Şedinţa Camerei Deputaţilor din 28 martie 2018

			Şedinţa a început la ora 08,35. Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Ben-Oni Ardelean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor. A doua parte a şedinţei a fost condusă de domnul deputat Petru Gabriel Vlase, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnul deputat Mircea-Gheorghe Drăghici şi de domnul deputat Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.
			Domnul Ben-Oni Ardelean: Bună dimineaţa! Declar deschisă prima parte a şedinţei noastre de astăzi, 28 martie 2018, dedicată declaraţiilor politice şi intervenţiilor. Pentru început, daţi-mi voie să vă reamintesc dispoziţiile regulamentare cu privire la declaraţiile politice. Declaraţiile politice sau alte intervenţii se prezintă în scris sau verbal. Dacă declaraţiile sau intervenţiile se prezintă verbal, acestea nu vor depăşi 3 minute. Dacă deputatul depăşeşte timpul alocat, preşedintele de şedinţă are dreptul să-i retragă cuvântul. Ordinea luărilor de cuvânt va fi alternativă şi se va face pe grupuri parlamentare. Niciun deputat nu poate prezenta verbal sau depune în scris mai mult de o declaraţie sau intervenţie în aceeaşi şedinţă. Daţi-mi, aşadar, voie să citesc.
			Pentru început, Grupul parlamentar al PSD, domnul deputat Andrei Nicolae. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Andrei Nicolae: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Voi prezenta declaraţia politică "Constituţia din 1923 - litera şi spiritul unei generaţii". Stimate colege, Stimaţi colegi, La data de 28 martie 1923 Regele Ferdinand I promulga Constituţia României Mari, apreciată la acea dată ca una dintre cele mai democratice legi fundamentale din Europa. Prin acest act fundamental se consolida prestigiul politic al noului stat al tuturor românilor, meritul făuririi acestuia fiind, fără îndoială, al celor care s-au jertfit pe câmpul de luptă, dar şi al unei clase politice care de la 1848 a luptat programatic, profesionist, patriotic şi neobosit pentru a aduce toţi urmaşii dacilor între hotarele lor fireşti. După un război sângeros şi un ideal atins, transpunerea în legislaţie a noii organizări a României Mari a fost dovada supremă a respectării angajamentelor asumate de autorităţile române în Declaraţia de la Alba Iulia. România primea Basarabia acasă şi nu-i deporta minorităţile în stepă. Primea Transilvania, Crişana, Maramureşul şi Banatul, garantând învăţământul în limba minorităţilor care locuiau în aceste provincii. Bucovina revenea fără a-i fi distruse lăcaşe de cult ale minorităţilor. Românii nu au ars drapele, nu au distrus simboluri ale culturii şi istoriei naţiunilor care se aflau acum în minoritate în noile graniţe. Dreptate şi Frăţie, acestea am oferit noi vecinilor noştri, indiferent de limba în care se rugau. Aceste principii ne-au ghidat chiar şi în vremuri de război şi grea încercare, când rapturile teritoriale ne-au sfâşiat din nou trupul ţării. Dincolo de sentimentalisme, declaraţii patriotice şi fluturarea drapelelor, cei care au construit România modernă au mai avut ceva: curaj. Curajul de a-şi afirma cu tărie principiile în care cred şi de a acţiona cu fermitate pentru îndeplinirea lor. În urmă cu 100 de ani provinciile ţării, înstrăinate, s-au întors, prin voinţa democratică a celor ce le locuiau şi a reprezentanţilor lor, care au simţit importanţa momentului şi au fructificat acea ocazie istorică. Fără a se gândi la vreo notă de plată şi având credinţa că, indiferent de provocări sau greutăţi, împreună, uniţi, întotdeauna ne va fi mai uşor. Credinţa lor a responsabilizat întreaga clasă politică naţională şi a dus la adoptarea unei Constituţii juste, garantate de un monarh înţelept. Aşadar, tuturor celor care ne spun astăzi că este prea costisitoare reunirea cu Basarabia, ar trebui să le cerem să evalueze aceste costuri alături de cei căzuţi la Călugăreni, la Şelimbăr, Vidin, Plevna, Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. Cât au plătit ei oare ca să putem vorbi noi astăzi limba română, să fim liberi, independenţi şi suverani şi cât le datorăm noi pentru asta? Singurul cost al îndeplinirii marilor proiecte naţionale este cel al sacrificiului de sine. Cei care dau înapoi, de fapt, de asta se tem: de propria lor micime în faţa măreţiei unei naţii. Închei cu un îndemn simplu, al străbunilor care doar cu sabia în mână, având cuşma şi cămeşa pavăză, au ţinut piept istoriei şi ne-au asigurat continuitatea aici, în Grădina Maicii Domnului: "O viaţă avem români, şi-o cinste. Deşteptaţi-vă, că am dormit destul!". Vă mulţumesc. Andrei Nicolae, deputat al PSD, Circumscripţia nr. 31 Prahova.
			Domnul Ben-Oni Ardelean: Mulţumim, domnule deputat.
			Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Daniel Olteanu. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Daniel Olteanu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Timpul pe care l-a petrecut fără energie electrică, prin întreruperi neplanificate, un consumator aflat în contract cu Delgaz Grid a fost, în medie, de peste 7 ore, şi aici mă refer la anul 2016, ultimul an pentru care există date. În judeţul Vaslui a fost chiar mai rău, noi fiind cei care creştem această medie. Cu siguranţă, aşa s-a întâmplat şi în 2017, un an în care zona Bârlad a fost la un moment dat într-o situaţie critică din cauza lipsei de energie electrică. Am mai multe interpelări pe această temă, iar răspunsurile din partea instituţiilor abilitate, de la ministere care îşi pasează responsabilitatea unul altuia şi până la ANRE, mă fac să fiu extrem, extrem de îngrijorat. Şi nu pentru profitul Delgaz Grid sunt eu îngrijorat, care a fost de aproape 290 de milioane de lei în anul 2016, ci pentru momentele în care, aşa cum s-a întâmplat în zona noastră, nici spitalele nu vor avea energie electrică. Nu critic, în primul rând, indicatorii de comunicare, chiar dacă în cazul Delgaz Grid vorbim de aproape 70.000 de apeluri telefonice la care consumatorii au aşteptat peste un minut să li se răspundă. În ceea ce priveşte alţi operatori de distribuţie, timpul de răspuns a fost mai mic de un minut. Suntem obişnuiţi să nu ni se răspundă la telefon, mai ales că fiind din Vaslui, din Moldova, nu ni se răspunde nici atunci când cerem investiţii în infrastructură. Mă îngrijorează însă foarte tare datele ANRE, care atenţionează extrem de clar asupra cauzelor care duc la această situaţie. Astfel, în ceea ce priveşte retehnologizarea liniilor electrice de distribuţie, dacă şi-ar păstra ritmul din 2016, Delgaz Grid ar avea nevoie, pentru liniile electrice aeriene de înaltă tensiune, de 327 de ani; ca să retehnologizeze liniile de medie tensiune ar avea nevoie de 703 ani; pentru cele de joasă tensiune, de 55 de ani. Asta, în condiţiile în care durata normală de viaţă a liniilor electrice aeriene este de 48 de ani. Să notăm faptul că acolo unde e problema cea mai mare, la liniile de medie tensiune, unde sunt peste 85% din întreruperi, avem şi cele mai mari deficienţe - cu 700 de ani timp de retehnologizări, conform ritmului din 2016, ne îndreptăm spre colaps, spre lampă şi lumânări. Nu în ultimul rând, dacă şi pentru posturile de transformare şi-ar păstra ritmul din 2016, Delgaz Grid ar avea nevoie de 200 de ani pentru a le retehnologiza, în condiţiile în care durata de viaţă normală este de 28 de ani. Aceste date trebuie obligatoriu completate cu cele care reies din nerealizarea programului de mentenanţă - doar 83%, mai grav fiind faptul că, spune ANRE, din lucrările realizate de Delgaz Grid, doar 42,1% reprezintă lucrări de mentenanţă preventivă, celelalte 57,9% reprezintă lucrări de mentenanţă corectivă. Partea de prevenţie este, aşa cum de multe ori este şi reţeaua, la pământ. Inutil să subliniez că la alţi operatori de distribuţie partea de prevenţie are o pondere mai importantă decât partea corectivă. Strict pentru judeţul Vaslui, din 2012, investiţiile asumate şi nerealizate de Delgaz Grid sunt de 11,6 milioane de lei, fără anul 2017, unde, în primele 8 luni, gradul de realizare a investiţiilor era de aproximativ 40%. În această situaţie, stimaţi colegi, stimaţi responsabili din domeniul energiei, vă rog să nu ne mai jucăm cu o chestiune realmente de viaţă şi de moarte, pentru că despre asta vorbim în momentul în care spitalele rămân fără energie electrică. Voi continua cu interpelările. Şi sper ca ANRE, Ministerul Energiei să înţeleagă faptul că pe primul plan sunt consumatorii şi că acest ritm de realizare a investiţiilor este inacceptabil. Vă mulţumesc. Daniel Olteanu, deputat de Vaslui.
			Domnul Ben-Oni Ardelean: Mulţumim, domnule deputat.
			Din partea Grupului parlamentar al USR, doamna Cristina-Ionela Iurişniţi. Nu este. Doamna Lavinia-Corina Cosma. Nu este. Domnul deputat Mihai-Cătălin Botez. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Mihai-Cătălin Botez: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Anul 2018 este Anul Centenar, 100 de ani de când, cu sângele strămoşilor, statul român se reîntregea. Ieri am sărbătorit 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. Astăzi, România şi Republica Moldova se găsesc în două entităţi separate, două state separate de o graniţă ce poate fi străbătută prin diverse puncte vamale. Unul dintre aceste puncte vamale este Vama Albiţa, aflată pe teritoriul judeţului Vaslui. Punct de ieşire, ultima imagine a României în conştiinţa celor care părăsesc România, punct de intrare, prima imagine a României în conştiinţa celor care intră în statul nostru. O astfel de imagine trebuie păstrată în cea mai bună stare posibilă, aşa că tot ce ţine de interacţiunea cu cetăţenii, români sau străini, ar trebui să fie într-o stare pe cât de bună ne permit posibilităţile financiare. Surprins am rămas atunci când, în acest weekend, în drum către Chişinău, am descoperit că Vama Albiţa, cel puţin din perspectiva infrastructurii rutiere, este dezolantă. Scene absurde s-au petrecut în faţa ochilor mei, unde, din cauza craterelor, pentru că gropi nu pot fi numite, precum şi din cauza condiţiilor meteo deloc prielnice, şoferii au trebuit să îşi scoată maşinile din craterele pline cu gheaţă, împingându-le, în vamă. Infrastructura generală a statului român nu este nici ea într-o stare foarte bună. Pe lângă lipsa autostrăzilor de care se discută în fiecare zi, drumurile noastre existente nu se află nici ele într-o stare foarte bună. Pierdem milioane în oportunităţi, atunci când investitorii privesc către infrastructura noastră rutieră, dar, mai important, pierdem vieţi pe drumurile proaste străbătute de şoferi. Fac un apel pe această cale către cei responsabili, să aloce cu celeritate fonduri pentru asfaltarea zonei de graniţă de la Albiţa. Am trimis întrebări despre această situaţie către ANAF, către Ministerul Afacerilor Interne, dar şi către Ministerul Transporturilor şi le-am cerut să găsească împreună o soluţie pentru acest punct vamal. Prima impresie contează, iar efortul pentru reabilitarea a 200 de metri de drum n-ar trebui să fie o problemă pentru statul român. Vă mulţumesc. Mihai Botez, deputat al USR de Vaslui.
			Domnul Ben-Oni Ardelean: Mulţumim, domnule deputat.
			Din partea Grupului parlamentar ALDE, domnul Constantin Avram. Nu este. Domnul Mihai Niţă. Nu este. Din partea Grupului parlamentar al UDMR, doamna Csép Éva-Andrea, vă rog.
			Doamna Csép Éva-Andrea: Vă mulţumesc. Domnule preşedinte de şedinţă, Distinşi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Promovarea incluziunii în educaţie a copiilor cu dizabilităţi". Dreptul la învăţătură este un drept fundamental şi obligatoriu, prevăzut de art. 32 din Constituţia României, potrivit căruia toţi copiii din România au asigurat dreptul de a învăţa în instituţii de învăţământ general, liceal şi profesional, învăţământ superior, precum şi în alte forme de instrucţie şi de perfecţionare. Este nevoie ca aceste instituţii să fie adaptate pentru a deveni prietenoase şi primitoare pentru nevoile fiecărui elev în parte. Izolarea sau segregarea copiilor cu dizabilităţi în instituţii de educaţie specială nu este numai un model învechit, dar şi contrar prevederilor legislaţiei internaţionale. La 10 ani după semnarea Convenţiei ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, şcolile de masă din România încă nu sunt adaptate nevoilor persoanelor cu dizabilităţi - accesul în clădiri se poate face la nici 20% dintre şcolile din oraşele mari, totodată, accesibilizarea etajelor, a sălilor de clasă, laboratoarelor, băncilor şi toaletelor nu este făcută conform standardelor în vigoare. Trebuie să ne schimbăm urgent mentalitatea şi să nu etichetăm pe nimeni doar prin prisma prejudecăţilor pe care le avem. Aceşti copii sunt frecvent consideraţi bolnavi, periculoşi, uneori chiar contagioşi - din această cauză multă lume se sperie şi îi evită. Profesorii, la rândul lor, nu sunt pregătiţi, nu cunosc modul de gestionare a copiilor cu nevoi speciale, şi nici nu vor să facă un efort suplimentar pentru a-şi însuşi această aptitudine. Conform datelor oficiale ale Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, în ţara noastră sunt înregistraţi 71.245 de copii cu dizabilităţi, însă există multe familii care, din cauza procesului îndelungat şi costisitor pentru obţinerea certificatului de handicap, nu îl parcurg, deci cifra reală privind copiii cu dizabilităţi este una mult mai mare. Prin semnarea Convenţiei ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, România şi-a asumat transformarea şcolilor de masă în şcoli incluzive, capabile să acomodeze toţi copiii. Astfel, după 10 ani, 30% dintre copiii cu dizabilităţi nu sunt şcolarizaţi, iar aproximativ 52% sunt segregaţi în şcoli speciale, unde, nu de puţine ori, sunt expuşi riscului major de abuzuri şi neglijenţă şi, prin urmare, după terminarea studiilor în astfel de împrejurări, nu se pot integra în societate. Şi acum, daţi-mi voie să citez o parte din scrisoarea Clarei, un copil cu Sindrom Down, de 13 ani, adresată senatorilor şi deputaţilor din Parlamentul României, cu ocazia Zilei Internaţionale a Sindromului Down: "Eu şi alte zeci de mii de copii cu dizabilităţi din România avem nevoie de sprijinul dumneavoastră ca să putem merge la şcoală, o şcoală primitoare, alături de toţi ceilalţi copii, ca să putem trăi independent şi să putem întoarce contribuţia noastră către societate şi către cei dragi. Eu am avut ocazia să trăiesc şi să merg la şcoală alături de toţi copiii, un an de zile, în Statele Unite ale Americii. Acolo am învăţat să spun primele cuvinte la vârsta de 12 ani, mi-am făcut prieteni şi am fost în excursii. Acum, acasă, în România, nu mai merg la şcoală. Pentru că nicio şcoală nu este adaptată nevoilor mele". Stimaţi colegi, vă îndemn să stabilim de urgenţă momentul în care cei peste 70.000 de copii cu dizabilităţi din România vor fi o prioritate pe agenda legislativă, în vederea promovării, reglementării şi implementării incluziunii în educaţie, în spiritul respectării drepturilor omului şi a principiilor de diversitate, nediscriminare şi echitate. Vă mulţumesc. Csép Éva-Andrea, deputat al UDMR, Circumscripţia nr. 28 Mureş.
			Domnul Ben-Oni Ardelean: Mulţumim, doamnă deputat.
			Din partea Grupului parlamentar al PMP, domnul deputat Corneliu Bichineţ. Vă ascultăm, domnule deputat.
			Domnul Corneliu Bichineţ: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Orice grupare umană are momente sublime în evoluţia ei. Iată, şi Parlamentul României, o grupare umană bine selectată, selectivă, cu sintalitatea ei accentuată, a avut ieri o zi deosebită. Holurile Parlamentului au fost inundate, pur şi simplu, de invitaţi - parlamentari din Republica Moldova, oameni de cultură, artişti, mulţi elevi. Şi ziarişti, care puneau întrebări - "În ce an a avut loc Unirea din 1918?". Sigur, răspunsurile erau foarte interesante, de la cei care, cu o zi înainte, la întrebarea "Care a fost ultima carte citită?", răspundeam: "Viaţa la ţară" de Tănase Scatiu. Şi ziaristul a spus: "Am citit-o şi eu. Mi-a plăcut". În sală, aici, a avut loc un moment festiv extraordinar. În primul rând, s-au ţinut alocuţiuni, discursuri - foarte bine pregătite. Am reţinut că un coleg de-al nostru de la UDMR, în timp ce noi aniversam, Domnia Sa comemora. E chestiune de nuanţă. De asemenea, am reţinut discursul unui tânăr pornit din Basarabia care în loc de pomi fructiferi vedea, dincolo de gardul casei sale, sârmă ghimpată. Cum a fost şcolit în România, cum a învăţat în România şi astăzi este parlamentar. E vorba de colegul nostru Eugen Tomac, care a prezentat trăit, pătruns, un discurs deosebit despre Unire. Al doilea om în stat, parcă profitând de faptul că primul om în stat nu a fost aici - nu ştiu din ce motive, de la Dodon n-aveam nicio pretenţie să fie aici, dar de la Klaus Iohannis parcă mă aşteptam să fie prezent în sală -, deci, repet, al doilea om în stat s-a comportat ca primul om în stat. Şi cred că la toată lumea a plăcut discursul Domniei Sale. Dar bomba bombelor a venit de la cine credeţi? De la Liviu Dragnea. N-am crezut că o să vin eu la acest pupitru şi să îl laud pe Liviu Dragnea. Dar a ţinut un discurs extraordinar de bun. Cred că l-a pregătit singur. Şi sugerez tuturor să vă pregătiţi singuri discursurile, că acelea sunt cele mai bune. Acum, dacă Liviu Dragnea, care s-a pronunţat tranşant, clar, direct pentru unire, va reuşi să se smulgă din mrejele, din braţele puternice ale unei doamne, eu cred că are de ce să se gândească să fie al doilea om în stat sau primul om în stat şi chiar mai departe. Unii vorbesc despre Unire, alţii scriu despre Unire, iar Traian Băsescu face unire. Eu vă doresc tuturor gândul cel bun. Oamenilor din Basarabia, să creadă în România. Iar aseară cei care au avut răbdare au putut să asculte Botgros cu un program folcloric de excepţie, care a marcat şi el 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. Vă mulţumesc tuturor. Corneliu Bichineţ, PMP Vaslui.
			Domnul Ben-Oni Ardelean: Mulţumim, domnule deputat.
			Din partea deputaţilor neafiliaţi, doamna deputat Oana-Mioara Bîzgan. Vă rog, doamnă deputat.
			Doamna Oana-Mioara Bîzgan-Gayral: Dragi colege, Dragi colegi, Astăzi vă propun un exerciţiu de imaginaţie: care credeţi că ar fi fost viaţa dumneavoastră dacă ea ar fi început într-unul din cele 150 de centre de plasament din România? Imaginaţi-vă cum ar fi fost să creşteţi alături de alţi copii, prea mulţi copii, şi totuşi să fiţi singuri, fără o familie care să vă îndrume primii paşi, fără să aveţi cui să-i spuneţi "mamă" şi "tată"! Eu nu pot să descriu în cuvinte cât de dureros este acest gând - şi sunt sigură că sunteţi şi dumneavoastră de acord. Aceasta a fost viaţa a zeci de mii de copii din România, crescuţi în centrele de plasament, aşa-numitele orfelinate, moştenite de la regimul comunist. Efectele orfelinatelor asupra acestor copii au fost devastatoare. Cercetători români şi străini deopotrivă le-au documentat şi confirmat încă din anii 1990: copiii crescuţi în centre de plasament au un IQ semnificativ mai scăzut decât cei care au beneficiat de un mediu familial. Din lipsă de stimulare cognitivă, aceşti copii din centre au o dezvoltare emoţională precară, anomalii şi întârzieri în dezvoltarea fizică şi motorie, întârzierea limbajului, probleme de sănătate mintală şi, per ansamblu, incapacitatea de a se adapta la situaţiile societăţii. Pentru ca aşa ceva să nu se mai întâmple şi pentru că toţi copiii merită o familie, alături de 65 dintre colegele parlamentare am iniţiat modificarea art. 64 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Credem că este datoria noastră să dăm şansa copiilor instituţionalizaţi să aibă un început cât mai apropiat de cel ideal: cel puţin până la vârsta de 7 ani să nu poată fi plasaţi în sistem rezidenţial, ci numai în asistenţă maternală sau în familii de plasament. Ca economist, vă asigur că această modificare este atât în beneficiul copiilor, cât şi în avantajul statului. Studii avansate au demonstrat că randamentul investiţiilor în dezvoltarea timpurie a copilului poate depăşi 13 procente, iar costurile de îngrijire familială sunt de până la 6 ori mai mici decât plasamentul rezidenţial. România a mai dovedit că poate să lase în urmă ororile sistemului de plasament dinainte de 1989. Acesta este doar un nou pas înainte, pe care îl facem împreună. Dragi colege, Dragi colegi, Vă rog să sprijinim această iniţiativă la vot în plen şi împreună să dăm şansa fiecărui copil la o familie şi o dezvoltare armonioasă, pentru binele lui şi al întregii societăţi. Vă mulţumesc. Oana Bîzgan, deputat independent, Bucureşti.
			Domnul Ben-Oni Ardelean: Mulţumim, doamnă deputat.
			Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Ştefan-Ovidiu Popa.
			Domnul Ştefan-Ovidiu Popa: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Bună dimineaţa! Declaraţia mea politică de astăzi are ca temă "100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România - 1918-2018". Stimate domnule preşedinte, Stimate colege, Stimaţi colegi, Dragi români, În urmă cu 100 de ani, mai exact, pe 27 martie 1918, Sfatul Ţării a votat Unirea Basarabiei cu România, Basarabia fiind astfel prima dintre provinciile istorice care s-au unit cu România. Au urmat celelalte provincii româneşti: Ardealul, Crişana, Banatul, Maramureşul şi Bucovina, spre sfârşitul anului 1918 fiind creată România Mare. Reîntregirea României a început la Chişinău şi s-a încheiat la Alba Iulia. Unirea Basarabiei cu Ţara Mamă se valorifică prin identitatea naţională, reprezentată de "românismul" care promovează identitatea culturală şi politică a tuturor vorbitorilor de limbă română. Niciun pact şi nicio asuprire străină nu pot suprima voinţa oamenilor cu aceleaşi origini, cultură şi identitate. Respectarea drepturilor cetăţeneşti, precum şi a dorinţei de unire este o dovadă a democraţiei. Înfăptuirea unirii creează avantaje reciproce ambelor state, atât din punctele de vedere amintite mai sus, cât şi din punct de vedere economic şi socio-politic, având în vedere că România şi Republica Moldova îşi doresc să-şi coordoneze priorităţile de dezvoltare, cu toate că în prezent există deja nenumărate proiecte comune. Amânarea înfăptuirii unirii nu aduce decât o continuă frustrare de neputinţă şi menţine vie doar o speranţă. Ziua de 27 martie 1918 nu este doar o zi istorică, este ziua în care strămoşii noştri, determinaţi de propria voinţă, au făcut eforturi foarte mari ca Unirea să fie posibilă. În cadrul şedinţei solemne, de ieri, 27 martie 2018, a celor două Camere ale Parlamentului României, s-a aprobat ca această zi să fie declarată sărbătoare naţională. În calitate de deputat, consider că este datoria mea şi a fiecăruia dintre noi să promovăm dorinţele cetăţenilor şi să ne asigurăm că drepturile acestora sunt respectate. Vă mulţumesc. Ştefan-Ovidiu Popa, deputat al PSD Vâlcea.
			Domnul Ben-Oni Ardelean: Mulţumim, domnule deputat.
			Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Corneliu Olar. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Corneliu Olar: Declaraţia mea de azi se intitulează "Meşteşugurile populare pot revigora satul românesc". Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Nu mai este nicio noutate faptul că au plecat tinerii din România, că au plecat tinerii peste hotare, pentru că în ţara lor, în bătătura lor, nu mai găsesc nicio şansă să se poată realiza. Vreau să cred că ştiţi şi dumneavoastră că cel mai afectat de exodul tinerilor este satul românesc, unde rareori se mai naşte un copil, iar preotul e tare ocupat cu înmormântările. Unii i-au acuzat pe tineri că nu sunt suficient de patrioţi, că nu rămân în ţara lor ca să rabde de foame, în aşteptarea unor vremuri mai bune. Vă pot da garanţii că dacă tânărul român ar avea ce lucra în ţara lui, ar avea posibilitatea de a construi o casă şi a-şi întemeia o familie, ar da la o parte Occidentul pentru România. Din păcate, după 28 ani de guvernare democratică, nimeni nu a putut face nimic pentru a salva satul românesc, mândria noastră de români, rădăcina noastră identitară. Satul românesc nu are nevoie de nu ştiu ce mari măsuri, de nu ştiu ce fonduri uriaşe de la buget pentru a fi salvat. Satul românesc are nevoie să poată să ducă mai departe tradiţii, meserii şi meşteşuguri din care a reuşit să reziste de-a lungul istoriei. Când îţi pleacă tinerii, cine oare mai învaţă meseriile tradiţionale? Cui transmite meşterul bătrân experienţa lui de-o viaţă? Ar putea să o pună pe Internet, dar nici acolo nu este de prea mare actualitate. Nu aş vrea să mai spun că până şi meşterii bătrâni nu mai pot produce obiecte tradiţionale, pentru că legile fie nu le mai dau dreptul de acces la materii prime, fie nu mai pot comercializa, ca odinioară, obiectele prelucrate sau sculptate din lemn sau ţesăturile manuale. Stimaţi colegi deputaţi, Moţii din Apuseni şi-au crescut copiii şi i-au dus la şcoală, asudând în muncile meşteşugăreşti. Astăzi, aceste meserii sunt ameninţate, iar odată cu ele este ameninţat şi satul românesc. Haideţi să luăm exemplul ţărilor dezvoltate - Italia şi Franţa - care au conservat şi sprijinit munca meşteşugarilor. Aceste ţări au găsit inspiraţie în munca meşteşugarilor şi au construit industrii performante de pe urma lor. De ce noi, românii, nu putem face oare asta? Am salva şi tradiţiile comunităţilor rurale, dar şi economia naţională. Corneliu Olar, deputat de Alba.
			Domnul Ben-Oni Ardelean: Mulţumim, domnule deputat.
			Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al USR, domnului Ilie Dan Barna. Nu este. Domnului Emanuel-Dumitru Ungureanu. Nu este. Domnului deputat Nicolae-Daniel Popescu. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Nicolae-Daniel Popescu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimate colege, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se referă la traficul de persoane. Mesajul pe care vreau să-l transmit azi este acela că România are nevoie de măsuri urgente pentru prevenirea, combaterea şi sancţionarea traficului de fiinţe umane. Doamnelor şi domnilor deputaţi, În data de 29 iunie 2017, atunci când un fost ministru delegat pentru românii de pretutindeni era audiat în Parlament, i-am atras atenţia asupra faptului că România se află, din păcate, pe primul loc în ceea ce priveşte numărul de victime ale traficului de persoane şi că se impun măsuri urgente. Potrivit unui raport din 2016 al Consiliului Europei, în perioada 2011-2015, 4.622 de victime provenite din România au fost traficate în ţări precum Italia, Spania, Germania sau Franţa. Majoritatea au fost femei - 66%, iar copiii au reprezentat 34,5% din numărul total al victimelor. Principala formă de exploatare a fost cea sexuală, urmată de exploatarea prin muncă şi cerşetoria forţată. La începutul anului 2018, tot în cadrul unei audieri de miniştri, am expus această problemă şi doamnei ministru al afacerilor interne, insistând asupra faptului că este imperativ să fie luate măsuri urgente împotriva acestui fenomen. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Ar fi o pierdere de timp să argumentez necesitatea ca România să ia măsuri serioase de prevenire, combatere şi sancţionare a traficului de persoane. Motivele sunt evidente, iar cifrele vorbesc de la sine. Este un fenomen de o gravitate şi o amploare îngrijorătoare şi vă mărturisesc personal, ca rezident în străinătate, că acesta nu face nicio cinste ţării noastre. Din contră, naşte prejudecăţi din partea statelor-gazdă, locuitorilor ţărilor-gazdă, denotă neputinţă din partea rudelor şi cunoscuţilor victimelor, precum şi neputinţă din partea autorităţilor statului român. Cred totuşi că se poate face mai mult sub acest aspect. Există o strategie europeană în materie. Există un cadru naţional care permite măsuri concrete din partea autorităţilor competente în materie. Ce ne lipseşte atunci? Poate doar suficientă determinare de a pune în practică cu mai multă forţă acţiuni eficiente şi hotărâte de prevenire, combatere şi sancţionare a traficului de persoane. Acestea ar salva vieţi şi ar împiedica, cu siguranţă, alte experienţe dureroase. Stimate colege, Stimaţi colegi, Închei prin a-mi exprima convingerea că veţi găsi justificată insistenţa cu care vă vorbesc despre problema traficului de persoane originare din ţara noastră. Găsesc că o presiune parlamentară susţinută asupra instituţiilor competente este imperativă pentru ca lupta împotriva acestui fenomen să fie luată cu adevărat în serios şi să dea rezultate. De aceea, voi continua să urmăresc activitatea autorităţilor, sub acest aspect, şi mă voi bucura, atunci când este cazul, să înregistrez succesul. Vă adresez şi dumneavoastră acelaşi îndemn. Vă mulţumesc. Nicolae-Daniel Popescu, deputat al USR, Circumscripţia nr. 43, pentru românii cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate. Vă mulţumesc.
			Domnul Ben-Oni Ardelean: Mulţumesc foarte mult.
			Din partea Grupului parlamentar al PMP, domnul Ionuţ Simionca. Nu este. Domnul deputat Constantin Codreanu. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Constantin Codreanu: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Bună dimineaţa, distinşi colegi. Declaraţia mea politică de astăzi este un post-scriptum al zilei istorice pe care am trăit-o ieri. Parlamentul României şi-a asumat reunirea. Parlamentul României, noi toţi, parlamentari ai României, am făcut un pas important, de la statutul de oameni politici, la cel de oameni de stat. Primul l-am făcut în 2016, atunci când am votat ca această zi de 27 martie să fie zi de sărbătoare naţională în România. Ieri însă am constatat, noi, cei pentru care acest obiectiv de ţară este unul extrem de important şi este unul definitoriu, că am găsit în Parlamentul României voci care să exprime acest deziderat. Şi am fost toţi bucuroşi, mândri şi onoraţi că l-am avut pe preşedintele Camerei Deputaţilor, care a vorbit clar şi răspicat despre faptul că România este gata să îşi asume acest obiectiv de ţară, invocând inclusiv cadrul legal internaţional pe care îl vom utiliza atunci când vom vota această declaraţie - Actul Final de la Helsinki, al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa. Sigur, mai avem şi anumite abateri. Mai avem şi colegi care şi-au făcut din această sfidare a Centenarului un obiectiv politic. Mai avem şi oameni pe care îi credeam de stat, dar care nu se comportă ca oameni de stat, şi care a ales să răspundă basarabenilor care l-au votat printr-un e-mail. Aveam alte aşteptări de la preşedintele României. Dar, în acelaşi timp, de ce ar fi venit? Oricum nu a făcut nimic pentru Republica Moldova. De ce ar fi venit? Oricum nu a făcut nimic pentru noi, cei din Mişcarea Unionistă. În acelaşi timp, cu siguranţă, trebuie să spunem că în Republica Moldova clasa politică nu se ridică la aşteptările pe care le avem noi, unioniştii. Dar avem o ocazie unică să schimbăm această clasă politică, să schimbăm configuraţia Parlamentului de la Chişinău, la alegerile parlamentare viitoare. Mai ales că, aşa cum aţi putut observa, pe 25 martie la Chişinău s-a ieşit în stradă pentru reunire, la Marea Adunare Centenară, şi este clar că cei din Republica Moldova îşi doresc reunificarea din ce în ce mai mult şi nu mai acceptă minciuni pe care le-au rostit, inclusiv ieri, politicieni din Republica Moldova, de la această tribună. Minciuni scăldate cu promisiuni deşarte, ale integrării europene. Cetăţenii nu mai pot fi minţiţi nici de unii, nici de alţii. Cetăţenii îşi doresc reunirea. Şi este foarte important că noi, Parlamentul României, am reuşit să dăm un semnal foarte clar pentru cei din Republica Moldova, acolo unde nimeni nu mai poate spune că România nu-şi doreşte reunirea. Cu siguranţă însă nu ar trebui să ne îmbătăm cu această declaraţie euforică şi să rămânem doar la nivel de declaraţie, pentru că reunirea se face şi prin paşii mici care contează enorm. Avem foarte multe lucruri pe care trebuie să le facem, lucruri pe care le-am enunţat în declaraţii politice, în interpelări pe care le-am susţinut de la această tribună. Ieri, în a doua parte a zilei, am asistat la un moment emoţionant, la Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie. 100 de unionişti au depus Jurământul de credinţă faţă de patria lor, România. 100 de unionişti au redevenit cetăţeni români. Este un lucru foarte important, pentru că cetăţenia română este instrumentul cel mai sigur pentru realizarea şi apropierea reunificării. Este foarte important ca numărul cetăţenilor români din Republica Moldova să crească. Şi, cu această ocazie, îmi aduc aminte de un lucru pe care l-am cerut de la această tribună, şi anume, să dublăm personalul de la Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie şi să-i ajutăm în acest proces de încetăţenire a celor din Republica Moldova. Este unul dintre lucrurile pe care trebuie să le facem în viitorul apropiat. În rest, închei prin a vă felicita încă o dată, cu ocazia acestei Declaraţii care, cum vă spuneam, a produs efecte neaşteptate pentru unii. Şi sper să prindem, fie în această legislatură, fie într-o legislatură viitoare, ultimul pas - acela în care vom vota declaraţii de unire în ambele Parlamente, din cele două state româneşti. Vă mulţumesc. Deputat diaspora, Constantin Codreanu, PMP.
			Domnul Ben-Oni Ardelean: Din partea parlamentarilor neafiliaţi, domnul Daniel Constantin. Nu este. Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna deputat Beatrice Tudor, vă rog.
			Doamna Beatrice Tudor: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Este necesară o investigaţie parlamentară în legătură cu activitatea SCL România, dar mai ales cu modul în care utilizatorii români de Facebook au fost manipulaţi cu diverse obiective politice". Stimaţi colegi, Prin declaraţia politică de astăzi vreau să atrag atenţia asupra unei probleme grave şi actuale: protecţia datelor pe internet şi protejarea democraţiei româneşti de ingerinţele manipulărilor prin intermediul reţelelor sociale. În România există peste 18 milioane de alegători şi peste 10 milioane de conturi de Facebook. Românii sunt europenii care se declară cei mai dispuşi, în proporţie de 59%, să aibă încredere în ştirile şi informaţiile pe care le accesează prin intermediul reţelelor sociale şi a aplicaţilor de mesagerie, potrivit unei cercetări efectuate de Comisia Europeană. Cu alte cuvinte, din cele peste 10 milioane de români care folosesc Facebook, peste 6 milioane sunt dispuşi să aibă încredere în orice citesc acolo. La polul opus, cetăţenii din Italia - 19%, Germania şi Austria - 17% - sunt printre cei mai puţin dispuşi să aibă încredere în informaţiile disponibile pe reţelele sociale şi aplicaţiile de mesagerie, în timp ce 38% dintre repondenţi nu folosesc această platformă. În mod curios, în aceste ţări nu vezi nici agitatori politici pe reţele sociale, nici îndemnuri şi organizări pentru proteste şi manifestaţii politice, nici indivizi care să îndemne la violenţă în numele unei agende politice extremiste. Scandalul Facebook - Cambridge Analytica a scos în evidenţă trei aspecte: marile companii de tehnologie, precum Facebook sau Google, profită în mod mercantil şi cinic de pe urma clienţilor lor. Acest lucru trebuie oprit şi reglementări legislative trebuie elaborate cât mai repede; în secolul XXI, democraţia nu depinde exclusiv de expresia suverană a cetăţenilor care se pronunţă prin vot, din păcate, ci depinde de gradul de manipulare prin intermediul reţelelor sociale a acestei voinţe. România nu este ferită de acest risc, dacă nu cumva el s-a produs deja; dacă acum câţiva ani campaniile de presă erau menţionate ca ameninţări la adresa siguranţei naţionale, în prezent manipulările prin reţelele sociale trebuie clar tratate ca ameninţări la adresa siguranţei naţionale. Având în vedere că SCL, compania care a fondat Cambridge Analytica, acţionează şi în România, şi având în vedere că această companie are încheiat chiar un contract de consultanţă cu o companie americană care trebuie să ofere servicii de "educare" membrilor Congresului SUA şi membrilor Administraţiei SUA în problemele legate de corupţia din România, după cum scrie negru pe alb în contract, consider că se impune o investigaţie a Parlamentului României, atât în legătură cu activitatea SCL România, cât şi în legătură cu modul în care datele utilizatorilor români ai platformei Facebook au fost folosite în diverse interese politice. Vă mulţumesc. Beatrice Tudor, deputat al PSD Bucureşti.
			Domnul Ben-Oni Ardelean: Mulţumesc, doamnă deputat.
			Din partea Grupului parlamentar al PNL, doamna deputat Antoneta Ioniţă. Vă rog, doamnă deputat.
			Doamna Antoneta Ioniţă: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia politică de astăzi se intitulează: "Spitalul Regional Brăila-Galaţi, o simplă promisiune electorală a PSD". În campania electorală din 2016, aflam cu surprindere despre o iniţiativă a PSD, prinsă în Programul de guvernare, care ne asigura că, până în 2020, zona Brăila - Galaţi va beneficia de un spital regional. Fiind la primul meu mandat de parlamentar, trebuie să recunosc că sunt destul de sceptică în privinţa promisiunilor electorale făcute de un partid politic, cu atât mai mult cu cât acel partid se numeşte PSD. În acest caz însă, dorinţa de a vedea o astfel de investiţie în zona Brăila - Galaţi m-a determinat să privesc proiectul cu o notă de speranţă. Până la urmă, sănătatea românilor este cea care contează. A trecut aproape un an şi jumătate de la acel moment şi partidul de guvernământ pare preocupat de alte priorităţi, nu de investiţiile în sănătate. Am încercat să aflu în ce stadiu se află această promisiune electorală, gândindu-mă că poate cei din Ministerul Sănătăţii lucrează de zor la proiectul Spitalului Regional, fără a comunica eficient. În acest sens, în calitate de membru al Comisiei pentru sănătate şi familie din Camera Deputaţilor, am adresat o întrebare ministrului sănătăţii, solicitând două informaţii: în ce stadiu se află proiectul construcţiei Spitalului Regional şi care vor fi sursele de finanţare. Aici începe partea cu adevărat interesantă, cea care defineşte comunicarea Executivului cu parlamentarii opoziţiei. La întrebarea "În ce stadiu se află proiectul construcţiei Spitalului Regional?", răspunsul este că: "Programul de guvernare defineşte Brăila - Galaţi ca una din locaţiile unde se va construi un spital regional de urgenţă". Deci la întrebarea "Când?", răspunsul este: "Da". Cred că era mai simplu să copieze unul dintre răspunsurile date de ministrul de la transporturi, care atunci când a fost întrebat: "Când vom putea circula pe Centura de Sud a Capitalei, pe două benzi?", a răspuns: "Când va fi gata", sau la întrebarea: "Ce loturi de autostradă vor fi deschise anul acesta?", ministrul a spus că: "românii vor circula pe autostrăzile ce vor fi recepţionate". La întrebarea a doua, cea legată de sursele de finanţare, răspunsul este de-a dreptul caraghios: "În noiembrie 2017 a fost aprobat Memorandumul cu tema «Memorandumul pentru aprobarea iniţierii demersurilor în vederea identificării de soluţii de finanţare pentru construirea a cinci spitale regionale»". În traducere liberă, după un an de la alegeri, PSD a fost de acord să înceapă căutarea de soluţii de finanţare. "Aprobarea iniţierii demersurilor în vederea identificării de soluţii de finanţare", oricât de pompos ar fi formulată, această frază exact asta înseamnă - PSD a trecut proiectul spitalului regional în program, a stat un an degeaba, iar în noiembrie 2017 a fost de acord ca cineva să înceapă să caute soluţii de finanţare. Puteţi să-i spuneţi cum doriţi, dar acest mod de a privi marile proiecte de infrastructură şi sănătate este de-a dreptul bolnăvicios. Deputat al PNL, Antoneta Ioniţă.
			Domnul Ben-Oni Ardelean: Mulţumim, doamnă deputat.
			Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul Nicolae Georgescu. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Nicolae Georgescu: Domnule preşedinte, Stimate colege, Stimaţi colegi, "100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România". Idealul desăvârşirii unităţii naţionale, visul de veacuri al românilor şi al marilor săi voievozi, s-a putut înfăptui datorită vitejiei şi jertfelor ostaşilor români în Războiul de Întregire Naţională din 1916-1918, dar şi condiţiilor favorabile create de căderea autocraţiei ţariste şi de destrămarea monarhiei austro-ungare. La 27 martie/9 aprilie 1918 se realiza, aşadar, Unirea Basarabiei cu România. Se deschidea astfel calea fondării statului România Mare, ce avea să se împlinească prin unirea Bucovinei cu România şi a Transilvaniei la 1 decembrie 1918. În asemenea momente suntem tentaţi să pomenim în discursurile noastre doar numele marilor oameni politici care au jucat un rol major în fondarea Statului Unitar Român, omiţând, de multe ori, pe cei care au trudit din greu la realizarea aceluiaşi scop, dar care au rămas oarecum în umbra istoriei. Rolul unor asemenea oameni este la fel de important, deoarece fără contribuţia lor nu s-ar fi reuşit consolidarea Unirii. Un asemenea om a fost Vespasian Erbiceanu, care a avut o contribuţie majoră la integrarea legislativă a Basarabiei în cadrul României. Şi, cu permisiunea dumneavoastră, aş vrea să evoc câteva aspecte legate de personalitatea acestui profesionist al dreptului. Născut la 30 noiembrie 1865, în comuna Buciumi, judeţul Iaşi, într-o familie de preoţi, Vespasian Erbiceanu a urmat studiile primare şi liceale la Seminarul "Veniamin" din Socola, continuându-şi pregătirea superioară la Academia de Înalte Studii Teologice şi Filosofice din Kiev. Şi-a luat a doua licenţă în 1896, în drept, la universitatea ieşeană. A debutat în cariera de magistrat în anul 1895, ajungând în 1910 prim-preşedinte al Tribunalului Iaşi. Vespasian Erbiceanu a activat în Basarabia în perioada 31 martie 1918 - 22 septembrie 1923, iar activitatea sa cuprinde două etape: cea de consilier tehnic al Ministerului Justiţiei pe lângă Directoratul de Justiţie al Basarabiei, funcţie pe care o exercită între 31 martie şi 14 octombrie 1918 şi în care se implică activ ca legiuitor şi organizator al justiţiei; şi cea de prim-preşedinte al Curţii de Apel din Chişinău, între 15 octombrie 1918 şi 22 septembrie 1923, timp în care dă dovadă de calităţi excepţionale de magistrat şi cercetător al dreptului. La scurt timp după Unirea Basarabiei cu România, la 27 martie 1918, Erbiceanu a fost însărcinat de Guvernul condus de Alexandru Marghiloman cu o misiune foarte importantă şi în acelaşi timp extrem de delicată. În calitate de consilier tehnic al Ministerului Justiţiei pe lângă organele de justiţie din provincia unită, magistratul ieşean avea misiunea de a se documenta cu privire la specificul funcţionării legislaţiei basarabene şi de a ajuta factorii de decizie ai magistraturii de la Chişinău, în sensul reorganizării pe baze naţionale a legislaţiei din această provincie. Implicarea lui Erbiceanu în organizarea justiţiei de peste Prut va depăşi sarcinile trasate oficial de minister, activitatea lui fiind apreciată deopotrivă de magistraţii şi politicienii basarabeni, cât şi de guvernele româneşti. Activitatea pe terenul magistraturii, lucrările ştiinţifice publicate i-au deschis calea spre Academia Română, care, în şedinţa solemnă din 30 mai 1932, l-a primit printre membrii săi, în calitate de membru corespondent. După o viaţă dedicată studiului ştiinţelor juridice şi administrării dreptăţii, Erbiceanu s-a stins la 27 decembrie 1943, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti. Ca recunoaştere a activităţii...
			Domnul Ben-Oni Ardelean: Domnule deputat, vă rog să vă apropiaţi de concluzii, deja aţi vorbit aproape 5 minute.
			Domnul Nicolae Georgescu: Pentru marcarea acestui moment deosebit, în conformitate cu prevederile Legii nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, începând cu data de 26 martie 2018, Banca Naţională a României a lansat în circuitul numismatic un set de trei monede - din aur, argint şi tombac cuprat - şi o monedă din alamă, pentru colecţionare, dedicate împlinirii a 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. Anul 2018 este un prilej de a reliefa... (Voci suprapuse.)
			Domnul Ben-Oni Ardelean: Domnule deputat, vă rog să citiţi concluziile.
			Domnul Nicolae Georgescu: ... fragmente din istoria acestui secol de existenţă comună, de preţuire şi recunoaştere a importanţei identităţii naţionale, a tradiţiilor, a limbii române. Vă mulţumesc. Deputat al PSD Argeş, Georgescu Nicolae.
			Domnul Ben-Oni Ardelean: Mulţumesc. Vă rog să vă încadraţi în cele 3 minute, din respect pentru ceilalţi colegi.
			Domnul deputat Sorin Bumb, din partea Grupului parlamentar al PNL.
			Domnul Sorin-Ioan Bumb: Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică se numeşte "PSD pune în pericol viaţa participanţilor la trafic, refuzând să deschidă tronsonul de autostradă Aiud-Turda". Când e vorba de PSD şi autostrăzi, judeţul Alba a ajuns să deţină deja două recorduri negative. Primul record negativ este reprezentat de cel mai mare accident în lanţ pe o autostradă din România, petrecut în iarna anului 2013, când 40 de maşini s-au ciocnit din cauza gheţii de pe carosabil. PSD, patronat atunci de Victor Ponta, a deschis tronsonul 2 al autostrăzii Orăştie - Sibiu, fără să asigure servicii de deszăpezire şi combatere a poleiului, în toiul iernii. Al doilea record negativ constă în refuzul de a deschide circulaţiei tronsonul de autostradă Aiud - Turda, pentru că nu este apă la buda publică. Asta, în condiţiile în care pe şoseaua de lângă noua autostradă traficul într-o zi normală este aproape la fel de aglomerat ca pe Valea Prahovei într-o zi de sărbătoare. Aici maşinile se mişcă cu viteza melcului, printre craterele apărute în carosabil şi numeroase accidente grave, soldate cu morţi, răniţi şi importante pagube materiale, au loc săptămânal. Aceste motive nu sunt însă suficient de importante pentru PSD. Nu contează că oamenii sunt în pericol de moarte pe acest drum. Nu contează că firmele au importante pierderi materiale. Nu contează că maşinile se rup prin gropi. Pentru PSD contează doar să aducă momentul inaugurării autostrăzii cât mai aproape de momentul alegerilor, ca să taie "pamblica" cu elan electoral. Fiind singurul tronson de autostradă care va fi inaugurat în următorii 2-3 ani, pentru că restul au fost păpate de "revoluţia fiscală" a PSD, noul partid-stat găseşte nod în papură pentru a menţine autostrada închisă. Cine va plăti însă pentru paza autostrăzii închise? Cine va plăti pentru morţii şi răniţii din accidente? Noi toţi, desigur. Aşa cum plătim în fiecare zi costurile unei guvernări iresponsabile, ce a dus România înapoi cu 30 de ani. Fac apel, de la tribuna parlamentului, la Guvernul PSD, să deschidă cât mai repede acest tronson de autostradă. Toate pârghiile legale sunt la ei. Îi împiedică doar cinismul diabolic şi nepăsarea faţă de românii de rând. Domnilor de la PSD, puteţi inaugura autostrada ori de câte ori vreţi, nu ne vom supăra. Puteţi tăia "pamblica" la prima maşină de pe autostradă, la prima Lună plină de pe autostradă, la prima ploaie şi, desigur, la prima apă trasă la buda publică. Lăsaţi-ne doar să circulăm pe această autostradă şi să nu ne mai punem vieţile în pericol pe un drum naţional plin de gropi şi accidente. Vă mulţumesc. Deputat al PNL de Alba, Sorin-Ioan Bumb.
