reale şi stringente din agenda publică, asumându-şi sarcina de a le rezolva în cazul în care sunt învestiţi cu încredere în cabina de vot. Această atitudine o cunoaştem cu toţii sub marca promisiunilor electorale. Ele diferă de la om politic la om politic, de la partid la partid, în funcţie de cât de multă onestitate dau fiecare dovadă. În România, din păcate, angajamentele electorale sunt arareori puse în practică, iar, de cele mai multe ori, discursurile demagogice acoperă şi murdăresc peisajul ocupat de problemele cetăţenilor. Vă spun cu sinceritate că în ultimii douăzeci şi cinci de ani nu a existat om politic care să profereze atâtea promisiuni mincinoase cum o face Victor Ponta de peste trei ani de zile. Nici măcar Ion Iliescu nu a lăudat vreodată proprietatea privată, deşi toată lumea ştia că o detesta! Nici măcar Adrian Năstase nu şi-a exprimat vreodată părerile şi susţinerea pentru lupta anticorupţie, deşi toată lumea ştia că acest flagel a înflorit în guvernarea sa! Cu toate acestea, Victor Ponta vrea să le ofere predecesorilor săi lecţii televizate de excelenţă în demagogie politică şi guvernamentală, brevetând modelul "cum să minţi fără să clipeşti!". Victor Ponta a minţit şi până în mai 2012 când a preluat guvernarea, a minţit şi până în 16 noiembrie 2014, iar după alegerile prezidenţiale şi-a intensificat tirul minciunilor şi promisiunilor, încercând să-şi apreteze imaginea publică. Oricât şi oricum ar mai face-o, Victor Ponta nu mai are un gram de credibilitate. Victor Ponta a demarat anul 2015 cu un şir de promisiuni electorale greu de imaginat, pe care ar fi invidios chiar şi Kim Jong-un. Nu trece zi de la Dumnezeu în care Victor Ponta, înşirând promisiuni fără acoperire, încearcă să mai spele şi din imaginea propriului partid, pe care l-a făcut ţăndări prin afacerile necurate deconspirate în opinia publică şi prin rivalităţile şi canibalismul direct determinat de preluarea puterii. Victor Ponta descalecă acum glorios de pe Codul fiscal, după ce trei ani a stat cu bocancul pe grumazul românilor şi al mediului de afaceri, cărora le-a luat pielea cu peste 40 de taxe noi. Tot el promite salarii mai mari, de prin 2020 încolo, deşi puterea de cumpărare a românilor a ajuns astăzi la jumătate faţă de anul 2011. Victor Ponta promite investiţii, deşi pe furiş le taie finanţarea, promite respectarea legii, deşi atât la Guvern, cât şi la Parlament încalcă Constituţia şi legile în vigoare, promite alocaţii mai mari pentru copii cu 1 sau 2 lei, căci toţi copiii români au tablete şi smarphone, şi alocaţia de stat este doar un moft, promite locuri de muncă, deşi agenţiile de muncă sunt ticsite de şomeri. Tot ceea ce afirmă Victor Ponta de peste trei ani nu sunt promisiuni politice sau electorale, ci minciuni sfruntate. O face zi de zi cu neruşinare, nu doar din obişnuinţă sau din obligaţie morală faţă de înaintaşii săi, ci o face doar ca să mai reziste în fotoliul de la Palatul Victoria. Victor Ponta promite orice, oricât, oricum, oricui, pentru că oricum nu va realiza nimic dintre acestea. Victor Ponta încă mizează pe faptul că românii mai pot fi păcăliţi şi greşeşte amarnic.
			Domnul Ioan Moldovan: În anul 2016, în urma ultimului studiu făcut de Executiv, România va înregistra creşteri ale puterii de cumpărare pentru majoritatea familiilor din România, creşteri ce variază între 10% şi 20%, în funcţie de tipul şi nivelul veniturilor. Astfel, fiecare român va economisi bani în urma acestor măsuri ca urmare a scăderilor la preţuri. Este vorba de sume importante care pot fi folosite pentru necesităţi. Important de ştiut este că în cazul familiilor cu venituri reduse se pot înregistra economii anuale în valoare de câteva salarii. De asemenea, măsurile pe care Executivul doreşte să le ia anul viitor au un impact social şi economic destul de important. Totodată, legat de impactul economic, premisele pe anul 2016 sunt următoarele: Scăderea preţurilor la alimente cu până la 10%, în urma scăderii TVA; Scăderea preţurilor, în general, cu până la 5%, în urma scăderii TVA, a reducerii accizelor şi a reglementărilor privind preţul medicamentelor; Creşterea veniturilor cu minimum 5% pe baza indexărilor pensiilor şi salariilor.
			Domnul Ioan Moldovan: Executivul, din care şi Partidul Conservator face parte, s-a ţinut de cuvânt cu privire la situaţia pensionarilor. Astfel, veniturile acestora cresc, la fel şi puterea de cumpărare. Am reuşit, prin măsurile pe care le-am luat în aceşti ani, să temperăm creşterile de preţuri, concomitent cu măririle veniturilor pentru pensionari. Diferenţa între creşterea pensiilor şi cea a preţurilor este una importantă, în favoarea pensionarilor. De asemenea, este de remarcat faptul că există un raport de 1/1 între salariaţi şi pensionari, după foarte mulţi ani. Aşadar, fiind cunoscut faptul că până de curând numărul salariaţilor era mai mic, restabilirea unor echilibre, prin noi locuri de muncă, va ajuta, implicit, şi la creşterile de venituri ale pensionarilor, în viitor. Noile măsuri pe care le propunem românilor vor aduce noi economii pentru pensionari. De asemenea, estimăm că reducerea preţurilor, prin măsurile fiscale propuse de Guvern, va duce la economii de 10-12% din actualele cheltuieli, pentru pensionari. Chiar zilele acestea am primit o nouă veste bună legată de pensionari, de la INS, "Pensia medie şi puterea de cumpărare a pensionarilor au crescut în 2014!" Pensia nominală revine peste indicele preţului de consum. Creşterea veniturilor acoperă creşterea preţurilor. Totodată, trebuie cunoscut faptul că pensia medie lunară era de 846 lei în 2014 (+5,1% faţă de 2013), iar pensia medie de asigurări sociale de stat - 845 lei în 2014.
			Domnul Ioan Moldovan: Parlamentul va primi, nu peste mult timp, din partea Executivului atât noul Cod fiscal, cât şi noul Cod de procedură fiscală. Aşadar, România îşi permite să aplice una dintre măsuri chiar de anul acesta: fie reducerea TVA la 20%, fie reducerea TVA la 9% pentru alimente. Un lucru important de ştiut este acela că noul Cod fiscal poate deveni motorul creşterii economice şi creării de noi locuri de muncă în România. Pe lunile ianuarie şi februarie avem o creştere de venituri de peste 3 miliarde de lei (şi este în principal meritul ANAF) şi o scădere a cheltuielilor cu peste 2 miliarde. Faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, avem un plus de peste un miliard de euro. Această tendinţă de a avea încasări suplimentare se va păstra. România îşi permite, să aplice din acest an, de la 1 iunie, o prevedere din Codul fiscal - trebuie să alegem fie reducerea cotei generale a TVA de la 24 la 20%, fie reducerea TVA la 9% pentru produsele alimentare de bază. Astfel, când Guvernul va avea toate datele, va trebui să ia o decizie. Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală au o formă finală din punctul de vedere al Guvernului şi au fost trimise către Parlament. Sperăm ca în urma dezbaterilor parlamentare să le avem aprobate şi trimise spre promulgare preşedintelui României până la sfârşitul sesiunii, 30 iunie, ele urmând să intre în vigoare pe data de 1 ianuarie. Ne-am dori ca PNL să renunţe la atitudinea de opoziţie neraţională şi să aibă o abordare constructivă faţă de noile coduri care au un impact pozitiv pentru populaţie şi care sunt apreciate de mediul de afaceri.
			Domnul Ioan Moldovan: "Încă de anul trecut, România a devenit un real partener comercial al Republicii Moldova" Parteneriatul comercial cu Republica Moldova a fost realizat cu România încă din 2014. Astfel, ţara noastră a devenit primul partener comercial cu fraţii noştri de peste Prut. Un lucru important de ştiut este că acest lucru s-a realizat după aplicarea acordului de liber schimb. Pe această cale vreau să salut întreaga activitate a Ministerului Afacerilor Externe şi, totodată, pe cea a ministrului Bogdan Aurescu după discuţiile purtate la Bruxelles, în cadrul Grupului pentru Acţiunea Europeană a Republicii Moldova, cu reprezentanţii Guvernului de la Chişinău, alături de alţi miniştri de externe europeni. Aşadar, în momentul de faţă există modificări în schimburile comerciale, în sensul unei reorientări mult mai pronunţate a comerţului Republicii Moldova spre piaţa europeană. Există creşteri ale exportului în statele Uniunii Europene, cele mai mari creşteri sunt în România, conform cifrelor. De asemenea, trebuie să nu uităm că, potrivit Guvernului de la Chişinău, în ceea ce priveşte Transnistria, 30% din exportul transnistrean este în statele Uniunii Europene şi încă 38% sunt exporturi în cealaltă parte a Republicii Moldova. Aşadar, 68% din exporturile provinciei transnistrene a Republicii Moldova merg nu numai către România, ci şi către celelalte state ale Uniunii Europene. Înainte de a încheia, vreau să salut Guvernul de la Chişinău pentru apropierea de Uniunea Europeană
			Domnul Ioan Oltean: "Acord parlamentar pe tema Masterplanului General de Transport" În cadrul prezentării priorităţilor de infrastructură rutieră pentru perioada 2015-2016 din data de 13 ianuarie 2015, primul-ministru al României, domnul Victor Ponta, i-a solicitat ministrului transporturilor, pentru ca Masterplanul General de Transport să nu rămână doar pe hârtie, să facă "un pas esenţial", şi anume: "să mergeţi, să discutaţi cu comisiile reunite, comisiile de transport şi din Senat, şi din Camera Deputaţilor, să aveţi o discuţie oricât de lungă, la care să nu vină doar cei din Comisia de transport, ci şi toţi ceilalţi parlamentari". Din păcate, domnul Ioan Rus, ministrul transporturilor, nu a pus în practică recomandarea primului-ministru de a căuta un consens parlamentar, lucru remarcat şi de Comisia Europeană. Pe lângă o serie de observaţii legate de Masterplan şi de Strategia de implementare, observaţii pe care partea română s-a angajat să le includă în varianta finală a Masterplanului General de Transport, oficialii europeni au recomandat Ministerului Transporturilor ca Masterplanul de Transport "să fie agreat la nivel politic, chiar şi la nivelul Parlamentului", conform documentului făcut public de minister. Aş dori să le reamintesc atât primului-ministru, cât şi domnului ministru al transporturilor că un acord parlamentar pe tema Masterplanului General de Transport nu poate exista doar la nivel declarativ, din partea ministerului, atâta vreme cât parlamentari din cinci judeţe i-au cerut în repetate rânduri ministrului transporturilor, dar şi primului-ministru să includă în priorităţile infrastructurii rutiere româneşti autostrada Petea - Satu Mare - Baia Mare - Mireşu Mare - Dej - Bistriţa - Vatra Dornei - Suceava, traseu prevăzut pentru a lega Ardealul de Nord de Bucovina, prin Legea nr. 363 din 21 septembrie 2006 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea I - Reţele de transport. În repetate rânduri, am arătat importanţa realizării acestui traseu: dezvoltarea economică pe Axa Vest-Est, un proiect deja identificat de România împreună cu Uniunea Europeană, aşa cum este menţionat în Strategia pentru transport durabil a Guvernului României, Ministerul Transporturilor, pe perioada 2007-2013 şi 2020-2030, Anexa nr.7, din martie 2008; condiţii de finanţare mai bune, fiind vorba de un traseu plasat pe coridorul european E58; scoaterea din izolare a nordului ţării; dezvoltarea economică şi turistică a zonei; deschiderea Occidentului către est. Nu am să reiau acum explicaţiile avantajelor construirii unei Autostrăzi a Nordului. Aş vrea însă să îi amintesc încă o dată domnului ministru Ioan Rus de existenţa Legii nr. 363 din 21 septembrie 2006, care prevede construcţia unei Autostrăzi a Nordului pe traseul Petea - Satu Mare - Baia Mare - Mireşu Mare - Dej - Bistriţa - Vatra Dornei - Suceava şi de repetatele solicitări pe care le-am făcut alături de colegii mei din judeţele Satu Mare, Baia Mare, Cluj, Bistriţa, Suceava de a discuta despre includerea în Masterplanul de Transport a acestui traseu. La nivel parlamentar a avut loc o singură întâlnire a ministrului transporturilor si reprezentanţilor ministerului cu membrii Comisiilor de transport din Camera Deputaţilor şi Senat, la sediul Ministerului Transporturilor, la data de 10 februarie 2015, pe tema Masterplanului General de Transport pe domeniul rutier. Alte două întâlniri între Ministerul Transporturilor şi comisiile de specialitate din Parlament au avut loc la data de 17 februarie 2015 şi 24 februarie 2015 au fost dedicate dezbaterilor privind problemele tehnice din Masterplanul General de Transport pe domeniile aerian şi naval. O singură discuţie pe problemele de transport rutier a fost, efectiv, insuficientă, a lăsat multe probleme nerezolvate şi a fost clar imposibilă găsirea unui acord parlamentar, măcar parţial, pe această temă. Lipsa unei mai bune comunicări cu Parlamentul a fost evidentă şi pentru Comisia Europeană, care a sugerat ministerului să caute un consens politic la nivel parlamentar, consens la care, desigur, se ajunge în urma unor discuţii, aşa cum spunea şi domnul prim-ministru "oricât de lungi" ar fi. Îi solicit pe această cale domnului Ioan Rus, ministrul transporturilor, să nu mai evite întâlnirile la nivel parlamentar pentru discuţii pe tema Masterplanului General de Transport pe domeniul rutier şi să încercăm, împreună, să găsim o soluţie pentru a-i ajuta pe cetăţenii din nordul ţării.
			Domnul Ioan Oltean: "Subminarea funcţionării sistemului de învăţământ şi cercetare" Necesitatea creşterii performanţei sistemului românesc de învăţământ superior şi cercetare-dezvoltare-inovare a generat înfiinţarea, în anul 2010, a Unităţii Executive pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării, prin intermediul O.U.G. nr. 74/2010. La cinci ani de la înfiinţarea acestei instituţii, Parlamentul României intenţionează să respingă transformarea în lege a ordonanţei din 2010, după o derulare tumultuoasă a procedurii legislative care frizează absurdul, sau ascunde intenţii cel puţin ciudate ale parlamentarilor puterii cu privire nu atât la soarta cercetării româneşti, cât la modul de finanţare a acesteia. Astfel, în luna octombrie a anului 2010 Proiectul de Lege pentru aprobarea O.U.G. nr. 74/2010 este înregistrat la Camera Deputaţilor, dezbătut şi adoptat în 2 noiembrie 2010. Este trimis apoi către Senat, unde primeşte aviz negativ de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi la data de 14 decembrie 2010 şi aviz favorabil cu amendamente din partea Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport în 6 aprilie 2011. Proiectul este înscris pe ordinea de zi a plenului Senatului în data de 11 mai 2011 şi revine pe ordinea de zi după încă un an, când va fi retrimis la Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport pentru raport suplimentar. După aproape doi ani, la data de 17 februarie 2014, vine şi avizul suplimentar de la comisie, de data aceasta unul negativ, iar proiectul de lege este înscris pe ordinea de zi. Numai că în decurs de 4 ani de slalom procedural, proiectul de lege pentru aprobarea ordonanţei de urgenţă (forma adoptată de Camera Deputaţilor) este respins de Senat şi se transformă în Proiect de lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.74/2010. Legea trimisă către promulgare este retrimisă în Parlament cu solicitare de reexaminare din partea preşedintelui Traian Băsescu, dar Camera Deputaţilor adoptă în data de 15 aprilie 2014 Legea de respingere a O.U.G. nr. 74/2010, ca urmare a cererii de reexaminare şi în prezent se află la Senat unde, în urma semnalelor puternice din mediul academic şi a reacţiilor opiniei publice, a fost retrimisă de pe ordinea de zi înapoi la comisie, probabil aşteptându-se un moment de lipsă de vigilenţă din partea presei pentru a o putea adopta. Am expus tot traseul procedurii legislative prin care a trecut acest proiect pentru a arăta clar intenţia Guvernului şi a partidului de guvernământ de a desfiinţa cel mai profesionist segment din Ministerul Educaţiei şi pentru a încerca să desluşim care este miza desfiinţării. Instituţii similare Unităţii Executive pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării, pe modelul unui singur organism care se ocupă de activităţile de cercetare, funcţionează în multe ţări, cum ar fi: Statele Unite ale Americii (National Science Foundation); Franţa (Agence Nationale de la Recherche); Elveţia (Swiss National Science Foundation); Germania (Fundaţia Germană pentru Cercetare), iar la nivel european este Consiliul European pentru Cercetare (European Research Council). În România s-a ajuns la un model care a avut cele mai bune şi mai apreciate rezultate şi o abordare profesionistă în derularea de acţiuni coerente şi folosirea eficientă şi transparentă a resurselor, pe baza principiilor implementate în instituţii similare din Europa şi din lume. Nimeni nu a contestat mecanismele şi procedurile implementate de instituţia nou creată, dimpotrivă. Costul redus de management al programelor de cercetare este de aproximativ 2% din valoarea proiectelor finanţate, comparativ cu media europeană de 5%; Cele 3 agenţii de finanţare existente anterior constituirii UEFISCDI aveau un număr de 250 de persoane angajate, cu costuri de aproximativ 4,5%. Procesul de evaluare, în cadrul ultimelor competiţii, s-a bazat pe utilizarea, în proporţie de 90%, a evaluatorilor din străinătate, cu un înalt nivel de expertiză, iar costurile aferente evaluării internaţionale sunt similare costurilor unui proces de evaluare care implică experţi naţionali. Fondurile gestionate sunt alocate exclusiv pe bază de competiţie, evaluare internaţională cu cercetători de prestigiu. Birocratizarea excesivă a procesului de finanţare a cercetării ar fi cel puţin unul din neajunsurile generate de desfiinţarea Unităţii Executive pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării, pe lângă iscarea de suspiciuni în ceea ce priveşte corectitudinea acordării granturilor în cercetare, transparenţa procedurilor de acordare a finanţării şi chiar direcţionarea preferenţială a fondurilor de cercetare. Şi este firesc să se trezească suspiciuni atâta vreme cât în perioada 2007-2010, înainte de înfiinţarea UEFISCDI, Agenţia Managerială de Cercetare Ştiinţifică, Inovare şi Transfer Tehnologic (AMCSIT) derula Programul "Inovare" şi funcţiona pe spaţiul Universităţii Politehnice Bucureşti (UPB), cu conducerea formată din cadre didactice din această instituţie, şi în aceeaşi perioadă UPB a fost, de departe, principalul beneficiar al banilor alocaţi proiectelor de cercetare, UPB fiind coordonator sau partener în 186 (62%) din 298 de proiecte, iar după înfiinţarea UEFISCDI, în perioada 2011-2014, Universitatea Politehnică din Bucureşti a derulat 23 (8%) din 277 de proiecte. Toate acestea în contextul în care preşedintele Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Senat este doamna Ecaterina Andronescu, fost rector UPB. Dacă nu este vorba de intenţii ascunse, înseamnă că poate fi o greşeală a colegilor din Senat şi sper că vor înţelege că dacă ceva merge bine în ţara asta nu trebuie schimbat. Atunci când o instituţie funcţionează 5 ani la standarde profesionale ridicate, nu poţi să-ţi baţi joc de munca acelor oameni, să le spui după 5 ani că activitatea lor nu înseamnă nimic. Dacă Ministerul Educaţiei consideră că sunt unele probleme în funcţionarea acestei instituţii, ar trebui să ia în calcul, în primul rând, adoptarea de măsuri de îmbunătăţire a activităţii instituţiei, şi nu desfiinţarea ei pentru a o lua de la început pe acest drum pe care deja s-a ajuns într-un punct bun. Fac un apel, pe această cale, către colegii din Senat să nu permită nimănui să intre nici cu bocancii şi nici cu pantofii cu toc în cercetarea românească. Cercetarea şi inovaţia sunt elemente care pot şi trebuie să contribuie decisiv la nivelul de dezvoltare al ţării şi trebuie să facem tot ceea ce ne stă în putinţă, în ciuda lipsei de finanţare, a crizelor financiare, să susţinem cât putem acest domeniu, iar un prim-pas este să lăsăm să funcţioneze instituţiile care au făcut dovada profesionalismului şi eficienţei.
			Domnul Ioan Oltean: "Guvernarea Ponta şi joaca de-a antifrauda şi fiscalitatea" Disperarea Guvernului Ponta în ceea ce priveşte colectarea fondurilor la bugetul de stat a atins cote cu adevărat alarmante. În lumina noilor reglementări ale Codului fiscal, propuse de Guvernul Ponta, în goana nesimţită după bani şi "grija mare" de a acoperi craterele adânci cauzate economiei româneşti, Executivul a socotit de cuviinţă că ar fi interesant din punct de vedere economic să demareze un proces de "mutilare" a contribuabililor corecţi, care, fără îndoială, pot fi "surprinşi" în ilegalitate cu o mai mare uşurinţă decât adevăraţii evazionişti cu tradiţie şi state vechi în domeniu. În guvernarea Ponta, drepturile contribuabililor au scăzut vertiginos. În ceea ce priveşte drepturile Fiscului, însă, acestea au înflorit, ceea ce, în mod evident, a condus la o creştere îngrijorătoare a numărului de abuzuri. Astfel, după ce a condus România spre onorabila calitate de a avea cea mai mare povară fiscală din lume şi după ce la scurt timp de la preluarea puterii devenise lider în topul guvernelor care au adus cele mai multe schimbări peste noapte Codului fiscal şi Codului de procedură fiscală din ultimii 10 ani, iată că guvernarea Ponta, cea legată la ochi şi la minte, fără viziune, fără strategie, fără plan, a găsit, de această dată, soluţia ideală pentru o eficientă colectare a fondurilor la bugetul de stat. Magica soluţie se numeşte "atacul şi masacrarea micilor întreprinzători", cei care de altfel ţin pe umeri economia acestei ţări. Astfel, pentru catastrofalele găuri existente în buget, guvernarea Ponta a lovit cu furie, prin reprezentanţii ANAF, pedepsindu-i cu sete mare pe micii întreprinzători, pe cei care deţin câteva biete unităţi de producţie, o gogoşerie, o patiserie. Astfel, "marii evazionişti" ai ţării au fost găsiţi chiar cu 50 de lei în plus pe o casă care încasează mii de lei zilnic, drept urmare aceştia au fost aspru pedepsiţi de guvernarea Ponta, prin aplicarea de amenzi de mii de lei şi închiderea unităţilor pe timp de o lună sau chiar mai mult. Nici măcar noul Cod fiscal, proaspăt adoptat de Guvern, nu aduce veşti tocmai bune, aşa cum anunţă cu surle şi trâmbiţe premierul Victor Ponta. În cuprinsul acestuia au fost strecurate o seamă de prevederi care vor seca buzunarele românilor. Una dintre aceste măsuri propuse de guvernarea Ponta este şi introducerea impozitului pe pământul de sub casă. Dacă până acum românii plăteau impozit doar pe terenul din jurul casei, de acum încolo (pentru că aşa doreşte domnul prim-ministru Victor Ponta) cetăţenii vor plăti impozit şi pe suprafaţa de teren pe care este ridicată casa. De asemenea, Codul fiscal aduce o modificare şi în ceea ce priveşte statutul terenurilor din spatele caselor, pe suprafaţa cărora de regulă oamenii cultivă legume şi pe care le folosesc pe post de depozit, ele fiind taxate ca teren agricol. De anul viitor însă, cei care deţin în proprietate până în 400 m2, vor plăti taxe ca pentru terenurile cu construcţii. O altă modificare vizează regimul de plată al microîntrerpinderilor. Astfel, acestea vor fi ţinute să plătească impozit chiar dacă nu au angajaţi. În acest sens, pentru microîntreprinderile fără salariaţi şi care se află în dizolvare urmată de lichidare, inactivitate temporară, nedesfăşurare de activităţi, impozitul va fi de 3% din cifra de afaceri. Potrivit noilor dispoziţii ale Codului fiscal, în ceea ce priveşte impozitele pe locuinţe şi terenuri, economiştii sunt de părere că acestea vor creşte chiar şi de 6 ori, în anumite cazuri. Astfel, dintr-un document datat din luna noiembrie 2014, emis de către Ministerul Finanţelor Publice, reieşea intenţia Guvernului Ponta de a majora impozitele locale pe terenuri şi construcţii cu un procent de 25% în 2015 şi 2016. Informaţia a fost negată însă de către autorităţi în contextul campaniei pentru alegerile prezidenţiale. Conform noului Proiect de Cod fiscal al Guvernului Ponta, începând cu ianuarie 2018, impozitul pe teren va putea fi majorat de 6 ori de către primari, pentru terenurile situate în intravilan, dacă acestea au un grad de ocupare mai mic de 20% inclusiv. În plin proces de degringoladă fiscală marca guvernarea Ponta, Fondul Monetar Internaţional avertizează şi el asupra faptului că numai o cincime din consolidarea fiscală, care a avut loc de la declanşarea crizei, s-a bazat pe venituri, România rămânând cu un nivel relativ ridicat al TVA (24%), accize majorate, o taxă pe construcţiile speciale şi unul dintre cele mai ridicate niveluri de taxare a muncii din Uniunea Europeană. De asemenea, instituţia trage puternice semnale de alarmă în ceea ce priveşte gradul ridicat de vulnerabilitate al economiei româneşti, care nu permite încă reducerea taxelor, deşi prin Proiectul noului Cod fiscal, Guvernul Ponta anunţă cu mare tam-tam reducerea cotei standard pentru toate bunurile şi serviciile, de la 24% în prezent, la 20% începând cu data de 1 ianuarie 2016: "România nu are spaţiu să reducă taxele până nu îmbunătăţeşte colectarea lor şi administrarea veniturilor. România rămâne totodată vulnerabilă la şocuri externe, iar remedierea bilanţurilor nu este încă finalizată." Deşi România nu beneficiază momentan de un teren propice care să suporte modificări fiscale considerabile, guvernarea Ponta insistă prin noul Proiect al Codului fiscal cu prevederi agresive, care nu vor face decât să destabilizeze mai grav economia ţării. Cele mai importante schimbări anunţate de Executiv, reducerea generală a TVA, scăderea TVA la produsele alimentare, reducerea cotei unice, scăderea contribuţiilor de asigurări sociale, dar şi scutirea de la impozitare a dividendelor, sunt măsuri ce au fost cuprinse şi în programul de guvernare pentru perioada 2013-2016. Mai mult, acestea au fost aduse în discuţie în mod repetat în spaţiul public, fiind oferite de nenumărate ori diverse termene pentru aplicarea lor, însă nu au fost lansate decât vorbe, nefiind demarate până la momentul actual acţiuni serioase şi reale pentru punerea lor în practică. În funcţie de împrejurări, de nevoi şi interese de partid şi de gaşcă, Guvernul Ponta îşi revendică cel mai incoerent, crud şi mincinos sistem de colectare a taxelor şi impozitelor vreodată deţinut de România, Guvernul Ponta îşi revendică probe evidente de jaf, hoţie şi incompetenţă.
