Şedinţa Camerei Deputaţilor din 31 martie 2016

				Şedinţa a început la ora 8,42. Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Petru Gabriel Vlase, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, înlocuit de domnul deputat Florin Iordache, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.
				Domnul Petru Gabriel Vlase: Bună dimineaţa! Declar deschisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice.
				Vă rog, domnule deputat.
				Domnul Mircea-Vasile Cazan: Mulţumesc frumos. Bună dimineaţa! Domnule preşedinte, Domnilor colegi, Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Denunţul domnului Sebastian Ghiţă, minciuni şi dezinformări la adresa familiei Klaus Iohannis". După votul din Parlament, de ieri, din Camera Deputaţilor, care a hotărât prin vot secret cu bile ca domnul deputat Sebastian Ghiţă să nu fie reţinut şi nici trimis în judecată, mulţumită colegilor săi PSD-işti, a venit în faţa Parlamentului şi ne-a rugat, şi ne-a spus să votăm şi să nu-i ridicăm imunitatea, citez: "Am venit în faţa dumneavoastră..., pentru a vă ruga... să analizaţi cu obiectivitate şi să respingeţi cererile de reţinere şi arestare formulate împotriva mea". Spre deosebire de alţi parlamentari trimişi în judecată şi care au început denunţurile după ce au trecut pe la "Beciul Domnesc", domnul Sebastian Ghiţă a început cu denunţurile direct din plenul Camerei, şi aici citez: "Vreau să vă spunem adevărul: Preşedintele Iohannis este în pragul demisiei din cauza unui posibil dosar făcut soţiei; Preşedintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, este ameninţat, pe surse, cu dosare şi percheziţii la foştii colaboratori; Preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, are în lucru două dosare; Foşti prim-miniştri ai României au fost fie arestaţi, fie trimişi în judecată, fie au dosare în lucru; Şefi de servicii de informaţii au dosare; Procurorul General a fost demis cu un dosar; Şefii tuturor partidelor politice sunt ţinuţi sub ameninţarea dosarelor, inclusiv Vasile Blaga şi Alina Gorghiu; Peste 100 de parlamentari au dosare; Şefii instituţiilor mass-media au dosare: Antena 3, Evenimentul Zilei, B1 TV, Realitatea TV, România TV, Mediafax etc.; Mii de medici, profesori, oameni de afaceri şi funcţionari sunt hărţuiţi cu dosare; Mii de firme româneşti au fost distruse cu dosare; Rezultatul: România a pierdut peste 5 miliarde de euro, bani europeni!". Doresc să vă întreb, domnule Sebastian Ghiţă: pe ce bază şi ce argumente aveţi în susţinerea celor spuse mai sus? Nu credeţi că aruncaţi anatema asupra întregii ţări, ca fiind coruptă? De asemenea, doresc să vă întreb pe ce bază şi ce argumente aveţi, domnule Sebastian Ghiţă, când afirmaţi că Preşedintele României, Klaus Iohannis, este în pragul de a-şi da demisia, din cauza soţiei sale, pentru că ar avea un posibil dosar? Nu vă este ruşine să aruncaţi cu minciuni şi invenţii în mass-media, dezinformând astfel şi populaţia, numai ca dumneavoastră să scăpaţi de cererile de reţinere şi arestare? Vă cer public să demonstraţi acuzaţiile referitoare la domnul Preşedinte Klaus Iohannis şi la soţia acestuia, iar în cazul în care nu aveţi nicio dovadă concretă - exceptând apariţiile comandate de pe anumite site-uri -, să vă cereţi scuze public şi să daţi dezminţiri în presă. Mircea Cazan, deputat de Mărginimea Sibiului şi Valea Secaşelor. Mulţumesc.
				Domnul Petru Gabriel Vlase: Aurelian Mihai. Domnul deputat Aurelian Mihai, îmi cer scuze.
				Domnul Aurelian Mihai: Bună dimineaţa! Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, "De ce Marea Moschee?" De ceva vreme există pe tapetul mass-media şi această problemă, a construirii unei Mari Moschei, subiect mai vechi, dar, de ceva timp, de notorietate, subiect care a apăsat, se pare, pedala de acceleraţie şi care, într-adevăr, a intrat în mijlocul multor dezbateri publice care au loc în casa aproape a fiecărui român. Nouă, politicienilor, poate ne-ar sta bine cu un aspect aşa, o înfăţişare de războinici, de cruciaţi, care ar muşca cu poftă din semiluna islamică, nu? Şi de câtă simpatie ne-am putea bucura! Cu câtă râvnă am face tot posibilul pentru a transforma în ură şi a transpune frica de necunoscut a cetăţenilor în voturi pe care să le contorizăm în beneficiul propriu sau de partid! Dar trăim în secolul XXI, iar calitatea pe care o avem în Parlamentul României, demnitatea publică în reprezentarea celor care ne-au votat, imaginea ţării pe care o construim cu toţii - imagine pe care, atunci când un deputat se afişează şi se adresează public, cum spunea Eminescu, trebuie să o aibă în vedere, pentru că un cuvânt spus greşit aduce prejudicii imense propriului stat - ne obligă să gândim de două ori înainte de a transmite mesajele noastre în faţa celor care ne urmăresc cu multă atenţie, propriii noştri cetăţeni, buni compatrioţi, de altfel, politicienii altor ţări sau personalul diplomatic al altor state partenere României în angajamentele politice pe care statul nostru şi le-a asumat. Aşadar, se impune, întrucâtva, o trecere în revistă foarte rapidă a relaţiei cu Imperiul Otoman de-a lungul istoriei. Şi nu a relaţiei cu Ţările Române, cât mai ales a relaţiei acestei forţe cu românii, când secol după secol, cam din secolul al XIV-lea, de la apariţia lui Baiazid, Semiluna tot voia să cuprindă acest spaţiu în care ne aflăm, trecând peste poporul român, greu încercat, o mie de ani, de treceri ale popoarelor barbare, în marea lor migraţie pe continentul european. Ce relaţie am avut noi cu Înalta Poartă, care îşi trimitea armatele şi care, printre alte stricăciuni, mai distrugeau câte o biserică, mai jefuiau câte o mănăstire, mai luau ceva moaşte de sfinţi, ceva odoare bisericeşti pe care nu uitau apoi să le negocieze pe bani grei, să ni le revândă, practic, într-un soi de politică perfidă, vânzând păgubitului bunuri pe care le confiscase. Nu putem uita nici câte pungi de galbeni au dat domnitorii români pentru ca aceste odoare bisericeşti şi cam tot ceea ce se fura pe aici să se întoarcă înapoi. În Moldova, de exemplu, Vasile Lupu este domnitorul căruia i se datorează prezenţa moaştelor Sfintei Parascheva, la Iaşi. Despre mazilirea lui Brâncoveanu, domnitorului Brâncoveanu, a celor patru fii şi a sfetnicului Ianache, ce putem spune? Totuşi trebuie să amintim un singur lucru... şi o să termin. Cu toate aceste chestiuni, cetăţenii turci, cetăţenii români de etnie turcă trăiesc astăzi în România şi trăiesc bine. Eu cred că timpul Marii Moschei încă nu a venit în România, iar problema este una mult, mult prea sensibilă pentru a o duce mai departe. Nu ştiu dacă acesta este un interes de care trebuie să ţinem cont şi o prioritate, mai ales că sunt foarte multe biserici încă neconstruite în diaspora, şi pentru români, pentru care statul şi-a luat angajamentul, cu ani în urmă, şi nu s-a ţinut de cuvânt. Cred eu că pentru a evita un astfel de conflict va trebui să ţinem cont şi de ceea ce spune poporul, deci referendum.
				Domnul Petru Gabriel Vlase: Domnule Eparu, vă rog.
				Domnul Ion Eparu: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi...
				Domnul Petru Gabriel Vlase: Domnule deputat, închideţi şi deschideţi microfonul, să nu mergeţi pe...