			Domnul Ben-Oni Ardelean: Mulţumim, domnule deputat.
			Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Costel Lupaşcu.
			Domnul Costel Lupaşcu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Obiectul declaraţiei mele politice este: "Importanţa zilei de 27 martie - Ziua Unirii Basarabiei cu România". Stimaţi colegi, În calitatea mea de deputat al partidului de guvernământ, astăzi voi vorbi despre ceea ce eu cred că trebuie să reprezinte un lucru esenţial pentru noi toţi, de aceea voi vorbi despre Ziua Unirii Basarabiei cu România. În data de 27 martie 1918, Sfatul Ţării de la Chişinău a hotărât Unirea Basarabiei cu România. Acest act istoric a deschis procesul Marii Uniri, finalizat cu Marea Adunare de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918, când românii din Transilvania, Banat, Maramureş şi Crişana au decis, la rândul lor, unirea cu ţara - eveniment ce constituie Statul Modern Român al cărui Centenar îl sărbătorim. În acest sens, Parlamentul României a făcut un prim pas de recunoaştere a importanţei acestei zile, prin adoptarea Legii nr. 36/2017 privind declararea zilei de 27 martie - Ziua Unirii Basarabiei cu România ca zi de sărbătoare naţională, cu respectarea prevederilor art. 75 şi a art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată. În Anul Centenarului trebuie să ne gândim la un lucru esenţial pentru noi toţi. De aceea, trebuie să ţinem cont de coeziunea şi conectivitatea dintre România şi Republica Moldova. În data de 25 martie 2018 am fost prezent la Chişinău, în capitala celui de-al doilea stat românesc, acolo unde zeci de mii de români au ieşit în stradă pentru a marca, pe de o parte, cei 100 de ani de la momentul istoric în care Sfatul Ţării de la Chişinău a votat ca Basarabia să revină la Patria-mamă, România, iar, pe de altă parte, să ceară reîntregirea. Cu toţii cred că am fost impresionaţi de gestul total neconstrâns de adoptare a Proclamaţiei Marii Adunări Centenare din 25 martie 2018, de la Chişinău. Şi cred că în Anul Centenar deja am trecut într-o etapă a evoluţiei României, în care problema reîntregirii ar trebui pusă direct şi pe faţă, fără niciun fel de temeri. Pentru noi, românii, această Proclamaţie reprezintă o chestiune de demnitate naţională şi poate însemna un prim pas pentru reîntregirea ţării. Este important de ştiut că Republica Moldova este parte a României, iar moldovenii sunt cetăţeni ai României. Consider că după aderarea României la NATO şi aderarea la Uniunea Europeană, singurul mare ideal de înaltă năzuinţă este şi rămâne reîntregirea prin unire a Republicii Moldova cu România. Bineînţeles, prin mijloace paşnice, ale democraţiei, ca reparaţie morală pentru suferinţele trecutului, pe cale legală, prin consens, prin referendum, printr-o dezbatere largă care trebuie să aibă loc pe ambele maluri ale Prutului. În calitatea mea de deputat al Parlamentului României, voi depune toate eforturile necesare pentru susţinerea acestei Proclamaţii, deoarece nu trebuie să uităm că Basarabia este România, iar unirea trebuie să rămână un ideal pe care să-l punem în practică, având curaj şi demnitate. Vă mulţumesc. Deputat al PSD, Costel Lupaşcu, Circumscripţia nr. 7 Botoşani.
			Domnul Ben-Oni Ardelean: Mulţumesc, domnule deputat.
			Din partea Grupului parlamentar al PNL, doamna deputat Florica Cherecheş.
			Doamna Florica Cherecheş: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Şcoala centrată pe copil". Am participat recent la o conferinţă cu tema "Ce-i lipseşte educaţiei din România", organizată de Şcoala româno-finlandeză, în care ambasadoarea Finlandei a prezentat cele trei elemente fundamentale ale sistemului lor de învăţământ, cel mai performant din lume. Ne-a spus că profesorii se bucură de un statut foarte apreciat de societate, că sunt buni profesionişti, implicaţi în toate deciziile care privesc şcoala şi că au independenţă totală în predare, evaluare şi folosirea metodelor pedagogice dorite. Al doilea element fundamental îl constituie utilizarea metodelor de predare care i se par profesorului cele mai potrivite pentru a-şi atinge obiectivul educaţional. Profesionalismul dascălilor, coroborat cu ingeniozitatea metodelor de predare fac ca abandonul şcolar să fie extrem de scăzut în Finlanda, unde 99,7% dintre elevi încheie cu succes şcoala. Al treilea element distinctiv îl constituie evaluarea elevilor, care nu suferă comparaţie cu niciun alt sistem, şi se desfăşoară zilnic şi aproape niciodată. Elevii sunt observaţi şi evaluaţi zilnic de profesorii lor, fără ca acest lucru să pună presiune pe ei, prima evaluare formală fiind la sfârşitul gimnaziului. Elevii merg cu plăcere la şcoală, simt că sunt respectaţi şi ajutaţi să-şi găsească un drum în viaţă şi li se trezeşte interesul pentru a citi şi a studia toată viaţa. Elevii au încredere în profesorii lor, aşa cum au şi părinţii, iar şcoala comunică în permanenţă cu ei. Finlanda alocă 11% din PIB pentru învăţământ şi nu permite implicarea politicului în educaţie, astfel că toate partidele susţin investiţia în educaţie, considerând-o esenţială pentru viitorul naţiunii. Pare de domeniul fantasticului, dar se întâmplă într-o ţară aflată la nici 2.000 de Km distanţă, care acum 40 de ani se găsea la acelaşi nivel al sistemului de educaţie cu România. Între timp, în România, 40% dintre elevi sunt analfabeţi funcţional; aproximativ 18,5% abandonează şcoala; peste 100.000 de tineri între 15 şi 19 ani se pierd în fiecare an; 2.418 de clădiri aparţinând unor unităţi şcolare nu au grup sanitar în interior; 1.000 de unităţi şcolare riscă să fie închise. Între timp, în România, sectorul privat cere cu insistenţă meseriaşi, iar sistemul educaţional se încăpăţânează să producă absolvenţi în domenii fără căutare pe piaţa muncii. Între timp, în România, programele de tip "Şcoală după şcoală" sau "Masa caldă" sunt o raritate. Între timp, în România, mulţi copii abandonează şcoala după clasa a opta, pentru că familia nu îi poate ţine la liceu la oraş, iar statul nu le decontează integral naveta, nu le oferă gratuit cazare şi masă şi nu promovează în mod atractiv învăţământul profesional dual. Într-o lume a diversităţii, România conferă prin lege dreptul de monopol pe piaţa de manuale celei mai slab cotate edituri şi legiferează manualul unic. Educaţia, prioritate naţională?! Să fim serioşi! Stimaţi colegi de la putere, Vă rog să fiţi de acord să purtăm un dialog constructiv şi să fim preocupaţi mai mult de calitatea educaţiei şi de viitorul copiilor noştri în ţara noastră, decât de satisfacerea unor ambiţii de orice natură, a celor care conduc vremelnic Guvernul şi Parlamentul. Avem modele verificate care să ne inspire, totul e să avem voinţă politică şi apoi să ne respectăm angajamentele. E chiar aşa de greu? Florica Cherecheş, deputat al PNL de Bihor.
			Domnul Ben-Oni Ardelean: Mulţumim, doamnă deputat.
			Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna deputat Aida-Cristina Căruceru. Poftiţi, doamnă deputat.
			Doamna Aida-Cristina Căruceru: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, Se discută intens, în ultima vreme, despre lipsa forţei de muncă din România, însă fără a se discuta şi despre cauzele ce conduc către această situaţie. O cauză este lipsa de consiliere şi orientare în carieră timpurie, adică de la nivelul claselor gimnaziale şi liceale. Există nenumărate dezbateri despre importanţa consilierii şi orientării profesionale în cazul elevilor. Din păcate, orele din curriculum dedicate consilierii şi orientării elevilor, cunoscute tradiţional sub numele de dirigenţie, sunt folosite, cel mai frecvent, pentru predarea materiilor profesorilor care sunt diriginţi. Iar în ceea ce priveşte activitatea generală de consiliere, lucrurile sunt tragice, dacă statisticile vehiculate în spaţiul public sunt încă de actualitate. Nu poţi să ai pretenţia că faci în mod real şi eficient nici consiliere şi nici orientare profesională, atunci când ai un consilier la 800 de elevi. Pentru a permite dezvoltarea tinerilor români, pentru a le permite să-şi atingă întregul potenţial, avem nevoie de un program naţional real de orientare în carieră, în adevăratul sens al cuvântului. Susţin cu tărie faptul că avem nevoie de un proiect naţional pentru includerea unor ore de orientare profesională adecvată în fiecare dintre şcolile şi liceele din România. Tinerii trebuie să ştie pentru ce se pregătesc, în ce mod pot să-şi valorifice cel mai bine aptitudinile dobândite în şcoală şi cum se pot coordona eficient cu necesarul societăţii şi al mediului de muncă în care vor ajunge după liceu sau după facultate. Avem generaţii de tineri care sunt bine pregătiţi şi care sunt interesaţi de viitor, care-şi doresc să fie activi şi productivi. Este datoria noastră să-i orientăm şi să le oferim toate instrumentele prin care pot să-şi atingă potenţialul, iar făcând asta, să ne ajute pe noi toţi, ca societate şi ca ţară. Vă mulţumesc. Aida Căruceru, deputat al PSD, Bucureşti.
			Domnul Ben-Oni Ardelean: Vă mulţumesc, doamnă deputat.
			Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Nicolae Neagu.
			Domnul Nicolae Neagu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia politică de astăzi: "Creşterea economică din anul 2017, înghiţită de deficitul comercial: 7% deficit comercial, 7% creştere economică". Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Cunoaştem datele oficiale care ne spun ce avem de făcut în acest an şi în anii care urmează, dacă vrem modernizarea României şi liniştea românilor, clamând, de altfel, interesul anului jubiliar al marii Românii, să investim, să atragem capitaluri publice şi private. În 2017, am importat cu 13 miliarde de euro mai mult decât am exportat, adică gradul de acoperire al importurilor efectuate pe baza exporturilor realizate a coborât la 86,4%. Producţia internă nu ţine pasul cu creşterea veniturilor populaţiei, şi atunci consumăm ce produc alţii, pe datorie. În structura pe destinaţii, pe sectoare, guvernarea PSD-ALDE a dus un deficit al balanţei comerciale de aproape 10 miliarde de euro pe Uniunea Europeană şi restul, de 3 miliarde de euro, pe zona noneuro. Singurul segment pozitiv este cel înregistrat pe maşini şi echipamente de transport, cu un plus de 0,86 de miliarde de euro. În schimb, interesant, şi acolo unde există resursă, datorat politicii fiscale fluctuante - vezi supraacciza la carburanţi - am dezechilibrat balanţa comercială la carburanţi, importând, într-o veselie, din Bulgaria şi Ungaria, care nu au nici resurse proprii şi nici tradiţie în domeniu. Deşi avem cam aceeaşi pondere a investiţiei în economie cu Germania, ei ies din schimburile la extern cu plus 7% din produsul intern brut, şi noi cu minus 7% din produsul intern brut. Deficitul balanţei comerciale şi a contului curent au pus şi vor pune presiune pe cursul valutar, accelerând inflaţia, scumpind produsele alimentare şi cele de consum casnic, inclusiv costurile utilităţilor casnice: apă, curent, gaz. Şi astfel toată creşterea salarială se duce în consum, cu riscul de a diminua coşul zilnic necesar existenţei. Nu avem soluţii în acest moment, decât să reducem deficitul de cont curent, a echilibrării balanţei comerciale şi a ţinerii inflaţiei sub control. Asta doar prin atragere de capital public şi privat şi a fondurilor europene care stau graţios să intre, dar tu, Guvernul, în loc să le iei, găseşti mereu zeci de explicaţii şi motive pentru care nu le poţi lua. Investiţiile publice, orientate spre dezvoltarea circulaţiei mărfurilor, precum şi o politică fiscală serioasă şi predictibilă, sunt căile de urmat, dacă ne dorim, în Anul Centenarului, o României unită, sigură şi prosperă şi un proiect naţional pentru agricultură şi zootehnie, care să transceadă vremelnicelor guverne politice. Deci orice guvern responsabil, exceptând, se pare, cel al PSD, ar mări gradul de absorbţie al fondurilor europene şi private şi ar aloca minim 7% din produsul intern brut pentru investiţii publice. În schimb, astăzi avem alocarea de 4,2% proiectată dar, din păcate, cu o realizare pe anul trecut doar de 3,7% din produsul intern brut pentru investiţii. Soluţia? Investiţii în infrastructura de transport, în educaţie, în infrastructura energetică sau în sănătate. Şi noi spunem: "Autostrăzi, autostrăzi, autostrăzi!". Aude şi Guvernul Dăncilă, aud şi domnii Dragnea şi Tăriceanu? Altfel, de ce ţi-e frică, nu scapi! Deputat al PNL de Sibiu, Nicolae Neagu.
			Domnul Ben-Oni Ardelean: Mulţumim, domnule deputat.
			Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Ioan Dîrzu. Nu este. Domnul deputat Ştefan Muşoiu? Nu este. Domnul deputat Claudiu-Augustin Ilişanu? Poftiţi, domnule deputat.
			Domnul Claudiu-Augustin Ilişanu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia politică pe care o susţin astăzi se intitulează "România va depăşi cu succes tendinţele demografice printr-o politică coerentă şi durabilă". Stimaţi colegi, În calitate de membru al Comisiei pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi, prezint înaintea dumneavoastră următoarea declaraţie politică. Familia a fost şi este fundamentul societăţii. În România trebuie să avem un discurs pertinent privind echilibrul şi continuitatea pe care le generează familia în societate. Aceste aspecte trebuie să fie din ce în ce mai mult în atenţia noastră, întrucât ne confruntăm, de ani de zile, cu o migraţie în masă a cetăţenilor români către alte state ale Uniunii Europene, precum şi cu o scădere a natalităţii. Aceste tendinţe de scădere demografică, destul de accentuate în ultimii ani, sunt vizibile în numeroase ţări europene. Germania, de exemplu, a căutat, începând cu anul 2015, să fie din ce în ce mai preocupată de elaborarea unei strategii bazate pe o creştere a natalităţii, ca atenuare a consecinţelor nedorite ale schimbărilor demografice pe termen lung, pe coeziune socială în cadrul familiilor, pe coeziune între generaţii, între cei bolnavi şi cei sănătoşi, între persoane cu şi fără handicap şi între grupuri de persoane cu medii de cultură diferite. În anul 2013, România s-a confruntat cu o realitate tristă, înregistrând cel mai mic număr de nou-născuţi din 2000 încoace. Suntem cu toţii conştienţi că ţara noastră are nevoie de o reintroducere a politicilor de creştere a natalităţii şi de susţinere a unei demografii active. Guvernul României, conştient de acest lucru, a continuat să relanseze în anul 2017 această tendinţă demografică care, cu siguranţă, va avea un ritm pozitiv şi în următorii ani. Cauzele scăderii natalităţii trebuie să le căutăm, înainte de toate, în cadrul conceptului de familie ce trebuie nu redefinit, cum se vede în tendinţele actuale, ci consolidat. Această mobilitate a cetăţenilor noştri către alte state europene, fie că vorbim despre căutarea unui loc de muncă în străinătate, fie despre stabilirea domiciliului permanent într-o altă ţară, are, cu siguranţă, diverse consecinţe: dezechilibre şi conflicte familiale, singurătatea copiilor, lipsa comunicării dintre părinţi şi copii, scăderea natalităţii şi implicit a demografiei. Dragi colegi, Coaliţia este conştientă de necesitatea unor măsuri pentru încurajarea familiei şi pentru redresarea natalităţii şi a demografiei, aspecte care, cu siguranţă, vor fi în atenţia noastră în programele pentru o dezvoltare durabilă a României. Centenarul Marii Uniri nu înseamnă finalizarea unei etape, ci el reprezintă, înainte de toate, un nou început. Acest început trebuie să facă ţara noastră o voce mai puternică şi mai numeroasă în Europa, nu doar acum, în Anul Centenarului, sau anul viitor, la deţinerea preşedinţiei Consiliului European, ci vorbim, aşadar, despre o constantă care să genereze o Românie numeroasă peste decenii. România trebuie să fie capabilă să transmită mai departe valorile primite de la înaintaşii noştri. Iar pentru ca aceste valori, pe care le evocăm în acest an, să fie nepieritoare, trebuie ca cei ce ne succed să nu fie mai puţini decât noi. Renaşterea, continuitatea şi prosperitatea unei naţiuni depind atât de valorile moştenite, cât şi de suma resurselor umane ce intră în posesia acestora, cu misiunea de a le duce, la rândul lor, mai departe. Dragi colegi, Beneficiind de privilegiul de a fi contemporani celebrării Centenarului Marii Uniri, devenim cu atât mai mult datori să sprijinim o politică care să îi facă şi pe urmaşii noştri fii, respectiv nepoţi şi strănepoţi, ai Centenarului. Să fim solidari în îndeplinirea acestui deziderat! Claudiu Ilişanu, deputat de Bacău, Circumscripţia electorală nr. 4.
			Domnul Ben-Oni Ardelean: Mulţumim, domnule deputat.
			Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul Tinel Gheorghe. Nu este. Domnul deputat Pavel Popescu. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Pavel Popescu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică din această dimineaţă se intitulează "GDPR, un pas înainte spre o bună guvernare digitală". Stimaţi colegi, Vreau să vă reamintesc că mai sunt aproape două luni până la momentul în care ţara noastră, ca membră a Uniunii Europene, va aplica Regulamentul U.E. al Parlamentului European şi al Consiliului, din 27 aprilie 2016, privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei nr. 95/46/CE, Regulamentul general privind protecţia datelor. Prin aplicarea acestui regulament, instituţiile statului şi restul agenţiilor care lucrează cu datele personale trebuie să le asigure cetăţenilor siguranţa că acestea nu vor fi folosite în mod inadecvat. Din calitatea de secretar al Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, aş dori să vă aduc la cunoştinţă o serie de principii care au stat la baza elaborării Regulamentului general pentru protecţia datelor cu caracter personal. Principiul legalităţii, care implică transparenţă când este vorba de prelucrarea datelor cu caracter personal. Al doilea principiu se referă la limitarea scopului; datele să fie utilizate doar în scopuri explicite şi legitime. În urma definirii scopului, se vor colecta doar datele relevante pentru îndeplinirea acestui obiectiv, fără abuzuri. Prin acest regulament se urmăreşte ca datele să fie actualizate, de câte ori este necesar, pentru a fi corecte. Totodată, acestea pot fi păstrate doar pentru perioada în care s-a dat consimţământul; în mod contrar se va încălca principiul stocării datelor. Datele trebuie să fie securizate în mod adecvat. Iar un ultim principiu obligă operatorul la responsabilitate şi seriozitate. Aplicarea acestui regulament va însemna un pas înainte pentru ţara noastră, pentru realizarea completă a proiectului digitalizării. Astfel, cetăţenii vor avea şansa să-i crediteze cu maximă încredere pe cei care le operează datele cu caracter personal. Sper că suntem pregătiţi să aplicăm şi să respectăm principiile mai sus enumerate, pentru a avea o Românie modernă, digitalizată. Vă mulţumesc. Pavel Popescu, deputat al PNL de Timiş.
			Domnul Ben-Oni Ardelean: Mulţumim, domnule deputat.
			Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna deputat Alina Teiş. Vă rog, doamnă deputat.
			Doamna Alina Teiş: Domnule preşedinte, Titlul declaraţiei este "Partidul Social Democrat, singurul partid care promovează egalitatea de gen dintre bărbaţi şi femei". Egalitatea de gen reprezintă o valoare fundamentală a social- democraţiei. Partidul Social Democrat promovează acest principiu, înscriind în statut şi în alte documente de bază obiective care să conducă la instaurarea unui sistem paritar între bărbaţi şi femei. Congresul Partidului Social Democrat din data de 10 martie anul acesta a adoptat modificări de reprezentare egală între bărbaţi şi femei pentru funcţia de vicepreşedinte, în cele opt regiuni. Totodată, în funcţia de preşedinte-executiv al partidului a fost aleasă tot o femeie, în persoana doamnei Viorica Dăncilă, prim-ministru al României. Congresul a ales următoarele femei vicepreşedinte: Gabriela Firea, primar general al capitalei, în regiunea Bucureşti-Ilfov; Carmen Dan, ministru pentru regiunea de sud; Olguţa Vasilescu, ministru, regiunea de sud, Oltenia; Natalia Intotero, ministru, regiunea de vest; Roxana Mînzatu, deputat, pentru regiunea de centru; Doina Pană, deputat, pentru regiunea de nord, Transilvania; Federovici Doina, senator, pentru regiunea de nord, Moldova; Mirela Furtună, deputat, pentru regiunea sud-est. Această hotărâre a congresului vine ca urmare a propunerilor făcute de preşedintele Partidului Social Democrat, domnul Liviu Dragnea, care susţine în mod consecvent promovarea femeilor, fapt ce este confirmat şi de prezenţa femeilor în Parlament, în Guvern şi în administraţia publică locală. La nivelul Guvernului, prim-ministrul este femeie, sunt opt femei ministru şi 23 de femei secretar de stat, şefi de agenţii de nivel naţional. În administraţia locală şi în Parlament situaţia este următoarea: femei primar - 87, din care: municipii - 3, oraşe - 3, Ştefăneşti, Argeş, şi comune - 81; femei viceprimar - 89; femei consilier judeţean - 104; femei consilier local - 3.540; femei parlamentar - 53, din care: 43 deputaţi şi 10 senatori. România este un exemplu european. În ţara noastră nu se poate vorbi de discriminare salarială între femei şi bărbaţi, aşa cum este în alte ţări ale Europei. În Germania, de exemplu, diferenţele salariale sunt, în medie, de 21,5% în favoarea bărbaţilor. În România nu există, pe piaţa muncii, discriminare de gen. Munca femeilor este apreciată, iar salariile femeilor, atât la stat, cât şi în mediul privat, sunt aproape egale cu cele ale bărbaţilor. Nu am cerut şi nici nu voi cere vreodată să fiu susţinută pentru că sunt femeie, ci vreau ca munca mea să fie apreciată, să mă fac remarcată prin ideile şi principiile pe care le promovez, pentru caracterul şi educaţia mea, pentru muncă şi seriozitate. Dacă am pregătirea şi competenţele necesare, îmi doresc să am şanse egale cu orice bărbat pentru a ocupa o funcţie prin care să pot demonstra profesionalismul, echilibrul şi implicarea femeilor social-democrate. Vă mulţumesc.
			Domnul Ben-Oni Ardelean: Vă mulţumim, doamnă deputat.
			Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna deputat Camelia Gavrilă. Nu este. Doamna deputat Bianca-Miruna Gavriliţă? Nu este. Domnul deputat Nicu Niţă? Domnule deputat Nicu Niţă, citiţi?
			Domnul Nicu Niţă: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi face referire la podul peste Dunăre dintre Brăila şi Tulcea. Am trecut într-o nouă etapă a execuţiei podului peste Dunăre la Brăila. Doresc încă o dată să aduc sincere mulţumiri tuturor celor care au făcut posibilă începerea acestei investiţii şi finalizarea procedurilor prin care a fost adjudecată licitaţia. Este un prim pas, extrem de important, în demersul susţinut de toţi brăilenii, şi nu numai, privind realizarea acestui important obiectiv. Aşa cum am mai subliniat de la tribuna Parlamentului României, podul peste Dunăre la Brăila este un vis ce îşi are începuturile în momentul în care Carol I trecea pe un pod de vase din portul Brăilei, unul dintre cele mai importante centre ale comerţului cu grâne din România, aducând Dobrogea la Patria-mamă. Iată că, după aproape 150 de ani, după ce podul părea că devenise o legendă, Guvernul PSD a găsit resursele necesare pentru a demara această investiţie de circa 500 de milioane de euro, cea mai importantă lucrare de infrastructură din ultimii 30 de ani din România şi una dintre lucrările de referinţă în Europa. Ne dorim ca investiţia să se realizeze în cele mai bune condiţii şi fac apel la Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere să depună toate eforturile pentru ca procedura, ca şi acţiunile premergătoare începerii lucrărilor, în mod deosebit exproprierile, să se facă în cele mai bune condiţii şi în termenele prevăzute. Pentru că, aşa cum spuneam, Guvernul PSD a făcut eforturi deosebite pentru a găsi soluţiile de finanţare şi este o obligaţie a tuturor celor ce au responsabilităţi executive, să urmărească finalizarea corespunzătoare a acestei lucrări, extrem de importantă pentru zona Brăila-Galaţi-Tulcea, dar şi pentru întreaga ţară. Mulţumesc. Deputat de Brăila, Niţă Nicu.
			Domnul Ben-Oni Ardelean: Mulţumim, domnule deputat.
			Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna deputat Anişoara Radu. Nu este. Doamna deputat Georgeta-Carmen Holban? Nu este. Doamna deputat Cristina-Elena Dinu? Nu este. Domnul deputat Tudor Ciuhodaru? Nu este. Domnul deputat Ştefan Muşoiu? Domnul Muşoiu. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Ştefan Muşoiu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea de astăzi se numeşte "Adoptarea monedei euro, un beneficiu pentru toţi românii". Stimaţi colegi, Aproximativ 70% din activităţile economice din ţara noastră se realizează, la ora actuală, prin raportare la moneda euro, respectiv cu plata în lei la cursul zilei. Aşadar, adoptarea monedei euro până în 2024 este un pas natural pe care România trebuie să-l facă după aderarea de acum 11 ani la Uniunea Europeană. De asemenea, angajarea noastră, a celor de la PSD, pentru un astfel de proiect necesar şi ambiţios nu reflectă doar preocuparea noastră faţă de viitor, ci este şi o invitaţie de conlucrare, lansată către toată clasa politică, pentru pregătirea acestui proiect naţional în anul Centenarului. În cadrul congresului intern am votat o convenţie pentru adoptarea monedei euro şi ne-am propus ca până la 1 decembrie 2018 toate partidele politice să ajungă la un consens pentru realizarea acestui obiectiv. Ca întotdeauna, PSD este deschis dialogului şi propunerilor venite din întreg spectrul politic, precum şi din partea societăţii civile, pentru că, dincolo de orice fel de orgolii ale opoziţiei, trebuie să avem în vedere că, pentru prima oară de la intrarea în Uniunea Europeană, la iniţiativa PSD, România are un obiectiv naţional de ţară foarte clar în beneficiul românilor. Din păcate, spaţiul public a fost deja invadat de tot felul de speculaţii maliţioase, care vor să convingă pe cât mai mulţi că un astfel de pas este în detrimentul românilor. Dragi colegi şi dragi români, Schimbarea monedei se va regăsi doar în portofel. În loc de lei, veţi avea euro. Trebuie să subliniez că pentru economie această schimbare va aduce mai multe beneficii. Spre exemplu, băncile vor oferi dobânzi mai mici pentru firme, stat, cât şi pentru populaţie, ca urmare a aplicării directe şi nemijlocite a dobânzilor şi comisioanelor Băncii Europene. Şi inflaţia va fi mult mai mică şi mai stabilă, preţurile vor evolua în funcţie de moneda euro, exporturile vor fi stimulate şi se vor atrage mai multe investiţii. Exportatorii şi transportatorii vor fi avantajaţi pentru că nu vor mai depinde de fluctuaţiile cursului valutar. Mai mult, ţara noastră va deveni un participant activ la deciziile fiscale şi monetare al Uniunii Europene. Atingerea tuturor acestor targeturi va reveni Comisiei Naţionale de fundamentare a Planului naţional de adoptare a monedei euro. Această comisie va reuni reprezentanţi ai Guvernului, Administraţiei Prezidenţiale, patronatelor, sindicatelor, BNR, ASF, mediului academic şi ONG-urilor, fiind condusă de prim-ministru şi de preşedintele Academiei Române, în calitate de copreşedinţi, şi de către doi vicepreşedinţi, respectiv guvernatorul BNR şi un vicepremier. Vă mulţumesc. Deputat al PSD de Ialomiţa, Ştefan Muşoiu.
			Domnul Ben-Oni Ardelean: Mulţumim, domnule deputat. Dau citire listei celor care au depus în scris declaraţiile politice: Ioan Dîrzu, Camelia Gavrilă, Bianca Gavriliţă, Anişoara Radu, Georgeta-Carmen Holban, Cristina-Elena Dinu, Tudor Ciuhodaru, Florinel Stancu, Radu-Adrian Pau, Neculai Iftimie, Angel Tîlvăr, Claudia Gilia, Corneliu Ştefan, Mihai Weber, Mihaela Huncă, Tamara-Dorina Ciofu, Petru-Sorin Marica, Răzvan-Ilie Rotaru, Daniela Oteşanu, Florin-Dan Tripa, Mihăiţă Găină, Maricela Cobuz, Aurel Căciulă, Eliza-Mădălina Ştefănescu, Cornel Itu, Viorel Stan, Silviu Nicu Macovei, Theodora Şotcan, Cristina Burciu. Din partea Grupului parlamentar al PNL au depus: Tinel Gheorghe, Raluca Turcan, Vasile-Florin Stamatian, Viorica Cherecheş, Dumitru Mihalescul, Dumitru Oprea, Găvrilă Ghilea, Cristian Buican, Corneliu-Mugurel Cozmanciuc, Aurel-Robert Boroianu, Bogdan-Iulian Huţucă, Ionuţ-Marian Stroe, Constantin Şovăială, Cristina Trăilă, Dănuţ Bica, Ioan Balan, Nicolae Giugea, Claudiu-Vasile Răcuci, George Şişcu, Tudoriţa Lungu. Din partea Grupului parlamentar al USR: Cristina-Ionela Iurişniţi, Lavinia-Corina Cosma, Ilie Dan Barna, Emanuel-Dumitru Ungureanu. Din partea Grupului parlamentar ALDE: Constantin Avram şi Mihai Niţă. Din partea Grupului parlamentar al PMP: Ionuţ Simionca, Petru Movilă, Cornel-Mircea Sămărtinean, Emil-Marius Paşcan, Eugen Tomac. Şi din partea deputaţilor neafiliaţi: Daniel Constantin. Aşadar, acestea fiind spuse, declar închisă partea de declaraţii politice şi intervenţii din şedinţa din 28 martie 2018, orele 8,30 - 10.00, şi vă urez tuturor să aveţi o zi excepţională! Vă mulţumesc tare mult.
			(Următoarele declaraţii politice şi intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
			Domnul Constantin Avram: "Nevoia de ordine şi adevăr" În ultimele zile, urmărind ştirile legate de subiectul, sau, mai bine zis, de scandalul aşa-ziselor liste negre stabilite la Bruxelles, privind stadiul unor cauze penale din justiţia românească, am avut sentimentul specific unei mari dezamăgiri! De ce...?! Pentru că, dacă unele poziţii exprimate de unii oficiali ai Uniunii Europene, privind lupta împotriva corupţiei în România, au indus în rândul românilor sentimentul că noi românii, cetăţeni europeni, noi ne-am pierdut o parte din suveranitate, iar întocmirea acestor liste negre pe alte meleaguri ne-au lăsat impresia că suntem pe cale să ne pierdem şi demnitatea naţională! Mai dureros este faptul că percepţia publică privind acest subiect se îndreaptă spre o concluzie unanimă, aceea că aceste liste ar fi fost întocmite la sugestia unor cetăţeni români, europarlamentari, care ar fi trebuit să apere demnitatea naţională a românilor, nu s-o ştirbească din interese personale meschine. Este foarte adevărat, mai este numai un an până la alegerile pentru Parlamentul European din 2019, iar problema monitorizării României prin mecanismul MCV, sub masca căruia ar fi fost construite aceste liste în 2012, ar putea redeveni o serioasă teamă de campanie electorală. Poziţia tranşantă a europarlamentarului ALDE, Norica Nicolai, exprimată în spaţiul public, a lămurit în parte motivele pentru care au fost întocmite aceste liste negre, în sensul folosirii lor pentru eliminarea unor adversari politici ai momentului şi scoaterea din piaţa românească ai unor reprezentanţi ai capitalului autohton. Dar românii interesaţi de acest subiect, care îşi respectă şi îi iubesc ţara natală, se pot întreba... ce fel de oameni sunt aceşti cetăţeni români care alimentează denigrarea României, în orice ocazie şi în toate forurile europene?! Un bătrân venit în audienţă la cabinetul parlamentar din Bacău m-a lăsat fără răspuns, fără replică, când a afirmat: "... ce domnule, ăştia nu sunt oameni... ăştia sunt trădători de neam şi de ţară... şi trebuiesc aspru pedepsiţi de lege!" Atâta simplitate şi limpezime în gândire rareori întâlneşti, iar ideea unor politicieni, potrivit căreia românul simplu nu ştie sau nu înţelege astfel de probleme, este complet perimată şi dăunătoare. Mai mult ca sigur că unora dintre concetăţenii noştri le este dor de ordine şi adevăr, de conducători fermi, de iubitori ai poporului din care se trag cu mândrie naţională şi demnitate. Cu această ocazie, întreb şi mă întreb, cum să fim respectaţi în Uniunea Europeană şi în lume, când unii dintre noi, cei cu atribuţii de reprezentare a naţiunii române, se îngrămădesc să-şi întineze ţara în care s-au născut?! Acum mai mult ca oricând este nevoie de solidaritate şi de unitate naţională, de înţelegere şi de armonie, nu doar pentru că sărbătorim Centenarul naţiunii române, ci pentru simplul motiv al păstrării cu sfinţenie al identităţii naţionale a neamului nostru românesc. Apariţia pe aceste liste negre şi cererea imperativă a Comisiei Europene privind furnizarea de informaţii în legătură cu dosarul referendumului din 2012 de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, aflat în curs de anchetă, mi-a născut întrebarea - cine avea interesul ascuns de menţinere a lui Traian Băsescu la putere...?! Vizita intempestivă, la Bucureşti, a unui înalt oficial american, imediat după ce se declarase în spaţiul public furtul a două milioane de voturi, ne poate oferi un răspuns, care nu a fost conturat încă! Eu cred că nu vom afla niciodată adevărul cu privire la "erata" Curţii Constituţionale, care, în fapt, oficializa rămânerea la Palatul Cotroceni a lui Traian Băsescu!
			Domnul Bogdan-Iulian Huţucă: "Cum este posibil ca noua Lege a salarizării să fie deja modificată prin două ordonanţe de urgenţă, doamnă ministru Olguţa Vasilescu?!" Majoritatea PSD-ALDE demonstrează pe zi ce trece incapacitatea de a guverna România, serios şi responsabil! Un exemplu elocvent în acest sens sunt din ce în ce mai desele modificări ale noii Legi a salarizării. Astfel, Legea-cadru nr. 153/2017 a avut parte, de la începutul acestui an, de mai multe modificări prin ordonanţe de urgenţă. De această dată, este vorba de O.U.G. nr. 90/2017, pe care majoritatea PSD-ALDE a ales să o treacă, săptămâna trecută, prin Camera Deputaţilor, în doar două zile, fără a ţine cont de prevederile regulamentare, încălcând orice principii şi reguli parlamentare şi democratice. Mai mult decât atât, această nouă ordonanţă de urgenţă a fost trecută prin Parlament, fără a fi dezbătută serios, împreună cu toate părţile implicate, deşi actul normativ conţine numeroase modificări cu impact negativ asupra multor categorii de salariaţi din sistemul public. Printre acestea, trebuie menţionate blocarea angajărilor din sistemul public, tăierea cheltuielilor publice cu 10%, ceea ce presupune că tot nu se vor acorda personalului bugetar tichete cadou, premii sau indemnizaţia de hrană şi indemnizaţia de vacanţă prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 şi nici nu se vor plăti orele suplimentare angajaţilor bugetari. Cu alte cuvinte, doamna ministru Olguţa Vasilescu într-un an promite, iar în următorul taie sau amână pe termen nedeterminat ceea ce a promis în mod "solemn" anterior. De asemenea, este de remarcat şi faptul că, prin adoptarea O.U.G. nr. 90/2017, majoritatea PSD-ALDE a decis ca în anul 2018 să nu se acorde ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, la retragere, la încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă pentru personalul militar, iar alte drepturi sunt plafonate. În plus, prin adoptarea Legii pentru aprobarea O.U.G. nr. 90/2017, majoritatea PSD-ALDE dă o nouă lovitură comunităţilor locale. Adică, dacă înainte de adoptarea acestui act normativ cheltuielile erau asigurate în proporţie de 100%, prin transferuri de la bugetul de stat, acum se asigură doar 90% din transferuri, autorităţile locale fiind obligate să taie din banii destinaţi investiţiilor locale, pentru a compensa deficitul de 10%! PNL a depus mai multe amendamente la acest proiect legislativ, care aveau rolul de a preîntâmpina unele consecinţe negative ale acestuia, dar amendamentele au fost respinse de majoritatea PSD-ALDE. Printre amendamentele PNL, se numără şi cel referitor la exceptarea unităţilor de învăţământ şi a instituţiilor publice din domeniul învăţământului preuniversitar, de la măsura reducerii cu 10% a cheltuielilor bugetare, pe care am considerat-o absolut necesară, pentru a evita restructurarea reţelei şcolare din România, care poate însemna închiderea sau comasarea unor unităţi de învăţământ, precum şi dispariţia unor posturi didactice. Dar ce folos, dacă celor din PSD-ALDE nu le pasă de nimic?! Nu le pasă nici de profesori, nici de funcţionarii din administraţie sau de cei din apărare şi ordine publică. Nu le pasă, de fapt, decât de a-şi crea cât mai multe beneficii şi sinecuri pentru partidele şi acoliţii lor!
			Doamna Cristina Burciu: "Fiecare român este dator să vegheze la protecţia mediului!" Camera Deputaţilor a adoptat, în calitate de for decizional, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje. Iniţiativa legislativă a reglementat transpunerea Directivei UE 2015/720 a Parlamentului European şi a Consiliului, din 29 aprilie 2015, privind reducerea consumului de pungi de transport din plastic subţire. Legea votată de Parlament interzice, începând cu data de 1 iulie 2018, introducerea pungilor de transport din plastic subţire şi foarte subţire cu mâner, respectiv pungile de unică folosinţă, pe înţelesul tuturor. De asemenea, începând cu 1 ianuarie 2019, se interzice în totalitate şi în România comercializarea acestor pungi de transport din plastic subţire şi foarte subţire cu mâner. Legea mai prevede şi responsabilitatea operatorilor economici, care introduc pe piaţa naţională pungi de transport din plastic biodegradabile şi compostabile, de a eticheta aceste ambalaje. De asemenea, noul act normativ introduce obligaţia operatorilor economici, care comercializează produse ambalate în ambalaje primare reutilizabile, de a primi ambalajele reutilizabile la schimb sau de a rambursa, la solicitarea consumatorului, valoarea depozitului. Nu în ultimul rând, agenţii economici care distribuie ambalaje de desfacere, inclusiv pungi din plastic, trebuie să se ocupe şi de eliminarea deşeurilor rezultate. Prin această lege, România se alătură statelor civilizate şi din punctul de vedere al colectării şi al reciclării pungilor, începând din vară doar cele reutilizabile fiind destinate comercializării. În opinia mea, protecţia mediului trebuie să constituie o prioritate pentru fiecare dintre noi, deoarece toţi trebuie să contribuim la păstrarea unui mediu sănătos şi pentru viitoarele generaţii. Pe lângă modul de aplicare a acestei noi legi, consider că toţi românii sunt datori să vegheze la respectarea unui mediu cât mai puţin poluat, iar un minim de atenţie pe această temă ar aduce mari beneficii pe termen lung.
			Domnul Aurel Căciulă: "Unirea Basarabiei cu Patria-mamă, prima treaptă spre idealul României Mari" În contextul geopolitic de azi, aniversarea Unirii Basarabiei cu România, moment care a marcat începutul unui an 1918 memorabil, are o încărcătură aparte. Spre deosebire de Transilvania, Basarabia este încă ruptă din trupul ţării, iar balansul actualei Republici Moldova, între Est şi Vest, şi tensiunile care au dus la afirmarea unui nou război rece între Rusia şi NATO demonstrează că problema teritoriului dintre Prut şi Nistru este una de actualitate şi, de asemenea, o rană încă deschisă în conştiinţa naţională. Unirea Basarabiei cu România a avut loc la 27 martie 1918 şi a fost în fapt reunificarea vechii provincii româneşti Basarabia, ruptă de Moldova şi alipită de Rusia în 1812. Basarabia a fost prima provincie care s-a unit cu România pentru a forma România Mare. Efectele Unirii au fost anulate la 28 iunie 1940, atunci când Rusia a anexat din nou Basarabia, în baza Pactului secret Ribbentrop-Molotov. Cu toate că ne desparte o graniţă, noi, cei de pe valea Prutului, vom fi întotdeauna rude, prieteni, cumetri cu fraţii noștri de peste apă. Acum, când trecem graniţa fără paşaport, vizitele noastre au sporit în Basarabia, relaţiile dintre noi sunt mai solide, iar astăzi Chișinăul ni se pare la fel de familiar ca Iaşiul. Dacă vrem să privim o piesă de teatru, sau să mergem la operă, sau la shopping, putem alege între Chişinău şi Iași, astăzi Chişinăul însemnând tot acasă. Ne bucurăm să fim contemporani cu Centenarul Marii Uniri!
			Doamna Camelia Gavrilă: "Psihologia - calea şi soluţia pentru un mediu educaţional de calitate, sigur şi echilibrat" Implementarea unei modalităţi eficiente de evaluare psihologică a profesorilor şi creşterea numărului de consilieri şcolari constituie priorităţi pentru o educaţie de calitate. Complexitatea sistemului educaţional românesc şi a problemelor specifice implică şi interacţiunea dintre profesori, care trebuie să fie modele şi repere pentru tinerii, şi elevii cu un contur al personalităţii încă nedefinit, aflaţi într-o continuă căutare prin labirintul cunoaşterii, parcurgând drumul dificil al înţelegerii lumii, dar şi al înţelegerii de sine. Interacţiunea nu vizează doar aspecte profesionale, didactice, cuprinse în cadrul procesului de predare-învăţare-evaluare, ci şi numeroase şi consistente elemente de ordin psihologic, relaţii interumane, apreciere sau rezervă, simpatii şi reţineri, comunicare caldă, empatică sau relaţii reci, distante, toate determinate de trăsăturile de personalitate, de temperament, de datele psihice ale fiecărui actor implicat, aspecte care nu pot fi încadrate în planuri de lecţii sau într-un curs anume. Prezenta declaraţie politică revine cu un nou semnal de alarmă asupra importanţei evaluării psihologice periodice a cadrelor didactice, a personalului didactic auxiliar şi chiar nedidactic, demers care se cere urgentat la nivelul sistemului educaţional, în întregul său. Profesia de dascăl înseamnă implicare emoţională, comunicare, talent pedagogic, multiple competenţe, dincolo de cele strict ştiinţifice, profesionale. Testarea psihologică periodică este esenţială pentru a identifica posibile disfuncţii, dizarmonii interioare, forme incipiente de depresie, pentru identificarea şi eliminarea unor posibile patologii care ar afecta procesul didactic, educaţional, relaţiile echilibrate şi corecte, pedagogice din lumea şcolii. Pe de altă parte, la fel de importantă este şi problema consilierii psihologice a elevilor, unde semnalăm din nou numărul insuficient de consilieri şcolari, care să ajute tinerii să reziste factorilor de presiune psihică, mediului social complex, tensiunilor familiale, dificultăţilor de învăţare, dar şi tentaţiilor negative dintr-o lume contrastantă şi inegală valoric. Cu siguranţă, asemenea evaluări şi testări sunt necesare în orice mediu care presupune interacţiunea continuă cu publicul, cu diferite persoane - administraţie, poliţie, jandarmerie, justiţie, lumea medicală -, dar mai ales acolo unde vorbim despre copii şi despre adolescenţi, despre fragilitatea vârstelor, despre demersuri didactice şi educaţionale, despre formare şi instruire a celor implicaţi. Evaluarea psihologică presupune investigarea şi analiza modului în care funcţionează psihicul unei persoane, prin testări de ordin cognitiv, neuropsihologic, comportamental, sau prin testarea unor aspecte care ţin de personalitate şi de mecanismele de adaptare la stres. Potrivit unui studiu realizat de UNICEF România, rata fenomenelor de violenţă în şcoli, în anul 2016, a fost de peste 13.000 de cazuri raportate, fie că vorbim despre conflicte între elevi şi profesori, fie între adulţi implicaţi în diferite activităţi ale şcolii etc., cu un procent de 82%, mai mare în cartierele periferice faţă de zonele centrale, unde rata este de 73%. România ocupă poziţii critice în statisticile Uniunii Europene, întrucât unul din trei copii este cel puţin o dată agresat fizic pe întreaga perioadă a ciclurilor şcolare, după cum şi cazurile de violenţă domestică afectează copiii, fie că sunt ei înşişi victime, fie că asistă la scene violente consumate în familie. Aceste cifre reprezintă vârful unui iceberg, pentru că în realitate numărul este mult mai mare, o parte dintre cazuri nefiind raportate de teamă, din discreţie, în speranţa unor remedieri, dar şi pentru că multe dintre acestea se produc în afara unităţilor de învăţământ. Pentru diminuarea acestui fenomen, care umbreşte şi complică sistemul educaţional românesc, o testare psihologică şi, apoi, o evaluare psihologică care să permită o analiză nuanţată, completă şi detaliată, precum şi creşterea numărului de consilieri şcolari reprezintă primi paşi. Aceste ameliorări se pot realiza printr-un efort comun, inclusiv de ordin financiar, din partea consiliilor locale şi a ministerelor de resort, într-o colaborare cu facultăţile de profil psihologic, cu inspectoratele şcolare şi cu echipele de management ale unităţilor de învăţământ. Profesorul reprezintă reperul şi modelul moral şi profesional pentru formarea tinerilor aflaţi pe un drum cognitiv complex, într-o continuă descoperire a lumii şi a propriei fiinţe. Cadrul didactic practică o meserie dificilă, de vocaţie, are puterea de a dărui cunoaştere, cultură, valori, emoţii. Cu siguranţă, aceste aspecte aduc rezultate pozitive şi succese pedagogice, atunci când sunt transpuse în practică, într-un mediu propice învăţării, dezvoltării, caracterizat şi de o stare neuropsihologică, emoţională, cognitivă şi comportamentală adecvată procesului didactic. Există şi un suport legislativ - evaluarea psihologică a personalului didactic din unităţile de învăţământ este obligatorie în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.169/2011 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 355/2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor, astfel încât testarea trebuie să fie anuală din punct de vedere medical, în virtutea unor contracte de servicii de specialitate pentru medicina muncii. Unele aspecte negative, disfuncţii, acte de violenţă fizică sau verbală, relaţii tensionate sau devieri comportamentale ar putea să fie diminuate prin testarea psihologică atentă a personalului, prin parcurgerea unor evaluări, prin interviuri, prin parcurgerea unor chestionare cu relevanţă în domeniu, iar acolo unde sunt deficienţe, corectarea lor să fie posibilă prin consiliere, intervenţie de specialitate, programe adecvate. În mod evident este necesară modificarea prevederilor actuale, prin detalierea unor abordări, astfel încât testarea psihologică să devină obligatorie atunci când apar situaţii speciale. Consider că este necesară crearea unor grupuri de lucru mixte, formate din psihologi, pedagogi, psihiatri, sociologi, dar şi specialişti în management educaţional, care să propună soluţii concrete pentru un nou model de evaluare psihologică, în acord cu nevoile şcolii româneşti, folosind cele mai recente teste şi tendinţe în domeniu. Într-o recentă declaraţie politică, am prezentat la tribuna Parlamentului situaţia consilierilor şcolari din România şi am abordat conducerea Ministerului Educaţiei Naţionale, a Departamentului de Resurse Umane, pentru o analiză eficientă şi riguroasă a situaţiei reale şi a posibilităţilor de creştere a numărului acestora, de alocare a unui număr mai mare de consilieri, de specialişti în psihologie şi pedagogie. Regăsim în prezent consilieri şcolari bine pregătiţi, dar într-un număr scăzut în raport cu cel al elevilor din şcoli. Mai mult de 800 de elevi pentru un consilier şcolar reprezintă un raport nefavorabil. Identificarea problemelor, consilierea şcolară, dialogul permanent, conturarea unor soluţii adecvate pentru problemele tinerilor, dar şi elemente care ţin de orientarea în carieră reprezintă doar câteva dintre sarcinile complexe ale unui consilier şcolar. Cu toate acestea, numărul lor scăzut face ca sistemul să fie încă unul insuficient pregătit să evite şi să gestioneze relaţiile tensionate între elevi sau elevi şi profesori, eşecul şcolar, riscul de abandon, violenţa din şcoli, fenomenul de bullying în şcoli etc. Şcoala reprezintă un microunivers social pentru copii, dar şi locul unde profesorii îşi desfăşoară activitatea şi îşi petrec o bună parte din timpul lor instruind, modelând comportamente şi personalităţi. Dezechilibrele regăsite, vulnerabilităţile individuale, cât şi colective pot fi corectate dacă sunt depistate la timp, printr-o evaluare psihologică corectă şi prin monitorizare continuă, atât în direcţia cadrelor didactice, a personalului din şcoli, cât şi a elevilor. În calitate de parlamentari, dar şi ca profesionişti ai domeniului, avem datoria de a ne apleca atent asupra tuturor aspectelor care ţin de asigurarea unor condiţii optime pentru derularea procesului de învăţământ în şcoli, astfel încât tinerii să beneficieze nu doar de dotări şi de un curriculum modern, dar mai ales de un confort psiho-social, acel "plus" intangibil fără de care nu există succes şcolar. Am convingerea că tinerii au nevoie de îndrumare şi de consiliere mai ales astăzi, când trăim şi activăm într-o societate complexă care oferă mai multe întrebări decât răspunsuri, o societate dinamică, fluidă, care îi pune uneori în dificultate chiar şi pe adulţii cu experienţă de viaţă şi profesională.