			Domnul Ioan Tămâian: "Încasările provenite din confiscările privind faptele ilicite pot fi folosite eficient în domeniile învăţământ şi sănătate" Auzim în ultimul timp de realizări tot mai dese ale sistemelor judiciare şi fiscale româneşti referitoare la confiscarea specială, confiscarea extinsă şi sechestre asiguratorii instituite pentru fapte ilicite care au avut ca rezultat sume de bani sau bunuri. Prin buna gestionare a sumelor confiscate sau prin vânzarea eficientă şi rapidă a bunurilor confiscate, încasările la bugetul de stat vor creşte considerabil, însă, pentru o utilizare eficientă a sumelor încasate este necesar ca acestea să fie utilizate în direcţii care au mare nevoie de investiţii, cum sunt domeniile de învăţământ şi de sănătate. Anual, bugetele celor două sisteme, învăţământ şi sănătate, suferă modificări în ceea ce priveşte cuantumul sumelor alocate de către stat, în cele mai multe situaţii fondurile fiind aceleaşi sau chiar diminuate de la un an la altul. Cu toţii ştim că aceste domenii vitale pentru o dezvoltare durabilă a României au nevoie de multe investiţii în ceea ce priveşte infrastructura, dotarea şi funcţionarea. Astfel, prin eficientizarea activităţii de recuperare efectivă a creanţelor provenite din infracţiuni se pot aloca fondurile necesare suplimentării anuale a bugetelor celor două domenii. Prin constituirea la nivelul ANAF a unui fond alimentat exclusiv din sumele de bani confiscate ca urmare a efectelor unei sentinţe judecătoreşti rămase definitive, precum şi din sumele de bani provenite din valorificarea bunurilor confiscate, statul român va putea aloca fonduri prin actele de dispoziţie emise de o comisie specială constituită în acest sens. Este necesar, aşadar, ca uriaşele sume vehiculate cu titlu de prejudiciu în multele dosare aflate pe rol să fie reîncasate de către stat prin mijloace legale. Nu putem concepe că aceşti bani căraţi cu sacoşa se vor întoarce în circuitul banilor statului pentru a fi direcţionaţi din nou spre alte contracte păguboase în care România a fost parte de mai bine de 10 ani, pentru ca o anumită clasă socială constituită din "privilegiaţi" ai funcţiilor să poată beneficia din nou de sume ilicite. Având în vedere zecile de milioane de euro vehiculate de către organele de anchetă, prin constituirea fondului special la nivelul ANAF şi alocarea acestor sume către domeniile amintite, vor putea fi îmbunătăţite atât actul medical, cât şi actul de învăţământ românesc.
			Domnul Ion Diniţă: "Modificările Codului fiscal conţin propunerile conservatoare de scădere a TVA la produsele de bază!" Proiectele noului Cod fiscal şi a noului Cod de procedură fiscală, adoptate recent de Guvern, prevăd o serie de modificări care vor influenţa în mod benefic atât activitatea companiilor, cât şi nivelul de trai al românilor în anii următori. Cele două legi sunt pe circuitul de avizare, urmând să fie trimise Parlamentului în următoarele zile pentru a fi dezbătute şi votate. Între cele mai importante prevederi se numără introducerea unor înlesniri fiscale absolut necesare, multe dintre acestea fiind susţinute de ani buni de Partidul Conservator. Astfel, companiile străine care au conducerea efectivă în ţara noastră vor plăti de acum înainte impozitul pe profit în România. În ceea ce priveşte sistemul de impozitare a veniturilor microîntreprinderilor, acesta va avea cote diferenţiate în funcţie de numărul de angajaţi. Impozitul prevăzut este de 1% pentru microîntreprinderile care au peste doi angajaţi inclusiv, 3% pentru cele cu un angajat şi 3% plus 1.530 lei pentru cele fără angajaţi. Totodată, noul Cod fiscal stipulează că angajatul este persoana salariată cu normă întreagă. Microîntreprinderile nou înfiinţate ar urma să fie impozitate cu 1% în primii doi ani de activitate, în timp ce cele care nu mai îndeplinesc condiţiile vor plăti impozit pe profit din trimestrul în care nu le mai îndeplinesc, şi nu de la începutul anului, aşa cum este în prezent. Noile modificări vor introduce contribuţia de asigurări sociale de 10,5% pentru toate veniturile din activităţi independente. Contribuţia de sănătate nu va mai fi deductibilă la determinarea impozitului pe venit, ceea ce va însemna o creştere reală a impozitului de la 16% la 16,88%. Toate aceste modificări vor determina o majorare a impozitării persoanelor fizice autorizate. În ceea ce priveşte TVA, se va aplica taxarea inversă şi la transferul de clădiri, părţi de clădire şi terenuri de orice fel. La capitolul impozite şi taxe locale, un fapt extrem de pozitiv este acela că se va schimba subiectul impozitării. Astfel, impozitul se va aplica în funcţie de destinaţia clădirii (rezidenţială sau nerezidenţială), în loc de persoană (juridică sau fizică). În consecinţă, cota va fi între 0,08% şi 0,2% pentru clădiri rezidenţiale şi între 0,2% şi 1,3% pentru cele nerezidenţiale, ceea ce constituie o mare diferenţă faţă de prevederile actuale, acum locuinţele fiind impozitate cu 0,1%. Adoptarea noilor prevederi ale Codului fiscal va permite, începând de anul viitor, autorităţilor locale să poată reduce taxa cu până la 20% sau o majorare cu până la 100%, fapt ce va genera încasări mai mari la bugetele locale. De asemenea, va fi eliminată supraimpozitarea celei de-a doua locuinţe şi a următoarelor, precum şi a locuinţelor care depăşesc 150 m2. Totodată, consiliile locale vor avea posibilitatea să majoreze cu până la 500% impozitele pentru clădirile neîngrijite, terenul ocupat de clădiri în proporţie de mai puţin de 20% şi terenurile agricole nelucrate doi ani consecutiv. Odată cu introducerea noului Cod fiscal şi a noului Cod de procedură fiscală, TVA şi accizele ar urma să scadă în 2016, însă Guvernul a anunţat că reducerea va avea loc încă din acest an, pentru a preveni sincope în consum. Vor fi puse în aplicare proiectele demarate în acest sens de Partidul Conservator, respectiv reducerea TVA standard de la 24% la 20% şi scăderea TVA la carne, legume şi fructe de la 24% la 9%, precum şi diminuarea accizelor la carburanţi cu 16-20 de procente. Iată, aşadar, o serie de modificări pozitive ale legislaţiei fiscale care vor avea ca efect creşterea economică naţională, independenţa financiară a autorităţilor locale, şi, nu în ultimul rând, creşterea mult aşteptată a nivelului de trai şi a vieţii de zi cu zi a românilor.
			Domnul Iulian Vladu: "ANAF a găsit, în sfârşit, «duşmanii» economiei româneşti - bătrânele care vând urzici în piaţă!" Inspectorii ANAF au pornit războiul cu evaziunea fiscală. Nu este vorba despre marea evaziune, care înseamnă câteva zeci de procente din PIB-ul României, ci despre societăţi care au doi, trei lei nebătuţi în casă, despre bătrânele care vând urzici în piaţă sau despre o sticlă de băutură găsită în bucătărie, dar neînregistrată. ANAF a identificat, în sfârşit, marii duşmani ai economiei româneşti, duşmani care trebuie închişi, executaţi, amendaţi cu zeci de mii de lei, doar-doar vor pune definitiv lacătele şi îşi vor trimite acasă cei câţiva salariaţi care ţin în viaţă tot sistemul de pensii, salarii ale bugetarilor, sănătate sau educaţie. Pentru aceste succese, ANAF vrea laude şi lauri - a înfrânt! S-a luat de piept cu micii comercianţi, cu cei care oricum erau la limita subzistenţei, cu cei care au traversat criza economică şi au avut "neruşinarea" să supravieţuiască. Dacă atunci au reuşit să rămână în picioare, acum trebuie să-i dărâmăm, în concepţia excesivilor inspectori. ANAF nu numai că se umple de ridicol cu asemenea acţiuni îndreptate împotriva bătrânelor din pieţe şi a micilor comercianţi, dar reuşeşte să distrugă lucrul cel mai important într-o societate - iniţiativa privată. Aceşti mici comercianţi, care astăzi au devenit ţinte pentru nişte inspectori care nu au înţeles încă de ce îşi încasează salariile de la buget, reprezintă baza şi esenţa unei economii care se regenerează încet şi sigur, a unei economii care învaţă să trăiască pe propriile picioare, în ciuda unui Guvern socialist care o vrea aservită. Oamenii aceştia - umiliţi şi îngenuncheaţi de o instituţie a statului care caută recunoaştere publică cu orice preţ - muncesc, nu stau cu mâna întinsă la stat, nu au nevoie de ajutoarele sociale promise prin campanii de Victor Ponta şi PSD, ei şi-au luat viaţa în propriile mâini şi dau, nu iau de la statul român, care nici măcar nu are bunul-simţ să-i respecte.
			Domnul Laurenţiu Nistor: "Taxe mai mici, puse în aplicare mai devreme" Reducerea taxelor şi impozitelor prevăzute în Proiectul noului Cod fiscal poate contribui la efortul de a nu încuraja creşterea preţurilor, în contextul economic şi social-politic din Uniunea Europeană, care dă semne că din punct de vedere economic lucrurile se îndreaptă spre o situaţie foarte complicată. Este un fapt constatat şi cunoscut că taxa pe valoarea adăugată din România este una dintre cele mai mari din Uniunea Europeană şi cu certitudine va veni un moment când se va impune cu necesitate reducerea ei. În termeni concreţi, România are în prezent una dintre cele mai ridicate cote standard de TVA din UE, taxa fiind mai mare doar în Croaţia (25%), Danemarca (25%), Suedia (25%) şi Ungaria (27%). Săptămâna trecută BCR, Raiffeisen Bank şi UniCredit Ţiriac Bank şi-au îmbunătăţit prognozele de creştere economică pentru acest an, având ca motivaţie condiţiile macroeconomice favorabile. Majoritatea băncilor estimează un avans de 2,7-3% pentru 2015. Trebuie amintit că BCR avea anterior acestei revizuiri una dintre cele mai conservatoare prognoze pentru economia românească, majoritatea estimărilor analiştilor băncilor locale fiind peste nivelul de 2,2%. Tot săptămâna trecută, premierul Victor Ponta a anunţat că datele estimate pentru trimestrul I indică un excedent bugetar de 1,5 miliarde lei, în condiţiile în care construcţia bugetară prevedea un deficit de 6 miliarde lei, şi a adăugat că pentru România, ţară care vrea să se dezvolte, excedentul bugetar nu este neapărat un lucru bun. De aici şi hotărârea cu care Guvernul a decis ca legiferarea reformei fiscale să fie urgentată, astfel că la 1 ianuarie ar trebui să putem intra pe o direcţie clară, care să ne permită menţinerea cel puţin a ritmului actual de creştere economică şi îmbunătăţirea ritmului de creare de locuri de muncă. Proiectele Codului fiscal şi Codului de procedură fiscală au fost aprobate în şedinţa de Guvern şi va fi rândul Parlamentului să fie parte a acestui proces de reformă fiscală, de reconstrucţie şi dezvoltare a României. Datele statistice ale lunii ianuarie demonstrează că industria îşi regăseşte ritmul de producţie şi productivitatea, numărul locurilor de muncă este în creştere, iar salariile intră şi ele în normalitate, sectoarele cele mai bine plătite fiind cele din industrie şi construcţii. Acum economia românească are nevoie şi de reducerea TVA, în următoarele luni, pentru a mări potenţialul de creştere de la 3% la 4%, prin încurajarea consumului şi a investiţiilor. De asemenea, reducerea TVA va stimula crearea de noi locuri de muncă, va îmbunătăţi colectarea şi va reduce evaziunea fiscală. România trebuie să adopte stimuli fiscali pentru mărirea consumului şi, astfel, echilibrarea motoarelor cerere internă-cerere externă şi structura unei creşteri economice sustenabile.
			Domnul Liviu Laza-Matiuţa: "Trei impozite late majorate. Codul fiscal actualizat vine la pachet cu scumpiri" Impozitul pe terenuri (intravilan şi extravilan), impozitul pentru locuinţe şi cel pentru toate tipurile de autovehicule au fost majorate de Guvern începând cu anul viitor în proiectul actualizat al Codului fiscal, comparativ cu documentul anunţat în urmă cu o lună. Impozitul pe locuinţă creşte cu peste 6% Şi impozitul pentru locuinţe pregătit de Guvern pentru populaţie, începând cu anul viitor, a fost majorat în proiectul actualizat de Cod fiscal, comparativ cu documentul anunţat în urmă cu o lună, prin creşterea valorii impozabile în funcţie de care este calculată suma finală de plată. Noul document prevede creşteri de peste 6% ale valorii impozabile la toate categoriile de clădiri. Astfel, valoarea impozabilă pentru o clădire cu cadre din beton armat sau cu pereţi exteriori din cărămidă arsă a fost ridicată de la 935 lei/m2 la 995 lei/m2, pentru cele dotate cu instalaţii de apă, canalizare, electrice şi încălzire, şi de la 555 lei/m2 la 591 lei/m2 pentru cele fără astfel de instalaţii. Pentru clădirile cu pereţii exteriori din lemn sau piatră naturală, valoarea impozabilă a fost urcată de la 254 lei/m2 la 270 lei/m2, cu instalaţii, respectiv, de la 159 lei/m2 la 169 lei/m2, fără instalaţii, iar pentru clădire-anexă cu cadre din beton armat sau cu pereţii exteriori din cărămidă arsă a fost ridicată de la 159 lei/m2 la 169 lei/m2, respectiv de la 143 lei/m2 la 152 lei/m2. Şi clădirile-anexă cu pereţii exteriori din lemn sau din piatră naturală, valoarea impozabilă a fost ridicată de la 95 de lei/m2 la 101 lei/m2, respectiv de la 63 lei/m2 la 67 lei/m2. Conform legii, valoarea impozabilă a unei clădiri este determinată prin înmulţirea suprafeţei construite desfăşurate a acesteia, exprimată în metri pătraţi, cu valoarea impozabilă, exprimată în lei/metru pătrat, la care se adaugă un coeficient de ajustare în funcţie de zonă şi rangul localităţii de domiciliu. Şi impozitul pe maşini a fost majorat. Impozitul pe toate tipurile de autovehicule a fost majorat în proiectul actualizat de Cod fiscal, comparativ cu documentul anunţat în urmă cu o lună, prin creşterea sumelor fixe luate în calcul la stabilirea sumei finale de plată. Conform legii, impozitul pe mijlocul de transport este calculat în funcţie de capacitatea cilindrică a motorului, prin înmulţirea fiecărei grupe de 200 cm3 sau fracţiune din aceasta cu o sumă corespunzătoare. Această sumă a fost majorată acum, în noul proiect, pentru toate tipurile de autovehicule.
			Doamna Liliana Ciobanu: "Opriţi prigoana controalelor ANAF împotriva oamenilor de afaceri!" Avertizam în declaraţia politică de săptămâna trecută asupra unui fenomen extrem de periculos manifestat în ultima perioadă, respectiv batjocorirea oamenilor de afaceri autohtoni de către organismele de control fiscal. Iată că evenimentele de zilele trecute nu numai că mi-au dat dreptate, ci au dezvăluit noi dimensiuni, aproape incredibile, referitoare la prigoana declanşată de ANAF împotriva întreprinzătorilor români. Subliniez că este vorba despre români, deoarece în niciunul din cazurile flagrante prezentate în ultimele zile în presă nu au apărut situaţii de firme închise definitiv sau temporar, sau amendate drastic, cu sume fabuloase, care să aparţină companiilor multinaţionale sau firmelor cu capital majoritar străin. Calvarul oamenilor de afaceri români pare a fi interminabil. Din 2008 a venit criza, apoi au apărut executorii bancari, iar acum acţiunile în forţă ale ANAF, toate acestea fiind parcă acţiuni concertate pentru a descuraja orice iniţiativă privată din România. Oamenii sunt din ce în ce mai presaţi de evenimentele din ultimele zile, astfel încât nu e de mirare că mulţi dintre ei îşi doresc realmente moartea, iar unii dintre ei chiar recurg la suicid, precum recenta sinucidere a femeii de afaceri din Buzău. Vedeam zilele trecute o declaraţie cel puţin neinspirată a şefului ANAF, care spunea că ne plângem că nu sunt bani în spitale şi investiţii în şcoli, dar în acelaşi timp oamenii nu sunt de acord cu desanturile instituţiei. Acest domn ar trebui întrebat ce a făcut în ultimii ani cu adevăraţii mari evazionişti ai ţării, cum de s-a ajuns la sumele incredibile pe care le vedem cu toţii vehiculate în presă de la firmele care erau în plin proces de dezvoltare, în vremurile în care marea majoritate a firmelor din ţară erau în plină criză, cu şanse minime de ieşire din impas. Să mă ierte Dumnezeu, că suntem în preajma Săptămânii Patimilor din marele Post al Paştelui, dar asemenea aberaţii depăşesc orice închipuire. Este ridicol să spui că sume de genul 14 bani sau câţiva lei constituie mari cazuri dovedite de evaziune fiscală. Totuşi, este extrem de grav că asemenea firme au fost închise, pur şi simplu, pentru o datorie de cinci lei. Oare este mai bine să închizi o unitate comercială, în loc să iei alte măsuri, eventual şi preventive, dar să laşi firma în pace, pentru că ea era oricum plătitoare de taxe şi impozite la buget?! Şi, în plus, de acolo se hrăneau câteva guri ale familiilor angajaţilor, care-şi puteau trimite copiii la şcoală cu un sandvici pus pacheţel în fiecare zi... De aici, probabil, rezultă marile fraude şi găurile imense din bugetul de stat? Să fim serioşi! Nu se îmbogăţeşte statul închizând câteva societăţi comerciale cu doi, trei angajaţi şi cu un rulaj la limita supravieţuirii. Poate ar trebui întrebată conducerea ANAF câţi din cei din sistem care au greşit, prin deciziile luate împotriva oamenilor de afaceri, au plătit vreodată pentru faptele lor. Evident că nu vom avea un răspuns. Consider, de asemenea, că este complet deplasat să îţi închipui că un agent economic care a fost depistat cu o diferenţă de 10 lei între bonuri şi banii din casă a făcut-o intenţionat, în scopul de a lăsa bugetul de stat fără contribuţia datorată acelor 10 lei, în condiţiile în care acelaşi agent economic plăteşte regulat contribuţii mult mai mari la buget. O astfel de luptă deplasată "împotriva evaziunii fiscale" nu are niciun efect benefic, ci din contră. Dacă judecăm după regula impunerii oarbe, fără a analiza în niciun fel posibilele erori materiale sau umane care au dus la acele diferenţe de câţiva bani, atunci poate ar trebui închise toate firmele din România, deoarece nu cred că există nici măcar una în deplină legalitate. Din nefericire, prigoana inspectorilor de control este focusată tocmai pe acei producători care acum, în preajma Paştelui, pot obţine cel mai mare profit din întreg anul. Spre exemplu, sunt controlaţi toţi pescarii de Buna Vestire, când se ştie că tot românul mănâncă peşte în dezlegarea ortodoxă, iar în aceste zile, înainte de marea sărbătoare, sunt luaţi la puricat comercianţii de miei, cozonaci, prăjituri şi pască, precum şi unităţile hoteliere şi restaurantele cu vad turistic. În aceste condiţii, nu este de mirare că hotelierii de pe litoralul românesc au ameninţat chiar cu boicotarea debutului sezonului estival programat pentru weekend-ul de 1 mai, tot pe motivul controalelor haotice şi a sancţiunilor drastice şi neconforme cu realitatea luate de controlorii fiscali. O asemenea decizie ar arunca într-un haos generalizat turismul românesc, care oricum nu stă pe roze, şi, implicit, ar avea efecte dezastruoase asupra economiei naţionale. Cred că era mult mai interesant dacă şeful ANAF, acelaşi domn Diaconu, ar fi elaborat şi prezentat opiniei publice raportul promis în urmă cu doua săptămâni despre recuperarea/valorificarea bunurilor confiscate cu sentinţe definitive, precum şi să explice de ce ANAF valorifică doar 10% din aceste bunuri. "Bătălia împotriva evaziunii fiscale" nu trebuie măsurată în închideri de buticuri şi alte mici chioşcuri din colţul străzii pentru câţiva leuţi, ci în depistarea marilor evazionişti, acei afacerişti veroşi care prejudiciază statul de 25 de ani şi au prosperat nejustificat de pe urma acestor activităţi oneroase.
			Domnul Liviu Harbuz: "PSD este un partid modern, european, dedicat binelui public" A trecut vremea, sper şi cred, când omul politic era un animal social dedicat doar interesului personal. Lumea se schimbă, a evoluat şi politicianul, oricare ar fi apartenenţa sa, iar influenţa ţărilor dezvoltate, cu sute de ani de experienţă democratică, şi-a pus amprenta şi pe mediul politic românesc. A crede altfel este ca şi cum am accepta că se mai pleacă la vânătoare din peşteră, cu arc şi săgeată în tolbă pentru a dobândi prada cea mai mare, bucata cea mai grasă. Forţat, plastic, aşa cum le place unora dintre politicienii din opoziţie să se exprime, se poate rezuma cinismul celor care fac din politici de dreapta norme de constrângere faţă de cei care au dreptul la alte manifestări decât cele atavice. Aceşti oameni, mai puţin vânători, mai puţin rezistenţi, mai puţin dotaţi şi adaptaţi la criteriile economiei de piaţă, au nevoie de protecţia legii, de un mediu în care să-şi poată manifesta liberi alte opţiuni, preocupări şi calităţi. Transparenţa actului legislativ de care suntem responsabili asigură drepturi egale, acces liber la educaţie şi sănătate, la un mod de viaţă în care libertatea individuală să nu intre în contradicţie cu binele public. Argumentaţia de mai sus nu face altceva decât să rezume principiile social democraţiei, politică de stânga în care dezvoltarea economiei ce asigură resursele să nu blocheze sau să anuleze, aşa cum s-a întâmplat în guvernarea de tristă amintire a PDL, înghiţit acum de aşa-zisul PNL, dreptul la viaţă decentă tuturor cetăţenilor României. Cine mai asociază, în 2015, PSD sau lideri ai partidului cu regimul comunist ori neo, cripto este ori un individ depăşit, un ignorant în sens academic, ori un jalnic manipulator. Dacă îţi pasă de semeni, ai resurse şi pârghii democratice să faci bine, să contribui la bunăstarea concetăţenilor, dezvoltarea ţării şi progres, nu te poţi chema comunist. Altfel, oricare ţară europeană în care social democraţia participă la actul legislativ sau la guvernare ar putea primi aceeaşi etichetă. Asumarea doctrinei PSD înseamnă să participi, din valorile dobândite de tine să poţi crea, împreună cu cei care-ţi împărtăşesc idealurile, sub protecţia legii, cu respect faţă de drepturile individuale şi normele democratice, sistemul economic şi social în care cetăţenii să se simtă liberi, ocrotiţi, preţuiţi şi răsplătiţi corect pentru munca şi aportul lor la dezvoltarea ţării. Ceea ce vor acum cei care fac apologia politicilor de dreapta s-a simţit acut, sub regimul de dreapta al PDL, de milioane de români: suferinţă, lipsuri, umilinţe, neîncredere, lipsă de speranţă. Guvernul Ponta a făcut gesturile reparatorii necesare, a pansat rănile provocate de politica de dreapta, a returnat drepturile salariale, pe cele ale pensionarilor, a redeschis spitale şi şcoli, dar a fost un preţ mult prea mare şi greu de plătit. Accidentele istorice, ca cel mai sus pomenit, nu pot fi scuzate, ar trebui asumate responsabil de cei care se ascund acum sub noua siglă a PNL. Să te naşti din falimentul unor idei politice, să aduni resturile ideologice ale unor pigmei politici, să faci afirmaţii sau promisiuni care frizează amnezia politică este un gest de cinism politic de neînţeles şi, prin asta, de neacceptat. Evidenţa creşterii economice constante, înregistrate de guvernarea Ponta, este apreciată de ţările europene, mai puţin de opoziţie. Banii returnaţi bugetarilor şi pensionarilor se simt în fiecare casă, în fiecare familie, mai puţin de către opoziţie. Legi europene, transparente şi eficiente, propuse şi susţinute de PSD dau mobilitate şi dinamism economiei, apără drepturile cetăţenilor, asigură transparenţa actului legislativ şi de guvernare, blochează sistemele corupţiei şi pe cei corupţi, dar toate acestea nu se văd şi nici nu se recunosc de opoziţie. Fără proiecte viabile - măcinată din interior de caractere şi personalităţi pentru care interesul personal primează, cu trista şi greaua povară a eşecurilor guvernărilor la al căror dezastru a contribuit - opoziţia dă doar replici, se formalizează de procente şi cuvinte, stă cu un pas în urma PSD, ca acel vânător pentru care doar bucata cea mai grasă de vânat contează. Daţi de gol ca acel rege gol, membrii actualei opoziţii se acoperă de ridicol. Formule elegante ca legea lobby-ului şi principii enunţate cu emfază ca şi cum nu tot ei le-ar fi contestat cu ceva ani în urmă nu pot ascunde interesul mărunt, interesul personal, supravieţuirea prin trafic de influenţă şi cinism ce motivează mulţi dintre membrii opoziţiei. Cei care au bune intenţii, cultura şi educaţia, bunele intenţii şi calitatea de om politic dedicat cetăţenilor şi ţării sunt aşteptaţi să facă o opoziţie constructivă, argumentată, pentru a fi respectaţi şi de alegătorii lor, dar şi de membrii PSD.
			Domnul Liviu Harbuz: "Reforma politică din PSD este semnalul reformei sociale" Guvernarea Ponta a demonstrat că Partidul Social Democrat este un partid modern, european, o organizaţie construită şi dezvoltată cu viziune şi responsabilitate. Social-democraţia nu este doar o platformă politică, este asumarea responsabilă, nu doar de către oamenii politici, a unei atitudini, a unor norme de conduită, a unui mod de viaţă, chiar. Am învăţat aceste lucruri şi din legătura specială pe care o am cu miile de alegători pe care îi reprezint şi care, trăind şi muncind din greu în satele Colegiului 3 din Neamţ, îmi transmit cu simplitate, înţelepciune şi încredere dorinţele lor, modul lor trainic şi asumat de a face faţă încercărilor vieţii. Ei sunt optimişti, solidari, generoşi, consecvenţi, calităţi ce dau rezistenţă oricărui proiect. La baza acestei atitudini stă credinţa, care, pe noi oamenii politici, noi, social-democraţii, ne-a ajutat să realizăm ceea ce şi-au dorit românii după grelele încercări la care au fost supuşi de politica pedelistă şi traianbăsistă. Implicarea este definitorie pentru reforma din PSD: informaţiile ajung la fiecare cetăţean, la fiecare membru al PSD, analiza este făcută de fiecare după surse şi resurse, iar atitudinea, decizia, participarea şi implicarea vor atrage rezultatul, succesul dorit de fiecare, deci de toţi membrii societăţii. A fi implicat înseamnă să înţelegi şi să susţii, să dai viaţă celor mai îndrăzneţe planuri, să fii solidar cu cei care au aceleaşi ţeluri ca şi tine. De aici vine puterea, succesul, mulţumirea pentru binele tău şi cel colectiv. Participarea atrage succesul unui proiect, fie el personal, al comunităţii ori un proiect de ţară. În deplină concordanţă cu dorinţa firească de a trăi bine azi şi aici, românii vor realiza importanţa rolului fiecăruia, valoarea micilor sau marilor succese personale traduse la nivel social prin succesul României. A te dedica, a face parte dintr-un sistem, organizaţie, a susţine proiectele partidului, ale Guvernului, a fi în acord cu propriile opţiuni şi cu cele ale PSD, a fi social-democrat nu are nimic de a face cu nostalgii, cu defecte ale istoriei. A fi idealist, dar raţional, a face planuri şi proiecte, a participa solidar la binele comunităţii sunt norme după care s-au reconstruit democraţiile europene la al căror nivel de trai şi civilizaţie tinde orice român. Responsabilitatea se construieşte cu şi din iubire. Faci ceea ce trebuie, ceea ce este legal, ceea ce se aşteaptă de la tine, deoarece îţi pasă. Avem nişte obligaţii morale, sociale, nu aplicăm, aşa cum sugerează unii politicieni de dreapta, legea junglei, nici precepte defecte de genul "după noi, potopul!". Cea mai dureroasă şi apropiată probă a lipsei de responsabilitate o reprezintă efectele guvernării pedeliste, a presiunilor făcute de Traian Băsescu pentru ca milioane de români să treacă prin încercări nepermise de niciun stat european civilizat. Statul, politicienii, sistemul democratic au rolul de a proteja, apăra şi stimula cetăţenii, nu de a-i sacrifica de dragul unor false interese. Responsabilitatea presupune un acut simţ al realităţii, nu exclude entuziasmul, dăruirea, asumarea unor reguli şi norme. Dar de aici şi până la a aservi un întreg sistem şi a-i sacrifica pe oameni este cale lungă, ce frizează anomalii chiar şi de comportament. Integritatea şi credibilitatea dau stabilitate oricărei construcţii, îndeosebi unui proiect de ţară. Nu deţinem nici monopolul corectitudinii, nici al moralităţii, dar nu trebuie să facem penitenţă pentru cei care au dovedit că slăbiciuni personale pot pune în pericol oameni, proiecte, întregul sistem social. Corupţia nu este apanajul unuia sau altuia dintre partide, organizaţii, instituţii, nu facem concurs naţional numărând victime sau vinovaţi, trebuie să avem onestitatea de a ne delimita faţă de cei care s-au dedat la fapte penale dovedite, să păstrăm valorile social-democraţiei şi să le pliem la curentul european consacrat. Dezvoltarea economiei pe criterii liberale, protecţie socială şi susţinere pentru categorii defavorizate fac din PSD şi aliaţii săi cu adevărat liberali - dovadă fiind guvernarea Tăriceanu, consecventa susţinere a UNPR, condus de domnul Oprea, şi a PC, sub girul domnului Daniel Constantin - un partid mare, puternic, susţinut şi apreciat. Integritatea oamenilor care s-au unit sub stindardul social-democraţiei dă credibilitatea proiectelor, ţintelor, planurilor pe care le propunem românilor. Nimic nu se poate construi fără iubire, cea faţă de oameni şi ţară, cea pe care o punem pavăză în faţa cinismului, a veleitarismului celor care încă mai cred că a face politică înseamnă să dicteze, să domine, să mintă, să manipuleze, să nu aibă şi să nu respecte principii. Reforma politică din PSD este semnalul reformei sociale în care fiecare se implică, participă cu responsabilitate, liantul efortului colectiv fiind solidaritatea.
