Şedinţa Camerei Deputaţilor din 11 octombrie 2016

				Şedinţa a început la ora 8,30. Lucrările şedinţei au fost conduse în prima parte de doamna deputat Steluţa-Gustica Cătăniciu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor. A doua parte a şedinţei a fost condusă de domnul deputat Florin Iordache, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Ion-Marcel Ciolacu şi Dragoş Gabriel Zisopol, secretari ai Camerei Deputaţilor. Ultima parte a şedinţei a fost condusă de domnul deputat Petru Gabriel Vlase, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Ion-Marcel Ciolacu şi Dragoş Gabriel Zisopol, secretari ai Camerei Deputaţilor.
				Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu: Bună dimineaţa, stimaţi colegi. Declar deschisă şedinţa Camerei Deputaţilor de astăzi. Începem şedinţa cu partea dedicată declaraţiilor politice.
				Vă rog, domnule deputat.
				Domnul Valerian Vreme: Mulţumesc, doamnă preşedinte, "12 octombrie, ziua în care învăţământul românesc are şansa depolitizării şi intrării în normalitate" Stimaţi colegi, Ziua de 12 octombrie 2016 ar putea transforma învăţământul preuniversitar românesc şi ar putea reprezenta un pas real spre modernizare şi normalitate. Este momentul în care, după mai bine de un sfert de secol, grădiniţele, şcolile, liceele, colegiile naţionale din România pot scăpa de sub influenţa zonei politice, de sub povara numirilor politice şi pot fi conduse de oameni valoroşi, selectaţi pe criterii de competenţă profesională, în baza unor proiecte de management educaţional. Concursul de directori de instituţii de învăţământ organizat pe 12 octombrie reprezintă pentru mine această speranţă că mediul educaţional poate fi unul sănătos, care să ofere celor mici, tinerilor aflaţi în formare un model, o demonstraţie că poţi ajunge în vârful ierarhiei doar dacă ştii, dacă munceşti, dacă eşti capabil, şi nu pentru că cineva îţi oferă o funcţie de conducere doar în baza unui carnet de partid. Trebuie să recunoaştem: noi, politicienii, de fapt, unii dintre noi, suntem vinovaţi de situaţia existentă în acest moment în învăţământul românesc. De opt ani, în România nu s-a mai organizat niciun concurs pentru ocuparea unei funcţii de director de şcoală. Directorii şi directorii adjuncţi au fost numiţi cu delegaţie şi au fost schimbaţi, cel mai adesea fără motiv real, după bunul-plac al inspectorului şcolar general, numit pe criterii politice. Asta a permis ca impostura să ajungă de prea multe ori să conducă şcoala, iar dascălii cu proiecte, cu viziune, cu dedicaţie să fie copleşiţi de lehamite. Părinţii şi elevii au asistat neputincioşi la numirile pe bandă rulantă, adeseori anuale, ale unor cadre didactice care nu au strălucit prin nimic decât prin carnetul de partid. Iar efectele acestui fenomen care durează de peste 20 de ani s-au văzut acum: dascălii s-au temut să se înscrie la concursuri. Nu pentru că sunt incompetenţi sau slab pregătiţi, nu pentru că nu ar şti cum trebuie condusă o şcoală, ci pentru că se tem că vor rămâne fără catedră, fără salariu de merit, că cineva se va răzbuna pe ei pentru că au avut "îndrăzneala" să dea legitimitate unui proiect fără să se agaţe de un partid, de un om politic, de un factor de influenţă. Pentru lipsa de încredere a comunităţilor în şcoală, pentru lipsa de încredere a profesorilor în posibilitatea unui concurs corect suntem cu toţii vinovaţi. De aceea, cred că avem obligaţia ca, în următoarea perioadă, fiecare în colegiul pe care îl reprezintă, în judeţul de unde provine, să se asigure că acest concurs de directori se va desfăşura corect, că inspectorii şcolari generali, marea majoritate proveniţi de la PSD, vor avea decenţa de a nu influenţa acest concurs şi vor asigura corectitudine şi transparenţă. Consider că, indiferent de formaţiunea politică pe care o reprezentăm, trebuie să avem decenţa de a ne dori ca normalitatea să se instaleze în şcoala românească. Trebuie să îi lăsăm pe oamenii competenţi să ocupe posturile de directori şi să implementeze proiectele pe care le-au gândit şi care pot aduce un plus de valoare, de armonie, de dezvoltare. Trebuie să creăm pentru tânăra generaţie modelul competenţei şi seriozităţii care au câştig de cauză, în detrimentul obligatoriului carnet de partid. Chiar îmi exprim speranţa că 12 octombrie 2016 este ziua în care şcoala iese de sub presiunea politică şi se va concentra doar pe misiunea sa fundamentală, educaţia. Vă mulţumesc. Deputat al Partidului Mişcarea Populară, Valerian Vreme. Mulţumesc, doamnă preşedinte.
				Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu: Mulţumesc, domnule deputat.
				Urmează la cuvânt domnul deputat Florin-Cristian Tătaru, din partea Grupului parlamentar al PSD. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
				Domnul Florin-Cristian Tătaru: Vă mulţumesc, doamnă preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea de astăzi se numeşte "România are nevoie de un instrument nou pentru a stimula economia naţională - Fondul Suveran de Dezvoltare şi Investiţii". Guvernul Cioloş a anunţat că va scoate la vânzare o serie de pachete de acţiuni la Complexul Energetic Oltenia, Hidroelectrica, Aeroporturi Bucureşti, Portul Constanţa, prin majorarea de capital prin emiterea de noi acţiuni şi vânzarea acestora pe bursă. În urma vânzării pachetelor de acţiuni, România va pierde sau va reduce substanţial pachetul de acţiuni deţinut la Rompetrol, Sanevit 2003 Arad, precum şi la alte 22 de societăţi propuse de către Agenţia Domeniilor Statului. Deşi o astfel de intenţie poate fi privită ca o măsură ce se înscrie pe linia dezvoltării şi consolidării economiei concurenţiale de piaţă, consider că nu este momentul prielnic pentru trecerea la materializarea ei. Personal, nu cred că se îndeplinesc în acest moment condiţiile tehnice de aplicare a acestei decizii şi nici nu cred că există o analiză temeinică privind eventualele consecinţe asupra siguranţei naţionale. Guvernul Cioloş face lucrurile în grabă, însă măcar acum, la final de mandat, ar trebui să înţeleagă că, atunci când iei decizii ce privesc întreaga ţară, nu ai voie să te grăbeşti şi să faci greşeli. În condiţiile în care vânzarea acestor companii de stat nu a fost deloc pregătită, mă întreb cât de corectă faţă de români este această acţiune, care sunt şansele de succes şi dacă va exista un beneficiu pe termen lung obţinut în urma acestei operaţiuni. Stimaţi tehnocraţi, de ce nu v-aţi grăbit aşa tare şi când a fost vorba de creşterea ratei de absorbţie a fondurilor europene? Nu cred că dacă luăm măsuri haotice, vom avea un câştig pe termen lung. România are nevoie de un instrument nou, prin intermediul căruia să se poată finanţa proiectele de investiţii strategice naţionale - precum cele din infrastructură, energie sau agricultură, fără capital propriu sau acces la piaţa internă şi internaţională. PSD a găsit soluţia prin care putem menţine şi susţine capitalul românesc, şi anume, înfiinţarea unui Fond Suveran de Dezvoltare şi Investiţii. Cred că piaţa românească are nevoie de un asemenea jucător nou, precum Fondul Suveran de Dezvoltare, propus de preşedintele PSD, Liviu Dragnea, în Programul de guvernare al Partidului Social Democrat. Pe această cale, salut această iniţiativă, amplu concepută, care reuşeşte şi reuneşte cele aproximativ 200 de companii la care statul este acţionar şi a căror valoare totală estimată este de 45 de miliarde de lei. Principalul scop al unui asemenea Fond Suveran de Investiţii este acela de a stimula economia naţională în baza unor strategii de investiţii pe termen mediu şi lung. În viziunea PSD, Fondul Suveran de Dezvoltare şi Investiţii, FSDI, va avea mai multe funcţii: de finanţare a investiţiilor statului, de garantare a împrumuturilor - care pot fi făcute cu dobânzi avantajoase -, de capitalizare a economiei, transparentizarea activităţii companiilor de stat, şi dezvoltarea capitalului autohton, inclusiv în zone defavorizate. Astăzi, singura posibilitate de a face un transfer al proprietăţii statului către proprietatea privată este pe bursă, iar Fondul Suveran de Dezvoltare şi Investiţii va aduce cu sine beneficii directe, dar şi indirecte asupra pieţei de capital. Nu trebuie să uităm că piaţa de capital din România a stagnat şi are nevoie de un asemenea actor precum Fondul Suveran de Dezvoltare şi Investiţii ca de aer. Altfel spus, este necesară, şi acesta este motivul pentru care susţinem creşterea rolului statului în economie, nu renunţarea la orice implicare, mai ales în domenii strategice şi de dezvoltare. Sigur că o parte dintre colegii din PNL au atacat Programul nostru de guvernare, argumentând că nu este social-democrat, însă vreau să vă spun că standardele liberale cu privire la social-democraţie sunt învechite şi de mult depăşite. Vă invit, dragi colegi liberali, să ţineţi pasul cu noi, pentru că un partid serios are o viziune asupra tuturor aspectelor ce ţin de viaţa cetăţenilor! Planul economic al Partidului Social Democrat este menit să creeze locuri de muncă bine plătite i^n companiile roma^nes¸ti s¸i să aducă mai mult¸i roma^ni i^n clasa de mijloc. Ne dorim să readucem la viat¸ă industria roma^nească şi să dezvoltăm economia, iar beneficiile vor fi vizibile i^n toate regiunile din Roma^nia. Aşa gândeşte un partid serios şi bine pregătit! Partidul Social Democrat s-a gândit mereu pe termen mediu şi lung, mereu la interesele românilor şi bunăstarea acestora, o bunăstare care să se resimtă în viaţa de zi cu zi a fiecărui cetăţean. Vă mulţumesc. Tătaru Florin, deputat PSD, Colegiul nr. 2, Maramureş.
				Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu: Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.
				Invit la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al UDMR, pe domnul deputat Márton Árpád.
				Domnul Márton Árpád-Francisc: Doamnă vicepreşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Sunt deputat din judeţul Covasna, Colegiul nr. 2, o zonă muntoasă eminamente rurală, fără industrie, unde oamenii încearcă să trăiască de pe urma unor petice de pământ, care se găsesc între vastele păduri, respectiv a animalelor pe care le ţin pe păşuni. De ce vă spun asta? Pentru că alegătorii mei sunt revoltaţi, sunt revoltaţi, căci recoltele lor sunt distruse, animalele sfâşiate de urşii care le intră chiar şi în ogradă. Nu sunt rare situaţiile când chiar viaţa oamenilor este în pericol. Oamenii sunt revoltaţi, pentru că sub presiunea unor aşa-zişi iubitori de animale, ministerul a retras lista cu numărul de animale care pot fi recoltate, cică n-ar exista o suprapopulare a pădurilor noastre cu urşi şi lupi. Şi nu numai că nu este permisă uciderea animalelor care produc pagube peste măsură, dar nici paguba acestor oameni nu este plătită de minister, chiar dacă a fost constatată. Nu cunosc situaţia râşilor şi a pisicilor sălbatice, dar la noi urşii sunt mulţi şi avem şi pagube produse de lupi. Trebuie să vă spun că nu sunt vânător şi nici n-am participat vreodată la vreo partidă de vânătoare, iubesc animalele, dar însăşi animalele domestice şi cele din pădure sunt în pericol din cauza suprapopulării prădătorilor şi numai la noi, ci şi în judeţele Braşov, Harghita, Mureş, Prahova, Argeş, Dâmboviţa, Vâlcea. Ca deputat care aude păsul oamenilor, vă pun întrebarea, mai trebuie să moară vreun om, să realizăm care este adevărul despre urşi? Vă mulţumesc.
				Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu: Mulţumesc şi eu, domnule deputat.
				Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Florin Gheorghe.
				Domnul Florin Gheorghe: Vă mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă. Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Ce s-a schimbat după Colectiv în sistemul de sănătate?" Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, România a trecut printr-o emoţie generală după suferinţa prin care au trecut tinerii şi familiile victimelor din tragedia care a avut loc în Clubul Colectiv. Anul trecut, constatam neputincioşi cu toţii şi ni se confirmă pentru a nu ştiu câta oară, că sistemul public de sănătate de la noi din ţară nu are capacitatea nici măcar să cazeze în spitale, d-apoi să trateze corespunzător un număr de pacienţi aflaţi într-o stare gravă sau foarte gravă. Am crezut şi sperat cu toţii că tragedia de anul trecut va reprezenta momentul de cotitură în care autorităţile române nu vor mai ascunde gunoiul sub preş, ca în ultimii 26 de ani, că lucrurile vor intra pe făgaşul normal şi în câţiva ani vom avea şi noi un sistem de sănătate ca afară. S-a scurs deja aproape un an, avem un alt guvern nou, zice-se mai competent şi mai responsabil, cu experienţe profesionale europene, care ne îndreptăţeşte să tragem linie şi să constatăm dacă s-a schimbat ceva sau nu în bine în sistemul sanitar din România. Răspunsul îl vedem cu toţii. Nu spun că într-un an s-ar fi rezolvat toate problemele din sistemul de sănătate, însă se puteau face foarte multe, mai ales pentru sectorul care consumă cele mai multe resurse financiare din bugetul public. În ultimii zece ani banii alocaţi sănătăţii publice sunt aproape de 7 ori mai mulţi, iar serviciile sunt de peste 10 ori mai proaste şi mai ineficiente. Dar haideţi să evaluăm ceea ce puteam face într-un an şi încă nu s-a făcut, ori din incompetenţă, ori din lipsă de profesionalism, pentru că nu vreau să cred că este vorba de rea-credinţă! Preţul la medicamente. Ce a făcut actualul guvern ca să activeze un ordin al ministrului sănătăţii, destul de vechi, care să conducă la ieftinirea medicamentelor în România? Nimic. Mai mult, în loc să-l pună imediat în aplicare, îl tot tergiversează, căci putem să ne gândim dacă în spatele acestei tergiversări nu sunt şi anumite interese. Auzim că va fi un nou calcul, o evaluare, o reevaluare, o recalculare, o reanalizare care va dura suficient de mult cât să treacă mandatul actualului guvern, iar profitul companiilor farmaceutice să se rotunjească semnificativ. De ce nu s-a aplicat acest ordin vreme de un an? Apoi, spitalele regionale. De la 7 am ajuns la 5, de la 5 la 3, de la 3 la 1 şi, în final, la niciunul, aceasta, în condiţiile în care inclusiv comisarul european pentru dezvoltare regională a somat România că ar putea pierde, din incompetenţă şi rea-voinţă, banii europeni alocaţi construirii de spitale regionale. Când o să auzim Guvernul că plânge de mila medicilor care fug din ţară, imediat ce obţin diploma, şi de grija pacienţilor cazaţi câte trei într-un pat, ar trebui să le arătăm oportunităţile pierdute din pură incompetenţă. Guvernul actual nu trebuie să construiască spitale, nu trebuie să le finalizeze, dar ar putea măcar să demareze proiectele şi să nu piardă sute de milioane de euro din banii europeni. Despre umilinţa pacienţilor, ce să mai spunem? Pliculeţul dat de pacient a rămas tot la loc de cinste. Priorităţile de tratament sunt tot în funcţie de grosimea acestuia, iar cine nu are plicul nu are dreptul constituţional la îngrijire. Gândacii, larvele, muştele, mizeria şi pacienţii azvârliţi pe trotuar sunt embleme ale sistemului sanitar românesc, un sistem care înghite anual miliarde de euro, bani care dispar ca prin minune înainte de a ajunge la utilizatorii finali: medicii şi pacienţii. Oare când vom putea face minunea să aflăm unde se scurg în mod real aceşti bani, spre ale cui limuzine şi vile de vacanţă din străinătate? Stimaţi colegi, Asigurarea unui acces la servicii de sănătate este un drept constituţional. Din păcate, nici măcar în ultima legislatură, Parlamentul nu a avut timpul şi interesul să găsească consensul politic pe marginea unei noi legi a sănătăţii care să clarifice ceea ce vrem cu adevărat să facem din şi pentru acest sistem. Să ştiţi că pentru lipsa de acţiune şi noi, parlamentarii, avem o parte de responsabilitate cu privire la starea generală a sistemului public de sănătate din România. Şi noi avem o parte de vină pentru neclarităţile din legislaţia actuală care permit risipa de resurse bugetare, lipsa infrastructurii îndemnând medicii la exod şi condamnând pacienţii. Sper ca viitoarea legislatură, aleasă prin vot în decembrie, să aibă curajul şi dorinţa să pună capăt dezastrului din sectorul sanitar. Deputat PSD de Constanţa, Florin Gheorghe.
				Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu: Mulţumesc, domnule deputat.
				Din partea Grupului parlamentar al PNL, invit la cuvânt pe doamna deputat Florica Cherecheş.
				Doamna Florica Cherecheş: Vă mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Susţinem munca şi asumarea responsabilităţii!" Guvernul României a adoptat recent noi măsuri de stimulare a forţei de muncă, acestea vizând persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, angajatorii, dar şi românii din diaspora. Guvernul a anunţat că intenţionează să direcţioneze fonduri europene şi de la bugetul de stat către susţinerea măsurilor active de ocupare. Una dintre măsuri prevede că şomerii care decid să-şi schimbe domiciliul la distanţă mai mare de 50 km pentru a se angaja, vor beneficia de o primă de instalare de 12.500 de lei. O altă măsură este acordarea unei prime de activare, în valoare de 500 de lei, şomerilor înregistraţi, care sunt în situaţia în care se vor angaja cu normă întreagă pentru o perioadă de cel puţin trei luni. Aceste măsuri sunt mai mult decât bine-venite, în contextul în care avem aproape paritate între numărul de angajaţi şi numărul de pensionari, şi în jur de 700.000 de tineri care în ultimii ani nu şi-au luat bacul şi nu ştim cu ce se ocupă. Faptul că unii dintre ei au beneficiat şi de ajutor de şomaj, după ce nu au fost în stare să treacă de examenul de maturitate şi fără a fi lucrat vreo zi în viaţa lor, încurajează lenea şi lipsa asumării responsabilităţii. O alternativă mai sănătoasă pentru ei şi pentru societate ar fi trimiterea lor la un curs de calificare într-o meserie, astfel încât să devină activi pe piaţa muncii, având în acelaşi timp posibilitatea continuării ulterioare a studiilor. Din păcate, sistemul nostru educaţional nu este încă pe deplin conectat la nevoile de pe piaţa muncii şi vom ajunge să importăm cât de curând muncitori calificaţi din alte ţări. Decizia de acum câţiva ani a ministrului Ecaterina Andronescu, de desfiinţare a şcolilor profesionale, a pus capăt unei tradiţii româneşti de secole şi produce încă efecte nefaste în societatea românească. Promovarea şi dezvoltarea învăţământului profesional este o cerinţă care se regăseşte în mod constant în declaraţiile mele sau în interpelările adresate miniştrilor educaţiei din ultimii ani. Cu toate acestea, nu s-au înregistrat progrese semnificative, ci doar iniţiative răzleţe, acolo unde a existat o bună colaborare între autorităţile locale, mediul economic şi inspectoratele şcolare judeţene. Iată de ce un loc fruntaş în Programul de guvernare al Partidului Naţional Liberal la capitolul educaţie îl ocupă dezvoltarea învăţământului profesional, mai ales al celui în sistem dual în colaborare cu agenţii economici. De asemenea, propunem mai multe facilităţi fiscale pentru agenţii economici care încheie parteneriate cu şcolile, recunoscând astfel investiţiile pe care aceştia sunt nevoiţi să le facă şi rolul lor important în formarea tinerilor. Calificările şi cifrele de şcolarizare propuse trebuie să se decidă în urma unei consultări reale cu mediul economic local, pentru că ce ne interesează pe toţi este ca tinerii să-şi găsească locul în ţara noastră, să-şi facă un rost acasă. Este de asemenea esenţial ca în bugetul educaţiei pe anul viitor să se prevadă bani şi pentru creşterea semnificativă a consilierilor şcolari responsabili cu orientarea şcolară a elevilor începând cu ciclul gimnazial, pentru a-i ajuta pe elevi să se cunoască mai bine şi să-şi aleagă profesia viitoare în funcţie de abilităţile lor naturale. Prestigiul şcolilor de meserii trebuie de asemenea îmbunătăţit pentru a-i atrage pe elevii care nu sunt capabili de performanţe academice, dar au aplecare spre învăţarea unei meserii. Specialiştii în orice domeniu sunt foarte căutaţi şi vor avea tot mai mare căutare pe piaţa muncii, ceea ce va duce la câştiguri potenţiale foarte mari şi la un statut special în societate. PNL îşi propune să susţină dezvoltarea învăţământului profesional şi prin creşterea numărului de internate şcolare care să asigure şi masa elevilor, pentru că ele pot atrage mai mulţi elevi din mediul rural, ducând astfel la scăderea abandonului şcolar. Dragi colegi, Vă cer să susţinem prin modificări legislative, ancorate în realitatea curentă, seriozitatea, munca cinstită, asumarea timpurie a responsabilităţii şi integrarea în societate a fiecărui tânăr, a copiilor noştri. Haideţi să ne propunem să legăm şcoala mai mult de piaţa muncii, astfel încât fiecare să-şi găsească locul care i se potriveşte cel mai bine şi în care-şi pune în valoare potenţialul propriu! Vă mulţumesc. Florica Cherecheş, deputat PNL de Bihor.
				Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu: Mulţumesc şi eu, doamnă deputat.
				Invit la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al UNPR, pe doamna deputat Camelia Bogdănici. Vă rog, doamnă deputat.
				Doamna Camelia-Margareta Bogdănici: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Bună dimineaţa, dragi colegi! Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Ziua Mondială a Vederii în România". Ziua Mondială a Vederii în România a fost legiferată în martie a.c., prin Legea nr. 48/2016. Această lege este urmarea unei iniţiative legislative depuse de mine anul trecut la cerinţa comună a Societăţii Europene de Oftalmologie şi a Societăţii Române de Oftalmologie, deoarece România era una dintre ţările care nu marca Ziua Mondială a Vederii la nivel naţional. Potrivit iniţiativei mele legislative, Ziua Mondială a Vederii în România poate fi marcată, în cea de-a a doua zi de joi a lunii octombrie, de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, organizaţiile neguvernamentale din domeniul medical, reprezentante ale României în străinătate, entităţi medicale publice şi private, prin organizarea de evenimente dedicate prevenirii afecţiunilor oculare şi orbirii. Conform cererii Societăţii Europene de Oftalmologie, această Zi Mondială a Vederii se sărbătoreşte anul acesta, joi, 13 octombrie. Responsabil de coordonarea activităţilor dedicate Zilei Mondiale a Vederii este Ministerul Sănătăţii. Afecţiunile oculare au cunoscut o creştere semnificativă în ultimii ani. La nivel global, cauzele orbirii sunt următoarele: cataracta, bolile copilăriei, viciile de refracţie, opacitatea corneei, degenerescenta maculară legată de vârstă şi glaucomul. Important este să prevenim şi să diagnosticăm cât mai precoce aceste afecţiuni, micşorând astfel numărul cazurilor care au o vedere scăzută sau care duc la orbire. Motto-ul sub care se sărbătoreşte anul acesta această zi mondială a vederii este "Împreună suntem puternici - Stronger together", pentru a reaminti că numai împreună, medici, asistenţi medicali, alături de întreaga populaţie, putem preveni şi vindeca pierderea vederii. Săptămâna trecută, Societatea Română de Oftalmologie a marcat acest eveniment, în avans cu o săptămână, în cadrul Congresului Naţional de Oftalmologie, desfăşurat la Sinaia, iar în această săptămână medicii oftalmologi vor sensibiliza populaţia privind importanţa consultului oftalmologic. Doresc să urez atât colegilor mei medici, dar şi parlamentari, cât şi întregii populaţii sănătate şi o vedere bună! Deputat de Iaşi, conf. dr. Camelia Bogdănici. Mulţumesc.
				Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu: Mulţumesc mult, doamnă deputat.
				Din partea Grupului parlamentar al PSD, invit la cuvânt pe domnul deputat Sorin-Avram Iacoban. Se pregăteşte, din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul Virgil Guran.
				Domnul Sorin-Avram Iacoban: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Dragi colegi, Astăzi, declaraţia politică "Guvernul interimar tehnocrat ne pregăteşte ceva «strategic»?" De abia am lansat în aceste zile viitorul Program de guvernare al Partidului Social Democrat, că imediat tonomatele de serviciu au început să îşi justifice din nou, cu patos, existenţa. Domeniul analizat acum este privatizarea. Din păcate, privatizarea, în varianta românească, diferă foarte mult de conceptul de privatizare care se predă studenţilor la cursurile de specialitate. Dacă specialiştii în domeniu ne asigură că prin "privatizare" se înţelege transmiterea activelor statului sau a societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat către investitorii privaţi, în scopul rentabilizării sau creşterii rentabilităţii economico-sociale, românii, în general, au avut de-a face nu cu acest gen de privatizare, ci cu un concept regional cunoscut sub numele de "privatizare strategică". Dacă facem un rezumat al reuşitelor şi nereuşitelor privatizărilor româneşti, ajungem la concluzia că tabloul sumbru al "privatizărilor strategice" poate fi definit ca un proces în care statul român pierde în majoritatea cazurilor în detrimentul intereselor companiilor străine. Acest concept românesc de privatizare pare a fi acceptat şi de Guvernul tehnocrat interimar care, deşi nu are o legitimitate reală în ceea ce priveşte reprezentativitatea faţă de cetăţenii României, consideră că poate lua măsuri tocmai în contul acestor cetăţeni. Astfel, un proiect de lege depus de un coleg de-al nostru, Şerban Nicolae, senator, a ajuns ţinta ironiilor răutăcioase ale tonomatelor de serviciu care, probabil, au găsit un nou prilej de a mai face ceva "încasări". Nimeni însă nu aduce aminte de ingineriile financiare care au patronat de la cel mai înalt nivel acest domeniu, în fapt escrocherii care au vizat, cu exclusivitate şi dedicaţie, avutul public. Aşa cum bine este definită privatizarea în tratatele de specialitate, ea este făcută cu scopul rentabilizării sau creşterii rentabilităţii economico-sociale şi atunci ne întrebăm, de ce să fie "rentabilizate" companiile care înregistrează profit în domeniile strategice? Motivul adevărat al politicii tehnocrate să fie oare exportul de capacităţi financiare către alte "orizonturi"? Dragi colegi, România nu este o colonie occidentală. Suspendarea privatizării în domeniile considerate a fi strategice este o măsură foarte bună pentru ţară. Noi vorbim despre suspendarea privatizării din domeniile strategice, nu de naţionalizarea anumitor companii. Am făcut această distincţie importantă pentru a înţelege că democraţiile europene au mers mult mai departe, găsind ca măsură principală la criza economică naţionalizarea anumitor companii sau sectoare de producţie. Să considerăm că Marea Britanie a greşit atunci când a naţionalizat cinci bănci pentru salvarea ţării de la colaps? Ceea ce au înţeles ei, dar nu am înţeles noi, este că Uniunea Europeană este uniunea naţiunilor, în care fidelitatea faţă de ţară nu este un concept căzut în desuetudine. Întreb Guvernul interimar tehnocrat: Ce se întâmplă în cazul privatizărilor care au fost considerate definitiv şi irevocabil de instanţele naţionale ca fiind făcute fraudulos? Cine răspunde pentru aceste privatizări? De ce să nu privatizăm companii aflate în dificultate şi care, prin infuzie de capital străin, să fie rentabilizate? De ce pe toţi aşa-zişii mari investitori străini îi interesează doar companii profitabile, strategice şi care administrează resursele României? Cimentul românesc nu mai este românesc de mult. Sarea românească se vrea şi ea a fi înstrăinată. Şi, cu toate acestea, privatizarea nu este obligaţie faţă de Uniunea Europeană. Cum explică Guvernul aşa-zis tehnocrat procentul de absorbţie a fondurilor europene puse la dispoziţie de Uniunea Europeană, care este în dreptul cifrei 0, şi faptul că nicio companie românească nu a beneficiat de măsuri specifice domeniului ajutoarelor de stat, în timp ce şase companii străine au beneficiat de astfel de măsuri. Şi, în aceeaşi ordine de idei, ne întrebăm dacă nu cumva Guvernul tehnocrat se face partizanul doctrinei "întâi le omorâm şi apoi le rentabilizăm". Cui serveşte acest Guvern tehnocrat, dragi colegi? Aşteptăm cu interes răspunsul la această întrebare, ştiut fiind faptul că, după terminarea mandatului, miniştrii, cu siguranţă, se vor întoarce la cabinetele de traducere de la Bruxelles pentru continuarea muncii întrerupte de scurta vizită de la Palatul Victoria. Şi de aici este lesne de înţeles din ce cauză proiectul de lege depus de colegul nostru senator a trezit din amorţire miniştrii tehnocraţi, cu tot cu tonomatele lor de serviciu, deoarece atunci când slujeşti interesul străin nu poţi sluji şi ţara cu fidelitatea reclamată de Constituţie. Fapt pentru care, în concluzie, doar patru cuvinte: "Demisia de ruşine, domnilor!" Că onoarea nu a mai rămas deloc. Vă mulţumesc. Deputat de Iaşi, Sorin-Avram Iacoban.
				Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu: Mulţumesc, domnule deputat.
				Din partea Grupului parlamentar al PNL invit la cuvânt pe domnul deputat Virgil Guran.
