Şedinţa Camerei Deputaţilor din 3 decembrie 2015

	18.	Dezbaterea Propunerii legislative privind reglementarea parteneriatului civil (Pl-x 340/2015). (rămasă pentru votul final)
	consultă fişa PL nr. 340/2015

		Domnul Petru Gabriel Vlase:
		................................................
		28. Propunerea legislativă privind reglementarea parteneriatului civil. Iniţiatori? Domnul Cernea.
		Domnul Remus-Florinel Cernea: Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, Faptul că astăzi trăim într-o lume şi într-o zonă democratică se bazează pe o evoluţie morală a societăţilor de pe continentul nostru din ultimii, să spunem, 2-300 de ani. Faptul că avem o legislaţie care incriminează discriminarea, care acordă o egalitate în drepturi tuturor cetăţenilor reprezintă fundamentul societăţilor noastre democratice de astăzi din Europa. Faptul că suntem membri ai Consiliului Europei, membri ai Uniunii Europene, de asemenea, se bazează pe o comuniune de valori care presupune egalitate în drepturi pentru toţi, nediscriminare pe niciun fel de criteriu de apartenenţă la o minoritate naţională, de - eu ştiu - religie, orientare sexuală ş.a.m.d. Toate aceste valori sunt cuprinse în legi naţionale deja, multe dintre ele, şi în documente şi tratate internaţionale privind drepturile omului. Legislaţia pe care o propun dezbaterii şi adoptării, sper, a Parlamentului României, se bazează şi-şi are rădăcinile tocmai în această viziune, în această abordare democratică şi nediscriminatorie. Niciun cetăţean nu trebuie să fie discriminat. Cu toţii ar trebui să avem aceleaşi drepturi. Iar parteneriatul civil este o formă de recunoaştere a uniunilor celor care nu se căsătoresc, deopotrivă cupluri formate din persoane de sex diferit sau din persoane de acelaşi sex. În legislaţia europeană, în legislaţia ţărilor membre ale Uniunii Europene, deja covârşitoarea majoritate a partenerilor noştri din Uniunea Europeană au adoptat astfel de legislaţii. Peste 20 de ţări membre ale Uniunii Europene o au deja. Inclusiv state care au aparţinut fostului bloc comunist. Inclusiv foste state care au fost părţi din Uniunea Sovietică, precum Estonia. Mai mult, anul acesta, o decizie a CEDO pe un caz pornit din Italia - şi cum bine ştiţi, deciziile CEDO sunt obligatorii pentru toate statele membre ale Consiliului Europei - arată că statul are obligaţia să acorde o recunoaştere celor care convieţuiesc împreună, pentru că în realitate şi ei reprezintă o familie. Or, atunci când statul nu face asta, statul discriminează şi statul lasă aceste cupluri să-şi ducă viaţa fiind vulnerabile faţă de nenumăratele situaţii de viaţă, uneori extrem de dificile, cu care se poate confrunta fiecare dintre noi. Iar în esenţă, parteneriatul civil este o formă de recunoaştere care acordă posibilitatea celor doi parteneri să-şi lase moştenire, să poată să contracteze un credit, să aibă anumite facilităţi în chestiuni de sănătate. Unul este internat, iar celălalt ar trebui să fie considerat aparţinător. În absenţa unui minim de drepturi, viaţa de cuplu, viaţa de familie a acestor oameni este, cum spuneam, vulnerabilă. Conform recensământului din 2002, peste 800 de mii de cetăţeni români - evident, în marea lor majoritate, heterosexuali - trăiesc în astfel de cupluri, în astfel de uniuni nerecunoscute însă de către stat. Vă spun că în aşa-zisa argumentaţie a Guvernului prin care s-a dat aviz nefavorabil, este dat un argument uluitor, şi anume că Parlamentul ar fi decis deja cu privire la acest lucru. Da, există Codul civil, votat nu de Parlamentul actual, de cel precedent, dar, dacă am intra în această logică a Guvernului, atunci n-ar mai fi posibil niciun fel de amendament la nicio lege. Pentru că noi, când venim cu amendamente, când venim cu noi proiecte care să modifice alte legi, ni s-ar spune păi s-a decis deja. Ceea ce, evident, este un sofism nedemocratic, nu are nicio logică o astfel de abordare. Apelul meu - eu reprezint un singur vot, nu