			Domnul Liviu Harbuz: "Reducerea TVA se va dovedi, în ultimă instanţă, şi o formă de patriotism" Noi, social-democraţii, am promis românilor o viaţă mai bună, un trai civilizat şi decent. Pârghiile economico-financiare propuse de Guvernul Ponta sunt eficiente şi stabile, în concordanţă cu politicile europene. Românii au decenţă şi inteligenţă, nu aşteaptă pomeni sau acte de binefacere. Milioanele de români care au ales calea dură a străinătăţii pot depune mărturie că legea cererii şi ofertei, puterea de cumpărare şi consumul direct, zilnic reprezintă factorii care dinamizează economia, creează şi dau stabilitate locurilor de muncă şi susţin prin taxe şi impozite investiţiile şi buna funcţionare a instituţiilor statului puse în slujba cetăţeanului. Noi, pesediştii, am făcut strategii şi proiecte, un program de guvernare şi proiecte legislative de natură să asigure succesul acestor strategii, împlinirea acestor deziderate. Una dintre cele mai importante şi aşteptate măsuri o reprezintă reducerea TVA. Este suficient să ne întrebăm de ce este plină piaţa din România de fructe şi legume din import, de ce laptele şi produsele lactate ori carnea şi produsele din carne au în proporţie covârşitoare provenienţă străină, ca să ne dăm seama că măsura reducerii TVA este una imperativă. După ani grei de sărăcie şi umilinţe impuse de regimul băsist, Guvernul Ponta a reuşit să returneze banii aşteptaţi de pensionari şi bugetari, dar legile economiei de piaţă cer şi reguli financiare care să conserve aceste venituri şi să dezvolte ramurile industriei alimentare, în mod special. Asociaţiile profesionale, fermieri, producători şi procesatori şi-au unit interesele şi au cerut, la unison, reducerea TVA la produsele alimentare de bază. În situaţia în care industria alimentară şi comerţul cu produse alimentare reprezintă 60% din economia românească, una dintre condiţiile relansării şi dezvoltării acestor domenii o reprezintă un nivel crescut al consumului, respectiv preţuri scăzute la produsele de pe raft. Stimularea şi dezvoltarea producţiei de carne şi preparate din carne, lapte şi preparate din lapte, fructe şi legume ori derivate din procesarea lor vor conduce la crearea de noi locuri de muncă, vor mări consumul şi prin aceasta vor asigura o mai bună stare de sănătate românilor. Pe întreg lanţul, de la producător, procesator, comerciant şi până la consumator, nivelul scăzut al TVA va atrage beneficii care vor fi vizibile în dezvoltarea sectorului de producţie agricolă, a unui sistem de industrializare şi prelucrare cu rata înaltă de eficienţă, va reduce importurile, prin oferta autohtonă bogată, variată şi înalt calitativă. Scăderea TVA este o necesitate impusă de reguli economice, de cerinţe sociale şi de realizările guvernării Ponta, excedentul înregistrat în primul trimestru al acestui an creând premise pentru aplicarea de noi măsuri de relaxare fiscală şi dezvoltare economică. TVA redus la 20% ori o scădere de până la 9% a TVA la produsele alimentare de bază vor stimula producţia de alimente autohtone, vor contribui la dezvoltarea şi promovarea industriei alimentare şi a produselor româneşti şi vor creşte balanţa economică, astfel încât să putem vorbi despre exportul produselor româneşti cu valoare tradiţională şi valutară. Primul şi cel mai evident efect va fi cel al reducerii preţului alimentelor la raft, lucru dorit şi aşteptat de milioane de români debusolaţi fie şi numai de etichetele în limbi străine de pe merele, cartofii, laptele sau brânza de pe raft, mod greşit de a ne considera europeni numai prin consum şi felul în care susţinem economia altor state. Reducerea TVA se va dovedi, în ultimă instanţă, şi o formă de patriotism.
			Domnul Liviu Harbuz: "Justiţie până la capăt, dar fără ură şi părtinire" Corupţia a luat forme halucinante, de la dimensiunea relaţiilor de tip mafiot, întreţinute de lideri ai unor companii sau concerne multinaţionale, până la valoarea sumelor vehiculate în traficul de influenţă ce a cangrenat şi parazitat instituţii şi oameni. Miliarde de euro luate prin rapt, jaful care a stors avuţia ţării prin mafia transpartinică a lui Băsescu, sunt prejudicii la vedere, cuantificabile în şcolile, spitalele, drumurile care nu s-au mai făcut, în locurile de muncă ce nu s-au mai creat. Un prejudiciu la fel de mare, mai greu de măsurat, dar vizibil în relaţiile dintre oameni, între cetăţean şi instituţiile statului este neîncrederea, suspiciunea, ura şi dezbinarea care macină societatea sub presiunea corupţiei şi a parveniţilor, îmbogăţiţilor prin rapt. Ei reprezintă multiplicarea lui Ceauşescu. L-am omorât pe Ceauşescu, dar astăzi avem mai mulţi de Ceauşescu. Ceauşescu a înfometat poporul pentru a plăti datoriile externe ale României, dar astăzi asistăm sideraţi la înfometarea poporului de către parveniţii aroganţi. Dacă l-am omorât pe Ceauşescu, am crezut că am distrus un sistem, că putem reveni la normalitate, la încredere, speranţă şi viaţă demnă. Nu ne este permis, încă, atât timp cât lupta împotriva corupţiei tinde să acapareze interesul public, tinde să devină factor destabilizator. Actul de justiţie nu poate fi suficient şi nici nu ne vor ţine de foame anii de puşcărie primiţi de aceşti infractori. Recuperarea prejudiciilor, actul de justiţie dus până la capăt va fi proba finală că lupta anticorupţie însănătoşeşte societatea şi relaţia dintre semeni. Înşelătoria, minciuna, frauda, traficul de influenţă sau mita nu trebuie lăsate să ajungă de la parveniţii acestor vremuri în modul de viaţă al românilor. Mă aştept ca, mai ales, tânăra generaţie să respingă şi să condamne astfel de derapaje şi pe exponenţii acestei categorii de parveniţi şi corupţi. Mă aştept ca, mai ales, instituţiile statului şi persoanele cu autoritate publică să redevină factori de echilibru, modele de eficienţă şi stabilitate. Lupta anticorupţie nu trebuie să afecteze piaţa muncii, să destabilizeze mecanismele economice, să creeze haos, în care să se insinueze multinaţionale din alte ţări. Nu trebuie să înlocuim corupţii noştri cu corupţii lor. Mă aştept ca fiecare dintre noi să contribuie la curăţenia morală de care are nevoie acest popor pentru a renaşte şi reclădi, ca ceea ce numim conştiinţă publică să fie cuantificat prin fiecare gest simplu, sincer şi curat, prin legătura specială dintre semeni, prin implicare şi participare. Mă aştept la o redefinire şi trăire a iubirii de neam şi ţară, fără ură şi părtinire.
			Doamna Lucreţia Roşca: "Nevoia creşterii reprezentării femeilor în politica românească" Organizaţia de femei a PSD a intrat, de la sfârşitul săptămânii trecute, într-o perioadă de tranziţie, odată cu desemnarea doamnei europarlamentar Viorica Dăncilă în funcţia de preşedinte interimar al OFSD. Modificarea a survenit în urma alegerii doamnei Rovana Plumb, fost preşedinte, în înalta demnitate de preşedinte al Consiliului Naţional al PSD. Viorica Dăncilă va asigura astfel interimatul femeilor social-democrate până la Conferinţa Naţională de alegeri a OFSD, programată a se desfăşura în luna octombrie a.c., înainte de congresul formaţiunii. În numele femeilor din PSD, cred că trebuie să-i mulţumim public Rovanei Plumb pentru activitatea susţinută din fruntea OFSD din ultimii zece ani, timp în care s-a construit cea mai puternică organizaţie de femei din România şi a treia organizaţie politică de femei la nivel european. Începând cu anul 2005, deciziile politice şi sociale ale OFSD au urmărit constant consolidarea statutului româncelor din ţara noastră, totul culminând cu Pactul pentru demnitatea femeii, document elaborat recent, care îşi propune reconsiderarea poziţiei femeilor în viaţa familială, profesională şi socială. Nutresc, de asemenea, speranţa că preşedintele interimar al OFSD va continua politicile publice derulate în ultimii ani, va dinamiza organizaţia şi va completa proiectele pozitive de până acum cu practicile europene în materie, evident armonizate cu realităţile şi particularităţile societăţii româneşti şi ale statutului distinct al femeilor românce. Locul unde se iau cele mai importante decizii care afectează viaţa femeilor este, cu siguranţă, scena politică. În acest context, participarea noastră, a femeilor, la cel mai ridicat nivel decizional, a devenit o necesitate imperativă, cu atât mai mult cu cât ultrareprezentarea bărbaţilor în poziţiile de vârf are ca efect minimalizarea adevăratelor probleme ale româncelor. Într-o democraţie autentică, femeile participă în număr mare la luarea deciziilor. Se afirmă deseori că România mai are de parcurs ceva timp până la instaurarea unei democraţii autentice, însă la fel de adevărat este faptul că suntem deficitare în ceea ce priveşte coeziunea şi solidaritatea. În mod evident, femeile aşteaptă o schimbare din partea societăţii în ceea ce priveşte respectarea drepturilor lor şi rezolvarea problemelor pe care le au. Aceste schimbări nu pot avea însă loc fără existenţa unei participări echilibrate a femeilor şi bărbaţilor în politică. Deşi reprezintă 51% din populaţia României, femeile sunt reprezentate în politică doar în procent încă foarte redus. Cred că încă nu am depăşit meteahna păguboasă conform căreia, din nefericire, se spune că, în general, femeile nu votează femei. Motivarea acestei atitudini este aceea că femeile din politica postdecembristă de până acum nu au făcut suficient pentru a promova interesele generale ale femeilor. S-a întâmplat acest lucru şi din cauza numărului redus al femeilor din politică, pentru că, în final, totul se reduce la vot, iar o reprezentare de doar circa 10%, aşa cum au fost reprezentate până acum femeile în politica românească, nu asigură promovarea unei idei, oricât de generoasă ar fi aceea. Consider că inclusiv colegii noştri bărbaţi au conştientizat în ultima perioadă rolul extrem de pozitiv al OFSD, o organizaţie vie, constructivă, axată spre rezolvarea problemelor care le preocupă pe românce. Îmi exprim speranţa că PSD va continua să îşi menţină statutul de partid deschis competiţiei, iar femeile merită un plus în ceea ce priveşte reprezentarea în politică şi administraţie, potrivit competenţelor şi pregătirii deţinute de candidatele noastre. Pentru realizarea acestui deziderat, avem însă nevoie de o coeziune sporită referitor la impunerea profesională a femeilor în politică, mai ales a celor care şi-au demonstrat cu deosebire calităţile de lider în societate şi în comunităţile în care activează. Din experienţa OFSD de până acum, rezultă că o proporţie covârşitoare din doamnele care au intrat în PSD au făcut acest lucru din cu totul alte motive decât cele consacrate de bărbaţi. Fără să generalizez, trebuie să subliniem că majoritatea absolută a reprezentantelor noastre din politică au ales acest drum din considerentele realizării unor proiecte personale, sociale sau politice, şi, de asemenea, din dorinţa de a se implica în activităţi sociale şi familiale care să genereze politici publice şi guvernamentale eligibile spre a fi puse în aplicare, îndeosebi în folosul vieţii familiei şi copiilor. Nu în ultimul rând, este de apreciat faptul că o proporţie covârşitoare a femeilor care au ales să facă politică în PSD s-au înscris în partid din poziţii realizate profesional şi familial, cu o experienţă de viaţă şi carieră demonstrate anterior intrării în politică, şi cu dorinţa de a împărtăşi din realizările lor anterioare, de a le transforma în politici publice favorabile dezvoltării statutului femeii în societatea românească. Iată, aşadar, premise notabile pentru a ne dori o mai mare reprezentare a femeilor în politica românească la vârf, iar reuşita unui asemenea demers ambiţios ţine în mare măsură de noi şi de modul în care vom şti să ne impunem în această societate încă dominată de bărbaţi. Este vital, în opinia mea, să schimbăm paradigma prezentului, respectiv a reprezentării nesemnificative a femeilor în politică. Cred că sunt în asentimentul colegilor noştri bărbaţi că o schimbare de optică în această idee, respectiv modificarea proporţiei prezenţei femeilor în politica românească, nu trebuie văzută ca o ameninţare, ci ca o evoluţie firească a societăţii şi a clasei politice, de care avem nevoie cu toţii, deopotrivă femei şi bărbaţi.
			Doamna Maria Grecea: În data de 29 decembrie 2014, Ordonanţa de urgenţă nr.77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc a fost modificată prin O.U.G. nr. 92/2014 şi publicată în Monitorul Oficial la data de 30 decembrie 2014. Practic, ordonanţa semnată de Victor Ponta, Gabriel Oprea şi Darius Vâlcov la presiunile numitei Cristinela Odeta Nestor, a reprezentat o adevărată binefacere pentru Loteria Română şi pentru societatea parteneră - Novomatic. Reamintesc faptul că întregul conţinut al O.U.G. nr. 92/2014 este identic cu cel al PL-x 204/2014, proiect respins cu o majoritate covârşitoare de către plenul Camerei Deputaţilor în luna februarie 2015. Este evident că decizia ca modificările să fie operate prin ordonanţă de urgenţă a survenit în momentul în care cei în cauză şi-au dat seama că există o mare posibilitate ca respectivele măsuri legislative să fie respinse. Astfel, s-a dorit includerea aparatelor de videoloterie într-o categorie cu un regim fiscal mult mai favorabil decât cel aplicat aparatelor de tip slot-machine. Referitor la încadrarea acestor echipamente pentru jocuri de noroc în clase diferite, Consiliul Concurenţei a arătat, prin adresa nr. 12827 din 28 octombrie 2014, înaintată Parlamentului României, că în anul 2006, prin Decizia nr. 134, Consiliul a constatat faptul că videoloteria este joc de noroc de tip slot-machine (deci identic) şi se desfăşoară pe o piaţă concurenţială pe care sunt prezente ambele tipuri de joc. În consecinţă, ar fi trebuit ca şi pentru acest joc să se plătească taxele prevăzute pentru slot-machine, acest aspect fiind clarificat şi prin Decizia Consiliului nr.53/2013. Astfel, este evident că modificarea legislativă operată prin intermediul O.U.G. nr. 92/2014 duce la aplicarea unui tratament fiscal preferenţial pentru Loteria Română, ceea ce creează o discriminare, de natură să distorsioneze concurenţa. Mai mult decât atât, prin ultimele modificări ale O.U.G. nr. 92/2014, adoptate de Senat, se încadrează jocurile de tip videoloterie ca jocuri loto (şi nu loto online) în scopul reducerii şi mai mult a taxării. Dacă prin textul iniţial al ordonanţei de urgenţă jocurile de tip videoloterie au fost încadrate în categoria jocurilor loto la distanţă, în scopul unei taxări preferenţiale, prin acest amendament se intenţionează să ducă şi mai aproape de zero această taxare. Astfel, prin încadrarea jocurilor de tip videoloterie ca jocuri loto (şi nu loto la distanţă) nu se mai aplică o taxă de 16% din încasări, ci o taxă fixă pe care Loteria Română o plăteşte oricum pentru autorizarea obiectului ei principal de activitate - jocuri loto tip "6 din 49". Aşa cum am arătat şi prin sesizarea pe care am înaintat-o instituţiei Avocatul Popoului, ordonanţa are un vădit caracter neconstituţional, încălcând, printre altele, dreptul la proprietate. Astfel, firmele care nu îndeplinesc condiţiile noii reglementări (minimum 100 de aparate) sunt obligate ca la încheierea activităţii să îşi distrugă echipamentele, fără a avea posibilitatea să le vândă şi să-şi recupereze o parte din bani (vânzarea acestora presupune deţinerea licenţei, iar posesia aparatelor se sancţionează cu închisoarea). Intenţia numitei Odeta Nestor şi a grupului de influenţă pe care aceasta îl reprezintă este aceea de a face să dispară orice fel de jocuri de noroc aparţinând celor care sunt scoşi cu forţa de pe piaţă, pentru ca nu cumva, în câţiva ani, aceştia să dorească să revină. Unul din efectele acestei reforme legislative va fi dispariţia de pe piaţă a operatorilor mici, care nu vor face faţă concurenţei. Astfel, dacă luăm în calcul şi necolectarea unor taxe pentru aparatele de videoloterie, bugetul de stat va suferi pierderi, şi nicidecum o creştere a veniturilor din acest sector. Totodată, aş pune în discuţie oportunitatea ocupării de către numita Odeta Nestor a funcţiei de preşedinte al Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc, având în vedere că a lucrat pentru firma Monte Calm Imob, companie ce îşi desfăşoară activitatea în domeniul jocurilor de noroc (Bingo Metropolis şi Cazino Metropolis), iar ulterior a avut calitatea de angajat al Loteriei Române (companie care este evident favorizată de măsurile propuse) ca director la Direcţia financiar-contabilă. În ceea ce priveşte combaterea ludomaniei, aceasta rămâne doar un pretext pentru ca Odeta Nestor şi Victor-Viorel Ponta să impună nişte măsuri care sunt de natură a favoriza grupul de interese format în jurul societăţii Novomatic. Plasarea echipamentelor în agenţiile Loteriei este la fel de nocivă ca plasarea acestora în baruri, deoarece în agenţii acestea sunt poziţionate la vedere, pe când în baruri se regăsesc în spaţii delimite şi în care nu sunt vizibile. Sper că votul din Camera Deputaţilor va fi unul de respingere a unui astfel de act normativ cu prevederi abuzive, neconstituţionale şi anticoncurenţiale, al cărui unic scop este de a favoriza o anumită societate, probabil pentru a se achita o mai veche datorie a PSD.
			Domnul Mihai-Aurel Donţu: "Codul silvic în varianta Guvernului Ponta nu a fost promulgat" Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, a solicitat Parlamentului reexaminarea Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.46/2008 - Codul silvic, care a fost adoptat de Camera Deputaţilor în data de 25 februarie a.c., şi care nu a fost girat la momentul votului nici de către parlamentarii Partidului Naţional Liberal, din aceleaşi motive obiective pe care le-am susţinut şi noi pe toată perioada dezbaterilor, fără a găsi însă nicio înţelegere a problemelor semnalate în tabăra colegilor de la putere. Semnalele de alarmă pe care noi, liberalii, le-am tras atunci în privinţa atât a lacunelor acestui nou Cod silvic, cât şi a reglementărilor propuse de PSD, care au un caracter discriminatoriu şi netransparent, au rămas, bineînţeles, fără ecou pentru Guvernul Ponta, care nu mai vede, nu mai aude şi nici nu-l mai interesează altceva decât propria ogradă politică în care sună bine doar ideile PSD-iste şi interesul de partid. În condiţiile în care defrişările ilegale au ajuns nu numai cicatrici oribile în peisajele de basm ale României (implicit şi ale judeţului Braşov, unul dintre cele mai împădurite judeţe din ţară), ci şi un real atac la siguranţa naţională - având în vedere faptul că, în ultimii 20 de ani, peste 80 de milioane de metri cubi de copaci au fost tăiaţi în mod ilegal, provocând o daună totală de cinci miliarde de euro -, România are urgentă nevoie de un nou Cod silvic, dar, evident, de unul care să respecte întocmai normele europene, şi nu doar de o simulare nereuşită. Mai mult decât atât, în legea susţinută de PSD, în loc să se dea drept de preempţiune agenţilor economici din industria de prelucrare a lemnului şi un sprijin real pentru proprietari, Preşedintele României precizează foarte limpede în cererea de reexaminare trimisă Parlamentului că unul dintre motivele retrimiterii Legii pentru modificarea şi completarea Codului silvic se referă la faptul că "unele dintre intervenţiile legislative adoptate în cuprinsul acestei legi sunt de natură să limiteze activitatea operatorilor economici şi să aibă un impact nedorit asupra mediului concurenţial şi, implicit, asupra economiei, creând premisa legislativă a unui tratament juridic discriminator". Astfel, introducerea unei limitări arbitrare în activitatea operatorilor economici, care ar genera dezavantaje pentru unii şi avantaje pentru alţii, ar putea avea impact negativ asupra mediului concurenţial şi ar putea atrage posibilitatea de a fi invocată încălcarea obligaţiilor asumate de statul român în calitate de stat membru al Uniunii Europene. De asemenea, prevederile art. I pct. 29 din legea susţinută şi votată de către PSD şi aliaţii săi, respectiv completarea art. 20 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic cu un alineat nou, alin. ( 11), prin care se instituie obligativitatea întocmirii amenajamentelor silvice doar pentru proprietăţile de fond forestier mai mari de 10 ha, constituie o premisă a unei măsuri legislative discriminatorii între diferite categorii de proprietari. Noi, liberalii, credem cu tărie că România are nevoie de reglementări clare şi cât mai drastice în domeniul silvic, în care să fie protejate cu adevărat pădurile ţării, ţinând cont de faptul că putem vorbi deja de un jaf la scară naţională al pădurilor în perioada postdecembristă, nemaiîntâlnit în nicio altă ţară europeană, jaf care are şi consecinţe extrem de grave, afectând pe termen lung atât mediul şi calitatea aerului, dar, din păcate, şi speranţa de viaţă a românilor.
			Domnul Mihai Lupu: "Un semnal de alarmă pentru guvernanţi în privinţa tergiversării acordării voucherelor de vacanţă" Astăzi, 31 martie, ar fi trebuit să fie prima zi pentru emiterea în sistem online a voucherelor de vacanţă. Pe site-urile instituţiilor specializate, în speţă al Agenţiei Naţionale pentru Turism, bate vântul, sistemul este "în construcţie", în timp ce, în Parlament, PSD îngreunează dezbaterea şi finalizarea acestui proiect normativ vital pentru relansarea industriei româneşti de turism. În calitatea mea de deputat de Constanţa, nu pot să accept cum o iniţiativă lăudabilă a ajuns să fie transformată într-o nouă minge de ping-pong între Guvern şi Parlamentul României. Astfel, conform Federaţiei Patronatelor din Turismul Românesc, dacă doar 5% dintre cei care au dreptul să primească vouchere de vacanţă le-ar fi primit de la 1 ianuarie, aşa cum prevedea iniţial legea, am putea vorbi pentru acest an de 178 de milioane de euro care intră în circuitul economic. Ţinând cont că 30% dintre români îşi iau vacanţe în sistem early booking, achiziţionându-le în perioada ianuarie-martie, pentru a putea profita de reducerile din această perioadă, industria turismului a pierdut, din calculele preliminare, în jur de 50 de milioane de euro, bani care nu au fost încasaţi pentru că, în mod ilegal, legea voucherelor nu se aplică încă. Mai mult, actul normativ nu se aplică nici măcar conform noului termen dezbătut în comisiile parlamentare din Camera Deputaţilor - termenul de 31 martie, ceea ce mă face să declar, cu amărăciune, că anul turistic 2015 este pierdut şi că sunt şanse minime ca românii să poată beneficia în această vară sau chiar la iarnă de voucherele de vacanţă. Ce s-a întâmplat cu acest act normativ plimbat prin sertare? De ce el nu a fost pus în aplicare aşa cum prevedea Legea nr.94/2014 pentru aprobarea O.UG. nr. 8/2009 privind acordarea tichetelor de vacanţă? Sunt răspunsuri pe care Partidul Naţional Liberal şi subsemnatul, în calitate de deputat, le solicit colegilor care deţin majoritatea parlamentară şi în a cărei putere stă implementarea sistemului prin care românii să beneficieze de voucherele de vacanţă aferente anului 2015. Solicit Guvernului României să dispună de urgenţă sumele necesare funcţionării sistemului online de eliberare a acestor vouchere, apreciind că banii trebuiau alocaţi din bugetul de stat la timpul potrivit, nu acum, în al doisprezecelea ceas, când românii se pregătesc pentru vacanţa de Paşti, când familiile îşi planifică vacanţa de vară. Cât mai avem încă turism în România, sprijinul de care această industrie are nevoie în aceste momente dificile trebuie acordat cu prioritate, având mereu în vedere numărul mare de familii din România care trăiesc din turism şi agroturism, administrând unităţi mici şi mijlocii de cazare şi care îşi pun o ultimă speranţă în voucherele de vacanţă pentru a-şi relansa afacerile. Şi, bineînţeles, nu în ultimul rând, nu trebuie uitaţi beneficiarii acestui program, cetăţenii care, prin lege, au primit dreptul de a se bucura de o vacanţă binemeritată.
			Domnul Mihai Tararache: "Portul Constanta - o mare cârciumă, în viziunea camarilei primarului!" După ce a eşuat în dorinţa de a transfera Portul Constanţa cu totul la administraţia locală, camarila voievodului dobrogean încearcă să aplice modelul de business din Portul Tomis unei părţi importante din Portul Constanţa, pe care ar vrea să-l transforme într-o zonă turistică, unde, spun ei, vor acosta iahturi şi se vor construi terase. Această măsură, aberantă, susţinută de PSD prin introducerea ei în Masterplanul de dezvoltare a Portului Constanţa, construit de Ministerului Transporturilor, a reuşit să inflameze spiritele în rândurile angajaţilor din port, care-şi văd acum locurile de muncă ameninţate. Incompetenţa conducerii portului merge chiar mai departe de atât. Directorii CNAPMC au reuşit să-şi pună în cap sindicatele din port, după ce au anunţat că doresc să majoreze chiriile operatorilor cu 380% în următorii doi ani. Această guvernare toxică lasă impresia că vrea să distrugă orice fărâmă a economiei româneşti, fie că vorbim, aşa cum am reamintit în ultima vreme, de micii întreprinzători sau, în cazul de faţă, de oamenii de afaceri din port. A anunţa, brusc şi pe nepusă masă că vrei să creşti tarifele de operare cu aproape 400% înseamnă că toate celelalte preţuri practicate în port vor exploda. Cu siguranţă această măsură va face praf economia portuară şi va alunga puţinele vapoare care tranzitează portul. Dorinţa conducerii CNAPMC de a transforma o bucată din port într-o zonă de cârciumi, în timp ce oraşul Constanţa e părăsit de investitori şi plin de spaţii de închiriat, înseamnă a da dovadă de o incompetenţă crasă, dorinţa protestatarilor de a avea o nouă conducere fiind una justificată. Mă văd nevoit să atrag atenţia că, de mai multe zile, protestele continuă în Portul Constanţa. Urmează, în viitorul apropiat, blocarea completă a intrărilor în port şi proteste masive în Bucureşti. Cer Guvernului Ponta să găsească soluţii pentru ca aceşti oameni, care au ajuns să-şi caute dreptatea protestând, să fie ascultaţi şi să aibă parte de un management competent din partea conducerii CNAPMC.
