Şedinţa Camerei Deputaţilor din 4 iunie 2015

				Şedinţa a început la ora 8,36. Lucrările au fost conduse de domnul deputat Dan-Ştefan Motreanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Bună dimineaţa, stimaţi colegi! Deschid şedinţa consacrată declaraţiilor politice de astăzi, 4 iunie 2015. Săptămâna trecută şedinţa a început cu reprezentantul opoziţiei, săptămâna aceasta, cu reprezentantul puterii.
				Drept urmare, îl invit la microfon pe domnul deputat Ion Eparu şi se pregăteşte domnul deputat Grigore Crăciunescu.
				Domnul Ion Eparu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Contrar obiceiului meu, astăzi declaraţia politică nu se înscrie în sfera preocupărilor mele directe, educaţie, cercetare, tineret, sport. Am intitulat declaraţia de astăzi: "5 iunie - Ziua Mondială a Mediului". Pe data de 5 iunie se sărbătoreşte Ziua Mondială a Mediului. Această dată a fost aleasă în anul 1972 la Adunarea Generală a Naţiunilor Unite pentru celebrarea Conferinţei "Ecologia Umană", de la Stockholm. Sloganul de anul acesta are un impact puternic: "7 miliarde de vise. O singură planetă. Consumă cu grijă". Manifestările la nivel mondial ne oferă oportunitatea de a reflecta cu privire la efectele pe care le generăm asupra mediului înconjurător şi, de asemenea, ne aminteşte datoria faţă de generaţiile viitoare, aceea de a le asigura dezvoltarea într-un mediu curat şi sănătos. Ne lovim astfel de bine-cunoscutul concept al dezvoltării durabile, concept menit să îmbunătăţească calitatea vieţii prin reducerea poluării asupra mediului înconjurător şi prin utilizarea adecvată a resurselor. 7 miliarde de oameni consumă nenumărate resurse şi generează din ce în ce mai multe deşeuri. Una dintre cele mai importante soluţii privind protecţia mediului o reprezintă reciclarea deşeurilor, acţiune la care România se situează pe ultimul loc în Europa. Deşi până în anul 2020 avem responsabilitatea de a recicla 50% din deşeurile municipale, România avea o rată de doar 4,5% în anul 2012, conform raportului Comisiei Europene: "Mediul european - starea şi perspectiva 2015". În privinţa reciclării ambalajelor, la sfârşitul lunii aprilie 2015, Comisia Europeană a decis să trimit România în faţa Curţii Europene de Justiţie din cauza neîndeplinirii obligaţiei de a transpune în dreptul său intern legislaţia revizuită a Uniunii Europene privind deşeurile de ambalaje, după ce primise deja două atenţionări: o scrisoare de punere în întârziere, la 29 noiembrie 2013, şi un aviz motivat, la 11 iulie 2014. O altă mare problemă o reprezintă defrişările masive. O treime din suprafaţa României e acoperită de pădure, cea mai mare zona împădurită din Europa Centrală aflându-se în arcul Carpaţilor. Conform unui studiu al organizaţiei Greenpeace, pe oră dispar aproximativ trei hectare de pădure. În fiecare an se exploatează mai mult lemn decât în anul precedent, aproximativ jumătate din copacii tăiaţi transformându-se în cherestea sau în mobilă, exportată în cea mai mare parte. Din nefericire, plantăm mult mai puţin decât tăiem şi apar dezechilibre ecologice majore, drept dovadă inundaţiile şi alunecările de teren cu care România se confruntă din ce în ce mai des. În condiţiile în care populaţia planetei este în creştere, iar resursele au scăzut drastic, provocarea o reprezintă producerea de energie din surse regenerabile. În acest domeniu ne-am atins targetul impus de Comisia Europeană până în 2020, România deţinând unităţi de producţie a energiei regenerabile cu o capacitate instalată de peste 4.500 MW, cea mai mare parte a capacităţilor de producţie a energiei regenerabile fiind reprezentată de unităţile eoliene. La nivel mondial, efectele poluării sunt, de asemenea, devastatoare. Suntem martorii încălzirii globale, trei sferturi din calota de gheaţă de la Polul Nord topindu-se doar în ultimii 30 de ani. Emisiile de dioxid de carbon din atmosferă au atins concentraţii record, iar schimbările climatice sunt din ce în ce mai evidente: secete, inundaţii, fenomene meteo extreme. Astfel, asumându-ne ideea că orice acţiune afectează întreaga planetă, trebuie să reducem la minimum impactul negativ pe care îl avem asupra mediului înconjurător, atât ca ţară, cât şi individual. Să învăţăm să utilizăm eficient resursele de care dispunem. Ion Eparu, deputat, Colegiul nr. 10, Prahova. Mulţumesc pentru atenţie.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu, domnule deputat.
				Îl invit la microfon pe domnul deputat Grigore Crăciunescu şi se pregăteşte domnul Sorin-Avram Iacoban.
				Domnul Grigore Crăciunescu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică se intitulează: "Înfiinţarea Grupului de prietenie România - Republica Moldova, o necesitate". După o vizită în Republica Moldova, cu prilejul încheierii anului şcolar 2014-2015, am fost întrebat de un activist unionist din Mişcarea Unionistă "Acţiunea 2012" de ce în Parlamentul României nu există un grup de prietenie cu Republica Moldova. Această realitate a trecut neobservată de către majoritatea parlamentarilor. Nu cunosc punctul de vedere al conducerii Camerei Deputaţilor şi a Senatului, legat de faptul că nu există acest grup de prietenie, deşi, la nivel de colaborare parlamentară, Parlamentul României are înfiinţate numeroase grupuri parlamentare de prietenie cu ţări de pe tot cuprinsul mapamondului, inclusiv cu Republica Socialistă Vietnam. Printr-o împrejurare nefericită, Parlamentul României a omis constituirea unui grup de prietenie cu Republica Moldova. Acest lucru pare explicabil, dacă ţinem cont de existenţa unei Comisii comune pentru integrarea europeană din Parlamentul României şi Parlamentul Republicii Moldova, înfiinţată încă din anul 2011. Constatăm că această comisie, înfiinţată acum patru ani, este doar o poveste frumoasă. Aceasta nu s-a întrunit în nicio şedinţă de la data constituirii. Consider că, în acest context, este absolut necesară adoptarea unei hotărâri a Parlamentului României de înfiinţare a unui grup parlamentar de prietenie cu Parlamentul Republicii Moldova. Vedem cu toţii parcursul sinusoidal pe care îl are Republica Moldova în parcurgerea drumului său spre integrare europeană. Cu greu poate fi atins acest obiectiv, în opinia mea, fără existenţa unui astfel de grup de prietenie. Prin acest grup de prietenie ar putea avea loc un schimb de păreri privind legislaţia adoptată de Parlamentul României în vederea aderării ţării noastre la Uniunea Europeană. Cu toţii cunoaştem sprijinul pe care ţara noastră îl acordă fraţilor noştri de peste Prut, concretizat în numeroase acorduri de asistenţă şi colaborare la nivel guvernamental între diverse ministere din România şi din Republica Moldova, şi cu atât mai greu de înţeles mi se pare lipsa unei astfel de colaborări la nivel parlamentar. Acest grup de prietenie ar putea întări relaţiile dintre cele două ţări româneşti, ar putea contribui la cunoaşterea mai profundă a problemelor cu care se confruntă Republica Moldova pe parcursul ei european. Voi cere liderului de grup al Partidului Naţional Liberal să facă o cerere la Birourile permanente ale celor două Camere pentru înfiinţarea acestui grup de prietenie România - Republica Moldova. Mulţumesc.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
				Îl invit la microfon pe domnul deputat Sorin-Avram Iacoban şi se pregăteşte domnul deputat Romeo Rădulescu.
				Domnul Sorin-Avram Iacoban: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Dragi colegi, Onorată audienţă, Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Guvernul Ponta duce la îndeplinire Programul USL". Guvernul coaliţiei majoritare din Parlament demonstrează că promisiunile făcute românilor prin Programul de guvernare USL îşi găsesc aplicare reală în economia românească. Chiar dacă opoziţia face permanent jocuri de imagine, încercând să acrediteze faptul că actuala guvernare este vidată de valoare, faptele sub forma măsurilor economice promovate de Guvernul Ponta demonstrează că ceea ce contează cel mai mult este interesul naţional, interesul oamenilor care aşteaptă de foarte multă vreme măsuri de relaxare fiscală. Evident, reticenţa poporului la intenţiile actualului Guvern de a relaxa fiscal economia şi de a creşte consumul îşi are rădăcinile în epoca odioaselor tăieri, epoca care a caracterizat politica actualei opoziţii în intervalul 2009-2012. Data de 1 iunie 2015 poate fi considerată o zi istorică, cel puţin din două puncte de vedere: a scăzut taxa pe valoarea adăugată la alimente de la 24% la 9% şi au fost dublate alocaţiile de stat pentru copii. În fond este vorba de un pachet mai amplu de măsuri prevăzut să intre în vigoare diferenţiat, odată cu noul Cod fiscal. Aşa cum afirma şi premierul Victor Ponta, suntem în faţa unor măsuri propuse de Guvern şi asumate de Parlament, scăderea TVA la alimente, sau în faţa unor măsuri iniţiate de Parlament şi puse în aplicare de Guvern, dublarea alocaţiilor, ceea ce demonstrează un echilibru necesar între cele două puteri în stat, dar şi faptul că actualul Guvern se bucură de încrederea legislativului românesc. Scăderea TVA la alimente este de fapt implementarea măsurii unui TVA diferenţiat. În aceeaşi ordine de idei, ministerul condus de doamna Rovana Plumb are pregătit şi un set de măsuri de diferenţiere a alocaţiilor pentru copii în funcţie de veniturile fiecărei familii în parte. Cele două măsuri se sprijină pe excedentul bugetar obţinut în anul 2014, dar şi pe faptul că scăderea TVA la alimente va duce la scăderea evaziunii fiscale din domeniu, prin fiscalizarea a tot mai multor categorii de alimente, ceea ce va avea ca răspuns colectarea mai multor bani la bugetul de stat. Dacă la un TVA de 24% unii comercianţi s-ar fi gândit la evaziune fiscală, un TVA de 9% nu mai este atractiv pentru astfel de practici. În altă ordine de idei, această măsura vine în ajutorul producătorilor români de legume şi fructe care vor putea, în sfârşit, concura cu importatorii. Ţinând cont că majoritatea românilor alocă peste 33% din totalul veniturilor pe coşul alimentar, reducerea TVA la alimente cu 15% echivalează practic cu mărirea salariilor şi a pensiilor cu 15%. Conform estimărilor făcute de ministerul de resort, puterea de cumpărare a românilor va creşte cu un procent situat între 4% şi 15%, raportat la veniturile înregistrate de fiecare familie în parte. Dacă luăm exemplul unei familii de pensionari care are o pensie socială de minimum 400 de lei, prin măsura adoptată de Guvern se va realiza pentru familia respectivă o economie de 90 de lei. Evident, această măsură trebuie analizată şi în contextul viitoarei reduceri a TVA de bază de la 24% la 20%, dar şi în contextul reducerii accizelor, ceea ce ar însemna un val de ieftiniri la alimente. Dragi colegi, Din păcate pentru opoziţie, Programul USL este pus în aplicare şi se dovedeşte că este şi unul cu rezultate. Românii deja simt o putere de cumpărare mai mare, simt o grijă a Guvernului sporită faţă de interesul general şi, nu în ultimul rând, fac diferenţa între măsurile concrete îmbrăcate de Guvern în acte normative care produc efecte juridice şi declaraţiile politice fără substanţă ale unei opoziţii care încă visează la Guvernul "To be elected". Vă mulţumesc pentru atenţie. Deputat de Iaşi, Sorin-Avram Iacoban.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
				Îl invit la microfon pe domnul deputat Romeo Rădulescu şi se pregăteşte doamna deputat Marioara Nistor.
