Camera Deputatilor

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Trecem la intervenții.

(În continuare, ședința este condusă de domnul Ovidiu Cameliu Petrescu, vicepreședinte al Camerei Deputaților.)

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

La intervenții, domnul deputat Nicu Cojocaru.

Poftiți, vă rog.

Domnul Nicu Cojocaru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Fac o intervenție privind Hotărârea Consiliului Director al Institutului Național de Meteorologie și Hidrologie din 18 aprilie a.c., referitoare la mutarea Serviciului Regional de Prognoză a Vremii din Arad la Timișoara.

În atenția atenția Ministerului Apelor și Protecției Mediului.

Mă fac ecoul unor cereri ale alegătorilor mei din județul Arad, pentru a aduce în atenția Parlamentului și Guvernului României transferul unor servicii sau instituții de interes public din județul Arad în județul Timiș, transfer nejustificat, întrucât în Arad există condiții superioare de funcționare din toate punctele de vedere. Contrar tendinței europene, sănătoase, de descentralizare a tuturor instituțiilor de interes public, au fost deja transferate de la Arad la Timișoara, începând din 1989, până în prezent, următoarele: Poșta, CFR-ul, Electrica, Informațiile, ROMTELECOM, Metrologia, iar, mai nou, prin hotărârea amintită a Institutului Național de Meteorologie și Hidrologie, se încearcă a se transfera în orașul de pe Bega și Serviciul Regional de Prognoză a Vremii.

Această hotărâre este de-a dreptul paradoxală, dacă ne gândim la faptul că în Timișoara angajații stau într-un imobil închiriat de la Regia Națională a Apelor Române, iar mutarea arădenilor la Timișoara ar presupune achiziționarea sau închirierea unui alt imobil, pe când la Arad, clădirea în care-și desfășoară activitatea este în proprietatea institutului. Mai amintim și faptul că la Arad funcționează neîntrerupt, încă din anul 1948 și numără acum 17 salariați, dintre care 7 meteorologi și 10 tehnicieni, centrul prelucrând datele culese din stațiile meteo de pe teritoriul a cinci județe: Arad, Bihor, Caraș-Severin, Hunedoara și Timiș.

Tot ca un paradox, trebuie să mai amintim faptul că, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 530 din 31 decembrie 1998, Anexa nr.1, Aradul este centru meteorologic regional, alături de cel de la Cluj, Sibiu, Craiova, Bacău, Constanța, iar Timișoara figurează doar ca un serviciu meteorologic aflat în subordinea centrului din Arad. Așadar, conform hotărârii de Guvern anterior menționate, aflată în vigoare, Serviciul Meteorologic din Timișoara ar trebui să fie subordonat Centrului din Arad.

În realitate, după ne-a informat domnul Dumitru Bențe, șeful Serviciului din Arad, Aradul a funcționat și funcționează și acum ca serviciu subordonat Centrului din Timișoara, deci exact invers decât ar fi legal. Ceea ce înseamnă că Institutul Național nu respectă de aproape 4 ani de zile Hotărârea Guvernului nr. 530 din 1998, hotărâre care, după cum recunoaște și directorul ei, este și astăzi în vigoare.

Având în vedere elementele prezentate mai sus, ne punem, totuși, întrebarea: care este explicația acestui atât de mult dorit transfer al Serviciului Regional de Prognoză a Vremii? De ce această hotărâre, în mare taină, a Consiliului Director al Institutului Național București, care defavorizează din nou Aradul? Iată întrebarea-cheie: cum este posibil ca o decizie a conducerii unei instituții publice să prevaleze față de o hotărâre de Guvern, când, în mod normal, ar trebui să se conformeze acesteia?

Dacă ne gândim la faptul că în Centrul Meteo Regional din Timișoara se desfășoară în prezent exclusiv activități administrative, că la Timișoara nu există momentan nici aparatura specifică pentru prognozarea vremii, explicația acestui posibil transfer se găsește în altă parte. Iată despre ce este vorba: în urmă cu câtva timp, cu ajutorul unor fonduri guvernamentale, Institutul Național a trecut la implementarea unui program numit SIMIN - de modernizare a centrelor regionale. Simțind că este vorba de bani, vecinii noștri din Timișoara sar din nou la "gâtul" arădenilor, dar, de data aceasta, cu argumente cât se poate de facile, chiar penibile.