			Domnul Mihai Tararache: "În Republica Mazăre, bursele de merit nu sunt o prioritate" Instaurarea regimului Mazăre, la malul mării, a însemnat pentru constănţeni, înainte de orice, privarea de drepturile pe care legea le acordă. Elevii constănţeni au fost poate cea mai defavorizată categorie a populaţiei, fiind uitaţi, evitaţi şi mai ales, jigniţi, atunci când şi-au cerut drepturile legale, indiferent că e vorba despre dreptul la un bilet de autobuz mai ieftin sau despre dreptul la o bursă de merit, pentru elevii care au excelat. Fie că observăm asta din rezultatele catastrofale de la bacalaureat, fie că o vedem din numărul din ce în ce mai mare de copii care abandonează şcoala încă de la o vârstă tânără, nevoia de a stimula elevii să înveţe există. Ştim, desigur, că Legea educaţiei naţionale instituie, la art. 82 alin. (1), dreptul elevilor din învăţământul preuniversitar de stat de a primi bursă. "Elevii de la cursurile cu frecvenţă din învăţământul preuniversitar de stat pot beneficia de burse de performanţă, de burse de merit, de burse de studiu şi de burse de ajutor social.", normele generale de acordare fiind stabilite de OMECTS nr. 5776/2011. Aceste burse constituie un stimulent pentru elevi, crescând competitivitatea şi ajutând la sporirea calităţii actului de educaţie. În municipiul Constanţa, Primăria refuză să acorde elevilor burse, motivând acest fapt prin lipsa fondurilor de la bugetul local. Legea educaţiei obligă autorităţile locale, prin art. 82, să acorde burse, dar lasă la latitudinea lor dacă să prevadă în buget bani pentru acest lucru, conform art. 103 alin. (2), coroborat cu art. 105 alin. (2) pct. d). În Republica Mazăre, însă, nimic nu funcţionează aşa cum ar trebui. Se pierd milioane de euro pe amenajarea unor spaţii verzi care nu există, alte milioane de euro pentru o curăţenie care se face şi nu prea. Zeci şi sute de mii de euro aruncate pe kitsch, carnavaluri şi parade cu femei aproape dezbrăcate, care alegorice şi costume pentru... domnitorul Mazăre. Niciun leu însă pentru elevii constănţeni, care, în disperare de cauză şi-au cerut în repetate rânduri drepturile. Primarul n-a cedat însă, persiflând asociaţiile de elevi şi trimiţându-i pe aceştia "la muncă, nu la întins mâna", sprijinit de fiecare dată în deciziile sale de Inspectoratul Şcolar Judeţean. A fost nevoie de o plângere la DNA pentru ca elevii să primească o banală reducere pe liniile de autobuz, pe care legea le-o acorda deja. Chiar nu există raţiune, chiar nu există înţelegerea că rezultatele bune în educaţie trebuie stimulate? În alte municipii reşedinţă de judeţ din ţară se acordă burse, unele chiar substanţiale, elevii fiind motivaţi să înveţe, lucru care se vede în rezultatele de la examenele naţionale. Două dintre acestea sunt: Cluj-Napoca, bursa de performanţă - 120 de lei, bursa de merit - 90 de lei, bursa de studiu - 70 de lei, bursa socială - 60 de lei. Cele mai mari burse din ţară sunt în sectorul 4, în cuantum de: bursa de performanţă - 500 de lei, bursa de merit - 350 de lei, bursa de studiu - 300 de lei şi bursa socială - 100 de lei. Nu şi în Constanţa, unde prostul gust şi batjocura faţă de tineri s-a instaurat la putere de 15 ani şi nu mai vrea să ne părăsească. De ce la alţii se poate şi la noi nu? Cu ce am greşit noi, constănţenii, cu ce au greşit aceşti copii valoroşi ai oraşului?!
			Domnul Mihai Weber: "Măsurile social-liberale din noul Cod fiscal, benefice pentru fiecare cetăţean român" Proiectele celor două Coduri fiscale care prevăd reduceri semnificative de impozite şi taxe începând de anul viitor au primit toate avizele cerute de lege şi au o formă finală din punct de vedere al Guvernului, ele fiind trimise în Parlament, urmând ca, în cazul unui aviz pozitiv, să fie trimise Preşedintelui pentru promulgare. Noul Cod fiscal prevede reducerea TVA-ului la 20% începând cu 2016 şi la 18% de la 1 ianuarie 2018. Tot din 2016, o cotă TVA de 9% se va aplica pentru alimentele de bază. De altfel, începând cu 2018, contribuţiile de asigurări sociale vor scădea de la 10,5 % la 7,5 % la angajat şi de la 15,8% la 13,5 % la angajator. O altă măsură ce este stipulată în noul proiect de Cod fiscal este reducerea accizelor la carburanţi, cu procente cuprinse între 16% şi 20%, în cazul anumitor categorii de produse fiind definitiv eliminate. De asemenea, acest proiect va aduce schimbări şi în domeniul microîntreprinderilor, dar şi al impozitelor locale. Cea mai importantă modificare vizează impozitarea clădirilor, unde nu se va ţine cont de forma juridică a proprietarului (persoană fizică sau juridică), ci de destinaţia imobilului. Cota unică va rămâne nemodificată până la 1 ianuarie 2019, urmând ca, de la această dată, valoarea cotei respective să scadă de la 16% la 14%. Un aspect important în ceea ce priveşte aplicarea noului Cod fiscal, este că nici pensiile, nici salariile nu vor suferi nicio modificare. Codul fiscal şi de procedură fiscală sunt două proiecte eficiente ce duc la creşterea bunăstării fiecărui cetăţean român, prin creşterea puterii de cumpărare, la reducerea evaziunii fiscale şi a economiei subterane, la întărirea autonomiei autorităţilor locale, la eliminarea discriminărilor generate de sistemul fiscal actual, la îmbunătăţirea competitivităţii economiei româneşti în perspectiva intrării în zona euro în 2019, precum şi la realizarea unui climat de afaceri favorabil extinderii investiţiilor private, autohtone şi străine. România are nevoie de toate aceste schimbări, ele ducând în mod cert la dezvoltarea economiei, la umplerea golurilor bugetare existente, dar şi la siguranţa financiară a fiecărui român.
			Domnul Miron Alexandru Smarandache: "Impactul pozitiv al noului Cod fiscal pentru români şi pentru economia naţională" Proiectele de modificare a Codului fiscal şi Codului de procedură fiscală, care au fost deja aprobate de Executiv şi urmează să intre în dezbaterea Parlamentului, aduc o serie de beneficii românilor, dar şi capitalului autohton în ansamblu. Prin reducerea TVA la 18% până în 2019, la care se adaugă scăderea posibilă încă din acest an a TVA la alimentele de bază până la 9%, finanţiştii au calculat că la dispoziţia familiilor din România rămâne o sumă importantă, de 19,2 miliarde lei. De asemenea, un alt impact pozitiv va fi înregistrat prin reducerea accizelor, deoarece în următorii ani românii vor economisi astfel suma de 3,1 miliarde lei. Suma de 3,5 miliarde de lei va fi acumulată de cetăţenii ţării prin reducerea impozitului pe venit, de la 16% la 14%, începând cu 1 ianuarie 2019. Nu în ultimul rând, conform calculelor specialiştilor, reducerea contribuţiilor sociale şi de sănătate ale angajaţilor, de la 10,5% la 7,5%, prevăzută a intra în vigoare de la 1 ianuarie 2017, va duce la o economie de 2,9 miliarde lei pentru români. În total, prevederile noului Cod fiscal vor aduce în vistieria familiilor din România suma de 28,7 miliarde lei, respectiv 6,4 miliarde euro, pentru următorii cinci ani. Prevederile noului Cod fiscal ajută mai ales familiile cu venituri reduse, prin toate măsurile propuse, dar mai ales prin reducerea TVA la alimente la 9% şi prin creşterea deducerilor de venit pentru salariaţii cu venituri mici. Astfel, cele mai sărace dintre gospodăriile ţării, care totalizează 37% din totalul populaţiei, vor beneficia cel mai mult de relaxarea fiscală scontată de Executiv, deoarece ponderea alimentelor în coşul zilnic de consum este net superioară la aceste familii şi, în plus, aici se regăsesc majoritatea românilor salariaţi cu venituri mici. Efectele vor fi resimţite şi prin scăderea preţurilor, estimată a fi de până la 10% la alimente şi până la 5% la toate produsele, prin reducerea TVA şi a accizelor, dar şi prin scăderea preţurilor la medicamente. Analizând aceste diminuări ale preţurilor, coroborate cu indexarea pensiilor şi creşterea salariului minim pe economie, se preconizează să asistăm la o creştere generală a puterii de cumpărare, cuprinsă între 5-8% pentru cei cu venituri medii/mari, 10-12% pentru pensionari şi 20% pentru salariaţii cu venituri mici. În ceea ce priveşte impactul macroeconomic, specialiştii susţin că noul Cod fiscal va stimula creşterea economiei de la 3,5% la 5%. De asemenea, relaxarea fiscală va spori potenţialul economiei naţionale, va atrage investiţii şi va reduce evaziunea fiscală. Noul Cod fiscal va permite apariţia unor lichidităţi însemnate în economie, de circa 35 miliarde lei, bani care urmează să ajungă în consum, în investiţii şi crearea de noi locuri de muncă, de mare ajutor pentru români. Noua filozofie fiscală a României, un proiect extrem de ambiţios al Guvernului PSD, va avea şi alte efecte benefice, respectiv o mai bună colectare la bugetul de stat, reducerea evaziunii fiscale, precum şi înfiinţarea a peste 500.000 de noi locuri de muncă stabile pentru români, fapt ce va diminua implicit deficitele actuale ale bugetelor de salarii, pensii şi sănătate.
			Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc: "Guvernul trebuie să trateze cu seriozitate planificarea resurselor energetice ale României" Importanţa pe care o are sectorul energetic în dezvoltarea durabilă şi în restructurarea economiei naţionale nu mai trebuie subliniată, este deja un truism, însă transformarea acestui sector într-un pilon de bază al economiei naţionale trebuie susţinută prin investiţii semnificative. Fără investiţii în energie, România nu-şi va putea dezvolta ramurile economiei, iar dependenţa de importuri poate deveni împovărătoare. Pentru a atrage noi investiţii în sectorul energetic, România trebuie să asigure existenţa unei pieţe stabile, previzibile şi transparente prin strategiile şi politicile publice pe termen lung şi prin înlăturarea barierelor de care se lovesc astăzi investitorii. Guvernul trebuie să înţeleagă că sunt necesare reglementări clare şi care să permită atragerea investiţiilor private autohtone şi străine în sectorul energiei. Statul nu mai reprezintă principalul investitor în acest sector, iar factorii responsabili au datoria de a crea un mediu prietenos şi predictibil pentru investiţiile private. Impactul negativ al barierelor din sectorul energetic se reflectă prin reducerea gradului de încredere în stabilitatea şi predictibilitatea sectorului energetic şi reducerea investiţiilor, cu efecte directe asupra economiei şi mediului de afaceri din România, probleme care mi-au fost reconfirmate recent în urma dezbaterilor cu specialiştii din acest sector. Şi vă dau câteva exemple: Instabilitatea cadrului de reglementare în sectorul energetic şi în sistemul fiscal. Spre exemplu, taxa pe construcţii speciale, introdusă anul trecut de către Guvern, lipsa politicilor publice şi nerespectarea celor existente au dus la amânări ale noilor investiţii. Regimul actual de impunere a taxelor pleacă de la necesarul de venit la bugetul de stat, nu de la principiile unei impozitări echilibrate şi stimulative a industriei, avantajoase atât pentru stat, cât şi pentru investitor. Sunt necesare armonizări ale politicilor energetice, fiscale, sociale, dar în acelaşi timp şi armonizarea acestora cu unele politici specifice diverselor domenii de activitate. Schimbările legislative repetate şi neclare descurajează investitorii şi pun punct dezvoltării acestei pieţe. Lipsa armonizării legilor din domeniul energiei la nivelul UE. Legislaţia din domeniul energetic trebuie completată, actualizată şi armonizată după noile cerinţe. Liberalizarea pieţei, privatizarea companiilor energetice, integrarea în piaţa unică europeană impun o nouă viziune, necesară a fi reconstruită corespunzător din temelie. Accesul la terenuri. În România accesul pe un teren pentru realizarea unor activităţi durează mai bine de un an, mai mult decât atât, lipsa cadastrului şi a înscrierii terenurilor în cartea funciară, condiţiile dificile pentru exercitarea dreptului de servitute produc întârzieri costisitoare în desfăşurarea etapelor de investiţii şi generează mari costuri administrative şi de conformitate. Birocraţia crescută. Procedurile lungi, anevoioase şi costisitoare de obţinere a avizelor, autorizaţilor, acordurilor, licenţelor etc. fac ca investitorii să se orienteze spre ţări cu un grad mai scăzut de birocraţie. Toate acestea au dus şi duc la rupturi de încredere faţă de politicile guvernamentale în acest domeniu, care pot dăuna pe termen lung. Este evident ca prin complexele legături pe care le are sectorul energetic şi prin faptul că orice activitate omenească necesită energie, soluţiile nu se găsesc doar la nivelul sectorului energiei în sine şi la o abordare restrânsă a politicilor în domeniu, ci la o restructurare a întregului sistem. Sunt necesare armonizări ale politicilor energetice, fiscale, sociale, dar în acelaşi timp şi armonizarea acestora cu unele politici specifice diverselor domenii de activitate. Guvernul trebuie să înţeleagă că acest sector este esenţial pentru dezvoltarea economico-socială a României şi că acest sector trebuie susţinut pentru a-şi putea îndeplini rolul său deosebit în angrenajul macroeconomic. Mai mult decât atât, România trebuie să aibă un rol esenţial în crearea Uniunii Europene a Energiei, bazate pe cele cinci dimensiuni propuse de Comisia Europeană - securitate energetică, piaţă internă a energiei, eficienţă energetică, protecţia mediului, precum şi cercetarea, inovarea şi competitivitatea în domeniu. Guvernul are obligaţia să creeze premisele pentru ca piaţa energiei să joace un rol important în regiune, pornind de la un mix energetic eficient şi o guvernanţă corporatistă rentabilă a companiilor de stat. Aş invita Guvernul să renunţe la declaraţiile excesiv de optimiste şi să ne spună care este planul, cu toate implicaţiile lui.
			Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc: "Alegerea primarilor dintr-un singur tur de scrutin - o nouă lovitură dată democraţiei" Demersul de rescriere a arhitecturii constituţionale, dar şi a organizării administrative a ţării trebuie să fie finalizat prin introducerea unei legislaţii electorale cât mai corecte şi apropiată de realităţile româneşti. Partidul Naţional Liberal şi-a asumat şi luptă pentru acest lucru. Codul electoral trebuie să consacre principiul că demnităţile care se aleg uninominal trebuie alese majoritar, în două tururi de scrutin, exceptând situaţia în care candidatul primeşte 50%+1 din voturi la primul tur. Forma în care Proiectul de Lege a alegerilor locale a ieşit din Comisia de Cod electoral a fost impusă de PSD. Alegerea aleşilor locali într-un singur tur de scrutin este profund nedemocratică şi încalcă principiul reprezentativităţii prevăzut de Constituţie. Trebuie introduse nişte corecţii de fond care să crească gradul legitimităţii şi reprezentativităţii primarilor, prin alegerea acestora din două tururi de scrutin. Am ferma convingere că aleşii locali trebuie să îndeplinească criteriul de reprezentativitate în comunităţile locale, motiv pentru care ar trebui aleşi în două tururi de scrutin, de aceea susţin revenirea la nivel local la sistemul de vot anterior anului 2011, când alegerea primarilor se desfăşura în două tururi de scrutin, conform votului a minimum 50% plus unu din cetăţenii prezenţi la urne. Un primar ales cu, de exemplu, 25% din voturi, în timp ce competitorul său ar avea 20% nu are o legitimitate reală. Actualul Cod electoral reduce din democraţia procesului electoral şi avantajează primarii care se află în exerciţiu. De asemenea, alegerea primarilor în două tururi de scrutin contribuie la posibilitatea tuturor candidaţilor de a-şi susţine în egală măsură propunerile electorale şi totodată la creşterea semnificativă a participării cetăţenilor la vot. Votul reprezintă poate cea mai importantă sursă a legitimităţii în guvernele democratice moderne. Cetăţenii participă într-o manieră mai mare la vot atunci când consideră că alegerile au o importanţă mai ridicată pentru viaţa lor, iar votul lor contează. Un sistem eficient trebuie să asigure reprezentativitate partidelor şi să reflecte cât mai bine opţiunea celui care alege. Partidul Naţional Liberal a susţinut şi va susţine în continuare în plen votarea primarilor în două tururi de scrutin. PNL gândeşte în termeni de democraţie şi de reprezentare a cetăţenilor. O reformă bună trebuie să înveţe din experienţa anilor trecuţi, trebuie făcută în acord cu realităţile româneşti şi alături de cetăţeni prin dezbatere publică şi transparentă. O reformă înţeleaptă trebuie să schimbe ceea ce e de schimbat şi să păstreze ceea ce este bun.
			Doamna Natalia-Elena Intotero: "Statul social şi o politică de progres economic şi bunăstare" Timp de peste patru decenii comunismul a reprezentat modelul unei societăţi universal egalizatoare. Teoretic, în comunism toate bunurile aparţineau societăţii ca întreg şi toţi membrii acesteia se bucurau de acelaşi statut social şi economic. Probabil cel mai cunoscut principiu al unei societăţi comuniste ideale este: "De la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după necesităţi" - sintagmă preluată aproape literal din Noul Testament. Practica a demonstrat că până la urmă chiar şi o astfel de viziune egalitaristă creează privilegii şi privilegiaţi, lăsând doar celor rămaşi în afara nomenclaturii o viaţă austeră şi onestă. După Revoluţia din Decembrie 1989, au urmat 25 de ani de experimente mai mult sau mai puţin capitaliste, în încercarea de a transforma un sistem economic centralizat, blocat în planuri cincinale rigidizate într-o aritmetică care nu mai corespundea de mult realităţii, într-o economie concurenţială de piaţă. Rezultatul nemijlocit al acestui sistem economic l-au constituit: înstrăinarea continuă a omului de rezultatele muncii sale, naşterea şi dezvoltarea lipsei motivaţiei de a munci, cu consecinţe grave asupra eficienţei activităţii economice. Şi această stare de fapt a creat un popor de oameni cinstiţi, dar săraci. Toate încercările de până acum de a aşeza România pe drumul dezvoltării şi progresului printr-o abordare exclusiv pragmatică, considerând profitul financiar ca unica sursă a dinamizării economiei, s-au dovedit deficitare când vine vorba despre stabilizarea creşterii economice pe termen mediu. Şi cauza a fost una singură: oamenii au fost scoşi din calculele economice şi înlocuiţi doar de statistici şi procente. Experienţa eşecurilor guvernărilor de dreapta a impus o schimbare radicală a viziunii politice. A fost nevoie ca Partidul Social Democrat să revină la guvernare pentru a demonstra că orice politică este pentru oameni şi trebuie să ţină cont de ei. A fost nevoie de un guvern social-democrat ca să observe toată lumea că în România sărăcia a devenit o problemă majoră şi să constate că trebuie făcut ceva pentru a o rezolva. Pe acest fond, Consiliul Naţional al PSD a adoptat rezoluţia "Susţinem statul social şi lupta împotriva sărăciei!". Suntem conştienţi că România va putea creşte cu adevărat numai dacă sărăcia, excluziunea socială, inegalitatea şi discriminarea sunt combătute prin politici concrete. Combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale, crearea de locuri de muncă, în special pentru tineri, mai multă echitate în sistemul de salarizare, promovarea economiei sociale, protecţie pentru grupurile vulnerabile, precum pensionarii, persoanele cu dizabilităţi, copiii aflaţi în situaţii de risc şi sprijin acordat pentru familie şi pentru mame - toate acestea sunt şi rămân obiectivele fundamentale ale politicii social-democrate. Toate acestea rămân obiectivele fundamentale ale Guvernului şi ale Partidului Social Democrat pentru ca românii să devină cinstiţi şi prosperi.
			Doamna Neviser Zaharcu: "PSD, ca pasărea Phoenix!" Multă lume s-a grăbit să cânte prohodul Partidului Social Democrat după alegerile prezidenţiale din toamna trecută. Gravă eroare! PSD a dovedit că a fost, este şi va rămâne principala formaţiune politică din România, iar lucrările recentului Consiliu naţional au demonstrat la maximum eficacitatea şi puterea de regenerare de care suntem capabili, atât ca entitate, ca partid, cât şi individual, prin fiecare membru în parte. În acest context, este de remarcat faptul că preşedintele Victor Ponta a dat dovadă de maturitate politică, asumându-şi eşecul din scrutinul pentru Cotroceni, un gest cu atât mai nobil cu cât, dacă am respecta adevărul absolut, fiecare dintre noi are o vină în deznodământul din noiembrie. Iată însă că primul-ministru a putut să treacă cu tărie şi demnitate peste acest moment dificil, asigurând în continuare buna guvernare a ţării şi insuflându-ne nouă, membrilor PSD, dorinţa şi forţa de a continua munca depusă în sprijinul oamenilor din această ţară care nu şi-au pierdut încrederea în noi. Spuneam că PSD nu a fost înfrânt, în ciuda faptului că favoritul nostru nu a devenit preşedintele României. Ghinion pentru noul preşedinte şi pentru partidele care l-au susţinut! Nu numai că opoziţia nu a reuşit să preia guvernarea, adică să-i facă pe plac preşedintelui Klaus Iohannnis, care-şi dorea de îndată "un guvern al lui", dar nici măcar nu a fost în stare să depună mult-trâmbiţata moţiune de cenzură, care să ducă la o eventuală dezbatere parlamentară în legătură cu oportunitatea menţinerii în funcţie a Executivului PSD. În consecinţă, românii şi-au dat seama destul de repede că au fost minţiţi de aşa-numitele partide de dreapta, de fapt de pedeliştii lui Băsescu şi Boc, îmbrăcaţi acum în haine noi, galbene, liberale. Klaus Iohannis şi "gonflatul" PNL care dansează în opoziţie pe ritmurile "Verde-nrourat!" s-au dovedit a fi nişte bieţi perdanţi ai unor alegeri extrem de ciudate, desfăşurate sub umbra multor suspiciuni de manipulare, pornite din subita aversiune a românilor din diaspora. Ceea ce este important cu adevărat în acest moment pentru PSD este realitatea conform căreia ne menţinem pe primul loc în sondajele de opinie corecte, depăşind noul partid format din fuziunea PNL-PDL. Cota de popularitate a noului preşedinte nu i-a făcut pe români să uite atât de repede măsurile pozitive luate de Guvernul PSD în ultimii trei ani, reparaţiile morale şi financiare efectuate, reîntregirea salariilor şi a pensiilor, stoparea închiderii şcolilor şi spitalelor, oprirea disponibilizărilor în masă, crearea de noi locuri de muncă şi facilităţile consistente pentru cei din sănătate, învăţământ şi agricultură. Vorbim de o serie de acţiuni pozitive întreprinse în vederea creşterii nivelului de trai al românilor, pentru sporirea calităţii vieţii acestora, în scopul obţinerii bunăstării mult dorite de fiecare român. Acestea sunt realităţi, nu vorbe şi proiecte, aşa cum face opoziţia actuală, iar românii apreciază la adevărata dimensiune măsurile luate de Executivul PSD pentru atingerea standardului de viaţă comparabil cu cel din ţările dezvoltate ale Uniunii Europene. Sunt convinsă că oamenii de bună-credinţă din această ţară nu au uitat cum arăta România din 2010, umilită şi batjocorită de cei care acum vor să revină la putere, dar, ghinion, nu mai sunt în stare! Cred cu tărie că românii nu au uitat că 700.000 de oameni şi-au pierdut locurile de muncă, cu impact dezastruos asupra familiilor lor, că pensiile şi salariile au fost tăiate, că spitalele şi şcolile au fost închise, că mamelor li s-a tăiat indemnizaţia de creştere a copilului! Colac peste pupăză, în tot acest timp reprezentanţii PDL şi acoliţii lor furau sute de milioane de euro din bugetul de stat... A venit vremea decontului şi PSD respectă cu sfinţenie deciziile justiţiei independente şi hotărârile privind instaurarea statului de drept, pe principiul că fiecare trebuie să plătească după faptele sale. România de azi este o ţară stabilă, parteneră de nădejde a Uniunii Europene şi a NATO, asigură graniţa de est a acestor două blocuri politice şi militare într-un moment extrem de complicat geopolitic şi este singura ţară europeană care va avea al patrulea an de creştere economică. România este ţara în care s-au creat în ultimii ani sute de mii de locuri de muncă, este ţara care îşi permite să mărească pensiile, alocaţiile pentru copii, indemnizaţiile pentru persoane cu dizabilităţi. În acelaşi timp, prin recent aprobatele proiecte de modificare a Codului fiscal şi a Codului de procedură fiscală, România va scădea taxele şi impozitele, va reduce TVA şi va reda definitiv demnitatea românilor, umiliţi şi batjocoriţi de guvernele Băsescu-Boc. Cu siguranţă mai avem multe de făcut, atât Guvernul, cât şi noi, parlamentarii, aleşii noştri locali şi judeţeni, fiecare membru de partid. Avem obligaţia de a fi responsabili în continuare pentru fiecare acţiune a noastră, să canalizăm toate energiile pozitive spre rezolvarea problemelor oamenilor din această ţară greu încercată. Trebuie să ne pregătim cu toate forţele disponibile la nivel central şi local, de la Palatul Victoria până în cel mai mic sătuc din ţară, pentru câştigarea alegerilor locale şi parlamentare de anul viitor. Timpul trece repede şi sunt convinsă că vom reuşit în cel mai scurt timp să identificăm cei mai potriviţi candidaţi pentru a se bate cu şanse reale în scrutinele din 2016. Depinde doar de noi să reuşim!