				Domnul Ion Eparu: Da. Vă mulţumesc foarte mult. Timp de două săptămâni am venit în faţa dumneavoastră cu unele idei izvorâte din experienţa de anul acesta, privind simularea examenelor de evaluare naţională şi bacalaureat. Tema de astăzi mi se pare într-o continuare oarecum firească. Am intitulat-o "Generaţia Facebook şi violenţa în şcoală". Într-o lume destabilizată şi asaltată din toate părţile de violenţă, tinerii îşi găsesc cu dificultate modele demne de urmat. Şcoala s-a transformat într-un spaţiu în care elevii simt din ce în ce mai des nevoia de a-şi exprima cu orice preţ superioritatea, hărţuindu-i şi agresându-i pe colegii lor. Din nefericire, unele dintre aceste acţiuni au de multe ori final tragic pentru victimele agresate, ajungându-se la depresie până la sinucidere. O statistică recentă a Ministerului Educaţiei conţine cifre cel puţin îngrijorătoare: în 2015 s-au înregistrat, în medie, 75 de cazuri de violenţă pe zi, cu un total anual de 19.000 de cazuri raportate, dintre care 41% au fost violenţe verbale între elevi. La nivel mondial, s-a constatat, de asemenea, o tendinţă de creştere a agresiunilor în şcoli, cu o rată mai ridicată la nivel gimnazial şi liceal, în cazul elevilor apropiaţi de vârsta adolescenţei. Un incident desfăşurat recent într-un liceu din Ploieşti mi-a atras atenţia. Un elev şi-a agresat colegul, victima ajungând în situaţia de a necesita o intervenţie medicală. Ceea ce m-a surprins şi mai mult nu a fost actul în sine, ci motivul: victima a refuzat să îi dea agresorului câteva coli pentru un referat. Deşi am putea extrapola şi am putea considera că, la adolescenţă, un motiv aparent banal poate ascunde dezechilibrul emoţional specific vârstei, aflăm de fapt că explicaţia este mult mai simplă. Actele de violenţă, atât de promovate în mass-media, au devenit modelul după care tinerii îşi dezvoltă şi îşi manifestă comportamentul. În absenţa exemplelor pozitive, ei nu ştiu care este conduita corectă şi se exprimă în funcţie de ceea ce văd în jur. Un asemenea comportament apare, de altfel, ca o consecinţă a lipsei de comunicare cu care se confruntă în prezent societatea. Tinerii îşi fac prieteni prin intermediul site-urilor de socializare, conversează în majoritatea timpului pe Facebook, neştiind cum să interacţioneze corect într-un grup. Deşi familia reprezintă primul pilon de susţinere şi de integrare a tinerilor în societate, părinţii având posibilitatea de a limita timpul petrecut de un copil în faţa calculatorului şi de a-i furniza acestuia exemple pozitive, şcoala are, de asemenea, obligativitatea de a-şi ajuta elevii să se adapteze într-un grup. O mai mare implicare din partea sistemului de învăţământ... Încă puţin, vă rog, domnule preşedinte. ... în ceea ce priveşte activităţile extracurriculare, de echipă, desfăşurate eventual în aer liber, vor avea un impact profund asupra dezvoltării armonioase a tinerilor. Este necesar să li se cultive hobby-urile, să fie obligaţi să interacţioneze mai mult, pentru a se înţelege şi a se respecta reciproc. Şi pentru că timpul s-a epuizat, cu îngăduinţa dumneavoastră, aş vrea să închei cu o scurtă povestioară. Aseară, recitind acest text sau în timp ce reciteam acest text, pe unul dintre posturile TV s-a publicat o reclamă la o băutură răcoritoare. Într-un parc, pe o bancă, un tânăr îşi savura un moment de linişte, în prezenţa unei sticle de băutură răcoritoare. Ca de nicăieri, trei tineri foarte agresivi vin şi îl deposedează de sticlă cu ajutorul forţei. Din nou, un alt tânăr, şi mai puternic şi mai agresiv, recuperează sticla de băutură. Şi cred că orice alt comentariu este de prisos. Mă întreb doar dacă cineva de la Consiliul Naţional al Audiovizualului a văzut această reclamă?! Vă mulţumesc pentru atenţie. Ion Eparu, deputat de Prahova.
				Domnul Petru Gabriel Vlase: Domnul Crăciunescu.
				Domnul Grigore Crăciunescu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declaraţia mea politică se intitulează "98 de ani de la Unirea Basarabiei cu România". Nu există un fenomen mai înălţător în toată istoria milenară a Basarabiei decât actul revenirii, în anul 1918, a mult pătimitei jumătăţi estice a moşiei Muşatinilor la străvechea vatră românească, după anexarea ei tâlhărească de către Rusia ţaristă în 1812. Acest eveniment constituie, totodată, şi una dintre cele mai frumoase pagini din istoria românilor, prin contribuţia pe care a avut-o la definitivarea unităţii naţionale româneşti, la sfârşitul Primului Război Mondial. Reacţionând la pretenţiile nejustificate ale Ucrainei, Sfatul Ţării a adoptat, la 16 martie 1918, o declaraţie de protest ce urma să fie înmânată de o delegaţie de la Chişinău Guvernului ucrainean, căruia i se cerea recunoaşterea independenţei Basarabiei şi era menţionat faptul că: "Teritoriul Republicii Moldoveneşti în hotarele fostei gubernii a Basarabiei este indivizibil şi nici o parte a Republicii Moldoveneşti nu poate fi ruptă în folosul altui stat". Actul politic de la 27 martie a surprins foarte multă lume, atât în Basarabia, în Rusia, cât şi în Occident. Deşi aliaţii aprobaseră în principiu ideea unirii Basarabiei cu România, totuşi realizarea acesteia a surprins, deoarece nu crezuseră niciodată că această provincie românească ar fi fost în stare să se desprindă din lumea slavă în care fusese încorporată fără ştirea ei şi fără voie cu mai mult de o sută de ani în urmă şi să revină la matca străbună. Într-un studiu special asupra acestui fenomen, întocmit de Ministerul de Externe britanic la puţină vreme după adoptarea Declaraţiei de Unire a Sfatului Ţării, se spunea: "Pentru întâia dată în patruzeci de ani, chestiunea basarabeană a devenit din nou de importanţă internaţională". Organizaţia Studenţilor Basarabeni din Bucureşti a desfăşurat, în perioada 24-28 martie, cea de-a IX-a ediţie a Festivalului "Zilele Basarabiei". Evenimentul a fost prilejuit de împlinirea, la 27 martie, a 98 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. Duminică, 27 martie, în cea mai importantă zi a Festivalului - Ziua Unirii Basarabiei cu România, participanţii la festival, alături de organizatorii evenimentului s-au deplasat la Mănăstirea Cernica, pentru a aduce un omagiu celor care au contribuit la înfăptuirea Unirii. Astfel, tinerii au depus coroane de flori la mormintele lui Pantelimon Halippa, Ioan Pelivan şi primul Mitropolit al Basarabiei, Gurie Grosu, în cinstea cărora s-a ţinut o slujbă de pomenire. Prinşi undeva între ciocan şi nicovală, unii dintre basarabeni vorbesc uneori de parcă am avea o istorie diferită, de parcă am vorbi de lucruri şi ţări diferite. Basarabia a obosit să fie când "sora furată de români", când "fiica răpită de ruşi". Ea vrea să fie aşa cum a fost întotdeauna această bucată de pământ. Vrea să aibă cărţi de limbă şi literatură română cu Bacovia, Sadoveanu, Coşbuc, Eminescu al nostru şi nu numai al lor. Tinerii basarabeni vor să fie români la ei acasă, vor să nu-i mai despartă Prutul. Basarabia vrea să retrăiască în 2018, la 100 de ani de la Unire, emoţia şi împlinirea anilor din l918. Acesta este visul Basarabiei, durerea şi chinul ei. Dar realitatea e alta şi, din păcate, e mult mai dură. O bucată de pământ, rănit de sârma ghimpată de la frontiera cu patria mumă, ăsta este adevărul, asta este Basarabia anului 2016! Vă mulţumesc. Deputat Grigore Crăciunescu, Colegiul nr. 11, Iaşi.
				Domnul Petru Gabriel Vlase: Doamna deputat Tamara Ciofu.
				Doamna Tamara-Dorina Ciofu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimate colege şi stimaţi colegi, Obiectul declaraţiei politice de astăzi este "Aplicarea prevederilor Legii..."
				Domnul Petru Gabriel Vlase: Doamnă Tamara, faceţi aceeaşi operaţiune cu microfonul. Vă rog, după ce vă terminaţi declaraţia, închideţi-vă microfonul.