Închei intervenția mea cu rugămintea explicită către Guvernul României, ca Ministerul Apelor și Protecției Mediului să intervină de urgență și cu toată fermitatea la Institutul Național, pentru respectarea legii și anularea deciziei nelegale a conducerii institutului, respectiv ca Filiala INMH din Timișoara să funcționeze în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 530 din 31 decembrie 1998, în subordinea Centrului Meteorologic Arad, cum s-a întâmplat la Cluj, Sibiu, Craiova, Bacău și Constanța, având în vedere atât condițiile materiale și aparatura existentă, cât și personalul calificat din Arad, care prelucrează datele culese din stațiile meteo din Bihor, Hunedoara, Caraș-Severin, Timiș și Arad.

Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, și eu vă mulțumesc.

Domnul deputat Nicolae Leonăchescu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Onorat auditoriu,

În Monitorul Oficial, partea I, nr.781, din 7 decembrie 2001, s-a publicat Hotărârea Guvernului nr.1206 din 27 noiembrie 2001 pentru aprobarea "Normelor de aplicare a dispozițiilor privitoare la dreptul cetățenilor aparținând unei minorități naționale de a folosi limba maternă în administrația publică locală, cuprinse în Legea administrației publice locale nr.215/2001". În Hotărârea de Guvern sus-menționată se anexează, la respectivele norme, tabele cu modul de inscripționare în limba minorității respective a denumirii românești a localității de referință.

Analiza acestor anexe, întocmite pe județe, ne pune în fața unui act legislativ plin de erori, rezultate dintr-o redactare superficială sau, poate, dintr-un pact politic nefericit al actualei puteri. Legea nr.215/2001 prevede ca în localitățile în care cetățenii unei minorități lingvistice au o pondere de peste 20%, să se folosească limba acelei minorități în raporturile cu autoritățile publice locale. Ba, mai mult, legea prevede că în respectiva localitate se va asigura inscripționarea denumirii ei și în limba minorității lingvistice respective. Apariția inscripționărilor bilingve primește, astfel, cale liberă prin normele elaborate de guvern.

Surpriza oferită de noile denumiri propuse a reflecta punctul de vedere al minoritarilor respectivi este de proporții. Un număr foarte mare de denumiri repetă numele românesc originar, dar cu caractere chirilice. Nu va fi deci vorba de inscripții bilingve, ci de inscripții bialfabet, cu totul în afara prevederilor Legii nr.215/2001! Iată asemenea denumiri: Copăcele, Zorile, Scăiuș, Pojejena, Belobreșca, Divici, Radimna, Baziaș, Zlatița, Brătești, Remeți, Ruscova, Svinița, Gad, Rudna, Letea, Crișan, Ciumârna, Paltinu, Benia, Boura, Brodina, Mila 23, Jurilovca, Sarichioi, Murighiol, Gorgova, Periprava etc.

Ce facem cu alfabetul latin care, iată, este acceptat încet, încet și în Japonia și în China! Este alfabetul oficial în România! La alfabetul chirilic am renunțat încă din secolul al XIX-lea! Are sens o denumire a unei localități scrisă în două alfabete? Dacă apare și solicitarea de alfabet chinez sau arab, ce ne facem? Cred că modelul este absolut inacceptabil, pentru că este aberant. Suntem împotriva inscripțiilor bialfabet!

În anexele respectivelor norme apar lucruri și mai ciudate. Există localități al căror nume este absolut identic în limba română, precum și în limba minorității respective, și este redat cu caractere latine. Exemplele sunt numeroase și cităm câteva: Liban, Tușnad, Ghioroc, Ant, Clocotici, Lelei, Berea, Tibod, Dobra, Cătălina, Irina, Cobor, Rafnic, Vodnic, Osmancea, Hilib, Bita, Zagon, Covasna, Bodoș, Mera, Buza, Bodrog, Runc etc.