			Doamna Niculina Mocioi: "Gorjul nu mai există pe harta fondurilor europene" În declaraţia politică de astăzi doresc să supun atenţiei dumneavoastră situaţia nefericită cu care se vor confrunta crescătorii de animale din zonele de sub munte. Deschiderea sesiunii de proiecte cu finanţare europeană a fost o lovitură grea pentru aceştia. Mă voi referi, sub acest aspect, la gorjenii pe care îi reprezint în Parlamentul României, care au şanse minime să acceseze fonduri europene deoarece zonele cu tradiţie în zootehnie au fost clasificate ca având potenţial scăzut pentru creşterea animalelor. În aceste condiţii, cu punctaj "zero", afectaţi, în special, vor fi fermierii din Novaci, Crasna, Polovragi, Tismana şi Baia de Fier. Primarii sunt revoltaţi şi spun că vor cere socoteală instituţiilor care au făcut clasificarea localităţilor. Şi au dreptate! Gorjul nu are nicio zonă declarată cu potenţial ridicat nici pentru zootehnie, nici pentru agricultură. Nu există niciun motiv suficient de puternic pentru a diminua sau stopa activitatea din această zonă, susţinută în mare parte cu fonduri europene. Au aşteptat aproape doi ani pentru a-şi depune proiectele pe fonduri europene, însă vestea deschiderii sesiunii de proiecte a fost umbrită de noile condiţii. Cel mai mult sunt afectaţi potenţialii beneficiari ai Măsurii 6.1. "Sprijin pentru tinerii fermieri". Potrivit noilor reglementări legislative, fermierii din zonele cu potenţial ridicat obţin 25 de puncte, din cele cu potenţial mijlociu - 20 de puncte, iar cele cu potenţial scăzut - zero puncte. Chiar dacă în Gorj avem zona cunoscută în întreaga ţară pentru "brânza de Novaci", fermierii din zonele respective vor obţine zero puncte, întrucât zonele respective au fost clasificate ca având un potenţial scăzut pentru zootehnie şi agricultură. Potrivit noii clasificări, în mod aberant, localităţile Novaci, Crasna, Polovragi, Tismana şi Baia de Fier, cu tradiţie veche în oierit, nu au potenţial pentru creşterea animalelor. În anii trecuţi beneficiarii proiectelor pe fonduri europene care proveneau de aici obţineau punctaje foarte mari, întrucât zonele respective erau defavorizate. Primarii din aceste localităţi sunt revoltaţi şi nu înţeleg ce criterii au stat la baza clasificării. La Tismana în anul 2014 au fost declarate 16.000 de oi. Localitatea, totuşi, este clasificată ca o zonă cu potenţial scăzut în creşterea ovinelor. E adevărat că înainte de Revoluţie erau în jur de 20.000 de oi, dar acum efectivele sunt în creştere datorită subvenţionării. În condiţiile în care măsurile luate la nivel central merg în contrasens cu ceea ce doresc localnicii să realizeze, este o problemă foarte gravă. Dacă îi dezavantajăm pe oameni în competiţie cu ceilalţi nu vom putea ajunge la ceea ce a fost înainte de Revoluţie. Autorităţile locale fac neîncetat eforturi să mărească efectivele, îi sprijină pe oameni în concesionarea păşunilor alpine iar acum apar tot felul de absurdităţi în accesarea fondurilor europene. Unde găsim condiţii pentru creşterea oilor mai bune ca la Tismana? Printre sonde, oare...?, se întreabă crescătorii. Creşterea oilor este ocupaţia de bază a zonei noastre din moşi-strămoşi, aşadar, este o aberaţie să se spună acum că este o zonă cu potenţial scăzut. Trebuie rezolvată problema, pentru că oamenii aşteaptă de mult timp să se deschidă sesiunile de proiecte pe fonduri europene, iar acum li se taie orice speranţă. Este inexplicabil de unde s-au obţinut datele statistice, fără a fi întrebate autorităţile locale. Cei care au spus că suntem o zonă cu potenţial scăzut pentru creşterea oilor să vină la Novaci să vadă dacă e aşa sau nu. Primarii din zonele cu tradiţie în zootehnie cer să se facă o evaluare corectă. La Baia de Fier, la Polovragi majoritatea oamenilor au animale. Sunt persoane care au 20-30 de vaci şi sute de oi. Oamenii cresc animale, dar trebuie să fie sprijiniţi. Nu ştiu ce criterii s-au luat în calcul atunci când s-a făcut clasificarea respectivă. Mai mult, la Polovragi cultivarea căpşunilor este o ocupaţie de bază a localnicilor. Căpşunile de Polovragi se vând pe pieţele din Bucureşti, iar acum este declarată ca o zonă cu potenţial scăzut. Reprezentanţii Direcţiei Agricole Gorj recunosc că s-a făcut o greşeală, însă spun că nu au nicio legătură cu această clasificare a zonelor. Nici consultanţii de la Camera Agricolă, cei care fac proiecte, nu înţeleg cum s-au clasificat zonele din judeţul Gorj. Fac un apel către reprezentanţii Ministerului Agriculturii să analizeze şi să rezolve urgent această situaţie, căci nu e normal ca oamenii din localităţi cu tradiţie în creşterea animalelor să nu poată depune proiecte pe fonduri europene.
			Domnul Nuţu Fonta: "Necesitatea unei noi legi a răspunderii magistraţilor" În ultima perioadă se manifestă din ce mai intens necesitatea rediscutării actelor normative care vizează răspunderea magistraţilor. Constituţia României, prin art. 52, instituie răspunderea patrimonială a statului pentru erorile judiciare. Această răspundere este reglementată prin lege şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. Potrivit dispoziţiilor art. 94 din Legea nr. 303/2004, judecătorii şi procurorii răspund civil, disciplinar şi penal în condiţiile legii. În realitate însă, în ciuda existenţei unui cadru legislativ, există o serie de suspiciuni referitoare la imunitatea aproape perfectă de care beneficiază magistraţii români, respectiv judecătorii şi procurorii. Foarte mulţi români de bună-credinţă se întreabă, cu legitimitate, de ce magistraţii nu pot fi reţinuţi, arestaţi sau percheziţionaţi decât cu acordul CSM, în urma sesizării Inspecţiei Judiciare. În acest context, sunt o serie de opinii referitoare la inexistenţa răspunderii celor din justiţie care greşesc în mod repetat şi cu intenţie, care au greşit flagrant anumite rechizitorii sau au adoptat sentinţe eronate. Efectele acestor erori s-au concretizat nu numai în condamnarea unor oameni nevinovaţi, ci şi în obligarea statului român la despăgubiri reparatorii însemnate, în urma pierderii în mod repetat a proceselor deschise de cei lezaţi la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Bineînţeles, consider că nimeni nu poate generaliza o anumită stare de fapt şi nici nu este indicat să culpabilizăm vreun magistrat fără dovezi concludente. Semnele de întrebare apar însă în circumstanţele în care această categorie profesională nu răspunde practic în faţa niciunei instanţe superioare pentru gafele făcute în cursul instrumentării şi judecării unor cauze penale sau civile. Românii de rând îi consideră o castă... aparte, îi văd ca pe o categorie de slujbaşi ai statului care şi-au stabilit singuri salariile şi pensiile prin hotărâri judecătoreşti, fără a ţine cont de legile în vigoare pentru salarizare şi pensionare. Magistraţii sunt percepuţi de la nivelul omului simplu ca fiind singurii români care nu răspund pentru erorile şi deciziile lor culpabile, ce au distrus iremediabil destine în multe situaţii. Există temerea că sistemul de imunitate al magistraţilor români este impenetrabil, deoarece Inspecţia Judiciară, singura instituţie care-i poate verifica şi controla conform legii, este formată tot din... magistraţi, iar în acest caz se poate suspecta că se aplică principiul "corb la orb nu-şi scoate ochii!" De asemenea, se pune în balanţă şi realitatea conform căreia actualul cadru legislativ nu oferă posibilitatea reală pentru tragerea la răspundere a magistraţilor care au greşit. Conform art. 98 din Legea nr. 303/2004, judecătorii şi procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru faptele care afectează prestigiul justiţiei. Articolul 101 din aceeaşi lege menţionează că sancţiunile disciplinare se aplică numai de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice. Procedura de aplicare a acestora este, aşadar, reglementată de Legea nr. 317/2004. Consider că se impune modificarea acestor acte normative, deoarece, într-un stat democratic, puterea legislativă se situează, în mod normal, deasupra puterii judecătoreşti. Parlamentul este singurul for democratic din România compus din oameni aleşi, nu numiţi. Dacă în cazul senatorilor şi deputaţilor există prevederea avizării cererilor justiţiei de către Parlament, în cazul magistraţilor nu există nicio instanţă superioară de control, în afară de Inspecţia Judiciară şi CSM, instituţii formate din colegii judecătorilor şi procurorilor verificaţi pentru comiterea unor abateri. Cred, de asemenea, că avem nevoie de un nou act normativ care să reglementeze răspunderea magistraţilor, deoarece, fără să generalizez, repet, nu sunt de părere că orice român este obligat să ia poziţia de drepţi în faţa unui procuror. Fac un apel pe această cale la premierul Victor Ponta şi vicepremierul Gabriel Oprea să elaboreze un proiect de lege pentru a lămuri astfel de situaţii, deoarece românii aşteaptă să vadă nu numai parlamentari care răspund pentru faptele lor, ci şi magistraţi, conform principiului fundamental "Nimeni nu este mai presus de lege". Cred că promovarea unei asemenea legi ar fi un gest de însănătoşire a justiţiei din România, deoarece instituţiile responsabile de controlul şi verificarea magistraţilor trebuie întărite constituţional şi, eventual, dublate şi de alte foruri care să îndeplinească respectivele atribuţiuni, pentru a se asigura corectitudinea şi transparenţa totală în activitatea magistraţilor.
			Domnul Ovidiu-Cristian Iane: "România, grânarul Europei" Respect poziţia prim-ministrului Victor Ponta şi salut intenţia sa de a solicita reprezentantului Ministerului Agriculturii să elaboreze o schemă prin care să faciliteze, în condiţii financiare optime, accesul fermierilor români pe piaţă, la marii retaileri de magazine. Aşa cum şi premierul acestei ţări aprecia, competiţia în acest sector este, într-adevăr, dură şi "nu foarte corectă", iar sprijinul de care fermierii au nevoie nu este în totalitate de ordin financiar, ci şi de ordin legislativ. Dacă dorim cu adevărat să găsim o soluţie în ceea ce priveşte producţia şi accesul pe piaţă al produselor româneşti, trebuie mai întâi să înţelegem care este sursa care stă la baza dificultăţilor semnalate de agricultori: dependenţa producătorului român de traderii internaţionali. Din nefericire, până în prezent niciun ministru al agriculturii nu a reuşit să găsească soluţii eficiente pentru a decala această dependenţă şi pentru a oferi fermierilor oportunitatea de a obţine un preţ bun pe recoltă şi de a se putea dezvolta ulterior. Astfel am ajuns în situaţia în care, chiar dacă România a avut un an agricol bun, fermierii nu au spaţii de depozitare, la nivelul întregii ţări nefiind construite suficiente silozuri pentru a putea stoca cerealele. Din cauza lipsei spaţiilor de depozitare, agricultorii români se confruntă cu o situaţie fără ieşire, în care preţurile listate la bursă nu sunt respectate, aşa cum se întâmplă în ţări precum Franţa şi Germania, iar ei sunt forţaţi să accepte preţurile foarte reduse oferite de către traderii internaţionali sau de către intermediari, alternativa fiind aceea de a lăsa cerealele pe câmp. Situaţia este similară şi în cazul producţiei de legume şi fructe, unde din cauza lipsei centrelor de colectare şi stocare în condiţii optime, în afara sezonului, a fructelor şi legumelor, fermierii sunt obligaţi să-şi vândă producţia la preţuri de nimic, iar românii să consume produse importate din Olanda, Spania şi Turcia. Pentru ca producătorii mici şi medii să aibă acces pe rafturile hipermarketurilor, aşa cum eu, premierul şi orice alt român îşi doreşte, aceştia trebuie să îndeplinească anumite condiţii fundamentale care în acest moment par a fi o utopie. Giganţii comerciali solicită ca o cantitate uriaşă de mere, de exemplu, să le fie livrată zilnic şi în orice anotimp al anului, în condiţiile în care fermierul român nu îşi permite costul acestor transporturi şi nu are unde să le depoziteze în anotimpurile reci. De aceea chiar şi aceşti producători sunt forţaţi să le vândă sub costul de piaţă, pentru a nu le lăsa să putrezească. Încă un exemplu aleatoriu în acest sens este diminuarea numărului de fabrici de procesare a laptelui din România, care a atras după sine situaţia în care exportăm 19 mii de tone de lapte şi importăm peste 100 de mii. De asemenea, exportăm 16 mii de tone de brânză şi importăm cu 3000 de tone în plus faţă de ceea ce exportăm. Acesta este motivul pentru care în supermarketuri şi hipermarketuri se vând produse de brand internaţional, iar produsele româneşti sunt exportate la preţuri de nimic, şi anume lipsa spaţiilor de depozitare sau procesare a fructelor şi legumelor. Având aceste lucruri în vedere, consider că discuţiile şi strategiile ce vizează dublarea producţiei româneşti sunt de prisos, în condiţiile în care o măsură prioritară ar trebui să fie reducerea distanţei pe care produsele agroalimentare trebuie să le parcurgă de la producător la consumatorul final. Cât despre solicitarea ca fermierilor să le fie facilitat accesul în hipermarketuri, trebuie să implementaţi de urgenţă măsuri prin care să fie construite silozuri, microsilozuri şi spaţii de depozitare cât mai accesibile şi fără vreo taxă aplicată fermierilor, pentru ca aceştia să aibă posibilitatea de a furniza produse pe tot parcursul anului. În condiţiile enumerate mai sus, ne mai dorim ca România să devină grânarul Europei, chiar dacă, în prezent, acest lucru nu aduce niciun beneficiu agricultorilor, ci ei îşi vând intermediarilor recoltele la preţuri care nu le permit nici măcar să-şi recupereze investiţia făcută în cultură?
			Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru: "Digitalizarea şcolilor, o altă iluzie a Guvernului Ponta" În plin an şcolar, o decizie a Curţii de Apel Bucureşti prin care se anulează contractul Ministerului Educaţiei cu Siveco şi Editura Litera, câştigătoarele licitaţiei pentru elaborarea manualelor digitale, face ca 12.000 de exemplare de Abecedare de clasa întâi în variantă electronică să fie retrase din şcoli. Acest manual este doar unul dintre cele şase variante câştigătoare ale contractului, dintre care au avut de ales profesorii pentru predare, reprezentând 6% din totalul manualelor digitale pentru disciplina Comunicare în limba română (vechiul Abecedar) utilizate azi în şcoli. Introducerea noilor manuale digitale, anunţată cu mare tam-tam, a început cu un eşec. Licitaţia pentru manualele electronice a durat mai bine de un an pentru ca, numai după nici două luni de când au ajuns la elevi, mare parte din acestea să fie retrase. Abecedarul continuă, astfel, să dea bătăi de cap autorităţilor, după ce neprofesionalismul unor reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei a făcut ca mii de copii de clasa I să înceapă anul şcolar 2014-2015 fără manuale pe bănci. Domnul ministru Sorin Cîmpeanu a anunţat, printr-un comunicat, că "în acest proces de achiziţie a noilor manuale s-au avut întotdeauna în vedere doar măsuri în interesul copiilor, măsuri care să asigure un învăţământ modern, de calitate" şi că "va dispune toate măsurile legale care se impun". Vă întreb, domnule Cîmpeanu, se poate vorbi de un învăţământ modern şi de calitate dacă una dintre principalele responsabilităţi ale autorităţii din domeniul educaţiei, aceea de a asigura existenţa manualelor pentru elevii din preuniversitar, nu a fost dusă la îndeplinire? Cine se face responsabil pentru faptul că aceste Abecedare au fost acceptate deşi licitaţia pentru noile manuale digitale fusese contestată şi ridicase probleme încă de la organizarea ei? Digitalizarea şcolilor este un proces început de mult timp în alte state europene, dar ca în toate cazurile de proiecte majore din România, la noi nu poate fi dus la îndeplinire fără scandal, poticneli şi cu un grad ridicat de incompetenţă. Nu ştim cine va răspunde, dar ştim cine are de suferit: acei copii care fac primii paşi în şcoală şi se văd, astfel, nevoiţi ca, numai cu două luni înainte să termine anul şcolar, să returneze manualul.
			Domnul Radu Babuş: "Combaterea evaziunii fiscale" Lupta împotriva evaziunii fiscale ilicite este esenţială pentru asigurarea unui grad mai mare de echitate şi de eficienţă economică în cadrul pieţei interne. Spre deosebire de evaziunea fiscală ilicită care este ilegală, evaziunea fiscală licită se încadrează în mod normal în limitele legii. Cu toate acestea, mai multe forme de evaziune fiscală licită nu respectă spiritul legii, forţând interpretarea a ceea ce este "legal" pentru a minimiza contribuţia fiscală globală a unei societăţi. Cu ajutorul unor tehnici de planificare fiscală agresivă, unele societăţi exploatează lacunele juridice ale sistemelor fiscale şi neconcordanţele dintre normele naţionale pentru a evita plata taxelor şi impozitelor datorate. În plus, regimurile fiscale din multe ţări permit societăţilor să îşi transfere în mod artificial profiturile către jurisdicţiile respective, efectul acestei practici fiind încurajarea planificării fiscale agresive. Aceste activităţi subminează repartizarea echitabilă a obligaţiilor între contribuabili, concurenţa loială între societăţi şi colectarea echitabilă între statele membre a impozitelor pe profit care le sunt datorate în mod legitim. Politica fiscală este, în principal, stabilită la nivel naţional. Cu toate acestea, pentru a asigura o impozitare mai echitabilă, impozitarea trebuie să reflecte locul în care se desfăşoară activitatea economică. Pe lângă eforturile necesare din partea statelor membre în vederea simplificării şi a eficientizării sistemelor fiscale, transparenţa în acest domeniu este de o importanţă crucială pentru atingerea acestor obiective. Pentru a prospera, planificarea fiscală agresivă, regimurile fiscale dăunătoare şi frauda fiscală se bazează pe un mediu caracterizat de complexitate şi de lipsa cooperării. Prin urmare, combaterea evaziunii fiscale licite şi ilicite necesită o mai mare deschidere a autorităţilor fiscale faţă de alte autorităţi omoloage şi o mai strânsă cooperare între guverne. De asemenea, societăţile trebuie să aibă obligaţia mai puternică de a se angaja în practici fiscale care să fie transparente şi echitabile. În pofida progreselor realizate, este în continuare necesar să se întreprindă noi acţiuni la nivelul Uniunii Europene, având în vedere amploarea evaziunii fiscale licite, lacunele rămase în ceea ce priveşte transparenţa şi cooperarea, complexitatea sistemelor fiscale şi gradul de sofisticare al practicilor de planificare fiscală agresivă. În mod concret, de cele mai multe ori administraţiile naţionale nu dispun de informaţiile necesare cu privire la impactul regimurilor şi practicilor fiscale ale altor ţări asupra propriilor sisteme fiscale. Astfel, prin intermediul pachetului de măsuri de transparenţă fiscală în discuţie, se prezintă o serie de măsuri care pot fi luate pe termen scurt pentru a spori transparenţa fiscală, pentru a combate, în cadrul Uniunii Europene, evaziunea fiscală ilicită şi evaziunea fiscală licită a societăţilor, pentru a asigura legătura dintre impozitare şi locul de desfăşurare a activităţii economice reale, precum şi pentru a promova standarde similare la nivel mondial.
			Domnul Radu Zlati: "Hai să închidem ANAF-ul!" Opinia publică este siderată - pe bună dreptate, zic eu - de efectele perverse pe care acţiunile ANAF le au sau le pot avea în economia naţională, prin închiderea unităţilor economice controlate şi în cazul cărora se găsesc diferenţe, oricât de mici, între monetarul din casă şi evidenţa electronică a încasărilor. Astfel aflu, prin intermediul presei, că ANAF a dispus închiderea unui magazin ce comercializa produsele din carne ale firmei Killer SRL din Horodnic, Suceava. Firma respectivă, vânzându-şi produsele prin intermediul a 21 de magazine proprii, nu numai că dădea de lucru numeroşilor săi angajaţi, dar plătea taxe şi impozite de peste 2 milioane de euro anual. Unul dintre magazinele sale a fost închis pentru că vajnicii controlori ai ANAF au depistat un minus în gestiune de 50 lei - destul pentru ca magazinul să fie închis pentru o lună de zile. Într-un alt caz, inspectorii ANAF au incriminat o diferenţă de 14 bani (!). Propun şefului ANAF să fie verificate şi marile lanţuri de magazine (gen Mega Image, Carrefour, Lidl sau Kaufland, de pildă), unde preţurile afişate la raft şi insuficienţa monedelor subdivizionare de 1 ban şi 5 bani pot să ducă la diferenţe între monetarul încasat şi evidenţa încasărilor cu mult superioare aceleia de 14 bani, precum în cazul magazinului sucevean. Ce vor face inspectorii ANAF în astfel de cazuri? "O enigmă neştiută", vorba poetului... Cu toţii credem că ştim (inclusiv inspectorii ANAF!) în care sectoare şi cum anume are loc marea evaziune fiscală, şi anume comerţul cu cereale, legume şi fructe, cel cu derivate petroliere, cel cu ţigări şi alcool. În loc să ia la control firmele pe aceste direcţii prioritare, inspectorii ANAF se luptă cu plăcintăriile şi shaormeriile. Desigur, în interesul naţional! Întrebarea ce se pune, în mod firesc, de ce ANAF a pornit această cruciadă sacră împotriva comercianţilor doar în ultimele zile? Cui foloseşte ea? Voi risca un răspuns. Cruciada ANAF cu micii comercianţi foloseşte, sau este închipuită a folosi, domnului V.V. Ponta, şi este imaginată, ca spectacol mediatic, de către păpuşarii relaţiilor publice de la Palatul Victoria. Se imaginează, probabil, că în aceste zile - în care agenda publică este dominată de scandalul Şov-ăielii pesediste din Senat, şovăială girată, aristocratic, de către domnul Tăriceanu - se poate muta interesul mass-media de la acoperirea potlogăriilor prietenului domnului premier, către războiul ANAF împotriva perfidului kebab şi evazionistelor urzici. Şi în loc să vorbim despre curăţenia, fie şi ea abuziv mediatică, operată de DNA-ul doamnei Codruţa în rândurile clasei politice româneşti, să vorbim despre marile victorii înregistrate de către ANAF-ul aflat sub controlul guvernamental al domnului Victor. Dar dacă pentru un minus în gestiune de 50 de lei închidem un magazin pentru o lună, ce am putea face pentru a penaliza ANAF pentru cele peste 450 de procese pierdute în instanţă de către acesta, pentru amenzi şi alte acte constatatoare care s-au dovedit a fi neconforme cu legea, abuzive şi incorecte? Eu vă propun să închidem şi funcţionarea ANAF - măcar pentru o zi. Nu vom pierde nimic, oricum inspectorii ANAF par să lucreze în dorul lelii, la comandă şi doar în cazul acelora care nu au culoarea potrivită. Cum care culoare? La bască, evident ! PS: Aş putea fi mult mai binevoitor dacă şeful ANAF, deţinător la rândul său, se pare, al unui hotel unde nu se oferă (desigur!) bon fiscal, ne-ar povesti cum a recuperat prejudiciul făcut statului de către famiglia Voiculescu. Dar, nu-i aşa, asta este secret de serviciu...
			Doamna Raluca-Cristina Ispir: În viziunea viitoarei guvernări a Partidului Naţional Liberal, fondurile europene rămân în continuare o sursă de finanţare extrem de importantă pentru ţara noastră. Sunt resurse care au costuri reduse, sunt orientate către obiective prioritare şi contribuie în mod direct la creşterea competitivităţii. În viitorii 5 ani, România are la dispoziţie fonduri de aproximativ 43 miliarde euro defalcate în raport cu politicile europene: pentru Politica de Coeziune, 22,9 miliarde euro, pentru Politica Agricolă Comună,19,7 miliarde euro, la care se adaugă sumele disponibile în Fondul European de Pescuit şi Afaceri Maritime, precum şi sumele aferente Fondului European pentru Ajutorarea Persoanelor Defavorizate. Este obligatoriu ca experienţa dobândită din perioada precedentă de programare să ajute la îmbunătăţirea gradului de absorbţie, care în prezent se află sub 55%. În viziunea PNL finanţarea europeană trebuie privită ca un instrument direct pentru creşterea competitivităţii societăţii româneşti privind către obiectivul strategic general de atingere a unui grad cât mai ridicat al convergenţei reale şi aderare la zona euro, un obiectiv prezent în declaraţiile publice ale tuturor reprezentanţilor partidelor politice din România. Chiar dacă Acordul de Parteneriat dintre UE şi România a fost validat, iar programele operaţionale şi alocările financiare sunt deja stabilite, există totuşi restanţe în relaţia cu CE şi disfuncţii majore pe toate nivelurile interne: instituţional şi administrativ, al resurselor umane, în domeniul financiar şi chiar legislativ. În acest context, asumarea viziunii PNL care impune maximizarea absorbţiei fondurilor europene se traduce prin stabilirea unor obiective care privesc: supleţea instituţională şi creşterea capacităţii administrative, asigurarea unui parcurs eficient în implementarea proiectelor şi modificări ale reglementărilor în scopul simplificării şi corelării legislaţiei interne cu acquis-ul. Principalele elemente ale politicilor publice pe care PNL le are în vedere sunt: aducerea sub autoritatea structurii responsabile cu gestionarea fondurilor europene a tuturor autorităţilor de management, cu excepţia celei aferente dezvoltării regionale; reducerea numărului de structuri care au deţinut calitatea de organisme intermediare în exerciţiul financiar anterior; crearea organismelor intermediare private prin contractarea de servicii de consultanţă şi gestionare a proiectelor dedicate axelor prioritare din cadrul programelor operaţionale comunitare.
			Doamna Raluca Surdu: Prin intermediul declaraţiei mele de astăzi doresc să salut adoptarea Proiectului de Lege pentru modificare art.6 alin.(3) din Ordonanţa Guvernului nr.20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente, proiect care vine să reglementeze posibilitatea autorităţilor administraţiei publice locale de a finanţa, din bugetele locale, în limita fondurilor alocate anual cu această destinaţie, pe lângă operaţiunile de expertizare tehnică a clădirilor care prezintă risc seismic, şi activităţile de proiectare şi execuţie a lucrărilor de intervenţie în cazul locuinţelor proprietate privată a persoanelor fizice. Partidul Naţional Liberal consideră că acesta este un prim pas în identificarea principalelor măsuri care ar putea duce la îmbunătăţirea actualelor programe de intervenţie asupra clădirilor cu risc seismic. Aspecte referitoare la actualele prevederi legislative şi mecanisme de finanţare, gradul diferit de implicare a proprietarilor din blocurile de locuinţe vizate de program, necesitatea intensificării campaniilor de educare şi informare pentru creşterea conştientizării pericolului public pe care îl reprezintă clădirile cu risc seismic ar trebui să fie priorităţi pentru toţi factorii decizionali din acest domeniu. În condiţiile în care numai în Capitală, de exemplu, în cazul unui cutremur cu intensitate mai mare de 7 grade Richter, ar putea fi distruse sau avariate circa 35.000 de construcţii, fiind identificate peste 5.000 de imobile cu grad de risc seismic ridicat, considerăm că adoptarea acestui proiect de lege nu va face altceva decât să preîntâmpine situaţiile în care autorităţile administraţiei publice locale ajung în imposibilitatea consolidării acestor clădiri considerate pericol public. Pe mai departe, consider că trebuie să găsim toate soluţiile şi să analizăm atât posibilitatea consolidării acestor clădiri sau demolării şi reconstruirii altora noi pe acelaşi amplasament, cât şi activităţile de prevenţie în cazul clădirilor cu risc seismic, respectiv cele de intervenţie posteveniment.