				Domnul Romeo Rădulescu: Mulţumesc. Declaraţia mea politică se cheamă "Nu lăsaţi Vâlcea sufocată de faliment!". Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Judeţul Vâlcea este greu încercat din punct de vedere al locurilor de muncă şi al bunăstării oamenilor, SC Oltchim SA, ultima mare platformă chimică din proprietatea statului român, aflându-se în insolvenţă de peste doi ani de zile. Singura şansă imediată de relansare economică pe Valea Oltului este valorificarea potenţialului turistic excepţional pe care îl oferă cadrul natural din zonă, iar în acest sens este esenţială finalizarea acţiunii de reabilitare a şoselei de culme Transalpina, cea mai înaltă şi mai pitorească cale rutieră din ţară. Din păcate, lucrările se află în blocaj de o foarte lungă perioadă de timp. La peste doi ani şi jumătate de la emiterea ordinului de sistare a lucrărilor, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) nu a organizat o nouă licitaţie pentru repararea acestui drum naţional, întrucât nu a reziliat la timp contractul încheiat pentru acest proiect în anul 2008 cu Compania Romstrade, constructor aflat în prezent în insolvenţă. În această iarnă, în timp ce CNADNR susţinea că a deschis o acţiune de reziliere judiciară a acestui contract, pentru a putea organiza o nouă licitaţie pentru finalizarea lucrărilor, administratorul judiciar al insolventei Romstrade afirma că nu a primit nicio citaţie de la tribunal cu privire la rezilierea contractului, dar şi că lucrările nu au continuat, întrucât CNADNR nu a obţinut autorizaţia de construcţie şi avizul de mediu pentru acest proiect. Ultima ştire oficială din partea CNADNR privind acest subiect o avem din această primăvară, când am fost informaţi printr-un comunicat că a fost emisă pe 17 martie o ordonanţă preşedinţială privind preluarea provizorie a amplasamentului în vederea urgentării demarării unor lucrări de consolidare. Astfel, prin preluarea provizorie a amplasamentului DN 67C, Bengeşti - Sebeş, de la firma Romstrade, urmau să fie executate reparaţii de strictă necesitate pentru conservarea lucrărilor şi menţinerea viabilităţii, în vederea asigurării unui trafic rutier în condiţii de siguranţă. Din păcate, cu toată degradarea actuală a drumului, pusă pe seama lucrărilor executate şi neconservate la timp de către antreprenor, nu remarcăm începerea în forţă a reparaţiilor la poduri, podeţe, ziduri de sprijin, rigole, şanţuri sau parapete, ce au o importanţă majoră în protejarea drumului, stabilizarea versanţilor, cât şi în colectarea şi evacuarea apelor pluviale. Prin urmare, ca şi anul trecut, riscăm să treacă un nou sezon turistic de vară cu Transalpina închisă, pe motiv că există pericol potenţial de cedare a drumului sub acţiunea traficului. Această situaţie ar fi o adevărată tragedie pentru unităţile de cazare din vestul şi nordul judeţului Vâlcea, dar şi din Gorj, Alba sau Hunedoara. Riscăm astfel să ne confruntăm cu noi mişcări spontane de protest, similare cu cele de anul trecut, când proprietarii de pensiuni, hoteluri şi cabanierii au ieşit în stradă şi au ameninţat cu plângeri penale conducerea CNADNR pentru închiderea Transalpinei în plin sezon turistic. În concluzie, cer şi pe această cale autorităţilor responsabile să nu împingă spre faliment sutele de întreprinzători în turism care s-au pregătit pentru fluxul mare de vizitatori din timpul verii şi să-şi concentreze toate eforturile şi resursele pentru finalizarea cât mai grabnică a celor 15% lucrări de reabilitare rămase neefectuate pe Drumul Naţional 67C. Vă mulţumesc. Romeo Rădulescu, deputat, Râmnicu Vâlcea.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
				O invit la microfon pe doamna deputat Marioara Nistor şi se pregăteşte domnul deputat Mihai Deaconu.
				Doamna Marioara Nistor: Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Gropile de gunoi, între afacere şi responsabilitate socială". Domnule preşedinte, Stimate colege, Stimaţi colegi, Aş dori să vă atrag atenţia astăzi asupra unui lucru îngrijorător: România are cel mai neperformant sistem de colectare a deşeurilor din Uniunea Europeană. Deşi Uniunea a fixat statelor membre ca până în 2020 să-şi recicleze deşeurile menajere în proporţie de 50%, acest obiectiv pare imposibil de atins pentru ţara noastră, în condiţiile în care reciclăm doar 1% din deşeuri, în timp ce 99% ajung la gropile de gunoi. Deşi există întreprinzători care au conştientizat faptul că gunoiul înseamnă bani prin reciclare, lipsa unei colectări selective face extrem de dificilă colectarea pet-urilor care, de altfel, inundă gropile de gunoi din România şi se ajunge chiar la situaţia paradoxală de a le importa. Autorităţile trebuie să exercite un control mai strict asupra modului în care gropile de gunoi sunt administrate şi deşeurile sunt gestionate. În fond, gropile funcţionează pe baze comerciale, au cifră de afaceri, iar profitul lor e cu atât mai mare cu cât noi aruncăm mai mult. România aplică tarife foarte mici în comparaţie cu orice altă ţară europeană şi astfel invită la aruncat, şi nu la reciclat. Stimaţi colegi, Este timpul ca România să-şi schimbe politica de colectare a deşeurilor, să respecte cerinţele Comisiei Europene, să închidă gropile de gunoi neconforme şi să creeze depozite ecologice. Este timpul ca municipalităţile să acceseze fondurile europene din acest sector şi astfel să creeze locuri de muncă şi să-şi educe cetăţenii în ce priveşte reciclarea. Este timpul ca România să intre în rândul partenerilor europeni în transformarea deşeurilor în resurse valoroase. Vă mulţumesc. Deputat UNPR de Brăila, Marioara Nistor.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
				Îl invit la microfon pe domnul deputat Mihai Deaconu şi se pregăteşte doamna deputat Steluţa Cătăniciu.