				Doamna Tamara-Dorina Ciofu: Da. Mulţumesc, am reţinut. Deci obiectul declaraţiei politice de astăzi este "Aplicarea prevederilor Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară şi în sănătate". Am solicitat domnului ministru al sănătăţii aplicarea prevederilor Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară şi în sănătate, în sensul reîncadrării personalului, având ca valoare de referinţă salariul minim brut pe economie de 1.250 lei şi acordarea sporurilor, calculate la venitul efectiv - condiţii deosebite de muncă şi doctorat. În acest sens, am primit mai multe sesizări în legătură cu aceste probleme de la medicii care activează în sistemul medical din Botoşani, judeţe pe care îl reprezint în Parlamentul României. Consider că atât medicii, cât şi restul personalului medical din ţara noastră trebuie să beneficieze de o salarizare decentă, în condiţiile legislaţiei actuale şi să le fie respectate normele de muncă, timpul de lucru şi de repaus. Pentru acest lucru este nevoie de reducerea şi, în cele din urmă, eliminarea deficitului de personal din sistemul medical românesc. Apreciez că, dacă aceste lucruri nu sunt îndeplinite pentru cei care oferă serviciile de sănătate, nici pacienţii nu vor putea să aibă acces la un tratament corespunzător şi la condiţii decente în instituţiile sanitare din ţara noastră. Astfel, consider că este obligaţia autorităţilor centrale de a se implica şi de a soluţiona revendicările personalului medical la nivel naţional. Vreau să vă reamintesc că 200.000 de angajaţi din sistemul sanitar au primit bani mai mulţi la salariu, de la 1 octombrie 2015, însă actualul Guvern nu continuă politica de creştere a veniturilor personalului medical. Actul normativ adoptat anul trecut de Guvernul PSD, condus de Victor Ponta, a presupus majorarea cu 25% a cuantumului sporurilor pentru condiţii de muncă, al sporului de ture, al sporului de noapte, al tarifului orar pentru orele de gardă şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare. În acelaşi timp, peste 15.000 de medici rezidenţi din toată ţara au primit beneficii suplimentare, astfel bursa de rezidenţiat s-a majorat cu 25%. În plus, potrivit ordonanţei de urgenţă a Guvernului PSD, medicii rezidenţi au fost incluşi în categoria tinerilor specialişti din sănătate care pot beneficia de închirierea unei locuinţe ANL. Aşadar, vă rog să facem împreună demersuri la actualul Guvern pentru a creşte salariile în sistemul de sănătate şi pentru a oferi condiţii decente de lucru medicilor, astfel încât aceştia să asigure servicii medicale de calitate pacienţilor din fiecare regiune a ţării. Vă mulţumesc mult.
				Domnul Petru Gabriel Vlase: Domnul Udrişte.
				Domnul Gheorghe Udrişte: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Printre moschei şi atentate, printre alte lucruri care se întâmplă în ţara noastră, lupt şi eu pentru muzeul acesta al lui Brâncuşi, vreau să-l readucem pe Brâncuşi în România şi nu reuşim. Am schimbat vreo două guverne de când duc lupta aceasta, am schimbat vreo doi, trei miniştri şi tot nu reuşim. Stimaţi colegi, În urmă cu doi ani, am promovat în Parlament Proiectul legislativ pentru înfiinţarea la Târgu-Jiu a Muzeului Naţional "Constantin Brâncuşi", proiect care a fost votat în luna iunie a anului trecut. Mai avem două luni şi se împlineşte un an. Legea nr. 199/2015 prevede înfiinţarea instituţiei în subordinea Ministerului Culturii. Muzeul va avea ca principale obiective: iniţierea şi elaborarea de lucrări şi programe de cercetare asupra operei şi vieţii lui Constantin Brâncuşi; identificarea lucrărilor şi alcătuirea unui repertoriu al lucrărilor marelui artist aflate pe teritoriul României şi în străinătate şi organizarea de expoziţii temporare, prin expunerea acestora în muzeu; reunirea tuturor lucrărilor marelui artist într-o expunere de tip virtual cu imagini 3D de tip digital; organizarea de tabere de creaţie şi multe altele. Legea a fost publicată în Monitorul Oficial, pe 20 iulie 2015, şi a intrat în vigoare în prima zi a anului curent. Cu toate acestea, muzeul rămâne în continuare doar un proiect pe hârtie, iar ritmul lent în care se iau deciziile în Ministerul Culturii este de neconceput. Instituţia abia a făcut primii paşi în implementarea proiectului, în luna februarie a acestui an, deşi până în acest moment trebuiau deja obţinute toate avizele necesare pentru înfiinţarea şi funcţionarea muzeului. Prevederile legii sunt cât se poate de clare şi trebuie doar puse în aplicare. Conform informaţiilor oferite de ministrul culturii în urma celei de-a doua interpelări pe acest subiect transmisă de mine, ministerul prevede ca până la sfârşitul anului în curs să fie realizat un plan operaţional, atenţie, care de-abia apoi să permită înfiinţarea şi organizarea noului muzeu. Fiind o lege adoptată în iulie 2015, Ministerul Culturii avea datoria să cunoască problema şi să prevadă în bugetul de anul acesta şi cheltuielile cu Muzeul Naţional "Constantin Brâncuşi". De discuţii şi negocieri suntem sătui. Ministerul Culturii trebuie să înţeleagă că nu poate amâna la nesfârşit punerea în aplicare a unei legi şi trebuie intervenit pentru urgentarea procesului de implementare. Sunt absolut de acord că este un proces care trebuie pregătit şi gândit riguros, extrem de atent şi conceput în spiritul personalităţii universale a marelui artist. Dar dacă ne luăm după spusele ministerului, sfârşitul acestui an ne va prinde tot fără muzeu. În aceste condiţii, domnule ministru al culturii, să fiţi sigur că aţi pierdut şansa ca în acest mandat al dumneavoastră, care culmea, se încheie tot la sfârşitul acestui an, să intraţi în istoria culturii româneşti măcar prin ducerea la capăt a acestui demers administrativ. Camera Deputaţilor v-a oferit această şansă, dar, conform planificării ministeriale, cu siguranţă o veţi rata şi ar fi păcat, nu pentru dumneavoastră, ci pentru România şi Brâncuşi. Şi cum ar spune un gorjean de-al nostru de pe la Hobiţa: "Dumnezeu îţi dă, dar în traistă nu-ţi bagă". Vă mulţumesc. Gheorghe Udrişte, Colegiul nr. 25, Bucureşti.
				Domnul Petru Gabriel Vlase: Domnul Iacoban.
				Domnul Sorin-Avram Iacoban: Mulţumesc, domnule preşedinte. Dragi colegi şi colege, Astăzi aş vrea să-l întrebăm pe domnul prim-ministru Cioloş: "Domnule prim-ministru, unde sunt banii românilor?". Astăzi, dragi colegi, se împlinesc cinci luni de zile de la tragicul eveniment de la "Colectiv", eveniment în urma căruia au murit 64 de tineri şi mulţi alţii au fost răniţi. Dumnezeu să-i odihnească! Acest eveniment a generat atunci căderea Guvernului Ponta şi înlocuirea lui cu un Guvern de tehnocraţi declaraţi apolitici, şi anume Guvernul Cioloş. De atunci şi până în prezent, România s-a transformat încet-încet într-un studio de telenovelă. Dominată de incompetenţă şi neputinţă, guvernarea Cioloş seamănă tot mai mult cu un program politic stupid, pus în practică de politicieni ascunşi sub mască de aşa-zişi tehnocraţi, care fac parte, nu-i aşa, din "Guvernul meu". Recent, domnule prim-ministru Cioloş, aţi declarat că nu sunt bani pentru creşterea cuantumului indemnizaţiilor mamelor şi aţi somat Parlamentul României să indice sursele de finanţare pentru astfel de măsuri. Noi, domnule prim-ministru, ştim că puterea executivă este reprezentată de Guvern, conform Constituţiei, adică acea putere a statului care se ocupă cu punerea în practică a legilor pe care le emite Parlamentul. Sau s-a schimbat ordinea constituţională peste noapte şi nu ştim noi? Rămânem surprinşi de afirmaţiile dumneavoastră: că nu sunt bani, pentru că ştim că, la momentul respectiv, Guvernul Ponta v-a lăsat vistieria plină, o creştere economică de 3,9% - una din cele mai importante creşteri economice din Europa - şi zero datorii la Fondul Monetar Internaţional. De asemenea, ştim că nu aţi promovat nici până în prezent Legea salarizării unice, că aţi amânat creşterea salariului minim, aţi tăiat pensiile militarilor şi aţi blocat, prin ordonanţă de urgenţă, Legea insolvenţei persoanelor fizice, iar absorbţia fondurilor europene este zero. Mai ştim că aţi topit într-o lună de zile, ianuarie 2016, 0,5% din procentul de deficit de 2,95%, convenit pe 2016, şi de asemenea că au crescut nejustificat cheltuielile cu dobânzile, cu 50%. Domnule prim-ministru, Dacă nu ştiaţi, vă informăm noi că stoparea declinului demografic din România este o problemă de siguranţă naţională. Faptul că România are anual un spor negativ al natalităţii şi ar putea ca în 20 de ani să înregistreze o populaţie înjumătăţită, adică de 10 milioane de locuitori, ar trebui să vă pună şi pe dumneavoastră pe gânduri. Această lege adoptată ieri de Parlamentul României, de creştere a indemnizaţiilor pentru mame, este de natură să stopeze acest fenomen. Dacă pentru această măsură, susţinută şi votată în unanimitate de Parlamentul României nu aveţi bani, atunci vine întrebarea firească: unde sunt banii românilor, domnule prim-ministru Cioloş? Să înţelegem că aveţi nevoie de bani pentru ascultarea telefoanelor, pentru flotila de avioane a preşedintelui sau pentru campania electorală a PNL-ului? Cumva, FMI-ul are nevoie de o nouă piaţă de desfacere în sud-estul Europei? Dragi colegi, Desigur, acestea sunt întrebări pentru care aşteptăm răspunsuri cât mai clare, dar care, cu siguranţă, vor întârzia să vină de la un Guvern care numai tehnocrat nu e şi căreia nu-i pasă de soarta românilor. Deputat de Iaşi, Sorin-Avram Iacoban. Vă mulţumesc.