			Domnul Răzvan-Ionuţ Tănase: "Absolvenţii de azi - şomerii de mâine" Rata ridicată a şomajului în rândul tinerilor din România nu mai reprezintă de mult o noutate pentru noi, chiar pare mai mult o problemă pe care nu ne grăbim să o rezolvăm, judecând după faptul că "ne mândrim" de ceva vreme cu un loc "fruntaş" în Uniunea Europeană din acest punct de vedere. Ultimele cifre publicate de Institutul Naţional de Statistică ne confirmă încă o dată situaţia îngrijorătoare cu care ne confruntăm, şi potrivit acestora rata şomajului în cazul persoanelor cu vârste cuprinse între 15-25 de ani se situează la 24,1%. Doar Executivul se încăpăţânează să nu vadă aceste cifre, zăcând parcă în inconştienţă după palma dată de criza demarată în 2008, pe seama căreia încearcă să pună propria incapacitate de rezolvare a împrejurărilor critice, de care depinde viitorul ţării noastre. De la copii şi până la bătrâni, Guvernul aplică aceeaşi tactică bazată pe strategii implementate superficial şi supuse eşecului total. Cu ce au greşit oare aceşti oameni pe care statul îi obligă să plece în viaţă cu stângul, cu neîncrederea în ziua de mâine şi într-un trai mai bun? Poate doar prin faptul că sunt tineri, iar respectiva categorie a populaţiei nu mai stârneşte de mult compasiunea autorităţilor, preocupate mai mult de discursuri sforăitoare şi lăudarea unor planuri care întârzie să-şi dovedească eficienţa. Normal... "la pomul lăudat să nu te duci cu sacul"! De la Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice şi până la Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, cu toţii poartă pe umeri povara unei "generaţii pierdute", pentru care nimeni nu găseşte soluţii să o readucă pe drumul corect. De pe băncile şcolilor şi universităţilor scoatem şomeri pe bandă rulantă, fără să luăm în considerare discrepanţa dintre sistemul de învăţământ şi piaţa muncii. După o simplă analiză putem observa cu uşurinţă că oferta şi cererea locurilor de muncă se bat cap în cap, iar cine crede că vom reuşi vreodată să acoperim zecile de posturi de strungari sau matriţeri care aşteaptă să fie ocupate, cu miile de economişti, absolvenţi ai facultăţilor de specialitate, scăzând în acest mod rata şomajului, se îmbată cu apă rece. Este necesar să rezolvăm în primul rând problema necorelării între ceea ce se învaţă în sistemul educaţional şi ceea ce se cere în domeniile forţei de muncă, făcând astfel un pas important în reducerea numărului tinerilor lipsiţi de orice formă de finanţare. De aceea, încă din ciclul primar şi mergând până la cel superior, trebuie să asigurăm o educaţie de calitate a copiilor care vin în urma noastră, dezvoltându-le abilităţile necesare pentru a face faţă locurilor de muncă oferite. Deocamdată, previziunile în acest sens nu sunt deloc îmbucurătoare, căci sistemul educaţional românesc îşi continuă drumul greşit pe care a apucat de ani buni, şi din păcate nu dă niciun semn de redresare. Nici Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice nu pare să se implice activ în reducerea ratei şomajului în rândul tinerilor, deşi încă din anul 2012 are un plan de măsuri adaptat la cel de la nivel european. Teoretic soluţii există, dar practic preferăm să le păstrăm în sertare, condamnând aceşti oameni la dependenţa de sistemul asistenţei sociale. Pe măsură ce timpul trece, persoanelor care nu sunt încadrate într-o formă sau alta de muncă le va fi din ce în ce mai greu să facă faţă cerinţelor impuse de angajatori. Proaspăt ieşiţi de pe băncile şcolii şi încrezători că-şi pot lua viaţa în propriile mâini, tinerii află că nici măcar buna pregătire din timpul anilor de studiu, consolidată de o importantă experienţă profesională, nu mai este suficientă pentru a-şi construi o carieră. Pentru toate acestea ei "mulţumesc" ministerelor de resort şi le răsplătesc "eforturile" depuse pentru a le construi o viaţă mai bună, prin emigrări masive. Slaba implicare în ceea ce priveşte rata şomajului accentuează inclusiv fenomenul de îmbătrânire a populaţiei care afectează destul de grav ţara noastră, generând pierderi economice importante. Nu ne consolează faptul că situaţia tinerilor şomeri reprezintă o problemă de amploare şi la nivel european, deoarece noi ocupăm locul de top din acest punct de vedere, reprezentând unul dintre principalii actori care "ajută" la menţinerea unui grad redus de ocupare al persoanelor cu vârste până în 25 de ani. Consider că un Guvern responsabil ar trebui să se implice rapid şi să găsească urgent soluţii eficiente pentru rezolvarea situaţiilor cu adevărat "arzătoare".
			Doamna Sanda-Maria Ardeleanu: "Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Româneşti din Cernăuţi" Într-o întâlnire recentă, la Parlamentul României, cu preşedintele Centrului Bucovinean de Artă pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Româneşti din Cernăuţi, am avut plăcuta surpriză să constat că acest centru cultural depune eforturi semnificative, de mai mult de 10 ani, pentru revitalizarea şi valorificarea moştenirii culturale româneşti, pentru stimularea creativităţii româneşti prin artă. Într-o concepţie integratoare, prin activităţi specifice, păstrând la cel mai înalt nivel identitatea naţională şi culturală autentică românească, Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Româneşti din Cernăuţi a desfăşurat o activitate pluridisciplinară, atât în cadrul cultural ucrainean, cât şi al altor culturi europene. Membrii Centrului Bucovinean de Artă au contribuit la opera de renaştere culturală naţională românească în rândurile populaţiei mature, a tineretului român din nordul Bucovinei, nordul Basarabiei şi Ţinutului Herţa prin activităţi precum: stimularea şi menţinerea solidarităţii românilor pe baza culturii naţionale; stimularea şi popularizarea cercetărilor în domeniul istoriei, culturii, civilizaţiei, religiei, etnografiei şi folclorului românesc; sprijinirea pentru crearea de formaţiuni artistice; realizarea de emisiuni radio şi TV şi sprijinirea tinerilor jurnalişti; organizarea de dialoguri între generaţii pentru conservarea şi transmiterea valorilor morale, culturale şi artistice ale comunităţii româneşti; stimularea creativităţii şi talentului membrilor săi, prin organizarea de sesiuni ştiinţifice, dezbateri, concursuri interpretative, expoziţii de artă plastică, meşteşuguri şi fotodocumentare, spectacole de muzică şi poezie, stagiuni de concerte, cenacluri; participarea la programele şi proiectele naţional-culturale, iniţiate de organizaţii culturale partenere din România şi Republica Moldova; formarea, instruirea şi perfecţionarea copiilor şi tinerilor de origine română în domeniile artistice. Aş dori, cu această ocazie, să menţionez şi faptul că Centrul Bucovinean de Artă îşi desfăşoară activitatea prin intermediul a 8 filiale, 15 formaţii folclorice de amatori, Asociaţia meşterilor populari români, care deţine 2 ateliere (încrustare în lemn şi încondeiat ouă), Studioul de artă plastică, Clubul Media "Meridian", Organizaţia pentru protecţia mediului "Origini verzi", Orchestra de muzică populară "Trandafir Bucovinean", Ansamblul etnofolcloric "Dor Bucovinean". Având acorduri de colaborare şi parteneriat cu organizaţii similare din Suceava, Botoşani, Iaşi, Bucureşti, Cluj-Napoca, Târgu Mureş, Alba Iulia, dar şi din Republica Moldova, Centrul Bucovinean de Artă a semnat recent un acord de parteneriat cu Asociaţia Mondială pentru Artă Interpretativă. În anul 2014, Centrul Bucovinean de Artă a organizat o serie de acţiuni de amploare: Festivalul muzical "Alese perle pentru mama", ediţia a VIII-a, Concursul de creaţie "Mândră floare, dulce Bucovină", ediţia a VII-a, Simpozionul internaţional de etnografie şi folclor "Vatra dulce strămoşească", ediţia a VIII-a, Zilele culturii tradiţionale româneşti în Regiunea Cernăuţi. Totodată a implementat patru Proiecte transfrontaliere, în parteneriat, finanţate de Uniunea Europeană prin Programul Operaţional Comun "România-Ucraina-Republica Moldova 2007-2013". Cred că este de datoria noastră să cunoaştem activitatea acestor organisme culturale româneşti, care menţin vie legătura între spaţiile în care trăiesc români, cu atât mai mult acum, în condiţii economice şi sociopolitice speciale. Activitatea deosebită a acestui centru cultural ne demonstrează că există o nevoie a comunităţilor de români de a-şi păstra valorile şi tradiţiile, indiferent unde se află, iar noi avem datoria să susţinem toate aceste iniţiative meritorii.
			Doamna Sanda-Maria Ardeleanu: "Care este miza desfiinţării UEFISCDI?" Săptămâna trecută, în Parlamentul României, colegii senatori au amânat din nou luarea unei decizii privind soarta Unităţii Executive pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI). Marţi, 24 martie, ar fi trebuit să aibă loc votul pe Proiectul de lege privind respingerea O.U.G. nr. 74 prin care s-a înfiinţat în 2010 UEFISCDI, însă acesta a fost retrimis la comisiile Senatului pentru un raport suplimentar. Dacă actul normativ, ajuns în cele din urmă în plenul Senatului, va fi respins definitiv, UEFISCDI ar putea fi desfiinţat, revenindu-se la o formulă "descentralizată", în care alocarea finanţărilor în cercetare va fi coordonată de mai multe agenţii, spre exemplu una ar putea avea competenţe în evaluare, alta în monitorizare. Acest lucru ar putea fi posibil dacă am presupune că cele două procese nu ar avea nicio legătură între ele sau că evaluarea s-ar putea realiza fără o monitorizare prealabilă. Înainte de 2010, cele trei instituţii care alocau banii în cercetare erau Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior şi a Cercetării Ştiinţifice Universitare, Centrul Naţional de Management Programe (subordonat Ministerului Educaţiei) şi Agenţia Managerială de Cercetare Ştiinţifică, Inovare şi Transfer Tehnologic. În timp ce ministrul educaţiei ne oferă asigurări că tot ce se va face în această privinţă va fi în spiritul creşterii transparenţei şi al corectitudinii alocării fondurilor şi al creşterii eficienţei utilizării fondurilor în cercetare, reprezentanţii cercetătorilor atrag atenţia că desfiinţarea UEFISCDI ar avea un impact profund negativ asupra cercetării româneşti şi a imaginii României în lumea cercetării pe plan internaţional. Mai mult decât atât, corupţia din sistem ar urma să crească, iar transparenţa finanţării cercetării nu ar mai fi aceeaşi. De asemenea, nu putem ignora observaţiile făcute de specialişti în domeniul cercetării, care sunt de părere că UEFISCDI este structurată şi funcţionează în baza principiilor implementate în agenţii similare de prestigiu internaţional, precum National Science Foundation din SUA, European Research Council, German Research Foundation sau Agencie National de la Recherche din Franţa. Totodată, aceiaşi specialişti afirmă că spargerea în două agenţii, propusă în Senatul României, este o "noutate" în domeniu şi fără nicio legătură cu bunele practici internaţionale. Anul trecut, în timpul dezbaterilor din Camera Deputaţilor pe acest subiect, atrăgeam atenţia, alături de societatea civilă, că miza desfiinţării UEFISCDI este "feudalizarea banilor din cercetare" într-un an electoral. Nu pot să nu constat că batem parcă pasul pe loc şi, iată-ne astăzi, din nou, în faţa aceleiaşi întrebări: care este de fapt miza desfiinţării UEFISCDI ?
			Domnul Daniel Florea: "Dreptul la viaţă" Nu întâmplător am ales acest subiect în această perioadă, primăvara fiind anotimpul altfel definit - anotimpul sinucigaşilor. Problematica sinuciderii este una destul de complexă şi imposibil de definit printr-un scurt cuvânt. Se pare că la sinucidere ajung de obicei persoanele care cad într-o extremă a vieţii, în ghearele deznădejdii. În umbra morţii se ajunge şi din pricina lipsurilor de tot felul, a greutăţilor vieţii şi, mai ales la tineri, din cauza unei comunicări deficitare cu cei din jur şi a lipsei de iubire. Realitatea sinuciderii devine un spectru din ce în ce mai apropiat şi mai ameninţător. Organizaţia Mondială a Sănătăţii vorbeşte de un val sau o epidemie de suicid acum, când la nivel mondial o persoană se sinucide la flecare trei secunde, iar pentru fiecare din acestea există alte 20 ce au încercat să-şi ia viaţa. Mortalitatea din această cauză a fost mai mare decât cea a victimelor înregistrate în urma accidentelor rutiere. Suicidul în România se situează peste media europeană la grupele de vârstă cele mai predispuse, adică adolescenţii între 15 - 19 ani şi adulţii cu vârste între 50 şi 54 de ani, conform unui studiu Eurostat prezentat în 2014. În România, sinuciderea în rândul tinerilor cu vârste între 15 şi 19 ani înregistrează o rată de 6,3 decese la 100.000 de locuitori, comparativ cu media europeană de 4,6. În cazul grupei de vârstă 50 - 54 de ani, România are o rată de 22 de sinucideri la 100.000 de locuitori pentru ambele sexe, comparativ cu 18,3 media europeană. În 2013, conform Institutului de Medicină Legală "Mina Minovici", în România s-au înregistrat 2.721 de cazuri de suicid. Dincolo de explicaţiile pertinente, o tăcere şi o tristeţe aparte se aştern în inimile noastre când prin mass-media auzim, din ce în ce mai des, de sinucideri. Încă o persoană care nu şi-a găsit rostul, încă un om care a încetat să lupte, încă un înfrânt pe drumul vieţii... Am auzit spunându-se că există la unele persoane o predispoziţie înnăscută spre negativism, spre înstrăinare, spre suicid chiar. În plus, cu toţii am aflat încă de pe băncile liceului că optimismul şi pesimismul ţin de firea noastră şi că n-ai ce face dacă te-ai născut cu o astfel de trăsătură temperamentală. Într-o astfel de ecuaţie, e periculos de uşor să afirmi că Dumnezeu este de vină pentru slăbiciunea firii celor ce-şi iau singuri viaţa. E imperios necesar să tăiem pesimismul exagerat (deznădejdea), să încurajăm buna dispoziţie, să încurajăm optimismul. Trebuie depistate din timp persoanele cu disponibilitate mărită spre suicid şi ajutate să depăşească starea nefericită în care se zbat. Orice zdruncinare a echilibrului favorizează sinuciderea, iar oamenii îşi iau viaţa cu mai multă uşurinţă atunci când structura socială suferă modificări importante. Orice fel de anomie: economică, familială, intrapersonală favorizează creşterea ratei sinuciderilor. Crizele industriale sau financiare, şomajul, schimbările şi conflictele profesionale, absenţa statutului profesional sau nesiguranţa acestuia, izolarea socială, angoasa marilor oraşe, alcoolismul, destrămarea familiei, afecţiunile cronice şi pierderea credinţei sunt tot atâtea coordonate ce pot conduce la o conduită suicidară. Unii încearcă să se sinucidă, alţii pot face gesturi suicidare care sunt chemări în ajutor sau încercări de a face cunoscut cât de adâncă, cât de mare este disperarea lor. Între 60% şi 80% dintre persoanele care au comis suicid au comunicat intenţia lor, într-o formă sau alta, din timp. Problema e că nu a fost nimeni care să-i asculte. Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că majoritatea cazurilor de suicid care se întâmplă anual ar fi putut fi evitate dacă ar fi fost adoptate soluţii adecvate de comunicare de către autorităţile sanitare naţionale. O iniţiativă lăudabilă am întâlnit la Cluj, unde nu de foarte mult timp a fost înfiinţată Alianţa Română de Prevenţie a Suicidului, dar care a lansat prima linie gratuită de consiliere telefonică, la nivel naţional, pentru persoane aflate în criză suicidară şi apropiaţii acestora. Consider că, alături de aceste iniţiative, este extrem de necesară o lege simplă care să prevadă ca prin numărul unic de urgenţă 112, orice pacient să poată beneficia de asistenţă psihologică gratuită zi şi noapte, atunci când gândurile negre îi dau târcoale, atunci când disperarea îl cuprinde, să poată apela la un psiholog.
			Domnul Daniel Florea: "Sănătatea - prioritate permanentă a Guvernului României" Marele endocrinolog N. Pende a descoperit patru armonii în organismul sănătos: "Sănătatea este armonia funcţiunilor, aşa cum frumuseţea este armonia formelor corpului, aşa cum adevărata bunătate este armonia sentimentelor etice şi adevărata înţelepciune este armonia intelectului". În 1948, prima Adunare Mondială a Sănătăţii a propus instituirea unei zile mondiale a sănătăţii pentru a marca fondarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). Începând cu anul 1950, Ziua mondială a sănătăţii a fost celebrată pe 7 aprilie a fiecărui an, scopul acestei zile fiind acela de a creşte nivelul de cunoştinţe la nivel global pe o anumită temă de sănătate şi de a atrage atenţia asupra unei zone prioritare de care să se ocupe OMS. În acest an, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a propus ca temă în acest an - Siguranţa Alimentaţiei, produsele alimentare care conţin bacterii dăunătoare, virusuri, paraziţi sau substanţe chimice fiind responsabile pentru mai mult de 200 de boli, de la diaree la cancer. În fiecare zi apar noi ameninţări la siguranţa alimentară. Modificările alimentelor, modificările mediului, substanţele chimice folosite în procesul de creştere, prelucrare şi conservare şi mai ales patogeniile noi reprezintă actualele provocări pentru sistemele naţionale de siguranţă alimentară. Astfel, consider că sănătatea reprezintă un concept superior, cu câteva aspecte ce cuprind dimensiunea emoţională, intelectuală, fizică, socială şi spirituală. Sănătatea înseamnă mai mult decât absenţa bolii, ea este un proces ce contribuie la bunăstare şi echilibru. Din aceste motive, protejarea şi menţinerea sănătăţii sunt în primul rând responsabilitatea noastră. Cu atât mai mult ar trebui ca sănătatea să fie una dintre preocupările de bază - ale tuturor şi ale fiecăruia dintre noi în parte - cu cât agresiunile asupra acesteia sunt, în ultimii ani, din ce în ce mai mari şi mai diversificate. Deşi poate părea paradoxal la o primă vedere, este de domeniul celei mai flagrante evidenţe faptul că, în ciuda progreselor incontestabile pe care le înregistrează, în mod constant medicina, aceasta nu poate ţine pasul cu ritmul în care maladiile, mai ales cele cu rată mare de transmisibilitate, apar şi se răspândesc pe glob, făcând nenumărate victime în rândul semenilor noştri. Mereu apar tulpini noi de viruşi, ale căror mutaţii prezintă un comportament atât de imprevizibil încât pot provoca adevărate dezastre la nivelul populaţiei globale, cu consecinţa a nenumărate îmbolnăviri şi decese. Aşa au fost, în ultimii ani, viruşii pestei porcine sau cei ai gripei aviare care, ne aducem aminte, au provocat zeci de mii de decese şi au produs o stare de panică greu controlabilă la nivelul concetăţenilor noştri. Dar chiar unele dintre cele mai vechi maladii, cum sunt cancerul sau tuberculoza spre exemplu, continuă să facă anual o mulţime de victime. Ca să nu mai vorbim despre banalele viroze gripale care, în mod aproape surprinzător, încă iau, la rândul lor, viaţa multora dintre locuitorii din diferite colţuri ale lumii. Toate acestea atestă faptul că medicina mai are mult, chiar foarte mult de lucru pentru a putea lupta, cu şanse mari de reuşită, împotriva provocărilor cu care se confruntă. Mai presus de orice însă înseamnă că educaţia sanitară la nivelul populaţiei mondiale este una destul de precară, că oamenii nu ştiu încă să aleagă momentul propice pentru a se adresa medicului şi că apelează la serviciile acestuia atunci când, de cele mai multe ori, se dovedeşte a fi prea târziu. Pentru orice guvern responsabil şi mai ales pentru un guvern condus de un social-democrat, sănătatea, în opinia mea, împreună cu educaţia reprezintă priorităţi fundamentale, însă pentru ca sănătatea, ca prioritate fundamentală, să fie un domeniu bine guvernat şi bine administrat, trebuie acţionat coerent, conform unui plan şi unei viziuni bazate pe obiective, trebuie luate decizii fundamentale şi în mod obligatoriu respectate modelele de bune practici europene. Nu putem ignora - şi nu o vom face vreodată - starea de frustrare a românilor atunci când se gândesc la sistemul sanitar. Nu putem să nu vedem cazurile în care acest sistem eşuează în a-şi îndeplini misiunea şi niciodată nu vom putea ignora greutăţile cu care medicii şi angajaţii din domeniul sănătăţii se confruntă zi de zi, an de an. Miile de români obligaţi să facă tot posibilul, de multe ori cu eforturi supraumane, pentru a se trata în străinătate, precum şi presiunea pe care această realitate o pune asupra bugetului sunt de ceva vreme semne grave şi urgente, sunt semnale care ne cer să nu pierdem vremea, ci să acţionăm.
			Domnul Daniel Florea: "Implementarea Convenţiei europene a drepturilor omului, responsabilitatea noastră comună" Când vorbind despre drepturile omului, primul lucru la care ne gândim este Declaraţia universală a drepturilor omului. Este bine ştiut că unele dintre drepturile şi libertăţile consfinţite în Declaraţia universală a drepturilor omului au fost întruchipate în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), adoptată în 1950 de către Consiliul Europei, fiind o reflectare unică a valorilor civilizaţiei şi democraţiei. CEDO oferă o listă de drepturi garantate, cum ar fi dreptul la viaţă, interzicerea torturii, sclaviei şi a muncii forţate, dreptul la libertate şi securitate, dreptul la un proces echitabil, respectarea vieţii private şi de familie, libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, libertatea de exprimare, libertatea de întrunire şi de asociere, dreptul la căsătorie, dreptul la o cale de atac eficientă şi interzicerea discriminării. Într-o jumătate de secol, drepturile consacrate în convenţie au evoluat treptat, datorită modului de interpretare a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a diverselor protocoale care au stabilit noi drepturi, legate de condiţiile care nu au putut fi prevăzute atunci când a fost adoptată. Importanţa convenţiei constă nu numai în extinderea domeniului de aplicare al drepturilor pe care le protejează, dar, de asemenea, în sistemul de control instituit pentru a examina probabilele încălcări şi de a asigura respectarea de către state a obligaţiilor care le revin în temeiul Convenţiei, şi anume, recunoaşterea acestor drepturi şi libertăţi tuturor persoanelor aflate sub jurisdicţia lor, şi nu numai pentru cetăţenii lor. Drepturile omului, democraţia şi statul de drept sunt valori esenţiale ale Uniunii Europene. înscrise în Tratatul fondator al UE. Acestea au căpătat o importanţă deosebită odată cu adoptarea Cartei drepturilor fundamentale, în anul 2000, fiind consolidate şi mai mult atunci când Carta a dobândit forţă juridică obligatorie, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în anul 2009. Săptămâna trecută a avut loc la Bruxelles conferinţa organizată de Consiliul Europei cu tema "Implementarea Convenţiei europene a drepturilor omului, responsabilitatea noastră comună". Am fost onorat să particip în calitate de Preşedinte al Subcomisiei parlamentare de monitorizare a implementării Hotărârilor CEDO la lucrările prilejuite de desfăşurarea acestei conferinţe, organizată de către Preşedinţia belgiană a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei, la Bruxelles, alături de alţi colegi. Acest eveniment se înscrie în continuarea reformelor iniţiate în anul 2010, o dată cu desfăşurarea Conferinţei la nivel înalt de la Interlaken privind Viitorul Curţii Europene a Drepturilor Omului, din data de 19 februarie 2010, şi care s-a finalizat cu Declaraţia de la Interlaken. Evenimentele pe această temă au continuat prin organizarea şi desfăşurarea Conferinţelor de la Izmir din 2011 şi Brighton din 2012. Printre obiectivele de bază ale Conferinţei organizată în acest an s-au numărat îmbunătăţirea sistemului de executare a hotărârilor Curţii Europene la nivel naţional, cât şi a supravegherii de către Comitetul de Miniştri. Discuţiile purtate cu acest prilej de către participanţi s-au finalizat cu adoptarea unei Declaraţii politice care va permite îmbunătăţirea implementării Convenţiei, inclusiv punerea în executare a hotărârilor Curţii. Marcând progresele înregistrate în domeniul drepturilor cetăţeneşti, România se poate mândri astăzi cu o legislaţie modernă în domeniu, în acord cu tratatele internaţionale, precum şi cu progresele vizibile în domeniul drepturilor cetăţenilor săi, indiferent de sex sau etnie. Nu în ultimul rând, ca stat membru al Uniunii Europene, ţara noastră are obligaţia de a veghea la respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor săi, care sunt şi cetăţeni ai Uniunii Europene, ceea ce le conferă dreptul de a acţiona în cazul încălcării prevederilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Este obligaţia constituţională a Parlamentului României de a întări legislaţia ţării în materia drepturilor omului şi de a veghea, cu instrumentele pe care le are la dispoziţie, la respectarea acestora. Este de condamnat orice formă de violenţă sau discriminare împotriva cetăţenilor şi orice formă de încălcare a drepturilor acestora şi vă invit pe fiecare dintre dumneavoastră să adoptaţi aceeaşi poziţie.
			Domnul Daniel Florea: "Un nu categoric drogurilor" Săptămâna trecută, un raport al Curţii de Conturi a prezentat mai multe nefuncţionalităţi în colaborarea Agenţiei Naţionale Antidrog cu celelalte instituţii cu atribuţii în domeniu. Asistăm, astfel, la creşterea numărului de consumatori de droguri, deşi există o strategie naţională şi nişte planuri de acţiune al căror scop este tocmai de a ţine acest fenomen sub control. Vorbim aici despre o Strategie Naţională Antidrog care în perioada 2005-2012 avea ca obiective reducerea incidenţei şi prevalenţei consumului de droguri, însă în perioada 2012-2013 s-a observat - din datele statistice - dimpotrivă, o creştere a consumului de droguri. Nu voi face o analiză a acestui eşec, intenţia mea este să trag un semnal de alarmă asupra fenomenului în creştere. Stoparea consumului de droguri este şi responsabilitatea clasei politice, instituţiile statului având nevoie de cadrul legislativ prin care să funcţioneze în folosul societăţii româneşti. Copiii noştri experimentează destul de devreme consumul de droguri, iar vârsta de la care încep să fie preocupaţi de acest obicei scade îngrijorător. Sunt de acord cu reprezentanţii Curţii de Conturi care precizează în acest raport că elaborarea acestei Strategii Naţionale Antidrog şi a unui plan de acţiune nu sunt suficiente fară susţinerea acestora din punct de vedere financiar, uman, logistic, dar şi din punct de vedere legislativ. La sfârşitul lui 2012, în România trebuia să funcţioneze un sistem integrat de instituţii şi servicii publice, care să asigure reducerea consumului de droguri în rândul populaţiei generale, asistenţa medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri, dar şi eficientizarea activităţilor de prevenire şi combatere a producţiei şi traficului ilicit de droguri şi precursori. Dar, cu toate acestea, s-a constatat că fenomenul consumului de droguri a escaladat. Realitatea este de o problematică absolută: părinţii şi profesorii se confruntă din ce în ce mai mult cu incidenţa acestui fenomen în rândurile tinerilor, în special a adolescenţilor, care au cele mai dese tangenţe cu lumea drogurilor. Fie că este vorba de etnobotanice, ecstasy, medicamente sau droguri puternice precum heroina sau cocaina, mulţi tineri care nu au împlinit majoratul şi-au sacrificat viaţa, visurile, adolescenţa din cauza inconştienţei sau a lipsei de informare. În ultimul deceniu, România, din cauza consumului de droguri, a devenit, pe lângă o piaţă de desfacere, o zonă de tranzit prin care trec cantităţi uriaşe de droguri spre alte ţări. Conform statisticilor, la noi în ţară 70% din consumatorii de droguri sunt elevi şi studenţi. Pe lângă riscul dependenţei pot apărea multiple probleme de sănătate pe termen mediu şi lung, cum ar fi SIDA, hepatitele B şi C, tuberculoza, dar şi probleme cu legea, deoarece tinerii care devin narcomani ajung delincvenţi de drept comun care, pentru a-şi asigura o "liniuţă", pe lângă furtul banilor şi vânzarea bunurilor de valoare din casă, ajung să spargă maşini şi case. Dificultăţile întâmpinate de părinţi în relaţia cu copiii lor care devin dependenţi de consumul drogurilor de orice tip ar trebui să ne preocupe mult mai mult, pentru că de fiecare dintre noi depinde bunul mers al societăţii în care trăim. Dincolo de statisticile alarmante şi măsurile avansate în cadrul diverselor programe şi strategii menite să lupte cu acest flagel al lumii moderne, noi toţi suntem datori să ne implicăm în combaterea acestui fenomen care se propagă în toate mediile sociale, tocmai datorită faptului că sunt atinşi cei la care ţinem cel mai mult: copiii noştri.