fac parte din niciun grup, singurii care pot face ceva cu adevărat sunt grupurile importante, PSD şi PNL. Şi desigur fiecare deputat este, în primul rând, un cetăţean şi sper să votaţi în conformitate cu propria conştiinţă şi cu valorile democratice la care am făcut referire. Eu nu pot să cer retrimiterea la comisie pentru un raport favorabil din partea Comisiei juridice. Menţionez că la Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost un aviz favorabil. La Comisia juridică însă nu. A fost raport negativ de respingere. Dar fac un apel, iată, la colegii mei social-democraţi, social-democraţii peste tot în Europa susţin astfel de legislaţii, la colegii mei liberali, liberalii pretutindeni în Europa susţin astfel de legislaţii, să retrimită la comisie proiectul de lege, să fie rediscutat în lumina noilor decizii ale CEDO, în lumina... Sunt nenumărate declaraţii. Parlamentul European a adoptat o recomandare. Nu are forţă de lege, dar e o recomandare importantă, votată inclusiv de europarlamentarii români din PSD şi din PNL în marea lor majoritate. Aşadar, vă rog, oricare dintre liderii grupurilor sau Grupul minorităţilor sau alte grupuri, dacă doresc să retrimitem la comisie pentru o nouă dezbatere la comisie în lumina noilor decizii CEDO şi a recomandării Parlamentului European, ambele de anul acesta, fie, dacă legea va merge la votul final, vă rog să votaţi gândindu-vă că sunt oameni, sunt semeni de-ai noştri, poate unii chiar parlamentari, care trăiesc în astfel de uniuni şi că simplul fapt că un om este heterosexual, homosexual sau oricum nu reprezintă un temei pentru a fi discriminat, nu reprezintă un temei pentru a fi ostracizat, şi pentru a fi lăsat să-şi trăiască viaţa alături de omul pe care îl iubeşte, în condiţii extrem de precare din punct de vedere legal. Vă mulţumesc.
		Domnul Petru Gabriel Vlase: Vă rog, comisia.
		Domnul Sorin Constantin Stragea: Raport asupra Propunerii legislative privind reglementarea parteneriatului civil. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Senatul, în calitate de primă Cameră, a respins această propunere. Consiliul Legislativ a avizat favorabil, cu observaţii şi propuneri, conform avizului. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare stabilirea regimului juridic al parteneriatului civil, urmărind conferirea unui caracter legal convieţuirii dintre două persoane, ca alternativă la căsătorie. Comisia pentru drepturile omului a avizat negativ. Comisia pentru egalitate de şanse, prin avizul din 21 aprilie, a avizat negativ. Comisia pentru muncă a făcut excepţie şi a avizat favorabil, poate din greşeală. Coaliţia pentru familie şi Constituţie a comunicat punctul de vedere al acestei coaliţii, în sensul respingerii. Asociaţia ADF International a comunicat punctul de vedere, în sensul respingerii. În conformitate cu prevederile art. 61 şi art. 62, membrii comisiei au examinat această iniţiativă în data de 12 mai 2015. În urma dezbaterii, comisia a hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului raportul de respingere. Face parte din categoria legilor ordinare. Mulţumesc.
		Domnul Petru Gabriel Vlase: Dezbateri generale?
		Domnul Ovidiu-Cristian Iane: Mulţumesc. Voiam să fac şi eu câteva consideraţii. Evident, nu vom vota această..., vom vota pentru respingere. Voiam să vă spun că probabil cineva din această sală îşi doreşte cu ardoare să încheie un parteneriat civil şi nu poate, pentru că nu are cadrul legal. Cadrul legal există. Pe de altă parte, în propunere sau în iniţiativă se face referire la persoane care consimt să convieţuiască în baza afecţiunii, respectului şi sprijinului reciproc. Păi dacă e vorba de afecţiune şi e vorba de dragoste, deci It’s all about love şi respect reciproc, nu înţeleg de ce e nevoie de nişte acte civile subsecvente, dacă tot vorbim de respect şi de reciprocitate până la urmă, dacă vorbim de afecţiune, nu? Deci nu cred că este nevoie să creăm o nouă instituţie legală pentru