			Doamna Claudia Gilia: "Unirea se construieşte în fiecare zi prin muncă, speranţă şi sacrificiu" Anul 1918 a fost pentru istoria constituţională a statului român un an cu semnificaţii deosebite. Acum o sută de ani, Basarabia, prima provincie românească, a votat unirea cu Patria-Mamă România. În istorie nu este nimic întâmplător. Drumul până la înfăptuirea Unirii nu a fost uşor. Unioniştii de pe ambele maluri ale Prutului au avut parte de multe provocări şi chiar ameninţări. Însă, în acel an, românii, pe lângă noroc, au avut parte şi de politicieni puternici, cu viziune, cu voinţă şi cu anvergură istorică. Unirea nu s-a făcut peste noapte. Ea s-a înfăptuit prin paşi mărunţi, începând cu anul 1917, fără a se arde anumite etape. Atunci s-au format partide politice care aveau drept obiectiv Unirea, s-a obţinut autonomia faţă de Rusia, s-a înfiinţat Sfatul Ţării, a fost proclamată Republica Democratică Moldovenească. La începutul anului 1918, din cauza conflictelor izbucnite în Basarabia, Consiliul Directorilor (Cabinetul de miniştri) a cerut ajutor Armatei Române. În consecinţă, puterea sovietică a rupt relaţiile diplomatice cu România şi a confiscat Tezaurul aflat la Moscova. Asupra Basarabiei aveau pretenţii şi vecinii ucraineni, iar marile puteri au negociat foarte dur. România era pusă să aleagă între Basarabia şi Dobrogea, care era râvnită de bulgari. Din fericire pentru toţi românii, nu a fost nevoie să renunţăm la vreuna dintre cele două provincii. Pe 27 martie 1918, Sfatul Ţării de la Chişinău a votat pentru Unirea cu Patria-mamă. Unii dintre istorici spun că istoria este ciclică. În acelaşi timp, viitorul nu poate fi prezis. Însă lecţia pe care ne-o dă istoria anului 1918 este una extrem de valoroasă pentru noi - Unirea s-a construit în fiecare zi, cu mari sacrificii. Au existat oameni de stat care au pus pe primul loc interesele naţionale şi au renunţat la privilegii, la bogăţii şi la orgolii personale. Au fost făcute investiţii publice din banii proprii pentru educarea profesorilor, pentru tipărirea manualelor şi a ziarelor de limbă română în Basarabia. Vremurile erau instabile şi în defavoarea României, dar ei au crezut în visul lor şi au reuşit! Astăzi, mai mult ca oricând, cred că trebuie să avem un nou obiectiv de ţară, la fel cum s-a întâmplat în anii 1848, 1859, 1866, 1877, 1918, 1989, 2004 sau 2007, când România şi-a luat soarta în propriile mâini, îndeplinindu-şi obiectivele râvnite de majoritatea populaţiei. În calitatea mea de deputat, membru în Comisia pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării, voi susţine orice proiect care va veni în sprijinul tuturor românilor. Primele proiecte care se îndreaptă către etnicii români din afara graniţelor sunt proiectele educaţionale şi culturale. Statul român este obligat să sprijine educaţia acestora, în ţară sau în străinătate, prin burse şi fonduri de cercetare, prin susţinerea proiectelor culturale şi artistice. Primii noştri ambasadori, trebuie să fie, aşa cum s-a întâmplat şi în 1918 în Basarabia, educaţia şi cultura. Prin păstrarea limbii, tradiţiei şi a istoriei comune facem Unirea să fie din ce în ce mai aproape. Dacă o ţară are rădăcini puternice, are şi un viitor luminos. Astăzi, situaţia geopolitică este diferită. Însă graniţele nu mai înseamnă un impediment geografic, un gard cu sârmă ghimpată. Un român din Basarabia, Bucovina, Serbia sau Canada poate lua legătura în timp real cu alţi români şi cu instituţiile din România. Pasivitatea trebuie înlocuită cu munca de zi cu zi şi cu proiecte pentru românii de pretutindeni, iar pesimismul cu un optimism bazat pe fapte şi proiecte reale. La mulţi ani, Basarabia! La mulţi ani, România! La mulţi ani, dragi români!
			Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean: "100 de ani de istorie comună, România - Republica Moldova" 27 martie 1918 este o zi deosebită în istoria noastră comună. Este ziua în care se împlinesc 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. La 27 martie 1918, Sfatul Ţării a votat Unirea Basarabiei cu România, Basarabia fiind astfel prima dintre provinciile istorice care s-a unit cu România. Fără dorinţa, fără energia şi fără voinţa basarabenilor, această unire ar fi fost imposibilă. Au urmat celelalte provincii româneşti: Ardealul, Crişana, Banatul, Maramureşul şi Bucovina, spre sfârşitul anului 1918 fiind astfel creată România Mare. După o lungă perioadă de ocupaţie ţaristă, 1812-1918, a venit în sfârşit şi rândul Basarabiei de a se uni cu România. Unirea a fost posibilă şi datorită eforturilor depuse de armata română, care, prin acţiunile sale, a pus capăt atacurilor banditeşti ale bolşevicilor din Basarabia în timpul Revoluţiei din 1917. Astăzi, România şi Republica Moldova sunt mai apropiate ca niciodată, ţara noastră oferind necondiţionat sprijinul în vederea aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană. România a pledat în mod constant la nivel european în favoarea avansării procesului de apropiere a Republicii Moldova de Uniunea Europeană. Acordul de asociere, semnat la data de 27 iunie 2014 la Bruxelles, între Uniunea Europeană şi Republica Moldova, a reprezentat o formă concretă de cooperare politică şi economică, fiind un instrument creat pentru ţările din Parteneriatul estic, aflate în anticamera aderării şi accederii la statutul de ţară candidată în procesul de aderare la Uniunea Europeană. Semnarea Acordului de asociere dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană a fost fără îndoială un act de importanţă istorică, o confirmare a eforturilor depuse de Republica Moldova, dar şi o încununare a eforturilor diplomatice asidue depuse de România în ultimii ani. Semnarea Acordului de asociere, obţinerea unui grad crescut de securitate economică, energetică, integrarea cât mai aprofundată în mecanismele de cooperare ale Uniunii Europene, sunt etape esenţiale pentru finalizarea cu succes a acestui proces. Reintegrarea europeană a Republicii Moldova ar reprezenta o reparaţie istorică atât pentru cetăţenii moldoveni, cât şi pentru o Europă prea mult timp lipsită de componentele şi valorile ei estice. Prin toate acţiunile sale, România va continua şi nu va înceta să susţină perspectiva parcursului european al Republicii Moldova. Sprijinul pe care România îl oferă Republicii Moldova în finalizarea parcursului său european constă în: adoptarea acquis-ului comunitar în domeniul educaţiei, ştiinţei şi cercetării, împărtăşirea experienţei României în domeniul armonizării legislative; promovarea prin consultări a unor iniţiative legislative în Parlamentul României şi al Republicii Moldova, în vederea îmbunătăţirii cooperării bilaterale; stimularea cooperării între ministerele educaţiei din România şi Republica Moldova, inclusiv în domeniul curricular, cu o focalizare specifică asupra domeniilor literaturii şi istoriei; realizarea transmiterii reciproce a informaţiilor şi a documentelor privind politicile de tineret şi acordarea suportului legislativ necesar; operarea de modificări în legislaţia naţională pentru finalizarea procedurilor de recunoaştere reciprocă a actelor de studii universitare, precum şi extinderea numărului de burse pentru studiile de masterat şi doctorat ale studenţilor din Republica Moldova. Republica Moldova a fost, este şi va rămâne o temă majoră a României şi în actualul context european. Comuniunea de limbă, de istorie, de civilizaţie şi de cultură a Republicii Moldova cu România este un subiect special şi, totodată, sensibil la nivel european. România are o datorie faţă de cetăţenii aflaţi dincolo de Prut, datorie derivată tocmai din această relaţie specială. România nu va înceta să militeze pentru ca Republica Moldova să revină la valorile europene de care a fost despărţită prin forţă de o istorie ostilă. Republica Moldova merită şi trebuie să se întoarcă la valorile sale europene, valori pe care, în realitate, nu le-a abandonat niciodată, şi pe care le-a reafirmat continuu din prima zi a independenţei de stat.
			Domnul Cristian Buican: "100 de ani de la Unirea cu Basarabia" Pe 27 martie 1918, Sfatul Ţării s-a întrunit în Sala Mare a Parlamentului de la Chişinău şi a decis semnarea Actului de Unire a Basarabiei cu România, devenind astfel prima provincie care se uneşte cu statul român. Astăzi, marcăm 100 de ani de la acele evenimente memorabile şi avem datoria să-i cinstim pe românii participanţi la eveniment, învăţători, studenţi, oameni simpli sau politicieni. Nu trebuie să uităm nici factorul diplomatic, care a contribuit enorm la acest proces; diplomaţii români s-au dovedit buni tacticieni, exemplu fiindu-le deciziile rapide pe care le-au luat şi nu au ezitat să acţioneze pentru acest ideal. Datorită lor, Basarabia a parcurs toate etapele necesare pentru ca decizia din 27 martie 1918 a Sfatului Ţării să fie pe deplin legitimă şi să fie considerată baza incontestabilă a recunoaşterii Unirii, nu doar pe baza factorului etnic, ci şi pentru cel al contribuţiei în război. Cu toate că unirea de jure a durat doar 22 de ani, Basarabia a fost ferită în acest timp de războiul civil rus, de teroarea roşie, de colectivizare, de Holodomor sau de deportări forţate în Gulag. În schimb, Basarabia a primit două lucruri de preţ: în plan cultural, basarabenii au putut învăţa în limba maternă, au tipărit cărţi şi ziare în limba română, iar în plan politic, prin deschiderea spre lumea occidentală şi familiarizarea cu valorile ei. Noi, românii, avem datoria să ne mobilizăm pentru a distruge diferenţele care există încă între Basarabia şi România. Pentru că, dintre toate provinciile, Basarabia este cea care a trecut prin cele mai crunte evenimente, chiar şi după prăbuşirea comunismului, când au fost lansate idei precum: două naţiuni şi două limbi, româna şi moldoveneasca, totul având o miză politică - menţinerea sub influenţa Rusiei sau apropierea de România şi de Uniunea Europeană. "Basarabia este prea mică pentru a trăi singură", se menţiona într-un memorandum britanic realizat de către Departamentul de Informaţii Politice Foreign Office, în august 1918. Decidenţii de atunci au demonstrat că s-au ridicat la înălţimea aşteptărilor şi năzuinţelor cetăţenilor. De aceea, noi avem obligaţia morală nu doar de a comemora curajul înaintaşilor noştri, ci şi de a ne implica activ în asigurarea unui parcurs european pentru Republica Moldova. Prin puterea exemplului şi prin asigurarea unui sprijin constant, România trebuie să rămână aproape de Basarabia şi să se reîntregească sub cupola Uniunii Europene, cu fraţii săi de peste Prut. Să nu uităm niciodată că ziua de 27 martie este cea mai mare sărbătoare a Basarabiei, fapt dovedit de românii care s-au adunat pentru a comemora evenimentul şi nu doar simpla amintire dintr-un manual şcolar de Istoria românilor.
			Doamna Cristina Trăilă: "O zi solemnă pentru toţi românii!" În această zi de sărbătoare vă invit să reflectăm la ceea ce înseamnă "conştiinţa naţională". În urmă cu 100 ani, acest lucru reprezenta un adevărat crez, un crez care a făcut posibilă realizarea Marii Uniri. Celebrăm un moment istoric, ziua de 27 martie 1918, atunci când românii din România şi Basarabia s-au regăsit, şi-au dat mâinile şi s-au reînfrăţit, în ciuda tuturor atrocităţilor şi asupririlor pe care au fost nevoiţi să le răzbească o dată care, fără îndoială, ar trebui să se regăsească scrisă în cărţile de istorie cu litere de aur. Este, într-adevăr, o zi solemnă pentru noi toţi. Dar asta nu înseamnă că trebuie să privim doar înapoi, în trecut. Prezentul, în acest context, este la fel de important, şi poate mult mai important este viitorul. Să ne aducem aminte cuvintele profetice rostite de Ion Inculeţ, preşedintele Sfatului Ţării, în urmă cu exact 10 decenii: "Noi azi am făcut Unirea..." - spunea el - "...Credem că va veni un timp când vom face o Unire şi mai mare ca cea de azi". Aceste cuvinte sunt mai actuale ca niciodată şi vor dăinui până când românii de pretutindeni vor fi uniţi sub aceeaşi stemă. Observăm că istoria tinde să se repete. Astăzi, din nou, unirea este un obiectiv. Ceea ce s-a întâmplat duminică la Chişinău este dovada clară că românii vor să fie împreună, să se întoarcă la Ţara-mamă. Cu toţii ne dorim acest lucru. Pentru realizarea lui însă este nevoie de conştiinţă naţională. România trebuie să considere cu adevărat că reclădirea României Mari este un obiectiv naţional. Trebuie să regăsim dezideratele naţionale care existau în inima fiecărui român în 1918. Iar această conştiinţă naţională nu poate fi materializată decât printr-un proiect de ţară, un plan care să reprezinte un semnal pentru toţi românii şi care să reflecte dorinţa de unire a tuturor. În anul Centenarului, trebuie să depunem toate eforturile pentru desăvârşirea unităţii naţionale. Prioritatea zero pentru noi, ca ţară, trebuie să fie reprezentată de o astfel de viziune. Românii au nevoie de un proiect naţional, românii pot fi uniţi doar într-un proiect naţional!
			Domnul Daniel Constantin: Există, în istoria României moderne, câteva momente de referinţă, care au marcat definitiv viitorul ţării noastre. Unul dintre ele este data de 29 martie. În 2004, românii au încheiat definitiv lunga tranziţie, veche de sute de ani, către occidentalizare. Sau, altfel spus, la acea dată, am atins vârful cel mai înalt la nivelul relaţiilor internaţionale, de când existăm oficial pe harta politică a lumii civilizate. România a devenit atunci membru cu drepturi depline al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, NATO, alături de alte şase state - Bulgaria, Estonia, Lituania, Letonia, Slovacia şi Slovenia -, cu prilejul ceremoniei de depunere a instrumentelor de ratificare a protocoalelor de aderare la NATO, organizată la Departamentul de Stat al SUA din Washington. A fost ziua când numărul membrilor Alianţei a ajuns la 26, fiind cea mai amplă extindere a organizaţiei. Premierul Adrian Năstase a depus instrumentele de aderare a României la NATO, în cadrul unei ceremonii prezidate de secretarul de stat american, Colin Powell, şi a fost primit, la Casa Albă, alături de şefii Guvernelor ale celorlalte şase state, de preşedintele american, George W. Bush. România, practic, a intrat în cea mai puternică sferă de protecţie militară şi strategică a lumii, dobândind astfel un solid fundament de securitate, garantat de prevederile de aderare. Desigur, România, la rândul ei, a furnizat securitate lumii. Prin jertfele militarilor aflaţi în teatrele de operaţiuni ale NATO, România a confirmat că este un partener solid, angajat să respecte şi să apere valorile pentru care Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord a fost construită. De altfel, România continuă şi astăzi să arate aceeaşi consecvenţă şi acelaşi devotament, angajându-se ca 2% din PIB să fie direcţionaţi către apărare. Privite în ansamblu, angajamentele pe termen lung ale ţării noastre ne-au plasat alături de membrii cei mai de încredere, pe care aliaţii noştri occidentali îi au. Sunt momente însă când, la nivel intern, ţara noastră îşi pierde soliditatea politică şi coerenţa în actul de guvernare. Mofturile unor inşi vremelnici ajung chiar să pună în pericol şi să pericliteze imaginea, percepţia şi statutul ţării noastre, prin iresponsabilitate, prin cinism şi prin comportament feudal. Dar am încrederea totală că România are la îndemână, la momentul de faţă, experienţa şi instrumentele necesare pentru a depăşi cu bine această paranteză istorică în care trăim şi care are potenţialul de a-i îngrijora pe partenerii occidentali, cei alături de care am angajat un drum ferm spre democraţie şi spre consolidarea instituţiilor statului de drept.
			Domnul Dănuţ Bica: "Ratăm şi de această dată şansa de a reduce sărăcia în România!" Nu cred că mai sunt prea mulţi români care să se îndoiască de faptul că alianţa PSD-ALDE, aflată de 15 luni la guvernare, şi-a demonstrat pe deplin incompetenţa. Deciziile adoptate în această perioadă, incoerente şi contradictorii, dau impresia că echipele instalate la Palatul Victoria conduc România din gard în gard, asemenea unui cetăţean turmentat. Grav este faptul că beneficiile creşterii economice, înregistrate în anii 2016 şi 2017, nu se fac resimţite în buzunarele cetăţenilor, această situaţie favorabilă nefiind utilizată pentru a se îndrepta vreuna dintre disfuncţiile majore, pe care le cunoaştem cu toţii, atât în economie, cât şi în domeniul social. Sorin Mihai Grindeanu a ratat şansa de a da startul unor reforme structurale, atât de necesare în plan economic şi social. A ratat apoi şi Mihai Tudose, iar Vasilica-Viorica Dăncilă încă nu pare să fi înţeles ce ar trebui să facă un prim-ministru veritabil. Nu cred că Nicolae-Liviu Dragnea nu-i lasă pe premierii săi să facă ce ar fi bine pentru ţară. Ceea ce cred este că cele trei Guverne PSD-ALDE au dat dovadă de amatorism şi incompetenţă totală în exercitarea actului de guvernare. Sloganul aclamat obsesiv de liderii PSD şi ALDE, "suntem buni pentru că am realizat creştere economică", ar trebui abandonat de urgenţă, pentru că, în plină creştere, a năvălit peste români un val de dezechilibre economice şi de probleme sociale, ale căror efecte negative se vor accentua din ce în ce mai mult, pe măsură ce creşterea economică va încetini. Se ştie, din experienţele trecutului nu prea îndepărtat, că o ţară, care uită sau nu vrea să recunoască faptul că economia este ciclică şi nu ia decizii în consecinţă, va fi aspru pedepsită cu ocazia unei viitoare crize economice. Dintre Guvernele celor 28 de state care intră în componenţa Uniunii Europene, cel aflat la cârma României este, din păcate, singurul care acţionează, atât când adoptă măsuri în plan economic, cât şi în domeniul social, ca un şofer iresponsabil, apăsând pedala de acceleraţie, deşi în faţă poate apărea oricând prăpastia. Pentru susţinerea celor afirmate anterior este suficient să ne uităm la ceea ce se întâmplă în alte ţări europene care au beneficiat, în aceeaşi perioadă, de un context economic favorabil. De pildă, Germania a înregistrat excedente bugetare de zeci de miliarde de euro în ultimii trei ani, o parte din bani utilizând pentru realizarea de noi investiţii publice, iar o altă parte utilizând pentru achitarea datoriilor acumulate în perioada de criză. Bulgarii, la care ne-am uitat mai mereu cu superioritate, construiesc de zece ori mai repede decât noi infrastructura de transport şi stimulează serios investiţii în industrie, agricultură şi, mai ales, în turism. Italia face reformă administrativă reală, Franţa stimulează întinerirea populaţiei, iar statele nordice investesc enorm în educaţie. În acest context, România nu face nimic durabil, doar se împrumută. Înainte de momentul aderării României la Uniunea Europeană, ne aflam şi noi pe primul loc între statele continentului, la un indicator statistic, cel privitor la ponderea populaţiei care trăia în sărăcie. Pe la începutul anilor 2000, unul din trei români o ducea extrem de greu, la limita subzistenţei. Deşi au trecut atâţia ani de când ţara noastră a devenit membru cu drepturi depline al Uniunii Europeane, iar graţie acestui fapt am fi putut accesa zeci de miliarde de euro din fondurile comunitare nerambursabile, România a rămas tot pe un loc fruntaş, al doilea, imediat după Bulgaria, în acest trist şi ruşinos clasament, cu o pondere de 38,8%, a populaţiei expuse riscului sărăciei şi excluziunii sociale. Cei mai săraci şi vulnerabili angajaţi din Uniunea Europeană sunt în România, pensiile cu cea mai mică putere de cumpărare sunt tot în ţara noastră, iar ponderea cea mai mare a populaţiei active care beneficiază de asistenţă socială din partea statului este tot la noi. Nu s-a schimbat nimic, deşi au trecut aproape două decenii, am avut două cicluri de creştere economică, iar România a fost îndatorată de guvernanţi cu peste 200 de miliarde de lei. Ieşirea din sărăcie nu se poate face decât prin muncă. Cine spune altceva, minte cu neruşinare. Din păcate, la noi zicala "cine-i harnic şi munceşte are tot ce vrea, cine-i leneş şi chiuleşte are tot aşa" este încă de actualitate, pentru că dorinţa românului de a munci este, în primul rând, îngrădită de legi absurde şi de taxe insuportabile. Primul şi cel mai mare obstacol în calea muncii îl reprezintă cadrul fiscal general, care îl cocoşează pe bietul angajat român, dar şi pe angajatorul lui. Aproape jumătate din contravaloarea muncii sale pleacă, chiar în ziua de salariu, către bugetul de stat şi către bugetele alimentate prin contribuţii. Apoi, legislaţia muncii, combinată cu legislaţia privind asistenţa socială a unor categorii de persoane, este o altă piedică majoră în calea stimulării muncii. Legislaţia muncii ar trebui să fie cea care să încurajeze munca angajatului, care să faciliteze angajatorului posibilităţi multiple de a relaţiona cu forţa de muncă şi care ar trebui să stimuleze munca în detrimentul firimiturilor antisărăcie, date prin aşa-zisele venituri minime sociale garantate sau prin alte prestaţii cu caracter social. Din păcate, sub o guvernare care se pretinde a fi de sorginte social-democrată, munca este elementul cel mai dispreţuit, cel mai taxat şi cel mai puţin încurajat. Cei aflaţi acum la putere sunt mult mai preocupaţi de acapararea instituţiilor statului, de ciuntirea atribuţiilor justiţiei, decât de faptul că în România numărul celor care trăiesc prost creşte în fiecare zi. Marii specialişti ai PSD au desfiinţat contractele de muncă cu timp parţial de lucru în sectorul privat, iar multe alte prevederi din legislaţia muncii se menţin ca un obstacol în calea angajării unor persoane, fie în ramuri cu caracter sezonier, fie pentru activităţi care ar putea fi prestate de zilieri. Guvernul nu este capabil să înţeleagă faptul că goana sa după bani mai mulţi, pentru alimentarea bugetului de stat, nu se poate finaliza cu succes, prin hăituirea şi amendarea agenţilor economici şi prin spolierea angajaţilor. Statele dezvoltate reuşesc să aibă venituri mai mari, acţionând în direcţia stimulării mediului de afaceri, prin susţinerea investiţiilor publice, prin încurajarea celor care muncesc şi printr-o fiscalitate suportabilă aplicată salariilor. Atâta vreme cât legislaţia fiscală jupoaie angajatul de jumătate din venituri, iar legislaţia specifică descurajează relaţiile de muncă oficiale, vom continua să avem în România şi cei mai săraci angajaţi în sectorul privat, şi cei mai săraci pensionari, dar şi sute de mii de persoane care vor prefera să beneficieze de asistenţa socială a statului, pentru că mulţi dintre cei care muncesc sunt aproape la fel de săraci ca beneficiarii de asistenţă socială. Noi trebuie să încurajăm de urgenţă munca şi realizarea prosperităţii prin muncă. Numai când vom reuşi acest lucru, vom ieşi din topul ruşinos al sărăciei la nivelul Uniunii Europene, însă Guvernele PSD-ALDE au demonstrat că nu pot să pună în practică acest deziderat. Atât timp cât miniştrii ghidonaţi de domnul Liviu Dragnea vor rămâne instalaţi în birourile de la Palatul Victoria, este clar că vom rata încă o dată şansa de a reduce sărăcia în România!
			Doamna Cristina-Elena Dinu: "Măsuri ale guvernării PSD-ALDE privind combaterea violenţei în familie" Tema declaraţiei mele de astăzi este una mai puţin dezbătută în spaţiul public, dar care, prin implicaţiile sale în societate, ajunge să fie una extrem de sensibilă - violenţa domestică. Dezbaterile, pe orice subiect ar fi ele, sunt inutile, dacă în urma lor nu apar şi măsuri care să ducă la rezolvarea unor probleme apărute în societate. În privinţa violenţei domestice, România a făcut paşi importanţi, iar guvernarea PSD-ALDE a arătat că acordă o importanţă deosebită acestui subiect, prin măsurile concrete pe care le-a luat. Să ne amintim că România şi-a asumat această răspundere şi prin ratificarea Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, numită şi Convenţia de la Istanbul. Prin semnarea acestui act, ţara noastră se obligă să schimbe legile, să introducă noi politici publice pentru protecţia femeilor împotriva violenţei domestice şi să aloce resursele necesare pentru a preveni şi a lupta împotriva agresiunilor de orice fel împotriva femeilor şi, implicit, a copiilor. Necesitatea implicării statului într-o măsură mai mare în această problemă este dată şi de faptul că fenomenul a atins cote alarmante în România, astfel că, într-un singur an, în 2015, au fost înregistrate aproape 200 de decese, ca urmare a violenţei domestice. Fie că vorbim de violenţă verbală, psihologică, fizică, sexuală, economică, socială sau spirituală, ele implică traume grave, unele ireversibile. Cifrele conţinute în statistici sunt alarmate - una din patru femei din România a fost, cel puţin o dată în viaţă, agresată fizic sau sexual de partenerul său. În judeţul meu, în Giurgiu, din nefericire, în primul trimestru al anului 2017, s-a înregistrat o creştere cu aproape 35% a acestui tip de infracţionalitate. 30% dintre cazuri au fost înregistrate în mediul urban şi 70% în mediul rural, 80% s-au întâmplat la domiciliu şi 20% în spaţiul public, dar, ce este cel mai grav, este că autorii infracţiunilor au fost în proporţie de 70% bărbaţi, iar în ceea ce priveşte victimele, 15 % au fost copii. Mă bucur să constat că guvernarea PSD-ALDE acordă atenţia cuvenită acestui subiect şi, după o serie de dezbateri constructive, Guvernul a aprobat, luna trecută, Proiectul de Lege privind combaterea violenţei în familie, act normativ prin care se introduce ordinul de protecţie provizoriu, instrument care permite organelor de poliţie să acţioneze imediat pentru protejarea victimei şi înlăturarea agresorului. Acest act de protecţie se emite pe loc de organul de cercetare, având caracter executoriu. Legiferarea acestei măsuri reprezintă un pas foarte important pentru asigurarea suportului legal, atât pentru poliţişti şi procurori, cât şi pentru victimele unor astfel de abuzuri. Prin acest proiect de lege, coaliţia PSD-ALDE arată că respectă atât promisiunea asumată faţă de cetăţeni, de a crea şi de a implementa un program naţional pentru combaterea violenţei domestice, dar respectă şi obligaţiile pe care România şi le-a asumat prin semnarea Convenţiei de la Istanbul. Desigur, este doar un pas, dar am convingerea că vom reuşi să dezvoltăm şi alte măsuri prin care victimele abuzului domestic să fie mai bine protejate şi consiliate decât se întâmplă astăzi. Reducerea violenţei în general, în special cea împotriva femeilor şi a copiilor, este un scop pentru care merită să ne folosim toate resursele, să ne unim toate eforturile.
			Domnul Dumitru Mihalescul: "Ce am pierdut în ultimii ani de democraţie?" În cei peste 28 de ani care au trecut de la căderea comunismului, românii şi România au avut foarte mult de câştigat, dar, din păcate, şi destul de mult de pierdut. În primul rând, am câştigat apartenenţa la cea mai mare alianţă politico-militară din lume, NATO, ceea ce ne dă toate garanţiile posibile de securitate şi ne permite să dormim noaptea liniştiţi, ştiindu-ne copiii în siguranţă. Am câştigat reintrarea în marea familie europeană, prin aderarea la Uniunea Europeană, familie care pierduse prea mulţi copii şi pe care i-a reprimit acasă după un lung şi sinuos proces. Am câştigat oportunitatea de a călători liber în Europa, de a conecta economia noastră la una dintre cele mai performante economii din lume, de a beneficia de miliarde de euro nerambursabili, care să modernizeze o ţară închistată în trecut. Am câştigat şi la noi acasă drepturi şi libertăţi fundamentale la care visam cu ochii deschişi înainte de 1989 şi pe care le consideram exclusiv apanajul marilor democraţii ale lumii. Este evident că am avut foarte multe de câştigat în toţi aceşti ani care s-au scurs de la căderea regimului opresiv. Din păcate, în tot acest răstimp, românii şi România au avut şi prea mult de pierdut. Una dintre cele mai mari pierderi o reprezintă tinerii goniţi la muncă în străinătate, pentru că Guvernele care au condus ţara nu au ştiut aproape niciodată cum să-şi ţină copiii acasă, cum să le creeze condiţii pentru a se dezvolta, pentru a-şi construi o familie prosperă şi pentru a se bucura de surâsul propriilor copii, cum să le creeze locuri de muncă bine plătite, astfel încât să pună umărul la reconstrucţia ţării lor, nu la prosperitatea unor state deja prospere. Aceasta este o pierdere uriaşă, de care niciunul dintre actualii guvernanţi nu pare să fie mişcat. Apoi, la nivel economic, România a pierdut fabrici, uzine şi întregi ramuri industriale, pentru că, în loc să facem reformă imediat după Revoluţie, noile Guverne autoproclamate democratice au construit "capitalismul de cumetrie". În tot acest context, nu ne-am întrebat de ce noi, românii, nu mai producem mare lucru, iar mai bine de jumătate din bunurile pe care le cumpărăm sunt produse în alte state ale lumii, deşi, cu ani în urmă, industria românească era recunoscută pentru unele produse care astăzi nu se mai fabrică. Am pierdut, de asemenea, şansă după şansă, de a utiliza tot sprijinul pe care ni-l oferă Uniunea Europeană, prin fondurile europene gratuite, de a reconstrui infrastructura sau ramuri industriale strategice. Nu aş trece cu vederea faptul că Guvernul PSD-ALDE şi-a întemeiat toate promisiunile electorale pe sloganul "reindustrializarea României", promisiune pentru care nu au făcut până la acest moment absolut nimic. Poporul român s-a remarcat în istoria sa ca un popor credincios, ghidat în toate acţiunile sale de valorile şi morala creştină. Tot noi, românii, am fost probabil cei mai puternici susţinători ai valorilor creştine în ceea ce priveşte definiţia familiei, formată dintre - o femeie şi un bărbat, dar şi recunoscuţi pentru sfaturile pe care le primeam de la părinţii noştri, potrivit cărora "cine are carte, are parte". Dacă este să mă întrebaţi, v-aş spune că resimt tot mai puternic o îndepărtare a tinerilor noştri de ceea ce pe noi ne-a ghidat în viaţă - credinţa în Dumnezeu şi binele făcut aproapelui tău! De asemenea, nu pot să nu remarc faptul că, deşi România are impozite şi taxe asupritoare, are cea mai slabă politică de încurajare a familiei tradiţionale, de susţinere a tinerilor care vor să-şi cumpere o casă şi să pornească în viaţă. Nu în cele din urmă, aş vrea să trag un puternic semnal de alarmă în legătură cu sistemul de valori care s-a răsturnat profund şi care a făcut ca sfatul părintesc - "cine are carte, are parte" - să nu mai fie deloc de actualitate. Toate aceste lucruri se întâmplă sub ochii noştri, iar soluţia se află în primul rând la politicieni. Cu toţii ar trebui să uităm de rivalităţi şi competiţii politice şi să găsim soluţii moderne pentru a salva ceea ce este mai de preţ pentru poporul român: tinerii să-şi construiască viaţa în România, să ne întoarcem cu toţii la credinţa în Dumnezeu, să preţuim, aşa cum se cuvine, valorile creştine, iar copii să vadă în şcoală lumina care le va călăuzi viaţa.
			Domnul Dumitru Oprea: "Guvernul paralel. Paralel cu şcoala!" La recentul Congres al PSD, Liviu Dragnea şi-a îndemnat colegii să nu se mai lase înşelaţi de aparenţe: reforma educaţiei din ultimele trei decenii a eşuat. Liderul formaţiunii politice, care a incendiat şcoala românească în aceste decenii, îşi arogă acum rolul de pompier, de parcă toată lumea s-ar fi născut ieri. PSD a dat cei mai mulţi miniştri ai educaţiei în perioada de după 1989, toţi cu ambiţii de reformatori. Rezultatul este recunoscut astăzi de Liviu Dragnea: un dezastru! Punctul culminant al preocupării social-democraţilor pentru şcoală l-a reprezentat plantarea domnului Liviu Pop la minister, corigent nu doar în domeniul administrării sistemului, dar şi la gramatică. Părinţii au avut un exemplu numai bun de dat copiilor: dacă nu înveţi carte, rişti să ajungi ministrul educaţiei! Pentru a vorbi cu adevărat de o reformă a şcolii româneşti, pe lângă bani este necesar să fie eliminat controlul politic al învăţământului, în special al celui preuniversitar. Inspectoratele şcolare judeţene au devenit adevărate feude conduse în folosul partidului, directorii de şcoli continuă să fie numiţi, prin pseudoconcursuri, pe bază de carnet de partid, doar că acum au dublă subordonare, faţă de minister şi faţă de primar. Nu suntem departe de adevăr nici în privinţa glumei care circulă despre îngrijitorii din şcoli - şi ei trebuie să dovedească iubire faţă de partid. PSD a folosit şcoala românească exclusiv în scopuri electorale, ori de câte ori a ajuns la putere, adică foarte des. Elevii, părinţii şi profesorii au ajuns să fie în atenţia social-democraţilor numai ca masă de manevră electorală. Cu grija permanentă de a nu supăra, de a nu strica înţelegerile locale, de a nu lua elevii note mici, nu se poate realiza niciun fel de reforme pe baze solide. A încerca noi şi noi reforme în acest climat, înseamnă a juca viitorul ţării la jocurile de noroc, cu şanse infime de câştig. Pentru PSD, atunci când se află la guvernare, examenele naţionale sau bacalaureatul devin prilej de adunat capital politic, nu de moment al adevărului. PSD vorbeşte cu duşmănie despre editorii de manuale şcolare, dar nu face nimic să rezolve adevăratele probleme - programele şcolare şi disciplinele de studiu total inadecvate prezentului, pentru a nu mai vorbi despre viitor. Când şcolile transformă disciplinele opţionale în materii obligatorii la ordinul inspectorilor şefi sau al miniştrilor, fără să ţină cont de interesele elevilor şi părinţilor, atunci ne dăm seama că orice reformă s-a dovedit, în cele din urmă, a fi doar o mimare a preocupării pentru domeniu şi atât. Da, educaţia are nevoie de mult mai mulţi bani, însă sistemul preuniversitar trebuie scos cu totul de sub controlul politic, iar cel universitar trebuie să aibă garantată integral autonomia, aşa cum prevede legea. Nu există soluţii miraculoase de aplicat peste noapte, dar există suficiente lucruri care se pot face pe termen scurt şi mediu pentru reinstaurarea normalităţii. Abia apoi vom putea vorbi despre un proiect de reformă.
			Domnul Emil-Marius Paşcan: "Trăiască România dodoloaţă!" Am lăcrimat de emoţie marţi, 27 martie 2018, într-o zi istorică de referinţă, în care Parlamentul României a votat, în cadrul unei şedinţe solemne a celor două Camere reunite, la împlinirea a 100 de ani de la înfăptuirea Unirii Basarabiei cu Patria-mamă, Declaraţia care consfinţeşte ca fiind pe deplin legitimă dorinţa cetăţenilor Republicii Moldova să susţină reunificarea cu România. Doar 19 parlamentari s-au abţinut ruşinos de la acest vot istoric, evident cei reprezentând UDMR, subminatori ai Constituţiei şi ai statului naţional unitar român. Este o solidaritate transpartinică pentru acest proiect politic de ţară, pe care Partidul Mişcarea Populară şi l-a asumat încă de la începuturile existenţei sale, iar preşedintele Traian Băsescu, ca vârf de lance unionist, a generat în acest sens o emulaţie extraordinară pe ambele maluri ale Prutului. Doamne, câtă bucurie am citit în ochii fraţilor români basarabeni, prezenţi în număr mare la acest eveniment solemn! Doar cine nu ştie la ce suferinţe, oprimare şi cazne, deportări prin Siberia şi exterminări în masă, prin care i-au pedepsit bolşevicii şi Stalin pe fraţii noştri din Republica Moldova, dar şi pe românii din Bucovina de Nord, despărţindu-ne naţiunea prin forţa armelor şi a sârmei ghimpate, priveşte cu ignoranţă, cu desconsiderare sau impasibil această reuşită politică românească istorică din această săptămână. Poetul Grigore Vieru a surprins emoţionat, metaforic, tragedia Basarabiei: "Reaprindeţi candela-n căscioare/Lângă busuiocul cel mereu/Degerat la mâini şi la picioare/Se întoarce-acasă Dumnezeu/Doamne, Cel din slăvile creştine/Ce păcate oare-ai săvârşit/Că te-au dus acolo şi pe Tine/În Siberii fără de sfârşit?!" Iată câteva crâmpeie din mărturiile celor care au suportat ororile şi supliciul deportărilor, a foametei şi înfometării până la moarte, a intelectualilor şi preoţilor închişi şi "reeducaţi" prin schingiuiri şi tortură de regimul comunist sovietic. O carte bine scrisă şi documentată în acest sens îi aparţine domnului Nicholas Dima, un român basarabean stabilit în SUA, pe care am avut şansa să-l cunosc chiar cu ocazia acestor manifestări solemne ale Parlamentului României. "Pe care stea, pe ce planetă Doamne/Bătrân fără vedere şi auz/Ai adormit trudind de-o veşnicie/Ca-n deznădejdea-mi oarbă să te-acuz?", sunt versurile unui poet rămas anonim, închis şi exterminat pentru vina incredibilă de a fi un intelectual român basarabean. "Ţăranii rămaşi la sate, în Basarabia, în 1944, erau cu precădere oameni săraci şi cu puţină ştiinţă de carte. Intelectualii, oamenii înstăriţi, cei cu sentimente româneşti bine-cunoscute, fuseseră deja arestaţi, împuşcaţi ori deportaţi încă din 1940. Acum venise rândul oamenilor de rând să fie exterminaţi. Activiştii de partid, majoritatea proveniţi din alte regiuni, confiscau de prin sate tot ce agonisiseră ţăranii din puţina recoltă a anului. Măturau podurile bieţilor oameni de ultimele grăunţe; spărgeau zidurile caselor în căutarea alimentelor ascunse, găureau pământul peste tot, ca să găsească ceea ce doseau ţăranii. Dintre cei care ascunseseră ceva alimente pentru copii, mulţi au fost arestaţi, condamnaţi şi trimişi în Siberia... Iată ce mărturiseşte Vasile Gaidău la bătrâneţe, şi care la vremea foametei avea opt ani. "Foametea a fost pusă foarte bine la cale, ea n-a căzut în capul nostru din cer... Foametea a fost organizată. Au vrut staliniştii să ne măture de pe faţa pământului. Eu, atunci, în plină foamete, am rămas fără tată la şase ani, iar la şase ani şi jumătate am rămas şi fără mamă... Se ducea fratele Mihai, născut în 1932, la baltă, spărgea gheaţa, aduna scoici, papură... le prefăceam în turte şi le mâncam. Eram patru fraţi... Cum se vede, s-a gândit cineva că războiul i-a ucis pe puţini dintr-ai noştri şi s-au gândit animalele să născocească alt război, cel al foametei... În 1946, a murit un frate de-al tatălui meu. Sidor Banaru îl chema. El, săracul, în timp de foamete, neavând ce mânca, s-a dus în baltă după papură, după rădăcini de stuf, le-a adus acasă, a încropit din rădăcinile acelea un soi de mâncare şi şi-a amăgit foamea. N-a răbdat unchiul Sidor să usuce rădăcinile, să le râşnească şi să coacă turte din ele. El le-a fiert şi le-a mâncat aşa, verzi încă, necoapte. Le-a mâncat, s-a umflat şi a murit. A scăpat de nevoi." Iată o altă mărturie dramatică a lui Cozma Munteanu. "Într-o vreme, văzând că nu avem cu ce amăgi stomacul, am spălat opincile şi mama le-a pus în sobă, la copt. Când le-a scos din cuptor, mai nu am leşinat de mirosul lor plăcut. Ne băteam cu soră-mea de la ele. Când am mâncat opincile, am dat-o pe cizme, pe pantofi, pe sandale... Umblam cu sora mea Tecla prin pod să căutam vreo bucată de opincă... Ţin minte, a venit la noi mama mamei mele, adică bunica mea. Nu avea ce mânca. Nici noi nu aveam ce mânca. Am culcat-o pe un pat, lângă sobă. Să-i fie măcar cald. Iar dimineaţa am găsit-o moartă. Flămândă a murit." Aşa a fost începutul ocupaţiei sovietice în Basarabia. Aşa a fost comunismul! Aceasta a fost omenia omului internaţional pe care l-a creat marxismul. Şi când te gândeşti că şi azi Moscova şi ruşii din Moldova şi acoliţii lor regretă acele timpuri!" ...Cât despre deţinuţi, urletul lor disperat, al celor care au crezut într-un ideal, care au trăit pentru un crez, căderile au fost abisale. Iată această dramă surprinsă agonic în versurile poetului Sergiu Mandinescu: "...Atât de cumplite au fost suferinţele,/Atât de satanică a fost urgia,/Că mulţi dintre noi în noaptea aceea şi-au pierdut minţile,/Iar alţii şi-au pierdut veşnicia". Avem nevoie ca Basarabia să revină şi să recompună pe cale paşnică trupul sfânt al României. Avem nevoie de o solidaritate politică transpartinică şi de voinţa majoritară exprimată prin vot a Parlamentelor celor două ţări şi, evident, de susţinere în baza tratatelor internaţionale pe baza cărora s-au reunificat fostele RFG şi RDG. Doar noi mai suferim azi consecinţele Tratatului criminal Ribbentrop - Molotov, Hitler - Stalin, în timp ce ţările baltice, precum Polonia, Cehia şi Slovacia, Bulgaria, ţările din cadrul fostei Iugoslavii, Ungaria, s-au eliberat de ocupaţia sovietică şi au scăpat de prevederile şi de consecinţele dramatice ale respectivului tratat fascisto-comunisto-totalitar. Avem nevoie de curaj, de voinţă politică şi de încredere reciprocă. Acesta este cel mai important proiect politic de ţară pe care îl putem asuma în prezent ca naţiune. Străbunii noştri au unit naţiunea română în condiţii istorice şi geopolitice mult mai vitrege decât cele de azi. Depinde doar de noi! Închei, citând versurile poetului basarabean Dumitru Matcovschi: "Trecută prin foc şi prin sabie,/furată, trădată mereu,/eşti floare de dor, Basarabie,/eşti lacrima neamului meu." Trăiască România dodoloaţă!