				Domnul Petru Gabriel Vlase: Domnul Gabriel Andronache.
				Domnul Gabriel Andronache: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia politică se intitulează "Prima şcoală românească, fortăreaţă a culturii româneşti". Într-o perioadă în care se pune foarte mult accent pe valorile moştenirii culturale naţionale, în contextul afirmării lor în cultura universală, doresc să vă aduc în atenţie situaţia Muzeului "Primei Şcoli Româneşti." În calitatea mea de deputat de Braşov, şi mai exact al Colegiului uninominal nr. 5, pe teritoriul căruia se află "Prima Şcoală Românească" din Şcheii Braşovului, doresc să mă alătur demersurilor profesorului Vasile Oltean privind sensibilizarea opiniei publice, dar şi a factorilor de decizie cu privire la starea dificilă în care se află acest edificiu de importanţă naţională. Faima acestui lăcaş de cultură şi educaţie a depăşit demult graniţele Braşovului, fiind nu numai un punct de atracţie turistică, ci mai ales un izvor de românism şi spiritualitate creştină. Este de prisos să amintesc bogăţia în cărţi şi manuscrise vechi româneşti în care se oglindesc vremuri demult apuse din cetatea Braşovului. De asemenea, este de subliniat atmosfera intimă, inegalabilă, a unei clase în care, timp de secole, dascăli şi şcolari au dat suflet acestui centru românesc de cultură şi spirit. Prima tipografie românească în care s-au făurit cărţile de căpătâi - cu care s-a construit cultura românească - reprezintă, în opinia mea, unul dintre lăcaşurile de înălţare ale conştiinţei naţionale româneşti. Am putea numi această şcoală drept o primă fortăreaţă a culturii româneşti. Faţă de acest tip de obiectiv cultural-educaţional, dar şi de trăire românească, cuvintele de laudă şi de pioşenie nu sunt niciodată de prisos. Astăzi suntem ceea ce suntem datorită moştenirii lăsate de înaintaşii noştri, cu preţul unor mari sacrificii, uneori cu sacrificiul total. Stimaţi colegi, Aşa cum alte naţiuni europene, şi nu numai, nu precupeţesc niciun efort financiar sau material pentru a-şi proteja şi pune în valoare patrimoniul cultural, aşa şi noi suntem datori să lăsăm pe mai departe, generaţiilor care vor urma, aceste moşteniri în bună stare. Cine nu îşi apără bogăţiile trecutului riscă să devină sărac pe viitor! Folosesc acest prilej, dragi colegi, să chem factorii decidenţi, autorităţile publice, să întreprindă de urgenţă acele măsuri care sunt necesare, astfel încât acest obiectiv de importanţă culturală, educativă şi de spiritualitate românească, precum "Prima Şcoală Românească" din Şcheii Braşovului, să i se acorde o prioritate deosebită, în sensul consolidării şi păstrării în cele mai bune condiţii. Vă mulţumesc. Gabriel Andronache, deputat al PNL de Braşov.
				Domnul Petru Gabriel Vlase: Mulţumesc.
				Domnul Chirteş.
				Domnul Ioan-Cristian Chirteş: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Astăzi, doresc să aduc un omagiu celor care, de-a lungul anilor, au slujit un sector deosebit de important pentru societatea românească, atât în ceea ce priveşte dreptul tuturor românilor de a trăi într-un mediu curat, garantat de Constituţia României, cât şi aportul economic al industriei forestiere la dezvoltarea României, şi anume pădurile României. Este vorba de silvicultori, cei care de zeci de ani apără pădurile ţării, uneori chiar cu preţul vieţii lor, care în diferite perioade ale istoriei noastre au pus umărul pentru ca generaţiile viitoare să beneficieze de bogăţia aurului verde. Este adevărat, aşa cum nu există pădure fără uscături, nu toţi cei care deservesc sectorul forestier fac cinste ţinutei verzi, dar nu trebuie ca din cauza unora care fac necinste meseriei de silvicultor, să aruncăm anatema asupra tuturor. Să îi omagiem pe cei care merită şi care au adus, prin corectitudinea muncii lor, onoare acestui sector. Pentru a întări cele spuse mai sus, vreau să amintesc tuturor câteva nume care au rămas în istoria silviculturii româneşti, ca adevăraţi apostoli care au propovăduit rolul şi importanţa pădurii pentru noi toţi, pentru ca generaţiile viitoare să aibă parte de beneficiile pădurilor României, oameni care au luptat şi s-au sacrificat pentru pădure. Aş începe cu marele silvicultor Marin Drăcea, ales membru post-mortem al Academiei Române, care în perioada interbelică a pus bazele silviculturii româneşti şi care, alături de alţi mari academicieni, ca Victor Giurgiu, Constantin Chiriţă, Constantin Robescu, Constantin Georgescu, Grigore Eliescu, Constantin Chiriţă, Ion Popescu-Zeletin, Stelian Munteanu, au contribuit la dezvoltarea sectorului forestier din România, recunoscut ca printre cele mai profesioniste din lume. Şi mulţi alţii, poate mii, mai mult sau mai puţin cunoscuţi, merită respectul nostru, al tuturor. Stimaţi colegi, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat ziua de 21 martie a fiecărui an - "Ziua internaţională a pădurilor", cu scopul de a creşte gradul de conştientizare asupra gestionării, conservării şi dezvoltării durabile a tuturor tipurilor de păduri, în beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare. Luna plantării arborilor, instituită în România între 15 martie - 15 aprilie, prin Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, este cel mai important eveniment al silviculturii româneşti, care datează din anul 1902, organizată de Spiru Haret, pe atunci ministru al Instrucţiunii Publice şi Cultelor. Cu această ocazie, doresc să salut şi să aduc un gând de respect pentru toţi silvicultorii care trudesc în slujba pădurii, şi care, prin munca lor, contribuie la gestionarea durabilă a fondului forestier naţional. La mulţi ani silviculturii româneşti, la mulţi ani pădurii noastre! Vă mulţumesc. Cristian Chirteş, deputat al PNL de Mureş.
				Domnul Petru Gabriel Vlase: Nu mai ştiu ordinea în care aţi venit, dar mi s-a părut... Doamna Raluca Surdu. Să închideţi din nou şi să deschideţi microfonul. Şi deschideţi acum. L-a lăsat domnul Chirteş deschis.