În acest caz, repetăm inscripționarea monolingvistică în același alfabet? Să constatăm și faptul că, în toată lumea, onomastica, toponimia și hidronimia sunt redate în conformitate cu spațiul lingvistic oficial. Shakespeare se va scrie ca în limba engleză, nu Șecspir, în redarea fonetică românească.

Iată, onorat auditoriu, doar câteva surprize pe care ni le oferă actul legislativ sus-menționat, unele dintre ele în afara limitelor Legii nr.215/2001.

Elaborarea unor asemenea documente cu adresă directă la patrimoniul nostru cultural, fără avizul instituțiilor profesionale de resort, urmărind numai scopuri politice și propagandistice, ne costă dureros de mult.

Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Vă mulțumesc.

Domnul deputat Puiu Hașotti.

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc.

Într-o precedentă declarație politică arătam că în România normalitatea este un fenomen cotidian. Cum mi se puteau confirma mai bine spusele decât prin așa numita "Slujbă de Înviere" organizată la Mangalia de Arhiepiscopia Tomisului. Găsesc că o astfel de manifestare nu are nimic de-a face cu reculegerea creștină și cu miracolul Învierii Domnului. După cum s-a desfășurat, hai să zicem, "ceremonia", cred că am avut de-a face cu un nefericit amestec dintre o slujbă creștină și o ambianță atee.

Ce legătură poate avea învierea lui Hristos cu focurile de artificii? Dar cu formațiile de muzică hip, rock, metalica sau hip-hop, reculegere creștină cu zeci de mii de decibeli? Înalt Prea Sfântul Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, arăta că s-a preferat un astfel de spectacol penibil, pentru că Sfântul Andrei ar fi venit pe mare și ar fi creștinat pe geto-daci. Și iată cum un arhiepiscop preferă să spună enoriașilor neadevăruri și speculații, chiar în săpătmâna patimilor. Nu există nici cel mai nesemnificativ document după care Sfântul Andrei ar fi venit pe mare până la Tomis sau Callatis, apoi Sfântul Andrei a venit în Dobrogea. Sunt și savanți care contestă prezența Sfântului Andrei în Dobrogea, nu neapărat să-i creștineze doar pe geto-daci, de care este posibil să nici nu fi auzit. Apostolatul Sfântului Andrei și misiunea sa creștină au fost pentru toți oamenii din Dobrogea antică, care atunci era populată nu numai de geto-daci.

A spune că Sfântul Andrei a venit pentru a-i creștina doar pe unii, este de-a dreptul neadevărat și chiar mai grav, necreștin! Și chiar dacă ar fi venit pe mare până la Tomis și ar fi intenționt să le aducă credința creștină doar geto-dacilor tot nu s-ar justifica spectacolul cu accente de păgânism de la Mangalia. Să ne așteptăm că adomnul ministru Dan Matei Agathon să organizeze viitoarea Slujbă de Înviere la Drakula Park? N-ar fi imposibil! Dar ce legătură au toate acestea cu o declarație politică? Au, pentru că la Mangalia s-a dorit și un spectacol politic, pus în scenă de domnul ministru Dan Matei Agathon și de Înalta Prea Sfinția Sa Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, cel mai influent om din organizația județeană PSD, cu toate că, evident, nu este membru de partid.

Se știe că Înalt Prea Sfinția Sa este un foarte apropiat al primului ministru, care, în ultima clipă, a luat înțeleapta hotărâre de a nu participa la așa zisa slujbă de înviere. L-a trimis însă pe fiul său însoțit de o armată de bodygarzi.

Se știe că numirea controversatului prefect de Constanța s-a făcut la insistențele Înalt Prea Sfântului Teodosie, care nu a putut fi refuzat de domnul prim-ministru, cu toate că PSD Constanța avansase ale propunri.