a consimţi sau mai bine zis a pune în nişte termeni din aceştia de drept ceea ce înseamnă o relaţie între două persoane. Eu nu cred că este interzisă în momentul de faţă convieţuirea a două persoane de acelaşi sex, sincer vorbesc, şi nu cred că două persoane care sunt de sex opus şi convieţuiesc, pentru că sunt băgaţi la grămadă aici toţi, au nevoie neapărat de un asemenea parteneriat civil, adică de o altă instituţie legală. Pe de altă parte, intrăm şi sub o altă chestiune, de moralitate, că avem o societate care, în opinia noastră, a multora, nu este încă pregătită să accepte aşa ceva. Şi faptul că anumite confesiuni religioase sau mai bine zis confesiunile religioase nu sunt obligate să încheie, eu ştiu, parteneriate religioase sau mai bine zis acele uniuni, uniuni religioase, acea familie care se întemeiază în biserică, se consfinţeşte în biserică, în baza unui act civil, în cazul de faţă căsătoria, sau mai bine zis în cazul de faţă ar fi parteneriatul civil, care ar crea obligaţia tuturor confesiunilor să poată să încheie acest... Şi vă spun că... chiar dacă în România, în momentul de faţă nu există o confesiune religioasă care să încheie asemenea parteneriate, cu siguranţă, dacă vom adopta această lege, mâine se vor găsi, se vor inventa 5-6 confesiuni care vor încheia aceste... vor consfinţi religios aceste parteneriate civile, ca să zic aşa. Vorbeam de moralitate. Dintotdeauna se ştie că familia era compusă dintr-o parte femeiască şi o parte bărbătească. OK, poate că acum asistăm la o modernizare a acestei concepţii, a acestei morale. Să nu uităm însă ţările nordice, în care conceptul de familie aproape că nu mai există. În ţările nordice, bărbaţii în weekend plimbă copiii, iar femeile se duc prin cluburi, sunt cazuri pe care le-am întâlnit. Şi ca să închei, ca să închei, mulţumesc, domnule preşedinte, dacă am fi trecut, mi-aduc aminte de o altă iniţiativă - cu delfinul persoană non-umană, dacă am fi trecut această iniţiativă, am fi asistat probabil, şi cu acest parteneriat civil, la o căsătorie, în viitorul apropiat, între o persoană de sex oricare şi un delfin. Mulţumesc.
		Domnul Petru Gabriel Vlase: Vă rog, vă rog.
		Domnul Traian Dobrinescu: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. N-am să implic partidul în povestea asta, aş putea să ţin o conferinţă de câteva ore pe acest subiect, cu trimiteri la cultură, la istorie, în primul rând. Vechiul Testament este Povestea Poveştilor, vorbeşte foarte bine, foarte argumentat şi foarte convingător despre disfuncţionalităţile omului, de la apariţia lui, de la apariţia zeilor care l-au creat, mult mai argumentat decât o spune chiar Povestea Poveştilor - este vorba de primele inginerii genetice. Ei bine, la acea vreme, vorbim de perioada protosumeriană, au apărut şi problemele omului: zoofilia şi parteneriatul între bărbaţi, care, spun legendele, spun tăbliţele de lut ale lui Enoh sau ale altora că au dus la o rapidă depreciere a rasei umane. Mărturie stă sau stau poveştile în Poveste, Sodoma şi Gomora. Sigur, aici putem vorbi despre primul efect al unei bombe nucleare, dar fenomenul în sine a existat, acest parteneriat între bărbaţi. Primul fenomen a fost cel de zoofilie, atenţie! Aşadar, povestea este lungă, argumente contra sunt multe. Sunt un tip căruia libertăţile i-au luat minţile foarte devreme, de asta nu am implicat partidul. Dar ştiu, în acelaşi timp, şi am avut, când lucram în învăţământ, un coleg bântuit de - cum să-i spun: asemenea libertate, asemenea boală? - care a terminat în ştreang şi a produs efecte în rândul elevilor. Deci nu trebuie să apelez la poveşti ca să înţeleg sensul şi mersul lucrurilor. Am să mă opresc aici cu povestea. Eu personal voi da un vot negativ, în ciuda, repet, a libertăţilor care mă bântuie, nu sunt un om al opreliştilor, dar şi libertăţile trebuie asumate şi înţelese. Încă o dată, nu implic partidul. Vă mulţumesc.
		Domnul Petru Gabriel Vlase: Mulţumesc. Alte intervenţii?