				Doamna Raluca Surdu: Bună dimineaţa, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică are numele: "Despre curajul de a nu mai fugi de responsabilitate". Stimaţi colegi, Mă adresez astăzi dumneavoastră cu inima mâhnită şi revoltată de cele întâmplate la aşa-zisa şi autointitulata "grădiniţă", "Flipper" din Cotroceni, în inima capitalei noastre, acolo unde camerele de supraveghere au surprins-o pe însăşi directoarea acesteia agresând copiii pe care îi avea în grijă. Acesta nu pare a fi un exemplu izolat, ceea ce este deosebit de grav şi de îngrijorător. Mai grav, mai îngrijorător, dincolo de faptele surprinse, este ceea ce declară public unele autorităţi, cărora, noi, părinţii, le acordăm prezumţia de competenţă şi încrederea că veghează la cadrul în care educaţia copiilor noştri se desfăşoară. Ceea ce domnul Adrian Curaj, ministru al educaţiei, declara într-o primă intervenţie publică pe acest subiect, nu poate să ne mulţumească. Înţelegem că ministerul coordonat de Domnia Sa este cel care oferă autorizaţii de funcţionare provizorie şi acreditează acele şcoli şi grădiniţe care îşi prezintă documentaţia unei agenţii din subordine. Faptul că cei din minister declară sec şi simplu că acea pseudo-grădiniţă nu era acreditată, că pur şi simplu nu exista din perspectiva funcţionarilor ministerului, în ciuda faptului că se prezenta în mod abuziv părinţilor de peste 15 ani pe site-urile de specialitate, este de neînţeles şi nu îi absolvă de responsabilităţi şi răspundere. Citez din declaraţia domnului ministru Curaj: "Colegii mei mi-au spus că nu era acreditată. Nu că nu era acreditată, că nu exista. Pentru oricine să-şi pună etichetă pe uşă pe care scrie "şcoală", e uşor. Sunt o grămadă de instituţii, existând inclusiv calea instanţei de judecată, unde cineva poate să reclame, în momentul în care consideră că s-a folosit o denumire pentru o instituţie, în mod abuziv". Domnule ministru Curaj, să înţelegem, deci, că ceva ce considerăm că nu există, pentru că nu avem acte luate în evidenţă în acest sens, nu controlăm nici atunci când avem nu doar indicii, ci adevărate campanii de promovare, când putem observa o activitate îndelungată, când se întâmpină la uşă eticheta "şcoală"? Suntem oare în faţa unui alt caz în care o activitate este desfăşurată sub "patronajul" şi oblăduirea unora care abuzează ei înşişi, în exercitarea serviciului, care nu se mai pot ascunde în spatele sintagmei de "neglijenţă", ceea ce, de fapt, nu-i absolvă deloc de responsabilitate şi răspundere? "Noi, din ceea ce mi-au spus colegii mei din ARACIP, nu am avizat, nu am acreditat acea instituţie, deci ea nu există pentru noi", precizează domnul ministru Curaj. Atât? "Nici usturoi nu am mâncat, nici gura nu ne miroase", dacă mi-e permisă exprimarea?! Oare atât de simplu să fie, că ceva ce nu există pentru noi să nu ne mai preocupe să verificăm, să controlăm, în ciuda tuturor evidenţelor, nu doar a aparenţelor, în ciuda îndatoririlor de serviciu? Stimaţi colegi, Din păcate pentru noi toţi, pentru România, se pare că suntem martorii unui nou sport naţional: fuga. Părinţii au ajuns să fie alergaţi din prezentul propriilor copii şi chiar din viitorul acestora, ademeniţi sau chiar constrânşi să-i lase pe mâini ce se dovedesc de-a dreptul criminale, într-o zbatere a supravieţuirii, pentru iluzia asigurării traiului de zi cu zi. Din păcate, copiii, în loc să fie prezenţe care completează, care încheagă şi întregesc familii, au ajuns să fie consideraţi de unii angajatori drept elemente care complică viaţa propriilor angajaţi. Mai grav, pentru stat şi instituţiile sale, copiii sunt şi rămân doar statistici. Să admitem că nu se poate altfel, însă chiar şi aşa, inadmisibil este că, în ciuda indicatorilor îngrijorători oferiţi de aceste statistici, copiii şi tot ceea ce reprezintă aceştia pentru viitorul nostru, al tuturor, sunt neglijaţi şi sacrificaţi pentru un prezent şi aşa precar, pentru ceva ce funcţionează deja de mult prea mult timp la cote de avarie şi în limite de supravieţuire, dar într-o autosuficienţă de neînţeles. Copiii sunt alergaţi într-un sistem spasmotic, care ar trebui de fapt să le ofere bazele pentru a deveni adulţi autonomi, bucuroşi de viaţă, animaţi de efortul de a-şi găsi menirea şi de a-şi urmări împlinirea. Copiii cresc şi, pe măsură ce o fac, fug, mai mult sau mai puţin conştient, de ceea ce ar trebui să fie, de fapt, un cadru de susţinere şi formare ca viitor - şcoala. Însă ajung să fugă conştient sau inconştient de ea. Semnalele sunt că sistemul actual de învăţământ este depăşit, că este ceva din care se fuge, din cauză că a devenit de speriat, terifiant, şi nu ceva către care se aleargă, datorită satisfacţiilor pe care le oferă, perspectivelor deschise, curiozităţii cultivate şi plăcerii de a descoperi, de a lucra împreună, copiii şi adulţi laolaltă. Instituţiile au ajuns şi ele să fugă de responsabilitate, de propria raţiune de a exista, căutând mai degrabă justificări, ascunzându-se după vine colective sau deturnând atenţia prin sugerarea de alţi vinovaţi.
				Domnul Petru Gabriel Vlase: Vă rog să încheiaţi, doamnă.
				Doamna Raluca Surdu: Imediat. Stimaţi colegi, din când în când, consternarea ne cuprinde pe noi toţi, însă nu este suficient. În acest sens, i-am adresat o întrebare oficială domnului ministru Curaj pe subiectul care face tema acestei declaraţii politice, în speranţa că răspunsul pe care îl va formula de această dată va fi nu doar o declaraţie de presă, ci o încercare clară de a găsi un răspuns şi o soluţie la toate problemele pe care le întâmpinăm în sistemul de educaţie, inclusiv cea la care eu mă refer acum. Vă mulţumesc pentru atenţie. Raluca Surdu, deputat, Colegiul nr. 5, Călăraşi.
				Domnul Petru Gabriel Vlase: Doamna Nichita.
				Doamna Cristina Nichita: Bună dimineaţa, domnule preşedinte. Vă mulţumesc. Bună dimineaţa, stimaţi colegi. Declaraţia politică de astăzi este pentru informare, conştientizare - "Ziua internaţională de conştientizare a autismului". 2 aprilie este Ziua internaţională de conştientizare a autismului şi vreau să atrag, din nou, atenţia asupra acestei tulburări care afectează comportamentul şi relaţionarea cu lumea înconjurătoare. În România, la ora actuală, există peste 8.000 de persoane diagnosticate cu tulburare din spectrul autist, dar aceasta este o cifră statistică. Numărul real, probabil mult mai mare, nu este cunoscut, deoarece nu există încă un registru naţional care să evidenţieze situaţia la zi a persoanelor cu tulburare din spectrul autist. Cifrele reale nu sunt cunoscute, dar specialiştii în sănătatea mintală afirmă că un copil dintr-o sută de copii născuţi este diagnosticat cu o formă de tulburare din spectrul autist. Mi se pare un semnal de alarmă dintre cele mai îngrijorătoare şi mi se pare, de asemenea, că responsabilităţile pe care trebuie să şi le asume decidenţii sunt extrem de mari. În luna mai a anului 2015, în timpul guvernării Ponta, susţinută fiind de doamna ministru Rovana Plumb, am reuşit - cu multă străduinţă - înfiinţarea Grupului interministerial de lucru pe această problematică. Grupul înfiinţat are în componenţă specialişti ai Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Dizabilităţi, ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Educaţiei Naţionale. Pe parcursul întâlnirilor, ni s-au alăturat reprezentanţi din Ministerul Fondurilor Europene, specialişti din Colegiul Psihologilor, Colegiul Medicilor, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Centrul Naţional de Sănătate Mintală şi Luptă Antidrog, Societatea Naţională a Medicilor de Familie, consilierul prim-ministrului în domeniul dizabilităţii, precum şi consiliera Compartimentului Înaltului reprezentant pentru protecţia şi îngrijirea copilului, Emma Nicholson. O persoană cu autism nu este un rebut uman. Calitatea vieţii sale depinde de diagnosticarea precoce, de asistenţa psihologică, de asistenţa fizică, de formele de învăţământ specifice la care ia parte, de îngrijirea în familie, de integrarea şcolară. Toate aceste aspecte şi multe altele au fost dezbătute în amănunt în Grupul interministerial de lucru, unde am încercat, în întâlnirile săptămânale, să găsim soluţii suple şi adaptate la problemele identificate, precum şi măsurile care să conducă etapizat la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a persoanelor cu tulburări din spectrul autist. O parte din soluţiile sistematizate de grupul de lucru au fost incluse în Strategia naţională "O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilităţi 2015-2020" şi în Strategia naţională pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului 2014-2016. După o întârziere de cinci ani, am finalizat normele metodologice la Legea autismului şi săptămâna aceasta s-a încheiat dezbaterea lor la Ministerul Sănătăţii. Toate acestea s-au făcut atâta timp cât am avut oameni care au înţeles această problematică. Astăzi, vreau să atrag atenţia decidenţilor guvernamentali, domnului prim-ministru, ministrului sănătăţii, ministrului muncii, ministrului educaţiei, ministrului fondurilor europene, că problematica persoanelor cu tulburare din spectrul autist are nevoie de o altă abordare, are nevoie să fie parte a unui program de interes naţional. Insist pentru decontarea integrală a serviciilor de terapie şi pentru o politică naţională de sănătate publică. De-a lungul ultimului an, din ce în ce mai multe persoane cu putere de decizie au colaborat cu specialiştii Grupului interministerial de lucru. Înţelegerea şi sprijinul de care au dat dovadă mă îndreptăţesc să cred că suntem pe drumul cel bun în rezolvarea problemelor cu care se confruntă nu numai cele 8.000 de persoane despre care vă aminteam. 8.000 de persoane înseamnă 8.000 de familii. De fapt, copiii, tinerii şi adulţii cu autism sunt mult mai mulţi şi noi nu suntem, ca societate, în situaţia de a le oferi câte ceva, ci în situaţia de a le recunoaşte drepturile. Cred cu tărie că este absolut necesar să se impună măsuri la nivel naţional. Cu consideraţie, Cristina Nichita, deputat al PSD, Iaşi.