			Domnul Eugen Tomac: România şi Grecia au o îndelungată istorie în ceea ce priveşte relaţiile diplomatice, acestea fiind marcate, de-a lungul timpului, de colaborare şi dialog politic, constante şi în permanenţă ascendente. Desigur, există elemente comune care favorizează consolidarea, în mod natural, a legăturilor între cele două state. În acest sens, unul cu un impact puternic este cu siguranţă cel legat de moştenirea bizantină şi identitatea creştină în Europa. Mai departe, vorbim despre legături vechi, care s-au conturat şi s-au consolidat în timp, prin cooperare la toate nivelurile, începând cu cel economic, continuând cu cel politic şi până la cel cultural-ştiinţific. Parteneri regionali şi europeni, evoluţia raporturilor stabilite între cele două ţări au fost influenţate de abordări şi provocări comune. Modul în care relaţia România-Grecia a progresat până în ziua de astăzi este foarte uşor de cuantificat, cifrele fiind dovada cea mai elocventă în acest sens. Rezumându-mă la prezent, un exemplu concis asupra căruia mă voi opri, se referă la evoluţia comerţului bilateral, la volumul schimburilor comerciale cu Republica Elenă care, la 31 mai 2017, însuma 678,81 milioane euro, în creştere cu 8,80% faţă de perioada similară a anului 2016, potrivit MAE. Mai mult, Grecia ocupă locul 7 în topul investitorilor străini, în România fiind înregistrate, la 31 august 2017, 6.684 de societăţi comerciale cu participare elenă, însumând un capital de 1,83 miliarde de euro. Desigur, relaţia cu Grecia trebuie construită şi şlefuită în permanenţă, ea trebuie cultivată cu determinare, luciditate şi responsabilitate. Astfel, pe data de 25 martie, cu ocazia aniversării Zilei naţionale, am transmis o scrisoare de felicitare domnului Vassilis Papadopoulos, ambasadorul Republicii Elene la Bucureşti. Cred cu tărie că, dincolo de ceea ce există în prezent, trebuie încurajată identificarea unor noi oportunităţi de cooperare în domenii având un potenţial aparte, precum educaţia, cultura, turismul, mediul, energia, telecomunicaţiile. Drumul european parcurs de România şi Grecia este unul comun. Atât una, cât şi cealaltă au în vedere consolidarea unui parteneriat pragmatic şi, deopotrivă, a unui statut de prosperitate, stabilitate şi dezvoltare pentru că istoria nu ne aşteaptă, iar timpul este mereu de partea celor care acţionează, care mişcă lucrurile, care clădesc.
			Domnul Vasile-Florin Stamatian: "Învăţământul gratuit din România, este pe bani. Părinţii asigură gratuitatea acestuia!" Voi prezenta astăzi un subiect care ar trebui să dea de gândit celor care se află la conducerea acestei ţări. Chiar dacă au trecut 27 de ani de la aşa-zisa revoluţie şi de la intrarea în aşa-zisa democraţie, situaţia şcolii româneşti continuă să se degradeze, iar încercările succesive de reformare s-au întrecut în mari insuccese şi chiar în modificarea tragică a destinelor copiilor noştri. Şi aici nu mă refer doar la situaţia clădirilor şcolare şi preşcolare, care, în cele mai multe cazuri, sunt insalubre, continuând să existe toalete în curtea şcolii, fără spaţii igenico-sanitare sau alte dotări, atât de necesare pentru desfăşurarea procesului instructiv-educativ. Vorbesc şi de proasta infrastructură şcolară, de multele modificări mai bune sau mai proaste aduse organizării învăţământului, care au dezorientat atât elevii, cât şi părinţii. Proasta salarizare a cadrelor didactice a avut ani de zile consecinţe grave asupra capitalului uman specializat şi cu experienţă, cadre care au migrat masiv spre alte sectoare de activitate, iar acum cu mult hulita lege a salarizării bugetarilor, aceştia continuă să fie nemulţumiţi pentru că mărirea este nesemnificativă. De cele mai multe ori, părinţii sunt nevoiţi să cumpere manuale şcolare, să contribuie la diferite fonduri, unele cu lungă tradiţie: fondul clasei, fondul şcolii, paza şcolii, iar proastele obiceiuri nu se opresc aici. Părinţii care doresc binele copiilor trebuie să umble adânc în buzunar şi să apeleze la meditaţii particulare, extrem de costisitoare pentru foarte mulţi dintre aceştia. Culmea ironiei este că aceste meditaţii se fac cu aceiaşi profesori, care ar trebui să îşi facă treaba la orele de curs. Principiul constituţional "învăţământul obligatoriu este gratuit" nu este deloc adevărat şi mulţi copii din păturile sociale sărace sau din mediul rural nu ajung să absolve o facultate, fiind condamnaţi la eşec, iar profesorii noştri nu mai beneficiază de recunoştinţă şi de respect. Cauza este clară şi dureroasă - dezinteresul statului pentru educaţie, şcoli la nivel central şi local care primesc bani prea puţini, insuficienţi pentru ca accesul la educaţie să fie gratuit, nu mai vorbesc şi de calitatea acestuia, calitate pe cale de dispariţie. Şi la acest capitol - educaţie - România este campioană - cei mai puţini bani alocaţi educaţiei, dezinteres şi ignoranţă pentru zonele sărace şi rurale, unde abandonul şcolar este în creştere. Alocarea de resurse financiare substanţiale va duce la o eficientizare a activităţii educaţionale şi acest lucru trebuie să se întâmple cât mai repede, deoarece educaţia din România numai poate aştepta încă 27 de ani.
			Domnul Mihăiţă Găină: "Criza imunoglobulinei a luat sfârşit!" Guvernul PSD-ALDE a pus capăt crizei imunoglobulinei. Cabinetul condus de premierul Viorica Dăncilă, a stabilit, printr-o ordonanţă de urgenţă, ca imunoglobulina să fie produsă pe plan intern, de o companie naţională. Prin această decizie, statul român nu va mai putea fi şantajat de speculanţii de pe piaţa de medicamente. De asemenea, Executivul a optat pentru încredinţarea către CN Unifarm SA a activităţii de aprovizionare cu imunoglobulină şi acordarea unui ajutor de stat, suplimentar, în vederea acestor achiziţii. Pe lângă veştile bune venite dinspre Palatul Victoria, consider că este necesar să le explicăm tuturor românilor cum a fost regizată această criză a medicamentelor. Lipsa imunoglobulinei a rezultat în urma şantajului lansat de unii producători privaţi de pe piaţa de medicamente. Scopul lor a fost să determine Guvernul să renunţe la taxa de clawback. În momentul în care statul a retras această taxă pentru producătorii de imunoglobulină, luaţi prin surprindere, aceştia nu au mai avut stocurile necesare deservirii cererii din piaţa din România. Guvernul a luat măsuri clare şi prompte, să nu se mai ajungă, pe viitor, în astfel de situaţii de şantaj, care pun viaţa pacienţilor români în pericol. Serviciul de aprovizionare cu imunoglobulină a fost declarat serviciu de interes economic general. Mai mult, imunoglobulina va fi produsă pe plan intern, de o companie naţională, astfel încât să existe mereu o alternativă la oferta producătorilor privaţi.
			Domnul Găvrilă Ghilea: "Căile Ferate Române au traverse de lut!" Concluziile unei dezbateri organizată recent sub auspiciile Comisiei pentru transporturi din Camera Deputaţilor, cu scopul de a identifica soluţii pentru accelerarea implementării proiectelor de investiţii în infrastructura feroviară, ar trebui să fie îngrijorătoare, deopotrivă pentru autorităţile statului responsabile în administrarea acesteia, cât şi pentru antreprenorii care şi-au adjudecat proiecte specifice de modernizare. Este inadmisibil ca, după mai mult de un deceniu de la debutul aşa-numitului program de modernizare a infrastructurii feroviare, să nu fie reabilitaţi decât aproximativ 400 de km, ceea ce reprezintă nici 10% din totalul reţelei principale de cale ferată, care depăşeşte 4.000 de km. În fapt, conform informaţiilor diseminate în cadrul dezbaterii, în contul celor 10% "succesuri" au fost punctate doar reabilitarea celor 224 de km de cale ferată care leagă Bucureştiul de Constanţa, cei 140 de km care despart Predealul de Bucureşti, respectiv un apendice de 37 de km care uneşte Frontiera-Curtici cu Kilometrul 614. Păstrând acelaşi ritm de implementare a proiectelor de investiţii, perspectiva finalizării programului de modernizare al infrastructurii feroviare naţionale se va suprapune abia cu aniversarea Bicentenarului Marii Uniri, undeva la orizontul anului 2118. Amfitrionii dezbaterii au mai constatat că România se legitimează în zadar cu a şaptea reţea de căi ferate, ca lungime, din Uniunea Europeană, dacă exploatarea celor peste 20.000 de kilometri de linii se face cu viteza melcului, care are o medie de 45 de km/h în cazul trenurilor de călători şi 18 km/oră pentru garniturile de marfă, iar media întârzierilor zilnice a depăşit anul trecut... 8,6 zile, adică nu mai puţin de 12.500 de minute. Edificatoare pentru actuala stare de lucruri a fost şi comparaţia prezentată de unul dintre vorbitori. În vreme ce, în perioada interbelică, un tren de marfă avea nevoie de doar patru zile pentru a ajunge de la Constanţa la Curtici, astăzi, parcurgerea aceleiaşi distanţe necesită nu mai puţin de şapte zile. În acest context, obiectivul strategic asumat şi de ţara noastră prin Cartea Albă a Transportului, conform căreia jumătate din actualul trafic rutier pe distanţă medie ar trebui să fie transferat pe calea ferată, pare un deziderat imposibil de atins. Administrând un parc învechit de 750 de vagoane, din care mai mult de jumătate au nevoie de reparaţii, operatorul naţional de transport feroviar se complace în finanţarea mentenanţei acestora de la bugetul de stat, în loc să atragă fondurile europene disponibile, estimate la peste 7 miliarde de euro, o parte dintre acestea intrate deja sub incidenţa riscului de dezangajare, pentru modernizarea infrastructurii feroviare şi achiziţionarea unui nou material rulant. Incompetenţa administrativă, dublată de o crasă lipsă de responsabilitate din partea instituţiilor statului şi a operatorilor feroviari naţionali, precum şi colaborarea deficitară cu antreprenorii angajaţi în derularea proiectelor de investiţii, sunt tot atâtea bariere în calea modernizării unei infrastructuri strategice şi tot atâtea argumente care susţin convingerea că, de fapt, Căile Ferate Române sunt construite pe traverse de lut...
			Domnul George Şişcu: Ieri s-au împlinit o sută de ani de la Unirea Basarabiei cu Ţara Românească. Aşa cum bine ştim cu toţii, la 27 martie 1918 a fost convocat Sfatul Ţării, care s-a întrunit în sala mare a Parlamentului de la Chişinău şi care a votat Unirea, făcând astfel ca dintre toate provinciile româneşti aflate sub dominaţie străină, Basarabia să fie prima care s-a unit cu România. Acest act istoric a deschis procesul Marii Uniri, finalizat cu Marea Adunare de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918, când românii din Transilvania, Banat, Maramureş şi Crişana au decis, la rândul lor, Unirea cu ţara, evenimentul de constituire a statului român modern al cărui Centenar îl sărbătorim anul acesta. În contextul geopolitic, aniversarea Unirii Basarabiei cu România are o încărcătură aparte. Spre deosebire de Transilvania, Basarabia este încă ruptă din trupul ţării, iar balansul actualei Republici Moldova între Est şi Vest şi tensiunile care au dus la afirmarea unui nou război rece între Rusia şi NATO demonstrează că problema teritoriului dintre Prut şi Nistru este una de actualitate şi, de asemenea, o rană încă deschisă în conştiinţa naţională. Această sărbătoare naţională este un act de exprimare a solidarităţii tuturor românilor, de reîmbărbătare a românilor de dincolo de Prut, iar marcarea acestei sărbători naţionale de suflet este un moment care îndeamnă la reflecţii şi la găsiri de modalităţi prin care neamul nostru să-şi cunoască mai bine trecutul şi, într-un context internaţional favorabil, să se regăsească, în viitor, în cadrele statale naturale. Datoria noastră, astăzi, este să ţinem vie memoria zilei de 27 martie 1918. Să fim alături de fraţii noştri de peste Prut, prin strângerea legăturilor, fie că sunt ele economice, politice, de suflet sau ideal naţional ! Partidul Naţional Liberal va fi alături de fraţii ei, asumându-ne şi sprijinind continuarea proiectului de realizare a unui viitor comun european pentru toţi românii. Cu multă dăruire şi iubire de ţară, dar şi respect pentru memoria celor care au înfăptuit Marea Unire, visele şi idealurile noastre se vor împlini.
			Doamna Georgeta-Carmen Holban: "Conceptele de unitate, de armonie, de colaborare şi de dezvoltare a ţării ar trebui să ne privească pe toţi!" Suntem în anul în care sărbătorim Centenarul Marii Uniri. Sărbătorim 100 de ani de la strângerea în matca străbună a tuturor teritoriilor româneşti. La Alba Iulia, la 1 decembrie 1918, naţiunea română a renăscut, şi-a deschis un drum nou în Europa şi în lume. Am devenit puternici! Străbunii noştri au luptat secole de-a rândul, purtând în suflet acest ideal, pe care noi ar trebui să-l evocăm zi de zi, măcar anul acesta. Unirea ar trebui să fie icoană sfântă în inimile şi în casele noastre! Conceptele de unitate, de armonie, de colaborare, de dezvoltare a ţării ar trebui să ne privească pe toţi, indiferent de apartenenţa politică şi religioasă. 2018 este anul în care trebuie să arătăm lumii că românii ştiu ce vor, că avem un cuvânt de spus în ceea ce priveşte prezentul şi viitorul comun al Europei! Constat, din păcate, că societatea românească este dezbinată. Ura, răzbunarea şi ideile cu iz totalitar sunt vehiculate din ce în ce mai intens în aceste zile. Mulţi dintre noi nu reuşesc să se debaraseze de metehnele trecutului, de ideile cu caracter antidemocratic. Vor cu orice preţ ca zăngănitul cătuşelor să devină în România un motto existenţial. Noi, reprezentanţii Partidului Social Democrat, nu suntem de acord să achiesăm, în anul Centenarului, anul care ar trebui să reflecte cel mai bine ideea de democraţie, de unitate, de prosperitate, la concepţia unora îndreptată spre perimarea libertăţilor de gândire, de exprimare, de abordare a problematicii sociale, culturale şi economice, în spiritul european. Prin modificările pe care le-am adus Legilor justiţiei, vrem să punem capăt abuzului, vrem să redăm cetăţeanului cinstit, onest încrederea că nu va mai fi persecutat, că nu va deveni o victimă a nu ştiu cărui sistem, că poate trăi liber în România. O ţară nu poate prospera, nu se poate dezvolta, nu se poate face remarcată în sens pozitiv, în lumea civilizată, fără democraţie, fără libertate, fără legi drepte, fără instituţii independente, servite de oameni corecţi. Astăzi, 27 martie 2018, sărbătorim 100 de ani de la alipirea Basarabiei la România. Este pasul de început al Marii Unirii înfăptuite la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia. Este momentul care a declanşat exuberanţa, emoţia, dorinţa de unitate a românilor de pretutindeni. A fost primul val care a spălat de noroiul nedreptăţii istoria ţării noastre, trecutul adevărat. Pentru a cinsti memoria celor care acum 100 de ani au lăsat la o parte conflictele interne, ura, deznădejdea şi apartenenţele de grup, de clasă, şi au devenit un tot, un crez, o dorinţă, noi, toţi, suntem datori, astăzi, să punem capăt convulsiilor societăţii. Democraţia nu este un dar pe care ţi-l oferă cineva. Nu vine din neant. Democraţia este obţinută prin luptă, prin efort, prin dăruire şi prin loialitate faţă de ţară, faţă de cei care te onorează cu încredere şi tot aşa trebuie susţinută. Noi, reprezentanţii PSD, luptăm pentru acest deziderat, luptăm pentru democraţie şi pentru libertate, pentru prosperitatea poporului român. Este cadoul pe care îl facem ţării în anul Centenarului Marii Uniri!
			Domnul Ilie Dan Barna: "Împreună în Europa, nu în afara ei!" La 27 martie 2018, am aniversat 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, un moment cu totul special şi care a generat o puternică emoţie pentru românii de pretutindeni. Relevanţa acestui moment nu a fost dată doar de evenimentul marcat efectiv, ci şi de contextul actual, un context în care sentimentele sincere şi reale care leagă cu atât mai mult cele două popoare şi societăţi înfrăţite, se lovesc de bariere din ce în ce mai sofisticate, ridicate atât de actori externi, cât şi de forţe politice din propria ţară. Într-o perioadă atât de tulbure în plan internaţional, ca cea pe care o traversăm astăzi, românii de pe ambele maluri ale Prutului, legaţi şi de idealul european, se confruntă cu poziţionări surprinzătoare ale autorităţilor publice, pe care, cel puţin în România, nu le-am fi crezut posibile în urmă cu câţiva ani. Aniversăm 100 de ani de la acel moment, 1918, care va reprezenta pentru totdeauna o reflectare deplină a istoriei şi a valorilor pe care s-a clădit România, iar guvernarea României alege să cultive un discurs îndreptat împotriva propriilor cetăţeni şi a parcursului dorit de aceştia, doar de dragul propriilor interese meschine. Astăzi nu ne mai putem hrăni doar din idealul românilor de atunci, din urmă cu un secol. Avem nevoie de un nou ideal, unul pe care îl poate aduce doar parcursul european al tuturor românilor, împreună. Săptămâna trecută s-a consumat un nou episod al eternei lupte a actualilor guvernanţi cu justiţia, pe care l-au continuat şi săptămâna aceasta cu aceeaşi seninătate şi batjocură. Intangibilitatea pe care şi-o atribuie le creează sentimentul atotputerniciei, un ideal propriu atât de măreţ şi luminos, încât sunt astăzi mai presus nu doar de români, dar şi de familia europeană, având, probabil, senzaţia că Liviu Dragnea îşi va extinde imperiul întocmai ca Baiazid. Comparaţia nu este una întâmplătoare, modelul principal pentru Dragnea şi "profesioniştii" săi notorii regăsindu-se în Turcia de astăzi, în care vechi orânduiri ale societăţii otomane revin în forţă. Să analizăm puţin datele. PSD-ALDE au măcelărit din nou justiţia în Parlament, într-un moment deloc întâmplător, în care Liviu Dragnea a fost audiat într-unul din dosarele sale şi lucrurile păreau că se întorc împotriva sa. PSD apare pe lista de posibili beneficiari ai furtului de date personale în contextul Cambridge Analytica, cel puţin o tentativă de atac fără scrupule la drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Peste toate acestea, Vasilica-Viorica Dăncilă îl mustrează în scris pe preşedintele Comisiei Europene, acuzând Comisia de ingerinţe în justiţie, într-un gest pe care nici măcar Viktor Orbán nu l-a făcut, topindu-se de jalea unor condamnaţi notorii precum Dan Voiculescu, Gigi Becali, Cătălin Voicu sau Şerban Brădişteanu. Asaltul este unul diversificat. Curtea Constituţională a României declară în mod repetat că refuză să se mai întâlnească cu delegaţiile Comisiei pe tema Mecanismului de Cooperare şi Verificare, iar "academicianul" Liviu Pleşoianu se ridică împotriva lui Frans Timmermans, din cauza demonstraţiei vicepreşedintelui Comisiei Europene, care a semnalat faptul că instituţiile europene cunosc marionetele PSD din media. Liviu Dragnea, inclusiv în discursul rostit în Parlament cu ocazia şedinţei solemne din 27 martie, şi-a început discursul populist cu un mesaj împotriva Uniunii Europene. Este din ce în ce mai clar că disperarea lui Liviu Dragnea este atât de mare, încât camarila sa este dispusă să scoată România din Uniunea Europeană, pentru a putea abuza ulterior de putere pe modelul Rusiei, Turciei şi al altor state din Est. Gruparea de corupţi care conduce astăzi România nu are limite în lupta pentru salvarea conducătorului. Nu a fost de ajuns faptul că PSD-ALDE a atacat în mod repetat instituţii ale statului român. Peste toate acestea, ministrul justiţiei vrea să plătească zilele de stat în puşcărie ale condamnaţilor, din cauza condiţiilor de detenţie pe care nu se preocupă, însă, să le schimbe. În fiecare zi ne sunt servite episoade noi de luptă împotriva României, împotriva propriilor cetăţeni şi împotriva parcursului său democratic şi european, iar PSD îşi asumă fracturarea relaţiei cu Uniunea Europeană, în speranţa că mesajele naţionalist-otrăvite le vor permite să rămână singuri cu propriul joc. Costurile pentru România ale acţiunilor PSD-ALDE, sub dictatura Dragnea, sunt deja uriaşe şi vor fi din ce în ce mai mari. Din păcate pentru ei, USR rezistă. Vom face toate eforturile care ţin de activitatea parlamentară, pentru a opri dezastrul şi pentru a oferi o alternativă reală, pentru că ştim că România nu este şi nu poate fi pe persoană fizică, iar locul nostru este în Uniunea Europeană şi în NATO, nu în "Ne-Europa" spre care ne îndreaptă Dragnea şi ai lui. Închei în aceeaşi notă în care am făcut-o şi în discursul de ieri, în şedinţa solemnă a Parlamentului, dedicată aniversării a 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. Viitorul comun al României şi al Republicii Moldova poate fi proiectat într-un viitor european comun, pentru că viitorul european este singurul care are acum potenţialul să ne unească. Însă, în condiţiile în care România este dusă la colţul Europei de actuala guvernare, nu ştiu când vom face din România o ţară suficient de puternică şi de credibilă în Europa, ca să susţină şi prin politică şi prin economie, aderarea Moldovei. Dar idealurile nu sunt construite pe calcule politice. Ele sunt construite pe speranţă şi pe încredere. Dacă în urmă cu 100 de ani, idealul era construcţia României Mari, deci unitate, astăzi idealul nostru se repetă - un popor român unit într-o Europă unită.
			Domnul Ioan Balan: "100 de ani de la Unirea Basarabiei cu Ţara-mamă" Ieri, 27 martie, toţi cei cu sânge de român am sărbătorit 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu Ţara-mamă, România. În urmă cu un secol, Sfatul Ţării făcea primul pas important spre ceea ce urma să fie România Mare, proclamând următoarele: "În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească, în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei, România." Destinul tragic al neamului nostru a făcut ca mama ţară să-şi vadă copiii lângă ea numai pentru o scurtă perioadă de vreme, după care istoria nedreaptă a celui de-al Doilea Război Mondial i-a rupt de la sân pe pruncii ei dragi. Cine oare se îndoieşte de faptul că Ţara-mamă plânge şi astăzi de dorul pruncilor ei? Cine oare se îndoieşte că prin braţele românilor de peste Prut trece tot un sânge de român? Cine oare ar mai putea să nege vreodată că români, basarabeni, bucovineni, dobrogenii de sud sau românii din Voivodina sunt cu toţii acelaşi neam? Mult prea multă vreme politicienii români şi-au consumat energiile în lucruri mărunte, pe care vremea le-a măturat şi nimic nu a rămas în urmă. Mult prea multă vreme politicienii nu şi-au concentrat eforturile, prin consens politic, asupra a ceea ce este mai important pentru români şi pentru România. Nu vreau să cred că aţi uitat cu toţii cât s-a luptat Ştefan să ţină Moldova unită! Câţi dintre fii acestei ţări au îngrăşat ogoarele cu jertfa lor supremă? Nu vreau să cred că aţi uitat "pohta" lui Mihai Voievod Viteazul, de a-i vedea pe toţi fraţii români laolaltă, nedespărţiţi de ziduri şi de graniţe vremelnice. Domnii ţărilor româneşti ne-au arătat întotdeauna calea cea dreaptă - unirea tuturor românilor. Unirea cu Basarabia a fost primul pas istoric spre înfăptuirea Marii Uniri. Or, astăzi, la aceste momente de sărbătoare, vedem că Unirea cu Basarabia nu este doar un vis frumos, trăit în urmă cu 100 de ani, ci este visul pe care îl au tot mai mulţi români de pe o parte şi de cealaltă a Prutului. În Basarabia, aproximativ 120 de localităţi au adoptat deja declaraţii unioniste, în care şi-au pus pe hârtie visul de veacuri al descălecătorilor Moldovei - Unirea cu Ţara-mamă. Nu este decât expresia a ceea ce doresc şi simt inimile a mii de moldoveni. Aceleaşi simţăminte le avem şi noi, cei din Ţara-mamă, care i-am primit cu braţele deschise pe cei care îi reprezintă pe unionişti. Partidul Naţional Liberal, prin vocea preşedintelui Ludovic Orban, a dat semnalul cel mai clar din rândul tuturor partidelor politice din România, spunând că Ţara-mamă este pregătită să-şi primească copilul acasă şi trebuie să facă mai mult şi mai concret pentru copilul său, decât simple declaraţii politice. Am apreciat foarte mult poziţia preşedintelui PNL, căci Marea Unire este opera unor lideri politici vizionari, tot membri ai Partidului Naţional Liberal, care au îndrăznit să viseze la un popor român unit, nu numai prin istorie, valori, cultură, religie şi limbă, ci şi nedespărţit de frontiere desenate vremelnic peste popoare, peste familii şi fraţi. Vreau să fac un apel la parlamentarii din majoritatea PSD, care, nu foarte demult, se lăudau că sunt "mândri că sunt români". Oare vă mai menţineţi această titulatură? Dacă da, atunci vă rog să lăsaţi la o parte orice obstacol politic mărunt, orice orgoliu prostesc şi haideţi să vă alăturaţi unui demers pentru istorie! Haideţi să secăm Prutul, pentru că dacă vom vrea, vom putea! Basarabia are astăzi, mai mult ca niciodată, nevoie de sprijin de la românii din Ţara-mamă. Este cu un pas în Uniunea Europeană şi nu va izbândi decât cu ajutorul nostru. Haideţi să lăsăm faptele să vorbească despre noi, haideţi să ne ridicăm la înălţimea aşteptărilor pe care le au românii de la aleşii lor, indiferent de care mal al Prutului am vorbi!
			Domnul Ionuţ-Marian Stroe: "Puterea prezentului românesc, de o parte şi de alta a Prutului" 27 martie este ziua când sărbătorim prima etapă a realizării Marii Uniri din 1918, când Basarabia s-a întors alături de Patria-mamă. Inevitabil, în anul Centenarului, emoţiile sunt mai puternice decât în anii trecuţi şi se profilează tot mai clar, pe ambele maluri ale Prutului, ideea că principalul proiect de ţară ar trebui să fie reiterarea Actului unificator din 1918. Sunt de părere că Unirea cu Basarabia trebuie să fie un obiectiv naţional, pe care Guvernul de la Bucureşti are datoria să îl pregătească aşa cum se cuvine. Totuşi, când se va face, Unirea se va decide la Chişinău, Bucureştiului revenindu-i doar sarcina de a ratifica această decizie. Iniţiativa nu poate să vină decât de la fraţii noştri de peste Prut. La fel ca şi în 1918, cetăţenii care locuiesc pe teritoriul Republicii Moldova trebuie să se pronunţe în mod clar şi democratic asupra drumului pe care doresc să îl urmeze. Până în acest moment, în Republica Moldova, au votat Declaraţii simbolice de Unire cu România peste 125 de comunităţi locale din 1681 şi 3 raioane din 35. Sunt îmbucurătoare aceste semne de solidaritate, dar nu suntem încă la momentul când putem spune că s-a creat masa critică pentru Unire. Până când se va ajunge acolo, sunt câteva lucruri pe care trebuie să le facem, şi anume, să sprijinim parcursul european al Republicii Moldova şi să continuăm modernizarea României. Aici mă refer nu numai la întărirea instituţiilor democratice, ci şi la chestiuni cât se poate de pragmatice, cum ar fi o infrastructură care să lege cu adevărat toate regiunile ţării noastre - drumuri moderne, o reţea de transport a energiei electrice si a gazului, infrastructură şcolară adecvată şi aşa mai departe. Provocările care ne aşteaptă sunt cât se poate de serioase. Vorbim despre decalaje importante în ceea ce priveşte dezvoltarea economică, despre un nivel foarte ridicat al corupţiei, despre un declin demografic şi, nu în ultimul rând, despre un conflict îngheţat care nu dă încă semne de liniştire. Asumarea Unirii ca proiect de ţară trebuie făcută cu responsabilitate. Bravadele politicianiste pe tema idealurilor naţionale nu ţin loc de măsuri concrete. Proiectul unionist nu poate fi conceput separat de proiectul de modernizare şi de europenizare a celor două state. Însă istoria ne învaţă ceva, că obstacolele pot fi depăşite, dacă există suficientă voinţă politică de ambele părţi. În 1918, România era mult mai puţin pregătită pentru Unire decât este astăzi. Jumătate din teritoriul Vechiului Regat era sub ocupaţie germană, ne confruntam cu bande de dezertori ruşi înarmaţi şi economia era aproape zdrobită de efortul anilor de război. Succesul Marii Uniri nu s-a desăvârşit în decembrie 1918 şi nici la negocierile de pace din 1919-1920, ci în anul 1923, la momentul intrării în vigoare a noii Constituţii, una dintre cele mai moderne legi fundamentale din Europa la acel moment. Nu întinderea teritorială a făcut România Mare, ci faptul că, în urma acestui act istoric, cetăţenii din toate provinciile reunite au putut duce o viaţă mai bună, protejaţi de legi juste şi echilibrate. Succesul unui stat nu stă în numărul kilometrilor pătraţi pe care îi controlează, ci în demnitatea şi prosperitatea cetăţenilor săi.
			Doamna Tudoriţa Lungu: "170 de ani de la «Petiţia - proclamaţie în numele tuturor stărilor Moldovei»" Se împlinesc 170 de ani de la "Petiţia - proclamaţie în numele tuturor stărilor Moldovei", redactată în 35 de puncte, multe dintre ele actuale şi astăzi. Eradicarea corupţiei, reforma în educaţie, creşterea salariilor şi reducerea inechităţilor în stabilirea pensiilor - erau, pe-atunci, obiective prin care revoluţionarii paşoptişti cu viziune europeană urmăreau modernizarea Ţării Moldovei. 170 de ani mai târziu, ele sunt, fără echivoc, nevoi majore ale societăţii româneşti, cu o singură diferenţă, însă, hotărâtoare pentru situaţia lamentabilă în care ne aflăm astăzi - au făcut şi fac obiectul unei josnice manipulări electorale marca PSD, fiind, deja, de mult pierdute printre zecile de promisiuni nesustenabile cu care ne-au obişnuit. Actuala putere a demonetizat însăşi noţiunea de "nevoi ale societăţii" înlocuind-o, nonşalant, în doar câteva luni, cu cea de "interes personal". Nu mai putem visa la reforme durabile, dacă de un an de zile batem pasul pe loc, în scandaluri închipuite. Nu putem spera să ajungem o zonă respectată şi prosperă, atât timp cât coaliţia majoritară iubeşte sărăcia. Românii au nevoie de politicieni cu viziune, integri, de guvernanţi străini de metehnele regimului predecembrist, pentru a putea vorbi din nou de prosperitate şi dezvoltare!
			Domnul Petru-Sorin Marica: "Relansarea agriculturii, un angajament politic prioritar care trebuie onorat" Politicile agricole şi de dezvoltare rurală cuprinse în Programul de guvernare actual sunt destinate să asigure toate condiţiile necesare pentru ca sectorul agricol să continue să fie un motor de creştere economică şi o sursă de locuri de muncă pentru populaţia din mediul rural, garantând venituri mai bune agricultorilor. Dacă o politică este eficientă sau nu, o demonstrează cel mai clar rezultatele ei. Şi rezultatele anului trecut vorbesc de la sine. În 2017, fermierii au obţinut cele mai mari producţii la grâu, la rapiţă, la mazăre, la floarea-soarelui, la orz şi orzoaică, la soia, la porumb, iar la cartofi şi la struguri s-au atins cele mai mari producţii medii la hectar. Sunt convins că performanţele sunt în primul rând consecinţa directă a efortului depus de oameni, dar o contribuţie trebuie să fi avut şi câteva măsuri guvernamentale care au fost un sprijin concret şi direct pentru agricultori. De exemplu, trebuie menţionat că anul trecut au beneficiat de subvenţii pentru agricultură circa 723.000 de fermieri si ele au fost plătite la timp, spre deosebire de anul 2016. Tot anul trecut, Ministerul Agriculturii a derulat Programul de tomate. În cadrul acestuia, peste 4.000 de fermieri au beneficiat de ajutorul de 3.000 de euro. Fermierii înscrişi au obţinut o producţie totală de 50.000 de tone de roşii fără pesticide, livrate pe piaţă, diminuându-se importul cu această cantitate. În octombrie 2017, a fost demarat ciclul al II-lea al programului. Un alt program care începe să dea rezultate este Programul de susţinere a crescătorilor de ovine pentru comercializarea lânii, prin care crescătorii de ovine primesc un leu/kg pentru lâna comercializată. La acesta, şi-au manifestat intenţia de a participa peste 32.000 de beneficiari, iar cantitatea totală estimată a fi colectată este de aproximativ 23.000 de tone. Deja, de la începutul sezonului de tuns al oilor, au fost strânse peste 1.500 de tone, din care 1.100 tone au fost trimise la export, către Turcia, India, China şi Italia. Pentru acest an, Ministerul Agriculturii are stabilite şi alte programe ce urmează a fi derulate, toate cuprinse în Programul de guvernare. Acestea prevăd măsuri de promovare pentru porcinele şi taurinele din rasele româneşti, apoi Programul Bivoliţa, Programele pentru păsări, pentru agricultura din zona montană, pentru dezvoltarea de depozite pentru legume-fructe, centre de preluare şi prelucrare, Programul de încurajare a activităţilor din zona montană ş.a. Dar, pentru a putea fi puse în practică, trebuie să existe o colaborare permanentă, coerentă, consecventă, între Parlament şi Guvern. Iar Parlamentul este chemat să transforme aceste proiecte în legi. Sunt deja depuse la parlament, ca iniţiative legislative, o parte dintre aceste programe: Programul de susţinere a producătorilor din sectorul pescuitului şi acvaculturii, care se referă la instituirea unei scheme de ajutor de stat pentru aceşti producători, prin care se acordă 40% din investiţiile realizate în domeniu; Programul de investiţii pentru înfiinţarea centrelor de colectare şi prelucrare primară a fructelor, a fructelor de pădure şi a plantelor medicinale în zona montană. Valoarea totală a acestui program este de 66 de milioane de euro, pentru realizarea unui număr de maximum 658 de centre, prin bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Aşteptăm să fie depuse la Parlament şi celelalte programe preconizate a fi puse în aplicare. Conferindu-le putere de lege, instituim ferm obligativitatea respectării lor, indiferent de echipa guvernamentală care se află la Palatul Victoria. În plus, un alt tip de iniţiativă legislativă poate de asemenea veni în sprijinul agriculturii şi am în vedere, de exemplu, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 509/2006 privind acordarea de miere de albine ca supliment nutritiv pentru preşcolari şi elevii din clasele I - IV din învăţământul de stat şi confesional. Dincolo de investiţia în sănătatea copiilor noştri, această iniţiativă poate constitui imboldul de care apicultorii români au nevoie acum, pentru ca România să redevină un un paradis al albinelor, al apiculturii, care trebuie păstrat, aşa cum ne sfătuiesc străinii. Agricultura rămâne o ramură principală a economiei naţionale în toate statele, inclusiv în cele puternic dezvoltate. Problemele economice nu pot fi soluţionate făcând abstracţie de agricultură. O trăsătură fundamentală a agriculturii româneşti constă în faptul că potenţialul natural ridicat poate asigura necesarul intern de alimente de bază pentru o populaţie mult mai numeroasă decât cea existentă în prezent. În aceste condiţii, importul de alimente ar trebui să fie doar o sursă de completare şi diversificare a consumului. Acest potenţial natural este şi principalul atu pe care se bazează măsurile de relansare a acestei importante ramuri a economiei. Scopul final ar trebui să fie dincolo de asigurarea necesarului, cantitativ şi calitativ, de alimente pentru întreaga populaţie, la preţuri accesibile, câştiguri mai bune pentru agricultori, care să le permită o viaţă decentă. Până la urmă, dacă vorbim despre social-democraţie, vorbim despre o viaţă mai bună pentru oameni, în termenii unui climat social echitabil şi echilibrat. Este şi angajamentul pe care Partidul Social Democrat şi l-a luat la precedentele alegeri generale şi pe care este decis să-l onoreze.
			Doamna Maricela Cobuz: "16 noi molecule pe lista medicamentelor compensate şi gratuite" Săptămâna trecută, Guvernul României a aprobat 16 molecule noi pe lista de medicamente compensate şi gratuite, de care să beneficieze pacienţii. Boli precum tuberculoza, afecţiuni oncologice, astm bronşic, poliartrită reumatoidă, HIV/SIDA, dermatită atopică gravă vor putea fi tratate cu medicamente noi, de ultimă generaţie. Tratamentul pentru afecţiunile oncologice - leucemie limfoblastică acută, mielom multiplu şi mielom multiplu recidivant - va fi completat de 3 noi molecule, din cele 16, introduse în lista de medicamente gratuite. Alte 9 molecule sunt destinate pentru tratamentul tuberculozei multidrog rezistente, prin care Ministerul Sănătăţii asigură accesul tuturor pacienţilor la tratament în momentul diagnosticării. Cele 9 molecule noi se adaugă celor 21 de denumiri comune internaţionale, DCI, utilizate în tratamentul bolnavilor cu tuberculoză sensibilă la tratament sau multidrog - rezistentă, care se află în lista de medicamente compensate 100%. Amintim faptul că pe listele DCI sunt cuprinse 2.684 de medicamente din clasa C2 şi 4.399 de medicamente din clasele A-B-C1-C3-D, valabile de la 1 februarie 2018. În calitate de medic şi de membru al Comisiei pentru sănătate şi familie, susţin accesul pacienţilor la tratamente moderne şi inovatoare, la fel ca în celelalte state din Uniunea Europeană.
			Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc: "27 martie, moment de unitate şi solidaritate pentru toţi românii" Astăzi, 27 martie 2018, am aniversat cu bucurie 100 de ani de la Unirea primei provincii istorice cu Patria-mamă, România. Basarabia deschidea calea către sărbătoarea de suflet a tuturor românilor cunoscută în istoriografie ca Marea Unire sau Unirea tuturor românilor. Anul 1918 a fost şi va rămâne cel mai important an din istoria statului român, înscris adânc în sufletul şi în conştiinţa românească, un ideal care a îmbinat veacuri de zbucium, speranţă, lacrimi, dorinţă cu clipe de biruinţă. Desăvârşirea unităţii naţionale, la finalul anului 1918, prin Unirea Vechiului Regat cu Basarabia - 27 martie/9 aprilie 1918, Bucovina - 15/28 noiembrie 1918 şi Transilvania - 18 noiembrie/1 decembrie 1918, a creat un impact pozitiv la nivelul mintal, românilor. 27 martie este un prilej în care fiecare dintre noi trebuie să aducă un omagiu profund pentru cei care au făcut jertfa supremă pentru apărarea şi întregirea teritoriului naţional. Generaţiei eroice de la 1918, pentru cugetul, curajul, onoarea şi pentru dragostea de ţară îi datorăm respectul nostru profund! În Decretul regal promulgat de Regele Ferdinand I al României, la data de 9 aprilie 1918, se menţiona, printre altele, că potrivit Hotărârii Sfatului Ţării, Basarabia "în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria (...) de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa, România." Reiterez faptul că cele mai importante evenimente din istoria României se leagă de istoria PNL. Fie că vorbim despre Proclamarea Independenţei în 1877, despre pledarea pentru introducerea votului universal în 1892, despre elaborarea devizei "Prin noi înşine" care este şi astăzi deviza PNL, fie că vorbim despre Unirea de la 1 Decembrie 1918, despre reformele administrative, agrare din perioada interbelică, PNL a fost părtaş la toate aceste momente care au conferit stabilitate românilor. Făcând un arc peste timp, PNL are resursele şi capacitatea pentru a crea astăzi cadrul unei Românii puternice. Astăzi, poporul român are nevoie mai mult ca oricând să rămână unit. Încrederea reciprocă trebuie să constituie temelia unei viziuni coerente, în care fiecare dintre noi să aibă un rol bine determinat. "Aripile" identităţii naţionale ale României sunt puternice, în ciuda ultimilor ani petrecuţi sub auspicii incerte. Astăzi trebuie să fim mult mai solidari şi să punem umărul la construirea unei Românii puternice, recunoscută pe toate meridianele lumii. Ultimii 25 de ani au fost marcaţi de provocări şi dezamăgiri, de reuşite şi de austeritate, de momente bune şi de momente mai puţin bune, în care românii şi-au găsit forţa interioară să meargă mai departe. România este astăzi o naţiune care a demonstrat umanităţii că doreşte o schimbare, că are valorile materiale şi umane necesare pentru a îndeplini acest lucru. Democraţia a devenit un bun al nostru, al tuturor, şi trebuie apărată cu orice preţ. România este astăzi capabilă să furnizeze încredere partenerilor ei, să furnizeze stabilitate la nivel regional şi continental. Anul acesta vom sărbători centenarul Unirii, un moment de reflecţie pentru întregul eşichier politic, pentru ceea ce va trebui să construiască pe viitor. Egoismul politic ar trebui lăsat deoparte şi gândit un proiect pentru veacul viitor, un proiect care să insufle generaţiilor viitoare importanţa şi rolul valorilor naţionale. În final, doresc să vă transmit că prezentarea continuă a evenimentelor negative din societatea noastră, denigrarea simbolurilor naţionale, a valorilor societăţii căreia îi aparţinem, a instituţiilor statului, nu va ajuta pe nimeni. Consider că o atitudine mai cumpătată şi stabilă a tuturor va duce la progres. Şi vreau să mai transmit un mesaj: între fraţi nu există graniţe! La mulţi ani, români! La mulţi ani, România!
			Domnul Nicolae Giugea: "Domnul Daea a făcut de râs şi oaia" Mie îmi este încă vie în memorie imaginea domnului Petre Daea, care, la braţ cu protectorul Domniei Sale, Liviu Dragnea, amăgea crescătorii de ovine cu soluţii miraculoase pentru stocurile de lână pe care aceştia le au şi nu le pot valorifica într-un mod corespunzător. Nu pot să uit promisiunile făcute în urmă cu aproximativ un an, legate de organizarea unor centre de colectare a lânii, direct de la crescători, preţuri ferme pentru fiecare kilogram furnizat şi decontări rapide pentru producători. Oare câţi fermieri au visat şi au sperat că aceste promisiuni nu sunt numai vorbe în vânt? Vă garantez că numărul lor este foarte mare! În fapt, chiar Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale anunţa că în acest program s-au înscris nu mai puţin de 32.000 de crescători de oi şi că s-a reuşit "marea performanţă" de a se colecta 1.500 de tone, adică vreo 4% din total. Guvernarea făcută în râs, bazată pe glumiţe răsuflate şi pe gesturi profund neserioase, nu va putea ascunde niciodată lipsa de pricepere a miniştrilor, incompetenţa acestora şi nici nu poate produce efecte favorabile în ţară. Promisiunile s-au făcut şi au rămas la stadiul de promisiuni. În schimb, episoadele tragi-comice cu care ne-a obişnuit domnul ministru Daea par că nu se mai termină, de parcă Domnia Sa ar vrea să detroneze recordurile serialului "Tânăr şi neliniştit". Mai deunăzi avea sub braţ plăpumi de lână, sperând să impresioneze pe cineva că în acest mod a rezolvat problema stringentă a colectării acestei materii prime valoroase. Nu s-a lăsat şi a trecut şi la şosetele de lână, făcând comenzi, după tipicul electoral, la o mică fabrică de lângă Sibiu, care a reuşit ca prin minune să reziste şi să nu îşi închidă porţile. Văzând că nu-i iese nici aşa, ministrul a început să fredoneze melodia salvării crescătorilor de oi şi a lânii, prin stimularea producătorilor români de covoare tradiţionale care, chipurile, vor cumpăra cantităţi impresionante de lână de la producători. Vreau să înţelegeţi că nu am dorit să fiu maliţios la adresa domnului ministru Petre Daea, însă, atâta vreme cât Domnia Sa nu îşi ia rolul de ministru în serios, nici noi nu putem să-l tratăm cu vreo urmă de seriozitate. Din păcate pentru agricultura românească, performanţele slabe ale ministrului încep să se concretizeze de la o zi la alta. Cu excepţia subvenţiilor, care vin în agricultură automat, prin plăţi de la Uniunea Europeană, toată lumea se întreabă oare ce a făcut domnul Daea până acum? În legătură cu problema reală a stocurilor de lână pe care producătorii nu o pot valorifica singuri în condiţii optime, domnul ministru s-a încurcat în propriile scamatorii şi a uitat că, cel puţin oficial, crescătorii români de oi produc anual peste 36.000 de tone de lână. Neoficial, cu siguranţă cantităţile sunt mult mai mari. Nici dacă ne-am înveli cu toţii cu plăpumi de lână, ne-am încălţa cu şosetele preferate ale ministrului şi am cumpăra covoare din lână românească în fiecare cameră a caselor noastre, şi le-am atârna şi pe pereţi, tot nu am ajunge să folosim toată cantitatea de lână care se produce în România. Apoi, ceea ce a uitat să spună ministrul Daea este faptul că din zecile de fabrici româneşti care produceau în 1990 diverse ţesături, covoare şi produse pe bază de lână, astăzi mai sunt active doar câteva la nivelul întregii ţări. Despre exporturi chiar nici nu s-a deschis discuţia, pentru că lâna, ca materie primă, nu mai are căutarea de odinioară, cel puţin pe pieţele occidentale. Mi-aş fi dorit ca ministrul Daea să aibă succes în politicile şi în promisiunile făcute, însă lumea s-a schimbat enorm în ultimii 30 de ani, iar domnul ministru încă nu a realizat acest lucru. Un ministru care şi-ar lua misiunea în serios, n-ar trebui să stea toată ziua prin pieţe, la degustări de pastramă şi zacuscă. Ar trebui să nu doarmă nopţile până nu ar pune în funcţiune sisteme şi programe de finanţare a producătorilor, a investiţiilor primare în infrastructura agricolă, astfel încât aceştia să devină mai competitivi. Tractoare nu sunt, treierătoarele sunt puţine, iar mecanizarea este specifică doar marilor fermieri, care şi aceştia sunt mult prea puţini. Agricultura românească stă pe umerii micilor fermieri. Despre lâna pe care ministrul o consideră "o podoabă frumoasă", ministrul ar fi trebuit să nu se obosească stând lângă cântare sau lângă maşini de testare a lânii. Ca ministru, responsabil la nivel naţional de soarta agriculturii, putea să stabilească acorduri de comerţ avantajoase cu state puternic interesate de această materie primă, care ar fi venit ele, însele, să testeze, să cântărească lâna, să o transporte şi chiar să o plătească mult mai bine decât un leu pe kilogram.
