|
Doamna Cornelia Negruț: "Să acordăm atenția necesară profesorilor noștri!" Sunt convinsă că fiecare dintre noi, indiferent că am realizat sau nu ceea ce ne-am propus în viață, își amintește cu drag și nostalgie de primii pași în școală, de prima învățătoare sau de primul profesor de limba română și matematică. Categoria socioprofesională a dascălilor are o importanță covârșitoare în societatea românească, prin rolul său de a forma nu doar conduite, caractere sau personalități umane, cât și mai ales specialiști și deopotrivă profesioniști în diverse domenii de activitate. Dacă pe vremuri era o mândrie să fii cadru didactic, iar omul de rând se apleca respectuos în fața acestuia, recunoscându-i astfel meritele, astăzi condiția socială a dascălului a ajuns într-o stare pe care o deplângem cu toții. Principalul factor cauzator este faptul că guvernele care s-au succedat la putere după 1990 nu au acordat atenția cuvenită rezolvării problemei financiare, respectiv a retribuției lor, gestionând cu superficialitate și lipsă de înțelepciune politică această situație. Măririle de salariu, sporurile, subvențiile și ajutoarele de stat care s-au acordat rând pe rând profesorilor s-au dovedit în practică insuficiente pentru a face față provocărilor unei societăți aflate în tranziție, în care creșterea prețurilor la produsele de bază a fost constantă, acestea devenind un lux pentru o bună parte dintre cetățenii României. Dacă angajați ai altor instituții publice, precum primăriile, prefecturile și instituțiile subordonate acestora au primit și încă primesc diferite sporuri și indemnizații în bani, de la alocație de hrană, indemnizație de dispozitiv etc. până la indemnizație pentru vestimentație, consider că este oportun ca noi, în calitate de oameni politici, să intervenim și în sprijinul dascălilor, propunând, spre exemplu, acordarea unei sume lunare pe lângă salariu, pentru procurarea materialelor didactice sau pentru vestimentația acestora. Din păcate, din cauza salariilor mici, profesorii din România nu își pot acoperi cheltuielile curente și cele necesare asigurării unui trai decent, nemaivorbind despre materialele didactice costisitoare, dar absolut necesare pregătirii și perfecționării cadrelor didactice. Statutul social al unui dascăl nu îi permite să apară în fața elevilor ori a studenților altfel decât adecvat vestimentar, or, așa cum menționam mai sus, acest lucru este greu de realizat în realitate, în condițiile unor venituri atât de modeste. În calitate de deputat, mă simt dator să reprezint interesele celor care m-au votat, iar situația dascălilor îmi ridică serioase semne de îngrijorare. Am constatat cu toții că tinerii noștri nu mai sunt interesați de a profesa în învățământ din cauza remunerației mici și, în același timp, mulți învățători și profesori preferă să părăsească această meserie, după ani buni de carieră, fie plecând la muncă în străinătate, fie reorientându-se profesional. O spune realitatea cotidiană, o spun și sondajele de opinie, și cercetările sociologice. Este o problemă care ne afectează societatea, în ansamblul ei, și pe care trebuie să o rezolvăm. Consider că trebuie să devenim cu toții mai responsabili față de problema dascălilor și să luăm atitudine. Un prim pas ar fi acordarea unei sume de bani pentru materiale didactice sau vestimentație, atât profesorilor preuniversitari, cât și celor universitari, fără discriminare, întrucât nevoile acestora impun acest gest. Dascălii merită suportul nostru moral și financiar, iar dacă tot nu s-a reușit acordarea mult-așteptatului procent de 6% din PIB pentru educație, măcar să reușim să facem alți pași mici, dar siguri, în vederea menținerii lor în sistemul de învățământ și mai ales pentru viitorul copiilor noștri.
|