				Domnul Virgil Guran: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Zilele trecute, am participat la o şedinţă la Comisia pentru administraţie, susţinând un proiect pe care l-am depus de vreun an şi jumătate. Este vorba de transparenţa în administraţie. De fapt, ce presupune acest proiect? Toţi cei care organizează activitatea în primării, în consilii judeţene, activitatea curentă, deci prin licitaţii, prin cumpărare de bunuri ş.a.m.d., aveau obligaţia să treacă pe site-ul primăriei, al consiliului judeţean, toate cheltuielile respective. Am avut, din păcate, o reacţie din partea colegilor de la PSD şi UDMR care m-a pus pe gânduri, într-un fel. Până la urmă, ce doream să se întâmple: ca un primar, un preşedinte de consiliu judeţean - bine, aparatul respectiv, nu el - să prezinte cetăţenilor ce se întâmplă cu banii. Tot vorbim despre banii publici. Tot vorbim despre faptul că nu se cheltuieşte eficient. Tot vorbim şi dăm exemple de la diverse partide de-a lungul timpului, că s-au făcut terenuri în pantă, că s-au făcut săli de sport unde nu sunt copii, că - ştiu eu - s-au pus bănci în parc cu preţuri aproape cât o maşină la mâna a doua, dar, când vrem să prezentăm lucrurile real, nu dorim. Eu cred că ajutam în felul acesta primarii şi nu s-ar fi supărat pe noi. S-ar fi supărat doar cei care nu judecă. Pentru că observăm: în momentul în care se face o achiziţie şi nu este normală, legală, peste un an, doi, trei oamenii răspund. Nu se mai poate să se uite lucrurile acestea, să treacă o zi, două, un an, cinci şi să nu se întâmple nimic. Şi atunci, un om care vrea să fie corect, poate să demonstreze că este corect şi nu mai este acuzat, cum se întâmplă la noi, în România, în politică, inclusiv noi, parlamentarii - îţi faci treaba, nu-şi faci treaba, eşti băgat la grămadă, este politician, nu eşti serios, furi ş.a.m.d. În felul acesta, primarii care-şi vedeau de treabă şi preşedinţii de consiliu judeţean erau, în momentul respectiv, erau catalogaţi ca atare, şi cetăţenii vedeau că sunt serioşi. Iar cei care aveau anumite tendinţe, începeau să se teamă să mai facă, pentru că se observa imediat - un scaun care-i 100 de lei nu poţi să-l cumperi cu 5000 de lei. Şi mai stopam din acest sistem. În acelaşi timp, cred că, în felul acesta, se şi evita o anumită greşeală, pentru că, până la urmă, lucrurile în România se descoperă. Cred că am început să intrăm pe o cale normală şi aici şi încet, încet, se face ordine. Dar prea încet, este adevărat. Îmi pare rău că nu a trecut acest proiect. Cred că era necesar pentru administraţia noastră. Vă mulţumesc. Deputat PNL de Prahova, Guran Virgil.
				Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu: Mulţumesc şi eu, domnule deputat.
				Urmează, din partea Grupului parlamentar al UNPR, doamna deputat Marioara Nistor. Se pregăteşte, din partea Grupul parlamentar al PSD, domnul deputat Ioan Vulpescu, şi din partea Grupului parlamentar al PNL, după domnul deputat Vulpescu, doamna deputat Andreea Paul. Mulţumesc.
				Doamna Marioara Nistor: Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă. Bună dimineaţa, dragi colegi! Declaraţia mea de astăzi se intitulează "Minciuna, noua politică guvernamentală?". În declaraţia de astăzi voi aborda un subiect care pe mine m-a îngrijorat, şi anume afirmaţiile făcute cu nonşalanţă de doamna ministru al justiţiei, Raluca Prună, cu privire la faptul că a minţit, în numele statului român, la CEDO. Această mărturisire a ministrului de justiţie reprezintă o acţiune de o gravitate de nedescris, în condiţiile în care dumneaei nu vorbeşte ca persoană fizică, ci ca reprezentant al statului român. Este inadmisibil ca un membru al Guvernului României să se prezinte în faţa CEDO şi să mintă cu privire la proiectele guvernamentale. Nu cred că ministrul Prună s-a gândit, în momentul în care a făcut aceste destăinuiri în plenul CSM, la consecinţele pe care acţiunile sale le pot avea asupra ţării noastre. Împărtăşesc şi apreciez, în acelaşi timp, poziţia pe care preşedintele Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România a avut-o în această speţă, conform căreia problema trebuie clarificată şi nu trebuie să rămână la nivelul unui titlu senzaţional şi trecător de presă, pentru că prezintă importanţă din mai multe perspective. Prin gestul său, ministrul Prună a "bombardat", aş putea spune, credibilitatea întregului Guvern şi chiar a pus în primejdie credibilitatea ţării noastre în faţa partenerilor internaţionali. Ne mai întrebăm de ce noi, românii, nu suntem respectaţi în străinătate? Astfel de acţiuni fără niciun fel de raţionament stau drept argument principal. Nu ştiu dacă doamna Prună înţelege gravitatea faptelor sale şi că România riscă şi un mare scandal internaţional. Această situaţie mă face să mă întreb dacă România are la Ministerul de Justiţie un profesionist, un specialist în acest domeniu sau un şef de CAP. Premierul Cioloş nu poate rămâne indiferent la acest autodenunţ al ministrului Prună, aşa cum, din păcate, a făcut-o în repetate rânduri. Dacian Cioloş trebuie să ia atitudine şi să îi ceară demisia Ralucăi Prună. Mandatul doamnei Prună la justiţie este unul al eşecului şi al crizelor şi al protestelor. Un asemenea val de nemulţumiri în justiţie nu s-a mai petrecut vreodată în istoria postdecembristă a României. Raluca Prună a reuşit ca, într-un an de zile, să determine nemulţumiri în întreg sistemul de justiţie. Acest ministru trebuia să plece din fruntea ministerului, dacă avea un minim bun-simţ şi respect faţă de funcţia pe care o ocupă, încă din momentul în care a spus că drepturile omului sunt un lux. Din nefericire, aceasta a fost ţinută în funcţie şi chiar lăudată de premierul Cioloş. Aş vrea, pe această cale, să îi adresez doamnei ministru, în mod public de la tribuna Parlamentului, o întrebare la care aş vrea să răspundă cu maximă sinceritate: În ce alte ocazii aţi mai minţit, doamna ministru, în numele statului român? Din păcate, acest guvern pare a fi unul caracterizat de minciună. Cazul doamnei Prună nu este singular. Doamna Prună a minţit la CEDO, în vreme ce colegul Domniei Sale, Victor Grigorescu, ministru energiei, a minţit în declaraţia de avere. Vedem că există o nouă modă a guvernării Cioloş, în care minciuna devină o politică guvernamentală. Mă aştept ca premierul să ia măsurile care se cuvin, deoarece nu vorbim doar de imaginea Guvernului în acest caz, ci discutăm despre imaginea României. Vă mulţumesc. Deputat de Brăila, Marioara Nistor.
				Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu: Mulţumesc mult, doamna deputat.
				Vă rog, domnule deputat Vulpescu.
				Domnul Ioan Vulpescu: Mulţumesc, doamna preşedinte. Distinşi colegi, Vă reţin atenţia cu o problemă care, chiar dacă a făcut deja obiectul unor declaraţii politice în plenul Camerei Deputaţilor, este departe de a fi ajuns la o soluţie. "Îţi dau eu azi şi-mi dai tu când ai" este expresia pe care, când o rosteşti, deja ştii că ai făcut o afacere proastă şi care descrie perfect ceea ce Guvernul tehnocrat doreşte să facă în cazul "Cuminţeniei Pământului". Decizia Guvernului va genera noi probleme, şi asta dintr-un motiv simplu: este greu de susţinut din punct de vedere legal. Aşteptăm încă răspunsuri în legătură cu felul în care s-a ajuns la preţul de achiziţie şi la componenţa comisiei de negocieri. S-a apelat la o subscripţie publică nu pentru că nu ar fi existat cele 11 milioane de euro în bugetul statului, ci pentru că Guvernul nu are o bază legală pentru a plăti această sumă, sculptura fiind evaluată la 5 milioane de euro, adică exact suma pe care Executivul s-a angajat să o plătească din bani publici, sperând că restul de 6 milioane vor fi strânse de la populaţie. Cum s-au strâns din donaţii doar puţin peste 1 milion de euro, guvernanţii recurg la un artificiu. Plătesc în avans diferenţa de bani, practic un împrumut, urmând ca subscripţia să continue până la sfârşitul anului 2019, şi astfel să fie strânsă întreaga sumă de 6 milioane de euro. Doar că asta este interzis Guvernului să facă, fiind ilegal. Apoi, cine va mai dona pentru un bun care a fost deja cumpărat, din moment ce populaţia nu a donat înainte. Nu mi se pare o soluţie pasarea răspunderii către viitorul guvern şi nici folosirea acestei tranzacţii drept instrument de campanie electorală. Mai e de pus o întrebare. După campania de PR în legătură cu statuia, în mare parte ruptă de realitate: Care este relaţia noastră cu Brâncuşi şi cu opera lui? Am înţeles mai bine locul lui în dezvoltarea artei în secolul XX? Am înţeles importanţa operei care este obiectul subscripţiei? O receptăm mai bine? Facem mai mult pentru păstrarea moştenirii sale? Am făcut ceva şi pentru Muzeul Brâncuşi, înfiinţat prin lege? Ce facem pentru îndeplinirea condiţiilor necesare înscrierii ansamblului monumental de la Târgu Jiu în Patrimoniul UNESCO? Mă tem că nu avem răspunsuri. Iar în zgomotul acesta mediatic, chiar nu contează faptul că, practic, am pierdut opere de artă importante din colecţia Manu, clasate, multe dintre ele, în colecţia Tezaur, pentru care acelaşi stat, prin Ministerul Culturii, nu şi-a exercitat dreptul de preempţiune, deşi sumele necesare achiziţionării lor ar fi fost net mai mici? Comisia naţională a muzeelor şi colecţiilor, într-o luare de poziţie publică, a avertizat în legătură cu faptul că, din seara zilei de joi, 29 septembrie a.c., statutul unor lucrări de artă, ce au aparţinut Muzeului Naţional de Artă şi care au fost retrocedate, ca şi "Cuminţenia Pământului", se va schimba definitiv, pentru că statul, prin Ministerul Culturii, nu şi-a exercitat dreptul de preempţiune, deşi a fost notificat în acest sens. Acest lucru s-a şi întâmplat, 15 dintre cele 24 de lucrări de artă fiind acum în colecţii private. Acum, Ministerul Culturii are obligaţia să explice motivul pentru care nu şi-a exercitat dreptul de preempţiune în acest caz, care sunt criteriile după care evaluează importanţa unora sau altora dintre piesele de patrimoniu aflate în situaţii identice cu piesele din colecţia Manu şi ce alte opere de artă au fost retrocedate şi care este statutul lor actual. Această intervenţie nu este şi nu are de ce să fie interpretată drept un atac la adresa Ministerului Culturii. Nu despre aşa ceva este vorba. Ea este un îndemn la căutarea unor soluţii fezabile pentru astfel de situaţii. O soluţie ar fi ca niciun buget al Ministerului Culturii să nu mai fie aprobat dacă din el lipsesc bani pentru finanţarea unui fond naţional de patrimoniu destinat exercitării preempţiunii statului în cazul bunurilor mobile de patrimoniu cultural. Partidul Social Democrat şi-a inclus această prevedere în oferta sa electorală şi în programul de guvernare. Cred că putem face asta. Ar fi un bun început pentru îndeplinirea obiectivelor în materie de protejare a patrimoniului cultural naţional. România a trecut prin momente dificile, are nevoie de solidaritate şi de acţiune responsabilă pentru a-şi apăra şi pune în valoare patrimoniul cultural. Investim, astfel, în viitorul nostru. Pare că am intrat într-o fundătură, iar eşecul subscripţiei pentru achiziţionarea sculpturii "Cuminţenia Pământului" este cel mai îngrijorător semnal referitor la starea încrederii cetăţenilor în stat şi la tăria solidarităţii sociale. Chiar avem la ce ne gândi: tehnocraţi sau nu. Ioan Vulpescu, deputat Colegiul nr. 13, Bucureşti.
				Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu: Mulţumesc, domnule deputat.
				Invit la cuvânt pe doamna Andreea Paul, doamna deputat Paul, din partea Grupului parlamentar al PNL. V-aş ruga, stimaţi colegi, să vă rezumaţi declaraţia politică la trei minute.
				Doamna Maria-Andreea Paul: Am să încerc. Bună dimineaţa! Stimaţi colegi, O întrebare cheie a României anului 2016: Câţi bani a încasat statul român din privatizările pe care le-a făcut în ultimul sfert de veac? Vă puteţi imagina că astăzi statul român este incapabil să dea un răspuns clar şi coerent? Am privatizat mult, dar am încasat puţin. Însă ne este încă neclar cam cât de puţin. Am adresat o interpelare parlamentară pe această temă, către cinci instituţii cheie care au derulat procese de privatizare în România. Au răspuns toate cele cinci, iar Curtea de Conturi, pentru că nu are încredere în datele care se bat cap în cap de la celelalte instituţii, a şi demarat un audit cu privire la managementul activelor statului şi la sumele colectate la Trezoreria bugetului ţării din aceste privatizări. Daţi-mi voie, totuşi, să sintetizez trei dintre răspunsurile primite. Ministerul Finanţelor Publice ne spune că au fost virate 21,6 miliarde de lei în perioada 2000 - iulie 2016 în contul deschis la Trezoreria Statului pentru sumele rezultate din vânzarea pachetelor de acţiuni deţinute de stat. Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, succesoarea din anul 2012 a fostei AVAS, ne-a transmis că a încasat 14,4 miliarde de lei din contractele de privatizare pe care le-a derulat. A treia instituţie din interiorul Ministerului Economiei ne răspunde: Departamentul pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, instituţia succesoare din anul 2014 a Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, îmi spune în răspunsul său că statul român a încasat peste 4,7 miliarde de lei din privatizări din anul 2003 până în prezent, din contractele monitorizate de către acest departament. Dar, pentru că răspunsurile nu sunt complete, nu sunt coerente, vă spuneam că, în răspunsul Curţii de Conturi, se invocă un obiectiv, şi anume cel al clarificării acestei situaţii, şi că a demarat săptămâna trecută un audit cu privire la managementul activelor statului şi sumele încasate în urma privatizării lor. Vă mulţumesc.
				Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu: Mulţumesc, doamnă deputat.
				Din partea colegilor deputaţi neafiliaţi s-au înscris în ordine la cuvânt domnul deputat Ion Eparu şi domnul deputat Mihai Deaconu. Nefiind prezenţi... Îmi cer scuze, domnule deputat.
				Domnul Ion Eparu: Vă mulţumesc foarte mult, doamnă preşedinte de şedinţă. Pentru astăzi, declaraţia mea se va referi la un eveniment care este petrecut deja. A avut loc săptămâna trecută. Dar, cum eu cred că niciodată nu este prea târziu şi prea mult să vorbim despre educaţie, am să-mi permit, cu îngăduinţa dumneavoastră să reliefez câteva idei. Evenimentul a fost serbat pe 5 octombrie. Conştientizând rolul pe care anumite aspecte din viaţa noastră îl au, le dedicăm anual, la nivel mondial, o zi în care le aducem în prim planul activităţii noastre şi le evidenţiem însemnătatea, care, altfel, se poate risipi în iureşul cotidianului. Astăzi, de exemplu, pe 11 octombrie, sărbătorim încă din 2004 Ziua mondială de luptă împotriva durerii, dar şi, începând din 2012, Ziua mondială a tinerelor fete. Este evident că iniţiatorii au avut în vedere promovarea unei vieţi sănătoase, respectiv promovarea unei existenţe fără discriminare, inegalităţi de gen sau alte abuzuri. Viitoarele mame au dreptul la siguranţă, educaţie, sănătate, pentru că o astfel de investiţie promite un viitor mai bun pentru oricare dintre noi. În acest spirit al investiţiei în viitor a fost declarată şi Ziua mondială a educaţiei, sărbătorită în întreaga lume, începând cu anul 1994, pe data de 5 octombrie. Nu am vrut să trec peste această zi tocmai pentru că, aşa cum spun mereu, niciodată nu este prea mult şi prea târziu să vorbim despre educaţie şi să acţionăm pentru dezvoltarea ei. Ca parlamentar, după un mandat desfăşurat in Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Camera Deputaţilor, vă pot asigura că există foarte multe aspecte de perfecţionat în legislaţia actuală, în acest domeniu. De altfel, acest domeniu al educaţiei este, alături de Codul fiscal, în opinia mea, unul dintre cele mai vizate de solicitări, de modificări legislative. Tema de anul acesta a Zilei mondiale a educaţiei a fost, deloc întâmplător, să-i preţuim pe profesori, să le îmbunătăţim statutul. Dascălii sunt cei care fac mult mai mult decât a transmite cunoştinţe. Ei formează sau ar trebui să formeze caractere. Alături de familie, şcoala are rolul de a integra armonios copilul în societate şi de a-l pregăti pentru a dezvolta societatea în care trăieşte. Toate încep de la educaţie, ea fiind cea care dă startul către o viaţă mai bună atât profesional, cât şi social. Nu cred că este o utopie să vorbim despre Ziua mondială a educaţiei fără mişcări de protest şi fără ieşiri în stradă ale profesorilor. Trebuie doar să le creăm condiţii decente de muncă şi viaţă, asigurându-ne astfel un viitor de calitate nouă înşine. Ion Eparu, deputat Colegiul nr. 10, Prahova. Vă mulţumesc pentru atenţie.
				Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu: Mulţumesc mult, domnule deputat Eparu.
				Din partea Grupului parlamentar al PSD, urmează la cuvânt doamna deputat Simona Bucura-Oprescu.
				Doamna Simona Bucura-Oprescu: Onorată asistenţă, Stimaţi colegi, O să susţin astăzi o declaraţie politică cu privire la situaţia lucrărilor de reabilitare a Drumului Naţional 73 Piteşti - Câmpulung Muscel - Braşov. Drumul Naţional 73 Piteşti - Câmpulung Muscel - Braşov trebuie finalizat urgent. În data de 7 septembrie 2016, am depus în Parlament o interpelare în atenţia ministrului transporturilor, domnul Sorin Buşe, privind situaţia lucrărilor de reabilitare a DN 73 Piteşti - Câmpulung Muscel - Braşov. Până acum, nu am primit niciun răspuns. Termenul stabilit iniţial pentru finalizarea lucrărilor pentru finalizarea investiţiei, 16 septembrie 2016, a fost depăşit. S-a fixat un nou termen pentru data de 1 noiembrie 2016. Vă întreb, domnule ministru Sorin Buşe, de la microfonul Camerei Deputaţilor, vom putea circula pe DN 73 începând cu 1 noiembrie în condiţii de siguranţă? Vă întreb, domnule ministru, fiindcă statul român are obligaţii faţă de cetăţenii săi. Vă întreb, domnule ministru, fiindcă acest drum a avut perioadă de execuţie de doi ani, iar în anul în care Guvernul Cioloş şi-a exercitat mandatul ritmul de execuţia a lucrărilor a încetinit. Vă întreb fiindcă am aşteptări de la dumneavoastră. Cu o experienţă de peste 25 de ani în industria auto ştiţi bine că degeaba avem şi producem maşini, dacă nu avem drumuri. Domnule ministru, importanţa finalizării reabilitării acestui drum este crucială. Infrastructura rutieră trebuie să fie într-o stare bună pentru a asigura fluxul de transport. Nu trebuie uitat că pe Drumul Naţional 73 sunt transportate şi maşinile produse la Uzina Dacia-Renault de la Mioveni, companie care produce peste 20% din exporturile României şi aproape 4% din PIB şi care solicită de ani buni infrastructură rutieră la standarde europene şi construcţia autostrăzii Piteşti - Sibiu. Domnule ministru, iarna nu-i ca vara. În curând va ninge, iar precipitaţiile şi temperaturile scăzute vor face dificilă continuarea lucrărilor. În tot acest timp, şoferii şi economia au de suferit. Sunt nu mai puţin de şapte semafoare la care conducătorii auto trebuie să stea în trafic pentru că în zonele respective sunt începute lucrări la poduri ori de altă natură. Duminică, 2 octombrie 2016, la podul semaforizat de la Stâlpeni, a avut loc un accident în care au fost implicaţi mai mulţi motociclişti. Traficul pe unul dintre cele mai circulate drumuri din Argeş a fost astfel blocat aproape o oră. Domnule ministru, iarna nu-i ca vara. Vieţile oamenilor sunt puse în pericol pe Drumul Naţional 73, iar şantierul este blocat. Aşa cum spuneam şi în interpelare, argeşenii - şi nu numai - au aşteptat ani la rând ca Drumul Naţional 73 Piteşti - Câmpulung Muscel - Braşov să fie reabilitat. S-au bucurat foarte mult când Parlamentul a bugetat şi Guvernul Ponta, prin CNADNR, a început execuţia lucrării. În ultimele luni, lucrările au stagnat, iar de suferit suferă conducătorii auto care sunt nevoiţi să circule pe acest drum naţional. Ştim că s-au făcut expertize care au arătat că unele lucrări necesită fonduri mai mari decât cele alocate. Ştim că sunt suprafeţe suplimentare de expropriat, că e nevoie de un nou aviz de mediu, că sunt probleme legate de preţurile materialelor. Dar ştim că trebuie făcute eforturi pentru ca aceste probleme să fie rezolvate cât mai curând posibil. De ce nu s-a făcut nimic să nu se ajungă în iarnă? De ce aceste probleme nu au fost rezolvate din timp? Cine va răspunde pentru traficul de coşmar de pe DN 73 în perioada de iarnă şi, Doamne fereşte, de eventualele accidente care se vor produce pe acesta? Cine răspunde pentru întârzieri şi cum? Oare chiar nu se poate duce la bun sfârşit o investiţie începută cu multe eforturi? Sau nu se vrea. Domnule ministru Sorin Buşe, vă invit cât mai urgent în Argeş. Vă rog să veniţi să vedeţi realitatea de pe Drumul Naţional 73. Aş fi onorată să renunţaţi la şofer şi să conduceţi un Duster de la Piteşti la Câmpulung Muscel, să testaţi dumneavoastră înşivă condiţiile şi durata. Şi, ca un om care lucraţi de peste 25 de ani în industria auto, să ne concentrăm urgent pe soluţie.
				Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu: Mulţumesc, doamnă deputat.
				Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Andrei Daniel Gheorghe.
				Domnul Andrei Daniel Gheorghe: Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă. Ne aflăm acum la 80 de zile de la pronunţarea Curţii Constituţionale în vederea validării referendumului pentru familie, privind modificarea art.48 din Constituţie. Ceea ce mă surprinde este faptul că, deşi termenul legal presupune 30 de zile, nici astăzi nu a fost redactată şi publicată această hotărâre luată de către Curtea Constituţională în unanimitate, în Monitorul Oficial, pentru ca să meargă mai departe la nivelul Parlamentului, mai precis la Senat, spre a parcurge toată procedura legislativ-juridică premergătoare convocării referendumului de modificare a Constituţiei pe acest articol. Mi se pare cel puţin suspect acest lucru şi nu înţeleg de ce atunci când se fac presiuni din partea unor grupuri de lobby din afara ţării, toate instituţiile democratice din România trebuie să stea drepţi şi să tremure. Mi se pare o absurditate să nu ţii cont de semnăturile exprimate legal şi democratic de trei milioane de români doar pentru că două-trei persoane din două-trei ONG-uri vin şi aruncă cu mizerii la adresa acestei campanii legitime a cetăţenilor români. În fapt, acest lucru nu duce decât la nişte repercusiuni care vin să ducă în derizoriu demersul cu privire la apărarea familiei prin Constituţia României. Şi ce se întâmplă? Odată cu întârzierea acestui proces nu vedem decât cum această temă poate cădea în derizoriu fiind preluată în agenda partidelor populiste, oportuniste sau cu caracter extremist, care încearcă să inflameze o serie de teme sensibile spre a câştiga capital electoral. De asemenea, această temă poate deveni prada canalelor de propagandă rusească, canale care sunt active de câţiva ani în România şi care încearcă să speculeze fiecare temă controversată din mediul public românesc spre a crea divizare socială şi instabilitate. Mi se pare un element care pe undeva afectează chiar siguranţa naţională a României, faptul că o instituţie fundamentală a democraţiei care a luat o decizie absolut corectă şi legitimă se teme să o transmită spre Parlament spre a-i da parcursul legal normal aşa cum este. Stăm şi ne gândim: oare democraţia în România a ajuns să devină tirania unei minorităţi? Oare dictatul unei minorităţi, unei ultra-minorităţi la nivelul societăţii româneşti, şi nu mă refer la o minoritate, Doamne fereşte, etnică sau religioasă, ci mă refer la o ultra-minoritate ideologică, acea ultra-minoritate a corectitudinii politice şi a revoluţiei culturale, că de ea este vorba, să devină, practic, acel segment care impune calea acestei societăţi şi impune politica publică în România? Este o întrebare pe care o pun şi de care Curtea Constituţională a României ar trebui să ţină cont. Pentru că românii s-au pronunţat. Singura formă de familie este cea reprezentată de uniunea liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie ori dintre o femeie şi un bărbat. Orice altă formă de aşa-zisă pseudofamilie este o absurditate care încalcă în fond un principiu de bun-simţ. Familia este o instituţie de natură socială, culturală, morală, dar şi biologică, care are rolul de a perpetua umanitatea şi de a perpetua un model socio-cultural de dezvoltare a lumii şi de a păstra un echilibru la nivelul societăţii. Aşadar, nu înţeleg de ce ne temem. Trăim oare cumva într-o ţară în care normalul a devenit anormal, iar anormalul a devenit normal şi noi avem obligaţia de a transpune în lege acest anormal doar pentru că cineva, undeva face presiune sau doreşte acest lucru? Bănuiesc, sper că nu. De aceea, cer Curţii Constituţionale, pe această cale, să redacteze de urgenţă motivarea deciziei prin care este avizată legal procedura constituţională cu privire la modificarea art.48 din Constituţia României şi să fie publicată această decizie în Monitorul Oficial spre a ajunge pe masa Senatului. Pentru că românii vor să apere familia, aşa cum au moştenit-o din moşi strămoşi şi nu aşa cum urmaşii marxist-leninismului vor să ne-o impună în baza unor precepte false ale relativismului moral. Vă mulţumesc.
				Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu: Mulţumesc şi eu, domnule deputat.
				Din partea colegilor deputaţi neafiliaţi, invit la cuvânt pe domnul deputat Mihai Deaconu. Se pregăteşte, din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna deputat Natalia-Elena Intotero.
				Domnul Mihai Deaconu: Vă mulţumesc, doamnă preşedinte. Dragi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Legea dării în plată, la patru luni după aplicare". Legea dării în plată cred că poate fi considerată legea cea mai controversată a acestui an şi care a ajuns să fie promulgată de Preşedintele României, după ce în Parlament a fost intens dezbătută şi a stârnit şi interesul societăţii civile şi al reprezentanţilor băncilor. Afirm acest lucru în cunoştinţă de cauză, după sutele de mesaje pe care le-am primit pe adresa de e-mail de la cetăţenii interesaţi care îmi cereau insistent să votez această propunere legislativă. Aparent, legea ar trebui să fie simplă şi să vină în sprijinul unor consumatori de credite ipotecare imobiliare care nu îşi mai pot achita ratele, dar care trebuie să îndeplinească nişte condiţii. Numai că, încă de dinaintea adoptării ei, mai multe rapoarte privind impactul acesteia au apărut şi au atras atenţia asupra unui fenomen menit să servească intereselor unei categorii restrânse, care, de fapt, prin darea în plată, îşi poate salva pielea în urma unei afaceri imobiliare care acum nu mai este profitabilă. Mulţumită studiilor făcute de Institutul de Politici Publice, înţelegem că notificările de dare în plată a imobilelor, deşi într-un număr foarte mic, circa 4.000 faţă de preconizarea iniţiatorilor legii, au generat o serie de contestaţii în instanţă şi sesizări de neconstituţionalitate din partea instituţiilor bancare, care nu văd cu ochi buni această măsură legislativă, fără să se remarce un impact pozitiv asupra politicilor de fond locativ, ţara noastră fiind unul dintre puţinele state membre ale Uniunii Europene care nu au o politică locativă coerentă. Institutul de Politici Publice, şi citez, "..conchide că Legea dării în plată nu este o soluţie pentru românii care nu îşi mai pot plăti ratele, deoarece presupune costuri suplimentare, iar debitorii rămân fără locuinţă". De altfel, potrivit unui sondaj IRSOP, citat în acest raport, 96% dintre români spun că, dacă ar avea probleme financiare, ar prefera o lege care să oblige banca să negocieze cu debitorii o soluţie convenabilă, astfel încât aceştia să-şi poată păstra locuinţa. Personal consider că nu aceasta este soluţia pentru a rezolva problema spaţiului locativ, în special pentru categoriile care nu îşi pot achiziţiona o locuinţă cu bani cash, deoarece cei care au apelat la un credit imobiliar în trecut, când piaţa imobiliară era mult mai scumpă, oricum nu vor renunţa la locuinţa cumpărată şi pentru care au plătit până acum sume importante de bani, neavând o altă soluţie de locuinţă, iar pentru tineri a provocat o creştere a avansului pe care trebuie să îl achite pentru achiziţionarea unei locuinţe prin Programul "Prima Casă", care este, de asemenea, unul nerentabil datorită creşterii artificiale a preţului locuinţelor, conform plafonului stabilit de bănci şi care ar putea deveni la fel de periculos ca şi creditele în franci elveţieni. Este evident faptul că, în condiţiile creşterii numărului de notificări de dare în plată, băncile vor înăspri condiţiile de acordare a creditelor ipotecare, inclusiv prin creşterea comisioanelor de acordare şi a dobânzii, ducând astfel la îngreunarea obţinerii unor astfel de credite, în special de către familiile tinere şi cu venituri mici. Deci impactul social nu este nici pe departe cel aşteptat, procedura dării în plată generând costuri suplimentare, fiind în acelaşi timp destul de greoaie. De aceea, în opinia mea, este necesară o analiză foarte serioasă a repercusiunilor acestei legi asupra consumatorilor de credite, care se află în situaţia reală de a nu putea achita creditul acordat, făcută de către autorităţile implicate, analiză în urma căreia să se găsească soluţii simple şi avantajoase atât pentru consumatorii de credite, cât şi pentru instituţiile creditoare. Vă mulţumesc. Deputat Mihai Deaconu, Argeş.
				Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu: Mulţumesc, domnule deputat.
				Are cuvântul doamna deputat Natalia-Elena Intotero, din partea Grupului parlamentar al PSD. Se pregăteşte domnul deputat Radu Zlati, din partea Grupului parlamentar al PNL. Vă rog, doamnă deputat.