				Domnul Mihai Deaconu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Despre cum unele viziuni pot să ajungă doar vedenii sau despre cum milioane de euro oferite de Uniunea Europeană se duc pe apa sâmbetei". Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Uniunea Europeană pune preţ pe turism şi oferă fonduri nerambursabile pentru valorificarea şi promovarea durabilă a resurselor naturale cu potenţial turistic, cu care ţara noastră se poate mândri. Dezvoltarea turismului este în deplină concordanţă cu Orientările Strategice Comunitare din exerciţiul bugetar 2007-2013. Stimaţi colegi, Din respect faţă de cetăţenii judeţului Argeş, în mod special al celor din comunele Arefu, Brăduleţ, Cicăneşti, care găzduiesc arealul climatic Ghiţu-Molivişu, cât şi faţă de toţi turiştii, vă supun atenţiei dumneavoastră astăzi un proiect dorit, tergiversat, uitat. De 30 de ani, visul transformării zonei Ghiţu-Molivişu într-o staţiune montană care să atragă turiştii zace din cauza hăţişurilor legislative, a lipsei infrastructurii rutiere, a lipsei banilor, a implicaţiilor politice şi, probabil, şi din cauza nepriceperii. Demarat din dorinţa de a promova o zonă absolut mirifică, poiana însorită Molivişu, străjuită de impunătorul masiv Ghiţu, unde de la construirea barajului Vidraru nu s-a mai făcut nimic ca o alternativă a suprapopulatelor staţiuni de pe Valea Prahovei, proiectul se pare că are o soartă tragică, căci, deşi ne aflăm cu 7 luni înainte de termenul de finalizare, lucrările realizate doar în proporţie de 12% abia au fost reluate, după ce, în luna martie, comunele implicate au fost finanţate de la Trezoreria Statului cu o parte din sumele necesare cofinanţării. Aceasta este încă o dovadă a incapacităţii autorităţilor române de a gestiona activităţile de realizare a infrastructurii generale şi specifice activităţilor de turism, precum şi a partenerilor privaţi de a acoperi cofinanţarea. În situaţia de faţă, în jumătate de an ar trebui să se termine ceea ce nu s-a făcut nici în 3 ani de la demararea proiectului, iar lucrările sunt de amploare, căci proiectul presupune construirea a două pârtii, cu dotările de agrement corespunzătoare - piscină, teren de sport multifuncţional, loc de joacă pentru copii, teren de campare -, construirea unui observator turistic, a 3 microhidrocentrale, a unei turbării. Dar pentru ca acestea să fie posibile, întâi trebuie să se realizeze în zonă condiţiile minime de trai, precum reţeaua de apă şi canal, de electricitate, drumuri de acces, toate la standarde europene. Din păcate, acest proiect este singura şansă de dezvoltare pentru această zonă superbă, care merită valorificată şi, cu toate acestea, este pusă în pericol şi dată uitării din motive deja amintite. Cine va plăti pentru cheltuielile realizate deja, în cazul în care se pierde finanţarea? Tot cetăţenii judeţului Argeş vor acoperi pierderile prin contribuţiile bugetare, la fel cum s-a întâmplat şi în cazul ratării modernizării DJ 703I, iar adevăraţii vinovaţi de proasta gestionare a proiectului vor arăta cu degetul unul către celălalt. Dragi colegi, Alocarea financiară pentru Axa 5 "Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului" din Programul Operaţional Regional a fost de aproximativ 715 milioane de euro. Pentru exerciţiul bugetar 2014-2020 alocarea financiară pentru Axa 7 "Turism" este de aproximativ 95 milioane de euro, semnificativ mai mică. Turismul poate însemna un aport mult mai mare la consolidarea economiei româneşti şi cu toate acestea atitudinea autorităţilor publice şi a partenerilor privaţi denotă o lipsă de interes şi de responsabilitate faţă de asumarea obiectivelor de dezvoltare durabilă a potenţialului turistic, din care alte state se susţin. În ciuda frumuseţilor naturale captivante, care atrag anual peste 1,5 milioane de turişti străini, lipsa infrastructurii generale şi specifice activităţilor de turism îi determină pe aceştia să plece dezamăgiţi de lipsa de interes al reprezentanţilor care ar trebui să se ocupe de obiectivele şi staţiunile turistice. Vă mulţumesc. Deputat Mihai Deaconu, Colegiul nr. 3, Circumscripţia nr. 3 Argeş, Grupul parlamentar Democrat şi Popular. Mulţumesc.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
				O invit la microfon pe doamna deputat Steluţa Cătăniciu şi se pregăteşte doamna deputat Camelia Khraibani.
				Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Întrebarea pe care ne-o punem în aceste zile, în care există un val de indignare la nivelul opiniei publice pentru nedreptatea care i s-a comis Marianei Rarinca, este de ce Partidul Naţional Liberal se comportă ca un partid totalitar. Un cetăţean român a stat la închisoare nevinovat 6 luni, iar PNL, în loc să susţină drepturile Marianei Rarinca, susţine interesele oamenilor de la şefia unor instituţii care au acţionat opresiv. Preşedintele Partidului Liberal Reformator, Călin Popescu-Tăriceanu, a luat atitudine împotriva abuzurilor. A susţinut că încălcarea dreptului la libertate al unui cetăţean nu poate fi trecută cu vederea şi că oamenii din sistem care au greşit trebuie să îşi asume responsabilitatea. Partidul Liberal Reformator a arătat astfel că îşi înţelege menirea de partid liberal. De cealaltă parte, oamenii din PNL, în loc să iniţieze petiţii pentru a solicita dreptate pentru Mariana Rarinca, au lansat petiţii la adresa celor care iau atitudine împotriva abuzurilor. Politicieni ca Alina Gorghiu, această Kill Bill II a politicii româneşti, şi ca Raluca Turcan, care în 2013 spunea că: "PNL este vinovat de sărăcirea României", dovedesc multă ipocrizie. Politicienii din PDL vorbesc astăzi în numele PNL şi o fac cum sunt obişnuiţi. Apără oamenii din sistem împotriva cetăţenilor ale căror drepturi fundamentale sunt încălcate. Liderii noului PNL au dat, pentru a câta oară, semnalul luptei împotriva românilor împotriva drepturilor fundamentale ale acestora, doar pentru a le fi pe plac unor reprezentanţi ai instituţiilor nedemocratice ale statului. Ignorarea liderilor PNL faţă de un caz în care a avut loc o astfel de nedreptate face mult rău, în sensul decredibilizării totale a clasei politice. Aceştia nu s-au gândit o clipă la consecinţele pe care un astfel de comportament l-ar putea avea asupra României. Astăzi când Partidul Liberal Reformator vorbeşte despre drepturi şi libertăţi individuale, Partidul Naţional Liberal vorbeşte despre cât mai multe cătuşe. Aceasta este diferenţa dintre noi. Şi este bine că este aşa. Fiecare se situează acolo unde consideră că-i este locul: Partidul Liberal Reformator de partea drepturilor fundamentale ale românilor, Partidul Naţional Liberal de partea populismului şi demagogiei, aşa cum le stă bine unor băsişti deghizaţi degeaba în liberali. Şi spun degeaba, pentru că n-au fost şi nu vor fi liberali niciodată. Faptul că mai există în PNL oameni care cer demisia Liviei Stanciu, cum este Ludovic Orban, nu schimbă lucrurile în acest partid. Este îmbucurător că există voci ale vechiului PNL care spun nu, chiar şi timid, politicii pumnului în gură faţă de cetăţeni. Din păcate, aceste voci sunt izolate şi ostracizate de către actuala conducere, care transformă PNL într-un partid totalitar. Partidul Naţional Liberal ar trebui să înţeleagă că votul exprimat o dată la patru ani de români este dat pentru a le apăra acestora drepturile şi pentru a le garanta că trăiesc într-un stat de drept. Cazul Rarinca dovedeşte că oricare cetăţean al acestei ţări este expus la posibile abuzuri. iar rolul nostru, al reprezentanţilor cetăţenilor în Parlament, este acela de a lua atitudine. Partidul Liberal Reformator nu va asista impasibil la o situaţie în care o persoană este privată de libertate abuziv. Vom continua să susţinem principiile şi valorile liberale, şi să acţionăm pentru a ne asigura că ceea i s-a întâmplat Marianei Rarinca nu va deveni o practică. Partidul Liberal Reformator va continua să ceară să fie traşi la răspundere oamenii de la conducerea sistemului, care au greşit. Vă mulţumesc. Steluţa Cătăniciu, deputat PLR.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: O invit la microfon pe doamna deputat Camelia Khraibani şi se pregăteşte domnul deputat Andrei Daniel Gheorghe.
				Doamna Camelia Khraibani: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declaraţia mea politică se intitulează: "Da educaţiei pentru sănătate". Am denumit declaraţia mea politică de astăzi "Da educaţiei pentru sănătate" şi am abordat această temă fiind inspirată de două evenimente care au avut loc săptămâna trecută. Primul dintre acestea a fost participarea ministrului sănătăţii, domnul Nicolae Bănicioiu, la lansarea site-ului: suntprimulajutor junior.ro al Serviciului de ambulanţă Bucureşti - Ilfov, site care face parte dintr-un proiect-pilot de educaţie medicală şi prim ajutor pentru copii. Cu această ocazie, domnul ministru a susţinut introducerea educaţiei sanitare printre disciplinele şcolare obligatorii la toate treptele de învăţământ preuniversitar. Tot săptămâna trecută, pe 28 mai, 13 organizaţii nonguvernamentale au trimis o scrisoare deschisă către Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice şi Ministerului Afacerilor Externe, prin care solicitau ca disciplina Educaţie pentru sănătate să fie introdusă în curricula şcolară obligatorie. În această scrisoare se mai arată că este nevoie de un consiliu consultativ pe tema educaţiei sexuale în şcoli. Stimaţi colegi, Discutând această temă cred că atingem o dimensiune esenţială a ceea ce înseamnă în general stare de sănătate şi reformă sanitară. Consider că poate prea mult ne axăm pe aspecte organizatorice, financiare şi de personal, atunci când abordăm politici care implică în modul cel mai direct oameni, fie aceştia copii, tineri sau vârstnici. Cu alte cuvinte, ţin să precizez că avem tendinţa de a neglija dimensiunea educativă atunci când vorbim despre şi implementăm reforme în sănătate. Nu vreau să spun că nu s-a făcut nimic despre educaţia sexuală şi cea sanitară, sunt preocupări de multă vreme în societatea noastră, în mediul medical şi şcolar. Pentru medici, de exemplu, alături de vindecarea bolnavilor, educaţia pentru sănătate face parte integrantă din esenţa profesiei şi a misiunii nobile în care s-au angajat. Cu toate acestea, trebuie să recunoaştem că în jurul nostru observăm mari carenţe în viaţa concetăţenilor noştri din perspectiva educaţională. Multe din afecţiunile de care suferă românii şi multe din neajunsurile sistemului medical îşi găsesc o explicaţie şi o cauză tocmai în carenţele educative, fie că vorbim de proastele deprinderi de nutriţie, de cele sexuale, de sedentarism sau de obezitate, de toate bolile aşa-zis moderne. Cu mai multă educaţie şi cu o calitate mai bună a acesteia, am putea reduce o parte din cheltuielile pe medicamente sau tratamente chirurgicale, ne-am putea bucura mai mult de o viaţă activă, mai sănătoasă, atât din punct de vedere fizic, cât şi mental. Acestea sunt câteva din motivele pentru care eu susţin iniţiativele de introducere a educaţiei sanitare cu mai multă dăruire profesională, dar nu numai în şcoală, ci şi mai ales în cultura noastră de fiecare zi. Despre cum se vor înscrie aceste iniţiative în sistemul nostru şcolar, cred că sunt în măsură să decidă colegii din comisiile de învăţământ. Opinia mea este că educaţia pentru sănătate trebuie să înceapă cât mai timpuriu, să continue toată viaţa şi nu totul se poate face doar la şcoală. Familia, mediul de muncă, instituţiile cu activitate cultural-sportivă, mass-media, fiecare dintre noi suntem chemaţi să contribuim pe această direcţie. Chiar şi în actul de legiferare consider că dimensiunii educative s-ar impune să-i găsim un loc mai bine precizat. Vă mulţumesc. Deputat Camelia Khraibani, deputat PSD Gorj.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
				Îl invit la microfon pe domnul deputat Andrei Daniel Gheorghe. Se pregăteşte doamna deputat Laura Marin.