				Domnul Petru Gabriel Vlase: Mulţumesc.
				Domnul Guran.
				Domnul Virgil Guran: Mulţumesc, domnule preşedinte. Orice guvern responsabil ştie un lucru: că, de fapt, o economie care funcţionează trebuie să asigure consumul propriu şi dacă poate să şi exporte, să asigure şi consumul altor ţări, cu atât mai bine. După '90 încoace, cu mici sincope, nu prea a înţeles niciun guvern acest lucru şi rezultatele se văd în acest moment. Noi suntem o piaţă de desfacere, de fapt noi suntem o forţă de muncă ieftină şi ne întrebăm de ce nu vin fonduri pentru a ne dezvolta, de ce economia noastră de multe ori bate pasul pe loc. Păi niciodată n-o să-i vedem pe olandezi că se bucură că deschidem noi Portul Constanţa şi le facem concurenţă şi că există o piaţă liberă pentru noi, niciodată n-o să-i vedem pe marii producători agricoli că se bucură şi votează cu două mâini să ne acorde fonduri pentru irigaţii, pentru a avea o producţie dublă la hectar şi să ne asigurăm necesarul nostru să şi exportăm, niciodată nu se vor bucura de existenţa unei industrii puternice, care să exporte la preţuri mai bune în ţările lor, pentru că asta ar însemna că la ei locurile de muncă vor fi mai puţine, poate chiar salariile mai mici, iar la noi o să înceapă prosperitatea. Văd că nu se înţelege acest lucru, nu se înţelege că cei care pleacă şi ne reprezintă trebuie să se lupte efectiv pentru a avea o bucată cât mai importantă din această economie mondială, europeană, şi de multe ori avem naivitatea să credem că în lumea asta există egalitate, dreptate şi o dorinţă, aşa, comună, a celor bogaţi să ne îmbogăţească pe noi şi să sărăcească ei. Am asistat de curând la o întâlnire la Comisia pentru agricultură cu marii conducători ai hipermarketurilor, se încearcă o lege - şi felicit Comisia pentru agricultură şi pe colegii care sprijină această idee - se încearcă o lege prin care să se impună acestor mari lanţuri de hipermarketuri să introducă produsele româneşti, pentru că e logic. Patronatul acestor hipermarketuri este de sorginte germană, franceză şi aşa mai departe. Este logic că ei vin cu produsele de acolo de unde au sediul şi unde doresc să meargă treaba mult mai bine. Sunt deranjaţi de acest lucru, întotdeauna vin şi ne spun că Uniunea Europeană nu permite şi aşa mai departe. Cred că trebuie să reprezentăm, de fapt, noi suntem Parlamentul României, şi trebuie să reprezentăm România. De asta am fost trimişi aici, pentru a reprezenta cetăţenii români şi interesele lor. Mulţumesc. Deputat al PNL, Guran Virgil.
				Domnul Petru Gabriel Vlase: Doamna Maria Grecea.
				Doamna Maria Grecea: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Titlul declaraţiei mele politice de astăzi: "Să nu permitem transformarea educaţiei într-un SRL". Unele evenimente recente ne determină să readucem în discuţie un subiect deosebit de grav, şi anume, cadrul legislativ privind autorizarea şi acreditarea unităţilor de învăţământ preuniversitar. Este cunoscut cazul recent al grădiniţei particulare din Bucureşti, unde educatoarea a agresat mai mulţi copii. Faptul că respectiva unitate nu era nici măcar autorizată nu ar trebui să reprezinte o noutate. La nivel naţional, funcţionează numeroase aşa-numite grădiniţe particulare care, însă, nu deţin niciun fel de autorizaţie de funcţionare şi nu au fost supuse niciunui proces de control şi acreditare. Ne putem convinge de această stare de fapt, dacă vom confrunta datele furnizate de Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Preuniversitar, ARACIP-ul, cu oferta publică a grădiniţelor şi vom observa că numeroase astfel de unităţi funcţionează în afara legii. Mai exact, aceste unităţi funcţionează fără forme legale sau se ascund în spatele unor forme de organizare alternative, pretinzând că sunt cluburi pentru copii, şcoli de limbi străine sau furnizori de educaţie alternativă. Au existat cazuri în care operatorii economici nu au permis efectuarea controalelor de către instituţiile abilitate, invocând că în respectivul imobil funcţionează un club privat, care nu desfăşoară activităţi economice. Mai mult decât atât, din totalul grădiniţelor particulare autorizate, foarte puţine sunt şi acreditate în condiţiile legii. Conform ARACIP, acreditarea unei grădiniţe se face prin raportarea la standardele specifice, instrumente care măsoară capacitatea unei unităţi de învăţământ de a funcţiona în parametri obligatorii. Practic, acreditarea constituie garanţia că unitatea respectivă asigură servicii de calitate. Mă întristează faptul că trebuie să apară un caz grav, emoţionant, pentru a ne putea determina să acţionăm. Problema asigurării calităţii în instituţiile preuniversitare nu poate suporta amânare. Este nevoie de un efort corelat al Parlamentului şi al Ministerului Educaţiei, pentru a crea şi implementa un cadru normativ care să răspundă cerinţelor actuale. O situaţie la fel de gravă o întâlnim în cazul unităţilor care oferă servicii de tip after-school. Lipsa unui cadru normativ care să reglementeze această activitate a dus la înfiinţarea acestor unităţi, sub diferite coduri CAEN. Am elaborat o propunere legislativă care să reglementeze modalitatea de înfiinţare, autorizare şi funcţionare a unităţilor care prestează servicii de tip after-school. Îi invit pe colegi să susţină această iniţiativă a mea. În calitate de părinte, sunt preocupată de serviciile de care beneficiază copiii în aceste unităţi. Sunt convinsă că fiecare părinte îşi doreşte să îşi lase copiii într-un loc în care să îi fie garantată stabilitatea psihică, integritatea fizică, siguranţa sanitară şi servicii educaţionale de calitate. A face bani de pe urma eforturilor părinţilor care încearcă să le ofere copiilor o educaţie de calitate, este de neconceput! Nu putem tolera ca educaţia copiilor noştri să fie transformată într-o goană sălbatică după profit. Nu putem accepta ca banii să fie puşi înaintea siguranţei copiilor. Deputat Grecea Maria de Braşov. Vă mulţumesc.
				Domnul Petru Gabriel Vlase: Domnul Deaconu.
				Domnul Mihai Deaconu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea de astăzi se intitulează "După 26 de ani de ciolaniadă a venit dosariada". Stimaţi colegi, După lupta pentru ciolan şi pentru putere din ultimii 26 de ani, clasa politică şi-a atras pe bună dreptate dezinteresul şi dispreţul cetăţenilor care folosesc apelative, precum: baroni locali, interlopi, nepotism, reţele de influenţă, infractori, grupuri infracţionale, corupţie, atunci când se referă la politicieni, partide, scenă politică. În ultimii doi ani, însă, suntem cu toţii martorii apariţiei unui nou trend, instituţiile de cercetare a corupţiei fiind asaltate de denunţători, informatori, salvatori de bună-credinţă care îşi reclamă foştii parteneri de afaceri, foştii colegi de partid, foştii prieteni sau chiar rudele, cu un singur scop, acela de a-şi salva propria piele. Pe acest fond, Direcţia Naţională Anticorupţie a transmis cele mai multe cereri de încuviinţare a reţinerii şi arestării preventive, de începere a urmăririi penale a membrilor Parlamentului, precum cele pentru care am votat ieri. Votul dat în Parlament a fost deseori criticat, deoarece a fost pusă o presiune suplimentară asupra acestor subiecte, atât de mass-media, cât şi de societatea civilă, a cărei atenţie a fost atrasă în acest fel. Presiune se pune, însă, şi pe DNA, căci cetăţenii au aşteptări mari privind procesul de curăţare a scenei politice de politicieni corupţi care au deformat sensul politicii şi au îndepărtat populaţia de aleşii săi. În aceste condiţii, şefa DNA anunţă, pe bună dreptate, că există un deficit major al procurorilor, având în vedere volumul mare de dovezi de instrumentat, un procuror având în coordonare 100-120 de dosare. Acest fapt se datorează volumului mare de denunţuri. Vorbind despre procurorii DNA, şeful CSM Mircea Aron a spus că aceştia "nu sunt importaţi din sistemul judiciar al unui stat ultraperformant sau ultrademocratic, ei provin din rândurile procurorilor şcoliţi şi formaţi în România, iar experienţa şi conduita lor profesională s-a dezvoltat în contextul legislativ şi instituţional românesc". Preşedintele CSM i-a invitat pe toţi, specialişti, justiţiabili, politicieni, oameni de presă, demnitari şi simpli cetăţeni să se raporteze la justiţie ca la o normalitate, restul va veni de la sine. Oare această situaţie este una normală, oare aceasta să fie singura soluţie de curăţare a clasei politice? Se pare că Ministerul Justiţiei răspunde la aceste întrebări prin propunerea de reînnoire a mandatului doamnei Codruţa Kövesi la şefia DNA, instituţia ale cărei rezultate sunt recunoscute şi de Comisia Europeană în Raportul de Monitorizare, Cooperare şi Verificare din anul 2016. Cum CSM a avizat în unanimitate propunerea Ministerului Justiţiei, rămâne să vedem dacă şi preşedintele Klaus Iohannis va fi de acord cu această reînvestire. Vă mulţumesc. Deputat Mihai Deaconu, Colegiul nr. 3, Circumscripţia nr. 3, Argeş.