				Doamna Natalia-Elena Intotero: Vă mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă. Stimate colege, stimaţi colegi, Declaraţie politică: "Locul României în cadrul noii viziuni strategice a Uniunii Europene". Strategia globală a Uniunii Europene trebuie să servească fiecare cetăţean, acesta este mesajul transmis de Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate, doamna Federica Mogherini, cu ocazia vizitei efectuate în România, săptămâna trecută. Şi pentru ca strategia să nu rămână doar un simplu document pe hârtie este nevoie de dialog direct pe toate palierele instituţionale, cu toţi partenerii europeni pentru a armoniza obiectivele globale cu cele naţionale ale fiecărui stat. Noua strategie globală a Uniunii presupune conectarea politicilor interne cu politica externă. Implementarea acestei strategii a început deja. În acest moment, priorităţile politicii externe ale Uniunii Europene sunt: securitatea Uniunii atât la graniţele exterioare, cât şi în spaţiul interior; întărirea capacităţii statelor şi a societăţilor din sud-estul Europei de a se adapta situaţiei dificile legate de fenomenul migraţiei; o abordare integrată a conflictelor; stabilirea unor mecanisme regionale bazate pe cooperare; transformarea guvernanţei globale în acord cu secolul XXI. Pentru România, două probleme s-au evidenţiat a fi importante în mod deosebit, şi anume: securitatea în zona Mării Negre şi menţinerea angajamentului Uniunii Europene faţă de Republica Moldova. Ţara noastră a sprijinit permanent consolidarea în domeniul securităţii şi apărării la nivel european, atât pe palierul civil, cât şi pe cel militar, iar măsurile de implementare a strategiei sunt menite să conducă la creşterea coeziunii între statele membre ale Uniunii şi, de asemenea, să asigure complementaritatea cu NATO şi evitarea suprapunerilor. În acelaşi timp, securitatea în zona Marii Negre reprezintă o prioritate absolută pentru Uniunea Europeană, o prioritate asumată împreună cu România, şi care va deveni un obiectiv din ce în ce mai important în perioada următoare. România este deja implicată total în mecanismul de securitate european în această parte a lumii, participând direct la 14 din cele 17 misiuni desfăşurate de Uniunea Europeană în regiune. Ţara noastră asigură direct protecţia graniţelor europene şi a făcut-o mereu în ultimii ani, consecvent şi responsabil, un gest de solidaritate fără echivoc faţă de dificultăţile create de cea mai mare criză umanitară de la Al Doilea Război Mondial. În ceea ce priveşte Republica Moldova, am primit asigurări din partea Înaltului Reprezentant că suportul Uniunii Europene merge către aceleaşi politici interne care îmbunătăţesc în mod real viaţa cetăţenilor, care reduc corupţia şi susţin reformele economice. Angajamentul Uniunii Europene rămâne o constantă şi este permanent în atenţia Comisiei Europene. Lumea se schimbă în fiecare zi, e o evoluţie rapidă şi complexă la nivel regional, european şi global. Odată cu această schimbare, apar şi noi provocări. Fiecare nouă provocare pune la încercare capacităţile individuale, resursele naţionale şi colaborarea internaţională. Dialogul pe care doamna Federica Mogherini, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate, vicepreşedinte al Comisiei Europene, l-a purtat la Bucureşti, a marcat o nouă viziune politică a colaborării la nivel european. O viziune politică pragmatică şi lucidă care să poată oferi o direcţie clară de transformare a colaborării europene. În cadrul acestei noi strategii europene, România pare să îşi fi regăsit locul pe care îl merită: acela de pilon de stabilitate în Balcani şi în zona Mării Negre şi de actor important regional, având un rol în formularea şi implementarea politicilor europene în această parte a lumii. Vă mulţumesc. Natalia-Elena Intotero, deputat, judeţul Hunedoara.
				Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu: Mulţumesc, doamnă deputat.
				Domnul deputat Radu Zlati. Vă rog să vă limitaţi la cele trei minute prevăzute în regulament, toţi colegii, nu doar domnul deputat.
				Domnul Radu Zlati: Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă. Vroiam, înainte de a intra în această aulă, să vorbesc despre tragicomedia doctoratelor, despre cum senatorii au respins respingerea, aprobând astfel ca universităţile care mătrăşesc lucrări de doctorat plagiate să devină şi paznicul corectitudinii acestora. Dar, după ce câţiva colegi PNL au fost şi ei părtaşi în Senat la votul de ieri, îmi refuz acest subiect. În schimb, un coleg dinspre latura PSD-istă mi-a oferit un subiect foarte bun. Vă ofer prilejul de a face un exerciţiu de logică. Dacă un ministru din acest guvern tehnocrat a comis o eroare materială şi a pus o sumă în declaraţia sa de avere, dar n-a spus şi de unde provine suma, iar un coleg din latura PSD îl face mincinos pe acest ministru, haideţi să aplicăm acelaşi mecanism logic la declaraţia domnului Dragnea, şeful poporului PSD-ist, conform căreia el va tăia 102 taxe fiscale. Din aceste 102, vreo 40 sunt introduse chiar de către Guvernul în care domnul Dragnea a fost ministru, câteva nu mai există, pentru că, între timp, au fost, şi pe bună dreptate, radiate, precum taxa pentru cazierul fiscal. Iar pentru câteva dintre ele, PNL însuşi a oferit soluţii, de pildă, pentru timbrul verde există o propunere legislativă din 2015, prin care acesta să fie tăiat. Dar, ghici ce? Guvernul Ponta, guvern cu o majoritate PSD, a dat aviz negativ în momentul respectiv. Şi acum vă invit la exerciţiul de logică. Dacă pentru nişte greşeli materiale un ministru tehnocrat este declarat de către PSD mincinos, pentru aceleaşi greşeli, eu dau beneficiul bunei-credinţe, pentru aceleaşi greşeli făcute într-o declaraţie a domnului Dragnea, preşedintele PSD, merită ca pe domnul Dragnea, pe toţi colegii săi, senatori şi deputaţi, care au semnat propunerea legislativă şi întreg partidul, că doar peştele de la cap se-mpute, să-i declarăm ca fiind un partid de mincinoşi? Vă las dumneavoastră plăcerea exerciţiului logic. Radu Zlati, deputat PNL.
				Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu: Mulţumesc, domnule deputat. Din păcate pentru domnul ministru, nu este o declaraţie mincinoasă politică, este o infracţiune din câte ştiu eu, ca jurist.
				Invit la microfon pe doamna deputat Carmen Hărău, din partea Grupului parlamentar al PNL.
				Doamna Eleonora-Carmen Hărău: Mulţumesc frumos, doamnă preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, Lucrăm în săptămâna aceasta în Comisia de buget, finanţe, ieri şi astăzi în plen, legea care are în vedere conversia francilor elveţieni, creditelor în franci elveţieni la curs istoric. Vreau să aduc în faţa dumneavoastră următoarea problemă: grupurile de negociere PNL, PSD, ALDE, minorităţi şi celelalte grupuri parlamentare au convenit pe parcursul dezbaterilor că această lege este o măsură reparatorie pentru consumatori şi sancţionatoare pentru bănci, în condiţiile în care până şi Parlamentul European a afirmat cu subiect şi predicat că băncile au acordat produse înşelătoare consumatorilor. Totodată, s-a precizat categoria căreia i se adresează legea aceasta, respectiv, aceea a consumatorilor, excluzând dintre beneficiarii legii investitorii, respectiv, agenţi economici sau, mă rog, persoane fizice autorizate, care au făcut o afacere angajând credite în franci elveţieni. Ne-am trezit, spre surprinderea noastră, cu majoritatea parlamentară susţinută de PSD, ALDE, minorităţi, în şedinţa de la Comisia de buget, finanţe, cu amendamente care restricţionează în cadrul acestei categorii de beneficiari cu criterii de eligibilitate pe cei care beneficiază de această lege. Şi anume, s-a impus o limită de 50% grad de îndatorare, cel puţin 50% grad îndatorare, pentru cei care beneficiază de prevederile legii. S-a impus o limită de 250 de mii de franci credit la acordare, plafon de acordare pentru a beneficia de această lege. Şi atunci eu vin şi vă întreb, stimaţi colegi: dacă băncile au acordat produse înşelăt6oare unor clienţi, noi, parlamentarii, care avem în vedere legiferarea unei măsuri reparatorii pentru consumatori şi sancţionatoare pentru bănci, putem accepta ideea că o anumită categorie de clienţi poate fi înşelată, pot fi beneficiarii unor produse înşelătoare cu acordul nostru? Vă rog, aşadar, să depunem împreună diligenţă şi la discuţiile care vor avea astăzi loc în plen pe acest text de lege, să corectăm această eroare. Nimeni, niciun cetăţean abuzat prin înşelătorie în ţara asta nu trebuie să rămână în suferinţă prin promovarea şi cu acordul legilor propuse de parlamentari. Sunt Carmen Hărău, deputat liberal de Hunedoara. Vă mulţumesc.
				Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu: Mulţumesc, doamnă deputat.
				Dacă din partea Grupului parlamentar al UNPR este în sală domnul deputat Aurelian Mihai. Domnul deputat Valerian Vreme? Invit la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al PNL, pe domnul deputat Paul Dumbrăvanu.
				Domnul Paul Dumbrăvanu: Mulţumesc. Stimaţi colegi, Poluarea a atins cote alarmante în Ploieşti, fapt ce a determinat o reacţie fermă la nivel local. Peste 2000 de cetăţeni au semnat până acum o petiţie on-line cu tema "Stop poluării oraşului Ploieşti", iar primarul Adrian Dobre a iniţiat o serie de întâlniri cu instituţiile cu atribuţii pe linie de mediu, dar şi cu marii poluatori de pe raza municipiului. Ca deputat, reprezentant al comunităţii ploieştenilor în Parlamentul României, am considerat imperativă implicarea mea şi sunt nedrepte şi nepotrivite încercările de deturnare a sensului demersurilor făcute de mine spre o zonă electorală. Pentru a dovedi aceasta, fac un apel către colegii parlamentari de Prahova din toate partidele politice să acţionăm în comun în sensul rezolvării situaţiei grave în care se află municipiul Ploieşti. Susţin că rezolvarea se poate găsi numai la nivelul Parlamentului şi al Guvernului sau cel puţin de aici trebuie pornite lucrurile. Ca argument, îl constituie şi concluzia comunicată de Garda de Mediu Prahova, anume că emisiile rafinăriilor considerate cei mai mari poluatori industriali din zonă sunt în limite normale, fapt care intrigă pe ploieşteni, supuşi unui disconfort olfactiv accentuat provenit în primul rând de la rafinării, dar şi de la alţi agenţi economici. Oamenii ştiu prea bine ce mirosuri suportă zi de zi şi nu mai acceptă compromisuri. Din cercetările proprii, din studierea legislaţiei române, dar şi a altor state europene, din discuţiile pe care le-am iniţiat cu o serie de specialişti în domeniu, sunt în măsură să iniţiez un plan de măsuri şi de acţiuni pentru combaterea poluării şi crearea unui mediu respirabil, sănătos în Ploieşti şi în împrejurimile oraşului. Modelul german este unul de luat în seamă, mai ales că la momentul anului 2014 a existat un proiect referitor chiar la monitorizarea şi măsurarea mirosurilor, parteneri fiind Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi Agenţia de Mediu din Brandenburg, axat pe directiva germană de măsurare a mirosurilor, un model care funcţionează cu succes în cea mai industrializată ţară din Europa. Proiectul comun pare abandonat acum, dar poate fi reluat pentru a contribui la formarea şi în România a unui cadru legislativ modern, european. Cea mai mare problemă a noastră este aceea că legislaţia românească nu reglementează şi, implicit, nu sancţionează poluarea olfactivă, o componentă diferită de poluarea prin emisie. Nu avem în România o legislaţie pentru miros, pentru mirosurile urâte care afectează sănătatea oamenilor. Există şi în ţara noastră posibilitatea aplicării de metode moderne de măsurare a respectivei componente, dar şi entităţi specializate în această direcţie. Însă lucrurile se fac deocamdată cu titlu de studiu. ECOIND este o instituţie publică de interes naţional şi internaţional în domeniul cercetării şi serviciilor de mediu cu o experienţă de peste 30 de ani, institutul este dotat în acest moment prin fonduri europene şi există un autolaborator pentru măsurarea poluării olfactive. Având aceste constante pe care se poate sprijini procesul legislativ, voi propune constituirea imediată, în Parlament, a unui grup de lucru pentru a iniţia de urgenţă un proiect de lege. Acest proiect va conţine şi soluţii politice, dar mai ales soluţii tehnice, identificate de parlamentari, ţinând seama de sugestiile specialiştilor din domeniul protecţiei mediului şi al sănătăţii. În concluzie, propun acest plan de măsuri colegilor parlamentari din judeţ şi nu numai. În cazul în care nu voi avea un răspuns pozitiv, vom derula această iniţiativă prin Grupul Partidului Naţional Liberal din Camera Deputaţilor. Vă mulţumesc.
				Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu: Mulţumesc mult, domnule deputat.
				Din partea Grupului parlamentar al ALDE, o să susţin o declaraţie politică. (Coboară la tribună.) Declaraţia mea de astăzi este, în fapt, o scrisoare deschisă, adresată doamnei ministru Raluca Prună, o întrebare la care mi-ar plăcea ca doamna ministru să poată să răspundă, "Sunteţi un om liber, doamnă ministru Prună?" Doamnă ministru, Aţi declarat, acum aproape un an, la audierile pentru formarea Guvernului, din care, în mod inexplicabil, mai faceţi parte, că v-aţi luat concediu fără plată. Pentru că nici până la această dată nu aţi clarificat acea declaraţie, vă solicit să aduceţi la cunoştinţa opiniei publice care este statutul dumneavoastră: acela de funcţionar al Comisiei Europene sau acela de ministru al justiţiei din România? Este extrem de important acest lucru, pentru că dacă v-aţi fi asumat cu adevărat demnitatea de ministru al justiţiei, trebuia să fiţi, în primul rând, garantul respectării legii în Guvernul României, garantul respectării Constituţiei. Or, dumneavoastră, doamnă ministru, din momentul în care aţi preluat acest portofoliu, cu fiecare declaraţie, cu fiecare acţiune, aţi nesocotit în mod grav Legea fundamentală a statului român. Aţi afirmat că drepturile omului reprezintă un lux teoretic. Pentru români, evident. Dacă o astfel de declaraţie aţi fi făcut-o la Bruxelles, aţi fi zburat imediat din postul de traducător. În România, graţie susţinătorilor dumneavoastră, aţi rămas să ne daţi lecţii. Aşa ne trebuie! Mai departe aţi acţionat la fel cum aţi gândit. Dacă drepturile românilor sunt un lux, nu toţi românii trebuie să beneficieze de ele. V-aţi folosit propria ţară în mod cinic, ca material didactic, astfel încât în CV-ul dumneavoastră să apară calitatea de ministru, în speranţa unei viitoare avansări la Comisia Europeană. Din tot ceea ce aţi întreprins, aţi demonstrat că nu aveţi niciun fel de motivaţie profesională în concordanţă cu funcţia de ministru al justiţiei din România. (Rumoare.) Poate este interesat şi Grupul parlamentar al PNL de această declaraţie, stimaţi colegi! Ce motivaţie aţi putea, doamnă ministru, să aveţi, de a fi un bun şi responsabil ministru al justiţiei, când ştiţi că la sfârşitul anului vă întoarceţi la funcţia bine plătită de la Bruxelles?! Evident, niciuna. Şi nicio responsabilitate. Indiferent de ce veţi face şi veţi afirma, nu răspundeţi pentru nimic, în faţa nimănui, nici măcar în faţa propriei conştiinţe. La fel de grav este că prin conduita şi atitudinea dumneavoastră aţi compromis şi ideea de funcţionar european. În această dublă calitate, aţi fi avut obligaţia profesională de a respecta legislaţia şi drepturile prevăzute de tratatele Uniunii Europene. Conform acestora, Uniunea se bazează pe respectarea demnităţii umane, libertăţii, egalităţii, statului de drept, precum şi pe respectarea drepturilor omului. Poate aţi tradus şi aceste principii, dar probabil le-aţi uitat, preocupată fiind să deveniţi agent electoral al celor care vă susţin. Deşi v-aţi recomandat ca traducător al legislaţiei europene, din păcate, ceea ce aţi făcut până astăzi demonstrează că nu este de ajuns să citeşti şi să traduci legislaţia europeană pentru a înţelege principiile fundamentale ale sistemelor de drept ale naţiunilor civilizate. N-aţi înţeles, din păcate, pentru noi, românii, care este rolul şi misiunea demnităţii pe care o ocupaţi. Toate acţiunile pe care le-aţi întreprins în spaţiul public, de când ocupaţi această demnitate, ne arată că priviţi justiţia din România ca pe un câmp tactic de tip totalitar. Toată atitudinea dumneavoastră i-a revoltat până şi pe magistraţii din România, care vă solicită demisia, iar atunci când ei vă cer să plecaţi, cred că ar fi timpul s-o faceţi. Doamnă ministru, Aristotel spunea că "democraţia este o formă de guvernământ în care cei liberi sunt la putere". Eu vă întreb, sincer şi preocupată de soarta ţării mele, sunteţi un om liber, doamnă ministru? Mulţumesc. (Revine la prezidiu.) Stimaţi colegi ai Grupului parlamentar al PNL, Aţi susţinut declaraţii politice, astăzi, şi toţi colegii care au fost prezenţi au fost extrem de atenţi la declaraţiile dumneavoastră şi v-au permis să le susţineţi. Mi se pare inadmisibilă atitudinea dumneavoastră şi lipsită de respect faţă de colegii care au susţinut declaraţii politice. Declar închisă prima parte. Şedinţa va fi condusă, în continuare, de domnul preşedinte Florin Iordache.