				Domnul Andrei Daniel Gheorghe: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi priveşte "Cotele Comisiei Europene". Recent, Comisia Europeană de la Bruxelles a stabilit un mecanism de redistribuire a imigranţilor proveniţi din ţări extracomunitare aflate pe teritoriul Africii ori pe cel al Asiei. Astfel, din cifra totală de aproximativ 40.000 de persoane care se găsesc în acest moment pe teritoriile Italiei şi Greciei şi care au trecut ilegal Mediterana, riscându-şi propriile vieţi, România ar urma să devină gazda unui număr de 2362 de persoane, reprezentând o cotă proporţională de 4,26% din total. Această chestiune a stârnit vii controverse la nivel european, ţări precum Franţa, Marea Britanie, Polonia, Cehia, Ungaria, Slovacia, Lituania, Letonia şi Estonia au manifestat reticenţă şi chiar respingere la adresa acestui proiect al "cotelor". Mi se pare total eronat ca acordarea dreptului de şedere într-o ţară să se facă pe astfel de principii colectiviste care ţin mai curând de centralismul birocratic pe care noi, esticii, l-am cunoscut înainte de 1989. Azilul se acordă individual şi în baza unei analize temeinice, dreptul de azil nu are caracter cantitativ şi nu face obiectul nici unei "întreceri socialiste". Aş dori, de asemenea, să pun o serie de întrebări cu privire la această decizie discutabilă a Comisiei Europene. Ce garanţii deţine Bruxelles-ul că practica criminală a traficului de persoane de pe malul african al Mediteranei pe malul european va fi diminuată? Ce măsuri concrete, altele decât "cotele de azilanţi", are în vedere Uniunea Europeană spre a stăvili aceste practici infracţionale? Se vorbeşte de principiul solidarităţii în cadrul UE. Bun, nimic rău în principiu, dar România, atât timp cât nu este parte a spaţiului Schengen şi face doar alături de Bulgaria subiectul unui mecanism de control şi verificare încă din anul 2007, de la aderare, este ea oare o ţară membră cu drepturi depline a Uniunii Europene? Cât de sigură este Uniunea Europeană că, printre aceşti oameni chinuiţi de soartă, nu au fost infiltrate şi "săgeţi" ale grupurilor criminale teroriste care, operând în zone de conflict şi în state instabile ori în dezintegrare teritorială, doresc să se extindă în Europa? Este sistemul social public de la noi din ţară capabil să facă faţă unui val de imigranţi care au nevoie de casă, hrană, asigurări sociale şi nu în ultimul rând de integrare comunitară? Cu ce bani se va asigura întreţinerea şi cazarea acestor oameni? Cât de pregătită este lumea românească să integreze un grup eterogen de imigranţi proveniţi din spaţii de civilizaţie şi cultură total nefamiliare mediului românesc? Părerea mea sinceră este că România, aflată într-o criză morală profundă şi în incapacitatea de a depăşi recesiunea economică, poate oferi dreptul de azil doar judecând individual şi selectiv pornind de la nediscriminarea candidaţilor pentru azil, întâietate având persoanele care, indiferent de originea rasială ori religioasă, sunt victime ale persecuţiilor şi ale represiunii motivate pe criterii religioase, etnice, rasiale ori sociale. De asemenea, trebuie avută în vedere şi capacitatea de integrare în piaţa muncii a respectivului azilant. Consider că ar fi o bună ocazie pentru statul român să acorde o mână de ajutor reală fraţilor noştri creştini din Africa şi Orient care astăzi sunt victime ale atacurilor criminale din Nigeria şi Kenya şi până în Irak. România, în buna sa tradiţie istorică multiseculară, poate juca un rol de protector al creştinilor din Orient şi poate fi un punct de sprijin real pentru comunităţi tratate cu multă indiferenţă de către înalţii responsabili ai comunităţii europene, şi mă gândesc aici la copţii din Egipt, la arabii creştini din Siria ori la multimilenarii asirieni din Irak! De ce este Europa atât de nepăsătoare la soarta comunităţilor creştine din Africa şi Orient? Daniel Gheorghe, deputat PNL de Ilfov. Vă mulţumesc.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
				O invit la microfon pe doamna deputat Laura Marin si se pregăteşte domnul deputat Gheorghe Dragomir.
				Doamna Laura Marin: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Tema declaraţiei de astăzi este "România - lider regional în securitatea cibernetică". În perioada 11-13 mai 2015, România a fost gazda celei mai mari misiuni comerciale americane desfăşurate vreodată pe teritoriul său. 20 de companii - cele mai mari din domeniul IT - au venit în România împreună cu Bruce Andrews, adjunctul Secretarului pentru Comerţ al Statelor Unite, pentru discuţii cu parteneri români (companii şi agenţii guvernamentale). Scopul acestei acţiuni de anvergură a fost întărirea securităţii cibernetice a României, un lider regional în securitatea cibernetică şi un aliat tot mai important în NATO, pe măsură ce în flancul estic al Uniunii Europene situaţia este tot mai imprevizibilă. Summitul cu tema securităţii cibernetice a fost organizat de Ministerul pentru Societatea Informaţională, Departamentul Comerţului al Statelor Unite şi Serviciul Comercial al Ambasadei Statelor Unite ale Americii la Bucureşti. Motivele pentru care România este văzută drept un lider regional în securitatea cibernetică sunt mai multe şi toate ne onorează. Iată câteva dintre cele precizate de oficialul american. Unul este acela că România are un sector al tehnologiei informaţiilor şi comunicaţiilor impresionant şi în creştere. Al doilea se referă la faptul că securitatea cibernetică este o problemă fără frontiere. E o chestiune importantă pe tot globul, dar există provocări anume în această regiune. Şi pentru a le face faţă trebuia apelat la cineva care dispune de resurse în domeniu. Al treilea motiv invocat a fost statutul de membru al Uniunii Europene, iar România este un lider regional între cele 11 ţări din regiune prezente la această întrunire (plus alte 6 state din afara regiunii). În fine, foarte important, companiile economice şi tehnologice sunt direct interesate. Or, se ştie că unele companii de tehnologie americane şi europene au investit deja milioane de dolari şi au mii de angajaţi în România, ele au recunoscut importanţa pieţei româneşti. Oficialul american nu a pierdut ocazia să sublinieze şi motivul: "vigoarea alianţei şi prieteniei dintre Statele Unite ale Americii şi România, în condiţiile în care o Românie prosperă şi puternică este o prioritate importantă pentru Statele Unite ale Americii". Cu ocazia summitului, primul-ministru al Guvernului României, domnul Victor Ponta, a mulţumit oficialilor americani pentru sprijinul acordat în organizarea evenimentului regional dedicat securităţii cibernetice şi pentru susţinerea eforturilor României în acest domeniu, inclusiv prin deschiderea Centrului de Inovare în Securitate Cibernetică. Stimaţi colegi, M-am oprit la această temă în prezenta declaraţie nu numai pentru importanţa şi actualitatea ei, ci şi pentru că ne aduce o idee nouă pentru curricula şcolară. În acest sens, ar fi de dorit ca noţiuni despre securitatea cibernetică să fie studiate şi aprofundate în învăţământul preuniversitar românesc. Prin această măsură se poate marca o noutate majoră de modernizare a conţinutului învăţământului românesc, despre care cu siguranţă se va vorbi în toată lumea în anii următori. Vă mulţumesc. Laura Marin, deputat PSD Galaţi.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
				Îl invit la microfon pe domnul deputat Gheorghe Dragomir. Se pregăteşte domnul deputat Mirel Taloş.
				Domnul Gheorghe Dragomir: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Victor Ponta, între adevăr şi realitate: premierul anunţă creştere economică spectaculoasă, iar românii trăiesc din ce în ce mai prost". "România se află într-un moment economic extrem de bun, în care a reuşit să refacă distrugerea economică şi socială din anii 2010 - 2011, iar o rată a creşterii economice de 3-4% devine posibilă pentru acest an", a declarat acum trei zile premierul Victor Ponta în plenul Camerei Deputaţilor, când s-a lăudat cu realizările economice "măreţe" ale Guvernului pe care îl conduce. "Avem o creştere sănătoasă, suntem pregătiţi de euro, suntem primul Guvern care transferă major bunăstare spre cei cu venituri mici", spunea acelaşi Victor Ponta. Cu alte cuvinte, lapte şi miere. Realitatea este cu totul alta, iar Victor Ponta se împăunează degeaba cu rezultate economice spectaculoase. Problemele reale cu care se confruntă România nu pot fi ascunse de mult-trâmbiţata creştere economică sau de inflaţia redusă. Domnule prim-ministru Victor Ponta, problemele majore ale cetăţenilor acestei ţări, pe care dumneavoastră nu aţi reuşit să le rezolvaţi în toţi aceşti ani de când vă aflaţi în fruntea Guvernului, sunt locurile de muncă insuficiente, creşterea continuă a şomajului, sistemul educaţional deficitar şi, nu în ultimul rând, sistemul sanitar insuficient finanţat. La asta se reduc toate cifrele şi cuvintele pompoase prezentate. Din păcate, suntem departe de prosperitatea cu care se laudă domnul prim-ministru Victor Ponta, care uită că astăzi, în România, peste opt milioane de cetăţeni se află în pragul sărăciei, iar mii de copii sunt obligaţi să abandoneze şcoala pentru simplul motiv că părinţii lor nu au ce să le pună pe masă sau în ghiozdane. Creşterea economică cu care se mândreşte Victor Ponta ar trebui să fie simţită în buzunarele oamenilor, în schimb, ei trăiesc prost şi fără de speranţă. În ultimii ani, educaţia a rămas în acelaşi impas: cadre didactice puţine şi slab plătite, număr insuficient de şcoli, unităţi şcolare neamenajate corespunzător şi o lege în continuă schimbare. Reformă? Nici pomeneală! Pe de altă parte, finanţarea insuficientă, lipsa medicamentelor compensate şi a investiţiilor, managementul defectuos sunt aspectele care definesc sănătatea condusă în ultimii ani de Guvernul PSD. În ciuda promisiunilor publice, Victor Ponta nu a asigurat finanţarea necesară sistemului sanitar, bugetul anului în curs fiind mai mic decât cel din 2014. Să mai amintim şi de cele un milion de locuri de muncă promise? Dar de numeroasele investiţii cu capital străin de care amintea domnul prim-ministru la diverse canale de televiziune? Dar de miliardele de euro, bani gratis de la Uniunea Europeană, pe care le-am pierdut din cauza proastei gestionări a fondurilor europene? Toate au rămas la stadiul de promisiuni. Şi asta pentru că Victor Ponta, în calitatea sa de prim-ministru, nu este capabil să genereze o economie competitivă care să producă creştere economică sustenabilă şi locuri de muncă noi, mai bune şi mai bine plătite. Deputat Gheorghe Dragomir, PNL Constanţa.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc.