			Domnul Silviu Nicu Macovei: "România a început la Iaşi. Unirea a început cu Basarabia!" Acum un secol, în ziua de 27 martie, Basarabia revenea la Ţara-mamă, după ce a fost ruptă din teritoriul Moldovei, iar românii de aceiaşi limbă şi credinţă au fost separaţi de istorie de o parte şi de alta a Prutului. Gestul reunirii tuturor moldovenilor a fost unul de mare curaj, animat de idealul unei Românii mari, ţară a tuturor românilor. Această dorinţă, a cărui început a fost în 1859, la Iaşi, Unirea Moldovei cu Ţara Românească, va fi fost împlinită la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918. În aceste zile, la rândul nostru, vorbim cu mult curaj nu despre un nou ideal de unire a Moldovei cu România, ci exact despre acelaşi vis din totdeauna, cel al reîntregirii tuturor teritoriilor noastre. Românii de pretutindeni doresc acest lucru prin dreptul lor natural de a vieţui în aceeaşi ţară, fii ai aceluiaşi neam, ai aceleaşi sfinte credinţe în Dumnezeu! Acum, în anul Centenarului, România îşi asumă strângerea relaţiilor cu Republica Moldova la un nivel care nu a mai fost vizat de zeci de ani. Obiectivele asumate ale Guvernului ţării noastre presupun intensificarea sprijinului direct, prin proiecte de investiţii în domeniul energiei, şi transporturilor. În privinţa infrastructurii, România se va angaja la finalizarea Gazoductului Iaşi-Ungheni-Chişinău şi la investiţii în liniile electrice şi poduri. În acelaşi timp, vor fi derulate şi proiecte în domeniul social, cum ar fi, extinderea SMURD pe tot teritoriul Republicii Moldova, în domeniul sănătăţii, în domeniul educaţiei, al culturii, dar şi formării elitelor prin bursele de studii. Această apropiere a României de Republica Moldova înseamnă paşi concreţi, reali, pentru a ne regăsi reuniţi într-un ideal al democraţiei, al prosperităţii şi al dezvoltării, sub umbrela Uniunii Europene. Este de netăgăduit rolul esenţial pe care noi trebuie să ni-l asumăm în integrarea europeană a Republicii Moldova. Aminteam mai înainte faptul istoric prin care ţara noastră a început practic la Iaşi, în 1859, când s-a înfăptuit Actul de Unire al statului modern, România. Atunci Iaşiul era capitala administrativă, academică şi culturală, un centru adevărat al coagulării idealurilor româneşti. Este suficient să ne uităm pe harta vremurilor de atunci, ca să înţelegem că Iaşiul era punctul în care convergeau energiile şi aspiraţiile românilor. Tot Iaşiul a fost capitala de război atunci când, în Primul Război Mondial, Casa Regală şi Guvernul şi-au găsit refugiu pentru a gestiona o ţară ocupată de armate străine. Efortul de a susţine trupele române, lupta cu tifosul, administrarea statului, toate acestea le-a dus cu succes Iaşiul, oraş aflat sub bombardament. Acum, când vorbim despre apropierea fraţilor de pe ambele maluri ale Prutului, de unire în context european, şi de reîntregire, consider că Iaşiul trebuie să fie din nou punctul de convergenţă a împlinirii tuturor acestor dorinţe. Iaşiul trebuie să devină centrul administrativ, cultural şi economic care să gestioneze toate aceste relaţii cu Republica Moldova. De aceea, trebuie să luăm cu toţii în considerare învestirea Iaşiului cu încrederea de a gestiona, în anii care urmează, complexitatea împlinirii idealurilor românilor de pe ambele maluri ale Prutului! România a început la Iaşi. Unirea a început cu Basarabia!
			Domnul Mihai Niţă: "Politichie la botul calului" Este deja prea mult, inacceptabil de mult timp, de când Parlamentul României s-a transformat din tribună politică în scenă de bâlci, pe care ar putea s-o aprecieze numai consumatorii de la bodegă, după ce s-au aghezmuit vârtos, şi amatorii de bancuri cu politicieni. Uneori am impresia că actorii unor scene jenante, scandaloase, provocate în forumul suprem al ţării acţionează deliberat în scopul decredibilizării instituţiei în care lucrează, sau în care ar trebui să lucreze. Dacă o fac în mod inconştient, este la fel de grav. Am asistat, frecvent, la scene ridicole, care sunt preferate acţiunilor cu adevărat politice, dar care se pretind a fi demonstraţii de protest cu caracter ideologic sau moralist. De la ţopăieli asociate cu însemne grafice ale unor organizaţii străine de interesele românilor până la concursul patologic al decibelilor în sălile de lucru, vocea raţiunii este contracarată de sunetele emise prin aparatura audio special adusă, pentru a transforma lucrările comisiilor parlamentare în haos. Autorii acestor gesturi ridicole şi revoltătoare aduc un afront noţiunii de inteligenţă, căci politica s-ar asorta bine cu politichia, dacă ar avea o raţiune corectă. Au fost momente când reprezentanţi ai Parlamentului au trecut de la provocări deşănţate la agresiuni fizice. Cu atât mai ruşinos pentru nişte personaje, de la care cetăţenii României aşteaptă exemple de comportament şi de atitudine demnă. Asta este tot ce le putem arăta? Colegi mai nou sosiţi în instituţia elitei politice s-au substituit cameramanilor, provocându-şi colegii la reacţii necontrolate, pe care le promovează ulterior în reţelele de socializare. Să nu fi auzit ei niciodată de unii dintre marii oratori din istoria parlamentarismului românesc? Tot ce este posibil. Altfel, ar fi înţeles că lupta politică nu se poartă prin gesturi stupide, de cea mai joasă speţă, ci prin discursul inteligent şi elegant adresat colegilor de la tribuna la care au acces şi care, pesemne, îi irită. Le este mai la îndemână comportamentul suburban. În acest caz, devine justificată întrebarea cetăţenilor care asistă la asemenea episoade: "Cum or fi ajuns ăştia în Parlament?" Desigur, democraţia vă oferă libertatea de exprimare. Dar, "o libertate fără limite ucide libertatea". Glasul norodului este cea mai mare putere, spune un proverb românesc. Vă mai interesează, stimaţi colegi, ce crede şi ce glăsuieşte norodul despre noi? Vă mai amintiţi ce glăsuiam, fiecare dintre noi, în campaniile electorale? E clar că unii dintre noi au uitat, din momentul în care au fost confirmaţi ca parlamentari. Oamenii ne-au trimis aici cu speranţa că le vom face legi bune, sănătoase, pentru că "Legea este prietenul celui slab", după cum credea Schiller. Sau aşa ar trebui să fie. Rostul Parlamentului este să legifereze, mereu cu gândul la poporul pe care-l reprezintă. Spectacolul în această instituţie îşi găseşte locul numai dacă se materializează în discursuri politice şi iniţiative menite să aducă cele mai bune soluţii pentru elaborarea legilor. Miile de amendamente prezentate de o parte a opozanţilor, pentru diminuarea eficienţei muncii noastre, sunt complementare cu scenele ilare prestate, despre care făceam vorbire anterior. Iată de ce este greu de crezut în coincidenţe nevinovate. Gândiţi-vă, onorabililor, la ce mesaje veţi mai putea să recurgeţi într-o viitoare confruntare electorală, când votanţii dumneavoastră vă vor întreba ce aţi făcut pentru ei timp de patru ani! Dacă nu, cumva, cheful de muncă v-a părăsit şi nu veţi binevoi să continuaţi cu teatrul dubios pe care l-aţi practicat şi pentru care aţi fost bine plătiţi din bugetul statului român. Luaţi aminte la vorbele lui Petre Ţuţea - "Ordinea de drept este una din măreţiile omului". Când vă mai încearcă impulsul nefericit de a vă manifesta în maniera jalnică de până în prezent, poate vă cuprinde şi un sentiment de ruşine şi de respect faţă de unul dintre cei mai profunzi gânditori ai naţiunii române.
			Doamna Daniela Oteşanu: "O lege nu este perfectă, dar, cu siguranţă, este perfectibilă. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 91 a fost adoptată de Parlament" Declaraţia mea politică de astăzi se referă la O.U.G. nr. 91 din 2017 privind modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153 din 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, care a fost adoptată de Parlament la 7 martie, cu 175 de voturi pentru, 83 de voturi împotrivă şi 14 abţineri. Cu o zi înainte ca ordonanţa să treacă de Parlament, aceasta a fost dezbătută în Comisia pentru muncă şi protecţie socială din Camera Deputaţilor, unde au fost acceptate mai multe amendamente pentru corectarea unor disfuncţionalităţi identificate de instituţiile publice în procesul aplicării Legii nr. 153/2017. Prin adoptarea amendamentelor au fost majorate salariile, prin mărirea grilelor de salarizare pentru inspectorii de specialitate din Consiliul Concurenţei, amendament pe care l-am susţinut alături de colega mea, Luminiţa Jivan, şi preşedintele Comisiei pentru muncă, domnul Adrian Solomon. Salariaţii Consiliului Concurenţei vor beneficia şi de spor de complexitate de 10%. Directorii din deconcentratele din Ministerul Sănătăţii şi din Ministerul Educaţiei Naţionale şi salariaţii Curţii de Conturi şi cei ai Agenţiei Naţionale de Integritate vor beneficia de un spor de complexitate de 15%, iar angajaţii Oficiului pentru Prevenirea Spălării Banilor de un spor de 10% ca şi experţii criminalişti. Veşti bune au primit şi conducerile Inspectoratelor Şcolare Judeţene, ale căror grile au fost modificate, în sensul creşterii. Poliţiştii şi jandarmii au beneficiat şi ei de adoptarea unor amendamente, astfel că jandarmii vor primi indemnizaţie de 10% pentru intervenţii, poliţiştii vor avea orele suplimentare plătite cu 75% din solda de bază, iar de la 1 martie, tot personalul ambulanţier, inclusiv şoferii de pe ambulanţe, va intra pe grila din 2022. Managerul general şi managerii de spitale care au mai mult de 400 de paturi vor avea salariul cel puţin egal cu salariul de bază al directorului medical, majorat cu 10%. De majorarea cu 10% a salariului beneficiază şi psihologii din unităţile sanitare, unităţile de asistenţă medico-socială şi unităţile de asistenţă socială. Cu 12,5% creşte şi salariul funcţionarilor publici cu statut special din administraţia penitenciară, armată şi poliţie. Personalul de specialitate şi funcţionarii publici din cadrul Secretariatului General al Guvernului, Administraţiei Prezidenţiale, din ministere, din deconcentrate precum şi funcţionarii publici parlamentari vor beneficia de o majorare cu 15% a salariului de bază. Aşadar, cu aceste amendamente, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91 din 2017 a fost adoptată de Parlament, au fost corectate neclarităţile şi disfuncţionalităţile, iar aceste modificări au adus măriri salariale anumitor categorii de bugetari.
			Domnul Radu-Adrian Pau: "Mamele minore, stigmatizate pe nedrept!" Problema fetelor minore care au devenit mame este un fenomen îngrijorător, în ciuda eforturilor guvernamentale din ultima perioadă. Din nefericire, nu prea sunt statistici oficiale conforme cu realitatea, dar este clar că în ultimii ani numărul minorelor care au devenit mame, unele chiar la 11 ani, la 12 ani sau la 13 ani, a crescut alarmant în România. Este evident că societatea românească se confruntă cu o adevărată problemă în ceea ce priveşte educaţia sexuală, prevenirea sarcinilor şi mentalitatea. Toate acestea concură la creşterea nedorită a fenomenului "copii cu copii". Numărul mare al minorelor care fac avorturi este, de asemenea, generator de îngrijorare. Din păcate, nu vorbim doar despre minorele care nasc în urma căsătoriilor nefireşti dintre copiii din comunitatea romilor, deoarece, se pare, că asistăm la un fenomen naţional. Este necesar ca societatea civilă şi autorităţile abilitate să manifeste o mai mare preocupare pentru diminuarea acestei stări de lucruri, cu atât mai mult cu cât numărul copiilor abandonaţi imediat după naştere a crescut simţitor. La agravarea acestui fenomen se adaugă şi o situaţie de discriminare a mamelor minore în mass-media. Mă refer la prezentarea în diferite jurnale ale televiziunilor şi în presa scrisă a mamelor minore, supuse astfel unor privaţiuni de ordin intim şi social. Ştirile respective incriminează exclusiv persoanele de gen feminin. Astfel de prezentări unilaterale, ale aşa-numitei vinovăţii a minorelor care au devenit mame, pot constitui o discriminare. În niciun caz, însă, din cele prezentate în mass-media, nu apar persoanele de sex masculin, respectiv taţii, fapt absolut reprobabil, pentru că, în astfel de situaţii-limită, partea de vină trebuie împărţită în mod egal între părinţi. În aceste condiţii, mamele minore sunt din start dezavantajate, iar procesul de reintegrare socială va fi umbrit de stigmatul arătatului cu degetul...
			Domnul Petru Movilă: "Un Centenar ca pentru Kim Jong-un" Luna martie a fost marcată de evenimentele dedicate zilei de 27 martie, pentru celebrarea a 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, precum şi de toate declaraţiile de unire semnate de unităţile administrative din ambele ţări. Mă bucur pe această cale să vă readuc în atenţie faptul că, în România, noi, Partidul Mişcarea Populară, filiala Iaşi, am fost cei care am dat startul acestor acţiuni, colegii mei consilieri locali fiind primii care au depus un proiect de hotărâre privind semnarea de către Primăria Municipiului Iaşi a Declaraţiei de susţinere a unirii dintre Republica Moldova şi România. Însă, după ziua de ieri a venit momentul să analizăm situaţia reală din România. Sărbătorim 100 de ani de la Unire, 100 de ani în care Guvernele care s-au succedat pe la Palatul Victoria nu au fost capabile fie să contureze o strategie clară pentru ţară, fie nu au fost capabile sau nu au vrut să continue planurile administraţiilor precedente. De aceea, astăzi, la 100 de ani de la Unirea provinciilor româneşti, România nu are un proiect unitar şi concret dedicat Centenarului. Ce să mai vorbim despre autostrăzile promise pentru unirea Moldovei de Transilvania, în condiţiile în care Programul Centenar este un întreg manifest dedicat marelui preşedinte Liviu Dragnea. Documentele asumate de Guvernul actual arată de parcă angajaţii Guvernului s-au inspirat de la Kim Jong-un. Ca de la conducător suprem la conducător suprem, manifestările Centenarului sunt dedicate marelui partid din România, PSD, şi marelui preşedinte instaurat în vârful aceluiaşi partid dodoloţ. Este momentul să trecem peste aceste acţiuni superficiale. Centenarul nu trebuie să însemne conferinţe peste conferinţe, evenimente fără structură şi fără însemnătate, unde unul sau altul să vină şi să laude. Partidul Mişcarea Populară îşi doreşte un Centenar cu inaugurări de autostrăzi care să lege Moldova de Transilvania, cu acţiuni concrete şi realizări vizibile şi cu cât mai puţine conferinţe şi vorbărie fără sens. Trebuie să trecem de momentul declaraţiilor simbolice, să sărbătorim aşa cum se cuvine Centenarul şi să ne pregătim pentru unirea celor două ţări. Să ne facem strămoşii mândri şi să-i comemorăm aşa cum se cuvine pe cei care acum 100 de ani şi-au pierdut viaţa pentru unire, precum şi pe cei care au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a-şi vedea ţara întreagă. Haideţi să nu ne mai inspirăm de la Kim Jong-un şi să ne întoarcem la Alexandru Ioan Cuza, la Ferdinand I, la Iuliu Maniu şi la toţi marii români care au conturat România zilelor noastre.
			Domnul Claudiu-Vasile Răcuci: "Nu mai sunteţi mândri că sunteţi români?" Cele două partide care conduc astăzi România, PSD şi ALDE, i-au minţit deopotrivă pe angajaţi, pensionari, pe elevi şi pe studenţi, dar şi pe cei care muncesc zi de zi în economia privată cu promisiunea că viaţa lor se va schimba, peste noapte, în bine. Spuneau cu voce tare că sunt mândri că sunt români, iar astăzi, din cauza politicilor dăunătoare, banii românilor alimentează preponderent importurile, pentru că agentul economic român este tot mai slab, tot mai neajutorat, tot mai expus riscului de a intra în insolvenţă sau faliment. În anul 2017, două Guverne PSD-ALDE au dus economia şi politica fiscală a ţării din gard în gard, din modificare în modificare, iar acum încep să se vadă efecte dezastruoase ale tuturor măsurilor nocive luate în ultimele 15 luni. Registrul Comerţului a arătat, negru pe alb, că ritmul în care firmele din România se suspendă a ajuns la cel mai înalt nivel din ultimii 4 ani. Dar îi pasă cuiva din Guvern? Aşadar, numai în prima lună şi-au suspendat activitatea 2.472 de firme, iar perspectivele sunt tot mai sumbre. Încrederea în economia românească scade nu numai în ochii investitorilor străini, dar şi în cei ai românilor. Pe lângă faptul că mii de firme se suspendă lunar, efectele guvernării antieconomice se văd şi în ritmul de înfiinţare de noi firme, acesta ajungând în prezent la cel mai mic nivel din ultimii 5 ani. Din cauza incertitudinii legislative totale din România, în care Guvernul modifică astăzi o ordonanţă dată săptămâna trecută, a făcut praf orice plan de afaceri, mai ales pentru agenţii economici mici şi mijlocii. Am ajuns ca în ţara cu o creştere economică foarte mare, pe alocuri gonflată, de 7% din PIB, rata de supravieţuire a firmelor să ajungă la 52% şi aceasta este în continuă degradare. Aşadar, una din două firme dispare mai devreme sau mai târziu, iar inamicul numărul unu nu este nepriceperea antreprenorului, ci chiar Guvernul. Da, Guvernul, care ar fi trebuit să le sprijine. Au promis Programe de tipul Start-up, înfiinţări de mii de firme, însă toate acestea au rămas doar pe hârtie, pentru că, în realitate, programele nu au devenit funcţionale din lipsa alocărilor financiare. Au promis concurenţă loială şi o prezenţă cât mai mică a statului în economie, iar astăzi agentul economic român este lovit din toate părţile de concurenţa neloială din ţară şi din străinătate şi de companiile de stat obligate să intre pe piaţa achiziţiilor publice. Să nu uităm că, în anul 2017, am avut cel mai mic nivel al investiţiilor publice din ultimii 12 ani, pentru că banii au fost tăiaţi dintr-o lovitură la rectificările bugetare. Investiţiile publice nu doar că aduc efecte favorabile prin construcţia de autostrăzi, căi ferate, şcoli şi spitale, dar generează şi comenzi pe orizontală pentru agenţii economici mici şi mijlocii, care pot să vândă în ţară producţia lor, superioară calitativ. În an de creştere economică record, nu s-a construit absolut nimic. Nu vreau să mă mai întristez şi să mă mai gândesc şi la faptul că de aproape doi ani nu am luat mai nimic din banii gratuiţi care zac la Uniunea Europeană şi din care am fi putut să facem o Românie modernă! Oare când o să avem un guvern care să vadă cum statele dezvoltate îţi susţin firmele autohtone cu toată forţa, pentru că firme din ţară sunt cele care te ajută şi la bine şi când ţi-e greu? Oare cât o să mai aşteptăm să vedem reconstrucţia României prin forţe proprii şi prin fondurile europene nerambursabile? PNL are obligaţia de a veni la guvernare, cât mai repede, să fie partenerul direct şi loial al antreprenorilor români şi să reconfirme faptul că este partidul care a modernizat România.
			Doamna Anişoara Radu: "27 martie - un eveniment, mai multe istorii" Ieri s-au împlinit 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu Regatul României, un eveniment care a pus bazele constituirii României Mari. În anul Centenarului, acest eveniment nu are doar o simplă valoare istorică, ci evocă o năzuinţă neabătută a poporului român, de a fi unit în graniţele sale istorice. Parlamentul României a marcat evenimentul printr-o şedinţă solemnă a Camerei Deputaţilor şi Senatului, în cadrul căreia a fost adoptată o Declaraţie solemnă care enunţă speranţa unui viitor comun al românilor de pe cele două maluri ale Prutului. Am intitulat această declaraţie politică "27 martie - un eveniment, mai multe istorii", deoarece aş dori să subliniez anumite elemente referitoare la Unirea Basarabiei cu Regatul României, dintr-o perspectivă mai puţin cunoscută. Am apelat, în acest sens, la un document istoric de o importanţă deosebită pentru istoria României, respectiv, "Memoriu confidenţial trimis de Nicolae Titulescu Regelui Carol al II-lea al României, referitor la istoricul relaţiilor româno-sovietice, la începutul anului 1940". Este important pentru noi, oamenii politici, să înţelegem corect situaţia politico-juridică din acele momente, să acceptăm şi aspectele care, poate, nu ne sunt întotdeauna favorabile şi să luptăm întotdeauna pentru idealurile românilor. Revenind la memoriul lui Nicolae Titulescu, cel mai de seamă ministru de externe al României, acesta scotea în evidenţă problemele pe care le avea România cu privire la Unirea din 1918. Astfel, acesta menţiona, şi vă cer îngăduinţa de a-mi permite să citez in extenso: "Primul nostru titlu în ceea ce priveşte Basarabia, după Marele Război, este autodeterminarea din 1918, Basarabia a vrut să se alipească Patriei-mame. Este un fapt care ar trebui să aibă o importanţă capitală, dacă condiţiile legale ale unei autodeterminări sunt întrunite. Dar au fost ele? (...) autodeterminarea a avut loc în vreme ce trupele române ocupau Basarabia, în virtutea hotărârii pe care Guvernul Ion Brătianu a luat-o în timp util. (...) Dar autodeterminarea este, ca să spunem aşa, plebiscitul. Orice plebiscit, pentru a avea o valoare de drept internaţional, trebuie să se desfăşoare în libertate. De aceea, acolo unde a fost folosit foarte adesea (...) forţe internaţionale au fost acelea care au menţinut ordinea şi nu forţele militare ale uneia sau alteia din părţile interesate. (...) Un alt titlu în virtutea căruia România crede că posedă Basarabia este Tratatul semnat în 1920 de Franţa, Anglia, Italia şi Japonia. (...) Am citit repede tratatul şi am observat imediat două lucruri: a) Că braţul Chilia, care aparţinea în deplină suveranitate Rusiei, trecea, în virtutea noului tratat, sub controlul Comisiei Europene a Dunării; b) Că în realitate marile puteri nu ne dădeau Basarabia, deoarece li se recunoştea ruşilor dreptul de a face apel la Societatea Naţiunilor pentru întreaga chestiune privind Basarabia. Cu alte cuvinte, ceea ce ne acordau aliaţii era un proces de pledat în faţa Societăţii Naţiunilor. (...) Cât valorează, din punct de vedere juridic, Tratatul din 1920? (...) Dar la noi s-a comis greşeala de a considera acest tratat ca o sursă de drept, cu condiţia ca el să fie ratificat de semnatari. S-a făcut, de asemenea, greşeala de a nu cere Japoniei ratificarea, în momentul când chestiunea îi era indiferentă sau chiar agreabilă. (...) trebuie recunoscut că, din punct de vedere juridic, Tratatul din 1920 nu ne poate da Basarabia. El are totuşi o mare valoare morală. El angajează Marea Britanie şi Franţa, care ar putea cu greu să ne conteste, vorbind în mod juridic - posesiunea legală a Basarabiei, odată ce au semnat şi ratificat Tratatul din 1920." Toate aceste elemente politico-juridice nu pot pune sub semnul întrebării adevărul istoric, acela că Basarabia sau Republica Moldova de astăzi a fost, este şi va fi întotdeauna pământ românesc. Dar, în calitate de oameni politici, suntem obligaţi să cunoaştem toate aceste aspecte şi să nu ne mulţumim cu puţin, să luptăm pentru interesul naţional tot timpul şi să obţinem cât mai multe lucruri pentru România. Astăzi, Unirea României cu Republica Moldova pare un deziderat îndepărtat, dar lucrurile se pot schimba în favoarea noastră. Odată ce Republica Moldova va deveni membru al Uniunii Europene, oportunitatea unirii ni se va deschide din nou, aşa cum s-a întâmplat şi la începutul anilor `90, odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, o oportunitate de care nu am profitat. Depinde numai de elita politică să profite de oportunităţile istorice pentru România şi Republica Moldova. Dumnezeu să binecuvânteze România, Republica Moldova şi poporul român!
			Doamna Raluca Turcan: "Stabilitatea financiară a ţării este în pericol" Execuţia bugetului general consolidat ne arată, negru pe alb, că finanţele României sunt în mare dificultate. Deficitul bugetar este de 10 ori mai mare decât în anul 2017, urcând la 5,5 miliarde, adică la 0,59% din PIB. Un asemenea nivel nu am mai avut din perioada crizei economice. Cheltuielile bugetare au crescut cu 38,5%, în condiţiile în care veniturile nu au avut decât o creştere de 21,3%. Informaţiile pe care le avem ne spun că problemele se agravează şi mai mult în luna martie, când ritmul încasărilor va fi şi mai mic, pentru că evaziunea fiscală este neatinsă, iar cele mai importante venituri ale bugetului vin din impozitele pe salarii şi din contribuţiile sociale. Cu excepţia subvenţiilor din agricultură, Guvernul nu a încasat nimic de la Comisia Europeană în primele două luni ale anului. Cui i-a folosit revoluţia fiscală a PSD-ALDE? Salariul mediu net pentru luna ianuarie a scăzut cu 5,5%, puterea de cumpărare s-a erodat cu 4,72% într-un an, din cauza creşterii accelerate a preţurilor, iar veniturile la bugetul de stat ne arată că nu avem o creştere economică sănătoasă. Singura şansă pentru a evita un colaps al bugetului de stat se află în demararea, de urgenţă, a programelor cu finanţare europeană, care ar putea să aducă, numai în anul 2018, peste 20 de miliarde de lei. Dacă Guvernul nu se trezeşte nici în ceasul al 12-lea, avem toate motivele să le solicităm acestor incompetenţi demisia, în bloc! Să recunoască în faţa tuturor că sunt incapabili să guverneze!
			Domnul Aurel-Robert Boroianu: PNL a depus la Camera Deputaţilor moţiunea simplă împotriva ministrului culturii şi identităţii naţionale, cu titlul - "PSD calcă în picioare cea mai mare sărbătoare a românilor de pretutindeni, Centenarul Marii Uniri" Am semnat, alături de toţi colegii mei, deputaţi liberali, Moţiunea simplă împotriva Ministrului Culturii şi Identităţii Naţionale, domnul George Ivaşcu, cu titlul: "PSD calcă în picioare cea mai mare sărbătoare a românilor de pretutindeni - Centenarul Marii Uniri". Aceasta a fost depusă luni, 26 martie a.c., în plen, de Grupul Parlamentar al PNL din Camera Deputaţilor. Noi, liberalii, am considerat absolut necesar acest demers, pentru a trage un semnal de alarmă serios ministrului de resort, având în vedere că mai sunt doar opt luni până la 1 decembrie, când Centenarul Marii Uniri ar fi trebuit marcat pe măsura importanţei lui deosebite pentru istoria noastră, a tuturor românilor. Dar, din păcate, cele trei guverne PSDragnea nu au făcut absolut nimic până în prezent în acest sens. Deşi la nivelul Guvernului a fost înfiinţat Departamentul Centenar, încă din iulie 2016, deci de aproape doi ani, totuşi acesta nu a reuşit să implementeze nici măcar un singur proiect, având în continuare doar un simplu rol decorativ. La aniversarea celor 100 de ani de la făurirea Statului unitar modern, românii ar fi trebuit să beneficieze de implementarea unei serii de proiecte importante de ţară, care să celebreze aşa cum se cuvine anul Centenarului! Dar au parte doar de luptele interne din PSD, de un sac de promisiuni deşarte, precum şi de cele mai dese schimbări de guverne ale aceleiaşi puteri. Dar au parte, mai ales, de foarte multe schimbări ale miniştrilor culturii şi ale secretarilor de stat responsabili de pregătirea Centenarului, care nu au făcut absolut nimic concret până acum, ci, şi mai grav, au reuşit doar să bulverseze tot mecanismul de pregătire şi de organizare a acestui eveniment! La trei luni de la intrarea în anul Centenarului, noul Guvern PSDragnea-Dăncilă a găsit de cuviinţă să anuleze tot efortul administraţiilor publice locale - primării şi consilii judeţene - şi al muzeelor, care depuseseră 2.048 de proiecte pentru Centenar, dar care, culmea iresponsabilităţii, au fost retrase recent de actualul ministru al culturii, domnul George Ivaşcu! Deşi PNL a făcut numeroase demersuri pentru a trezi partidele puterii aflate la guvernare, PSD şi ALDE, semnalând deseori situaţia gravă în care se află domeniul cultural românesc, înainte de celebrarea Centenarului Marii Uniri de la 1918, lucrurile încă stagnează, fără nicio apăsare, la Guvern. Sperăm, totuşi, ca această moţiune simplă să-i readucă urgent la realitate pe guvernanţii domnului Dragnea, responsabili de acest mare eveniment, şi să nu ajungă să facă de râs România şi românii, lăsând pentru următorii 100 de ani finanţarea unor proiecte coerente şi concrete, care să-i facă mândri pe români atunci când îşi celebrează cel mai important moment din istorie!
			Domnul Viorel Stan: "Investim în educaţie" Dacă de obicei găsim o mulţime de defecte sistemului de învăţământ din România, de data aceasta primim o veste care ne arată că se poate. Şi aici fac referire la Legea pentru modificarea art. 84 alin. (1) şi alin. (4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. Conform acesteia, adolescenţii din învăţământul preuniversitar vor beneficia de tarife reduse cu cel puţin 50% la transportul local şi vor plăti cu 75% mai puţin pentru evenimente culturale. Proiectul a fost iniţiat de 62 de parlamentari ai PSD, care considerau că în forma actuală a Legii educaţiei se creează o discriminare faţă de studenţii de până în 26 de ani, care beneficiau de tarife reduse cu minimum 50% pentru transportul local în comun. De asemenea, era limitat şi dreptul autorităţilor locale de a stabili reduceri mai mari pentru aceste abonamente. Acum, însă, noile modificări au fost promulgate de preşedintele Klaus Iohannis şi urmează să fie puse în aplicare. Potrivit actului normativ, reducerile vor fi aplicate pentru transportul local în comun, de suprafaţă, naval şi subteran, pe tot parcursul anului calendaristic. Astfel, toate primăriile din ţară sunt obligate să deconteze jumătate din banii pe care elevii îi dau pe naveta către şcoală, chiar dacă nu au destule fonduri în buget. Pe lângă reducerile aplicate la mijloacele de transport, elevii vor putea obţine bilete ieftine la concerte, spectacole de film sau de teatru organizate de instituţii publice. La toate acestea, reducerile vor fi de aproximativ 75%. De ce am ales să vorbesc despre această lege? Consider că era absolut necesară şi că, odată cu adoptarea ei, vom vedea mai multe schimbări în bine în învăţământul românesc. Cred că legea va ajuta la reducerea abandonului şcolar, mai ales că, în prezent, abandonul şcolar atinge un procent de 40% din unităţile de învăţământ din mediul rural, cele mai multe cazuri fiind înregistrate în licee. Iar una dintre cauzele abandonului şcolar o reprezintă naveta pe care mulţi copii sunt nevoiţi să o facă, în fiecare zi, până la şcoală. Sunt mii de elevi care străbat kilometri întregi, prin noroi sau în ger. De asemenea, iniţiativa va veni în ajutorul copiilor care au o situaţie materială precară şi care, până acum, n-au avut şansa să ajungă într-o sală de spectacole sau de cinema. Este un alt pas spre o şcoală românească mai performantă, spre rezultate mai bune la examenele elevilor noştri, spre un viitor mai bun al tinerilor acestei ţări.
			Domnul Florinel Stancu: "Ziua mondială a apei, pentru România" Am marcat, la 22 martie, Ziua mondială a apei, o zi pe care Adunarea Naţiunilor Unite a stabilit-o în anul 1993, nu pentru a sărbători, ci pentru a ne aminti că trebuie să ocrotim acest dar nepreţuit al naturii, pe care alte popoare, din păcate, nu îl posedă. Organizaţia Naţiunilor Unite estimează că, până în anul 2025, aproape 1,8 miliarde de oameni vor locui în ţări sau în regiuni în care apa va fi o problemă. Pe mine aceste date mă înspăimântă. Noi, românii, putem spune că suntem binecuvântaţi pentru faptul că deţinem o resursă de apă atât de bogată. În acelaşi timp, trebuie să conştientizăm că lucrurile nu vor sta totdeauna aşa, dacă nu vom deveni mai responsabili şi mai atenţi cu una dintre cele mai importante resurse de viaţă. Citeam într-un comunicat emis zilele trecute, că Obiectivul 6 al Dezvoltării durabile de pe Agenda ONU 2030 impune ca toată populaţia planetei să aibă acces la resurse de apă de calitate şi include obiective privind protejarea mediului natural şi reducerea poluării. Plantarea de păduri noi, reconectarea râurilor în zonele inundabile şi restaurarea zonelor umede reprezintă un mod durabil şi rentabil, pentru a ajuta la reechilibrarea ciclului apei, la atenuarea efectelor schimbărilor climatice şi pentru a îmbunătăţi sănătatea şi mijloacele de trai ale omului. Pentru asta am optat şi am dezbătut în fiecare zi din mandatul acesta. Asta voi face şi de astăzi înainte, indiferent de ce mi-ar spune unii sau alţii. Consider că natura şi mediul în care vieţuim cu toţii nu poate fi negociat. România noastră cu păduri şi ape nu poate fi supusă negocierilor şi neglijenţei. Este de datoria fiecăruia din noi să marcăm această zi printr-o cooperare extinsă, prin care să facem faţă provocărilor cu care se confruntă managementul resurselor de apă, având în vedere creşterea cererii de acces la apă şi la serviciile în domeniu. Resursele de apă şi gama de servicii pe care le furnizează susţin creşterea economică, reducerea sărăciei şi durabilitatea mediului. România va deveni mult mai importantă pentru Europa şi din acest punct de vedere, iar noi trebuie s-o pregătim în faţa viitoarelor provocări, s-o menţinem curată şi cu o natură protejată. Tema Zilei mondiale a apei din acest an a fost "Natură pentru apă". Potrivit worldwaterday.org, ea se axează pe explorarea soluţiilor din natură, pentru a face faţă provocărilor legate de apă cu care ne confruntăm în secolul al XXI-lea - inundaţii, secetă, poluare, daune aduse mediului, împreună cu schimbările climatice. Ţara noastră se confruntă frecvent cu inundaţii şi secetă. În ultimii ani, am reuşit să reducem considerabil din calamităţile care se abăteau asupra cetăţenilor. Totul a fost posibil datorită cooperării dintre oameni şi instituţiile statului. Acest lucru mă face să propun pentru anul viitor ca tema Zilei mondiale a apei să fie "cooperare pentru viitorul apelor"!
			Domnul Corneliu Ştefan: "Unirea Basarabiei cu Ţara-mamă, primul pas spre făurirea României Mari!" În urmă cu 100 de ani, la 27 martie 1918, naţiunea română a început să arate lumii că are voinţă, forţă şi dorinţă de libertate. Basarabia s-a unit atunci cu Patria-mamă. A fost prima provincie străbună care s-a alipit României. Evenimentul rămâne memorabil, un semnal clar, limpede, pentru unitate, pentru democraţie, pentru integrare în rândul ţărilor civilizate. Visul de veacuri al românilor a început să se împlinească la 27 martie 1918. Lupta înaintaşilor pentru independenţă, pentru suveranitate, nu a fost zadarnică. Revărsarea dorinţei de unire nu a mai putut fi oprită de nicio forţă potrivnică. La 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, zăgazurile construite de cotropitori au fost rupte, rase de pe faţa pământului. Atunci, prin voinţa neamului, s-a creat o Românie unică, puternică şi independentă. Acum, în anul Centenarului, ar trebui ca peste tot în România să clocotească istoria, emoţia, dorinţa de unitate, de echilibru, de conlucrare pentru bunul mers al treburilor ţării. Faptele de vitejie ale înaintaşilor, sacrificiul lor suprem ar trebui să ne oblige, pe noi, cei care am fost trimişi aici, în Parlamentul României, în urma unor alegeri libere şi democratice, să lăsăm la o parte ura, vrajba, diferenţele de opinii, de doctrină şi să dovedim că servim patria! Trebuie să le arătăm românilor că Centenarul Unirii nu este o formalitate, un eveniment bifat, o motivaţie pentru a-ţi face imagine, ci un crez care ne defineşte, o trăsătură caracteristică acestui popor mult încercat. Unitatea, solidaritatea şi lupta comună pentru un ideal nu sunt concepte istorice, ci adevăruri pe care, din păcate, unii nu vor să le mai ia în seamă, mânaţi fiind de interese care nu ţin de România. Acum 100 de ani, înaintaşii noştri ne-au dat un exemplu imens de patriotism, de curaj, de sacrificiu. În ciuda tuturor opreliştilor, Sfatul Ţării, reunit la Chişinău, a decis Unirea Basarabiei cu România. Şi acest lucru s-a produs în coasta Imperiului Rusesc, care a răcnit năprasnic, dar nu a putut să se opună voinţei izvorâte din lăuntrul unui popor încercat, care îşi dorea cu ardoare unirea, libertatea. Şi iată, acum, la un secol distanţă de măreţul eveniment, constat cu tristeţe că suntem dezbinaţi, că suntem învăluiţi în ură, că nu putem să luptăm pentru un ţel comun, acela de a aduce bunăstare, încredere şi siguranţă românilor. Democraţia înseamnă, într-adevăr, diversitate de idei, de opinii, înseamnă contradicţii şi politici diferite, dar există şi un numitor comun suprem, ţara şi binele ei. Vă invit să reflectăm asupra acestui lucru!
			Doamna Eliza-Mădălina Ştefănescu: Cultura reprezintă, pentru toate ţările lumii, un atribut de excelenţă, atunci când vine vorba de educarea şi de formarea cetăţenilor de pretutindeni. Întreaga lume marchează, la 27 martie, Ziua mondială a teatrului, o dată de însemnătate maximă, dacă este să privim, din cele mai vechi timpuri şi până astăzi, la rolul teatrului, cu toate echipele care au grijă să ducă mai departe această artă. Teatrul are o zi de sărbătoare mondială încă din anul 1961, atunci când aceasta a fost iniţiată de Institutul Internaţional de Teatru. Scopul zilei de 27 martie este să marcheze potenţialul imens al acestui tip de instituţii de cultură, să promoveze activităţile teatrelor şi, nu în ultimul rând, să reamintească oamenilor de peste tot de importanţa lor. Teatrul nu înseamnă doar un simplu spectacol, ci o întreagă armată de oameni care ajută, fiecare în felul său, ca totul să iasă perfect până ce cortina cade. Dincolo de partea sa de culturalizare şi de petrecere a timpului liber, teatrul vine ca o continuare naturală a educaţiei, una care nu se opreşte niciodată. Fie că vorbim despre teatrul dramatic, despre cel liric, despre cel de păpuşi - sărbătorit recent pe 21 martie - sau despre cel de improvizaţie, el este modul firesc prin care o persoană poate continua să se formeze din punct de vedere intelectual. Mai mult decât atât, teatrul, în mod particular, şi cultura, în general, sunt arme drepte de luptă împotriva intoleranţei şi excluderii sociale. Frumuseţea a ceea ce urmărim desfăşurându-se pe scenă a ajutat mereu la păstrarea unui spirit liber, totodată critic, dar mai ales la formarea exprimării libere. Atât Parlamentul României, cât şi Guvernul şi Partidul Social Democrat susţin cu tărie tot ceea ce înseamnă cultură, conştiente fiind de importanţa sa la nivelul ţării noastre. În urmă cu circa trei săptămâni, a fost aprobată, în cadrul Congresului Partidului Social Democrat, Convenţia Naţională pentru Cultură. Aceasta se referă la asigurarea unui fond de un miliard de euro, pentru o perioadă de şapte ani, pentru proiectele majore din domeniul culturii, care vor fi selectate în acest an. Pe lângă aceasta, conform Programului de guvernare, Guvernul României şi-a asumat majorarea, de la an la an, a bugetului pentru investiţii în domeniul cultural, cu peste 50%, astfel încât acesta să ajungă, în anul 2020, la o valoare care să satisfacă de o manieră rezonabilă necesităţile domeniului. Totodată, pentru că echipele de teatru extraordinare din ţara noastră au nevoie de infrastructură şi de condiţii pentru a-şi face meseria, construcţia de teatre, opere şi săli de spectacol va începe curând la noi în ţară, iar asta nu ne poate face decât să spunem că România ţine ştacheta sus atunci când vine vorba de oamenii care lucrează în acest domeniu. Ţara noastră s-a mândrit mereu cu valorile sale culturale din acest domeniu, care nu sunt deloc de neglijat. Altfel, cine ar mai fi vorbit, în România, despre evenimente de amploare legate de teatru, precum Festivalul Naţional de Teatru, Festivalul Internaţional "Shakespeare", despre Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, dar şi despre multe alte mişcări teatrale menite să educe, să provoace bucurie, să culturalizeze şi, de ce nu, să lege prietenii între oraşe şi naţiuni. Actorii noştri sunt premiaţi, piesele de teatru produse în ţara noastră câştigă premii după premii, oamenii din spatele scenei, la fel, iar spectacolele din majoritatea oraşelor au început să fie jucate, din ce în ce mai mult, cu casa închisă. Dovadă că oamenii din România au nevoie şi îşi doresc din ce în ce mai mult să facă parte din marea mişcare culturală a teatrului. Toate acestea se petrec în anul 2018, în care întreaga ţară şi întregul public pasionat de cultură au în gând o idee comună, Centenarul, 100 de ani de la Marea Unire, 100 de ani de la formarea României Mari, 100 de ani care nu ar putea fi sărbătoriţi altfel decât prin manifestări culturale, pe tot teritoriul ţării noastre, atât în teatre, cât şi în celelalte instituţii de cultură. Şi, mai mult decât atât, în condiţiile în care, tot pe 27 martie, pe stil vechi, marcăm şi împlinirea a 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, prin actul votat de Sfatul Ţării. Este de la sine înţeles să continuăm să îi susţinem şi să ne mândrim cu toţi cei care urcă România pe scenele celor mai celebre festivaluri şi teatre din lume, căci şi aceştia contribuie la identitatea noastră naţională. Cu toţii contează, de la actori la regizori, scenografi, costumieri, machiori, marionetişti, până la ingineri de sunet, de lumini, proiectanţi şi constructori, pornind din cele mai mici şi modeste companii de teatru independent şi ajungând la cele mai mari scene ale ţării. La mulţi ani acestor echipe minunate!
			Doamna Theodora Şotcan: "Opoziţia sacrifică interesul copiilor în favoarea intereselor editorilor de manuale" Scopul declaraţiei politice de astăzi este de a elucida, pe cât posibil, motivele pentru care PNL şi USR se opun, cu o energie demnă de o cauză mai bună, reformării regimului manualelor şcolare din România. Astfel, doamnele şi domnii deputaţi ai PNL şi ai USR susţin, cu îndârjire, că un manual unic ar suprima concurenţa pe piaţă şi ar dăuna calităţii actului didactic, întorcând învăţământul românesc la spiritul perioadei dictatoriale. Cu toate acestea, ne este imposibil să credem că dumnealor, care, de altfel, au participat la dezbaterile purtate în Comisia pentru învăţământ, pe această temă, şi îndrăznim să sperăm, au citit proiectul de lege, în varianta iniţială şi în cea cu toate amendamentele admise, nu au înţeles încă faptul că legea nu instituie un manual unic, ci o competiţie între un număr nelimitat de conţinuturi - deci, distinşi colegi de la PNL şi USR, o concurenţă - dintre care grupurile de evaluatori alcătuite din profesori vor alege minimum două şi maximum trei variante pe care le vor pune la dispoziţia profesorilor, părinţilor şi elevilor. Mai departe, chiar aceştia vor alege, dintre variantele disponibile - deci altă concurenţă - manualul pe care doresc să îl utilizeze. Aşadar, după cum spuneam, nu putem să credem că nu aţi înţeles aceste aspecte. Din acest motiv, ne-am întrebat, de dragul căror interese - probabil, mercantile - sunteţi dispuşi să sacrificaţi interesul superior al elevilor, al copiilor noştri. Şi nu a fost nevoie de prea mult efort pentru a identifica răspunsul. Dacă aruncăm o privire asupra principalelor edituri care au în obiectul lor de activitate şi tipărirea de manuale şcolare, vom găsi, printre acestea, celebra editură Humanitas, o editură respectabilă şi performantă, nimic de zis, dar condusă aproape 25 ani, până recent, de altfel, de domnul Gabriel Liiceanu, pe care actualmente îl găsim în ipostaza de acţionar. Aceeaşi editură le tipăreşte, cu asiduitate, cărţile - ne închipuim că nu pe gratis -, dumnealui şi domnului Andrei Pleşu, care i-a şi încredinţat conducerea ei, pe vremea când era ministru al culturii şi afacerea profitabilă de astăzi se numea Editura Politică. Amândoi, de altfel, dincolo de meritele intelectuale indiscutabile, sunt susţinători convinşi ai opoziţiei şi importanţi vectori de imagine ai acesteia, suficient de importanţi, încât opoziţia să nu poată rămâne indiferentă la perspectiva diminuării veniturilor dumnealor. De asemenea, doamnelor şi domnilor deputaţi şi distinşi cetăţeni, ştiţi cine reprezintă, de ani buni, în instanţă, interesele asociaţiei editorilor de manuale? Nimeni altul decât domnul avocat Doru Trăilă şi asociaţii săi, în diferite configuraţii, fostul soţ al doamnei deputat Cristina Trăilă, PNL, ex-PDL, şi fost asociat al avocatului Valeriu Stoica, la rândul său, fost fruntaş PDL şi obişnuit al contractelor de asistenţă juridică încheiate cu autorităţile centrale şi locale aflate sub conducerea PDL. Iată cum editorii de manuale folosesc orice mijloc posibil, de la cele judiciare până la lobby-ul politic, şi nu ştim cum se întâmplă, pentru că exact la PNL găsesc teren fertil pentru interesele lor. Aşadar, PNL mimează opoziţia, dar ştie exact ce face - urmăreşte interesul financiar în orice situaţie, chiar şi pe spinarea copiilor noştri, la propriu, şi departe de grija faţă de orizonturile culturale şi de bunăstarea elevilor, pe care o afişează! În ceea ce ne priveşte, doamnelor şi domnilor deputaţi şi, mai ales, doamnelor şi domnilor elevi, părinţi şi profesori, noi nu reprezentăm interese comerciale. Nu pentru aceasta ne-aţi încredinţat mandatele de deputaţi. Noi suntem obligaţi să reprezentăm interesele dumneavoastră, a destinatarilor şi actorilor procesului educaţional. Dorim ca anul şcolar să înceapă cu manuale pe bancă. Dorim ca ghiozdanul copiilor să fie mai uşor - doamnă Trăilă, aţi fi dispusă, de dragul editorilor pe care îi sprijiniţi, să căraţi în spate, în fiecare zi, un obiect care cântăreşte 7-8 kilograme? Dacă nu, de ce îi obligaţi pe copii să facă asta?!? - cuprinzând doar strictul necesar, adică nişte manuale corecte şi complete, care nu mai necesită ajutorul unor materiale auxiliare. Dorim ca educaţia să fie cu adevărat gratuită, adică părinţii să nu mai fie nevoiţi să achiziţioneze tot felul de suporturi care vin în ajutorul manualelor, tipărite de aceleaşi edituri. Şi dorim, nu în ultimul rând, să realizăm economii la bugetul educaţiei, care să ne permită să investim în condiţii mai bune pentru elevi şi profesori. De aceea, doamnelor şi domnilor deputaţi, distinşi elevi, părinţi şi profesori, noi vom susţine Legea manualului şcolar, indiferent câte amendamente identice vom fi nevoiţi să respingem şi prin hăţişul căror interese mercantile va trebui să ne croim drum!