			Domnul Daniel Florea: "Viaţa are prioritate!" Asistăm în ultima vreme din ce în ce mai des la evenimente tragice pe şoselele României şi nu pot să nu mă gândesc cu inima strânsă că una dintre victime ar putea să fie un cunoscut, un apropiat sau un copil nevinovat. Creşterea dramatică a numărului accidentelor rutiere din ultima perioadă trebuie să ne dea de gândit. România este ţara din Europa cu cea mai mare rată a deceselor în accidentele de circulaţie. În prima jumătate a anului trecut, numărul accidentelor grave a crescut cu 20%, deşi agenţii de circulaţie au ridicat cu 20% mai multe permise auto. E un paradox, pentru că numărul sancţiunilor şi al accidentelor ar trebui să fie invers proporţionale, cum se întâmplă peste tot în lume. În România, datele oficiale arată că Poliţia sancţionează în neştire, iar şoferii mor pe capete. Dramele de pe şosele sunt, de cele mai multe ori, rezultatul comportamentului iresponsabil, primitiv şi inconştient al celor care circulă pe drumurile publice. Într-o clipă poţi pierde cel mai de preţ lucru pe care Dumnezeu ţi l-a dăruit - viaţa. Câţi dintre participanţii la trafic iau în serios cunoscutul slogan, tipărit pe mii de indicatoare "Stop accidentelor rutiere! Alege viaţa!"? Pentru a diminua moartea de pe şosele, nu este suficientă o legislaţie drastică. Nu la legi suntem restanţieri. Viteza excesivă a devenit un hobby al posesorilor de maşini. Ei calcă acceleraţia până se opresc în pomi, stâlpi, se înfig în maşinile care rulează pe contrasens ori mai iau câte un pieton, biciclist sau motociclist pe capotă. Nu doar viteza este cauza principală a dezastrelor. Conducerea în stare de ebrietate, agresivitatea participanţilor la trafic, depăşirile interzise şi periculoase, neacordarea priorităţii, trecerea pe culoarea roşie a semaforului, amplasarea pe autoturisme a unor proiectoare de mare putere şi orbirea altora cu luminile de drum etc. produc mult mai multe tragedii. Din cauza lor, pericolele te pândesc la tot pasul: fie ca pieton prevăzător, fie ca şofer responsabil. Ei uită că viaţa unui om este în pericol dacă sunt grăbiţi să ajungă într-un loc anume, ei uită că neacordarea priorităţii în trafic le poate distruge viaţa, ei uită că trebuie să răspundă în faţa legii pentru faptele lor, ei uită că în mâinile lor stă propria viaţă şi, mai mult, viaţa prietenilor sau rudelor care îi însoţesc. Însă de cele mai multe ori, regretele vin după faptă. Abia atunci conştientizează că oricât de grăbiţi ar fi, viaţa are, într-adevăr, prioritate.
			Doamna Sonia-Maria Drăghici: "Despre Summit-ul 2015 al Forumului Global al Femeilor Parlamentar (WIP)" Am participat în calitate de delegat al Parlamentului României la Summitul WIP 2015, care a avut loc la Addis Abeba, Etiopia, în perioada 23-25 martie 2015. Summitul s-a desfăşurat cu sprijinul Uniunii Africane, în colaborare cu Uniunea Europeană, bucurându-se de participarea a numeroase doamne deputat sau senator din aproape toate ţările lumii. Fiind la a treia ediţie, manifestarea şi-a propus să încurajeze egalitatea de şanse a femeilor cu bărbaţii cu privire la participarea la viaţa politică. România se situează din păcate între ţările cu un număr relativ mic de parlamentari femei (13,8%), iar la reuniune am fost singura delegată a României, delegaţiile altor ţări fiind mult mai consistente. Activitatea din cadrul Summitului s-a desfăşurat conform programului primit, în condiţii foarte bune, având dezbateri în plen şi pe paneluri. Atmosfera a fost de respect reciproc între participanţi, seriozitate, punctualitate, ceea ce a condus la acumularea unor informaţii importante şi stabilirea unor relaţii excelente de către delegaţia României cu aproape toate ţările participante. În panelul pentru sănătate desfăşurat luni, 23 martie, am avut o intervenţie în plen privind politicile de sănătate din România, evidenţiind progresele făcute de ţara noastră în cei 25 de ani de democraţie, dar şi tradiţia medicală românească. Am indicat etapele necesare pentru a îmbunătăţi sistemul sanitar şi starea de sănătate a populaţiei, am arătat importanţa conlucrării ministerului sănătăţii cu cel al mediului şi cu cel al educaţiei. Am evidenţiat în final calitatea învăţământului medical românesc, care în prezent este accesat de studenţi din întreaga lume, iar medicii absolvenţi din România se bucură de prestigiu internaţional. Am prezentat principalele priorităţi din ţara noastră privind programele de sănătate, rolul şi importanţa sistemului de asigurări de sănătate, cu focusarea pe interesele pacientului, dar şi integrarea cu interesele furnizorilor de servicii de sănătate şi motivarea angajaţilor din sistem. Am evidenţiat rolul femeilor în activitatea practică şi aplicată, dar şi în cea de elaborare de strategii şi politici sanitare. Miercuri, 25 martie, am vorbit câteva minute la televiziunea locală, transmiţând un mesaj din partea României. La ora 12 am avut o a doua intervenţie, de 2 minute, în plen, în care am mulţumit Guvernului Etiopiei pentru ospitalitate, organizatorilor Summitului pentru tematica abordată şi pentru rezultatele foarte bune ale lucrărilor. În final, am dorit tuturor participanţilor succes în continuarea activităţilor derulate pentru dezvoltarea globală, în condiţiile în care va creşte rolul femeilor parlamentar în întreaga lume. Aş vrea să menţionez că Parlamentul României a confirmat destul de târziu participarea la Summit, ceea ce a făcut ca delegaţia noastră să nu fie nominalizată ca speeker la nici o sesiune în plen sau la panelurile de lucru, nici ca membră în prezidiile de şedinţă. Toate celelalte ţări (inclusiv Republica Moldova) au avut o astfel de reprezentare, fiindu-le prezentate şi pozele în materialele oficiale. De asemenea, s-au primit diferite premii pentru participarea la ediţiile precedente, pentru activitatea femeilor parlamentar sau ca ambasadori VIP, România fiind de asemenea omisă. Pentru viitor, consider că ar fi important să comunicăm din timp participarea delegaţiei României la astfel de întruniri internaţionale şi, chiar dacă nu va exista, din varii motive, o participare efectivă, documentele vor cuprinde măcar dovada interesului României pentru cooperarea internaţională, ceea ce va consolida prestigiul nostru între membrii UE (finanţatori pentru astfel de colaborări!), România fiind o ţară implicată în politica şi diplomaţia internaţională şi cu expertiză în acest domeniu. Personal, am făcut tot ce a depins de mine să reprezint România cu demnitate, stabilind contacte cu personalităţi importante din multe ţări europene, dar şi din Africa, America de Sud şi Asia, pentru a evidenţia rolul femeilor parlamentar din ţara noastră în elaborarea politicilor publice, în asigurarea unei bune guvernări, alături de doamnele ministru din guvernul Ponta, având-o ca exemplu marcant pe doamna deputat Rovana Plumb, ministru al muncii, preşedinta OFSD din România. Următorul WIP Global Summit (ediţia a 4-a) se va desfăşura în 2016 în Mexic şi sper ca delegaţia României să continue tradiţia participării şi să se bucure, pe de o parte, de un prestigiu internaţional sporit, iar pe de altă parte de acumularea de idei progresiste privind dezvoltarea globală, experienţe utile privind egalitatea de şanse, cu îmbunătăţirea leadershipului, aducând informaţii importante pentru o bună conlucrare şi cooperare internaţională.
			Domnul Sorin-Avram Iacoban : "Minifotbalul românesc reuşeşte din nou" Echipa naţională de minifotbal a României a confirmat din nou, reuşind calificarea în semifinalele primei ediţii de Campionat Mondial, desfăşurată zilele trecute în SUA. Performanţa este cu atât mai lăudabilă cu cât România a fost singura ţară europeană care a reuşit să spargă monopolul ţărilor de pe continentul american, calificându-se în semifinalele Campionatului Mondial de Minifotbal alături de ţara gazdă, SUA, Brazilia şi Mexic. Tot de la această tribună am salutat cel de-al V-lea titlu european consecutiv obţinut de echipa naţională de minifotbal, care domină de ani buni această disciplină sportivă în Europa. Deşi rezultatele o impun, minifotbalul nu este recunoscut ca disciplină sportivă la noi în ţară, în timp ce ţări care nu au performat în aceşti ani au reuşit, fără eforturi deosebite, acestă recunoaştere, şi aici mă refer la Cehia, Israel sau Anglia. Neglijăm în mod premeditat o disciplină sportivă care aduce rezultate impresionante pentru ţara noastră. Însă acest sport are nevoie urgent de recunoaştere pentru a putea rămâne în continuare în vârful ierarhiei. Fără recunoaştere, minifotbalul trăieşte mai mult din sufletul celor care se ocupă de acest sport şi care îl practică, în timp ce alte naţiuni investesc fonduri importante pentru dezvoltarea minifotbalului. Recunoaşterea minifotbalului ca sport ar însemna posibilitatea dezvoltării unei strategii care să asigure, printre altele, înfiinţarea unor centre de perfecţionare pentru tehnicienii care se ocupă de această disciplină sportivă, crearea unei infrastructuri moderne, de care să se poată folosi organizatorii şi echipele, posibilitatea atragerii de fonduri europene pentru obiective de infrastructură specifică. Nu trebuie să neglijăm nici faptul că recunoaşterea minifotbalului ar însemna posibilitatea creării de asociaţii sportive şi de cluburi sportive care să aibă ca obiect de activitate această disciplină sportivă. Şi, nu în ultimul rând, recunoaşterea minifotbalului ar conduce la creşterea tinerelor generaţii de fotbalişti într-un cadru instituţionalizat şi organizat, la apariţia unor veritabile pepiniere de unde şi pe viitor echipa naţională să îşi poată selecţiona sportivii care să aducă glorie României. Minifotbalul românesc are nevoie urgent de o şcoală de antrenori, de o şcoală de arbitraj, de un cadru instituţionalizat care să asigure condiţii optime pentru performanţa sportivă. Toate acestea nu se pot realizat decât ca urmare a recunoaşterii ca sport a minifotbalului şi ca urmare a recunoaşterii de Guvernul României a acestei federaţii constituite deja doar ca un ONG. În ultima vreme nu excelăm la prea multe discipline sportive, ca să ne permitem luxul de a ignora o disciplină care ne-a adus 5 titluri consecutive de campioni europeni şi o calificare în semifinalele primei ediţii de Campionat Mondial. Cu un total de peste 30.000 de legitimaţi, minifotbalul demonstrează că are o foarte mare aderenţă la public, fiind, în fond, jocul tradiţional de pe vremea copilăriei fiecăruia dintre noi. Consider că recunoaşterea minifotbalului ca disciplină sportivă este imperios necesară, pentru că minifotbalul reprezintă în România principala trambulină pentru reabilitarea sportului de masă. Felicit pe această cale Federaţia şi oamenii inimoşi care au contribuit la aceste rezultate remarcabile, solicitandu-vă pe această cale consensul dumneavoastră în ceea ce priveşte susţinerea acestui proiect foarte important pentru sportul românesc.
			Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu: "PNL susţine necesitatea unei construcţii reale a sistemului de asigurări private de sănătate şi de viaţă din România" Grupul parlamentar al PNL din Camera Deputaţilor, în cadrul căruia îmi desfăşor şi eu activitatea în calitate de parlamentar de Suceava, a organizat săptămâna trecută dezbaterea publică cu tema: "Măsuri concrete pentru construcţia reală a sistemului de asigurări private de sănătate şi de viaţă". Prin acest demers, Partidul Naţional Liberal are ca obiectiv identificarea celor mai potrivite măsuri ce trebuie luate în această direcţie, care să ducă la stimularea efectivă a utilizării asigurărilor private, cu efecte reale asupra economiei şi sustenabilităţii sistemelor sociale, în condiţiile în care românii se confruntă în continuare cu o mulţime de probleme ale sistemului public de sănătate. Deficienţele sistemului de sănătate din România, precum lipsa medicamentelor şi a aparaturii medicale performante, condiţiile precare din spitale sau timpul foarte mare de aşteptare pentru tratamente, programări şi intervenţii la care sunt supuşi pacienţii îi determină pe tot mai mulţi români să încheie poliţe private de sănătate. Cu toate acestea, România se află pe ultimele locuri în Europa, cu o pondere a primelor brute subscrise (PBS) în PIB pentru asigurările de viaţă de 0,3%, de 10 ori mai puţin faţă de media europenă (2,9%), iar cheltuielile cu asigurările private de sănătate reprezintă în Romania 0,01% din PIB, de 80 ori mai puţin decât media europeană (0,8%). În aceste condiţii, noi considerăm că statul român trebuie să prezinte cetăţenilor săi şi alternative corecte şi concrete în privinţa posibilităţilor pe care le au în propria ţară pentru a-şi putea rezolva problemele de sănătate. În acest sens, credem că sunt necesare o serie de măsuri de stimulare fiscală în domeniul respectiv, care ar avea rolul de a impulsiona sistemul privat al asigurărilor de sănătate, venind astfel în întâmpinarea nevoilor pacienţilor români cu o soluţie viabilă de dezvoltare a pieţei asigurărilor private de sănătate şi de viaţă. Din păcate, din perspectiva prevederilor noului Cod fiscal, pe care-l promovează Guvernul Ponta, este o certitudine că piaţa asigurărilor private de sănătate şi de viaţă va continua să rămână subdezvoltată! Din acest considerent, noi, liberalii, considerăm necesară tragerea unui semnal de alarmă atât în rândul clasei politice, cât şi în rândul cetăţenilor, care trebuie să conştientizeze cât mai repede că pentru a face ca lucrurile să meargă şi în ţara noastră, iar sistemul medical autohton să poată pune pe primul loc pacientul - cu posibilităţile actuale de finanţare publică a acestuia - este nevoie de alternative viabile, foarte bine reglementate, dar şi de o politică fiscală încurajatoare în acest sens. Astfel, atragerea de resurse financiare private în sistemul public, care pot contribui la îmbunătăţirea eficienţei şi a sustenabilităţii sistemului de sănătate, ar conduce cu siguranţă şi la diminuarea presiunii asupra sistemului public de sănătate şi ar reduce, în mod simţitor, problemele cu care se confruntă românii în acest sens de peste 25 de ani.
			Domnul Nechita-Stelian Dolha: "Cazul Şova sau cum a ratat Tăriceanu şansa de a tăcea" Pentru Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu sfârşitul de săptămână ar fi putut să fie un sfetnic bun. Ar fi putut să fie un răgaz în care să se privească adânc în oglinda conştiinţei şi să realizeze că episodul Şova e prea mult chiar şi pentru el. Că a târât Senatul, întreg Parlamentul şi prin extensie, România, într-un compromis scârbos doar pentru a-l face scăpat pe amicul celui care l-a uns în a doua poziţie din stat. Şi dacă tot a făcut-o, dacă tot s-a jucat alba-neagra cu majorităţile şi mai ales cu Constituţia, atunci cel puţin ar fi trebuit să tacă şi să se ascundă în biroul lui capitonat. Să rumege acolo condiţia lui de personaj de sacrificiu, care, după ce s-a târăt în coate şi genunchi pe scările Palatului Victoria pentru o sinecură, e împins acum la înaintare pentru că nu mai are nicio aparenţă de onorabilitate de apărat. În popor se spune că atunci când cineva îţi zice că eşti băut se poate înşela, când îţi spun zece, te duci şi te culci. Lui Tăriceanu i-au spus-o direct preşedintele, vreo patru ambasade, în limbajul diplomatic aferent, oamenii care protestau în stradă, Comisia Europeană, CSM-ul, DNA-ul, judecătorii Curţii Constituţionale, societatea civilă şi opoziţia. Iar preşedintele Senatului, în loc să tacă, s-a pornit să vorbească, să găsească argumente sofistice pentru ticăloşie. Pretinde într-o declaraţie că împotriva Senatului se exercită o campanie de uzurpare din drepturile constituţionale de către alte autorităţi publice şi ajunge până la a susţine că CSM şi DNA nu sunt justiţia din România. Apoi, într-o încercare de a-şi argumenta inepţiile şi mai ales o decizie bazată pe votul majorităţii celor aleşi, şi nu a majorităţii prezente, aceluiaşi Tăriceanu nu-i iese nici măcar articolul anacronic din Regulamentul Senatului şi spune de patru ori 172 în loc de 173. Tot în acest stil găseşte acelaşi personaj sofisme şi pentru lipsa unei hotărâri a Senatului în cazul Şova. În finalul dizertaţiei aflăm şi pretinsa spaimă a numărului 2 din statul român: să nu rămână Parlamentul o instituţie golită de conţinut. Domnule Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu, instituţia Parlamentului e golită de conţinut de fiecare dată când lasă legiferarea pe mâna Guvernului, pierzându-şi cea mai mare parte a timpului ca să adopte ordonanţe simple sau compuse gen 26 în una. Parlamentul se goleşte de conţinut atunci când face zid în spatele aleşilor sau când pentru unii se aplică un articol din Regulament şi pentru alţii nu sau dacă îşi imaginează că un set de reguli, fie şi ale Senatului, pot bate litera Constituţiei. Parlamentul se goleşte de conţinut atunci când Senatul, dirijat de la pupitru de un asemenea politician, uită că dacă e parte a Legislativului şi face legi, mai trebuie să le şi respecte. Şi, în final, se goleşte de conţinut atunci când are în fruntea sa pe cineva cu atât de puţin respect pentru valorile democraţiei şi imaginea ţării pe care o reprezintă.
			Doamna Tamara-Dorina Ciofu: "Adoptarea de Parlament a noilor proiecte de Cod fiscal şi de procedură fiscală va conduce la reducerea taxelor şi la crearea de locuri de muncă" Guvernul a adoptat Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală. Începând din această săptămână, cele două coduri au intrat în dezbatere parlamentară. Proiectul propus de Guvern conţine multe măsuri benefice pentru toţi românii, care au ca efect reducerea taxelor şi crearea de locuri de muncă. Sunt măsuri de dreapta care presupun diminuarea fiscalităţii, dar şi măsuri de stânga prin care se vor crea locuri de muncă. Îi rog pe toţi colegii parlamentari de la celelalte partide să lase jos armele politice şi să iasă din paradigma conflictului politic. Subliniez faptul că noul Cod fiscal nu avantajează un partid sau altul. Este un proiect care e în avantajul cetăţenilor din această ţară. Aşadar, solicit şi colegilor mei parlamentari din Botoşani de la PNL şi de la celelalte partide politice să se gândească la botoşănenii care sunt acum în şomaj şi care ar putea obţine un loc de muncă în urma aplicării noului Cod fiscal. În cazul judeţului Botoşani în urma măsurilor propuse, se estimează o creştere cu 3.200 de locuri de muncă în 2016 şi cu 1.700 în următorii ani. Calculul este făcut prin raportarea estimării naţionale a Ministerului Finanţelor privind noile locuri de muncă la ponderea pe care o are populaţia judeţului în totalul populaţiei din România. Principalele decizii de politică fiscală vizează reducerea TVA, scăderea contribuţiilor sociale de stat, impozitarea stimulativă a microîntreprinderilor, eliminarea impozitului pe dividende, scăderea cotei unice, scăderea accizelor, eliminarea taxei pe construcţii speciale, stabilirea unui cadru pentru impozite şi taxe locale. Scăderea contribuţiilor sociale de stat e cea mai bună măsură de creare de locuri de muncă şi va fi urmată de introducerea plafonului maxim de 5 salarii medii brute pentru baza lunară de calcul a contribuţiilor de sănătate. În ceea ce priveşte eliminarea impozitelor pe dividende, acest lucru reprezintă o măsură ce are ca obiectiv să încurajeze reinvestirea profiturilor câştigate în România. Cele două coduri care se află în dezbaterea Parlamentului sunt cele mai importante legi privind fiscalitatea din România. De ele depind şi sunt influenţate atât veniturile,cât şi cheltuielile bugetare.
			Domnul Valentin Blănariu: "Noul Cod fiscal - salvarea economiei româneşti?" Proiectul noul Cod fiscal cu peste cele o sută de modificări a fost aprobat de către Guvern şi va fi introdus în procesul legislativ la Senat în această săptămână. Unele dintre modificări au un impact mare asupra vieţii de zi cu zi a cetăţenilor români, altele nu au impact deloc. Documentul prevede o serie de reduceri de taxe, inclusiv a taxei pe valoarea adăugată. Pe de altă parte, le dă primarilor posibilitatea să majoreze impozitele locale. Impactul macroeconomic este diferenţiat. Unele măsuri urmează să intre in vigoare în 2016, iar altele în 2019, când Guvernul speră ca reducerea cotei unice, respectiv a impozitului pe profit şi a impozitului pe venit, să aibă un rol multiplicator asupra investiţiilor. Pe ansamblu, se estimează că în anul 2016 principala componentă de cerere care va fi influenţată pozitiv este consumul populaţiei, care urmează să se majoreze suplimentar cu 1,8 puncte procentuale. Un impact semnificativ se va înregistra şi în cazul inflaţiei, care, potrivit estimărilor Guvernului, s-ar putea diminua cu 2,6 puncte procentuale în primul an de aplicare a propunerilor de reducere a TVA şi a accizelor. Proiectul legislativ prevede reducerea cotei standard de TVA pentru toate bunurile şi serviciile de la 24% în prezent la 20% începând cu 1 ianuarie 2016 şi la 18% din 2018 şi confirmă extinderea, tot de anul viitor, a listei produselor cu TVA redus la 9%, de la carne, peşte, lapte şi pâine la animale vii şi păsări vii din specii domestice, ouă de păsări, legume, fructe comestibile şi preparate din acestea, precum şi pentru accesul la evenimentele sportive. Mai sunt prevăzute: introducerea taxării inverse pentru livrarea de clădiri, părţi de clădire şi terenuri de orice fel pentru a căror livrare se aplică regimul de taxare, începând cu 1 ianuarie 2016, stabilirea unei cote de impozitare diferenţiate a microîntreprinderilor, în funcţie de numărul de salariaţi, de 1% pentru microîntreprinderile care au peste 2 salariaţi inclusiv, 3% pentru microîntreprinderile care au un salariat, 3% + 1.530 lei trimestrial pentru microîntreprinderile care nu au salariaţi şi 3% pentru microîntreprinderile aflate în dizolvare urmată de lichidare, inactivitate temporară, nedesfăşurarea de activităţi, majorarea pragurilor pentru încadrarea în categoria microîntreprinderilor la 75.000 euro din 2017, 85.000 euro din 2018, 100.000 euro din 2019. Proiectul Codului fiscal mai prevede reducerea cotei de impozit pe profit de la 16% în prezent la 14% începând cu 1 ianuarie 2019 pentru rezidenţi şi pentru nerezidenţi, pe veniturile obţinute din România, eliminarea impozitului pe dividende începând cu 1 ianuarie 2016, diminuarea nivelului accizelor la principalele produse energetice (motorină, benzina fără plumb şi benzina cu plumb), reaşezarea nivelurilor accizelor pentru alcool şi băuturile alcoolice, eliminarea din sfera de impozitare atât a ţiţeiului din producţia internă, cât şi a produselor care în prezent se regăsesc la Capitolul II "Alte produse accizabile" (cafea, bijuterii, confecţii din blănuri, autoturisme etc.), eliminarea impozitului pe construcţii speciale începând cu 1 ianuarie 2016. Noutatea pe care o aduce proiectul legislativ este existenţa de măsuri economice pentru o perioadă de 3-4 ani. Aceste obiective par la prima vedere a fi in interesul tuturor. Populaţia va fi degrevată de povara preţurilor mult prea mari ale alimentelor şi ale intreţinerii, economia promite să îşi ia un nou avânt prin mărirea consumului şi atragerea de noi investitori, care crează locuri de muncă şi cresc automat puterea de cumpărare a populaţiei. La prima vedere pare a fi un lucru bun, dacă ar exista certitudinea că Executivul nu va mai face pe parcurs modificări şi că aceste taxe, acum reduse, vor rămâne stabile şi că nu apar pe parcurs sau ulterior noi "biruri" pentru români. Până în momentul de faţă, respectiv în ultimii 10-15 ani, cei aflaţi la guvernare ne-au arătat că nimic nu este imposibil atunci când se constată că bugetul nu are suficienţi bani din cauza reducerilor de taxe. În acest caz, de pe o zi pe alta se modifică taxele pentru a suplimenta deficitul bugetar. Executivul ne-a arătat că unde se vrea, se şi poate, neţinând cont de necesitatea unei stabilităţi legislative sau fiscale. Revenind la efectele benefice ale modificărilor propuse pentru economia română, este imperativ pentru creşterea investiţiilor să existe o predictibilitate şi o constanţă fiscală, indiferent dacă ne referim la investitorii români sau străini. Teoretic este posibil să obţinem această predictibilitate fiscală, chiar dacă ni se pare paradoxal, pentru că guvernele din ultimii ani s-au remarcat prin lipsa predictibilităţii. Pericolul care se arată este că nimeni nu îşi va asuma noul Cod fiscal, pentru că este total nerealist. Măsurile anunţate sunt populiste şi pot anunţa o viziune care nu este cea social-democrată, ci puternic liberală, de creştere economică. Măsurile cuprind un interval de timp atât de lung încât există riscul ca acest Cod fiscal să nu fie pus în practică cu adevărat, să fi fost elaborat în mod strategic, din cauza presiunilor interne. În orice caz, este o măsură care "închide gura" opoziţiei şi îi răpeşte orice oportunitate de a critica noul Cod fiscal. Eu însă vreau să fiu optimist şi să cred că la orice nivel actorii politici sunt conştienţi de responsabilitatea pe care o au faţă de poporul român, acum mai mult ca oricând. Am convingerea că nu mai poate nimeni să închidă ochii faţă de situaţia disperată în care se află majoritatea populaţiei şi că trebuie să trecem la fapte.
			Doamna Valeria-Diana Schelean: "Cu românii cum rămâne? Despre minciunile la care au fost expuşi cetăţenii din Caraş-Severin" Reprezint în Camera Deputaţilor Banatul montan, judeţul Caraş-Severin, un colţ de Românie în care caracterul omului şi cuvântul său încă mai contează, încă mai sunt importante. Oamenii din Caraş-Severin care ne-au trimis în Parlament pe noi, deputaţi şi senatorii din judeţ, nu se aşteptau la miracole din partea noastră, dar nici nu se aşteptau ca în Parlament să se întâmple ceea ce se tot întâmplă de vreo două luni de zile. Înţeleg de ce judeţul meu poate fi important pentru alegerile prezidenţiale, altfel nu se explică puzderia de foşti miniştri PSD care au venit prin judeţ în 2014, fiecare plin de promisiuni. Ce nu pot înţelege eu, şi cred că nu pot înţelege nici cetăţenii din Caraş, este cum puteau crede aceşti miniştri-mincinoşi că, odată scos la lumină adevărul, minciunile spuse în faţa oamenilor nu se vor întoarce împotriva lor? Cărăşenii nu se aşteptau ca fostul ministru al marilor proiecte, Dan Şova, să se ferească în cel mai laş mod posibil de justiţie, după ce în campania electorală de la prezidenţialele din 2014 le spunea oarecum arogant oamenilor din judeţul meu, de la înălţimea jeepului său: Caraşul are drumuri relativ bune! Caraşul are nevoie de drumuri şi mai bune, domnule Şova, şi dacă nu le are este pentru că cel mai "cinstit" Guvern corupt din care aţi făcut parte atâta amar de timp a fost mai preocupat să se pună la adăpost de procurori decât să se gândească la drumurile din judeţ. Cărăşenii nu se aşteptau ca fostul ministru al finanţelor publice, Darius Vâlcov, aflat în vizită la Reşiţa în calitate de ministru delegat pentru buget, să promită scheme de ajutor de sute de milioane de euro pentru firmele mici, iar apoi să aflăm cu toţii, stupefiaţi, despre întâlnirile nocturne ilicite din cimitir ale acestuia, precum şi despre averea fabuloasă, mascată sub forma unei colecţii, ascunse, de artă. Cu siguranţă nu se aştepta nimeni ca taxele şi impozitele locale să poată să fie majorate substanţial, potrivit noului Cod fiscal. Cărăşenii nu se aşteptau ca Liviu Dragnea, aflat încă în libertate, dar al cărui dosar Referendumul îl aduce pe Victor Ponta în faţa magistraţilor pentru explicaţii, să le scoată ochii cu declaraţii bombastice, precum: "Vin să vă ajut, nu să mă plimb!", "Caraş-Severinul are un potenţial enorm, Reşiţa trebuie să arate în următorii ani cu totul altfel", "Vrem să ajutăm acest judeţ, să nu mai existe decalaje de dezvoltare". Numărul vizitelor miniştrilor din Cabinetul Ponta în anul 2014 în judeţul Caraş-Severin a fost unul neaşteptat de mare. În mod normal, ne-am fi aşteptat ca viaţa cărăşenilor să fi ajuns să fie mai bună sau, măcar, mai uşoară, după atâta interes guvernamental. Dar adevărul este că miniştrii nu au venit pentru cărăşeni, au venit să cerşească voturi pentru Victor Ponta, iar acum, odată ce Justiţia face lumină şi le arată adevărata culoare, ni se dezvăluie tuturor şi caracterul acestor oameni şi modul în care au încercat să înşele încrederea cărăşenilor. Nu mă aşteptam ca niciuna dintre problemele reale ale judeţului să nu fie rezolvată! Nu mă aşteptam ca ministrul muncii să nu ridice un deget pentru angajaţii de la Ductil Steel Oţelu Roşu, în timp ce colegii lor de la Câmpia Turzii şi Târgovişte au parte de ajutor din partea Fondului European de Ajustare la Globalizare! Nu mă aşteptam ca un judeţ întreg al României să fie folosit, cu cinism, ca tribună pentru minciuni electorale de nişte miniştri despre care acum aflăm că nu au nici în clin, nici în mânecă cu moralitatea! În ceea ce mă priveşte, vreau să-i asigur pe cărăşeni de un singur lucru: Nu mă voi opune niciodată justiţiei şi voi face ce îmi stă în putinţă în calitate de parlamentar al opoziţiei pentru a trage la răspunderere acest Guvern mincinos, la fel de mincinos ca şi omul care îl conduce!