				(În continuare, lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Florin Iordache, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Ion-Marcel Ciolacu şi Dragoş Gabriel Zisopol, secretari ai Camerei Deputaţilor.)
				Domnul Florin Iordache: Continuăm şedinţa noastră de plen. Ne-au mai rămas două proiecte pe ordinea de zi de aseară. Este vorba de Proiectul de Lege pentru completarea Ordonanţei... Din 354, şi-au înregistrat prezenţa un număr de 109. Înainte de a începe cu cele două proiecte restante, vă informez, din partea domnului deputat Laza-Matiuţa Liviu, din Circumscripţia electorală 5, Bihor, că dumnealui se afiliază Grupului parlamentar al PSD.
				Domnul deputat Nicolae Florian, Circumscripţia electorală nr. 19, Giurgiu, de asemenea, se afiliază Grupului parlamentar al PSD. Alte solicitări? Nu. Mergem mai departe. Domnul Stroe, ceva? Nu. Sunteţi în aşteptare? Bine. Stimaţi colegi... Domnule Pâslaru, vă rog să luaţi loc, să putem continua.
				15. Este vorba de Proiectul de Lege pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele pentru consumatori. Este vorba... Domnule Nicolăescu, mă urmăriţi...? Este vorba de PL-x 345/2014, Proiectul de Lege pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele pentru consumatori. Bun. Iniţiatorii? Nu. Comisia pentru buget, domnul preşedinte Viorel Ştefan, Comisia pentru buget şi Comisia juridică. Domnule Viorel Ştefan, să prezentaţi raportul.
				Domnul Viorel Ştefan: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor, În conformitate cu prevederile art. 95 din Regulamentul Camerei, republicat, Comisia pentru buget şi Comisia juridică au fost sesizate, spre dezbatere pe fond, în vederea întocmirii unui raport comun asupra Proiectului de Lege pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori. Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat propunerea legislativă. Conform art. 75 din Constituţie, art. 92 alin. (9) din Regulamentul Camerei, Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Proiectul de lege supus dezbaterii are ca obiect de reglementare completarea Capitolului IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 288/2010, cu modificările ulterioare, cu o nouă secţiune, Secţiunea a 2-a, în vederea protejării consumatorilor care au credite într-o monedă străină, de majorare a ratelor bancare, cauzată de fluctuaţiile cursului de schimb valutar, prin acordarea acestora, a posibilităţii de a opta pentru conversia creditelor din moneda străină în lei, fără comisioane, costuri adiţionale sau garanţii suplimentare. Proiectul a fost avizat favorabil, cu observaţii şi propuneri, de către Consiliul Legislativ. Guvernul, prin reprezentanţii săi, prezenţi la dezbatere, a susţinut proiectul, cu observaţiile şi propunerile formulate de Banca Naţională a României, Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare a avizat favorabil, cu amendamente admise, iar Comisia pentru industrii şi servicii a avizat favorabil. În conformitate cu prevederile art. 61 şi art. 63 din Regulamentul Camerei, republicat, Comisia pentru buget şi Comisia juridică au examinat proiectul, în şedinţa din 4 octombrie 2016 şi în şedinţa din 10 octombrie 2016. La lucrări au fost prezenţi membrii celor două comisii, conform listelor de prezenţă. Au participat, de asemenea, reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor Publice, Ministerului Justiţiei, Băncii Naţionale, Asociaţiei Naţionale a Băncilor şi Consiliului Patronatelor Bancare din România. În urma examinării proiectului de lege şi a opiniilor exprimate, deputaţii prezenţi la lucrări au hotărât, cu majoritate de voturi, să supună, spre dezbatere şi adoptare, plenului Camerei Deputaţilor Proiectul de Lege pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, cu amendamentele admise prezentate în Anexa nr.1. În cursul dezbaterii, cele două comisii au respins amendamentele care se regăsesc în Anexa nr.2 la prezentul raport. În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. Vă mulţumesc. Timp de dezbatere, 10 minute.
				Domnul Florin Iordache: Da. Nu este în procedură de urgenţă. Domnul vicepreşedinte Ciprian Nica are nişte erori materiale de tehnică legislativă. Vă rog să le prezentaţi, domnule vicepreşedinte.
				Domnul Nicolae-Ciprian Nica: Mulţumesc frumos, domnule preşedinte. Pe tehnică legislativă, vi le enumăr pe toate. 1. La art. 491 alin. (4), sintagma "alineatelor anterioare" se înlocuieşte cu alineatele de la 1 la 3. La poziţia 7 din centralizator. 2. De asemenea, la poziţia 9 din centralizator, la art. 492 alin. (2) se elimină sintagma "după intrarea în vigoare a prezentei legi". 3. Şi la poziţia 16 din centralizator, la art. II alin. (3) se completează cu "art. 492 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50", şi textul curge mai departe. Mulţumesc.
				Domnul Florin Iordache: Da. Vă mulţumesc. Intervenţii din partea Grupurilor parlamentare dacă sunt? Da, vă rog, Grupul UDMR, liderul grupului, domnul deputat Máté András-Levente. Vă rog, domnule deputat.
				Domnul Máté András-Levente: Mulţumesc. Colegii liberali spun să lupt. Da, într-adevăr, Grupul UDMR a luptat pentru această idee încă... cu un proiect de lege din anul 2013. Nu ne supărăm că aţi preluat ideea noastră, depusă în acea iniţiativă din 2013, când am spus că da, e nevoie de conversia acestei monede şi la cursul istoric, fapt pentru care susţinem această iniţiativă. Dar, pe lângă problemele enumerate de domnul deputat, vicepreşedintele Comisiei juridice, eu v-aş sugera să corectăm şi la punctul 7 din tabel, la amendamente admise, care se referă la alin. (4), şi să corectăm "instituţia financiară nonbancară", cu "instituţia financiară nebancară", că aşa este corect şi apare în legislaţie această denumire. Şi, cum spuneam, susţinem această iniţiativă, dar de acum spun că solicităm eliminarea de la criteriile de eligibilitate a acelui prag de 50% gradul de îndatorare. Eu cred că acest punct 2 de la art. III trebuie eliminat, pentru că poate da naştere la interpretări greşite. Nu se spune exact dacă se referă la consumatorul singur, consumatorul codebitor ş.a.m.d. Eu, atunci când trecem la vot pe articole şi pe puncte, domnule preşedinte, solicit eliminarea acestui punct 2. În rest, susţinem iniţiativa.
				Domnul Florin Iordache: Da. Mulţumesc. Vreţi să interveniţi? Dacă nu, nu. Nu, nu, nu, vreţi să susţineţi amendamentul? Când ajungem la amendamentul de la poziţia 17, este un amendament pe care îl puteţi susţine, şi atunci, prin vot, îl putem elimina. Este vorba de III, domnule Máté, da? Ok. Bun. Ok. Da, da, da, ştim despre ce e vorba, dar îl găsim la poziţia 17. Alte intervenţii? Nu mai sunt. Bun. Deci începem aşa: sunt 17 amendamente... 18, da? Ok. De la 1 la 10. Dacă... La titlul legii? Nu. De la 1 la 10? Nu. De la 11 la 17? Nu. La 17. Vă rog, domnule Nica. Aveţi şi un amendament respins.
				Domnul Nicolae-Ciprian Nica: Aşa este. În calitate de coiniţiator pe amendamente, dar coiniţiatori - Partidul Social Democrat şi Partidul Naţional Liberal - cerem adoptarea amendamentului respins la comisie, care se află în amendamente... Anexa... amendamente respinse...
				Domnul Florin Iordache: La poziţia 2, la amendamente...
				Domnul Nicolae-Ciprian Nica: ... respinse, de la pagina 10. Textul sună în felul următor: "Criterii de eligibilitate" - Art. III: "De prevederile prezentei legi beneficiază: Persoanele fizice care au calitatea de consumator, în înţelesul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori; Consumatorul ale cărui credite au o valoare cumulată de maximum 250.000 de franci elveţieni la momentul semnării contractului de credit". Prin urmare, amendamentul nostru, care a fost considerat respins, are numai două alineate. Cerem aprobarea lui şi înlocuirea amendamentului admis, care are trei alineate. Vă mulţumesc.
				Domnul Florin Iordache: Da. Alte intervenţii? Nu. Deci, vă propun, stimaţi colegi... supun votului dumneavoastră amendamentul respins de la poziţia 2 de la amendamente respinse, este vorba de III. Cine este pentru? Vă rog să votaţi. Eliminarea pragului. Mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Colegi care nu-şi exprimă votul? Unul. Mulţumesc. Deci, cu 56 de voturi pentru, a fost adoptat acest amendament, cel care vizează pragul de 250.000. Poziţia 18. Dacă sunt intervenţii? Nu. Mulţumesc. Rămâne la votul final. Are caracter ordinar. Următorul.
				13. Domnule Nica, avem o Reexaminare a Legii pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2006, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 582. Raport fără amendamente. Domnul vicepreşedinte Ciprian Nica.
				Domnul Nicolae-Ciprian Nica: Mulţumesc, domnule preşedinte. În şedinţa din data de... ieri, nu mai ştiu în câte am fost... nu... în data de 4 iulie 2016, Guvernul României a formulat o sesizare. Potrivit dispoziţiilor art. 134 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a dezbătut legea supusă reexaminării, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 582 din 2016, în şedinţele din 10 şi 11 octombrie. În urma dezbaterilor, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au hotărât, cu unanimitate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor admiterea cererii de reexaminare şi adoptarea Legii pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii notarilor publici şi activităţii notariale nr. 36/1995, în forma adoptată de Senat. Face parte din categoria legilor organice. Mulţumesc.
				Domnul Florin Iordache: Doamnă secretar de stat Scutea, punctul... Vă rog, doamnă secretar.
				Doamna Gabriela Scutea (secretar de stat, Ministerul Justiţiei): Bună ziua! Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Dezbaterile care au avut loc în urma admiterii obiecţiei de neconstituţionalitate în ceea ce priveşte modificările propuse pentru Ordonanţa nr. 119, cât şi pentru Legea nr. 36/1995 au evidenţiat că soluţia legislativă, determinată de eliminarea textelor vizate de această obiecţie, este una care răspunde scopului legiferării. În acest sens, faţă de forma adoptată de Senat, din partea Guvernului nu am formulat alte observaţii. Vă mulţumim.
				Domnul Florin Iordache: Şi eu vă mulţumesc. Dacă sunt intervenţii? Da. Grupul PNL. Vă rog, domnule deputat.
				Domnul Ioan Cupşa: Mulţumesc, domnule preşedinte. Partidul Naţional Liberal sprijină această iniţiativă legislativă. Ordinea constituţională internă a fost restabilită, ca urmare a modificărilor pe care le-am făcut. În egală măsură, am ţinut cont de prevalenţa normelor comunitare. Aşadar, textul care astăzi se propune, ca urmare a raportului suplimentar, este unul potrivit. Să sperăm că Legea notarilor publici a fost îmbunătăţită, ca urmare a acestor intervenţii. Vă mulţumesc.
				Domnul Florin Iordache: Da. Mulţumesc. Alte intervenţii? Nu mai sunt alte intervenţii. Neavând amendamente, rămâne la votul final. Şi ultimul.
				3. Proiectul de Hotărâre privind vacantarea unui loc de deputat, ca urmare a incompatibilităţii domnului deputat Victor Roman. Vă rog, domnule vicepreşedinte, vă rog, prezentaţi punctul de vedere al Comisiei juridice.
				Domnul Ioan Cupşa: Mulţumesc, domnule preşedinte. Cu adresa nr. 1034 din 2016, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor a transmis Comisiei juridice adresa Agenţiei Naţionale pentru Integritate referitoare la domnul deputat Victor Roman, adresă prin care ni se aducea la cunoştinţă rămânerea definitivă a raportului de evaluare, ca urmare a Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1785. Biroul permanent a transmis Comisiei această adresă, pentru a redacta proiectul de hotărâre şi prezentul raport. Am luat în dezbatere, în data de 3 octombrie, documentele referitoare la acest caz şi am întocmit un raport care însoţeşte proiectul de hotărâre solicitat. Precizăm că la data de 10 octombrie 2016, cu adresa nr. 1429, ne-a încunoştinţat Biroul Camerei că domnul deputat Victor Roman a solicitat modificarea ordinii de zi, pentru depunerea unui raport suplimentar. De asemenea, domnul Victor Roman ne-a încunoştinţat că a iniţiat o cale extraordinară de atac şi a solicitat Camerei Deputaţilor amânarea punerii în executare a deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Raportul nostru spune că încetarea de mandat, precum şi amânarea încetării mandatului sunt atribute exclusive ale preşedintelui Camerei Deputaţilor. Am redactat proiectul de hotărâre privitor la vacantare, am întocmit raportul suplimentar, cu unanimitate de voturi, pe care vi-l spunem atenţiei şi votului. Mulţumesc.
				Domnul Florin Iordache: Da. Şi eu vă mulţumesc. Dacă sunt... staţi... la acest subiect? Nu, nu, nu, staţi să terminăm, vă rog. Să terminăm şi apoi vă dau cuvântul. La acest subiect, dacă nu sunt intervenţii, vreau să vă citesc... Plenul ia act, şi în aceste condiţii vreau să citesc hotărârea de vacantare. Dacă la titlul hotărârii sunt observaţii? Nu. La articolul unic sunt observaţii? Nu. Mulţumesc. Rămâne la votul final. Cu acestea am încheiat, ne vedem la... dar nu înainte de a-i da cuvântul domnului Nicolăescu... ne vedem la ora 14,30, cu moţiunea simplă pe justiţie.
				Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Vreau să fac o informare a plenului, din partea Grupului parlamentar al PNL. După cum ştiţi, astăzi, după opinia noastră, prin abuzarea procedurilor parlamentare, a fost programată dezbaterea moţiunii simple pe justiţie. Grupul nostru parlamentar consideră că nu poate participa la o asemenea dezbatere strict electorală, la o asemenea dezbatere care nu are niciun fel de legătură cu justiţia. PSD-ALDE doreşte prin această dezbatere, de fapt, să aibă discursuri populiste de campanie. Doreşte să schimbe atenţia asupra modului în care liderii PSD şi ALDE, cu mari probleme de integritate, vor fi pe listele parlamentare şi, în consecinţă, luptă împotriva justiţiei. Nu putem fi de acord cu un asemenea demers demagogic populist. Nu putem fi de acord cu faptul că se încearcă o problemă a României să fie transferată în afara României, ceea ce cred că este un gest cu totul şi cu totul inacceptabil. Aş dori, de asemenea, să vă spun că nu este normal ceea ce într-adevăr a spus doamna ministru Prună, dar declaraţiile nefericite ale doamnei ministru nu înseamnă să facem rău României, nu înseamnă să anunţăm că luptăm pentru justiţie, când de fapt luptăm împotriva justiţiei. Acest lucru nu este acceptabil şi, în consecinţă, Grupul parlamentar al PNL nu va participa nici la dezbaterea moţiunii, nici la votul final de astăzi. Vă mulţumesc.
				Domnul Florin Iordache (de la tribună): Stimaţi colegi, Îmi pare foarte rău, acest demers al dumneavoastră... încă o dată demonstraţi că aţi început campania electorală, dar aţi început-o total greşit. Dacă citeaţi Regulamentul Camerei Deputaţilor, stimaţi colegi, la 182 spunea foarte clar că în momentul în care preşedintele Camerei primeşte o solicitare de moţiune simplă, în termen de 6 zile stabileşte data dezbaterii moţiunii simple. În consecinţă, ieri am primit solicitarea şi în termen de 24 de ore această moţiune, din punctul nostru de vedere, trebuia discutată. Că dumneavoastră demonstraţi încă o dată că nu vă interesează problemele reale, demonstraţi încă o dată că justiţia este un capitol care nu este o prioritate pentru partidul dumneavoastră, e problema dumneavoastră. Noi considerăm că, într-adevăr, problemele reale care au fost identificate în justiţie, în ultima perioadă, interesează românii. Vreţi să staţi acasă şi să plecaţi, în condiţiile în care, repet, astăzi era... şi... nu doreaţi să participaţi, aveam şedinţe de comisii, puteam lucra în plen, puteam lucra în felul... putem... da... Deci, îmi pare rău că dumneavoastră priviţi... şi cei care vor taxa modul în care dumneavoastră înţelegeţi că justiţia este un capitol interesant şi important pentru români, care trebuia discutat aici, în Parlament. În aceste condiţii, cu sau fără dumneavoastră, dezbaterea pe moţiunea simplă, când va fi invitată doamna ministru Raluca Prună, va avea loc începând cu ora 14,30. Mulţumesc. (Revine la prezidiu.) Domnul Máté, liderul Grupului UDMR. Vă rog.
				Domnul Máté András-Levente: Stimaţi colegi, Într-adevăr, domnul preşedinte al Camerei are dreptate. Atunci când primeşte o moţiune simplă, are obligaţia de a fixa, conform Regulamentului, termenul pentru dezbatere şi vot. Dar, stimaţi colegi, eu ţin minte că în luna martie am mai iniţiat, şi a fost şi UDMR-ul semnatarii unei moţiuni simple, când doamna ministru spunea că drepturile omului... "e doar o luptă sau discuţii teoretice şi nu trebuie luate în serios". Asta a declarat, în luna martie, doamna ministru. Văd că astăzi mai declară că a şi minţit undeva. Păi, rolul Parlamentului este tocmai de a dezbate o moţiune simplă. Şi se îndreaptă moţiunea simplă către un ministru, iar ministrul este în acel scaun datorită votului dat de către Parlament, adică cumva situate invers. Guvernul există tocmai pentru că un Parlament a votat încrederea. Iar, stimaţi colegi, eu vă rog respectuos, nu plecaţi astăzi din plen, votaţi Legea conversiei. Nu plecaţi, că daţi în oamenii care aşteaptă această lege.
				Domnul Florin Iordache: Da. Mulţumesc. Foarte bună intervenţia domnului Máté. Vă rog. Domnul Pâslaru.
				Domnul Florin-Costin Pâslaru: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Domnule ministru Nicolăescu, Noi - parlamentarii, noi - deputaţii venim la serviciu ca să facem legi, să votăm legi, să votăm moţiuni. În momentul în care Guvernul greşeşte, sigur, noi apelăm la acest instrument parlamentar şi amendăm Guvernul. Amendăm Guvernul, în totalitatea lui, printr-o moţiune de cenzură sau, printr-o moţiune simplă, un anumit ministru. Ceea ce a declarat doamna ministru Prună a pus undeva, dacă vreţi, a umplut cana, prin greşelile pe care le face şi prin faptul că pe noi, ca ţară, România, ne face de râs, atât în interiorul ţării, cât şi în exterior. Iar noi, prin acest instrument democratic, am făcut o moţiune, moţiune care astăzi, datorită prezenţei colegilor din partidul din care fac parte, colegilor din ALDE şi alţi mulţi parlamentari care vor fi prezenţi la moţiune, vom vota această moţiune. Dacă dumneavoastră nu vreţi să veniţi la vot, e treaba dumneavoastră, dar nu ştiu cum veţi răspunde colegilor din... sau, dacă vreţi, societăţii civile, spunând că nu vreţi să veniţi nici la votul final. Până acum, ţineaţi foarte mult să se voteze acea conversie, şi acum nu vreţi să veniţi la votul final. Să ştiţi că, dacă e nevoie, noi vă amintim de câte ori este nevoie de faptul că noi, parlamentarii, am fost trimişi în Parlament să reprezentăm românii şi să fim prezenţi la aceste lucrări. Colegii mei din Partidul Social Democrat vor fi prezenţi şi la votul final, pentru că românii au nevoie de acest vot final şi de voturile finale şi de legile pe care le facem în Parlament, şi vom vota şi moţiunea de cenzură. Vă mulţumesc.
				Domnul Florin Iordache: Drept la replică, domnule Pâslaru. Nu. Domnule Nicolăescu, v-a pronunţat numele, domnul Pâslaru, ce să-i fac...
				Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Discursuri la care mă aşteptam. Demagogice şi mincinoase. Pentru că numai asta ştiu să facă. În consecinţă, pentru public o spun de data aceasta, dacă astăzi nu se vor vota anumite legi, nu se votează pentru că PSD-ul ne obligă să avem o asemenea atitudine, în sensul în care să nu fim părtaşi la denigrarea României, în sensul în care să nu fim părtaşi la lupta împotriva justiţiei, pe care PSD şi ALDE au declanşat-o. Aceasta este realitatea şi asta o vom spune în permanenţă, până când PSD-ul va înţelege să-şi schimbe atitudinea. Vă mulţumesc.
				Domnul Florin Iordache: Da. Domnul Márton, vă rog.
				Domnul Márton Árpád-Francisc: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Să nu ne jucăm cu vorbele. La o sesiune de vot final se votează legi şi moţiuni. În mod evident, orice deputat dacă... sau un grup parlamentar... consideră că nu doreşte să participe la votul pe această moţiune, e decizia lui. Dar, dincolo de aceasta, poate să participe la votarea celorlalte legi, dacă doreşte să fie votate. Dacă nu participă la votarea acelor legi, înseamnă că nu doreşte să fie votate. Şi atunci se pune întrebarea justificată: de ce? Vă mulţumesc.
				Domnul Florin Iordache: Da. Mulţumesc. Declar şedinţa închisă. Ne vedem la ora 14,30... cei care vor să rămână la serviciu! Mulţumesc.
				După pauză
				(În continuare, conducerea şedinţei a fost preluată de domnul deputat Petru Gabriel Vlase, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.)
				Domnul Petru Gabriel Vlase: Rog liderii de grup să-şi invite colegii în sală. Doamnelor şi domnilor deputaţi, La punctul 2 al ordinii de zi avem înscrisă dezbaterea moţiunii simple iniţiate de 80 de deputaţi. În temeiul art. 190 din Regulament, întreb dacă vreunul dintre semnatari îşi retrage adeziunea la această moţiune? Nu. Mulţumesc. Pentru dezbaterea moţiunii, Biroul permanent şi Comitetul liderilor grupurilor parlamentare vă propun următoarele: moţiunea simplă va fi citită de unul dintre semnatari; Guvernului i se rezervă 50 de minute, pe care le utilizează la începutul şi la încheierea dezbaterilor, pentru dezbateri luându-se în calcul câte 10 secunde pentru fiecare deputat. Timpul maxim alocat grupurilor parlamentare, precum şi deputaţilor neafiliaţi se prezintă astfel: Grupul parlamentar al PSD - 21 de minute; Grupul parlamentar al PNL - 20 de minute; Grupul parlamentar al UNPR - 6 minute; Grupul parlamentar al ALDE - 4 minute; Grupul parlamentar al UDMR - 3 minute; Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale - 3 minute; deputaţii neafiliaţi - 3 minute. Obiecţii? Nu sunt. Supun votului aceste propuneri. Cine este pentru? Mulţumesc. Cine este împotrivă? Cine se abţine? Cu unanimitate de voturi, propunerea Biroului permanent a fost aprobată. Înainte de a trece la prezentarea moţiunii, îi rog pe liderii grupurilor parlamentare să depună la secretarii de şedinţă lista cu numele deputaţilor înscrişi la dezbateri. Vă rog. Dau cuvântul domnului deputat Munteanu Ioan pentru citirea textului moţiunii simple. Vă rog, domnule deputat.
				Domnul Ioan Munteanu: Domnule viceprim-ministru, Doamnelor şi domnilor miniştri, Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Titlul moţiunii este "Şi minciuna poate să ucidă". O persoană necunoscută ajunge într-un guvern de tehnocraţi să hotărască destinele unei activităţi, deosebit de importante într-un stat de drept, cea în care se decide asupra drepturilor fundamentale ale oamenilor. Încă de la instalare, după ce a afirmat că "A participat la încheierea Capitolului 24 - JAI", doamna Raluca Prună a demonstrat nu numai că nu cunoaşte principiile care guvernează în orice ţară democratică justiţia, dar aproape fiecare apariţie a sa adânceşte şi mai mult prăpastia dintre pretenţiile Guvernului tehnocrat şi realitatea de zi cu zi. La data de 22 ianuarie 2016, printr-o notă de informare a unor direcţii din Ministerul Justiţiei, se atrage atenţia asupra necesităţii prezentării la CEDO a unui document în care, pe de o parte, să se detalieze progresele înregistrate cu privire la condiţiile din penitenciare, precum şi angajamentul ferm al României de îmbunătăţire a condiţiilor de detenţie şi de dezvoltare a măsurilor alternative. În acest sens, Ministerul Justiţiei, Ministerul Administraţiei şi Internelor, cât şi Ministerul Finanţelor Publice, urmau să întocmească un calendar în care să se includă şi un plan bugetar, act normativ ce urma să fie adoptat de către Guvern şi prezentat CEDO. În acest context, la data de 14 iunie 2016, ministrul justiţiei, doamna Raluca Prună, se prezintă în faţa CEDO, unde susţine şi depune un act privind măsurile care au fost luate şi cele care urmau a fi luate în vederea îmbunătăţirii condiţiilor din penitenciare. Despre această prezentare, ministrul Justiţiei face afirmaţii în plenul CSM din data de 6 octombrie 2016, susţinând: "Eu m-am dus şi am minţit la CEDO, şi spun bine minţit la CEDO, că eu am crezut că, dacă mi se dă o hârtie sub semnătura cuiva din statul român... deci EU AM MINŢIT ACOLO spunând că noi am asigurat buget pentru şapte penitenciare a câte 150 de milioane pentru fiecare penitenciar, aproape un miliard de euro, dar astea erau nişte bune intenţii, pentru că, în realitate, în buget, noi nu avem aceşti bani". Am reprodus ad litteram citatul. Sigur, un comentariu scurt la citat, e vorba de un miliard de lei şi nu un miliard de euro, dar este alt subiect. Reproşurile asociaţiilor profesionale ale magistraţilor, cu referire la condiţiile concrete în care îşi desfăşoară aceştia activitatea, refuzul de a identifica magistraţii care au desfăşurat poliţie politică au culminat cu revolta privind declaraţia ministrului justiţiei. Declaraţia doamnei Prună este mincinoasă sub două aspecte: unul priveşte "minciuna cu hârtia sub semnătura cuiva din statul român"; cel de-al doilea, că un înalt demnitar al statului român a minţit în faţa unui organism internaţional. Cu privire la primul aspect, prin bugetul de stat aprobat de către Parlamentul României pentru anul 2016, pentru Administraţia Naţională a Penitenciarelor a fost alocată suma de 1.157,7 miliarde lei, iar suma de 71,9 miliarde lei reprezenta venituri proprii. De la aprobarea bugetului şi până în luna iunie 2016 nu au mai fost adoptate alte acte normative care să suplimenteze fondurile alocate prin buget. Dacă întreg bugetul era de 1. 269,6 miliarde lei, cum putea să susţină doamna Raluca Prună că a semnat fără să ştie, informarea, către CEDO, că pentru anul 2016 se vor aloca peste un miliard lei? Adică şapte penitenciare ori 150 de milioane, adică aproape tot bugetul pentru anul 2016 al ANP. Se pune logic întrebarea: atunci când a semnat nu avea obligaţia să verifice care era bugetul integral al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor? Cum puteau să se aloce într-un an peste un miliard lei pentru construcţia a şapte penitenciare, când nu existau nici studii de fezabilitate? Întrebăm: cine a autorizat-o pe doamna Raluca Prună să se prezinte la CEDO cu un act ce cuprindea informaţii false? Sau a fost doar decizia dumneaei? Ce măsuri a luat prim-ministrul României atunci când a luat la cunoştinţă de susţinerile false ale ministrului Justiţiei din 14 iunie 2016? Nu poate să pretindă că nu a ştiut, fiind vorba despre un act ce se înainta unui organism internaţional, într-o speţă care afecta România. Urmează o altă întrebare logică: a fost obligat ministrul justiţiei să revină la CEDO cu informaţiile corecte? Ce măsuri trebuia să luaţi, domnule prim-ministru, vineri, când toate publicaţiile mass-media au menţionat despre declaraţia dată de ministrul justiţiei în plenul CSM? Ce măsuri aţi luat, domnule premier, atunci când lucrătorii din penitenciare au înţeles să-şi exprime nemulţumirile faţă de condiţiile de muncă şi refuzul doamnei ministru al justiţiei de a-i primi şi a încerca să rezolve unele dintre problemele ridicate? Domnule premier, De ce nu aţi luat măsuri împotriva ministrului justiţiei atunci când a afirmat "Cu o urmărire penală şi o combatere a infracţionalităţii slabe, discuţia despre drepturi e un lux teoretic"? I-aţi solicitat, domnule prim-ministru, un punct de vedere ministrului justiţiei cu privire la inserările din Raportul Departamentului de Stat al SUA privind situaţia din penitenciarele din România? Prin neluarea vreunei măsuri împotriva ministrului justiţiei sunteţi parte, domnule prim-ministru, la afirmaţiile mincinoase care pun într-o situaţie gravă, greu de acceptat într-un stat de drept, faptul că instituţiile publice şi demnitarii pot, fără niciun fel de jenă, să mintă, să întocmească acte false, pe care apoi să le prezinte în faţa instituţiilor internaţionale? Credeţi că, în aceste condiţii, se poate vorbi, domnule prim- ministru, de dezinformări de natură a aduce atingere relaţiilor internaţionale ale României? Doamna ministru Prună ar trebui să aibă o singură soluţie în această situaţie. Nu e aici, i-aş fi spus în faţă, demisia! Noi, cei prezenţi astăzi în Camera Deputaţilor, vă cerem acest lucru. Sigur, aşteptăm din partea Guvernului, de fapt a doamnei ministru ne-am fi aşteptat, răspuns la întrebările pe care le-am spus prin moţiunea citită. Vă mulţumesc.