			Domnul Angel Tîlvăr: "Ziua internaţională a comemorării victimelor sclaviei şi comerţului transatlantic cu sclavi" În fiecare an, la 25 martie, Organizaţia Naţiunilor Unite onorează memoria celor peste 15 milioane de oameni - bărbaţi, femei şi copii - care, timp de 400 de ani, au suferit şi au murit în sistemul brutal al sclaviei. Pentru anul acesta, Organizaţia Naţiunilor Unite a ales tema "Remember Slavery: Triumphs and Struggles for Freedom and Equality" - "Amintiţi-vă de sclavie: victorii şi provocări pentru libertate şi egalitate". Este un omagiu adus bărbaţilor şi femeilor care au avut curajul de a rezista şi de a persevera în lupta pentru drepturile lor fundamentale, recunoscând numeroasele provocări care au fost depăşite în mişcarea către libertate şi egalitate. Lupta pentru abolirea sclaviei şi combaterea discriminării nu este o bătălie pe deplin câştigată, atât timp cât în multe zone ale lumii mulţi oameni încă au de îndurat condiţii greu de imaginat, de muncă forţată, captivitate, trafic de persoane sau exploatare sexuală. Din nefericire, nici România, asemenea altor ţări din Europa şi din întreaga lume, nu este ocolită de acest flagel al lumii moderne. În urma amplificării şi multiplicării rutelor fenomenului migraţionist, România, până acum doar ţară de origine, a devenit şi ţară de destinaţie pentru fenomenul traficării de fiinţe umane. În calitatea mea de coordonator al Grupului pentru Combaterea traficului de fiinţe umane din Parlamentul României, pot să vă spun că suntem în continuă căutare de soluţii, politici şi mecanisme eficiente pentru prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi a exploatării prin muncă. Dacă ne dorim ca generaţiile viitoare să trăiască într-o lume fără rasism şi fără sclavie modernă, trebuie să combatem prejudecăţile care stau la baza acestor fenomene sociale şi să luptăm pentru egalitate, pentru respect şi pentru toleranţă. Această zi are şi scopul de a atrage atenţia asupra pericolelor şi provocărilor rasismului, intoleranţei şi xenofobiei. Trebuie să ţinem cont că practicile teribile generate de aceste prejudecăţi lasă răni adânci, radicalizează şi dezumanizează. Fie ca în această zi să ne consolidăm hotărârea de a lupta împotriva rasismului şi a oricăror forme de exploatare şi să lucrăm împreună pentru a asigura oportunităţi egale şi pentru a schimba atitudini. Istoric Ziua internaţională a comemorării victimelor sclaviei şi comerţului transatlantic cu sclavi, marcată la 25 martie, a fost proclamată de ONU prin Rezoluţia A/RES/62/122, adoptată de Adunarea Generală, la 17 decembrie 2007. La 25 martie 2015, Organizaţia Naţiunilor Unite a inaugurat, la sediul din New York, monumentul "Ark of Return", Arcul întoarcerii, dedicat memoriei victimelor sclaviei şi comerţului transatlantic cu sclavi.
			Domnul Florin-Dan Tripa: "«Drumul Regelui», un obiectiv care ar trebui să se bucure de atenţia Guvernului României, în contextul anului Centenar" Pentru a întâmpina cum se cuvine sărbătorirea Marii Uniri, consider că în anul Centenar suntem datori să redăm poporului român acele repere culturale care se identifică cu momentele semnificative din istoria sa modernă. În calitate de deputat de Arad, sunt preocupat de punerea în valoare a obiectivelor care aduc glorie şi respect evenimentului major pe care îl aniversăm în acest an. Un astfel de obiectiv este fără îndoială "Drumul Regelui", reper istoric care reaminteşte importanţa majoră pe care o are monarhia în înfăptuirea Marii Uniri de la 1918. Este un fapt de netăgăduit că Regele Ferdinand I, cunoscut drept "întregitorul României", a avut un rol esenţial în construirea statului român modern. De aceea, consider că este de datoria noastră să protejăm şi să conservăm moştenirile culturale, istorice şi materiale pe care Casa Regală ni le-a lăsat de-a lungul timpului. "Drumul Regelui Mihai" poate deveni astfel unul dintre proiectele de investiţii pe care Guvernul le dedică celebrării a 100 de ani de existenţă a României Mari, într-un judeţ strâns legat de realizarea acestui vis măreţ al secolului trecut. În acest spirit, doresc să solicit sprijin guvernamental în vederea reabilitării drumului judeţean DJ707, "Drumul Regelui Mihai" şi, implicit, crearea unei noi legături strategice între judeţele Arad şi Hunedoara, legătură care ar favoriza dezvoltarea zonei, actualmente izolată. Drumul judeţean 707 are o însemnătate aparte pe harta rutieră a judeţelor pe care le străbate, acesta făcând legătura între două obiective regionale majore: Castelul Regal Săvârşin, judeţul Arad, şi staţiunea balneară Vaţa de Jos, judeţul Hunedoara, ambele cu un important potenţial turistic şi economic latent. Cei aproximativ 17 kilometri propuşi pentru reabilitare/restaurare sunt încadraţi în categoria drum pietruit şi sunt în prezent impracticabili pentru autoturismele mici. Fac totodată menţiunea că niciunul dintre consiliile judeţene care au în administrare acest traseu nu a realizat investiţii pentru întreţinerea sau conservarea drumului în ultimii peste 20 de ani. Poate cel mai important argument care susţine această iniţiativă îl constituie faptul că acest drum, DJ707, a fost construit în perioada interbelică, din ordinul Regelui Mihai I al României, în aceeaşi perioadă în care monarhul a cumpărat Castelul Regal de la Săvârşin. Soluţia tehnică folosită de inginerii italieni contractaţi de Majestatea Sa la acea vreme a fost pavarea traseului cu piatră rotundă de râu, o caracteristică încă vizibilă pe alocuri şi care îl face unic în România. Având în vedere toate aceste aspecte, vă propun declararea drumului judeţean DJ707 ca monument istoric şi reabilitarea sa prin refacerea pavajului original, pentru a păstra autenticitatea şi unicitatea obiectivului. Totodată, solicit interzicerea traficului greu, unul dintre principalii factori care au condus la distrugerea terasamentului. Mai mult decât atât, tronsonul de drum judeţean 707 care străbate judeţul Arad facilitează accesul spre mai multe obiective turistice importante, precum Castelul Salbek din localitatea Petriş, monument istoric de clasă A, sau bisericile de lemn din satele Corbeşti şi Roşia-Nouă, monumente istorice de clasă B, construite în urmă cu mai bine de două secole. Aşadar, există toate argumentele necesare pentru ca acest proiect să se alăture eforturilor Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale de a celebra într-o cheie nuanţată cadrul istoric generos care a condus la Marea Unire, fără a uita contribuţia Casei Regale a României la înfăptuirea acestui măreţ deziderat naţional.
			Domnul Tudor Ciuhodaru: Nu uitaţi să vă testaţi! Programul naţional pentru sănătatea femeii a devenit realitate şi la Iaşi. E o şansă unică pentru toate doamnele şi domnişoarele din România. Doar la Iaşi vor beneficia gratuit peste 230.000. Sunt zilnic mii de drame care ar putea fi prevenite. Absenţa educaţiei pentru sănătate şi lipsa banilor sunt principalele cauze. Este bine de ştiut: Prin acest program, toate femeile din România vor beneficia de informare şi acces la toate consultaţiile şi investigaţiile necesare pentru prevenirea, diagnosticul şi tratamentul precoce a celor mai frecvente tipuri de cancer. Testul este gratuit, indiferent dacă sunt sau nu asigurate. Testarea este nedureroasă. Este foarte importantă testarea periodică pentru depistarea leziunilor care pot duce la cancer sau chiar a cancerului în stadii de debut. Dacă rezultatul este pozitiv, pacientele vor fi îndrumate pentru investigaţii suplimentare. Dacă rezultatul este negativ, vor fi reprogramate pentru o nouă testare după cinci ani. Testarea poate preveni până la 80% din cazurile de îmbolnăvire. Mulţumesc tuturor celor care au susţinut de-a lungul timpului, care susţin şi care vor susţine acest program. Au fost deja alocaţi pentru prima etapă 47 milioane de euro. Proiectul meu de suflet s-a concretizat. Cele 3 tipuri de cancer sunt diagnosticate târziu, atunci când şansele de vindecare sunt reduse, pentru că există două bariere: Educaţia pentru sănătate - 52% dintre românce nu cunosc ce programe sunt disponibile pentru prevenţia şi pentru depistarea în stadiu incipient, iar 63% dintre medicii ginecologi susţin că nivelul scăzut de educaţie al pacientelor este principala provocare cu care se confruntă în diagnosticarea acestor cancere. Accesibilitatea, mai exact gratuitatea şi disponibilitatea, la programele naţionale de screening, pentru cancerul de sân şi cancerul de col uterin. Programul pe care l-am iniţiat vizează două obiective majore: Introducerea orelor de educaţie pentru sănătate - proiectul este la Senat - inclusiv cele privind sănătatea reproducerii, pentru dobândirea unor cunoştinţe şi deprinderi legate de anatomie, fiziologie, metode de autoexaminare, examene periodice, simptome de alarmă. Accesul gratuit pentru toate femeile din România la toate consultaţiile şi investigaţiile medicale necesare depistării precoce a acestor trei tipuri de cancer, mai precis: a) 47 de milioane de euro sunt destinaţi pentru Programul naţional de depistare a cancerului de col, din care 5 milioane de lei pentru elaborarea metodologiei de prevenţie, diagnostic şi tratament precoce al cancerului de col uterin, HPV/ Babeş Papanicolau. b) 10,5 milioane de euro sunt destinaţi pentru susţinerea efectivă a programelor de prevenţie, diagnostic şi tratament precoce pentru Iaşi şi întreaga Moldovă.
			Domnul Vasile Cîtea: "100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România" În 2018 nu se împlinesc doar o sută de ani de la Marea Unire, ci şi o sută de ani de la Unirea Basarabiei cu România, un eveniment care a avut loc la 27 martie 1918 şi care a constituit prima treaptă spre idealul României Mari. În urmă cu exact o sută de ani, ţara noastră intrase în război de partea Imperiului Rus, Angliei şi Franţei. Pe atunci, Unirea cu Basarabia părea un vis care era departe de a se concretiza, mai ales că două treimi din teritoriu erau pierdute în faţa Puterilor Centrale. În plus, ţara noastră trecea printr-o perioadă de zbucium, la un pas să abandoneze lupta din Primul Război Mondial. Unirea a venit atunci când toţi se aşteptau mai puţin, mai ales că Basarabia era, de mai bine de o sută de ani, din 1812, anexată Imperiului Ţarist, dar era încă populată în mare parte de români, care şi-au reîntregit neamul la 27 martie, prin decizia luată de Sfatul Ţării, de a uni Basarabia cu ţara noastră. Hotărârea a fost luată la Chişinău, în prezenţa premierului român Alexandru Marghiloman, cu 86 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi 36 de abţineri, un document care avea să scrie una dintre cele mai importante file din istoria României. Evenimentul de la 27 martie 1918 a fost recunoscut mai apoi de Marile Puteri, prin Tratatul de Pace de la Paris, din 1920, iar Unirea cu România a ferit Basarabia de Războiul civil rus, de tragediile colectivizării, ale "terorii roşii" şi ale deportărilor către Gulag, aceasta fiind şi scopul Sfatului Ţării, al delegaţilor ruşi sau ucraineni care au votat Unirea. Şi, mai mult decât atât, decretul adoptat la Chişinău a fost primit cu mult entuziasm de românii de pretutindeni, mai ales că era prima bucurie după ani grei de război. Bucuria românilor a durat însă doar 20 de ani, până în 1940, când Stalin ia decizia alipirii Basarabiei la Uniunea Sovietică, iar de atunci şi până acum, o nouă unire între cele două state n-a existat, deşi există atât de multe lucruri care le unesc. Suntem, aşadar, la o sută de ani de la unirea primei dintre provinciile istorice cu România, o sută de ani pentru care trebuie să le fim recunoscători celor care au fost despărţiţi de familiile lor şi deportaţi, celor care au suferit, celor care şi-au asumat, celor care au făcut primul pas către România de astăzi. Îmi doresc ca, în pragul Centenarului, să ne trezim conştiinţa naţională, să stimulăm oamenii spre Europa, spre România, şi să ne reîntregim, într-o formă sau alta, neamul românesc.
			Doamna Viorica Cherecheş: "Controalele încrucişate în spitale, o politică nouă pentru Ministerul Sănătăţii?" La fiecare schimbare de gardă la nivelul Ministerului Sănătăţii, noul ministru cere controale în unităţile medicale cu paturi din ţară. Iniţiativa, deşi nu este o noutate, ar putea să fie foarte bună, dacă aceste controale ar fi cu adevărat în beneficiul pacienţilor şi în prevenirea neregulilor din spitale. Este normal ca aceste controale să fie tratate cu maximă responsabilitate şi cu profesionalism, astfel încât, la finalul perioadei de control, managerii să aplice în mod corect prevederile legale în vigoare în unităţile sanitare şi să înţeleagă că respectarea acestora reprezintă o condiţie esenţială pentru pacienţii trataţi. Fiecare control sanitar vizează verificarea documentelor privind înfiinţarea şi funcţionarea spitalelor, verificarea structurii funcţionale, a normelor privind asigurarea condiţiilor generale de igienă, verificarea asigurării utilităţilor, a blocului alimentar, verificarea respectării normelor de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale. Se are în vedere şi verificarea modului de aprovizionare cu materiale de curăţenie, condiţiile de depozitare a deşeurilor, cam tot ce ţine de buna funcţionare a unui spital. Nimeni nu contestă necesitatea unor astfel de verificări periodice, rolul lor benefic în a remedia unele deficienţe din sistem sau de administrare al unor unităţi medicale din ţară, numai că unii dintre colegii medici, inspectori de sănătate publică trimişi în control, aleg să transforme misiunea lor într-o acţiune care nu corespunde normelor şi conduitei profesionale. Modul maliţios în care se fac aceste verificări induc în rândul personalului sanitar şi al celor care administrează spitalul o stare de presiune şi disconfort. Aceste verificări vin la foarte scurt timp după ce multe dintre spitalele din ţară au trecut prin procesul de acreditare, un demers laborios care a cuprins toate procedurile din unităţile medicale. În calitate de medic la Spitalul de Boli Infecţioase şi Psihiatrie Baia Mare, pot să vă spun că ultimele controale care s-au desfăşurat la acest spital ne-au lăsat un gust amar. Verificările s-au făcut la mai puţin de trei luni de la vizita de evaluare a spitalului, de reprezentanţii ANMCS, pentru ciclul II de acreditare. Pentru această procedură, colegii mei, o echipă întreagă de oameni competenţi şi bine pregătiţi, au muncit timp de câteva luni, dar şi rezultatele au fost pe măsură, îndeplinirea a peste 95% dintre obiectivele cerute de ANMCS. Controlul încrucişat, dispus prin Ordin al OMS nr. 305/07.03.2018 privind aprobarea desfăşurării acţiunii de control încrucişat pentru verificarea conformităţii cu prevederile legale în vigoare în unităţi sanitare cu paturi de stat sau private, efectuat de comisia provenită din judeţul Dolj, nu a făcut decât să arunce în derizoriu munca acestora. Comportamentul de care au dat dovadă cele două inspectoare de la Craiova, care au constituit comisia de control, este un afront la adresa medicilor şi a personalului medical din spital, care zi de zi depun eforturi pentru asigurarea unui act medical de înaltă performanţă. Orice control trebuie să fie obiectiv şi să lase termene de conformare, nu să se finalizeze cu amenzi usturătoare pentru lucruri minore care nu afectează calitatea actului medical. Nu cred că scopul controalelor este acela de a aplica amenzi, mai ales că ştim cu toţii cât de "generoase" sunt fondurile de care dispune sistemul sanitar din România. Dacă sancţionăm atât de drastic neajunsurile minore sau faptul că autorizaţia sanitară de funcţionare a fost reînnoită la fiecare modificare de structură - pentru că aşa cere legea - nu cred că are rost să vorbim despre deficienţele grave din sistemul sanitar care de multe ori sunt trecute cu vederea. Vorbim despre spitale insalubre cu igrasie, şobolani, gândaci, fără medici şi medicamente. Politica sanitară a Ministerului Sănătăţii ar trebui să nu fie una superficială, ci una profundă, de restructurare fundamentală, pentru prevenirea, pentru depistarea precoce a bolilor şi pentru asigurarea programelor naţionale de sănătate. Controalele pentru verificarea conformităţii cu prevederile în vigoare în unităţile sanitare ar trebui efectuate de fiecare direcţie sanitară, împreună cu administraţia publică locală sau judeţeană care le are în subordine. Oare îşi pune întrebarea Ministerul Sănătăţii cât a cheltuit fiecare direcţie de sănătate publică judeţeană, din banii publici, pentru "sejururile" de o lună ale comisiilor încrucişate? Cine va remedia toate neconformităţile sancţionate deja? Credeţi că în Spitalul de Boli Infecţioase şi Psihiatrie Baia Mare, spital care a fost etichetat de comisia ANMCS ca "spital european" şi care este etalon pentru alte unităţi medicale din ţară, controalele frecvente fac un bine pacienţilor? În loc să se ocupe de terapii şi scheme de tratament, medicii şi asistenţii trebuie timp de o lună de zile să prezinte zeci de documente şi să răspundă la întrebările puse flegmatic de comisia încrucişată. Probabil aceasta este noua politică sanitară în Ministerul Sănătăţii. Ultimele controale încrucişate care s-au desfăşurat în această lună în spitalele din Maramureş au fost făcute cu un exces de zel evident, care, din păcate, nu au făcut decât să tulbure rutina fragilă a pacienţilor internaţi. Semnale de acest fel sunt din toată ţara.
			Domnul Mihai Weber: "Partidul Social Democrat doreşte ca fiecare român să aibă acces la servicii minime de sănătate" Prima bogăţie a omului este sănătatea... fără sănătate, nimic nu mai contează. Fiecare român are dreptul la un serviciu medical performant, să beneficieze de o asistenţă medicală de specialitate, ori de câte ori este necesar. Proiectul ordinului pus în dezbatere de Ministerul Sănătăţii, care constă în aprobarea normelor metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea cabinetelor şi unităţilor medicale mobile în zonele defavorizate, vine în ajutorul persoanelor neajutorate, adulţi şi copii, din mediul rural, prin accesul la servicii medicale de specialitate. Potrivit acestui proiect, cabinetul medical mobil va avea în componenţa sa o sală de tratament, un spaţiu de depozitare, un compartiment destinat recoltării probelor, după caz, aparatură pentru sterilizarea instrumentarului medical, chiuvetă dotată cu apă curentă rece şi caldă. În ceea ce priveşte asigurarea lanţului de frig, cabinetul va fi dotat cu geantă izotermă cu un termometru pentru transportul vaccinurilor şi cel puţin o ladă frigorifică dotată cu un termometru pentru transportul probelor biologice. Prin înfiinţarea acestor unităţi medicale, contribuim la respectarea Legii sănătăţii, care prevede, încă din 2006, în art. 135 lit. e, ca asistenţa medicală să se acorde şi în cabinete şi unităţi mobile, normele fiind conform legii, stabilite prin ordin de ministru. Dat fiind faptul că în anumite zone rurale defavorizate nu avem nici măcar un centru de performanţă, aceste unităţi medicale vor fi utile pentru populaţie, aceasta putând să se bucure de o bună asistenţă medicală oferită de medici pregătiţi, voluntari, care sunt deschişi să se implice în acest tip de proiect. Pe lângă asistenţa de medicină generală, aceste cabinete vor avea ca obiect de lucru şi asistenţa stomatologică. Educaţional, în ceea ce priveşte igiena orală zilnică, vor fi informaţi despre prevenirea unor boli, lipsa de educaţie ducând la afecţiuni grave. Tot prin intermediul acestor centre, se vor desfăşura caravane pentru screeningul de cancer de sân, precum şi alte programe care vor fi implementate şi care vor folosi acestui tip de asistenţă medicală mobilă. Implementarea acestui proiect este esenţială pentru PSD, deoarece este imperios necesar să oferim servicii medicale de calitate, la standarde minimale de asistenţă medicală de specialitate în fiecare zonă a ţării, astfel încât să fie posibilă eradicarea şi prevenirea bolilor, a complicaţiilor de orice fel, care reprezintă mari pericole pentru sănătatea românilor.
			Domnul Constantin Şovăială: "Capitala, un loc al nimănui!" Dragi guvernanţi şi parlamentari ai majorităţii, cum este posibil ca Bucureştiul să fi rămas singura capitală europeană fără o centură ocolitoare modernă?! Pe cel mai important nod rutier al ţării se circulă încet, periculos şi foarte scump. Centura face parte din Coridorul pan-european IV, adică este un obiectiv de o importanţă economică majoră, atât pentru noi, cât şi pentru restul continentului. În timp ce Guvernul PSD se laudă cu cea mai mare creştere economică de pe continent, pe Centura Bucureştiului maşinile fac slalom printre gropi. În timp ce România bate pasul pe loc, bulgarii au şi construit ceea ce noi doar am desenat pe hârtie. În vestul Sofiei se circulă pe 5 benzi pe sens. Au giratorii suspendate, poduri şi pasaje, iar în nordul oraşului, centura este în regim de autostradă - se poate circula cu 120 de kilometri la oră. În Bucureşti, pe singura porţiune modernizată sunt restricţii şi de 30 de kilometri la oră. Am cheltuit zeci de milioane de euro pe consultanţi, avocaţi şi firme de construcţii, iar rezultatul este dezastruos - din cei 70 de kilometri de centură, doar 19 sunt modernizaţi. Cine sunt responsabilii de acest dezastru?! CNAIR în frunte cu directorul general, Ştefan Ioniţă, unul dintre cei mai incompetenţi oameni, şi Ministerul Transporturilor. Pe Centura de nord, sectorul dintre DN2 şi A2 trebuia demult modernizat, doar că nu s-a realizat nimic concret. Avem o bandă pe sens, un drum ciuruit de gropi, cu marcaje proaste, poduri periculoase şi şleauri formate în asfalt. Bulgarii şi-au modernizat centura din fonduri europene, în timp ce noi am încercat să o lărgim cu bani de la buget. Noi ne chinuim de zeci de ani, în timp ce bulgarii au reuşit într-un singur an! Cele două ţări, România şi Bulgaria, au trecut similar acelaşi nivel de dezvoltare şi aceleaşi probleme cu corupţia, doar că bulgarii au centura, iar noi am rămas cu planurile. Încă din 1996, Centura Bucureştiului apare în Legile de amenajare a teritoriului. În 1999, o găsim în Programul de construcţie a autostrăzilor; În 2002, în Programul prioritar pentru autostrăzi, iar în 2006 în altă Lege, de amenajare a teritoriului. Guvernele Grindeanu, Tudose şi Dăncilă au avut centura trecută în Programele de guvernare, doar că până acum niciun tronson n-a fost finalizat cap-coadă. Trebuie să conştientizăm că suntem într-o competiţie regională care va determina viitorul ţării în următorii 100 de ani. Culmea minciunii este că Liviu Dragnea, preşedintele PSD, spunea, în noiembrie 2016, că dacă o să fie ei la guvernare, o să lărgească centura la 4 benzi, până în 2020.
			Domnul Ioan Dîrzu: "16 elemente noi în lista medicamentelor compensate şi gratuite" PSD îşi respectă promisiunea din campania electorală, de a facilita accesul pacienţilor la medicamente compensate şi gratuite, în special pentru pacienţii care au nevoie de un tratament foarte costisitor - tuberculoză, cancer, HIV/SIDA. Astfel, se includ în listă medicamente inovatoare, extrem de scumpe, pe care pacienţii erau obligaţi să le cumpere pentru tratamentul unor afecţiuni oncologice grave: leucemie limfoblastică acută, mielom multiplu şi mielom multiplu recidivant. Personal, m-am îngrijit de această problemă, adresând anul trecut întrebări ministrului sănătăţii şi întrebându-1 despre nevoile de compensare a unor medicamente pentru cancer şi tuberculoză. Noile medicamente asigură accesul tuturor pacienţilor la tratament, în momentul în care nu vom mai beneficia de finanţarea externă pentru tratamentul tuberculozei şi rezolvă criza medicamentelor pentru tratamentul HIV/SIDA. De asemenea, asigură accesul pacienţilor la o gamă mai largă de medicamente inovatoare, în cazul unor boli pentru care medicamentele aflate pe listă nu asigurau un tratament extrem de eficient: astm bronşic, poliartrită reumatoidă, dermatită atopică gravă. În ceea ce priveşte criza de imunoglobulină, Guvernul a adoptat o ordonanţă de urgenţă pentru încredinţarea către CN Unifarm SA a activităţii de aprovizionare cu imunoglobulină şi acordarea unui ajutor de stat, suplimentar, în vederea acestor achiziţii. Guvernul a luat măsuri clare, ca imunoglobulina să fie produsă la noi în ţară, de o companie naţională, astfel încât statul român să nu mai fie şantajat de privaţii speculanţi de pe piaţa de medicamente. Criza de imunoglobulină a fost declanşată ca urmare a şantajului unor producători privaţi de pe piaţa de medicamente, pentru a determina Guvernul să renunţe la taxa de clawback, taxa care impune producătorilor de medicamente să returneze o parte din profitul realizat în urma vânzării de medicamente compensate peste suma alocată acestora de Fondul Naţional de Asigurări de Sănătate. Am propus şi propun o anchetă, la nivelul Guvernului, pentru a vedea cine se face vinovat de asta şi ce instituţii trebuie sesizate. Pentru a urgenta primele achiziţii, Guvernul a modificat legislaţia, astfel încât statul să poată compensa diferenţa de preţ pentru achiziţiile urgente de imunoglobulină. Serviciul de aprovizionare cu imunoglobulină a fost declarat serviciu de interes economic general. În aceste condiţii, aprovizionarea va fi făcută de un singur operator, respectiv de Unifarm SA. Din punctul meu de vedere, aceeaşi soluţie trebuie impusă şi în privinţa unor medicamente de tratare a cancerului, care uneori întârzie să apară în farmacii. Ordonanţa rezolvă actuala criză a imunoglobulinei, asigură aprovizionarea continuă în următoarele 12 luni şi oferă o perioadă suficientă de timp pentru ca procedurile normale de achiziţie să fie modificate, în aşa fel încât astfel de crize să nu mai existe.
			Doamna Bianca-Miruna Gavriliţă: "Testarea psihologică a cadrelor didactice devine imperativă!" Evenimentele tragice din ultima perioadă, şi mai ales cazul extrem de grav de la Timişoara ne fac să ne gândim la importanţa testărilor psihologice pentru educatori şi profesori. Din păcate, aceste evaluări nu mai sunt obligatorii de aproape 6 ani, dar şi până atunci erau făcute de multe ori cu superficialitate şi nu se caută întotdeauna găsirea unor soluţii la problemele care erau descoperite în urma acestor testări. În acest moment, Legea educaţiei prevede că personalul didactic trebuie să fie apt din punct de vedere medical şi psihologic, fără însă a exista testări specifice complexe prin care să se poată stabilii dacă persoana vizată este aptă, din punct de vedere psihologic, să predea în învăţământ. În prezent, cadrele didactice trebuie să obţină de la medicul de familie doar o adeverinţă din care să rezulte că nu suferă de boli cronice şi fac anual un examen medical de medicina muncii. lată că realitatea ne arată că aceste proceduri nu sunt suficiente. Ar fi nevoie de o noua gândire în acest domeniu. Ministerul Educaţiei Naţionale ar trebui să pregătească un set de reglementări care să prevină apariţia situaţiilor în care copiii sunt agresaţi psihic sau fizic sau, chiar mai grav, le este pusă viaţa în pericol. Şi nu puţini sunt profesorii sau educatorii care susţin necesitatea unor asemenea teste, pentru că, până la urmă, vorbim de integritatea şi chiar de viaţa copiilor noştri, iar aceste lucruri nu pot fi subiecte de dezbatere. Din păcate, cazul educatoarei din Timişoara, care recent şi-a ucis fetiţa de 4 ani, nu este un caz izolat. În ultimii ani am avut mai multe cazuri care, chiar dacă nu s-au soldat cu decese sau cu vătămări corporale, sunt la fel de grave şi ne fac să ne gândim tot mai mult la măsurile care trebuie luate urgent în domeniul învăţământului. Testările psihologice obligatorii pentru cadrele didactice ar fi un prim pas în crearea unor condiţii mai bune şi mai sigure pentru copiii din grădiniţe şi din şcoli.
			Doamna Mihaela Huncă: "Implementarea Programului «România, înapoi la şcoală», pentru a oferi modele morale şi profesionale tinerilor din ţara noastră" Având în vedere programul "EU Back to school", implementat la nivelul Uniunii Europene, prin care se oferă posibilitatea angajaţilor instituţiilor europene să-şi reviziteze fostele şcoli şi să le vorbească elevilor despre alegerea lor profesională, despre responsabilităţile zilnice de serviciu, precum şi despre provocările şi oportunităţile unei vieţi trăite în afara ţării, consider oportun să adaptăm şi să implementăm un astfel de proiect şi în ţara noastră. În acest program, oficialii Uniunii Europene devin imaginea Europei pentru o zi, iar şcolile care au luat deja parte la această iniţiativă tind să aprecieze această manieră de a creşte gradul de cunoaştere despre Europa în rândul elevilor. Dacă scopul "EU Back to School" constă în facilitarea tinerilor să cunoască îndeaproape proiectul european, apreciez că pentru ţara noastră putem să lansăm un astfel de proiect prin care să antrenăm de la specialişti la oameni cu experienţă în anumite domenii de activitate, până la politicieni care să îşi reviziteze unităţile de învăţământ şi să le împărtăşească copiilor din propria experienţă profesională acumulată în sectoarele de pe piaţa muncii în care şi-au desfăşurat activitatea. În acest fel, în opinia mea, se poate creşte motivarea şi implicarea elevilor pentru a se pregăti şi forma într-un anumit domeniu de activitate. În cazul în care un astfel de proiect ajunge să fie organizat în fiecare an la nivel local, cred că poate să completeze şi să contribuie la procesul de consiliere în carieră, prin care se urmăreşte asistarea indivizilor, indiferent de vârstă şi de momentul vieţii active, pentru a lua cele mai bune decizii cu privire la propria carieră. Cu alte cuvinte, acest proiect devine complementar procesului de consiliere în carieră, care se adresează deopotrivă elevilor, care fac primele alegeri legate de viitorul lor profesional. În cadrul procesului de consiliere în carieră, sunt investigate, pe de o parte, resursele şi aspiraţiile personale, caracteristicile individuale, nivelul de educaţie, experienţa acumulată, obiectivele de carieră, pe de altă parte, oportunităţile existente în mediu, oferta de educaţie şi de formare profesională, apariţia de noi ocupaţii, soluţii flexibile de angajare. Proiectul, care se poate intitula "România, înapoi la şcoală", va putea să genereze modelele de valori morale şi profesionale la care aspiră copiii şi tinerii din învăţământul preuniversitar şi chiar universitar din ţara noastră, care, în acest moment, caută astfel de tipologii şi nu le identifică decât la nivelul media, al Internetului sau la nivelul prietenilor şi cunoscuţilor. Aşadar, un astfel de proiect, alături de consilierea în carieră, va genera o mai mare compatibilizare a resurselor şi aspiraţiilor personale cu oportunităţile mediului socio-economic. Spre deosebire de adulţi, în cazul cărora consilierea în carieră îmbracă adesea forma unei intervenţii ţintite pe rezolvarea unei probleme de carieră, cum sunt reorientarea profesională, reinserţia pe piaţa muncii după o perioadă de inactivitate etc., în cazul tinerilor, acest tip de program asociat celor de consiliere vor fi, mai degrabă, procese de explorare şi de cunoaştere. În urma aspectelor prezentate, cred că, dacă vom acţiona împreună şi vom dezvolta acest proiect la nivelul fiecărui judeţ, vom reuşi în câţiva ani să consolidăm câteva repere de bază sănătoase în dezvoltarea oricărui tânăr din această ţară prin orientarea către cinste, corectitudine, raţiune obiective şi rezultate, disciplină de sine, empatie, cunoştinţă de sine, adaptabilitate, integritate, curaj, rezistenţă şi toleranţă.
			Domnul Neculai Iftimie: "Măsuri care se impuneau pentru fermele de suine, Mangaliţa şi Bazna" Plecând de la premisa că rasele de porci Mangaliţa şi Bazna au o creştere mai lentă şi un randament mai scăzut la sacrificare decât alte rase specializate pe producţia de carne, Guvernul României a impus o serie de măsuri legislative şi economice pentru sprijinirea crescătorilor de animale care cresc în mod tradiţional, în semilibertate, aceste rase de suine. Chiar dacă ultimele măsuri iniţiate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale vin în sprijinul creşterii şi eficientizării acestor rase, acestea trebuie coroborate cu o serie de cerinţe de condiţionalitate eco ori sanitar-veterinare. Deşi Regulamentul de bune practici al Uniunii Europene, adresat micilor crescători de suine, în mod tradiţional a fost negociat de fiecare ţară în parte, în urmă cu mai mulţi ani, pentru care s-au primit o serie de derogări pentru membrii Uniunii Europene, pentru România nu a negociat nimeni până în momentul de faţă. Astfel, ţăranul român este obligat să crească animale pe care nu le poate asuma şi prelucra în mod tradiţional, acesta fiind obligat să respecte toate cerinţele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, instituţie care aplică în toate cazurile legislaţia specifică creşterii suinelor în mod industrial, sancţionând micii crescători de animale în egală măsură cu cei mari, în lipsa unei legislaţii specifice, care să facă diferenţa dintre cele două categorii. Trebuie menţionat că rasele Mangaliţa şi Bazna se pretează în cel mai înalt grad pentru creşterea în sistem ecologic, bio, datorită rezistenţei animalelor la factorii de mediu şi la boli, a gradului ridicat de adaptabilitate. Cu deosebită utilitate şi viabilitate, aceste rase valorifică excepţional păşunea, albumina de origine vegetală şi se procesează bine carnea, grăsimea şi subprodusele artizanal. Creşterea şi exploatarea acestor suine în sistem ecologic se supune integral Regulamentelor U.E. nr. 835/2007, nr. 1806/1999 şi Ordonanţei de urgenţă nr. 34/2000. Pentru a putea valorifica în întregime cerealele şi nutreţurile care se găsesc în micile ferme ţărăneşti, în aceste condiţii, se urmăreşte dezvoltarea acestui segment zootehnic de creştere a acestor două rase, precum şi procesarea directă a carcaselor de carne obţinute în mod tradiţional, dat fiind faptul că a fost certificată calitatea superioară a cărnii de porc Mangaliţa şi Bazna, din punct de vedere gustativ, dar şi biochimic. Pentru a dezvolta şi asigura continuitatea fermelor existente, acestea au nevoie de sprijin din partea autorităţilor, prin luarea unor măsuri care în final vor ajuta la realizarea obiectivului de a produce hrană sănătoasă, fără hormoni de creştere, premixuri ori alţi stimulenţi sintetici, în beneficiul consumatorilor finali, cetăţenii României.
			Domnul Răzvan-Ilie Rotaru: "Reglementarea privind obligaţia ca autovehiculele care circulă pe drumurile publice să fie dotate cu sistem audio funcţional, de preluare a apelurilor telefonice mobile" Declaraţia mea de astăzi vă aduce în atenţie una dintre problemele frecvente şi deseori cu consecinţe grave, care se întâmplă pe drumurile publice. În pofida tuturor interdicţiilor şi amenzilor prevăzute de lege, vedem în continuare numeroşi şoferi care folosesc aparatele de telefonie mobilă în timp ce conduc diversele mijloace de transport. În foarte multe situaţii vorbitul la telefonul mobil este cauza care provoacă accidentele rutiere, care uneori sunt soldate cu vătămări corporale sau chiar victime omeneşti. De multe ori mor sau au de suferit persoane nevinovate, pentru că cei care au provocat accidentul vorbeau la telefon. De asemenea, constatăm că, în oraşele aglomerate, şoferii care utilizează telefoanele mobile în timpul condusului comit greşeli de încadrare, acroşează alte vehicule, nu mai respectă semnele de circulaţie sau chiar culoarea semaforului şi au un comportament la volan care afectează fluiditatea traficului rutier. Este deci limpede că actuala reglementare în acest domeniu nu este în măsură să stopeze sau măcar să diminueze acest fenomen. Drept urmare, consider că se impune o nouă reglementare care, într-o perioadă rezonabilă, să spunem 4-5 ani, să prevedem introducerea obligativităţii ca autovehiculele care circulă pe drumurile publice să fie dotate în mod obligatoriu cu sistem audio care să poată prelua automat apelurile telefonice, în sistem mâini libere, astfel încât şoferul să nu fie limitat în capacitatea de a conduce vehiculul. Subliniez faptul că şi în prezent există sistem de telefonie care pot fi instalate pe orice autovehicul, indiferent de anul de fabricaţie sau dotările din fabrică ale acestuia. Evident că o astfel de măsură ar trebui completată de o reglementare care să permită sancţionarea şoferilor care circulă pe drumurile publice cu autovehicule care nu dispun de un sistem audio funcţional de preluare a apelurilor telefonice. Având în vedere amploarea socială a acestui fenomen sper că îmi veţi acorda susţinerea pentru o astfel de propunere legislativă.
			Doamna Tamara-Dorina Ciofu: "Introducerea de măsuri legislative pentru tragerea la răspundere a părinţilor şi reprezentanţilor legali ai copiilor care abandonează învăţământul obligatoriu" Având în vedere că România ocupă locul trei în Uniunea Europeană la abandonul şcolar, iar potrivit analizelor şi studiilor realizate la nivel naţional părinţii şi reprezentanţii legali ai copiilor au cea mai mare influenţă în părăsirea timpurie a şcolii de către minori, consider că împreună trebuie să identificăm cele mai bune soluţii, pentru a atinge ţinta propusă de majoritatea statelor europene - şi anume, să ajungem sub pragul de 10% până în anul 2020. În Legea educaţiei naţionale nr. 1/201, la art. nr. 86 alin. (3) se prevede doar că "Părintele sau tutorele legal este obligat să ia măsuri pentru şcolarizarea elevului, pe perioada învăţământului obligatoriu", însă nu se precizează niciun fel de sancţiune pentru părinţi sau nicio altă metodă prin care să se determine frecventarea permanentă a cursurilor şcolare. În Legea învăţământului nr. 84/1995, la art. 180 alin. (2) era prevăzută obligaţia părintelui/tutorelui de a asigura frecvenţa şcolară a elevului în învăţământul obligatoriu, stipulându-se că nerespectarea acestei dispoziţii, din culpa părintelui sau a tutorelui legal instituit, constituia contravenţie şi se sancţiona cu amendă între 500.000 lei şi 2.000.000 lei. Conform prevederilor alin. (3), constatarea contravenţiei şi aplicarea amenzii urmau să fie făcute de autorităţile prevăzute la art. 179 alin. (2), unde se preciza: "constatarea contravenţiei... şi aplicarea sancţiunilor se fac de autorităţile abilitate". Aceste prevederi ineficiente au fost menţinute în textul legii şi după republicarea acesteia în anul 1999, până în anul 2003, când a fost adoptată Legea nr. 268/2003 pentru modificarea şi completarea Legii învăţământului nr. 84/1995. Prevederile art. 180 din Legea învăţământului nr. 84/1995, cu modificările şi completările ulterioare, erau inaplicabile şi din cauza faptului că autorităţile abilitate, cel puţin din anul 2001, de când s-a modificat legislaţia care reglementează domeniul, nu erau abilitate legal să constate existenţa acestei contravenţii şi să aplice amenzile corespunzătoare, nici prin O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare şi nici prin legislaţia care a precedat-o. Sancţionarea pecuniară a părintelui/tutorelui pentru neachitarea de obligaţia acestuia, de a asigura frecventarea şcolii de copil în perioada învăţământului obligatoriu, nu este deloc o noutate în legislaţia românească. În perioada interbelică s-a practicat cu succes, fiind altfel reglementată. Prin Legea pentru învăţământul primar al statului şi învăţământul normal, publicată în Monitorul Oficial nr. 161 din 26 iulie 1924, adoptată în timpul Guvernului prezidat de Ion I. C. Brătianu, se introducea învăţământul primar de 7 clase, de câte un an fiecare, care devenea obligatoriu şi gratuit în învăţământul de stat, pentru copiii cetăţenilor români. Pentru prima dată în învăţământul românesc, legea reglementa, la lit. D din Secţiunea a Il-a, Capitolul al II-lea, obligativitatea învăţământului, modul în care se aplica obligativitatea învăţământului - învăţătoarele şi/sau învăţătorii erau datori să ţină "registre de chemare, în care vor nota regulat absenţele motivate şi nemotivate ale şcolarilor din fiecare clasă"; părinţii/tutorii elevilor din învăţământul primar erau datori să anunţe pe învăţători de absentarea copiilor lor, în termen de cel mult trei zile de la data când copiii au început să absenteze, absenţele fiind motivabile "în cel mult 15 zile", acestea socotindu-se pe zile întregi, "indiferent de numărul orelor de lecţii dintr-o zi" - art. 23. Amenzile pentru absenţele nemotivate erau stabilite de către "delegaţia comitetului şcolar", care "la 15 şi 30 ale fiecărei luni... înaintează perceptorului lista pentru încasarea amenzilor la care au fost impuşi părinţii, ai căror copii au absentat nemotivat" - art. 26. În urma aspectelor prezentate, consider că se impune adoptarea unui act normativ pentru tragerea la răspundere a părinţilor şi a reprezentanţilor legali ai copiilor care abandonează învăţământul obligatoriu. În acest sens, vă propun introducerea în legislaţie a unui model de contract educaţional care să fie semnat de ambii părinţi, unde este cazul şi reprezentantul unităţii de învăţământ cu privire la respectarea drepturilor şi obligaţiilor fiecărei părţi, respectiv, şcoala pe de o parte, şi copiii şi părinţii pe de altă parte. Iar în cazul nerespectării prezenţei obligatorii la şcoală a copilului, cu excepţia cazurilor obiective, probleme medicale, condiţii meteo nefavorabile etc., părinţii sau reprezentanţii legali să fie sancţionaţi gradual de la avertisment până la amendă şi prestarea unei activităţi în folosul comunităţii sau decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti.
			Domnul Cornel Itu: "Centenarul Unirii Basarabiei cu România" Ziua de 27 martie marchează, începând cu 1918, un moment deosebit al istoriei noastre, cu atât mai mult în acest an, când sărbătorim Centenarul Unirii Basarabiei cu România, cât şi Centenarul Marii Uniri. Decizia Sfatului Ţării, din 27 martie 1918, prin care Basarabia s-a unit cu Patria-mamă, îşi poartă rezonanţa până în prezent. Basarabia a fost prima dintre provinciile istorice care s-a unit cu România, în anul 1918. Au urmat apoi celelalte provincii româneşti - Ardealul, Crişana, Banatul, Maramureşul şi Bucovina, spre sfârşitul anului 1918, fiind creată România Mare. Din nefericire, efectele Unirii Basarabiei cu România au fost anulate la 28 iunie 1940, când Rusia a anexat din nou această parte a ţării noastre, în baza Pactului secret Ribbentrop-Molotov. La aniversarea celor 100 de ani care au trecut de la Unire, în ciuda vitregiilor istoriei, ne leagă pe toţi aceeaşi simţire cu fraţii de peste Prut. Sondajele de opinie făcute în România arată că 3 din 4 cetăţeni ai României îşi doresc reunirea cu Basarabia. Este un vis pe care trebuie să-1 urmăm, cu o atitudine consecventă, prin dialog şi prin susţinerea integrării europene a Republicii Moldova. Dacă privim atent, vedem că se fac paşi spre acest vis, un mare salt fiind declararea limbii române ca limbă oficială a Republicii Moldova, în 5 decembrie 2013. Mai exact, în anul 2013, Curtea Constituţională de la Chişinău a decis că denumirea corectă a limbii de stat în Republica Moldova este limba română şi că textul Declaraţiei de Independenţă, în care se spune că limba oficială este româna, prevalează în raport cu textul Legii supreme. Un alt pas important a fost făcut la sfârşitul anului trecut, de Guvernul Republicii Moldova, care a aprobat un Proiect de Lege privind schimbarea în Constituţia ţării a denumirii limbii oficiale de stat din limba moldovenească în limba română, iar noi sperăm ca acest act normativ să fie adoptat şi de Parlament. Anularea unei nedreptăţi istorice care a frânt destinul unui popor împărţit în două state separate de graniţe artificiale ar fi o reparaţie firească şi cred că este posibilă prin concentrarea voinţei politice, prin susţinerea proiectelor care unesc România şi Republica Moldova, prin acţiuni comune în domeniul energiei, infrastructurii, economiei, în sfera socio-culturală şi în sfera educaţiei. La ceas aniversar, cu emoţie în suflete, să ne amintim Declaraţia de unire cu fraţii noştri de peste Prut: "În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei, România". La mulţi ani, Basarabia! La mulţi ani, România!
			După o scurtă pauză
			(În continuare, lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Petru Gabriel Vlase, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnul deputat Mircea-Gheorghe Drăghici şi de domnul deputat Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.)
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Bună dimineaţa, stimaţi colegi! Secretar de la opoziţie? Domnule Buican, începem şedinţa. Scuzaţi că vă deranjăm! Nu, dar nu vă grăbiţi! Continuăm lucrările de astăzi ale Camerei Deputaţilor şi vă anunţ că şi-au înregistrat prezenţa, până în acest moment, 120 de colegi. Ordinea de zi şi programul de lucru au fost distribuite. Avem dezbateri până la 11,30; pauză; vot final la ora 12,00; şedinţa Biroului permanent, după încheierea şedinţei de vot final. La ora 14,00 şedinţă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului. Vă rog, domnule Suciu.
			Domnul Vasile-Daniel Suciu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Vă propun să suplimentăm ordinea de zi de astăzi cu PL-x 482/2017, respectiv reexaminarea Legii pentru completarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 şi să fiţi de acord să fie pe poziţia 8 pe ordinea de zi. Vă mulţumesc.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Vot. detalii vot
			57 de voturi pentru, 18 voturi împotrivă, două abţineri. Aprobat. Mai sunt intervenţii la ordinea de zi? Nu. Începem dezbaterile.
			3. Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii privind Centenarul Războiului pentru Întregirea Neamului şi Centenarul Marii Uniri. Comisia? Domnul preşedinte Ştirbu.
			Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Raport comun asupra cererii de reexaminare a Legii privind Centenarul Războiului pentru Întregirea Neamului şi Centenarul Marii Uniri. În conformitate cu prevederile art. 137 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările ulterioare, Comisia pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului şi Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă au fost sesizate, ca urmare a cererii Preşedintelui României, cu cererea de reexaminare asupra Legii privind Centenarul Războiului pentru Întregirea Neamului şi Centenarul Marii Uniri, transmisă cu PL-x 466/2016/2017. Această lege, adoptată de Parlamentul României cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată, a fost transmisă spre promulgare Preşedintelui României la data de 13 mai 2017. În data de 24 octombrie 2017, în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituţia României, republicată, Preşedintele României a formulat o cerere de reexaminare a actului normativ trimis la promulgare, invocând următoarele considerente. Din perspectiva referinţei la Războiul pentru Întregirea Neamului, a fost supus atenţiei Parlamentului titlul legii. Astfel, faţă de obiectul de reglementare al legii transmise la promulgare, s-a considerat că indicarea intervalului 1916-1918 nu se circumscrie cu acurateţe faptelor de arme şi sacrificiului uman consemnate, de altfel, în documente, lucrări ştiinţifice, monumente, memoriale şi inscripţii, care atestă că acestea au continuat până în anul 1919. Art. 6 alin. (3) din Legea privind Centenarul Războiului pentru Întregirea Neamului 1916-1918 şi Centenarul Marii Uniri prevede faptul că Guvernul României va selecta activităţile care vor primi cofinanţare şi va decide cuantumul acesteia. Având în vedere că această normă vizează resursele financiare necesare derulării activităţilor legate de Centenarul Războiului pentru Întregirea Neamului şi al Marii Uniri, s-a apreciat că acest text ar trebui să cuprindă criterii minimale de selecţie a acestora, în acest mod fiind exclus arbitrariul cu privire la obiectivitatea alocărilor bugetare. Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a admis cererea de reexaminare trimisă de Preşedintele României şi a adoptat Legea privind Centenarul Războiului pentru Întregirea Neamului 1916-1918 şi Centenarul Marii Uniri, în şedinţa din data de 6 decembrie 2017. În conformitate cu prevederile art. 61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, membrii Comisiei pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului au dezbătut Legea privind Centenarul Războiului pentru Întregirea Neamului 1916-1918 şi Centenarul Marii Uniri în şedinţa din 12 decembrie 2017, fiind prezenţi un număr de 23 de deputaţi, din numărul total de 25 de membri. În conformitate cu prevederile art. 55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările ulterioare, a participat la dezbateri secretarul de stat din cadrul Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale. În urma dezbaterilor, membrii Comisiei pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului au hotărât, cu majoritate de voturi, să admită cererea de reexaminare trimisă de Preşedintele României. Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a procedat la reexaminarea legii, votând în unanimitate adoptarea cererii de reexaminare trimisă de preşedintele României. În urma dezbaterilor, cele două comisii au hotărât, cu majoritate de voturi, admiterea cererii de reexaminare trimisă de Preşedintele României. În conformitate cu prevederile art. 92 alin. (9) pct. 2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, Legea privind Centenarul Războiului pentru Întregirea Neamului 1916-1918 şi Centenarul Marii Uniri face parte din categoria legilor ordinare. Mulţumesc, domnule preşedinte.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Mulţumesc. Dezbateri? Domnul Roman.