Se știe de către toată lumea că Înalt Prea Sfântul Teodosie își exprimă pe față preferințele politice și chiar face campanie electorală pentru PSD. Și se mai știe că numirea Înalt Prea Sfântului Teodosie în fruntea celei mai vechi episcopii din România s-a făcut la marile insistențe ale domnului prim ministru. Putem spune că PSD se bagă și în cele sfinte, cu toate că nu are nimic sfânt. Cât privește spectacolul necreștin de la Mangalia, din nou spun că Eminescu este actual:

"Cu evlavie de vulpe ca în strane șed pe locuri,

Și aplaudă frenetic schisme, cântece și jocuri".

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Ștefan Baban.

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Munca silnică a fost reinventată în mileniul III".

Munca în folosul comunității, condiție de bază a acordării venitului minic garantat, reprezintă o formă voalată de exploatare a celor într-adevăr săraci de către administrațiile locale.

Conform Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat, acest venit este asigurat de primării prin acordarea unui acord social al cărui cuantum va reprezenta diferența între nivelul prevăzut de lege și venitul net lunar realizat. Pentru ca solicitantul să poată beneficia de acest ajutor, el trebuie să presteze și 72 de ore de muncă în folosul comunității, fără a primi o altă plată pentru aceste ore. Dar, calculele arată foarte clar că statul român câștigă mai mult decât dă, prin asigurarea acestui venit minim.

Raportând cele 72 de ore de muncă, adică 9 zile lucrătoare, conform legii mai sus menționate, la salariul minim pe economie, 1750000 de lei, rezultă un echivalent în lei de 715 000 lei. În schimb, suma medie a unui beneficiar al ajutorului social abia dacă depășește 300 000 de lei. Practic, plata orelor de muncă în folosul comunității reprezintă mai puțin de jumătate din cât ar fi primit respectivul dacă era angajat. Or, prin lege se prevede că ajutorul să fie dat în completarea venitului deja existent până la o sumă minimă. Astfel, indiferent de suma primită în completare pentru a se asigura nivelul lunar al venitului minim garantat, beneficiarii produc mai mult decât echivalentul acestei diferențe.

Una din prevederile legii venitului minim garantat o reprezintă obligația beneficiarului de a se înscrie pe listele de șomaj ale oficiilor locale de muncă, care îi oferă imediat dispozițiile de repartizare la locuri de muncă și unități care au fost refuzate de luni întregi de celelalte categorii de șomeri. Refuzul de a se prezenta la locul de muncă repartizat sau de a se încadra, duce la eliminarea persoanelor în cauză de pe listele autorităților locale privind venitul minim garantat, astfel că rata șomajului scade văzând cu ochii la 10%. Scade doar în scripte, pentru că realitatea este cu totul alta.

Apoi autoritățile locale au inventat o serie de condiții care mai de care frizând harzardul pentru a se putea beneficia de prevederile Legii nr.416/2002, începând de la evaluarea veniturilor anuale pentru o găină cu tot cu ouă, terminând cu cea a cabalinelor și cornutelor. În funcție de această evaluare, subiectivă, desigur, solicitantul poate fi sau nu înscris pe listele de venit minim garantat.

Doamnelor și domnilor deputați,

După cum sesizați și dumneavoastră din cele de mai sus prezentate, pentru a fi cu adevărat sărac și a beneficia de un ajutor din partea statului trebuie să îndeplinești o sumedenie de condiții. Oare nu ar fi mai simplu dacă Guvernul ar găsi o altă posibilitate, pentru ca munca silnică în folosul comunității să se transforme în muncă folositoare a celui ce o prestează?

Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Damian Brudașca.

