|
Domnul Vasile Vetișanu: Domnule președinte, Domnilor deputați, Incerc să susțin astăzi o chemare-apel către Patriarhia Ortodoxă Română, către prea-fericitul Teoctist, în problema concilierii cu Biserica greco-catolică. De la această tribună am susținut în 11 martie a.c., ideea de a se crea o punte de trecere și de legătură între cele două biserici, printr-o acțiune care să vină, de data aceasta, de sus în jos, deoarece, timp de 7 ani, din l989 încoace, orice eforturi făcute de jos în sus s-au dovedit zadarnice, lipsite de un rezultat practic. Spre bucuria tuturor credincioșilor români, în data de 13 martie a.c., la începutul postului mare, prea-fericitul Teoctist, prin Cancelaria Sfântului Sinod, a adresat un apel la reconciliere între cele două biserici, pe care, așa cum se cuvine, le-a numit biserici surori. De atunci, au trecut mai bine de 3 săptămâni, așteptându-se o schimbare efectivă în statutul vieții religioase a celor două biserici, după cerința Sf. Apostol Pavel care, în întâia epistolă către corinteni, 1 versetul 10-12, spunea: "Vă îndemn, fraților, pentru numele Domnului nostru Isus Cristos, ca toți să vorbiți la fel și să nu fie dezbinări între voi, ci să fiți cu totul uniți în același cuget și în aceeași înțelegere". S-a așteptat deci renunțarea la orice poate învrăjbi și la cultivarea dragostei creștine. Din păcate, încă nu se simte această apropiere creștină, motiv pentru care cerem, din nou, prea-fericitului Teoctist, să intervină cu aceeași dragoste creștină, ca măcar acum, de sfintele Paști, credincioșii Bisericii greco-catolice să poată ține slujba în bisericile existente, nu sub cerul liber sau în alte locuri neadecvate. A sosit momentul să se treacă de la vorbe la fapte, de la credință la fapte, căci, cum spune evanghelistul, "credința fără fapte este moartă". Ințelegerea, împăcarea între cele două biserici surori ar constitui un moment de mare semnificație creștină, care ar intra de pe acum ca o componentă în întâmpinarea marelui jubileu creștin al anului 2000. Ar fi o intrare, de fapt, creștină în mileniul trei. În final, după cele sfinte, îmi exprim indignarea și protestul față de diavolii roșii care, la Plenara Consiliului Național al Partidului Socialist al Muncii din 5 aprilie a.c., au acuzat actuala putere de trădare națională. Acuzatorii sunt foștii prim-miniștri ai regimului de dictatură comunistă, ca Ilie Verdeț și poetul curții ceaușiste, Adrian Păunescu, care, profitând de condițiile democrației, îndrăznesc să vorbească de trădare națională, tocmai ei, susținătorii ideilor care au sacrificat, în 50 de ani de dictatură comunistă, pe cei mai buni fii ai poporului român. Vă mulțumesc.
|