				Domnul Petru Gabriel Vlase: Mulţumesc. Dau cuvântul reprezentantului Guvernului, domnului viceprim-ministru Borc. Vă reamintesc că aveţi 50 de minute alocate şi la început, şi la sfârşitul dezbaterilor, deci vi le gestionaţi cum credeţi de cuviinţă.
				Domnul Costin Grigore Borc (viceprim-ministru): Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Din păcate, doamna ministru a justiţiei este în avion, avionul dumneaei a întârziat din cauza vremii, şi vă cerem permisiunea ca doamna ministru să răspundă săptămâna viitoare înaintea votului la moţiune. Vă mulţumesc.
				Domnul Petru Gabriel Vlase: Mulţumesc. Dau cuvântul reprezentantului Grupului parlamentar al ALDE, doamna deputat Cătăniciu. Aveţi patru minute, doamnă deputat.
				Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule viceprim-ministru, Stimaţi colegi, Vă spun sincer că nu mă aşteptam la atâta tupeu de tehnocrat! Chiar nu mă aşteptam ca doamna ministru Prună să lipsească la momentul dezbaterii moţiunii în ceea ce o priveşte. Domnule viceprim-ministru, În calitatea pe care doamna ministru Prună o avea în Guvernul României, aceea de ministru al justiţiei, vă anunţ că a depăşit orice performanţă. S-a confruntat într-un an de zile cu două moţiuni, e adevărat, simple, dar care ar trebui să-i dea de gândit atunci când îşi va face bilanţul acestui mandat, şi dânsei, şi în mod deosebit prim-ministrului Dacian Cioloş, care în mod inexplicabil o susţine în continuare. Prima dată s-a confruntat în Parlament cu moţiunea simplă, atunci când a declarat cu nonşalanţă că drepturile omului reprezintă un lux teoretic, pentru cetăţenii României, evident. Dacă o astfel de declaraţie ar fi făcut-o la Bruxelles, ar fi zburat imediat din postul de traducător. În România, graţie susţinătorilor dânsei, a rămas să ne dea lecţii. Aşa ne trebuie! Atunci cred că i s-a apărut foarte simplu, pentru că a trecut peste moţiune la fel de simplu, confruntându-se cu o sală goală şi tăcută a Parlamentului României. Pe atunci mai avea susţinători printre parlamentarii care i-au găsit o scuză. "A fost eroare de comunicare", spuneau colegii de la PNL care nu au votat moţiunea. Din păcate, după acea declaraţie, a început să acţioneze aşa cum gândeşte, a încălcat decizii ale Curţii Constituţionale doar pentru a face pe plac celor care o susţin, nepăsându-i că cetăţenilor României le sunt încălcate grav drepturile şi libertăţile şi fără a ţine cont că în calitate de ministru al justiţiei avea obligaţia de a fi garantul respectării Constituţiei în Guvernul din care făcea parte. Toată activitatea doamnei ministru, de nesocotire a legii, toată acţiunea dânsei de dezinformare în spaţiul public, atunci când a fost confruntată cu memorandumul magistraţilor, a culminat cu declaraţia făcută în faţa Consiliului Superior al Magistraturii, cu un cinism demn de mentorul dânsei, Monica Macovei, din informările căreia a reuşit să-şi facă "o radiografie completă a ceea ce însemna justiţia în România". A adus la cunoştinţa opiniei publice, prin acea declaraţie, că a minţit în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, o declaraţie care a şocat o ţară întreagă, mai puţin pe domnul prim-ministru Cioloş, altfel, ar fi fost deja demisă. Stimaţi colegi, Înainte de instalarea Guvernului, din care încă mai face parte doamna ministru, în mod inexplicabil, un guvern politic responsabil a reuşit să obţină un răgaz din partea Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a apreciat eforturile depuse la nivelul sistemului penitenciar, în vederea creşterii capacităţii de cazare, dar şi măsurile alternative adoptate pe termen scurt, în vederea diminuării efectelor generate de fenomenul supraaglomerării din penitenciare. Cu toate acestea, Curtea a precizat că eforturile nu sunt suficiente, motiv pentru care a constatat că supraaglomerarea locurilor de deţinere este o problemă sistemică şi a luat în calcul pronunţarea unei hotărâri pilot împotriva României. Acesta este momentul în care, domnule viceprim-ministru, aţi venit dumneavoastră, tehnocraţii, pe fondul unei crize de încredere în clasa politică, aşa cum ne-a explicat doamna Guseth la audierile din cadrul Comisiei juridice. Pentru că doamna ministru al justiţiei nu a fost în stare să facă lucruri concrete pentru a continua eforturile întreprinse, s-a acoperit de hârtii ca un adevărat funcţionar ce este. Când nu au mai ajutat-o hârtiile, a recurs la minciună, dărâmând tot ceea ce s-a construit în acest domeniu de către un guvern politic responsabil, din care ALDE a făcut parte şi care, vă reamintesc, domnule prim-ministru, nu v-a votat, pentru că de la început nu am avut încredere în dumneavoastră. A minţit în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului! Aveţi idee cât va costa statul român această minciună...
				Domnul Petru Gabriel Vlase: Vă rog să încheiaţi, doamnă deputat.
				Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu: ... a doamnei ministru? A pus statul român într-o situaţie fără ieşire, pierzându-şi credibilitatea în faţa instanţei supreme în materie de drepturi fundamentale ale omului. Cine putea să facă mai bine acest lucru, dacă nu doamna care ne-a anunţat cu multă nonşalanţă că drepturile omului sunt un lux? Cred că pentru noi toţi este uşor de înţeles ce consecinţe poate avea declaraţia unui ministru al justiţiei care recunoaşte că a minţit CEDO...
				Domnul Petru Gabriel Vlase: Vă rog să încheiaţi, doamnă deputat.
				Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu: Închei acum, domnule preşedinte. .... mai puţin pentru doamna ministru care se va întoarce la Bruxelles cu un CV îmbogăţit cu funcţia de ministru, în speranţa unei lefi mărite. În concluzie, stimaţi colegi, este foarte puţin probabil ca această moţiune să aibă ca efect demiterea doamnei Raluca Prună din funcţia de ministru. Dacă primul-ministru Cioloş ar fi avut nemulţumiri cu privire la această minciună, ar fi demis-o deja. Însă dacă la atât se va rezuma reacţia Parlamentului, la o faptă a unui înalt demnitar român,...
				Domnul Petru Gabriel Vlase: Vă mulţumesc, doamnă deputat.
				Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu: ... aceea de a minţi în faţa CEDO ...
				Domnul Petru Gabriel Vlase: Mulţumesc.
				Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu: ... cu implicaţii nebănuite pentru România, înseamnă că ne merităm soarta. Vă mulţumesc.
				Domnul Petru Gabriel Vlase: Mulţumesc. Domnul Máté András, Grupul UDMR. Vă rog. Trei minute.
				Domnul Máté András-Levente: Mulţumesc, domnule preşedinte. Chiar este un record de a lua cuvântul la o moţiune simplă împotriva aceluiaşi ministru al justiţiei în decurs de un an de zile. Aşa cum ştim, în martie am luat cuvântul, şi atunci din păcate sala era goală, unii colegi n-au fost prezenţi, şi atunci vorbeam despre acea afirmaţie a doamnei ministru care spunea că "Cu o urmărire penală şi o combatere a infracţionalităţii slabe, discuţia despre drepturi este un lux teoretic". Iată că astăzi nu vorbim despre drepturi şi luxuri, acum vorbim despre o situaţie, spun eu, mai gravă, faptul că cineva recunoaşte că a minţit în faţa unei instituţii importante, cum este Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Mă gândesc, oare cum o să se uite la noi oficialii de acolo şi celelalte state membre, ce vor spune dacă avem un membru al Guvernului care revine acasă şi spune că "Da, am minţit acolo!" şi recunoaşte în faţa unei alte instituţii care, din când în când, spun eu, ar trebui să fie mai atentă şi mai exigentă, Consiliul Superior al Magistraturii. Şi e foarte grav că s-a minţit sau au fost spuse lucruri nesincere în faţa CEDO. Într-adevăr, în România, sistemul penitenciar are nevoie de reformă. Dacă unii au citit, şi sunt ferm convins că mulţi dintre noi am citit, raportul Avocatului Poporului atrage semnalul pe acest subiect şi România urmează, dacă se continuă în aşa fel, să plătească daune de aproximativ 70 de milioane de euro. Deci, în loc să spunem lucrurile greşit în faţa CEDO, cred că ar fi trebuit să observăm acei paşi pe care ar trebui să-i facă un ministru pentru a rezolva această problemă. Şi, mă întreb, ce o să se întâmple în viitor, dacă vom continua în aşa fel încât România să fie condamnată la CEDO, mai ales cu asemenea afirmaţii făcute de un oficial al României? Doar câteva date în încheiere, pe care le-am cerut de la Ministerul Finanţelor Publice: România a fost condamnată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, iar în anul 2012 România, din bugetul statului, a plătit daune de 8.779.000 lei noi, iar în anul 2013 România, tot din bugetul statului, a plătit 8.683.000 lei. Cred că deja aceşti bani erau de ajuns pentru a rezolva sistemul penitenciar! Mulţumesc.
				Domnul Petru Gabriel Vlase: Mulţumesc. Domnul Iordache, Grupul parlamentar al PSD.
				Domnul Florin Iordache: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Domnule vicepremier, Dumneavoastră ne-aţi propus ceva inedit, ca doamna ministru care trebuia să fie astăzi în plen, să vorbească săptămâna viitoare, dar eu cred că premierul Dacian Cioloş, după ce va citi această moţiune, cred că va avea decenţa şi săptămâna viitoare doamna ministru nu va mai fi ministru. Deci nu poate cineva care nu va fi săptămâna viitoare ministru să vină să vorbească în Parlament. Dumneaei putea veni foarte bine astăzi, să ne prezinte un punct de vedere, un punct de vedere care nu ne-a convins nici pe noi şi cred că n-a convins nici întreaga societate. Practic, în această moţiune eu şi cu colegii mei am spus trei chestiuni foarte importante. Doamna Raluca Prună, ministru al justiţiei în Cabinetul tehnocrat, a prezentat şi a susţinut în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului un document neconform cu realitatea: asigurarea bugetului a şapte penitenciare, de câte 150 de milioane, deci aproape un miliard de lei. 2. Revolta asociaţiilor profesionale a magistraţilor cu privire la declaraţia doamnei ministru Prună în faţa CEDO, dar şi privind absenţa măsurilor pentru îmbunătăţirea condiţiilor concrete în care aceştia îşi desfăşoară activitatea, precum şi refuzul de a identifica magistraţii care au desfăşurat poliţie politică. Afirmaţia doamnei ministru Prună, şi anume, "cu o urmărire penală şi combaterea infracţionalităţii slabe, discuţia despre drepturi e un lux teoretic", o desconsideră şi o descalifică din postura de ministru. Se arată, doamnelor şi domnilor colegi, într-un comunicat de presă al Ministerului Justiţiei că declaraţia doamnei ministru a fost făcută în contextul lipsei investiţiilor pentru instanţe, nevoii de a avea aceste investiţii şi necesitatea unei programări bugetare multianuale. Sunt total de acord cu faptul că este nevoie de investiţii pentru instanţe, dar această nevoie nu poate constitui un temei pentru a face afirmaţii neadevărate sau chiar mincinoase. Unde? La Curtea Europeană a Drepturilor Omului! Trebuie să constatăm că indignarea cu privire la faptele doamnei ministru nu este numai a noastră, ci a întregii societăţi civile, sindicate, lucrători din penitenciare şi, finalmente, după cum vorbeam, despre apărarea drepturilor omului de către deţinuţi. Reamintesc - şi vă spun cu toată fermitatea - drepturile omului nu sunt un lux, iar datoria noastră, ca stat, este de a ne respecta angajamentele luate în plan internaţional, dar mai ales datoria faţă de cetăţean, de a-i asigura drepturi, indiferent de corectitudinea sau lipsa de corectitudine a unui ministru. Ca membru al Guvernului tehnocrat, consider că trebuia să cunoască doamna ministru o regulă a dreptului internaţional: drepturile unui demnitar în faţa unei jurisdicţii internaţionale produc efecte. Ce efecte credeţi dumneavoastră că a produs, prin emiterea unor declaraţii, aşa cum aţi spus dumneavoastră în faţa CSM-ului, mincinoase? Mulţumesc.
				Domnul Petru Gabriel Vlase: Vă mulţumesc, domnule deputat. Vă informez că Grupurile parlamentar al PNL, al UNPR, minorităţile şi deputaţii neafiliaţi nu au cerut înscrierea la cuvânt. În acest caz, am încheiat dezbaterile. Reprezentantul Guvernului, pentru finalul dezbaterilor. Vă rog, aveţi cuvântul. Nu avem. Vă mulţumesc frumos. Dezbaterile, fiind finalizate, exprimarea votului asupra moţiunii va avea loc în şedinţa de vot final. Pauză. Vot final la 15,30, conform programului. Vă rog, liderii, la prezidiu. (Consultări.) Vă mulţumesc. În urma consultării cu Comitetul liderilor de grup, s-a decis să începem şedinţa de vot final. Vă rog, procedură, un minut.
				Domnul Remus-Florinel Cernea: Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte de şedinţă. Vreau să vă anunţ că-mi continui greva de vot. Cât timp nu vom vota în mod electronic, cu cartelele noastre, care sunt funcţionale, sistemul este funcţional - este un sistem pentru care s-au plătit bani publici şi o sumă importantă - cât timp nu avem vot electronic, eu nu voi mai vota. Acest vot prin ridicare de mână este expus fraudării, pentru că nu se numără corect mâinile ridicate. De asemenea, cetăţenii nu beneficiază de informaţia cu privire la cum anume votează fiecare dintre noi pentru fiecare proiect de lege. Ar trebui, din respect pentru cetăţeni şi pentru transparenţa acestei instituţii, să trecem la votul electronic cât mai rapid. Am schimbat Regulamentul, s-a tot promis de 6 luni că reintrăm în vot final şi asta nu s-a întâmplat. De aceea, vă întreb, când vom avea vot electronic? Dar, oricum, până când nu vom avea vot electronic, ar trebui să nu mai votăm cu mâinile ridicate. De asemenea, cred că nici nu există cvorum de vot. Ar trebui făcut un apel nominal. Părerea mea, din ochi, este că nu există cvorum de vot. Vă mulţumesc.
				Domnul Petru Gabriel Vlase: Vă mulţumesc, domnule deputat. Declar deschisă şedinţa de vot final, la propunerea Comitetului liderilor de grup. Vă rog, secretarii, să-mi comunicaţi cvorumul. În sală sunt prezenţi 141 de deputaţi. Deci nu suntem în cvorum. În acest caz, şedinţa de vot final nu poate avea loc. Suspendăm şedinţa. Vă mulţumesc. Membrii Biroului permanent, la sala Biroului permanent.
				Şedinţa s-a încheiat la ora 15,15.