		Domnul Remus-Florinel Cernea: Vă mulţumesc foarte mult. Mai întâi, o chestiune de procedură. Este pentru prima dată când văd citit un raport al unei comisii, brodat cu opinii personale ale unuia dintre membri, este cred o încălcare a regulamentului. Pe fond, luările de poziţie de până acum vor intra în istoria declaraţiilor pline de prejudecăţi şi de stereotipuri de percepţie ale Parlamentului României, din păcate. Nu mă aşteptam de la colegul Ovidiu Iane, care a fost preşedintele unui partid, Partidul Verde, partid care susţine drepturile persoanelor LGBT, să dea glas atâtor prejudecăţi de la microfonul forului legislativ român. Este bizar să aud că ţările nordice, care au un grad foarte ridicat de democraţie şi civilizaţie şi prosperitate, sunt deplânse din Parlamentul uneia dintre cele mai sărace ţări din Europa, Parlamentul uneia dintre ţările cu probleme şi de democraţie şi de civilizaţie, avem încă foarte multe de făcut pentru a ridica standardele de democraţie şi civilizaţie şi prosperitate în România. Danemarca a fost prima ţară europeană care în 1989 a legiferat parteneriatul civil, Norvegia a făcut-o în 1993, Suedia în 1995, Finlanda în 2002. În Franţa, în 1999 a fost o legislaţie de acest fel adoptată, iar 94% dintre cuplurile care au apelat la această formă de înregistrare a uniunii lor sunt cupluri heterosexuale. Sigur, afecţiunea, respectul reciproc sunt foarte importante, dar trăim într-o lume în care şi raporturile juridice contează. Or, această legislaţie pe care o propun practic prevede că un cuplu se poate înregistra la notar, poate încheia acest parteneriat la notar, nu este nevoie de implicarea unei biserici - există biserici care oficiază astfel de ceremonii, dar este libertatea religioasă a fiecărui cult, nu intrăm în chestiuni religioase - discuţia ar trebui să fie pur juridică aici şi bazată pe drepturile omului. Ei bine, prin înregistrarea unui astfel de cuplu, a unei astfel de uniuni, există câteva mici facilităţi care ţin de chestiuni de viaţa de zi cu zi, şi le-am menţionat mai devreme: în cazul în care un partener este grav bolnav, este important să fii alături de el în spital; în cazul în care un partener moare - cu toţii murim, cu toţii vom muri - gândiţi-vă că celălalt partener rămâne complet descoperit, nu poate să moştenească nimic, familia celui decedat poate să... imediat şi închei... poate să câştige în instanţă, şi juriştii cu care m-am consultat mi-au confirmat că familiile au toate şansele să câştige în instanţă tot sau aproape tot. Sunt multe alte situaţii. În expunerea de motive le-am prezentat. Există şi o scrisoare din partea celui mai mare grup interparlamentar din Parlamentul European, care a venit să susţină acest proiect de lege printr-o scrisoare de susţinere, sunt opinii şi asumări politice ale unor puncte de vedere de care Parlamentul României ar trebui să ţină cont. Nu izolaţi România, nu o lăsaţi la marginea democraţiei! Încercaţi să înţelegeţi că avem nevoie de o evoluţie şi de o recunoaştere şi a unor zone - minoritare, e adevărat - din ţara noastră, dar care au nevoie de o reglementare legislativă. A le lăsa aşa, în derivă, fără niciun fel de recunoaştere, reprezintă, după părerea mea, o greşeală politică, o neasumare a valorilor democratice şi, iertaţi-mă, chiar şi un lucru profund imoral. Vă mulţumesc.
		Domnul Petru Gabriel Vlase: Nu se mai poate... Mulţumim. Închidem...
		Domnul Ovidiu-Cristian Iane: Mulţumesc. Voiam să vă spun, stimaţi colegi, că faptul că susţinem drepturile LGBT - şi sunt ţări care în Europa susţin aceste drepturi, evident - nu înseamnă neapărat că trebuie să susţinem şi parteneriatul civil, pentru că până la urmă aceste drepturi şi libertăţi sunt şi în funcţie de tipul de societate în care trăim, iar la noi, aici, există o societate care are un alt grad de moralitate, în special religioasă. Acum, pe de altă parte, în ceea ce priveşte acest demers, ca să zic aşa, ar putea fi precursorul unor alte demersuri la fel de periculoase care, sincer, creează o societate în care eu nu vreau să-mi cresc copiii. Şi anume, ce poate să urmeze? Poate să urmeze adopţia, ulterior, nu? Poate să urmeze orice altă formă care în Vest, în Occident este foarte bine, să zic aşa, promovată. Şi unele ţări chiar au adoptat aceste modificări de concepte morale. Or, eu nu vreau să trăiesc într-o societate în care un copil să fie, nu ştiu, să nu aibă înţelesul cuvântului de mamă şi tată în adevăratul sens al cuvântului, pe care eu îl cunosc de când sunt mic. Aceasta am vrut să spun. Mulţumesc.
		Domnul Petru Gabriel Vlase: Mulţumesc. Încheiem aici dezbaterea. Legea merge la votul final.