				(În continuare, şedinţa a fost condusă de domnul deputat Florin Iordache, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.)
				Domnul Florin Iordache: În continuare, domnul Ovidiu Iane. Vă rog. Se pregăteşte domnul deputat Dan Simedru, Grupul PNL.
				Domnul Ovidiu-Cristian Iane: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, Am să vorbesc despre PNL şi populismul discursului. Din păcate, Regulamentul Camerei Deputaţilor nu mi-a permis să iau cuvântul atunci când un coleg de la PNL a venit, aici, la microfon, şi a făcut nişte afirmaţii total surprinzătoare. Spunea colegul că, din cauza impozitului pe construcţii speciale, introdus de Guvernul Ponta, mediul de afaceri s-a prăbuşit. Dar culmea este că tocmai acest coleg se afla la Ministerul de Finanţe în 2010, când printr-o simplă semnătură şi peste noapte a mărit TVA-ul de la 19% la 24%. Atunci nu numai că a prăbuşit mediul de afaceri, dar a dus în cap, cu totul aproape, şi mediul de afaceri, şi cetăţenii. Tot atunci, acest coleg, şi tot ca nişte măsuri de "bună guvernanţă", între ghilimele, bineînţeles, a redus salariile bugetarilor cu 25% - de asemenea, o măsură foarte benefică. Tot atunci, acest coleg împreună cu Guvernul pe care îl reprezenta, acum făcând parte din PNL, a mai pus un impozit asupra pensiilor. Şi iată că acest coleg vine acum şi ne ţine nouă lecţii de bună guvernanţă. Să-i reamintim acestui coleg că, totuşi, prin măsurile pe care le-a dispus la vremea respectivă, ca ministru de finanţe, nu a făcut altceva decât... nu numai că a distrus mediul de afaceri, dar a distrus întreaga economie românească. În acea vreme, în urma acestor "extraordinare", tot între ghilimele, măsuri, s-a întâmplat următorul lucru: peste câteva sute de firme româneşti au fost desfiinţate în România, şi mă refer la microîntreprinderi; aproape 500.000 de oameni, români, au plecat peste graniţă, ca să muncească în altă parte; milioanele de pensionari s-au văzut nevoite să vină să îşi recalculeze ceea ce înseamnă coşul zilnic, pentru a putea trăi de pe o lună pe alta ş.a.m.d. Deci, iată, că dacă ne referim la populism şi la discursul populist, între distinşii membri ai PNL nu găsim decât oameni care vin aici să muşte din microfon, bătându-se cu pumnul în piept, uitând de fapt de ceea ce au făcut când au fost la guvernare şi lăudându-se cu realizările inexistente din acea perioadă, criticând măsurile luate de Guvernul Ponta, care, din fericire pentru această ţară, au salvat economia românească şi au pus-o în funcţiune. Şi vă spun sincer că mi-aş fi dorit să pot să ies atunci la microfon, să spun aceste lucruri, pentru că altfel s-ar fi perceput lucrurile. Tot atunci, tot acest distins coleg a venit şi a spus că... despre o iniţiativă legislativă care urma să fie respinsă, evident...
				Domnul Florin Iordache: Vă rog să concluzionaţi, domnule deputat.
				Domnul Ovidiu-Cristian Iane: ... că este bună, dar, din păcate, nu se mai poate aplica. Era o iniţiativă care se referea tot la reducerea de TVA, la alimente. Şi spunea că nu mai este aplicabilă, pentru că de la 1 ianuarie a fost impusă modificarea de Cod fiscal. Iată că, tot acest Guvern Ponta a fost cel care a redus TVA-ul la alimente, la 9%, şi TVA-ul general, de la 24%, la 20%, prin Codul fiscal făcut tot de Guvernul Ponta. Vă mulţumesc. Ovidiu Iane, deputat al PSD de Suceava.
				Domnul Florin Iordache: Domnul Dan Simedru, apoi doamna deputat Ana Birchall.
				Domnul Dan Coriolan Simedru: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declaraţia politică de astăzi se numeşte "Relocarea Consulatului din Toronto, un gest de respect faţă de comunitatea românească din Canada". Comunitatea românească din Toronto a solicitat ministrului afacerilor externe, domnului Lazăr Comănescu, prin intermediul unei petiţii, sprijin pentru relocarea sediului Consulatului Român din Toronto. M-am alăturat demersurilor românilor din Regiunea Ontario, Canada, şi i-am adresat domnului ministru o scrisoare deschisă, rugându-l să analizeze rapid solicitarea perfect întemeiată a concetăţenilor noştri stabiliţi în această regiune. Am făcut acest gest, având în vedere faptul că din judeţul pe care îl reprezint în Parlament, judeţul Alba, se regăsesc, în acest moment şi în acest spaţiu geografic, un număr consistent de români. Aceştia se află în contact permanent cu ţara şi aşteaptă din partea autorităţilor statului român, responsabile cu gestionarea problemelor diasporei, sprijin concret şi o implicare mai mare. Practic, românii din Ontario, Canada, sunt nemulţumiţi de spaţiul în care îşi desfăşoară activitatea Consulatul din Toronto, într-o locaţie neadecvată pentru funcţionarea la standarde decente. Domnul consul general Doru Liciu a apreciat eforturile făcute pentru a determina implicarea ministerului în rezolvarea problemei Consulatului din Toronto, iar faptul că domnul ministru Lazăr Comănescu a soluţionat favorabil cererea demonstrează că există deschidere din partea autorităţilor de la Bucureşti în remedierea disfuncţionalităţilor semnalate. Mă bucur că instituţiile statului român funcţionează şi îşi respectă şi onorează obligaţiile constituţionale, în sensul apărării şi garantării drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în egală măsură pentru toţi cetăţenii săi. Mă aştept ca, pe viitor, ministrul afacerilor externe să trateze cu aceeaşi seriozitate şi profesionalism cazuri similare, atunci când ele vor fi aduse în atenţie de către cetăţenii români din diaspora. Cred că o evaluare a tuturor locaţiilor consulare pentru ca acestea să fie utile, funcţionale, uşor de găsit şi, în primul rând, decente este absolut necesară pentru a promova imaginea României şi pentru a onora cetăţenii români aflaţi în afara graniţelor. Să nu uităm că în acest an, la alegerile parlamentare, vom avea primul scrutin la care cetăţenii români din afara graniţelor vor vota prin corespondenţă. Prima verigă în acest proces al votului prin corespondenţă este reprezentată de misiunile diplomatice ale României. Astfel, cetăţenii români cu drept de vot, având domiciliul sau reşedinţa în străinătate, se vor putea înregistra la acest scrutin printr-o cerere scrisă, depusă personal sau transmisă prin poştă la ambasadele şi consulatele României. Acesta este un argument important pentru care ministrul afacerilor externe trebuie să se preocupe să aibă misiuni diplomatice funcţionale, bine dimensionate, pentru a face faţă nevoilor cetăţenilor din diasporă. Un stat responsabil trebuie să aibă capacitatea identificării celor mai bune soluţii, în vederea consolidării legăturilor cu cetăţenii săi, indiferent de spaţiul geografic în care aceştia trăiesc, iar Ministerul Afacerilor Externe este pionul central în materializarea acestui deziderat. Vă mulţumesc. Dan Coriolan Simedru, deputat al PNL de Alba.
				Domnul Florin Iordache: Mulţumesc.
				O invit pe doamna Ana Birchall, preşedintele Comisiei pentru afaceri europene. Vă rog, aveţi 3 minute, doamnă deputat, deputat de Vaslui.