			Domnul Florin-Claudiu Roman: Bună dimineaţa şi la mulţi ani de ziua Basarabiei! Stimaţi colegi, A fost nevoie de 200 de zile ca această solicitare de reexaminare să intre în discuţia noastră. Dacă aşa vor sta lucrurile şi în ceea ce priveşte partea guvernamentală - şi se pare că lucrurile stau chiar mai rău -, nu vom avea o mare sărbătoare a Centenarului Marii Uniri, pentru că un ministru îşi dă la gioale cu alt ministru, luptele interne din PSD înseamnă "Proiectele astea sunt bune, celelalte nu sunt bune!", domnul Romaşcanu mai avea puţin şi se lua la păruit cu domnul ministru Ivaşcu, domnul Ivaşcu îl acuza că anumite proiecte au fost date pe axa politică a fostei tabere din PSD, acum banii se dau după noua axă de putere din interiorul Partidului Social Democrat şi în acest timp avem 2.048 de proiecte blocate. Avem şi un ministru care minte şi care vine şi spune: "Domnule, am dat proiectele înapoi, pentru că nu aveau notă de fundamentare". Serios?! Păi, asta aţi cerut, domnule ministru, aţi cerut proiecte! Stimaţi colegi, Este momentul - şi mă refer la cei din majoritatea guvernamentală - treziţi-l pe omul acesta! Nu ştiu dacă înţelege în ce a intrat, nu ştiu dacă înţelege că Anul Centenarului şi Ziua Centenarului sunt lucruri total diferite! El are impresia că îşi bea o cafeluţă, merge, face o scenă de teatru şi a plecat acasă! Vă rog frumos, stimaţi colegi din majoritatea parlamentară, treziţi-l pe omul ăsta! El nu înţelege că Anul Centenarului se sărbătoreşte zi de zi! Dacă vrem treaba asta! Dacă nu, o să rămână în istoria României ca ministrul care a îngropat cea mai mare sărbătoare şi poate va înţelege şi domnul Ivaşcu că nu mai putem aştepta 100 de ani, până se trezeşte Domnia Sa! Vă mulţumesc.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Domnul Bacalbaşa.
			Domnul Nicolae Dobrovici-Bacalbaşa: Este foarte bine că, în materie de aniversare a Centenarului, lucrurile avansează. Ceea ce regret este că Centenarul a devenit o ocazie ca membri ai opoziţiei să se dea în bărci, atacând partidul sau mai exact alianţa de guvernământ, şi cred că atitudinea reală faţă de Centenar este legată de aniversarea a 100 de ani de la unirea cu Basarabia, sau mai exact de recuperare a Basarabiei răpite, când preşedintele acestei ţări, sigur, neromân etnic, dar reprezentând România, nu ne-a onorat. Sigur că toate aceste partide din opoziţie sunt din partidul popular, adică "Deutschland, Deuschland über alles", este opţiunea lor, dar a folosi Centenarul ca mijloc de a ataca o alianţă de guvernământ care a făcut totul ca să recupereze o Românie care iese de sub influenţa hegemonului Uniunii Europene, mi se pare profund incorect! Aşa că vom merge mai departe şi să n-aibă grijă: noi suntem România! (Aplauze.)
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Domnul Benga.
			Domnul Tudor-Vlad Benga: Mulţumesc frumos. Nu aveam de gând să intervin, dar mă obligă domnul Bacalbaşa. Domnule, problema este că numai vorbiţi şi nu faceţi nimic! Aceasta este problema! Faptul că preşedintele nu este etnic român nu-l face mai puţin cetăţean, faptul că numai vorbiţi şi numai faceţi proclamări grandioase de aici şi organizarea Anului Centenar este un dezastru, este o realitate factuală! Şi nu ne dăm noi, opoziţia, în bărci, doar ne facem datoria să sesizăm în ce hal de incompetenţă a ajuns până şi sărbătoarea aceasta, la nivel de organizare! (Aplauze.)
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Mulţumesc. Dacă sunt intervenţii la articole? Nu sunt. Vot final.
			8. Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii pentru completarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative; în procedură de urgenţă. Domnul Varga, Comisia juridică.
			Domnul Vasile Varga: Mulţumesc, domnule preşedinte. Într-adevăr, Comisia juridică a fost sesizată pentru reexaminarea în fond a acestei legi. Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată. Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative. Consiliul Legislativ a avizat, în 28 noiembrie 2017, printr-un aviz favorabil. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor, de asemenea, a aprobat un raport de adoptare tot pe 4 decembrie 2017, cu trei amendamente admise. Plenul Camerei Deputaţilor a adoptat iniţiativa legislativă în şedinţa din ziua de 11 decembrie 2017. Senatul a adoptat pe 18 decembrie 2017 această propunere. Preşedintele României a transmis Camerei Deputaţilor o cerere de reexaminare a legii, formulată în temeiul prevederilor art. 77 alin. (2) din Constituţia României, republicată, prin această cerere de reexaminare solicitându-se reanalizarea legii transmise la promulgare, "sub aspectul oportunităţii acesteia întrucât, pe de o parte, interesul public general nu justifică o asemenea reglementare, fiind afectate standardele de integritate, iar pe de altă parte, este pusă în discuţie respectarea angajamentelor asumate de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene". Membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au reexaminat această lege în şedinţa din 27 martie 2018. Membrii comisiei prezenţi la dezbateri au reexaminat prevederile a căror reanalizare s-a solicitat în cererea de reexaminare şi au hotărât, cu majoritate de voturi, mai puţin 8 voturi, să respingă solicitările formulate de Preşedintele României în cererea de reexaminare, întrucât acestea sunt contrare prevederilor pct. 37 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 619/2016. Pe cale de consecinţă, membrii Comisiei juridice au hotărât să propună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, un raport de adoptare a Legii pentru completarea Legii nr. 176/2010, în forma adoptată iniţial de Parlament.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Dezbateri? Domnul Andronache.
			Domnul Gabriel Andronache: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Cu privire la această propunere legislativă, Partidul Naţional Liberal a formulat sesizare la Curtea Constituţională. Este adevărat că obiecţiile noastre de neconstituţionalitate au fost respinse de Curtea Constituţională, însă Partidul Naţional Liberal îşi menţine punctul de vedere şi va vota împotriva acestui proiect de lege. Am fi votat pentru cererea de reexaminare, însă, prin raport, se propune respingerea acesteia. Motivul nostru este simplu: acela că, din punctul de vedere al Partidului Naţional Liberal, un asemenea proiect de lege nu ar fi trebuit promovat niciodată. Vă mulţumim.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Alte intervenţii? Nu mai sunt. Nefiind amendamente, legea merge la votul final.
			12. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, republicată cu completările şi modificările ulterioare. Comisia? Domnul Călin.
			Domnul Ion Călin: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Comisia pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului, împreună cu Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, au fost sesizate spre dezbatere în fond cu Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, republicată, cu completările şi modificările ulterioare. Suntem primă Cameră sesizată. Consiliul Legislativ a avizat favorabil. Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr. 215/2001, în sensul instituirii obligaţiei postării unor informaţii de interes public pe pagina de internet a primăriilor unităţilor administrativ-teritoriale şi a consiliilor judeţene, cum ar fi: ordinea de zi a şedinţelor, hotărârile consiliilor locale, rapoartele lunare etc., dar şi în sensul înregistrării şedinţelor consiliilor locale cu mijloace audio-video. Membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi membrii Comisiei pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriul au examinat propunerea legislativă în şedinţe separate, iar în urma acestor dezbateri au hotărât, cu majoritate de voturi, să propună respingerea acestei propuneri legislative. În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice. Mulţumesc.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Vă mulţumesc. Dezbateri generale, doamna Fădor Angelica.
			Doamna Angelica Fădor: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Grupul Partidului Naţional Liberal va vota pentru respingerea Pl-x 446/2017 privind modificarea şi completarea Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, republicată, cu completările şi modificările ulterioare. Considerăm că Legea nr. 215/2001 este suficient de explicită în ceea ce priveşte transparenţa actului administrativ, în aşa fel încât, dacă am fi de acord cu Pl-x 446/2017, nu am face decât să suprareglementăm şi nu este cazul. De aceea, Grupul Partidului Naţional Liberal va vota pentru respingerea acesteia. Vă mulţumesc.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Domnul Simionca.
			Domnul Ionuţ Simionca: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Noi vom vota împotriva respingerii acestui proiect legislativ; este proiectul nostru. Această propunere legislativă are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr. 215/2001, în sensul instituirii obligaţiei postării unor informaţii de interes public pe pagina de Internet a primăriilor unităţilor administrativ-teritoriale, a consiliilor judeţene, cum ar fi: ordinea de zi a şedinţelor, hotărârile consiliilor locale, rapoartele lunare etc., dar şi în sensul înregistrării şedinţelor consiliilor locale cu mijloace audio-video. Stimaţi colegi, În 2001, când a fost adoptată această lege, administraţiile publice locale aveau acces limitat la Internet, dar, la 17 ani distanţă de la promulgarea acestei legi, cetăţenii îşi manifestă spiritul civic, mai ales prin intermediul mijloacelor de comunicare online. Acestea sunt vremurile în care trăim, iar politica trebuie să ţină pasul cu tehnologia. Vorbim despre audienţe ţinute pe Facebook, şedinţe de consiliu transmise live, consultări online şi toate aceste exemple de mai sus sunt doar excepţii pe care le găsim în câteva oraşe mai mari. În majoritatea unităţilor administrativ-teritoriale, informaţiile încă circulă doar din biroul primarului la avizierul primăriei, nefiind accesibile cetăţenilor în timp util. Ca deputat la primul mandat, pun foarte mult preţ pe nivelul crescut al transparenţei activităţii administraţiei publice, motiv pentru care cred cu tărie că cetăţenii trebuie să aibă acces din ce în ce mai uşor la documente şi activităţile ce ţin de instituţiile locale. Prin această propunere legislativă, vă rugăm să susţineţi o serie de măsuri normale, într-o democraţie evoluată, menită să apropie cetăţenii de decidenţii politici, să-i implice în procesul decizional, să le ofere cetăţenilor toate informaţiile publice necesare pentru o participare activă. Pe toţi cei care cred sincer în nevoia de implicare activă a cetăţenilor în administraţia publică locală îi îndemn să voteze astăzi împotriva raportului de respingere a acestei propuneri legislative. Aveţi şansa, stimaţi colegi, să probaţi prin fapte vorbele frumoase spuse în campaniile locale, chiar de către cei din PSD, care sunt majoritari la nivelul aleşilor locali. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Domnul Csoma Botond.
			Domnul Petru Movilă: Domnule preşedinte, Mulţumesc. În calitate de iniţiator al proiectului de lege...
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Domnule Movilă, i-am dat cuvântul domnului Csoma Botond!
			Domnul Petru Movilă: A, îmi cer scuze! Am înţeles!
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Şi sunt la dezbateri generale, nu la iniţiatori! Am întrebat! Am intrat în dezbateri.
			Domnul Csoma Botond: Stimaţi colegi, Doamnelor şi domnilor, Mi se pare un proiect superfluu. Cred că transparenţa este reglementată şi acum în Legea nr. 215. Vă spun că în judeţul Cluj, în majoritatea UAT-urilor - şi nu vorbesc numai de Cluj-Napoca, şi de comunele mai mici - sunt postate pe Internet atât ordinea de zi, cât şi procesele-verbale ale şedinţelor şi sunt foarte multe consilii locale şi primării unde şedinţele de consiliu local sunt înregistrate. Eu vă spun, am fost 10 ani consilier local la Cluj-Napoca, înainte de a deveni parlamentar, şi cunosc situaţia nu numai din municipiul reşedinţă de judeţ, ci şi din multe alte UAT-uri. Din acest motiv, cred că ar trebui să votăm împotrivă.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Domnul Chiriac Viorel.
			Domnul Viorel Chiriac: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Iniţiativa colegilor de la PMP este lăudabilă, că avem grijă de cei care vor să se informeze cu privire la activitatea administraţiei publice, însă, să spunem, au toate condiţiile să facă acest lucru, cei care vor să o facă şi în prezent. Este un lucru cu care, sigur, am putea fi de acord, însă să stabilim şi să supranormăm pentru secretarul administraţiei publice locale norme, pentru a putea face lucrul acesta, vă daţi seama că i-am încărca activitatea, şi aşa destul de greoaie la nivelul administraţiei publice locale. Aşa încât, după foarte multele discuţii de la administraţia publică locală, de la comisia noastră de specialitate, şi eu mă alătur celor care resping acest proiect, în forma în care el a fost prezentat. Sigur, cu menţiunea, încă o dată, că este lăudabilă intenţia, însă cred că avem toate condiţiile ca în acest moment să avem acces la informaţii. Mulţumesc.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Domnul Benga.
			Domnul Tudor-Vlad Benga: Ştiţi, mi-a luat mai bine de un an de zile, aşa, să înţeleg cum funcţionează anumite lucruri şi o anumită retorică şi constat că şi coaliţia majoritară, dar şi colegii de la PNL, consideră lăudabilă iniţiativa, dar aleg să îşi protejeze şi primarii, şi majorităţile din consiliile locale, de o măsură de transparentizare absolut necesară. Şi să vă spun de ce este necesară? Oriunde, inclusiv într-un oraş ca Braşovul, pot să vă spun, unde mie, deşi am dreptul legal să iau cuvântul în consiliul local, mi se refuză dreptul acela şi până la urmă să lămuresc că comit un act împotriva legii, şedinţele, înregistrările video ale şedinţelor de consiliu local sunt editate, ca să scoată părţi din dezbatere în care intervine opoziţia - pot să vă aduc dovezi în sensul acesta. Deci să fim cât se poate de clar înţeleşi: în teritoriu se comit o grămadă de abuzuri legate de transparenţa dezbaterii ordinii de zi, punctelor de pe ordinea de zi. În fine, sunt un milion de "faulturi" care se produc la adresa cetăţenilor, iar acest proiect de lege al colegilor de la PMP este extrem de binevenit. Am auzit argumente în comisie, legate de "Domnule, le facem viaţa grea, oricum au activitatea foarte încărcată, nu au mijloacele financiare pentru a procura aparatura necesară!". Nu este nimic mai important decât ca cetăţenii să aibă acces să poată să-şi vadă toţi aleşii la lucru, aşa cum ne văd şi pe noi! Aşa trebuie să-i vadă şi pe cei din consiliile locale, şi pe cei din consiliile judeţene! Şi, nu, legea nu este superfluă, legea aduce un plus de..., cum să vă spun eu, rigoare şi coerciţie, şi presiune pe aleşii locali, să facă aceşti paşi. Grupul USR va vota împotriva respingerii acestui proiect de lege care este foarte bun!
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Şi domnul Seidler?
			Domnul Cristian-Gabriel Seidler: Stimaţi colegi, O să vă vorbesc acum în calitate de fost consilier local în Primăria Sectorului 1, o primărie condusă de un primar PSD, din partea dumneavoastră, aşadar! Acolo, să ştiţi că şedinţele de consiliu local - şi o să urmeze să spun ceva de bine de PSD, aşa că o să vă rog să fiţi atenţi, se întâmplă destul de rar - acolo şedinţele de consiliu local sunt transmise live pe Internet şi înregistrările se păstrează pe website, ordinea de zi, precum şi procesul-verbal al şedinţelor se publică pe site dinainte, respectiv procesul-verbal ulterior, în termen de câteva zile. Este o bună practică pe care câţiva primari PSD o au. Şi nu, nu este superfluă această prevedere legală. Pentru că, din păcate, această bună practică se întâmplă totuşi rarisim prin ţară. Costul implementării eventualei legislaţii pe care o avem astăzi în dezbatere este minimal. În anul 2018, o cameră, un microfon şi transmiterea pe Internet a şedinţelor de consiliu local presupun costuri minimale. Nu vorbim aici despre impact financiar major. Vorbim în schimb despre un impact major în comunităţile locale în care cetăţenii ar putea afla ce se discută, pe banii lor, în primăriile conduse de membrii partidelor pe care le reprezentăm aici. Transparenţa, vă aduc aminte, face parte şi este cuvântul cel mai repetat din Strategia Naţională Anticorupţie. Nu este, într-adevăr, niciun obstacol real, altul decât decizia politică, în faţa implementării unei asemenea legi. Mulţumesc.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Domnul Roman.
			Domnul Florin-Claudiu Roman: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi, Ascultam un coleg de la USR, de la un partid care n-are niciun primar în România, spunându-ne ce trebuie să facă primarii în România. E bine, dar mai uşurel. Mai uşurel, stimaţi colegi. Administraţia e treabă grea şi nu se învaţă peste noapte. (Vociferări.) Dacă am mai şi citi, şi am vedea că avem deja această chestiune reglementată, şi vorbim de o suprareglementare, dacă ne uităm că fiecare consiliu local îşi aprobă prin regulament propriu - prin regulament propriu, şi nu prin lege - astfel de lucruri, ne-am da seama că de fapt ne învârtim în jurul cozii. Aşa că lăsaţi lucrurile cum sunt, că sunt foarte bune. Nu e nicio lipsă de transparenţă. Cine doreşte, şi la ora actuală, poate să facă toate aceste lucruri pe care le-aţi invocat. Dar, vă repet, pentru asta trebuie să ştii ce face un primar. Vă mulţumesc.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Domnul Paşcan.
			Domnul Emil-Marius Paşcan: Bună ziua, stimaţi colegi. Domnule preşedinte de şedinţă, Tot ce s-a spus de la acest microfon este valabil. Şi argumentele sunt pertinente. Şi cele pentru şi cele împotrivă. Şi v-o spune un fost prefect şi un om care a făcut administraţie vreo 14 ani, la zi. Problema nu este acolo unde există cât de cât un echilibru al forţelor politice în consiliile locale şi unde se promovează, de regulă, transparenţa, ci acolo unde funcţionează o dictatură a majorităţii, pe care şi aici o vedem manifestată adeseori. Acolo unde, hai să facem înţelegerile între noi, să punem pumnul în gura opoziţiei şi să nu ştie nici cetăţeanul de rând ce se întâmplă, ce hotărâri luăm, cum votăm bugetul, care sunt priorităţile şi iniţiativele pe care le asumă un consiliu local. De aceea, eu nu cred că este deloc superfluu. Nici măcar nu presupune o cheltuială semnificativă de resurse. Astăzi, o cameră web se poate instala simplu. Este cât se poate de puţin costisitoare. Şi dacă am ales - pentru că asta înseamnă, de fapt, votul, noi am ales să fim persoane publice, să fim reprezentanţi ai comunităţii, să votăm, să decidem în numele comunităţilor - atunci ne asumăm şi acest risc, de a vorbi, şi aceste luări de poziţie ale noastre să fie transmise public, să poată fi vizualizate de oricine din comunitate. Aşadar, stimaţi colegi, nu putem fi obtuzi. Nu e nimic superfluu. Este o dorinţă de a suplimenta prevederile legislative actuale şi de a impune, ca o condiţie obligatorie, transparenţa la nivelul tuturor administraţiilor publice locale, şi acolo unde funcţionează acest principiu al dictaturii majorităţii şi unde ceilalţi nu se văd şi nu se aud. De aceea, vă rog să fiţi binevoitori, şi să gândiţi cu dreaptă şi justă măsură acest proiect legislativ. El nu are de ce să supere pe nimeni, câtă vreme nu există lucruri de ascuns în administraţia publică locală; câtă vreme e vorba de banul public; câtă vreme este vorba de proiectele comunităţii şi de acestea trebuie să aibă cunoştinţă orice cetăţean, cetăţean de rând. Şi el trebuie să-l vadă pe alesul său, fie el consilier local, judeţean, ce face şi dacă într-adevăr îl reprezintă cu bună-credinţă. Aşadar, să fim şi noi de bună-credinţă, stimaţi colegi. Şi votaţi pentru acest proiect, pentru că nu greşiţi. Mulţumesc. (Aplauze.)
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Domnul Szabó Ödön.
			Domnul Szabó Ödön: Stimate domnule preşedinte, Stimaţi colegi, În momentul de faţă, avem o iniţiativă legislativă înregistrată în Camera Deputaţilor şi în Senat - în Parlamentul României -, şi, în dezbatere, în Senat, ceea ce reprezintă Codul administrativ. Codul administrativ urmează să reunească toate legile, ceea ce guvernează această zonă administrativă a acestei ţări. Din 17-18 legi, se va realiza o singură lege, un cod pentru întreaga administraţie din România. În acest context, a dezbate, în momentul de faţă, o lege care oricum va fi abrogată în acest an, mi se pare neesenţial. Această propunere, dacă doresc, colegii noştri ar trebui să o depună la Senat, în comisiile de specialitate, în Codul administrativ. Pentru că este, în momentul de faţă, o muncă în plus. Oricum, dacă va fi aprobată, va fi abrogată, prin Codul administrativ, legea în sine. Deci nu văd, în momentul de faţă, oportunitatea aprobării acestei legi. Trebuie, dacă doresc să-şi susţină punctul de vedere, depus în Senat, la comisia respectivă, pentru dezbatere. Vă mulţumesc.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Domnul Olar.
			Domnul Corneliu Olar: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Mă cunoaşteţi cu toţii. Şi cred că actul administrativ este destul de greoi şi la ora actuală. Respect transparenţa şi iniţiativa PMP, însă, dacă o luăm practic, să ştiţi că îngreunăm actul administrativ. Nu s-a referit deloc la anumite şedinţe cu caracter extraordinar, şedinţe de îndată, tocmai de a înlesni oarecum procesul administrativ. Sunt atâtea proiecte în derulare - pe fonduri europene, pe fonduri guvernamentale - la care de azi pe mâine trebuie aduse anumite clarificări. Trebuie rezolvate în consiliile locale. De aceea sunt eu împotriva acestui amendament. Vă mulţumesc. Şi sper să votăm în cunoştinţă de cauză.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Domnul Movilă.
			Domnul Petru Movilă: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Am auzit o mulţime de lucruri interesante. Proiectul de lege se referă la faptul că administraţiile locale trebuie să afişeze ordinea de zi pentru şedinţe. Administraţiile locale trebuie să afişeze programul pentru comisii. Administraţiile locale trebuie să-şi pună pe site-uri contractele încheiate, când a început o lucrare la un drum, care este valoarea, când se termină. Administraţiile locale trebuie să facă publice dezbaterile din consiliile locale, pentru că aceia care plătesc contribuţii, care votează trebuie să ştie acest lucru. Aş putea să vorbesc politic despre faptul că 90% din primari sunt în două mari partide şi este firesc să existe această atitudine. De asemenea, pot să fac referire la colegul meu antevorbitor care a avut 3-4 mandate şi vine şi spune că e grea administraţia. S-au mărit şi salariile, s-au mărit şi indemnizaţiile consilierilor. Acest proiect de lege nu cere niciun consum financiar în plus, decât un parcurs corect. Aşa cum facem şi noi în Parlament, totul este public şi transparent. Are cineva ceva de ascuns în administraţia locală? Sunt primari care fac acest lucru, de la diverse partide, oameni serioşi. Însă cei mai mulţi nu fac. Şedinţele de comisii ale consiliilor locale sunt cu jumătate de oră înainte de plenul consiliului local. Unele consilii locale încă se mai ţin prin alte locuri decât în primării. Nu înţeleg de ce nu doriţi să realizaţi o concordanţă între afirmaţiile publice din campania electorală, când plângeţi pe umerii alegătorilor, şi acest proiect de lege. În ceea ce priveşte recomandarea colegului meu de la UDMR. Sigur, eu n-am făcut niciodată recomandări, ce să se facă cu proiectele de lege. Însă avem suficiente exemple de situaţii în care proiecte de lege au fost respinse pentru că în 2012 am făcut reorganizarea administrativă, în 2013 am făcut modificarea Constituţiei şi aşa mai departe. Proiectul de lege trebuie să treacă, să-şi parcurgă, să-şi realizeze efectele. Şi atunci când Codul administrativ va fi realizat, nu este nicio problemă ca prevederile acestui proiect să fie preluate şi el să fie abrogat. Dar, încă o dată. Nu mai acţionaţi cu dublă măsură. În afara Parlamentului, plângeţi pe umerii contribuabililor şi acum nu sunteţi capabili să luaţi o decizie care nu costă bani pe nimeni, să avem minima decenţă să punem pe site-ul primăriilor lucrurile absolut normale şi de interes general. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Un minut, domnul Benga.
			Domnul Tudor-Vlad Benga: Mulţumesc, domnule preşedinte. Scurt drept la replică. Voi fi scurt. A spus domnul Florin Roman că cine vrea poate, în momentul de faţă, pe cadrul existent actual. Exact asta este problema. Că nu se vrea. Prea mulţi primari nu doresc să facă lucrul acesta. Şi atunci o să-i spun domnului Roman - şi o să-l citez direct pe preşedintele PNL-ului, pe domnul Ludovic Orban - "Gata cu blaturile! Transparenţa ajută să terminăm cu blaturile în consiliile locale". Mulţumesc frumos. (Aplauze.) (Domnul deputat Florin-Claudiu Roman solicită dreptul la replică.)
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Nu, domnule... Domnule deputat... Pentru ce? Nu v-a înjurat, nu a fost ofensator, nu a fost jignitor, nu a fost nimic. Nu, îmi pare rău. Continuăm. (Vociferări.) Nu sunt obligat, citiţi Regulamentul. V-am dat cuvântul la 3 vorbitori. Dumneavoastră creaţi dreptul la replică fără să vreţi. Nu a fost nicio... Nu a fost nimic. Am încheiat.
			Punctul 13. Propunerea legislativă pentru modificarea art. 16 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. Vă rog, Comisia pentru învăţământ, doamna Gavrilă. Doamna Şotcan. Vă rog, doamnă Şotcan.
			Domnul Florin-Claudiu Roman: Haideţi, că vă dau voie. Dar...
			Doamna Theodora Şotcan (fără microfon): Mulţumesc.
			Domnul Florin-Claudiu Roman: Ideea e... să-mi duc şi eu ideea până la capăt, 30 de secunde, stimată doamnă.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Doamnă Şotcan, vă rog să citiţi raportul. Domnule deputat, vă rog să mergeţi în bancă. Vă rog. (Vociferări.) Vedeţi, tocmai de aceea nu v-am dat cuvântul.
			Doamna Theodora Şotcan: Mulţumesc, domnule preşedinte. În baza prevederilor art. 95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu adresa Pl-x 447 din 11 decembrie 2017, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a primit spre dezbatere în fond Propunerea legislativă pentru modificarea art. 16 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea art. 16 din Legea educaţiei nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul de a se stabili o nouă durată şi o nouă componenţă a învăţământului general obligatoriu, după cum urmează: învăţământul general obligatoriu este de 15 clase şi cuprinde ultimii 2 ani ai învăţământului preşcolar, învăţământul primar, învăţământul gimnazial şi primii 2 ani ai învăţământului secundar superior. Învăţământul preşcolar şi învăţământul liceal devin obligatorii până cel mai târziu în anul 2020. Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, iar Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată. În şedinţa din 27 februarie 2018, membrii comisiei au prevăzut un calendar de aplicare, stabilirea unor etape de implementare pentru a exista o abordare raţională din punct de vedere financiar şi al resurselor umane, pentru o modificare importantă, dar complexă a structurii sistemului de învăţământ preuniversitar. În acest sens, învăţământul general obligatoriu va fi de 13 ani din totalul de 15 ani ai învăţământului preuniversitar şi va cuprinde ultimii 2 ani ai învăţământului preşcolar, învăţământul primar, învăţământul gimnazial şi primii 2 ani ai învăţământului secundar superior. Învăţământul liceal şi grupa mare din învăţământul preşcolar devin obligatorii până cel mai târziu în anul 2020, iar grupa mijlocie, până cel mai târziu în anul 2023. În urma dezbaterii, în şedinţa din 27 februarie 2018, comisia a propus, cu 13 voturi pentru şi 7 abţineri, adoptarea propunerii legislative, cu amendamentele admise din anexa care face parte integrantă din prezentul raport. Îmi permiteţi, vă rog, să aduc la cunoştinţa dumneavoastră faptul că s-a produs o eroare materială. La nr. crt. 3 şi la nr. crt. 4 din raport, la textul de la art. 16 alin. (1) şi alin. (2), în sensul că au fost trecute 15 clase, în loc de 13. Astfel, textul va deveni: "Învăţământul general obligatoriu este de 13 clase şi cuprinde ultimii 2 ani ai învăţământului preşcolar, învăţământul primar, gimnazial şi primii 2 ani ai învăţământului secundar superior. Învăţământul liceal şi grupa mare din învăţământul preşcolar devin obligatorii până cel mai târziu în anul 2020, iar grupa mijlocie, până cel mai târziu în anul 2023. Obligaţia de a frecventa învăţământul obligatoriu de 13 clase la forma cu frecvenţă încetează la vârsta de 18 ani." Mulţumesc.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Dezbateri, domnul Zisopol.
			Domnul Dragoş Gabriel Zisopol: Vă mulţumesc, stimate domnule preşedinte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Stimaţi invitaţi, Propunerea legislativă are la bază prevederile asumate de România la nivel european şi naţional. Mă refer aici la Strategia Europa 2020 şi Strategia privind reducerea părăsirii timpurii a şcolii. În acest context, membrii Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale vor vota în favoarea propunerii legislative. Vă mulţumesc.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Doamna Cherecheş.
			Doamna Florica Cherecheş: Dragi colegi, Principiul care stă la baza acestei iniţiative legislative este unul corect. Şi anume scăderea vârstei de intrare în învăţământul obligatoriu pentru copiii de grădiniţă, lucru care corespunde şi cu tendinţa în Uniunea Europeană, aceea de a scădea această vârstă. S-a demonstrat că un copil care este adus cât mai timpuriu la grădiniţă are mai multe şanse să nu abandoneze mai târziu sistemul, să se integreze, să fie mai sociabil în raport cu ceilalţi, şi să aibă rezultate bune la învăţătură. În acest moment însă sunt şcoli şi grădiniţe înghesuite, chiar în Bucureşti. Statistic vorbind, în Bucureşti, învaţă în două schimburi 81% dintre elevi, 2% învaţă în 3 schimburi şi doar un procent de 17% merg într-un singur schimb la şcoală. În ultimii 20 de ani, numărul de grădiniţe a scăzut de 10 ori, numărul de copii înscrişi în învăţământul preşcolar s-a redus cu 30%, în timp ce numărul de educatori s-a redus cu 12%. Cum credeţi că putem face învăţământul obligatoriu de la 4 ani dacă nu avem spaţii adecvate, cadre didactice calificate şi bine plătite? Pentru a face posibil acest lucru mai avem nevoie de generalizarea celor două proiecte vitale pentru învăţământul românesc - Programul "Şcoală după şcoală" şi "Alimentaţie diversificată în şcoli". Altfel, vom crea o nouă obligaţie, fără un sprijin real pentru elevi, profesori şi părinţi. În acest moment, după clasa a VIII-a, renunţă la şcoală 20.000 de elevi, aproximativ 15%. Alţi 30% abandonează liceul, nu ajung nici măcar până în clasa a X-a, iar jumătate dintre cei rămaşi nu iau examenul de bacalaureat. Partidul Naţional Liberal consideră că schimbările din învăţământ trebuie făcute gradual, responsabil, cu alocarea bugetului corespunzător, pentru că, altfel, nu vom putea să ne atingem obiectivele. În consecinţă, Partidul Naţional Liberal se va abţine de la acest vot.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Domnul Bichineţ.
			Domnul Corneliu Bichineţ: Mi-a atras atenţia domnul ministru să am grijă ce spun aici. Şi voi avea grijă. Domnule preşedinte de şedinţă, După cum cred că ştiţi şi dumneavoastră, nicio lege nu este dată o dată pentru totdeauna. Nicio lege nu este încremenită într-o realitate, nu este imuabilă. Legea nr. 1/2011, Legea educaţiei naţionale, la timpul ei a fost o lege bună. Nu perfectă, dar bună. A suportat de-a lungul vremii, din pricina faptului că în Parlament sunt foarte mulţi profesori, şi la Camera Deputaţilor, şi la Senat, multe amendamente, modificări, încât eu cred că cel mai bine ar fi ca această lege să fie modificată structural, în întregime. Acum, Partidul Mişcarea Populară să nu vă imaginaţi că doreşte altceva decât ce doreşte orice fiinţă normală: ca în şcoala din România să se înveţe carte. Trăim într-un ev, după cum observaţi, grandios, măreţ. Totul pare sub zodia hiperbolei. Salariile cresc, pensiile cresc, zăpada cade din abundenţă. Aşa că ce s-au gândit 26 dintre colegii noştri? Să mărească şi perioada de şcolarizare. Însă vreau să vă atrag atenţia tuturor că după I-IV, când, de bine, de rău, părinţii îşi duc copiii la şcoală şi majoritatea copiilor învaţă ce trebuie - adunarea, scăderea, citirea, înmulţirea, împărţirea şi ce este cu România şi patriotismul - la V-VIII, lucrurile deja capătă o turnură negativă. Un sfert din copii... Doamnă Gavrilă, bine că aţi venit, pentru că tocmai vă sugeram să luaţi legătura cu domnul ministru şi cu toţi profesorii din Parlamentul României, şi poate faceţi o Lege a învăţământului, o Lege a educaţiei naţionale bună. Şi rămâneţi şi dumneavoastră astfel în istorie. Ştiţi foarte bine, domnule preşedinte, că nu numai la sate, dar şi la oraşe, foarte mulţi copii nu mai trec de clasa a VIII-a, iar cei care rămân în bănci până la clasa a X-a aproape că nu învaţă nimic. S-a prăbuşit învăţământul profesional, foarte bun în România, când cei care aveau înclinaţii pentru meserii puteau să-şi găsească rezolvarea aspiraţiilor şi după 3 ani de zile de profesională puteau să-şi câştige pâinea. Noi îi ducem spre liceu pe majoritatea, împotriva voinţei lor, şi prima zi după ce absolvă liceul, cei care îl absolvă, cu bacalaureat sau fără bacalaureat, ştiţi unde merg? La Oficiul Judeţean pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Şi încep să ia şomaj. Asta este realitatea pe care noi o trăim. De aceea, eu cred că trebuie să se lucreze pentru curriculă, pentru manuale bune, pentru ajutarea copiilor încât să aibă condiţii materiale - cu ce să se încalţe, să se îmbrace, să vină la şcoală -, iar profesorii să dorească să practice această meserie, nu să găsească tot felul de subterfugii pentru a-şi rotunji veniturile. Partidul Mişcarea Populară, se înţelege, nefiind contestatar al învăţământului de niciun fel, se abţine de la a vota acest proiect de lege. Vă mulţumesc.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Domnul Szabó Ödön.
			Domnul Szabó Ödön: Stimate domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Trebuie să vă spun foarte sincer că sunt mirat de faptul că această lege, se pare, nu va fi votată în unanimitate. Dintr-un motiv foarte simplu. Legea nu vorbeşte despre prelungirea duratei de învăţământ în ceea ce priveşte zona liceală, ci, aşa cum şi-a asumat România, aşa cum foarte bine a spus domnul coleg Zisopol, România şi-a asumat, inclusiv în perioada în care preşedintele ţării era domnul Traian Băsescu, faptul că va da posibilitatea şi va deveni obligatorie grădiniţa, în România. În momentul de faţă există o discrepanţă reală între frecventarea grădiniţei în mediul urban şi mediul rural. 98% din copiii din mediul urban frecventează o grădiniţă. Acest procent este undeva de 53% până în 75% - este plaja în funcţie de zonă, de izolare şi aşa mai departe - în mediul rural. Toţi specialiştii, cei care se pricep puţin la învăţământ, spun că acest decalaj, această lipsă de participare în zona preşcolară - deci, practic, în grădiniţă - nu poate fi recuperată decât foarte greu în perioada învăţământului primar - 0 - IV. Deci tocmai zonele marginalizate, copiii care sunt în zone marginalizate, care nu frecventează învăţământul în grădiniţă, vor avea posibilitatea să recupereze foarte greu acest decalaj, având un background inclusiv social şi familial care nu-i ajută în recuperarea acestui decalaj. În acest context, iniţiativa vine şi spune că având în vedere că în România există mai multe programe guvernamentale, inclusiv europene, de construire de grădiniţe, de 2.500 de grădiniţe şi creşe, există Programul Naţional de Dezvoltare Locală, există un program al Băncii Mondiale în cadrul Ministerului Educaţiei, există program, în cadrul Programului Operativ Regional, construirea de grădiniţe, deci cel puţin 3 surse de finanţare, în momentul de faţă, pentru construcţia de grădiniţe, acest proiect este viabil. Cu atât mai mult cu cât, pentru zona rurală, nu neapărat grădiniţele noi sunt o problemă, întrucât grădiniţele există, ci faptul că nu merg copii la grădiniţă este o problemă. Fizic, în 1989, aveam mai mulţi copii înscrişi în grădiniţe decât sunt acum, pentru că efectiv aveam mai mulţi copii. Grădiniţa exista şi atunci. În loc de 13 copii sau 14 copii vor fi 15-20, dacă această lege va fi adoptată. Efectiv nu înţeleg, cei care spun că este model european, România şi-a asumat, şi, ulterior, de aici, se spune că se vor abţine de la vot. Eu sper ca totuşi parlamentarii să fie mai deştepţi decât propriii lideri de partid. Vă mulţumesc.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Doamna Gavrilă.
			Doamna Camelia Gavrilă: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Suntem în faţa unei iniţiative legislative de mare generozitate şi de mare umanism. Mă surprinde faptul că transformăm în politică, în dezbatere de multe ori sterilă tot ceea ce ţine de... şi chiar şi de educaţie sau de cultură. Cred că ar trebui să fie domenii în care abordarea transpartinică să prevaleze asupra unei tendinţe de discurs politic. Grădiniţa mai devreme este şi un principiu european şi o modalitate de socializare a copilului. Iar toate studiile pedagogice şi sociologice pe verticala timpului arată că un copil şcolarizat prin grădiniţă este un copil mult mai performant în anii de şcoală. Nu mai vorbim de ceea ce şi domnul vicepreşedinte Szabó menţiona, medii defavorizate, unde suportul educaţional de specialitate dat de grădiniţă, de educatoare înseamnă un plus pentru devenirea copilului. Iar pentru stimatul nostru coleg cu formaţie filosofică. M-aş fi aşteptat să aveţi o abordare socratiană, o abordare de dialog, o abordare de deschidere. Şi nu aşa, o tendinţă de a demitiza şi de a asocia toate problemele educaţiei, toată problematica legislativă, atunci când vorbim, de fapt, de ani de şcoală, de temeiuri ale fiinţei, de sistem educaţional care vrea să fie mai performant, spre binele copiilor, de altfel. Deci mai multă seninătate socratiană nu ar strica în dialogurile noastre, domnule Bichineţ.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Şi doamna Iurişniţi. Şi încheiem dezbaterile.
			Doamna Cristina-Ionela Iurişniţi: Mulţumesc, domnule preşedinte. Uniunea Salvaţi România va susţine accesul copiilor la şcoală cât mai devreme. Este foarte important să oferim condiţii acestor copii, mai ales în mediile rurale defavorizate, să aibă acces la educaţie de calitate, să aibă acces la profesionalizarea competenţelor lor în timp şi dezvoltarea lor personală, încă de la cele mai fragede vârste. Este foarte important să avem un personal calificat pe care încă ar trebui să-l punem pe ruta calificării permanente, a formării continue. Şi aici atrag atenţia că este nevoie de finanţare. Sistemul de educaţie este subfinanţat de ani de zile. Cu 3% din PIB nu cred că vom reuşi să ne ducem la îndeplinire toate aceste obiective. În acelaşi timp, toată această iniţiativă legislativă, care este în acord cu Strategia Europa 2020 şi Strategia de reducere a părăsirii timpurii a şcolii, trebuie să o încurajăm. Dar fără finanţare va fi foarte greu să avem un învăţământ de calitate. Mulţumesc. (Aplauze.)
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Mulţumesc. La articole, dacă sunt intervenţii? Nu sunt. Vot final.
			14. Proiectul de Lege pentru ratificarea Tratatului între România şi Republica Federativă a Braziliei privind asistenţa judiciară reciprocă în materie penală, semnat la Brasilia, la 13 iunie 2017. Comisia juridică, domnul Varga.
			Domnul Vasile Varga: Raport asupra Proiectului de Lege pentru ratificarea Tratatului între România şi Republica Federativă a Braziliei privind asistenţa judiciară reciprocă în materie penală, semnat la Brasilia, la 13 iunie 2017. Consiliul Legislativ şi Comisia pentru politică externă, Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale au avizat favorabil acest proiect de lege care are ca obiect de reglementare formele de asistenţă judiciară în materie penală necesare în vederea facilitării dintre autorităţile judiciare române şi cele braziliene. Astfel, tratatul prevede notificarea actelor de procedură pentru comunicarea citaţiilor, fiind prevăzută transmiterea acestora cu cel puţin 40 de zile înainte de data stabilită pentru înfăţişare; localizarea sau identificarea persoanelor şi a obiectelor; efectuarea de comisii rogatorii, inclusiv audierea prin videoconferinţă, transferul temporar al persoanelor deţinute; executarea cererilor de percheziţie, sechestru şi confiscare; transmiterea de documente, materiale de probă şi obiecte; restituirea bunurilor; transmiterea spontană de informaţii; suportarea cheltuielilor ce decurg din executarea unei cereri de asistenţă, în funcţie de obiectul acesteia. Comunicarea între autorităţile judiciare române şi cele braziliene se va realiza prin intermediul Ministerelor de Justiţie ale celor două ţări, fără a fi exclusă comunicarea pe canale diplomatice. În urma dezbaterilor, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, cu unanimitate de voturi, au propus plenului Camerei Deputaţilor adoptarea acestui Proiect de Lege pentru ratificarea Tratatului între România şi Republica Federativă a Braziliei.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Mulţumesc. Dezbateri generale? Domnul Ion Stelian.
			Domnul Stelian-Cristian Ion: Mulţumesc. Cred că este evident că vom vota. USR-ul va vota pentru această Lege de ratificare a Tratatului între România şi Brazilia, chiar dacă el va afecta tranzacţiile de "portocale" dinspre România înspre Brazilia. Pentru cine nu cunoaşte, în Brazilia termenul de "portocală" desemnează interpuşii. Interpuşii în infracţiunea de spălare de bani. Şi este ciudat cum unii văd într-o lădiţă "o portocală" şi fac mare tam-tam, dar când sunt prinşi cu tirul cu "portocale", pe care vor să le trimită către Brazilia, nu mai zic nimic. Închid paranteza spunând că acest tratat vine în completarea Tratatului de extrădare semnat în 2003 şi ratificat de România în 2004, moment de la care s-a schimbat cumva şi opţiunea turistică a multora dintre români, unii, foşti parlamentari. Brazilia a fost ocolită şi au fost preferate, în ultimul timp, ţări precum Costa Rica, Serbia, Madagascar. Ştiţi cu toţii la ce mă refer. Este un proiect aşteptat. Este un proiect foarte bun. Partea proastă, istoric vorbind, partea proastă este că iniţiativa a aparţinut părţii braziliene. A durat 9 ani de zile, din 2007 şi până în 2016, când România a hotărât să semneze acest tratat. Abia Guvernul Cioloş a făcut acest pas. După care a mai trecut un an de zile, când, cu două săptămâni înainte de a-şi da demisia, domnul Grindeanu, la fel, a dispus să se semneze acest tratat de ratificare a asistenţei judiciare în materie penală. Semnarea acestui tratat face un bine chiar şi celui mai iubit fiu al poporului, pentru că îi va facilita acestuia - mă refer, bineînţeles, la preşedintele Camerei Deputaţilor, mult stimatul şi iubitul domn deputat Liviu Dragnea -, îi va facilita acestuia posibilitatea să îşi dovedească sau nu nevinovăţia în faţa organelor judiciare braziliene. Deci, stimaţi parlamentari, mai ales de la putere, facilitaţi-i preşedintelui partidului această posibilitate, să răspundă în faţa organelor judiciare în mod civilizat, prin corespondenţă, să fie folosite mijloace tehnice de ultimă generaţie. Nu e normal să vină organele judiciare tocmai din Brazilia sau să meargă domnul Dragnea până acolo, să dea o declaraţie.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Mulţumesc. Domnul Moldovan.
			Domnul Stelian-Cristian Ion: Votaţi cu încredere legea, pentru că este foarte, foarte bună. (Aplauze.)
			Domnul Sorin-Dan Moldovan: Mulţumesc. Stimaţi colegi, Tratatul negociat este unul modern, răspunzând astfel evoluţiei fenomenului infracţional transnaţional şi îşi propune să faciliteze cooperarea judiciară bilaterală îndeosebi în lupta împotriva formelor grave ale criminalităţii, precum corupţia, criminalitatea organizată, traficul de persoane, traficul de droguri, traficul de arme, terorismul. Grupul parlamentar al PNL va vota pentru adoptarea proiectului de lege. Mulţumesc.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Mulţumesc. Domnul Márton Árpád.
			Domnul Márton Árpád-Francisc: Domnule vicepreşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Colegul nostru din partea Partidului Salvaţi România a avut un discurs politic de parcă am fi în faţa unei noi revoluţii în materie penală, am avea o lege substanţială, alta decât există, şi de acum încolo totul va merge şi mai bine datorită Guvernului Cioloş. Ei bine, această lege este o lege de ratificare a unui tratat. A unui tratat cu o nouă ţară, aidoma altor zeci de tratate pe care le avem cu alte ţări. Nimic ieşit din comun. Evident, o vom vota. Vă mulţumesc.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Mulţumesc. Nefiind amendamente, proiectul de lege merge la votul final.
			15. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului de dialog politic şi de cooperare între Uniunea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Republica Cuba, pe de altă parte, semnat la 12 decembrie 2016, la Bruxelles. Comisia pentru industrii, domnul Iancu.
			Domnul Iulian Iancu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Este un acord deosebit de important. Şi îl rog şi pe domnul prim-ministru Tudose să urmărească un pic cu atenţie, pentru că vorbim despre Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului de dialog politic şi de cooperare între Uniunea Europeană şi Republica Cuba, pe de altă parte, semnat la 12 decembrie 2016, la Bruxelles. Consiliul Legislativ a avizat favorabil acest proiect. Un proiect care reglementează şi ratifică acest Acord de dialog politic şi de cooperare între Uniunea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Republica Cuba, pe de altă parte, semnat la 12 decembrie 2016, la Bruxelles. Un acord care defineşte principiile şi obiectivele dialogului Uniunii Europene - Cuba, urmărindu-se îmbunătăţirea dialogului politic, a cooperării şi dezvoltarea unor acţiuni comune în sferă multilaterală. Acordul este conceput pe 3 piloni: dialog politic, cooperare şi, totodată, o cooperare în dezvoltarea unor acţiuni comune în privinţa politicilor sectoriale, a comerţului şi a cooperării comerciale. În urma analizei, membrii Comisiei pentru industrii şi servicii propun plenului adoptarea proiectului de lege. Vă mulţumesc.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Dezbateri generale, domnul Bumb.