				Îl invit la microfon pe domnul deputat Mirel Taloş. Se pregăteşte domnul deputat Aurelian Mihai.
				Domnul Gheorghe-Mirel Taloş: Domnule preşedinte, Declaraţia mea politică se intitulează "Nu pseudostatului Kosovo!". În cazul declarării unilaterale a independenţei regiunii Kosovo în 2008, România a avut încă de la început o poziţie corectă: aceea de a nu recunoaşte un act ilegal de secesiune a unui teritoriu sub presiune internaţională, fie ea şi din partea unor puteri democratice. Aşa-zisul drept la autodeterminare al albanezilor din Kosovo nu este un drept la autodeterminare al unui popor, în sensul dreptului internaţional, ci al unei minorităţi etnice de pe un teritoriu naţional. Din acest punct de vedere, ea constituie un precedent periculos care şi-a arătat deja efectele perverse în cazul declarării independentei fostei provincii ucrainene a Crimeii, când a fost invocat acelaşi drept la autodeterminare care a fost invocat în 2008 în Kosovo. Din acest punct de vedere, mă îngrijorează intenţia exprimată de unii factori decidenţi în politica externă a României, în sensul unei viitoare recunoaşteri de către România a acestui pseudostat. Cred că interesul naţional al României este să fie consecventă şi să nu recunoască statul Kosovo, susţinând în continuare întregul set de mesaje pe care le-a folosit din 2008 până acum pe acest subiect. În orice caz, eu personal îmi voi menţine poziţia si voi vota împotrivă, dacă vreodată recunoaşterea acestui aşa-zis stat va fi propusă Parlamentului. Mirel Taloş, deputat PLR.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc.
				Îl invit la microfon pe domnul deputat Aurelian Mihai. Se pregăteşte domnul deputat Ion Bălan.
				Domnul Aurelian Mihai: Bună dimineaţa, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Cu siguranţă, timpul dedicat declaraţiilor politice nu va fi suficient decât pentru a trece în mare parte în revistă câteva chestiuni destul de importante ale ultimelor zile din diaspora şi de aici de la Bucureşti. Şi am să încep în ordinea cronologică. Prima dată, sărbătorind Ziua românilor de pretutindeni în ultima duminică din luna mai, aşa cum legea promulgată de preşedintele României, Klaus Iohannis, nr.101 din acest an, privind modificarea Legii nr.299/2007, pe care am votat-o cu toţii în Parlament luna trecută, a făcut posibilă această sărbătoare care să fie dedicată românilor şi, într-adevăr, în premieră, să fie sărbătorită primăvara, nu aşa cum eram obişnuiţi, în 30 noiembrie, la sfârşitul anului, într-o perioadă de post, într-o perioadă rece, iarna, şi în proximitatea zilei naţionale. Cu această ocazie, transmit tuturor românilor din afara ţării un sincer la mulţi ani, iar gândurile noastre şi paşii să vă îndrepte acolo unde v-aţi dorit atunci când aţi părăsit România. Fie să vă întoarceţi acasă, fie să aveţi o viaţă mai bună acolo unde Guvernul României nu a reuşit să-şi atingă obiectivele în beneficiul dumneavoastră! Doi. Ziua copiilor, sărbătorită luni. Luni m-am aflat în Frankfurt şi în Darmstadt, o localitate în Germania, în cadrul Parohiei din Darmstadt, unde am avut ocazia să întâlnesc o mână de români inimoşi. Doresc să transmit atât copiilor români din afara graniţelor ţării, cât şi părinţilor care depun eforturi inimaginabile pentru a menţine familii unite, multă sănătate, viaţă lungă, iar copiii să aibă parte de rezultate cât mai bune în situaţia şcolară, cei care sunt elevi sau studenţi. De asemenea, punctul trei, situaţia românilor din Frankfurt care nu şi-au primit salariile. Zilele trecute, aşa cum spuneam, m-am aflat în Germania, am luat contact cu aceşti oameni, foarte mulţi la număr, mi-au exprimat punctul lor de vedere, însă tristeţea, şi mai ales în calitate de demnitar, care revine datorită faptului că statul român nu şi-a făcut nici de această dată datoria, nu zic numai faţă de românii din Germania. Vreau să ştiţi că în acest stat România nu are decât un ataşat de muncă la Berlin pentru peste 500 de mii de români, iar numărul acestora este în creştere. Un ataşat pe probleme de muncă care, după câte înţeleg, priveşte şi situaţia românilor din Austria şi cred că şi din Elveţia, deci, din trei ţări. Transmit pe această cale ministrului muncii şi Guvernului României că este deja timpul, dacă nu şi-au pus problema, aşa cum am semnalat în numeroase ocazii pentru a înfiinţa noi consulate fie în Frankfurt, fie în Stuttgart, unde într-adevăr numărul românilor este din ce în ce mai mare, în Frankfurt actualmente existând 9000 de cetăţeni, iar în Offenbach, unde avem şi o parohie românească, 8000 de români în toată provincia Hessa, peste 38 de mii de români, este deja cazul să avem un consulat. Mai mult, resurse pentru ca actualmente să se organizeze consulate itinerante asigur sută la sută Ministerul Afacerilor Externe că s-au identificat şi oricând doresc să transmită mai departe colegilor din misiunile diplomatice şi, evident, susţinându-i atât cu buget, cât şi cu suplimentarea personalului, să ştiţi că aceste lucruri sunt posibile. Am să insist cu altă ocazie asupra problemei celor care nu şi-au primit salariile atât în Frankfurt, cât şi în alte situaţii întâlnite în Germania şi semnalate de cetăţeni sau mai nou din Huelva din sudul Spaniei, însă, cronologic, trec la punctul patru legat de sporirea numărului parlamentarilor în diaspora. Încă o dată, noi, cetăţenii români, care avem experienţa vieţii departe de casă, am mai primit o lovitură marţi, când eu eram departe de casă şi mi-a fost semnalat de mulţi români şi de presa din România faptul că nu există voinţă din partea majorităţii parlamentare care, iată, de această dată, a încercat să împiedice realizarea încă unui deziderat pentru românii din străinătate. Cu siguranţă, lucrurile nu vor rămâne aşa. A avea doar patru deputaţi şi doi senatori pentru Circumscripţia 43 este inuman. Dacă ar fi să judecăm din punct de vedere logic şi matematic, în momentul de faţă, numai la mine în Colegiul Europa de Vest, fiind 20% din populaţia României, peste 4 milioane, ar trebui în mod matematic, după prevederile Legii nr. 35/2008, să avem cel puţin 50 de parlamentari, lucru care ar fi foarte important pentru ca legile noastre să aibă o anumită putere, să fie trecute toate aceste iniţiative, însă, grupul din care fac parte a găsit şi în mod unanim toţi colegii parlamentari din PNL au găsit această rezolvare, au adus un amendament pentru suplimentarea locurilor pentru românii care vin din diaspora şi doresc să candideze. Dar, repet, susţinerea majorităţii parlamentare şi voinţa acestora nu a decurs aşa cum...nu s-au realizat aşa cum ne-am fi dorit, în beneficiul românilor din diaspora. Cele două voturi contra şase au fost decisive. Am să închei prin ceea ce am înţeles ieri din partea românilor din Italia şi, iată, compătimesc acel cetăţean pe care-l avem în Roma, aflându-se pur şi simplu pe stradă, oprit de trei persoane, rasişti, presupun, xenofobi, oprit şi molestat numai pentru faptul că este român, căruia i-au tăiat un deget şi înţeleg că acei cetăţeni au fost deja deferiţi justiţiei, vor fi judecaţi pentru tentativă de omor. Este trist ca în secolul XXI, statul român să nu fie prezent, statul român prin Guvernul său să nu fie aproape de cetăţeni. Îmi pare foarte rău pentru ceea ce s-a întâmplat. De aici, din Parlamentul României, noi, colegii parlamentari, românii, suntem aproape de acel cetăţean. Vă mulţumesc.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
				Îl invit la microfon pe domnul deputat Ion Bălan. Se pregăteşte domnul deputat Răzvan-Ionuţ Tănase.