Domnul Damian Brudașca:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor colegi,

La 7 mai 1938, în jurul orei 14,15, se stingea, la Castelul de la Ciucea, poetul național Octavian Goga. Moartea lui se datora dispoziției criminale date de morganaticul rege Carol al II-lea șefului serviciilor secrete ale României de a-l otrăvi. În felul acesta a înțeles acest rege de tristă amintire să curme o viață plină de cutezanță și luptă, de dăruire pentru cauza națională și de sacrificiu pentru interesele poporului român. Octavian Goga n-a fost un om oarecare. El a înscris pagini nepieritoate în istoria poeziei, dramaturgiei și publicisticii românești. Prin forța verbului său a încurajat lupta românilor ardeleni pentru făurirea idealului multisecular de unitate națională, a fost un reazăm soldaților români care la Mărășești, Mărăști și Oituz dădeau o nouă și uluitoare dovadă a dragostei lor față de pământul sfânt al patriei.

Ca ziarist, Octavian Goga a fost deopotrivă observatorul atent, riguros și critic al vieții social-politice, cât și condeierul neînduplecat și neînfricat angajat cu toată energia și forța talentului său, în lupta politică. El n-a putut fi înfrânt sau descurajat de amenzile sau anii grei de temniță cu care l-au răsplătit autoritățile dualiste, iar mai târziu de linșajul mediatic la care a fost supus. Paginile publicistice semnate de Octavian Goga rămân de aceea un model estetic și de autentică trăire.

Contemporanii, care l-au numit pe rând "poetul pătimirii noastre" sau "poeta vates" au fost, totodată, nevoiți să recunoască și excepționalul și greu de egalat talent de orator al lui Octavian Goga. El este, pe drept, situat între marii deținători ai artei elocinței ca Delavrancea, Take Ionescu sau Nicolae Titulescu. Nu o dată intervențiile sale de la tribuna Camerei Deputaților, a Academiei Române, la întâlnirile cu tineretul și studenții au impresionat prin bogatul conținut intelectual, cutezanța abordărilor sau forța de necontestat a argumentelor.

Octavian Goga a dat strălucire și discursurilor parlamentare, intervențiile sale fiind adevărat bijuterii ale genului.

Din momentul în care, în 1899, părăsea ostentativ Liceul maghiar de stat din Sibiu, unde un obscur profesor maghiar profera neadevăruri injurioase la adresa istoriei noastre naționale, mutându-se la Liceul Andrei Șaguna din Brașov, și până la neașteptatul său sfârșit, Octavian Goga a fost un luptător neobosit, un om politic deosebit de activ. El s-a înrolat voluntar în 1916 pentru a lupta cu arma în mână pe câmpurile de bătaie ale primului război mondial. Apoi, prin Rusia revoluționară, Finlanda și Scoția, a ajuns la Paris, unde s-a alăturat celorlalți patrioți care acționau în favoarea idealurilor lor naționale și a recunoașterii internaționale a Marii Uniri.

Din 1919 îl găsim în componența unor guverne efemere ca ministru al cultelor și artelor. În 1926 devine ministru de interne în guvernul prezidat de mareșalul Alexandru Averescu, iar în 1937-1938, pentru o scurtă perioadă de timp, este prim-ministru al României. Pofta diabolică de dictatură a lui Carol al II-lea este cauza demiterii, iar ulterior și a morții lui Octavian Goga.

Începând cu anul 1938, mai intens după 1944 și până în prezent, activitatea lui pe scena politică sau cea literară și publicistică nu s-au bucurat de o prezentare obiectivă, riguros științifică și nepărtinitoare.

Iată de ce încă în mintea tulbure a unora, numele lui Goga este mai puțin legat de făurirea statului național unitar la 1 Decembrie 1918, fiind în continuare etichetat cu inconștiență, drept extremist, naționalist sau șovin.

Sunt foarte puțin cei care cunosc preocupările lui de apropiere prin cultură, în primul rând, dar și pe plan politic, între români și maghiari. Ne referim azi doar la Pactul de la Ciucea, semnat la începutul anilor '20, cu reprezentanții clasei politice maghiare din Ardeal. Octavian Goga era conștient de necesitatea atragerii minorității ungurești spre țelurile României întregite, chiar și pentru a evita subminarea țării din interior.