			Domnul Sorin-Ioan Bumb: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Principiile şi obiectivele Acordului de cooperare între Uniunea Europeană şi Republica Cuba au la bază 3 piloni: dialogul politic, cooperarea şi dialogul privind politicile sectoriale, comerţul şi cooperarea comercială. PNL va vota pentru ratificarea acestui acord, pentru că se deschid noi oportunităţi ale schimburilor comerciale între România, ca stat membru al Uniunii Europene, şi Republica Cuba. Vă mulţumesc.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Domnişoara Prună.
			Doamna Cristina-Mădălina Prună: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, La finalul lui 2016 a fost încheiat acest Acord istoric de dialog şi cooperare cu Republica Cuba. Este un prim pas de normalizare a relaţiilor dintre cele două părţi. Să nu uităm că Uniunea Europeană este principalul exportator în Republica Cuba. Să nu uităm că o treime din turiştii care se duc anual în Cuba sunt din Uniunea Europeană. Şi să nu uităm şi că Uniunea Europeană este principalul investitor în Cuba. Acum, în ceea ce priveşte România, acest acord este o urmare firească şi va fi de bun augur pentru întărirea relaţiilor comerciale dintre România şi Cuba, şi mai ales o oportunitate pentru mediul de afaceri românesc, să meargă în Cuba şi să dezvolte relaţii comerciale cu partenerii cubanezi. Totodată, la finalul lui 2016, aşa cum vă spuneam, Uniunea Europeană a ratificat acest acord. În 2017, Parlamentul European l-a validat, iar astăzi, în 2018, este, iată, rândul nostru să ratificăm acest acord şi să confirmăm apartenenţa la Uniunea Europeană. USR va vota pentru acest proiect de lege. Vă mulţumesc.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Domnul Vîrză.
			Domnul Mihăiţă Vîrză: Mulţumesc, domnule preşedinte. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare ratificarea Acordului de dialog politic şi de cooperare între Uniunea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Republica Cuba, pe de altă parte, semnat la 12 decembrie 2016, la Bruxelles. Acordul defineşte principiile şi obiectivele dialogului Uniunea Europeană - Cuba, urmărindu-se îmbunătăţirea dialogului politic, a cooperării şi dezvoltării unor acţiuni comune în sferă multilaterală. Acordul este conceput pe 3 piloni: dialogul politic, cooperarea şi dialogul privind politicile sectoriale, comerţul şi cooperarea comercială. În zona dialogului politic, dispoziţiile relevante acoperă mai multe domenii de politică, inclusiv drepturile omului, armele de calibru mic şi armamentul uşor, dezarmarea şi neproliferarea armelor de distrugere în masă, terorismul, infracţiunile grave de interes internaţional, măsurile coercitive unilaterale, combaterea producţiei, traficului şi consumului de droguri ilicite, combaterea discriminării rasiale, xenofobiei şi a intoleranţei asociate acestora. Dispoziţiile din zona cooperării şi dialogului privind politicile sectoriale acoperă diverse domenii de cooperare viitoare, referindu-se la aspecte politice şi juridice, aspecte sociale, de mediu, economice şi de cooperare, inclusiv la nivel subnaţional. Zona comerţului şi cooperării comerciale codifică baza convenţională pentru schimburile comerciale Uniunea Europeană - Cuba, incluzând dispoziţii privind reglementările vamale, comerţul sustenabil şi investiţiile, facilitarea comerţului şi cooperarea în domenii precum barierele tehnice în calea comerţului şi standardele de comerţ. Mulţumesc.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Mulţumesc. Nu mai sunt intervenţii. Fără amendamente. Legea merge la votul final.
			16. Propunerea legislativă pentru modificarea art. 104 alin. (2) şi art. 105 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. Comisia? Doamna Huncă, iniţiator? Comisia? Vă rog, raport.
			Doamna Mihaela Huncă: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. În baza prevederilor art. 95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu adresa Pl-x 462 din 18 decembrie 2017, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a primit spre dezbatere, în fond, propunerea legislativă pentru modificarea art. 104 alin. (2) şi a art. 105 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1 din anul 2011. Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea art. 104 alin. (2) şi art. 105 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1 din 2011, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul înlocuirii expresiei "articole de cheltuieli" cu denumirea "categorii de cheltuieli" şi a completării categoriilor de cheltuieli care se asigură din finanţarea de bază, respectiv din finanţarea complementară. Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice. Potrivit prevederilor art. 75 alin. (1) din Constituţia României, republicată, şi ale art. 92 alin. (8) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată. În urma dezbaterii, în şedinţa din 6 martie 2018, comisia a propus, cu 12 voturi pentru şi 5 voturi împotrivă, adoptarea propunerii legislative cu amendamentul admis din anexa ce face parte integrantă din prezentul raport. Vă mulţumesc.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Domnul Zisopol.
			Domnul Dragoş Gabriel Zisopol: Vă mulţumesc, stimate domnule preşedinte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Stimaţi invitaţi, În plus faţă de ceea ce a citit colega noastră, care este şi secretar în Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, aş completa cu faptul că propunerea legislativă prevede completarea categoriilor de cheltuieli din finanţarea de bază cu reparaţii curente şi cheltuieli de natura obiectelor de inventar în situaţii excepţionale impuse şi când sumele cuprinse la finanţarea de bază nu au asigurat sau nu pot asigura buna funcţionare a unităţilor şcolare. Un punct foarte important, având în vedere experienţa de zi cu zi a problemelor din şcolile româneşti. În acelaşi timp se stabileşte modificarea art. 105, astfel încât în finanţarea complementară, prin care se asigură cheltuielile de capital, cheltuielile sociale şi alte cheltuieli asociate procesului de învăţământ preuniversitar de stat, care nu fac parte din finanţarea de bază a unităţilor şcolare, să fie introduse şi cheltuielile privind încălzirea, iluminatul şi forţa motrică, precum şi cele cu utilizarea apei, canalizării şi a salubrităţii, dacă acestea nu au putut fi acoperite din finanţarea de bază şi să asigure funcţionarea unităţii şcolare. Iată de ce propunerea legislativă aduce valoare adăugată sistemului de învăţământ românesc, acesta fiind şi motivul principal pentru care membrii Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale vor vota în favoarea acestei propuneri legislative. Vă mulţumesc.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Doamna Cherecheş.
			Doamna Florica Cherecheş: Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal va vota împotriva acestei iniţiative legislative care vizează extinderea cheltuielilor făcute din finanţarea de bază şi pentru reparaţii curente şi cheltuieli de natura obiectelor de inventar. Înţelegem nevoia ca şcoala să poată interveni rapid pentru a acoperi anumite cheltuieli. Dar cum definim situaţiile excepţionale care sunt invocate în acest act normativ? Se deschide drumul, prin această lipsă de claritate, către abuzuri şi către o centralizare care nu este deloc sănătoasă în sistemul de învăţământ. Autorităţile locale, pe de altă parte, se plâng că nu au bani suficienţi pentru a acoperi toate cheltuielile, iar noi le punem nişte cheltuieli suplimentare. În condiţiile în care din acest an salariile profesorilor sunt plătite direct de Ministerul Educaţiei, şi banii vor ajunge pentru salarii doar în primele nouă luni din acest an, în condiţiile în care costul standard pentru fiecare elev este de 4.413 lei/an, nu putem să mai luăm din aceşti bani deja insuficienţi şi pentru alte categorii de cheltuieli, reparaţii sau obiecte de inventar. Soluţia este ca Executivul să crească bugetul pentru aceste cheltuieli, şi nu să ia din finanţarea de bază. Acesta este motivul pentru care noi vom vota împotrivă. Mulţumesc.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Mulţumesc. La articole, dacă...? Domnul Korodi, la dezbateri, da?
			Domnul Korodi Attila: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, Flexibilizarea metodologiei prin care instituţiile şcolare pot să-şi finanţeze activităţile proprii este bine-venită şi este bine să decidem în acest sens. Totuşi aş dori să trag un semnal de alarmă, în sensul în care este nevoie de o dezbatere generală, naţională, cu privire la finanţarea per capita şi cu privire la această sumă care este alocată fiecărui elev în sistemul şcolar preuniversitar. Demonstrează viaţa reală că această sumă este prea mică, coeficienţii cu care se lucrează în finanţarea per capita sunt prea mici şi este nevoie de o decizie urgentă, cu o fundamentare solidă. În spatele acestei fundamentări să stea toate schemele şi problemele cu care se confruntă şcolile din zona rurală, din zona urbană, pentru că a tergiversa, a lăsa pe acelaşi făgaş deciziile cu privire la finanţarea per capita va îngreuna sistemul educaţional şi mai mult în viitor. Mulţumesc.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Mulţumesc. La articole? Nu sunt intervenţii. Legea merge la votul final.
			17. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011. Vă rog, comisia?
			Doamna Alina Teiş: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. În baza prevederilor art. 95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu adresa Pl-x 503 din 1 februarie 2018, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a primit spre dezbatere în fond Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011. Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare completarea art. 256 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, cu un nou alineat, alin. (5). Intervenţiile legislative vizează instituirea stării de incompatibilitate pentru funcţiile de conducere, de îndrumare şi de control, prevăzute la art. 256 din actul de bază, cu funcţiile de conducere alese sau numite în cadrul unui partid politic, pe perioada exercitării mandatului. Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice. Potrivit prevederilor art. 75 alin. (1) din Constituţia României, republicată, şi ale art. 92 alin. (8) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată. În urma dezbaterii, în şedinţa din 6 martie 2018, comisia a propus, cu 9 voturi pentru adoptare şi 11 voturi împotriva adoptării, respingerea propunerii legislative, din următoarele considerente: regimul incompatibilităţilor care pot surveni în exercitarea funcţiilor de conducere din sistemul de învăţământ preuniversitar ar trebui reglementat prin completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare; alin. (4) art. 257 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, prevede că directorul şi directorul adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar nu pot avea, pe perioada exercitării mandatului, funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte în cadrul unui partid politic, la nivel local, judeţean sau naţional. O nouă reglementare în acest sens ar crea un paralelism legislativ, ceea ce încalcă dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Vă mulţumesc.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Dezbateri? Domnul Moldovan.
			Domnul Sorin-Dan Moldovan: Stimaţi colegi, Prezentul Proiect de modificare şi completare a Legii educaţiei naţionale are ca scop depolitizarea funcţiilor de conducere din sistemul educaţional din învăţământul preuniversitar. Prin introducerea incompatibilităţii între funcţia deţinută într-un partid politic şi poziţia de conducere din sistemul de învăţământ preuniversitar am scoate acel criteriu care, deşi nu este obligatoriu, de cele mai multe ori cântăreşte cel mai greu - funcţia politică. Putem să negăm acest aspect, însă realitatea o cunoaştem cu toţii. În cadrul dezbaterilor Comisiei pentru învăţământ din Camera Deputaţilor am propus nu doar funcţiile de preşedinte şi vicepreşedinte, cum a prezentat colega mea raportul, ci toate funcţiile politice să fie interzise, după principiul care se aplică şi la reprezentantul Guvernului în teritoriu, respectiv prefectul, să fie acelaşi principiu şi la funcţiile de conducere pentru unităţile de învăţământ preuniversitar. Noi ne dorim un sistem de educaţie mai bun, mai performant, iar Grupul parlamentar al PNL susţine această propunere legislativă şi va vota împotriva raportului de respingere. Mulţumesc.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Alte intervenţii? Nu mai sunt. Vot final. Suspendăm şedinţa. La 12,00 fix vot final.
			După pauză
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Stimaţi colegi, Vă rog să vă invitaţi colegii în sala de şedinţă şi să reintroduceţi cartelele pentru resetarea sistemului. Vom face şi un vot test. Facem un vot test? Vă rog să votaţi. detalii prezenţă
			Suntem în cvorum. Mulţumesc. Începem.
			Proiecte de Hotărâri ale Camerei Deputaţilor. Proiectul de Hotărâre privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul economic şi social european şi Comitetul Regiunilor - Acţiuni ale U.E. în vederea îmbunătăţirii conformării cu legislaţia de mediu şi a guvernanţei de mediu. Vă rog, vot. detalii vot
			261 de voturi pentru, un vot împotrivă, un coleg care nu optează. Adoptat.
			2. Proiectul de Hotărâre privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu şi Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor: Un cadru de monitorizare pentru economia circulară. Vă rog să votaţi. detalii vot
			258 de voturi pentru, un vot împotrivă, un coleg care nu optează. Adoptat.
			Capitolul II. Legi ordinare. Adoptări. 3. Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2017 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr.69/2000, reexaminată la cererea Preşedintelui României. Comisia pentru învăţământ propune adoptarea în forma adoptată de Senat. Vot. detalii vot
			262 de voturi pentru, un vot împotrivă. Adoptată.
			4. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 39/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu. Comisia pentru mediu propune adoptarea. Vă rog, vot. detalii vot
			263 de voturi pentru, un vot împotrivă, 3 abţineri. Adoptat.
			5. Legea privind Centenarul Războiului pentru Întregirea Neamului şi Centenarul Marii Uniri, reexaminată la cererea Preşedintelui României. Comisia pentru administraţie şi Comisia pentru cultură propun adoptarea legii cu amendamente. Vă rog, vot. detalii vot
			254 de voturi pentru, o abţinere, un coleg care nu optează. Adoptată. Explicarea votului, domnul Roman.
			Domnul Florin-Claudiu Roman: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor colegi, A fost nevoie de 200 de zile pentru ca Parlamentul să dea astăzi un vot final pe o cerere de reexaminare a preşedintelui extrem, extrem de importantă. Fac un apel public, de la tribuna Parlamentului, la majoritatea parlamentară, să înţeleagă că nu opoziţia este de vină că, înainte cu 8 luni de marea sărbătoare a românilor, nu avem niciun proiect aprobat de Guvernul pe care dumneavoastră îl susţineţi. Stimaţi colegi, În urmă cu câteva luni, am votat, în Parlamentul României, Legea Monumentului Unirii de la Alba Iulia, când nişte colegi, care ne vorbeau despre blaturi, făceau blat cu cei din UDMR şi votau împotriva acestui monument. Ulterior a fost alocată suma necesară pentru ridicarea Monumentului de la Alba Iulia. Nici în ziua de astăzi, Ministerul Culturii nu a fost în stare să semneze contractul de execuţie. În timp ce Ungaria alocă 300 de milioane de euro pentru Trianon, noi nu suntem în stare să punem în aplicare o lege votată în Parlamentul României. Doamnelor şi domnilor colegi din majoritatea guvernamentală, Treziţi-l pe domnul ministru! Am ajuns să fim blocaţi pe toate proiectele, pentru că domnul Romaşcanu era pe o axă politică, iar domnul Ivaşcu este pe altă axă politică. Acum, banii pentru Centenar nu se mai dau pentru evenimente, nu se mai dau în funcţie de istorie, se dau în funcţie de cum este noua axă în interiorul puterii.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Concluzionaţi, vă rog.
			Domnul Florin-Claudiu Roman: Vă mulţumesc. Concluzionez imediat. Atrag atenţia, la modul cel mai serios, aşa cum am făcut-o şi anul trecut, când unii dintre dumneavoastră zâmbeaţi ironic, şi vă spuneam "... vedeţi că timpul a trecut şi nu mai este timp pentru aşa ceva...!" Din păcate, realitatea îmi dă dreptate şi vă repet, dacă vă iubiţi cu adevărat ţara, aşa cum spuneţi, faceţi măcar un monument, aşa cum v-aţi angajat, în memoria celor care au murit pentru ţară. Mulţumesc mult.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Domnul Codreanu.
			Domnul Constantin Codreanu: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Distinşi colegi, Partidul Mişcarea Populară a votat pentru, bineînţeles. Suntem constanţi, suntem consecvenţi, atunci când vine vorba de acţiuni prin care să marcăm Centenarul Marii Uniri şi ne bucură că, totuşi, există interes în cadrul Administraţiei Prezidenţiale pentru acest eveniment definitoriu pentru noi, românii. Chiar dacă ieri am fi putut constata că absenţa preşedintelui de la şedinţa solemnă ar indica contrariul, chiar dacă ieri ne-am fi aşteptat ca preşedintele României, conştient de faptul că a fost votat de zeci de mii de cetăţeni români din Republica Moldova, care au îngheţat la cozi interminabile, în Republica Moldova şi în afara acesteia, ar fi avut un minim respect să fie prezent la această şedinţă solemnă şi să nu-i salute printr-un email. Sper ca Administraţia Prezidenţială să înţeleagă, în continuare, că suntem într-un an în care nu ne permitem atitudini prin care să fim separaţi. Sper ca şi Guvernul să înţeleagă că am ajuns deja în luna martie a acestui an şi că nu mai putem accepta situaţia în care nu avem nici măcar un ghid de finanţare, deşi am primit asigurări din partea ministrului Ivaşcu, acum două săptămâni, în cadrul întâlnirii pe care am avut-o acolo şi, în concluzie, se pare că deocamdată, noi, cei din Parlament, suntem singurii care am reuşit, prin evenimentul şi prin Declaraţia istorică adoptată ieri, să ne ridicăm la aşteptările românilor din ţară, a românilor din comunităţile istorice, din diaspora, şi prin Declaraţia istorică pe care am adoptat-o ieri şi prin asumarea mesajului reunirii de preşedintele Camerei Deputaţilor, care a vorbit, fără echivoc, inclusiv despre cadrul legal internaţional prin care vom face Reunirea, reuşim să facem acest pact, de la simplii oameni politici la oameni de stat. Vreau cu această ocazie să vă felicit.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Domnul Szabó Ödőn.
			Domnul Szabó Ödőn: Stimate domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Eu consider că o iniţiativă legislativă de acest gen a fost susţinută, după cum se vede, şi de grupul nostru. Dar nu ar trebui ca unii colegi, la orice lege, să-şi aducă aminte de UDMR. Dacă Centenarul României, în acest context, pentru unii colegi înseamnă ca la toate legile să facă referire ori la UDMR ori la Ungaria, cred că se merge pe un drum greşit. Aceşti colegi, care realizează acest demers, de ani de zile, poate vor face şi o grevă a foamei, pentru că oricum au făcut-o de la cină, sau până la prânz, sau de la prânz până la cină, şi pentru adoptarea acelor prerogative care erau în Declaraţia de la Alba Iulia. Nu am pronunţat niciun nume! Eu cred că este foarte important să vorbim despre principii, în acest an, cum vrem să arate ţara pentru următorii 100 de ani. Un monument sau un eveniment poate fi, pe moment, o bucurie, dar pe noi, în această dezbatere, ne interesează cum putem avea un dialog corect, cinstit pentru a trăi împreună, civilizat, în următorii 100 de ani, respectând tot ceea ce s-a promis la Alba Iulia. Vă mulţumesc.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Domnul Benga.
			Domnul Tudor-Vlad Benga: Mulţumesc, domnule preşedinte. În primul rând, aş vrea să fac o corecţie la ceea ce s-a spus mai devreme. Grupul parlamentar al USR, vasta majoritate a membrilor noştri, a votat şi pentru Monumentul de la Alba Iulia, deci nu s-a pus problema niciunui blat. Evident, noi am votat şi susţinem Legea Centenarului, însă aş vrea să atrag atenţia asupra unui lucru, referitor la ceea ce ne-a spus oaspetele nostru de la Chişinău, ieri, în discursul susţinut de la această tribună, şi anume că Republica Moldova are nevoie de o Românie puternică, şi podurile de flori au deschis calea, dar dumnealor vor şi poduri de piatră, adică autostrăzi şi căi ferate. Legea Centenarului este foarte bună, mă bucur că am adoptat-o, dar, stimaţi colegi, este timpul să şi facem. Doar vorbim, de mult prea multă vreme. De un an şi mai bine doar vorbim. Este timpul să mai şi facem!
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Mulţumesc. (Domnul Florin-Claudiu Roman solicită să ia cuvântul.) Domnule Roman, nu aveţi drept la replică. Nu a fost niciun caracter ofensator, nu v-a pronunţat numele.
			Domnul Florin-Claudiu Roman: Observaţii scurte la adresa colegului de la UDMR. 1. Veţi avea atâtea drepturi şi autonomie în România, atâtea câte au românii din Ungaria. Şi să înţelegeţi bine treaba asta, pentru totdeauna! Iar 2, a fost - şi domnul Dragnea este aici - cea mai eficientă acţiune de protest. În ziua respectivă s-au luat două decizii, şi domnul Dragnea poate spune dacă este aşa sau nu. Când am fost la dumneavoastră în birou, aţi avut discuţia cu Romaşcanu, a apărut în Monitorul Oficial finanţarea pentru monument. Şi 2. Dacă ne uităm în negura acelor vremuri, a fost acea declaraţie din partea Grupului PSD, care a anunţat, frumos şi normal, că nu susţine acea iniţiativă, cu scăderea pragului pentru unităţile administrativ-teritoriale. Dar reţineţi - despre autonomie - cât au românii din Ungaria, atât o să aveţi şi voi aici!
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Vedeţi, de aceea nu vă dau dumneavoastră cuvântul! Şi am să vă citez din Regulamentul Camerei Deputaţilor, art. 151 alin. (4). Vă citez din memorie - "... Dreptul de replică poate fi cerut dacă s-au făcut afirmaţii ofensatoare la adresa unui coleg şi dreptul la replică nu trebuie să genereze un alt drept la replică..." Ca atare, vă informez că nu voi mai acorda dreptul la replică în această situaţie. Valabil şi pentru domnul Benga, căruia i-am acordat un drept la replică şi s-a iscat acea controversă, după care am văzut că au stat de vorbă împreună. Domnul Márton Árpád, ultimul drept la replică.
			Domnul Márton Árpád-Francisc: Domnule vicepreşedinte, Eu vreau să-i mulţumesc domnului deputat Roman că ne-a promis că vom avea şi noi autoguvernare culturală, aşa cum au românii din Ungaria. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Mulţumesc. Continuăm. 6. Proiectul de Lege pentru ratificarea Tratatului între România şi Republica Federativă a Braziliei privind asistenţa judiciară reciprocă în materie penală, semnat la Brasília, la 13 iunie 2017 Comisia juridică propune adoptarea. Vă rog, vot. detalii vot
			Unanimitate. Adoptat.
			7. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului de dialog politic şi de cooperare între Uniunea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Republica Cuba, pe de altă parte, semnat la 12 decembrie 2016, la Bruxelles. Comisia pentru industrii propune adoptarea. Vă rog să votaţi. detalii vot
			Unanimitate. Adoptat. Legi organice. Adoptări.
			8. Proiectul Legii manualului şcolar. Comisia pentru învăţământ propune adoptarea. Vă rog, vot. detalii vot
			175 de voturi, 82 de voturi împotrivă 4 abţineri. Adoptat. Doamna Cherecheş, explicarea votului.
			Doamna Florica Cherecheş: Partidul Naţional Liberal a votat împotriva acestei legi făcute pe repede-nainte, fără o dezbatere reală şi fără o consultare a experţilor, ba chiar în pofida protestelor a mii de experţi în educaţie. După tunul financiar şi anticoncurenţial pe care l-aţi votat săptămâna trecută, prin Editura Didactică şi Pedagogică, unic producător de manuale în România, acum, la pachet, vine şi Legea manualului. Elevii, profesorii, părinţii, care au nevoi diferite, locuiesc în medii diferite, nu vor mai putea să se implice în selectarea celui mai potrivit manual pentru copiii lor. Se încalcă astfel, din nou, competiţia care asigură calitate sporită. Se prevede o competiţie între manuscrise, dar aceasta este o competiţie de faţadă, care nu rezolvă problema manualelor. Manualul unic nu îndeamnă la colaborare şi nu asigură un viitor mai bun, ci îndeamnă la închiderea minţii, la o traiectorie unică a elevilor, la o uniformizare şi o îngrădire a posibilităţilor de dezvoltare a lor. Trebuie să păstrăm dreptul profesorilor, care este prevăzut de Legea educaţiei naţionale, de a-şi alege manualul împreună cu elevul şi de a-şi alege şi metoda de predare. Tendinţa, peste tot în Europa, este de a ridica statutul profesorului, de a-i da mai multă libertate în alegerea manualelor, a metodelor de predare, a modului în care îşi face evaluarea. Profesorul trebuie, şi în România, să devină cel mai important în actul de predare, nu manualul. România nu poate să recupereze decalajul educaţional faţă de celelalte ţări, dacă ia astfel de măsuri şi dacă adoptă manualul unic. Mulţumesc.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Doamna Gavrilă.
			Doamna Camelia Gavrilă: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Este firesc, şi cei care am votat în favoarea Legii manualului, să punctăm câteva lucruri şi să ne aplicăm cu bună-credinţă asupra a ceea ce s-a votat, asupra raportului, asupra amendamentelor, pentru a risipi din start acest clişeu care se permanentizează. Referitor la ideea că vorbim de un manual unic, noi am prevăzut clar, la nivelul comisiei - şi sunt şi membri ai opoziţiei care au participat şi care au avut chiar amendamente susţinute - că vor fi minim două, maxim trei variante. Deci nu putem vorbi nici de uniformizare, nici de manual unic, nici de lipsa competiţiei, nici de lipsa posibilităţii profesorilor de a alege în cunoştinţă de cauză pentru diferite colective de elevi, pentru diferite situaţii pedagogice, specifice mediului şcolar, comunităţii educaţionale în care se află. Am luat în calcul această posibilitate tocmai pentru că dorim un învăţământ diversificat, un învăţământ care să fie atent la traseul fiecăruia şi care să ofere profesorului posibilitatea de a-şi adapta şi metoda, şi conţinuturile, şi strategia educaţională. Deci este nedrept ceea ce se spune şi trebuie să se ştie clar că, din Camera Deputaţilor, de la Comisia pentru învăţământ, această lege pleacă ferm cu precizarea că există variante, există alternative de manual. Mulţumesc.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Domnul Pambuccian.
			Domnul Varujan Pambuccian: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Noi am votat în favoarea acestei legi, pentru că este în avantajul învăţământului pentru minorităţile naţionale. Dar, dacă este să discutăm în general despre învăţământ, noi conservăm, şi nu numai noi, toată lumea conservă, un sistem de învăţământ care a fost gândit, construit pe vremea lui Frederic cel Mare. Între timp, au trecut 3 revoluţii industriale. Problema nu este dacă manualul este unic sau nu, problema este că avem o curriculă unitară, ceea ce este o foarte mare greşeală în lumea în care trăim, că am dirijat-o spre teste naţionale care o osifică şi mai tare, ceea ce este o foarte mare greşeală, şi că avem un învăţământ orientat spre concursuri şcolare, în care copiilor li se toarnă în cap algoritmi, pentru ca părinţii să fie fericiţi că au mai luat copiii lor un premiu. Este un ssistem de învăţământ bolnav, care nu are nicio şansă în a treia revoluţie industrială. Din păcate, o soluţie pe Planeta Pământ, la sistemul acesta de învăţământ bolnav, încă nu s-a găsit, dar aceasta nu înseamnă că noi nu putem să căutăm şi nu putem să găsim o soluţie. Adică nu am făcut un mare pas înainte sau înapoi cu manualele acestea. Am rămas tot acolo, la 1763, când Frederic cel Mare dădea General Schule Regulament pentru prima revoluţie, pentru zorii primei revoluţii industriale. Tot acolo suntem, producând oameni standardizaţi, distrugându-le capacitatea de a crea şi bucurându-ne că iau premii la concursuri şcolare, fiind dotaţi cu algoritmi pe care nu o să-i mai folosească niciodată în restul vieţii. Vă mulţumesc.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Doamna Iurişniţi.
			Doamna Cristina-Ionela Iurişniţi: Mulţumesc, domnule preşedinte. Într-adevăr, Uniunea Salvaţi România, în cadrul Comisiei pentru învăţământ, prin membrii prezenţi, a depus amendamente la Legea manualului, dar nu au fost acceptate. Prin urmare, le vom trimite mai departe, Senatului, Camera Deputaţilor fiind primă Cameră sesizată. Senatul este Cameră decizională. La ce anume ne-am referit prin aceste amendamente? Ne-am referit la posibilitatea ca profesorul să-şi aleagă singur varianta de manual, din cele două variante, maxim trei, câte s-au agreat în final, şi să fie un an prevăzut pentru licitaţii. Nu se poate să ne apucăm de licitaţii la finalul anului şcolar, să dorim să avem manuale pe băncile copiilor şi să rămânem doar cu dorinţa goală. Şi anul şcolar viitor, copiii claselor a VI-a nu vor avea la timp manuale. Prin urmare, USR a votat împotriva adoptării acestui proiect de lege. El nu aduce nimic nou, dimpotrivă nu aduce perfecţionarea cadrelor didactice, nu aduce o diversificare şi o promovare a unui învăţământ european, a valorilor europene. Prin urmare, nu putem agrea acest proiect de lege. Mulţumesc.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Da. 9. Legea pentru completarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, reexaminată la cererea Preşedintelui României. Comisia juridică propune adoptarea. Vă rog să votaţi. detalii vot
			172 de voturi pentru, 85 de voturi împotrivă, 4 abţineri, un coleg care nu optează. Adoptată. Doamna Turcan.
			Doamna Raluca Turcan: Dragi colegi, Partidul Naţional Liberal a votat împotriva acestei legi cu convingere şi sancţionează votul de astăzi cu fermitate, pentru că această lege este una bolnăvicioasă. Ea pune deasupra legii, deasupra chiar a multora dintre dumneavoastră, o categorie de parlamentari aflaţi în conflict de interese în perioada 2007-2013 şi care aveau decizii judecătoreşti de constatare a incompatibilităţii. Este un lucru halucinant ceea ce a propus domnul coleg Iordache, şi Partidul Naţional Liberal consideră că această lege stă la baza inclusiv a trocului politic pentru alianţa de guvernare sau chiar pentru legile justiţiei, pentru că este cea mai bună dovadă de vot pe care unii din acest Parlament l-au dat pentru ei înşişi, şi au şters decizii judecătoreşti de incompatibilitate. Sunt oameni importanţi din PSD, din ALDE, chiar şi din UDMR care sunt avantajaţi în mod direct de această lege. Aşadar, vă solicităm ca la Senat să încercaţi să corectaţi această decizie politică pe care dumneavoastră aţi luat-o. Putem să înţelegem disperarea de a menţine la guvernare această coaliţie, însă nu putem accepta sfidarea şi încălcarea legii. Dacă dumneavoastră distrugeţi conceptul de cetăţean egal în faţa legii, înseamnă că dumneavoastră puneţi între paranteze statul de drept din România.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Vă rog, concluzionaţi.
			Doamna Raluca Turcan: Preşedintele a întors, spre reexaminare, această iniţiativă legislativă a domnului coleg Iordache, care îl salvează de probleme pe propriul coleg de partid, foarte important pe funcţie. Această lege a fost contestată de PNL la Curtea Constituţională. Sperăm că va fi corectată la Senat şi că veţi opri acest abuz al votului direct pentru interesul personal al multora dintre dumneavoastră.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Vă mulţumesc. Domnul Drulă.
			Domnul Cătălin Drulă: Stimaţi colegi, Ştiu că pare un demers fără speranţe şi fără rost, dar cred că este important ca adevărul să fie rostit - am mai spus-o şi cu alte ocazii -, măcar că, la un moment dat, atunci când se vor uita istoricii în urmă, vor vedea că a spus cineva nu acestui tăvălug. Aşa că este important să spunem că este o lege de spălare, cu ţinte precise, am putea să spunem Legea Marian Neacşu. Sunt oameni cu probleme penale, oameni despre care noi susţinem că nu mai trebuie să fie în funcţii de conducere, pe care această lege îi scapă de consecinţele faptelor lor. Evident, am votat împotrivă. Evident, dumneavoastră veţi continua cu buldozerul şi tăvălugul distrugerii justiţiei. Aceasta este România de astăzi, sperăm că o vom schimba mâine. (Aplauze.)
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Domnul Márton Árpád.
			Domnul Márton Árpád-Francisc: Domnule vicepreşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Când se vorbeşte despre această lege, se uită anumite lucruri. Un principiu fundamental de drept - legea dispune numai pentru viitor. Deci nu poţi fi pedepsit pentru ce nu era interzis la momentul comiterii faptei. Există chiar o decizie a Curţii Constituţionale, în acest sens. Nu ştiu de ce nu o atacaţi, din moment ce Curtea Constituţională şi-a spus cuvântul. Ca atare, această lege spune exact acelaşi lucru pe care, de altfel, ar fi trebuit să-l înţeleagă şi judecătorii, pentru că asta se învaţă, mi se pare, în anul I, la curs, la principii fundamentale de drept, în care, încă o dată spun, legea dispune numai pentru viitor. Aşa prevede, aşa spune şi Constituţia. Vă mulţumesc.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Domnul Nicolicea.
			Domnul Eugen Nicolicea: Da. Vă mulţumesc. Trebuie să spunem adevărul, aşa cum solicita colegul de la USR, şi anume în perioada 2007-2013 această faptă nu era incriminată. Asta a decis Curtea Constituţională şi avem cazuri, erori judiciare, în care judecătorii au sancţionat colegi de-ai noştri care nu comiseseră niciun fel de faptă. Această lege pune capăt efectelor unor erori judiciare. Curtea Constituţională spune negru pe alb, cred că la punctul 35 din Decizia nr. 618 cu privire la modificarea art. 38 din statutul nostru, că în perioada 2007-2013 nu a existat conflict de interese. Dar există decizii ale instanţei care au sancţionat colegi pentru o faptă care nu era prevăzută. Asta înseamnă eroare judiciară. Erorile judiciare, într-un stat de drept, se îndreaptă, sau măcar efectele lor, o parte dintre efectele lor, pentru că unele lucruri nu mai pot fi îndreptate, aşa cum ştiţi şi dumneavoastră. Deci reţineţi! Acesta este adevărul. Legea respectivă, în acord cu două decizii ale Curţii Constituţionale, pune în concordanţă, şi anume elimină efectele ilegale ale unor erori judiciare. Nu este o lege cu dedicaţie, nu este o lege în favoarea cuiva, este o lege în favoarea dreptăţii. Şi, ca să vedeţi cât de bine ştiau antevorbitorii mei să vă informeze despre adevăr, vă spun în felul următor: Doamnă Turcan, conflictul de interese nu-i totuna cu incompatibilitatea. Aveţi atâţia ani în Parlament, ne-am săturat de confuzia aceasta, pe care au făcut-o şi alţii. Iar în ceea ce îl priveşte pe colegul nostru, să ştiţi că nu este vorba despre alte funcţii, nu este vorba de o chestiune care poate fi în ajutorul unor colegi, nu este vorba de o lege cu dedicaţie, dumneavoastră căutaţi să faceţi din orice un atac la persoană şi cred că este cazul, la un moment dat, pentru acuzaţii calomnioase şi defăimătoare, cineva să plătească. Reţineţi! Este o lege care şterge efectele unor erori judiciare. Poate că doriţi să sesizăm şi CSM pentru acest lucru, în aşa fel încât cei care au încălcat legea, pronunţând astfel de sentinţe, să mai şi plătească. Aveţi tot dreptul. Acesta este statul de drept. Poate că este cazul ca, odată şi odată, Parlamentul să facă aceste sesizări, pentru că dacă făcea o dată...
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Vă rog...
			Domnul Eugen Nicolicea: ... nu mai greşea altcineva în continuare, da? (Aplauze.)
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Domnul Paşcan.
			Domnul Emil-Marius Paşcan: Mulţumesc, domnule preşedinte. Distinşi colegi, Adeseori am senzaţia că această tribună este o scenă de teatru. Şi când văd anumiţi retori cu o atitudine didacticistă, care ne explică fie că suntem unii mai naivi, fie că nu înţelegem prea bine terminologii juridice, care se duc în zona speculaţiilor, tipic avocăţeşti, cred că nu înşelaţi pe nimeni, stimaţi colegi. Creaţi aceste privilegii, doriţi să-i scăpaţi de conflicte de interese pe anumiţi colegi, tocmai ca să compună această dictatură a majorităţii în continuare şi să o susţină. Sunt nişte condiţionări politice interne, la care vă raliaţi, dar nu cumva să-l credeţi pe românul de rând prost. Este, pentru unii dintre noi, o dramă să mergem să vorbim cu cei care ne-au votat, în teritoriu, şi care ne bat obrazul zi de zi şi ne spun "Oare, câte privilegii, câte salarii în plus, câte pensii speciale, ce imunităţi, ce scuturi vă mai creaţi, încercând să spuneţi că ne reprezentaţi pe noi, cei care v-am dat votul?" Şi ruşinea ar trebui să fie egală, şi din partea celor din opoziţie, şi din partea celor care compun puterea, pentru că cetăţenii, adeseori, nu fac această distincţie. Oamenii spun "... v-am votat... ar trebui, cu onestitate, cu ştiinţă şi cu onoare să ne reprezentaţi". Dar moralitatea, din păcate, în politică, este pe cale de dispariţie, iar acest lucru este ruşinos pentru noi, toţi. Şi nu mai umblaţi cu asemenea tertipuri jenante, speculative, de tip didacticist, avocăţesc. Nu ţin! Este o lege care vă salvează nişte colegi...
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Vă rog.
			Domnul Emil-Marius Paşcan: ... care îi scoate din zona conflictelor de interese, şi acest lucru ar trebui să ne dea de gândit pe termen lung, măcar, fiindcă tot am spus şi s-a clamat că se doreşte o primenire morală, politică a Parlamentului României, a creşterii importanţei rolului semnificaţiei sale în viaţa comunităţii, ca instituţie democratică supremă a unui stat. Mulţumesc.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Mulţumesc, domnule deputat. Domnul Vosganian.
			Domnul Varujan Vosganian: Mulţumesc foarte mult. În primul rând, aş vrea să fac o observaţie de principiu. Se vorbeşte mult, în România, despre primenirea şi întinerirea clasei politice. Vreau să vă asigur că avem una dintre cele mai tinere şi mai primenite clase politice. În ultimii ani, am bătut toate recordurile în ceea ce priveşte cei mai tineri prim-miniştri, cei mai tineri şefi de partide. Şi, dacă priviţi Camera Deputaţilor, veţi constata că cel puţin 70% din colegii care ocupă bănci în Parlament, sunt oameni noi şi oameni tineri. Stimate coleg, bănuiesc că din bună-credinţă şi din necunoaştere aţi făcut afirmaţia că noi folosim tertipuri. Aş vrea să vă citesc, cuvânt cu cuvânt, tertipul la care vă referiţi. "Curtea Constituţională reţine că, în perioada 2007-2013, instituţia extrapenală a conflictului de interese nu se aplica în privinţa deputaţilor şi senatorilor. Abia din 2013 apare un caz de conflict de interese, expres prevăzut, precum şi obligaţia deputaţilor şi senatorilor de a respecta legislaţia în materie privind conflictul de interese." Aşadar, stimaţi colegi, haideţi să ne lămurim asupra unui lucru. Dacă nu avem niciun fel de reper, atunci nu o să reuşim niciodată să ne înţelegem. Şi, până una alta, acest reper constituţional este Curtea Constituţională. Dacă un act legislativ aplică o decizie a Curţii Constituţionale, nu este nici tertip, nici tentativă de a ne scăpa colegii, ci este un gest de omagiu pe care parlamentarii îl aduc Curţii Constituţionale. Sigur că dumneavoastră puteţi să nu respectaţi Curtea Constituţională, dar Curtea Constituţională, dacă îmi permiteţi o figură plastică, este "nodul la aţă". Dacă nu avem Curte Constituţională, atunci o să coasem fără să reuşim vreodată să prindem nasturele de haină. De aceea, vă rog să ne spuneţi dacă aveţi respectul acesta constituţional pentru Curtea Constituţională şi socotiţi că actele Curţii Constituţionale validează, legitimează acurateţea legislaţiei. Dar vreau să mai adaug ceva, domnule preşedinte. Vă rog să-mi permiteţi să fac această declaraţie în nume personal. Observ că în ultima vreme, tot mai mult, invocarea drepturilor omului este socotită un alibi, o protecţie nelegitimă pentru corupţie, iar încălcarea drepturilor omului, abuzurile îndreptate împotriva drepturilor omului devin o bravadă strălucitoare a luptei împotriva corupţiei. În momentul în care drepturile omului sunt în acest fel răstălmăcite, atunci tot sistemul de valori din societate, la rândul lui, se va răsuci.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Concluzionaţi.
			Domnul Varujan Vosganian: Drepturile omului sunt valabile pentru toţi oamenii din România, şi invocarea drepturilor omului, mai ales cu legitimitate constituţională, trebuie să fie sacrosantă pentru toţi membrii acestei Camere. Mulţumesc. (Aplauze.)
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Tocmai ce spusesem, la începutul şedinţei, că v-aş ruga să ne respectăm, să avem Regulament, să nu mai provocăm dreptul la replică... dar, mă rog, voi acţiona în consecinţă! Vă rog, un minut, doamnă Turcan.
			Doamna Raluca Turcan: Apreciez că îmi respectaţi dreptul la replică. Oameni buni, despre ce vorbim aici? (Rumoare. Aplauze.) Despre ce vorbiţi dumneavoastră aici? Despre Curtea Constituţională, despre erori judiciare, când, de fapt, un membru al PSD îi salvează pe unii colegi din alianţa de guvernare, de faptul că şi-au dus suma forfetară acasă, angajându-şi neamurile? Asta consideraţi dumneavoastră eroare judiciară? Reveniţi-vă, oameni buni! Nu puteţi să-i păcăliţi...
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Mulţumesc, doamnă deputat.
			Doamna Raluca Turcan: ... la nesfârşit pe cetăţenii acestei ţări! Această lege este despre anularea... (I se închide microfonul.)
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Mulţumesc, doamnă deputat.
			Continuăm. 10. Propunerea legislativă pentru modificarea art. 16 din Legea educaţiei naţionale nr.1/2011. Comisia pentru învăţământ propune adoptarea propunerii legislative. Vă rog să votaţi. detalii vot
			178 de voturi pentru, 26 de voturi împotrivă, 56 de abţineri. Adoptată. Explicarea votului. Doamna Turcan.
			Doamna Raluca Turcan: Partidul Naţional Liberal s-a abţinut la această iniţiativă legislativă, întrucât, printr-un vot care pare marcat de bune intenţii, astăzi, Parlamentul decide ca învăţământul obligatoriu să fie de 15 clase, adică să includă şi grupa mijlocie şi mare în învăţământul obligatoriu. O tendinţă perfect europeană! Însă aceasta nu înseamnă că abandonul şcolar, între clasa a VIII-a şi a IX-a, nu este de 30%. Aceasta nu înseamnă că 20% din elevii de liceu nu abandonează şcoala, pentru că, din păcate, sistemul de educaţie nu-i poate ţine. Şi stau şi mă întreb, dacă dumneavoastră continuaţi în felul acesta, cu atac după atac la sistemul de educaţie, de ce să ne mai mirăm că în Parlamentul României anulaţi sentinţe de interdicţie de a mai candida pentru cei care au fost în conflict de interese şi şi-au dus sumele forfetare acasă?! Aceasta este consecinţa. În asta vreţi să transformaţi dumneavoastră România! (Aplauze.)
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Mulţumesc.
			11. Propunerea legislativă pentru completarea art. 105 al Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011. Comisia pentru învăţământ propune adoptarea. Vă rog să votaţi. detalii vot
			200 de voturi pentru, 53 de voturi împotrivă, 6 abţineri. Adoptată.
			Capitolul III. Respingeri. 12. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul educaţiei şi sportului. Comisia pentru învăţământ propune respingerea. Vă rog să votaţi. detalii vot
			226 de voturi pentru, două voturi împotrivă, 33 de abţineri. Adoptată.
			13. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, republicată, cu completările şi modificările ulterioare. Comisia juridică şi Comisia pentru administraţie propun respingerea. Vă rog, vot. detalii vot
			218 voturi pentru, 34 de voturi împotrivă, 5 abţineri, un coleg care nu optează. Adoptată. Vă rog, explicarea votului, domnul Stanciu.
			Domnul Lucian-Daniel Stanciu-Viziteu: Mulţumesc. Uniunea Salvaţi România a votat pentru adoptarea acestui proiect de lege, adică contra respingerii. Este un proiect pentru normalitate în ţara noastră. Este un fapt că România este printre cele mai corupte 5 ţări din Uniunea Europeană. (Vociferări.) Este un fapt că Grupul ţărilor din Uniunea Europeană, împotriva corupţiei, ne-au făcut nenumărate recomandări despre cum am putea îmbunătăţi calitatea actelor administrative, şi nu le-am respectat. De la majoritatea de la guvernare nu aveam mari aşteptări. Dar am fost surprins că cei din PNL s-au opus acestui proiect de normalitate. Cu toate acestea, eu aş vrea să-i felicit, în primul rând, pentru că au luat decizia istorică ca, după 27 de ani, să spună nu blaturilor politice, şi cineva cu expertiză să ne şi reconfirme astăzi că USR este un partid curat care nu poate face blaturi. (Rumoare.) Aşa că vă anunţ, cu această ocazie, că am lansat chiar astăzi site-ul www.blaturipolitice.ro, unde vom realiza noi înşine aceste măsuri de transparenţă, pentru a aduce în spaţiul public toate blaturile care se fac şi care scad încrederea populaţiei în actul de guvernare.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Mulţumesc, domnule deputat. Nu are nicio legătură cu subiectul. Domnul Roman.
			Domnul Florin-Claudiu Roman: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi, Ca să faci blaturi în administraţie, ar trebui să ai primari. În România sunt 3.300 de primari. (Aplauze.) Voi, dragi colegi, rupeţi-vă palmele, dar mai bine alergaţi să învăţaţi cum ajung unii oameni primari, pentru că numai din palme nu se rezolvă problema. Aici sunt partide care au ligi ale aleşilor locali. PNL, PSD, UDMR, PMP, voi aveţi liga consilierilor locali, dacă aveţi..., că primari nu aveţi, dragii mei! Să vii să dai lecţii despre ce trebuie să facă primarii, în condiţiile în care tu nu ai un primar în partidul tău, este greu de înţeles! Şi vă mai spun un lucru. Am văzut că aţi citat din Ludovic Orban şi bine faceţi! Aş fi vrut să citez şi eu din al vostru, dar, nu ştiu, voi mai aveţi preşedinte? (Aplauze.) Vă mulţumesc. Vă mulţumesc.
			Domnul Petru Gabriel Vlase: Mulţumesc, domnule preşedinte.
			14. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011. Comisia pentru învăţământ propune respingerea. Vă rog, vot. detalii vot
			169 de voturi pentru, 81 de voturi împotrivă, 6 abţineri. Adoptată.
			Vă rog... Vă informez că în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, astăzi, 28 martie 2018, s-au depus la secretarul general al Camerei Deputaţilor, în vederea exercitării de către deputaţi a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, următoarele legi adoptate de ambele Camere ale Parlamentului: Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară; Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor; Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Termenul pentru sesizare este de două zile de la data depunerii, astăzi, 28 martie 2018. Mulţumindu-vă pentru că m-aţi ascultat acum, la final, declar şedinţa închisă. Urmează şedinţa Biroului permanent.
			Şedinţa s-a încheiat la ora 12,55.