				Domnul Ion Bălan: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declaraţia mea politică se intitulează "Copiii României, prioritate zero". Dublarea alocaţiilor pentru copii a fost un subiect de dezbateri interminabile zilele acestea, însă mă bucură că am susţinut cu toţii acelaşi adevăr: copiii noştri merită orice efort şi statul este dator să le asigure un climat favorabil creşterii sănătoase. Mă bucură mult faptul că Guvernul Ponta a reuşit ceea ce altele au tot promis de-a lungul timpului: mărirea alocaţiilor acordate lunar copiilor până la vârsta de 18 ani. Era şi timpul, după ani de amânări şi neputinţe. Este încă o dovadă că România se înscrie în rândul economiilor funcţionale, în stare să-şi respecte angajamentele faţă de cetăţeni şi că actualul Guvern înţelege priorităţile României. Ca reprezentant al unui colegiu preponderent rural, vă confirm faptul că măsura dublării alocaţiilor este un sprijin real pentru familiile care au copii în întreţinere şi care fac faţă cu greu provocărilor fiecărei zile. Cu atât mai mult înţeleg preocuparea Guvernului pentru familiile nevoiaşe, care trăiesc la limita subzistenţei şi care cresc copii fără alimente de bază, în condiţii precare şi sub ameninţarea diferitelor boli cauzate de sărăcie. Şi aceşti copii au dreptul la viaţă, au drepturi egale cu ceilalţi şi trebuie să ţinem cont de ele. În acelaşi timp, alocaţia actuală este un semnal important pentru familiile din România, un semnal că se poate intra în normalitate, că statul este preocupat de creşterea natalităţii şi că semnalul de alarmă tras în urmă cu puţin timp, legat de îmbătrânirea rapidă a populaţiei, nu a rămas fără ecou. Ştiu, este doar un pas în această direcţie, dar important este că acest pas a fost făcut şi că vom merge mai departe pe acest drum, al regândirii politicii publice faţă de familie, copii şi drepturile acestora, şi mai important este să găsim reconciliere politică pe aceste subiecte majore în faţa cărora nu trebuie să primeze culoarea politică, ci interesul celor pe care îi reprezentăm, al cetăţenilor. Şi pentru că am abordat acest subiect astăzi, la puţin timp după Ziua internaţională a copilului, vreau să le urez copiilor din România să se bucure de atenţia, dragostea şi şansa la o viaţă împlinită aici, în ţară. Vreau să cred că nu mai creştem generaţii pentru export. De noi depinde acest lucru. Vă mulţumesc. Deputat Ion Bălan, PSD Tulcea.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
				Îl invit la microfon pe domnul deputat Răzvan-Ionuţ Tănase. Se pregăteşte domnul deputat Costel Alexe.
				Domnul Răzvan-Ionuţ Tănase: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia politică se numeşte "Când Guvernul aţipeşte, cetăţeanul de rând plăteşte". Stimaţi colegi, Deşi prevederea legislativă care impune achitarea contribuţiilor lunare de asigurări sociale de sănătate la nivelul salariului minim pe economie pentru persoanele care au avut venituri mai mici decât acesta a fost declarată neconstituţională încă din anul 2011 prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 335 din 23 mai 2011, ea a continuat să îşi manifeste efectele, mii de oameni primind somaţii pentru plata respectivelor contribuţii din anii precedenţi. Această situaţie se întâlneşte şi în judeţul Prahova, unde au fost emise peste 78.000 de astfel de înştiinţări, fapt care a stârnit pe bună dreptate revolta cetăţenilor, cu atât mai mult cu cât s-au trezit buni de plată în baza unor venituri care se regăsesc doar pe hârtie, nu şi în buzunarele lor. Sunt perfect de acord cu faptul că orice beneficiar al serviciilor publice de sănătate trebuie să contribuie la susţinerea sistemului, însă situaţia adusă astăzi în discuţie este una anormală, având în vedere disproporţia dintre veniturile încasate şi CASS-ul care trebuie achitat. În deciziile Curţii se specifică foarte clar faptul că, în afară de a fi doar legală, fiscalitatea trebuie să fie şi proporţională, rezonabilă şi echitabilă, impunându-se în acelaşi timp aplicarea unui tratament identic pentru situaţii identice, şi luarea în considerare a capacităţii contributive a contribuabililor. Din păcate, Executivul nostru "a cam adormit" când au fost publicate aceste prevederi, iar când Executivul "doarme", românul de rând trebuie să plătească, deoarece fiecare greşeală are şi un ţap ispăşitor. Dar cum somnul nu este veşnic, iar actualul Guvern abia s-a obişnuit cu amnistierile servite drept "acte de binefacere" pentru populaţie, dar care în fond acoperă de fapt neregulile din sistem, de această dată, mânat de miile de plângeri care nu mai conteneau să sosească, a mai copt o "mică amnistie fiscală" pentru a-şi spăla indiferenţa cu care a tratat hotărârile Curţii Constituţionale. Aş dori să-i întreb pe oficialii noştri cum rămâne cu cetăţenii care au cedat presiunilor de a achita inclusiv dobânzile şi penalităţile de întârziere pentru sumele "restante" la Fisc? Despre aceştia nu s-a scos un cuvânt, în proiect specificându-se faptul că: "Se anulează contribuţia de asigurări sociale de sănătate stabilită prin decizie de impunere emisă şi comunicată contribuabilului, datorată de persoanele pentru care baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate este mai mică decât salariul de bază minim brut pe ţară aferentă perioadelor fiscale cuprinse între 1 ianuarie 2012 şi 31 decembrie 2014 şi neachitată până la data intrării în vigoare a prezentei legi". Ne rămâne în concluzie să înţelegem că sunt singurii care suportă "prejudiciul" unei aberaţii legislative. De ce sunt trataţi diferit faţă de cei care urmează să beneficieze de prevederile actului adoptat de Guvern în urmă cu trei săptămâni? În ţara noastră chiar nu mai funcţionează principiul egalităţii în drepturi, sau dumneavoastră, stimate autorităţi, doriţi să-i "pedepsiţi" pentru faptul că au avut slăbiciune şi au fost învinşi de viclenia prin care încercaţi să atrageţi orice leuţ la bugetul de stat, chiar şi prin practici neconstituţionale? Stimaţi colegi, Nu putem tolera la nesfârşit aceste greşeli pe care Guvernul încearcă să le mascheze periodic prin proiecte populiste, ci este necesar să înlăturăm definitiv inechităţile generate de anumite prevederi legislative. Vă mulţumesc. Deputat neafiliat, Tănase Răzvan-Ionuţ.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
				Îl invit la microfon pe domnul deputat Costel Alexe. Se pregăteşte doamna deputat Claudia Boghicevici.
				Domnul Costel Alexe: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "PSD a compromis definitiv la Iaşi Proiectul «Iaşi, capitală culturală 2021»". Doamnelor şi domnilor, În aceste zile, în timp ce şeful PSD Iaşi, primarul Gheorghe Nichita, este plasat în arest la domiciliu, PSD-iştii ieşeni se luptă pe ce a rămas din acest proiect. Protejatul primarului suspendat Nichita, Dan Doboş, proptit în fruntea fundaţiei care trebuie să realizeze dosarul pentru candidatura municipiului la prestigioasa competiţie naţională şi comunitară, a început un meci pe viaţă şi pe moarte cu actualul primar interimar, Mihai Chirica, un alt protejat al primarului Nichita, cu consilierii locali, opoziţia, cu revistele de cultură, cu oamenii de afaceri, oamenii din media şi cu mai toţi cei care, sub o formă sau alta, erau interesaţi sau implicaţi în acest proiect al Iaşiului. Practic, protejaţii lui Nichita îşi aruncă găleţi cu lături în cap, compromiţând iremediabil orice şansă a oraşului de a fi credibil în demersul său. În fond, totul este o luptă între clanul Nichita şi clanul Chirica, o scenă demnă de Evul Mediu, în care locuitorii cetăţii sunt neputincioşi în faţa acestui tablou deprimant şi de prost gust. Doamnelor şi domnilor colegi parlamentari, Ultimele luni au fost un scandal continuu în jurul acestui dosar. Primăria nu a făcut absolut nimic pentru a "arde" etape esenţiale din complexitatea de proceduri, termene, paşi necesari pentru ca anunţul Comisiei Europene să nu ia pe nepregătite municipalitatea şi pe cei îndrituiţi să pregătească o candidatură sustenabilă. Fundaţia "Iaşi, capitală culturală 2021" a fost folosită de Gheorghe Nichita doar pentru a stipendia diverşi intelectuali traşi pe dreapta la proba valorii şi a timpului. Nici măcar strategia culturală a municipiului, etapă obligatorie de la care se pornea strategia constituirii dosarului, nu a fost realizată şi aprobată de consiliul local. Cei câţiva oameni care şi-au asumat acest rol ingrat au fost în cele din urmă umiliţi de Nichita însuşi în intervenţii publice - cazul istoricului Florin Cîntic -, iar cei din stafful executiv al fundaţiei au fost demişi de primar după lupte interne pentru fondurile fundaţiei. Sute de mii de euro au fost risipite pe tot felul de acţiuni inutile sau caragialeşti, iar rezultatul a fost că Iaşiul a rămas pe ultimul loc între municipiile candidate în ceea ce priveşte stadiul constituirii dosarului şi a etapelor din competiţia europeană. Situaţia este acum cu atât mai ridicolă cu cât primarul arestat este preşedintele Fundaţiei "Iaşi, capitală culturală 2021", lucru unic în istoria competiţiei capitalei culturale în Europa. Partidul Social Democrat arată prin aceste lucruri că, în fond, nimic din ceea ce este firesc, normal, de bun-simţ nu aparţine acestui partid. Ca în timpul regimului comunist, lupta pentru putere dintre clanuri se foloseşte de toate mijloacele şi resursele disponibile şi pune la pământ pe oricine întâlneşte în cale: oameni de cultură, resursele oraşului, stima pentru un proiect fundamental pentru cetate, sănătatea dezbaterii publice şi, mai ales, viitorul oraşului pentru care proiectul "Iaşi, capitală culturală 2021" putea însemna reinventarea sa pentru următoarea generaţie. Practic, ceea ce se întâmplă în aceste zile la Iaşi, cu primarul suspendat şi arestat la domiciliu şi cu găştile din PSD mitraliind în plină stradă şi ultimele şanse din acest tablou, are ceva din America de Sud, din luptele în plină stradă cu capii mafiei agonizând prin case clandestine din cartiere nesigure, în vreme ce locotenenţii rămaşi la posturi distrug tot în urma lor. Costel Alexe, deputat de Iaşi. Vă mulţumesc.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: O invit la microfon pe doamna deputat Claudia Boghicevici. Se pregăteşte domnul deputat Radu Zlati.