Cu mult înaintea PSD, Octavian Goga admitea folosirea limbii materne în zonele și localitățile unde ponderea minorității maghiare era de minimum 25% din populație. Dacă la aceasta mai adăugăm traducerile strălucite din literatura maghiară sau sprijinul concret și imediat acordat tuturor instituțiilor de cultură și spectacole maghiare din Ardeal, avem dovada de netăgăduit a nejustificatei etichete de naționalist sau șovin cu care mai cochetează unele spirite obtuze.

La 7 mai 1938, deci în urmă cu 64 de ani, a trecut în Pantheonul culturii și spiritualității românești și universale unul dintre cele mai mari spirite ale acestei țări - Octavian Goga.

Azi, la comemorarea a 64 de ani de la moartea sa, spiritul lui Octavian Goga este la fel de viu și puternic în conșiința și sufletele ardelenilor, ale tuturor patrioților români.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Ion Mocioi.

Domnul Ion Mocioi:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

În intervenția mea de astăzi mă voi referi la modul în care se dezindustrializează un județ, Gorjul, căruia ni i se prevede o strategie de viitor și căruia nu-i dăm nici un ajutor, nici printr-o gândire a parlametnarilor săi. Se știe că Gorjul, în perioada 1968-1989, s-a dezvoltat pe baza punerii în valoare a bogatelor resurse de cărbune energetic, de calcar pentru ciment, de lemn pentru prelucrare și altele.

În 1989 lucrau în minerit și în unitățile conexe acestuia din județ peste 50 de mii de oameni. Oprindu-ne doar la problema mineritului, reținem că, în urma disponibilizărilor și închiderilor de mine, mai lucrează astăzi în județ mai puțin de 21 de mii de mineri. În curând, în doi ani, urmează să rămână în a activitate numai 17 mii, apoi circa 8 mii de mineri, în condițiile în care nu s-a organizat reconversia forței de muncă și nu s-au creat alte locuri de muncă.

De asemenea, în celelalte domenii, au fost fărâmițate unitățile economice și apoi distruse total, inclusiv colectivele lor de muncă, cum ar fi cel de la Combinatul de Lianți și Azbociment, cumpărat de un francez, care i-a redus activitatea la 5%.

Alte unități economice au fost distruse în urma privatizării. Șomajul a crescut fabulos și se păstrează mascat în niște cifre în care nu mai crede nimeni, cel puțin populația din acest județ.

Ca urmare, sărăcia în județ a devenit cu adevărat lucie, agricultura nu este în măsură să atragă lucrătorii îndepărtați de unitățile industriale, pentru că mai toate luncile au fost distruse de mineritul în descopertă. Tinerii sunt în exod spre alte zări. Locurile de muncă sunt doar întâmplătoare, întâmplător create de către unii patroni privatizați. Unele localități sunt realmente înfometate, exemple fiind orașul Bumbești-Jiu, municipiul Motru, comune ca Mătăsari, Câlnic și altele. La Motru, dintre 25 de mii de oameni câtă populație are acest municipiu, mai lucrează 3 mii, ceilalți, pur și simplu, nu au posibilități de viață.

Politicienii nu se gândesc la modul în care anumite localități trebuie readuse la viață. Nu dăm o perspectivă localităților care se distrug. Timpul care trece este tot mai negru pentru cei mai mulți dintre cetățenii județului. E nevoie de reindustrializare a județului. Guvernul trebuie să gândească în acest mod, cel puțin pentru acest județ, în care mineritul se distruge și astfel se distruge toată baza existenței umane în acest județ. Cel puțin acum nu trebuie ca minele rămase în producție să le închidă, cum se vrea. Trebuie stopată, pentru un timp, distrugerea mineritului. Trebuie o grijă deosebită pentru acest județ, și nu numai pentru el, dar l-am luat pe acesta pentru că sunt reprezentantul celor care mi-au dat votul, și atrag atenția Guvernului că județul se distruge, fără o perspectivă creată printr-o strategie specific destinată.

Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Intervențiile pentru astăzi s-au încheiat. Încheiem și noi aici ședința de astăzi.

Mâine vom lucra în comisii.

Ședința s-a încheiat la ora 18.35.