			Domnul Vasile Gudu: "Poziţionarea PSD faţă de statul de drept" Scăderea PSD în popularitate în ultimele luni nu pare alarmantă pentru liderii acestuia, iar alegerile legislative din 2016 par un obiectiv destul de îndepărtat. Schimbarea la faţă promisă de PSD pe toate canalele mass-media e doar o iluzie optică pentru naivi. La Consiliul PSD din 21 martie, vocile au sunat la unison: trebuie luptat împotriva terorii procurorilor angrenaţi sută la sută în confruntarea politică au spus primarii, şefii de filiale locale etc. În spatele oglinzii se trag sforile pentru cea mai mare lovitură la adresa luptei anticorupţie. La fel au procedat şi în "marţea neagră", când una arătau publicului şi alta făceau în culise. Jocul a fost oprit, dar asta nu înseamnă că nu îl pot relua oricând. Codul penal face victime însemnate în PSD. În interiorul formaţiunii, în spatele oglinzii, tensiunile sunt mari. Victor Ponta mimează calmul, dar e calmul dinaintea furtunii. Votul de săptămâna trecută al celor 67 de senatori ai puterii se traduce foarte simplu, prin sfidarea unei ţări întregi pentru interesul direct şi personal al premierului Victor Ponta, care pentru a-l proteja pe Dan Şova a şifonat serios imaginea României. Devine evident faptul că preşedintelui PSD îi este frică de momentul în care prietenul şi fostul partener de avocatură ar ajunge după gratii. Prin votul dat de către senatorii "ruşinii naţionale" în cazul lui Dan Şova a fost călcată în picioare voinţa electoratului român, electorat care la alegerile din noiembrie 2014, prin alegerea domnului Klaus Iohannis în funcţia de Preşedinte al României, a transmis un mesaj foarte clar, şi anume că România se pronunţă pentru reformarea clasei politice şi luptă pentru combaterea corupţiei. De altfel, aceste două obiective fac parte din proiectul politic de ţară al preşedintelui Klaus Iohannis. România şi-a luat gândul de la Schengen, iar rapoartele MCV nu prezintă nicio importanţă pentru actuala putere: Varujan Vosganian şi László Borbély n-au fost lăsaţi pe mâna procurorilor, iar ministrul justiţiei a făcut netransparent selecţia pentru şefia DIICOT, în ciuda recomandării exprese din ultimul raport de ţară al Comisiei Europene. Prin votul dat săptămâna trecută în Senat, actuala majoritate ignoră mecanismele constituţionale care reglementează funcţionarea instituţiilor fundamentale şi nu în ultimul rând principiul separaţiei puterilor în stat, construit pe baza "echilibrului", şi nu al rupturii. Parlamentul României a devenit supraînvestit tocmai pentru că a devenit portul de vreme rea al celor cu probleme în justiţie. Datorită poziţionării faţă de justiţie a unora din ei, parlamentarii nu mai pot fi consideraţi purtătorii şi depozitarii legitimi al suveranităţii, pentru că şi-au abandonat cu rea-credinţă rolul încredinţat de cetăţeni şi au optat pentru convertirea forului legislativ al ţării într-un organism de ajutor reciproc pentru urmăriţii penal. Devine din ce în ce mai evident faptul că Parlamentul României se transformă progresiv într-un soi de sindicat: o organizaţie care protejează interesele de breaslă ale propriilor membri, în loc să se ocupe de servirea intereselor cetăţenilor. Principalul avantaj, râvnit mai ales de cei cu probleme în justiţie, este imunitatea. Chiar dacă în ultimele luni au fost deferite justiţiei o serie întreagă de personaje considerate până mai ieri intangibile, există întotdeauna o speranţă de reuşită, atâta vreme cât se mai poate conta pe solidaritatea manifestată ca un scut, a senatorilor şi deputaţilor care formeză actuala coaliţie de guvernare. Rezultatele luptei împotriva corupţiei dusă de DNA vin pe fondul dezordinii instituţionale, al incompetenţei şi discontinuităţii politicilor din mai toate domeniile publice. Succesul DNA, în care unii văd un fel de coşmar, ar putea reprezenta în acelaşi timp un model şi pentru alte instituţii din România, în sensul repetării şi reluării unor virtuţi esenţiale, de mult uitate, cum ar fi consecvenţa şi continuitatea în atingerea unui scop benefic pentru România.
			Domnul Vasile Iliuţă: "Educaţia - o problemă socială!" Rezultatele obţinute la simularea de la evaluarea naţională şi de la bacalaureat ne arată un lucru cert, care ar trebui să ne îngrijoreze: că puţini dintre cei care termină clasa a VIII-a merită să intre la liceu, iar mulţi dintre cei care trec prin liceu, o cam fac degeaba. Ministrul educaţiei, Sorin Mihai Cîmpeanu, ne propune să ţopăim de încântare pentru că, faţă de anul trecut, avem o creştere cu 1,85% a numărului de elevi şi 8% a numărului de liceeni care au reuşit să promoveze aceste teste. Noi am ţopăi, dar picioarele ne sunt paralizate. De câţiva ani buni se tot poartă o discuţie despre felul în care ar trebui să fie învăţământul românesc. Păstrându-şi caracterul popular, toată lumea intră la liceu, toată lumea la facultate, dar despre calitatea procesului de învăţământ se vorbeşte mai puţin. Aşa că până se luminează cine trebuie, şi se pare că această "luminare" este de lungă durată, mergem în continuare pe un sistem cantitativ, în care interesul pare să fie doar de ordin financiar. Oare când ne mai modernizăm un pic şi dăm mai multă importanţă acestui sistem educaţional? Poate mai apare cineva cu un plan ce include alte manualele digitale, cele propuse iniţial au fost retrase,şi tablete de ultimă generaţie sau stilouri cu baterii. Nu ne putem bucura de un procent cu puţin peste 50% al promovabilităţii, în condiţiile în care guvernul Ponta avea pe lista de priorităţi schimbări majore în educaţie. Ce-i drept, au fost făcute schimbări din plin, dar negative. Guvernul Ponta a avut grijă să desfiinţeze toate reformele făcute în educaţie şi a făcut praf Legea educaţiei, insistând că totul s-a făcut de dragul elevilor şi liceenilor necăjiţi, cu dificultăţi în a promova aceste examene. Schimbările acestea vor duce la cea mai dezastruoasă variantă a învăţământului românesc. Dincolo de cinismul fără margini şi lipsa de responsabilitate, guvernul Ponta degeaba visează că ai săi "cai verzi pe pereţi" vor ajunge să satisfacă interesele sistemului educaţional. Ce ar fi însemnat să avem un sistem de învăţământ calitativ? Ar fi însemnat că există o selecţie a valorilor: la liceu să intre doar elevii buni şi foarte buni, iar la facultate crema generaţiei absolvente de liceu. Ce ar fi însemnat să existe o colaborare strânsă între Ministerul Educaţiei şi Ministerul Muncii? Ar fi însemnat un lucru extrem de important pentru ca tinerii noştri să se orienteze mai bine în viaţă, cu siguranţa că se vor pregăti pentru o meserie care este căutată, pentru care există disponibilitate pe piaţa muncii. În acest caz, avântul acestora ar fi fost de folos şi interesul ar creşte pentru că le-am oferi siguranţa că efortul de a învăţa va fi răsplătit din plin. De când au fost instalate camere de luat vederi în sălile de examen şi dificultatea testelor a mai crescut o idee, elevii şi liceenii pică aceste examene cu brio. Şi de ce le-ar trece? Într-un mare haos, mulţi habar nu au de ce ar trebui să înveţe şi au convingerea că oricum le va fi greu să pătrundă pe piaţa muncii. Startul greşit începe cu proaspătul bobocel de clasa I, intrat într-un sistem care nu este potrivit în a-l forma pentru viaţă. Îl inhibă, îi oferă nesiguranţă, o goană după note bune, mult prea multă informaţie care nu îi va folosi pe viitor. Rămâne doar cu căratul unui ghiozdan ce cântăreşte aproape 10 kg de manuale, cărţi şi caiete suplimentare, alternative şi culegeri. Responsabilii din sistemul de învăţământ se mândresc degeaba că elevii noştri învaţă în clasa a II-a ceea ce alţii, în alte ţări, învaţă abia în clasa a VI-a. Nu au înţeles că nu este vorba despre o acumulare nesfârşită de informaţii, ci de ceea ce ar putea face în viaţă pe baza acestor informaţii. Statistic vorbind, doar 3% dintre elevii noştri ştiu să utilizeze informaţiile dobândite, restul neştiind să proceseze şi să înţeleagă ceea ce citesc. Şcoala nu îi ajută pe elevi să-şi descopere vocaţia, un talent sau o afinitate pentru ceva anume. Sistemul de învăţământ ar trebui să se folosească de consilieri şi psihoterapeuţi pentru a-i putea ajuta să-şi descopere potenţialul ascuns, care ar face cu siguranţă diferenţa în alegerea unei cariere viitoare. În România, procesul de învăţare este înţeles prost. Elevul de şcoală primară şi gimnazială trebuie să aibă posibilitatea să experimenteze cât mai mult, să se poată autoevalua şi să cunoască foarte bine paleta de meserii şi ceea ce îi poate oferii piaţa muncii, ca mai apoi să poate alege dacă optează pentru un liceu sau pentru o şcoală profesională. Trebuie să ne încurajăm tinerii în a spune sincer şi deschis ce le place şi în a se orienta în viaţă în funcţie de ceea ce îi atrage, nu în funcţie de ceea ce cred părinţii că e mai bine sau că este mai rezonabil sau mai profitabil, pentru că astfel am ajuns să avem o societate cu tineri nefericiţi, nemulţumiţi, cu diplome în mână, dar şomeri. Societatea a uitat că "meseria e brăţară de aur", că nu e o ruşine să munceşti şi că în România ar trebui să consolideze ideea de ţară a lucrului bine făcut, indiferent dacă acesta este făcut de informaticieni, mecanici sau tâmplari. Nu putem fi toţi contabili sau avocaţi. Fiecare dintre noi are nevoie la un moment dat de un instalator, de un electrician şi aşa mai departe. Tinerii nu trebuie să urmeze o facultate pentru că dă bine, ci trebuie să rămână cu o meserie pe care nu le-o poate lua nimeni. Suntem datori să le comunicăm tinerilor noştri că succesul profesional nu ţine doar de cifra salariului, ci şi de împlinirea adusă în alegerea unei cariere în care pot face performanţă. Educaţia în România este o problemă socială care nu trebuie ignorată, sistemul educaţional este cel care îi dotează pe elevii şi studenţii noştri atât cu cunoştinţe, dar şi cu competenţe pentru societatea actuală care este în continuă schimbare.
			Domnul Vasile Varga: "Guvernul Ponta trebuie să-şi respecte promisiunile faţă de funcţionarii publici din administraţia locală" Prin adoptarea recentă în Parlament a O.U.G. nr. 83/2014, care a fost promovată de Guvernul Ponta, salariile bugetarilor au rămas şi pentru anul 2015 îngheţate la nivelul din anul precedent, exceptaţi urmând să fie profesorii, ale căror salarii vor fi majorate în două tranşe, cu "până la 5%" din martie şi tot cu "până la 5%" din septembrie, precum şi angajaţii din sănătate, dar în anumite condiţii. Din păcate, restul funcţionarilor mai au de aşteptat o vreme, ca să se hotărască doamna ministru Rovana Plumb dacă 2015 înseamnă, de fapt, 2016 sau poate doar undeva, cândva, vreodată... În acest context, consider că este mai mult decât îndreptăţit protestul anunţat de către funcţionarii publici din administraţia publică locală Brăila, în condiţiile în care, din perspectiva guvernanţilor domnului Ponta, de la promisiuni la fapte este şi cale lungă şi orizont nedesluşit. În afară de reîntregirea salariilor bugetarilor în două tranşe în anul 2012 şi 2013, aceştia nu au mai avut parte de nicio promisiune pusă în practică de către Guvernul Ponta din programul său de guvernare! Dacă funcţionarii publici nu au mai beneficiat, de foarte mult timp, nici măcar de o indexare anuală a salariilor cu echivalentul ratei inflaţiei, ce să mai vorbim de cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, care, evident, conform O.U.G. nr. 83/2014, vor fi îngheţate în anul 2015 la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014. Mai mult decât atât, în rândul funcţionarilor publici, sistemul de salarizare prezintă diferenţe considerabile şi profund inegale, chiar discriminatorii, lăsând funcţionarii din administraţia publică locală la coada listei cuantumului salariilor de bază. Astfel, nemulţumirile funcţionarilor publici din administraţia locală Brăila, precum şi din celelalte judeţe ale României sunt efectiv legate de faptul că niciuna dintre solicitările lor nu a fost soluţionată de către Guvernul Ponta până în prezent! Printre solicitările funcţionarilor se regăsesc nesoluţionate de către actualii guvernanţi foarte multe probleme, printre care şi reglementarea şi liberalizarea acordării, începând cu anul 2015, a tichetelor de masă sau a normei de hrană pentru salariaţii din administraţia publică locală, creşteri salariale şi pentru salariaţii din administraţia publică locală din România sau aplicarea Legii privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Dacă timp de doi ani, din 2012 până în 2014, funcţionarii publici nu au primit nici măcar o indexare anuală a salariilor, nemaivorbind de recuperarea celui de al 13-lea salariu sau a altor drepturi pierdute în perioada crizei, iar în 2014, doamna ministru Rovana Plumb susţinea public că "funcţionarii publici de la nivelul autorităţilor publice locale şi centrale vor avea salariile majorate începând cu 1 ianuarie 2015" şi nu s-a întâmplat nimic la începutul acestui an, când, aceeaşi doamnă ministru a revenit cu o altă decalare a termenului privind "revizuirea Legii salarizării unitare, astfel încât aceasta să fie aplicabilă din 2016", vă întreb, domnilor guvernanţi: la anul, când se va îndeplini noul termen promis, ce scuză mai inventaţi în faţa funcţionarilor publici sau ce promisiune neserioasă le veţi mai face, din nou, acestora?!
			Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ: "Să facem România mai curată!" E un vechi obicei al pământului ca, în preajma marilor sărbători, precum Paştele şi Crăciunul, majoritatea românilor să fie mult mai interesaţi de curăţenia din jur. Din păcate, nu pot spune acelaşi lucru şi despre autorităţile locale. Dacă, în interiorul multor sate şi oraşe, se păstrează cât de cât curăţenia, pe terenul din extravilan al aceloraşi sate şi oraşe este dezastru. Toate câmpurile, toate terenurile din jurul nostru sunt pline de mizerie! Văd permanent ţărani cu căruţe care deşartă, oriunde le vine mai uşor, gunoaie. De regulă e o mixtură între gunoiul de grajd şi cel menajer. Văd zilnic şoferi care aruncă gunoaie pe geamul maşinii şi văd tot felul de indivizi care abandonează saci menajeri pe marginea drumului. Dar nu văd nicio autoritate intervenind! De ce oare? Cum este posibil să avem o ţară atât de murdară? E curios cum, într-o perioadă în care tot ne referim atât de apăsat la noile legi ale salubrităţii, localităţile noastre sunt tot mai sufocate de gunoaie! O ştim cu toţii! Primarii nu împart amenzi, temându-se că pierd voturi la viitoarele alegeri. La rândul ei, Garda de Mediu nu-şi îndeplineşte menirea, mai ales din motive de incompetenţă. La Iaşi, într-un an de zile, s-au dat doar câteva amenzi, dar nici jumătate din ele nu au fost plătite. Iată de câtă autoritate se bucură această instituţie! Ce face Ministerul Mediului? Se pare că pierdem mereu din vedere esenţialul. Vrem nişte legi ale salubrităţii foarte eficiente nu pentru a îmbogăţi o clientelă politică, ci pentru face România mai curată, mai prietenoasă cu mediul! Suntem pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte reciclarea deşeurilor, cu o rată de reciclare de numai 4% faţă de media europeană de 40%. Suedia reciclează 99%. În Marea Britanie, reciclarea este o datorie, nu o opţiune, iar cel care nu se supune regulilor riscă amenzi foarte mari. Eu vreau o Românie care să respecte mediul înconjurător! Eu vreau o Românie mai curată! Dar pentru asta trebuie să-i sancţionam dur pe toţi cei care fac mizerie!
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Vot electronic" Ce vrem cu adevărat? Irlanda a început să introducă votul electronic în 2002, dar apoi a renunţat din cauza suspiciunilor legate de frauda informatică. Marea Britanie a încercat la rândul ei procedeul în anumite alegeri locale, dar guvernul actual a anunţat că nu doreşte generalizarea lui. În Spania, Italia şi Portugalia a fost testat în cazuri limitate, dar nu a fost adoptat prin lege. În Germania, Tribunalul Constituţional Federal din Karlsruhe a invalidat integral utilizarea votului electronic în martie 2009, considerând că acest procedeu nu garantează pe deplin corectitudinea şi secretul votului. Sistemul a fost experimentat pentru prima dată în 1999 la alegerile europene, apoi în alegerile locale şi pentru alegerile legislative în câteva landuri, între 2006 şi 2008. După decizia Tribunalului Constituţional votul electronic nu a mai fost aplicat în alegerile din Germania. Acelaşi lucru se petrecuse cu un an înainte în Olanda, care a fost mereu până recent în anvangarda revoluţionării metodelor de votare. De altfel, marele val de neîncredere în votul electronic, care s-a răspândit în Europa, a pornit chiar din Olanda. Un grup civic intitulat "Wij vertrouwen stemcomputers niet" (WVSN), care înseamnă "Nu ne încredem în maşina de vot", a reuşit să pună în evidenţă o serie întreagă de vulnerabilităţi ale maşinii de vot Nedap, utilizată în Olanda, Germania şi Franţa. Pe fondul acestor discuţii, Olanda a abandonat votul electronic în 2008 în toate variantele sale, până la găsirea unor tehnici care să suscite o deplină încredere. Nu e de neglijat faptul că actualul premier şi-a schimbat părerea despre acest sistem de vot de doar 5 ori în 4 luni. Grozav de bine!
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "«Onoarea» senatorului" Senatorul Corneliu Dobriţoiu, fost ministru al apărării, a fost condamnat la un an de închisoare cu suspendare în dosarul "Case pentru generali" de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Ca "gest de onoare" şi-a anunţat "demisia din funcţia de preşedinte al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţionala din Senat" şi s-a autosuspendat din PNL. Halal onoare! Ofiţerii tineri nu au unde locui, iar el îşi acordă case subvenţionate. Îi cer demisia din Parlament. În plus, ar trebui să fie degradat. Aceasta ar fi soluţia corectă, dar nu-i dă voie morala Alinuţei. Ea ar vrea să plece doar urmăriţii penali ai celorlalţi şi să rămână condamnaţii ei definitiv. Doamnă Gorghiu, ca preşedinte PNL, vă cer să susţineti pas cu pas demisia din Parlament şi degradarea domnului Dobriţoiu.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "1989, dar..." Perioada de dinainte de 1989 are multe păcate dar... Atunci s-a construit, acum s-a prădat şi distrus totul. Atunci nu se fura în halul asta, le era frică unul de altul şi la toţi de unul. Acum furtul şi prădarea ţării au devenit sporturi naţionale, se fură la toate nivelurile, toti practică acest nou sport de masă. Atunci lumea o ducea prost, dar datoriile faţă de bănci au fost plătite, acum ne îndatorăm şi îndatorăm şi generaţiile viitoare fără să construim nimic. Ne îndatorăm ca să trăim, să consumăm, ba mai mult, cei de acum au elaborat legi care să protejeze şi chiar să stimuleze furtul. Ceea ce vedem noi la TV, spectacolele cu DNA, sunt mizilic faţă de ceea ce e în realitate.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Azi" Azi, dacă se respinge din nou urmarirea penală, vreau să văd că nu vă este indiferent, vreau să văd că aveţi curajul de a reacţiona.Vă voi fi alături. Trebuie ca societatea civilă să se mobilizeze. Dacă mai există. Numai prin manifestaţii şi proteste îi putem determina pe aceşti indivizi să îşi accepte soarta de hoţi şi puşcăriaşi. Eu voi vota, ca de fiecare dată, deschis, la vedere.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Noul regulament sfidează democraţia şi Constituţia" Voi vota cu ambele mâini respingerea Regulamentului Camerei Deputaţilor. Una, pentru încălcarea primei legi a democraţiei, cea în care majoritatea decide. Această regulă de aur nu va fi respectată şi în cazul preşedintelui Camerei Deputaţilor, ales şi revocat până acum de majoritatea parlamentară, iar după noul regulament revocat doar de un partid, partidul care l-a propus, eventual partidul unic. Le place sau nu, bună sau rea, decizia democratică e a majorităţii şi nu credeam că rolul noului regulament este de a ţine cu dinţii antidemocratic de o funcţie, fie ea şi cea de preşedinte. A doua, pentru sfidarea cât Casa Poporului în ceea ce priveşte imunitatea. Prin acest regulament al ruşinii au stabilit că parlamentarii sunt mai presus de Constituţie şi lege, atunci când se vorbeşte de fapte de corupţie. Prin acest regulament se naşte o nouă nomenclatură, o nouă oligarhie, ce nu ţine cont de democraţie. Nu voi susţine niciodată un astfel de demers, nu pentru asta au murit tinerii în 1989.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Demisie tardivă" Vasile Astărăstoae a demisionat. Prea târziu. A apucat să distrugă tot: credibilitatea profesiei medicale, credibilitatea Colegiului Medicilor şi a Universităţii de Medicină şi Farmacie. Vor fi greu de reconstruit.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Se aude, domnule ministru Arafat?" Eu spun, eu aud. În timp ce proiectul meu de lege privind deblocarea posturilor e în moarte clinică prin vreun sertar din Parlament, un copil de trei ani din Bivolari, în stop cardiorespirator, a aşteptat 80 de minute o salvare pentru că în tura de noapte nu există asistentă, posturile fiind blocate. Sistemul medical nici nu mai e sistem. Sunt doar câteva unităţi sanitare care se târâie după cum le taie capul. Jalea din sănătate e doar subiect de breaking news. E nevoie de reorganizare şi de o nouă lege a sănătăţii, dar nu vor să o facă. Cine mai protestează? Se aude, domnule ministru Arafat? Să vă dau un stetoscop?
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Stop etnobotanicelor!" Avem soluţia pentru a spune stop etnobotanicelor! Poliţia şi cei de la antidrog fac tot ce pot. Dar nu e vorba doar de poliţie, ci şi de legislaţie. Pentru că, de fapt, este foarte simplu să reduci proporţiile acestei epidemii. Trebuie să scoţi etnobotanicele de pe net. Şi cum faci asta? Simplu. Dai o ordonanţă, că tot e la modă, prin care suspenzi activitatea oricărui site ce vinde "produse" neomologate în România sau care vinde "bunuri" fără semnătură electronică, ce permite fără probleme identificarea vânzătorului. Dacă nu o face rapid guvernul, voi depune eu un nou proiect de lege. Până una-alta am senzaţia că cineva nu vrea ca aceste substanţe, aceste droguri de design, să fie interzise... şi banii lor sunt buni în campania electorală.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Ţara mea iubită Congo" Suntem precum Congo sau Gabon. Pentru sănătate alocăm acelaşi procent din PIB. Nu suntem nici măcar la nivelul celor mai sărace ţări din Europa. Se vede şi de pe lună cum arată gresia şi faianţa sparte sau aparatele de radiologie din serviciile de urgenţă, defecte cu săptămânile. La noi se alocă mai mult doar prin campaniile electorale. Apoi politicienii uită. Aşa cum au uitat şi de noua lege a sănătăţii sau de spitalele de urgenţă. Aşa cum au blocat proiectul meu de lege ce prevede alocarea a minimum 6% din PIB pentru sănătate. Aşa cum mi-au respins proiectele de lege ce prevedeau deblocarea posturilor sau plata din anul întăi a gărzilor rezidenţilor. Ţara mea iubită Congo... Treaba mea e să le reamintesc. Sper că pesedistul Arafat se simte în continuare confortabil în scaunul de la minister, cu maşină şi secretară, gestionând contracte mănoase pentru unii.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Tovarăşe KWI" În campanie ne-aţi promis: 300 de parlamentari, ioc, desfiinţarea imunităţii, ioc, votul din diaspora, ioc, desfiinţarea traseismului, ioc, revizuirea Constituţiei, ioc, locuri de muncă, ioc, investiţii în cultură, ioc, investiţii în infrastructură, ioc, atragerea investitorilor, ioc, schimbarea plagiatorului, dublu ioc, lucru bine făcut, bine gândit, ioc. Cred că şi de data aceasta am fost păcăliţi, aşa cum ne-au păcălit şi cei de dinaintea dumneavoastră, acum, ce-i drept, bine făcut, bine gândit, bine minţit, bine păcălit! Chapeau bas!
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Să fiţi sănătoşi" Ev Mediu medical la Iaşi. Pacienţii stau câte doi în pat, jumătate din spitale nu respectă normele de amplasare a paturilor, un sfert nu au nici măcar numărul de grupuri sanitare prevăzut de lege, lipsesc circuitele funcţionale, trei blocuri operatorii nu îndeplinesc normele, niciun spital nu are staţie de tratare a apelor uzate. Aşa-zisele spitale de urgenţă nu au autorizaţie de funcţionare, dar au tunele de plastic la capătul cărora nu se vede nicio luminiţă. La "urgenţe" timpul mediu de aşteptare e de la două pân` la nouă. Până când vom avea un nou spital de urgenţe, vă urez să rămâneţi sănătoşi!
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Ce caută Vasile Astărăstoae" Vasile Astărăstoae a fost condamnat la un an şi şase luni de închisoare. Ce mai caută la preşedinţia Colegiului Medicilor?!
			Domnul Tudor Ciuhodaru: "Voi vedeţi bărcuţe pe Bahlui?" Râul Bahlui va deveni navigabil pe porţiunea cuprinsă între podul din Tudor Vladimirescu şi Podul de Piatră. Cică vom avea la dispoziţie ambarcaţiuni uşoare, cu vâsle şi vor fi construite patru debarcadere. Ce tare, păcat că ieşenii din cartierele Mircea, Alexandru cel Bun şi Dacia sunt privaţi de a avea aşa ceva, ei doar votează din când în când. Asta lipsea în Iaşi, bărci cu vâsle pe Bahlui. Propun ca străzile pline de gropi să fie transformate în canale, ca la Veneţia. Noi să ne dăm cu barca sau şalupa. Aşa ar fi mult mai bine şi nu ne-am mai rupe maşinile sau picioarele. Spre spital, în caz de vreo urgenţă, mergem cu gondola şi pompierii, oricum n-ar fi mare diferenţa la viteza de deplasare! În plus, n-ar mai fi nici atât praf. Şi ce mai zărim pe Bahlui? Cum aţi putea uita animăluţele de casă, drăgălaşe, care fac pluta pe spate pe lângă minunatele bărcuţe pline cu turiştii veniţi să vadă minunea de la Iaşi? Şobolani le zice ... Mulţumim marelui ctitor, cel mai frumos şi mai deştept, făuritor de porturi şi canale, unicul şi măreţul badea Cârlan! Că tare frumos le mai spune el, mai aşteptăm şi ceva "hacordeoane, ca să fie famelea lu` mantali completă!" Mda, cu creionul pe hârtie o vrăjeală au desenat...
			Şedinţa s-a încheiat la ora 9,55.