				Doamna Claudia Boghicevici: Bună dimineaţa! Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "În guvernarea Ponta, medicina muncii a ajuns într-o stare deplorabilă. Ţine şi de noi, parlamentarii, să schimbăm lucrurile în bine". Săptămâna trecută am participat la Conferinţa Naţională de Medicină a Muncii, organizată de Societatea Română de Medicină a Muncii. Specialiştii din domeniu mi-au sesizat câteva carenţe grave ale sistemului şi în primul rând subfinanţarea cronică, dublată de deficienţe legislative legate de modul de decontare a serviciilor de medicină a muncii. Pentru o bună activitate şi pentru îmbunătăţirea activităţii, specialiştii consideră că este necesară normarea numărului de pacienţi angajaţi pe medicul de familie. Numărul acestora nu trebuie să depăşească 2.500. Şi de asemenea este necesară adoptarea unui sistem tarifar minimal obligatoriu, unei limite minime inferioare sub care să nu se poată coborî. De asemenea, specialiştii consideră că este necesară redactarea unui tip de contract unic standard de prestări servicii pentru medicina muncii, care să protejeze medicul împotriva abuzurilor angajatorului. Activitatea de medicină a muncii trebuie supravegheată metodologic. Este necesar să se asigure independenţa medicului de medicină a muncii faţă de angajator, independenţă care trebuie să fie atât financiară, cât şi profesională. De asemenea, este necesar şi noi, ca parlamentari, trebuie să ne implicăm în vederea modificării legislaţiei, astfel încât legile în vigoare să prevadă clar competenţa medicului de familie şi competenţa medicului de medicină a muncii, fiind necesară o delimitare clară între aceştia din urmă. La nivelul compartimentelor de medicină a muncii din cadrul DSP-urilor trebuie înfiinţate baze de date cu evidenţă strictă a firmelor care realizează aceste servicii de medicină a muncii, a salariaţilor pe care îi supraveghează. Fişele de identificare a riscurilor profesionale vă spun că sunt inutile în proporţie de 90-95% din cazuri şi vă trag un semnal de alarmă că medicina muncii este o problemă de sănătate publică, drept urmare criteriile de semnalare şi declarare a bolilor profesionale trebuie revizuite şi trebuie reintroduse acele dosare de obiectiv, dosare de întreprindere pentru fiecare societate aflată în supravegherea medicinei muncii. Stimaţi colegi, Având în vedere toate aceste aspecte prezentate de specialişti la această conferinţă, vă supun atenţiei legislaţia privind medicina muncii şi vă propun să facem un efort comun, astfel încât să venim cu modificări legislative care să ducă la o îmbunătăţire a activităţii profesioniştilor din acest domeniu. Toate aceste probleme punctuale afectează grav gradul de sănătate a populaţiei active din România, cu consecinţe grave asupra indicatorilor economici şi a evoluţiilor viitoare, cifrele indicând apariţia a 1.000 de boli profesionale anual. În calitate de deputat, voi fi preocupată de aceste probleme şi voi contribui la modificarea legislaţiei în domeniu. Mulţumesc. Claudia Boghicevici, deputat PNL de Arad.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
				Îl invit la microfon pe domnul deputat Radu Zlati. Se pregăteşte domnul deputat Costel Şoptică.
				Domnul Radu Zlati: Mulţumesc. Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, În cele ce urmează mă voi adresa indirect ministrului educaţiei naţionale, domnul Sorin Mihai Cîmpeanu. Domnule ministru, Cu ocazia Forumului Mondial al Educaţiei, organizat de către UNESCO, între 19 şi 22 mai, în Coreea de Sud, a fost dat publicităţii un clasament care grupa rezultatele la mai multe teste ce-şi puneau toate problema evaluării aptitudinilor tinerilor de 15 ani în domeniul matematicilor şi ştiinţelor. Testele respective, cu o fiabilitate recunoscută de către experţii în domeniu, mă refer la PISA, TIMMS, TERCE, urmăreau în special abilităţile elevilor în ceea ce priveşte analiza, rezolvarea de probleme, argumentarea şi interpretarea. Dintre cele 76 de sisteme educaţionale testate, România s-a clasat pe locul 44, fiind devansată de aproape toate statele foste comuniste din Europa de Est. Din grupul acestor state, cel mai bine s-au plasat Cehia - locul 21, Slovenia - locul 18 şi Polonia - locul 11. Dacă am fi într-un banc, ne-am felicita că suntem înaintea Albaniei. Dar nu suntem într-un banc, ci într-o fundătură în care politicile educaţionale de după 1989 ne-au dus cu o tristă voioşie. Acesta este adevărul despre învăţământul preuniversitar românesc, acesta, iar nu mâna de medalii de aur obţinute de către reprezentanţii noştri la olimpiadele internaţionale de matematică. O reformă a educaţiei este strict necesară, iar termenul la care ea ar fi trebuit deja implementată este ieri. Dacă sunteţi conştient de crudele realităţi ale învăţământului preuniversitar românesc, şi dacă sunteţi ţineţi la numele dumneavoastră, pentru ca acesta să nu fie confundat cu figurile palide care au populat în trecere în ultimii 15 ani birourile din strada General Berthelot, va trebui să demaraţi cât mai urgent dezbaterile publice pe o nouă Lege a educaţiei naţionale. Şi aceasta în ciuda ordinului expres primit ieri din partea premierului Victor-Viorel Ponta. În caz contrar, perioada exercitării de către Domnia Voastră a mandatului pe care l-a nemurit Spiru Haret nu va fi decât un trist interstiţiu, o lacună, o erată, o eroare. Desigur, domnule ministru, în cazul în care sau nu vreţi sau nu puteţi să vă duceţi la îndeplinire misiunea la care fundătura în care a ajuns învăţământul preuniversitar românesc vă obligă, şi anume o nouă Lege a educaţiei naţionale, vă rămâne la dispoziţie soluţia la care eu însumi v-am îndemnat deja în câteva rânduri: demisia de onoare. Plecaţi, domnule ministru! Pentru numele lui Dumnezeu, plecaţi!
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc.
				Îl invit la microfon pe domnul deputat Costel Şoptică. Se pregăteşte domnul deputat Anton Doboş.
				Domnul Costel Şoptică: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se referă la domeniul agriculturii, un domeniu care este foarte important, aşa cum ştim noi toţi, şi anume se intitulează: "Visul fermierilor - soia modificată genetic". Vreau să vă supun atenţiei un alt subiect ce nu are legătură cu dezbaterile zilei, legate, ştim cu toţii, de defrişări. Este vorba de organismele modificate genetic şi nu oricare, ci soia modificată genetic. Fermierii cer din ce în ce mai puternic reintroducerea în cultură a soiei modificate genetic, pentru că avantajele economice ale acestei culturi sunt de netăgăduit. Potrivit specialiştilor, România dispune de cele mai bune condiţii pedoclimatice pentru cultivarea de soia, din toată Uniunea Europeană. Înainte de aderarea la Uniunea Europeană, România figura în top 10 cultivatori mondiali de soia modificată genetic, numai că Uniunea Europeană nu permite cultivarea OMG-urilor decât în condiţii de autorizare extrem de stricte, ceea ce a anihilat orice intenţie a fermierilor şi companiilor de seminţe de a se implica în procesul de autorizare. Tot fermierii susţin că această împotrivire acerbă a factorilor de decizie de la Bruxelles are fundament politic, nicidecum unul ştiinţific. Ei cred că vor ca România să se menţină într-un stadiu redus de dezvoltare, numai bună de piaţă de desfacere, altfel fermierii români ar deveni o concurenţă pentru afacerilor unor protejaţi. În sprijinul lor, fermierii atrag atenţia asupra importurilor de boabe de soia şi şrot de soia, modificate genetic, care acoperă în cea mai mare parte necesarul de consum la nivelul Uniunii Europene. Ei consideră că este vorba de o adevărată ipocrizie din partea decidenţilor de la nivel comunitar să se opună cultivării de soia modificată genetic, în condiţiile în care mâncăm aşa ceva de ani buni şi sub toate formele posibile. Datele Eurostat vin în sprijinul lor: Uniunea Europeană a importat anul trecut aproape 18,5 milioane de tone de şrot de soia, în valoare de peste 10 miliarde de euro; importurile de boabe de soia s-au ridicat la aproape 13 milioane de tone, pentru care s-au plătit circa 7 miliarde de dolari, trendul ultimilor ani fiind unul de creştere uşoară a importurilor. Cât priveşte România, tot datele Eurostat arată importuri în 2014 de aproape jumătate de milion de tone de şrot de soia, în valoare de circa 260 de milioane de dolari, pentru ca importurile de boabe să ajungă la peste 102.000 tone, pentru care s-au plătit 56,5 milioane de dolari. De unde rezultă că ţara noastră a cheltuit într-un singur an peste 300 de milioane de dolari numai pentru soia modificată genetic de import, în condiţiile în care în anii anteriori România era exportator net. Mai trebuie reţinut faptul că principalele state de unde se importă sunt cele din America de Sud şi Nord. De altfel este bine cunoscut fapt că unul dintre principalele elemente care au contribuit la ieşirea Argentinei din colapsul financiar este tocmai cultura de soia modificată genetic. Pe de altă parte, populaţia Uniunii Europene, inclusiv românii, îşi manifestă interesul pentru hrană cât mai curată, astfel că produsele modificate genetic sunt privite cu reticenţă şi chiar împotrivire. Tot fermierii susţin că tocmai produsele alimentare obţinute prin metode convenţionale sunt mai chimizate decât cele transgenice, cum mai sunt cunoscute organismele modificate genetic. Promotorii organismelor modificate genetic spun că aceste produse reduc sensibil cantitatea şi numărul substanţelor chimice folosite în agricultura convenţională, pe de o parte. Pe de altă parte, creşte productivitatea şi scad cheltuielile, astfel că soia modificată genetic este mult mai rentabilă decât cea convenţională. Societatea civilă din Europa, inclusiv din România, este extrem de activă atunci când este vorba de organisme modificate genetic, reclamând un posibil impact notabil asupra mediului şi asupra sănătăţii populaţiei. Organizaţiile neguvernamentale susţin că metoda de obţinere a OMG-urilor poate degenera şi poate conduce la apariţia unor anomalii. Personal, cred în necesitatea unor studii aprofundate şi făcute de organisme independente care să arate impactul acestor organisme modificate genetic asupra sănătăţii populaţiei şi asupra mediului. Pentru cultivarea de soia modificată genetic, din punctul meu de vedere, este nevoie de voinţă politică. Este absolut necesar un consens pe această temă extrem de sensibilă. Abia după ce s-a luat o decizie privind cultivarea de soia modificată genetic se pot demara procedurile pentru introducerea în cultură a acestui organism modificat, iar din punctul meu de vedere ar fi nevoie de un program, o strategie care să fie urmată punct cu punct pentru introducerea în cultură a soiei modificate genetic, în condiţii însă de maximă transparenţă. Fiind un subiect extrem de sensibil la nivel naţional şi european, toată lumea care are legătură cu acest subiect trebuie să se implice, de la fermieri până la autorităţi naţionale, europarlamentari, fiecare potrivit competenţelor pe care le are.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc frumos.