				Doamna Ana Birchall: Mulţumesc mult, domnule preşedinte de şedinţă. În declaraţia politică din această săptămână doresc să vă vorbesc despre un moment de referinţă din istoria postdecembristă a României, şi anume aderarea ţării noastre la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord. Stimate colege, Stimaţi colegi, Pe data de 29 martie, România a aniversat 12 ani de la aderarea noastră la NATO, moment care ne-a aşezat pe harta Europei şi a lumii ca membri ai celei mai mari şi mai de succes alianţe din istoria recentă. Acum, la ceas aniversar, este o ocazie deosebită pentru a reflecta asupra importanţei calităţii noastre de membru al NATO, cu atât mai mult cu cât traversăm un context de securitate delicat şi complicat, cu evoluţii ce reclamă o capacitate de reacţie şi de adaptare extrem de rapidă din partea noastră şi a aliaţilor noştri. Atât aderarea României la NATO, din 2004, cât şi integrarea în Uniunea Europeană, începând cu data de 1 ianuarie 2007, reprezintă inclusiv o recunoaştere a importanţei României şi un semn de încredere a Occidentului în stabilitatea parcursului nostru democratic. Aceste două momente au demonstrat capacitatea noastră de a depăşi nivelul unui stat şi al unei societăţi aflate în permanentă tranziţie către o democraţie stabilă şi un partener de încredere al familiei occidentale. Dincolo de acest aspect, aderarea României la NATO a însemnat o întărire fără precedent a securităţii naţionale, precum şi transformarea noastră într-un pilon important de stabilitate şi un generator de securitate în regiunea Mării Negre. Trebuie, mai mult ca oricând, să înţelegem avantajele pe care le oferă calitatea de membru NATO, atât în ceea ce priveşte principiul apărării colective, cât şi din perspectiva integrării statului român în structurile de securitate occidentale. În egală măsură însă, România are datoria asumată de a contribui la această stabilitate, prin furnizarea, la rândul ei, de securitate şi prin implicarea profundă şi coerentă la nivelul structurilor Alianţei. Astăzi nu mai suntem singuri şi izolaţi, ci suntem un membru cu drepturi depline, al unei echipe puternice. Aşa cum a demonstrat de nenumărate ori, România trebuie să continue să reprezinte un partener de încredere al Alianţei. Cu atât mai mult cu cât regiunea noastră devine din ce în ce mai frământată, este important ca ţara noastră să continue să pună preţ pe valorile democratice şi să joace un rol din ce în ce mai important în construirea unui climat de securitate stabil în regiunea noastră şi nu numai. Consolidarea relaţiei noastre cu NATO înseamnă şi o reafirmare permanentă a încrederii în sprijinul, angajamentul şi capacitatea României de a apăra frontiera NATO şi de a-şi respecta promisiunile asumate. Astăzi, asistăm la o emergenţă a ameninţărilor şi a vulnerabilităţilor europene de securitate care transformă contextul actual într-unul deosebit de complicat care reclamă eforturi susţinute pentru menţinerea şi apărarea stabilităţii şi securităţii. Criza impusă de fenomenul migraţionist a adus în prim-plan o serie de vulnerabilităţi ale Uniunii Europene, punând în discuţie, nu de puţine ori, elemente-cheie ale construcţiei europene, aşa cum este, de exemplu, spaţiul Schengen. Mai mult, reemergenţa fenomenului terorist, dublat de cel al radicalizării, cu atacuri regretabile desfăşurate chiar în inima Europei, demonstrează astăzi, mai mult ca oricând, cât de necesară este o cooperare constantă şi puternică în domenii cheie care privesc siguranţa şi securitatea cetăţenilor. Stimate colege, Stimaţi colegi, Deşi a fost acum 12 ani, îmi aduc aminte, ca şi cum ar fi fost ieri, clipa în care s-a înălţat pentru prima dată, la Bruxelles, steagul României, în calitate de membru NATO. Am fost şi voi fi mereu mândră că am avut onoarea să particip la acest moment în care s-a scris istorie pentru România, când împreună cu colegele şi colegii mei am privit cu lacrimi în ochi cum s-a ridicat steagul României. Astăzi, după 12 ani, este încă o dată momentul să conştientizăm rolul nostru, al tuturor, în interiorul Alianţei Nord-Atlantice şi al comunităţii europene, astfel încât să combatem împreună actualele crize de securitate. Totodată, nu trebuie să uităm niciodată principiile şi valorile care au stat la baza formării construcţiei europene şi a celei euro-atlantice. Trăim vremuri dificile, în care ameninţările repetate au creat şi, din nefericire, au instaurat un sentiment crescut de teamă în rândul populaţiei. Este important ca în acest context să rămânem deschişi faţă de semenii noştri, dar, în acelaşi timp, nu trebuie să ezităm în a lua măsurile necesare pentru a garanta securitatea oamenilor. Siguranţa noastră şi a partenerilor noştri trebuie să rămână mereu pe primul loc. Unitatea în interiorul parteneriatului nord-atlantic este ceea ce ne face cu adevărat puternici, iar în faţa terorismului şi a fricii trebuie să rămânem uniţi, fiindcă unitatea este cea care face, dintotdeauna, diferenţa. Şi cu fiecare ocazie trebuie să condamnăm terorismul şi actele criminale făcute de aceşti terorişti. Vă mulţumesc. Ana Birchall, deputat, Colegiul nr. 5, Vaslui.
				Domnul Florin Iordache: Domnul deputat Paul Dumbrăvanu.
				Domnul Paul Dumbrăvanu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Transparenţa este fundamentul responsabilităţii locale şi cheia care oferă contribuabililor instrumente şi informaţii de care au nevoie pentru a le permite să deţină rolul principal în societate. Prevenirea fraudei este esenţială pentru protejarea eficientă a intereselor României, costul prevenirii fraudei fiind mult mai mic decât impactul acesteia asupra noastră, a tuturor. Frauda ne afectează pe toţi şi trebuie descurajată. Prezentul Proiect de Lege, pe care l-am propus, privind monitorizarea activităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi a organismelor prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes local sau judeţean are menirea de a institui reguli minimale şi obligativitatea respectării acestora în legătură cu publicarea informaţiilor de interes general cu privire la activităţile desfăşurate de către autorităţile administraţiei publice locale şi organismele prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes local sau judeţean, în vederea sporirii transparentizării serviciilor publice locale şi responsabilităţii din comunitate. Consider că, în principiu, toate datele deţinute şi administrate de către autorităţile locale ar trebui să fie puse la dispoziţia cetăţenilor, în măsura în care publicarea acestora nu contravine normelor legale în vigoare. Transparenţa oferită de publicarea trimestrială sau anuală a cheltuielilor publice, a structurii organizatorice, a listei bunurilor imobile aflate în proprietatea respectivei instituţii, precum şi a numărului total al angajaţilor aflaţi sub urmărire penală sau care au fost condamnaţi definitiv pentru infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul încurajează autorităţile locale să-şi respecte cetăţenii. Din păcate, la o privire de ansamblu asupra practicilor autorităţilor locale, evaluate prin prisma unui eşantion relevant, oricine poate constata cu uşurinţă faptul că datele publicate nu sunt afişate de aşa manieră încât să contribuie la informarea reală a cetăţenilor, beneficiari ultimi ai investiţiilor publice realizate, ci pentru îndeplinirea cu formalitate a unor proceduri impuse de lege. De multe ori, datele sunt incomplete sau se referă la secvenţe disparate din procesul de achiziţii. Autorităţile contractante nu informează publicul cu privire la întregul proces al unei achiziţii publice, omiţând afişarea de informaţii referitoare la toate etapele unei proceduri, de la publicarea anunţului până la selectarea câştigătorului, semnarea contractului sau plăţile bugetare efectuate şi recepţia lucrărilor. Tocmai din aceste motive, consider că este necesar ca toate autorităţile administraţiei publice locale să publice informaţiile privind plăţile efectuate în baza contractelor de achiziţie, inclusiv contractele de concesiune de servicii, însoţite de anexe, actele adiţionale în procesele-verbale de recepţie pentru bunuri, lucrări şi servicii, precum şi orice alte informaţii legate de implementare. Frauda în domeniul achiziţiilor publice cunoaşte şi ea o perfecţionare continuă, iar mecanismele de fraudare sunt din ce în ce mai complexe. Domeniul fraudei în achiziţiile publice se întrepătrunde cu cel al corupţiei, al economiei subterane, în general, şi al criminalităţii economico-financiare. Transparenţa este singura soluţie, atât pentru redobândirea credibilităţii procesului achiziţiilor publice, cât şi pentru asigurarea corectitudinii, dar şi a raţionalităţii modului în care se cheltuiesc banii publici în România, din bugetul de stat. Vă mulţumesc. Paul Dumbrăvanu, deputat al PNL.
				Domnul Florin Iordache: Mulţumesc. Acestea fiind spuse, declar şedinţa închisă. Mulţumesc. La revedere!
				Şedinţa s-a încheiat la ora 9,56.