				Domnul Costel Şoptică: Costel Şoptică, deputat PNL, Botoşani.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Îl invit la microfon pe domnul deputat Anton Doboş. Se pregăteşte domnul deputat Mihai Tararache.
				Domnul Anton Doboş: Declaraţie politică: "Miniştrii PSD tratează parlamentarii cu dispreţ". Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Şi eu, ca şi dumneavoastră, folosesc în activitatea mea de deputat două dintre instrumentele cele mai uzuale pe care parlamentarii din România le au la dispoziţie, şi anume interpelarea şi întrebarea. Şi când mă folosesc de aceste instrumente o fac din dorinţa de a lua decizii în cunoştinţă de cauză şi de a răspunde la rândul meu unor probleme pe care cetăţenii şi societatea le au. Şi, în mod cert, fac acest lucru cu bună-credinţă. Din păcate, nu acelaşi lucru îl pot spune şi despre răspunsurile pe care le primim de la miniştri şi colegii acestora. Şi când spun aceste lucruri, vorbesc şi în numele colegilor mei, nu doar al meu. Nu vreau să generalizez, dar există multe situaţii pe care le consider inacceptabile în atitudinea miniştrilor faţă de această îndatorire pe care o au, de a răspunde interpelărilor şi întrebărilor pe care noi, parlamentarii, le adresăm. Cea mai gravă este situaţia în care nu primim răspunsuri cu lunile de la unele ministere, aşa cum este Ministerul Educaţiei. Domnul ministru Sorin Cîmpeanu, de exemplu, nu a considerat necesar să răspundă la niciuna dintre întrebările şi interpelările pe care i le-am adresat de când este Domnia Sa în funcţie. În alte cazuri, răspunsurile vin cu întârziere, peste limita de timp impusă de regulament, eventual după ce am aflat deja răspunsul din comunicări publice. De foarte multe ori răspunsurile venite de la ministere sunt foarte evazive şi nu putem extrage nimic folositor din acestea. Este o pierdere de timp atât pentru parlamentari, cât şi pentru funcţionarii din ministere care scriu aceste răspunsuri. Există şi cazuri pe care le consider foarte grave, când răspunsul semnat de un ministru conţine erori evidente, lucruri care nu au legătură cu realitatea. Nu mai departe de luna trecută, doamna ministru al mediului, apelor şi pădurilor, Graţiela Gavrilescu, mi-a transmis un răspuns în care afirmă, nici mai mult, nici mai puţin, că într-o pădure de lângă Iaşi nu s-au făcut niciun fel de tăieri în ultimii ani, nici legale, nici ilegale. Lucru total neverosimil pentru orice pădure din România, cu atât mai mult pentru această pădure, Dobrovăţ, în care se vede cu ochiul liber cum dispar copacii de ani de zile şi în orice moment se pot observa copaci doborâţi la pământ. Aş vrea să transmit membrilor guvernului PSD trei lucruri. În primul rând, atunci când noi, ca deputaţi, adresăm întrebări unui minister nu o facem din curiozităţi personale, ci pentru că cetăţenii sau societatea civilă ne-au sesizat anumite probleme care necesită lămuriri, sau pentru că observăm lucruri care nu funcţionează în instituţii, sau pentru că trebuie să ne documentăm atunci când trebuie să luăm hotărâri importante legate de legislaţie. În al doilea rând, doresc să amintesc domnilor miniştri că răspunsul pe care trebuie să îl transmită este o obligaţie legală, iar dumnealor îşi asumă integral conţinutul acestor documente. În al treilea rând, dar nu în ultimul rând, aş dori să le spun că în relaţia faţă de parlamentari ar trebui să primeze un respect instituţional şi să realizeze că răspunsurile pe care le trimit nu sunt pentru folosinţa noastră personală, ci ajung în final la cetăţeni pe care cu toţii trebuie să îi servim în cel mai onest mod. Atunci când ne tratează pe noi cu dispreţ, o fac, de fapt, faţă de cetăţenii pe care îi slujesc. Din păcate, membrii guvernului PSD au adoptat atitudinea premierului Victor Ponta, aceea de aroganţă şi dispreţ faţă de lege şi de instituţii. Aşa procedează şi atunci când refuză să organizeze alegeri sau când trimit cu două luni întârziere bugetul în Parlament, ca să dau doar două exemple. Această atitudine trebuie să înceteze şi sper că va fi pedepsită legal, atunci când este cazul, şi în orice caz, sunt convins că va fi pedepsită de alegători, care se simt şi ei jigniţi de atitudinea de dispreţ total a guvernaţilor PSD. Domnilor de la PSD, cât o să mai sfidaţi cetăţenii acestei ţări? Vă mulţumesc. Deputat Anton Doboş, PNL, Iaşi.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
				Îl invit la microfon pe domnul deputat Mihai Tararache, care se pare că va fi ultimul coleg care va susţine o declaraţie politică în şedinţa de astăzi.
				Domnul Mihai Tararache: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Declaraţia politică de astăzi se numeşte "Şoseaua de coastă, marele eşec al echipei Mazăre-Făgădău". Cu toţii, dragi colegi, ne aducem aminte de autostrada suspendată a primarului general al Capitalei, Sorin Oprescu. Ne aducem aminte mai ales de râsetele pe care le-a stârnit ideea care nu a prins contur nici acum, după mulţi ani de când a fost aruncată pe piaţă. Aşa şi astăzi, fostul primar al Constanţei, secundat atunci de oamenii care astăzi îi ţin locul, pe numele lui de moştenitor, Făgădău, a avut şi el ideea lui de drept, copiată dintr-un program de administraţie al unui fost contracandidat de-al său, aceea a unei şosele de coastă care să lege staţiunea Mamaia de portul turistic Tomis. Ca orice alt plan al primarului voievod, ideea a fost aruncată pe piaţă într-o campanie electorală, iar odată ce războiul a fost câştigat, discuţia despre şoseaua de coastă s-a stins, doar pentru a fi rediscutată în apropierea unei noi campanii. Ştiţi foarte bine că s-a tot discutat, de 12 ani de zile se discută despre şoseaua de coastă. Şoseaua de coastă avea să rămână din păcate pentru noi, constănţenii, doar o himeră, aruncată ca nadă pentru cei creduli care votau sperând ca oraşul lor să aibă parte de o reală deschidere la mare. În realitate, proiectul a fost tot timpul departe de a se realiza. Ba nu au fost bani, ba nu a vrut Băsescu, ba nu a vrut nu ştiu cine, ba nu a vrut Ministerul Mediului, au existat tot timpul duşmani închipuiţi care voiau răul Constanţei şi care nu lăsau echipa Mazăre-Făgădău să realizeze această şosea de coastă. Motive s-au inventat mereu pentru ca această şosea să fie întârziată, doar pentru ca zonele prin care urma să treacă şoseaua să fie invadate de vaste proiecte imobiliare, pentru că, nu-i aşa, camarila trebuia satisfăcută. Pe cât de mare a fost dorinţa voievodului de a construi un nou oraş pentru camarilă, legat cu această şosea de coastă, pe atât de mare a fost eşecul proiectului respectiv, până în prezent. Pentru că, în prezent, firmele prietene, obişnuite să se hrănească din bani publici, nu mai pot construi şoseaua după bunul plac, la preţuri exagerate, fixate tot de ei, aşa cum se obişnuiseră. Mai mult ca sigur că acei "băieţi deştepţi" care au ridicat proiecte rezidenţiale pe traseul şoselei de coastă vor insista astăzi pe lângă actualul numărul 1 din primărie, domnul Făgădău, în realitate acelaşi număr 2, acelaşi aplaudac care în toate deciziile nefaste pentru Constanţa, era amplasat în spatele primarului, cu slugărnicia căruia ne-am obişnuit deja în ultimii ani, pentru ca proiectul să fie dus la bun sfârşit, pentru a salva investiţiile camarilei. Oricum vor sta lucrurile, himera numită şoseaua de coastă, în fapt un drum de 8 kilometri care trebuia făcut de multă vreme şi de care Constanţa are mare nevoie, este probabil cel mai mare eşec al echipei Mazăre-Făgădău, o echipă care a promis mult şi a făcut puţin. Un eşec care ne arată imaginea de ansamblu a acestei echipe. Îmi doresc ca, începând cu anul viitor, constănţenii să se deştepte şi să pună capăt acestui regim, acestei echipe Mazăre-Făgădău. Este timpul ca noi toţi, printr-un vot masiv, să înlăturăm toate slugile fostului primar care a asistat tacit la aceste minciuni şi la aceste proiecte inventate doar pe hârtie, ca aceste slugi să plece odată din Primăria Constanţa şi să lase administraţia pe mâna unor oameni pricepuţi şi competenţi şi care îşi iubesc oraşul. Vă mulţumesc. Deputat de Constanţa, Mihai Tararache.
				Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc şi eu. Cu această ultimă intervenţie a colegului Tararache, am închis seria declaraţiilor politice de astăzi, 4 iunie. Declar şedinţa închisă. Vă urez o zi bună. La revedere!
				Şedinţa s-a încheiat la 10,00.