Camera Deputatilor

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Nicolae Leonăchescu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Onorat auditoriu,

În Monitorul Oficial, partea I, nr.781, din 7 decembrie 2001, s-a publicat Hotărârea Guvernului nr.1206 din 27 noiembrie 2001 pentru aprobarea "Normelor de aplicare a dispozițiilor privitoare la dreptul cetățenilor aparținând unei minorități naționale de a folosi limba maternă în administrația publică locală, cuprinse în Legea administrației publice locale nr.215/2001". În Hotărârea de Guvern sus-menționată se anexează, la respectivele norme, tabele cu modul de inscripționare în limba minorității respective a denumirii românești a localității de referință.

Analiza acestor anexe, întocmite pe județe, ne pune în fața unui act legislativ plin de erori, rezultate dintr-o redactare superficială sau, poate, dintr-un pact politic nefericit al actualei puteri. Legea nr.215/2001 prevede ca în localitățile în care cetățenii unei minorități lingvistice au o pondere de peste 20%, să se folosească limba acelei minorități în raporturile cu autoritățile publice locale. Ba, mai mult, legea prevede că în respectiva localitate se va asigura inscripționarea denumirii ei și în limba minorității lingvistice respective. Apariția inscripționărilor bilingve primește, astfel, cale liberă prin normele elaborate de guvern.

Surpriza oferită de noile denumiri propuse a reflecta punctul de vedere al minoritarilor respectivi este de proporții. Un număr foarte mare de denumiri repetă numele românesc originar, dar cu caractere chirilice. Nu va fi deci vorba de inscripții bilingve, ci de inscripții bialfabet, cu totul în afara prevederilor Legii nr.215/2001! Iată asemenea denumiri: Copăcele, Zorile, Scăiuș, Pojejena, Belobreșca, Divici, Radimna, Baziaș, Zlatița, Brătești, Remeți, Ruscova, Svinița, Gad, Rudna, Letea, Crișan, Ciumârna, Paltinu, Benia, Boura, Brodina, Mila 23, Jurilovca, Sarichioi, Murighiol, Gorgova, Periprava etc.

Ce facem cu alfabetul latin care, iată, este acceptat încet, încet și în Japonia și în China! Este alfabetul oficial în România! La alfabetul chirilic am renunțat încă din secolul al XIX-lea! Are sens o denumire a unei localități scrisă în două alfabete? Dacă apare și solicitarea de alfabet chinez sau arab, ce ne facem? Cred că modelul este absolut inacceptabil, pentru că este aberant. Suntem împotriva inscripțiilor bialfabet!

În anexele respectivelor norme apar lucruri și mai ciudate. Există localități al căror nume este absolut identic în limba română, precum și în limba minorității respective, și este redat cu caractere latine. Exemplele sunt numeroase și cităm câteva: Liban, Tușnad, Ghioroc, Ant, Clocotici, Lelei, Berea, Tibod, Dobra, Cătălina, Irina, Cobor, Rafnic, Vodnic, Osmancea, Hilib, Bita, Zagon, Covasna, Bodoș, Mera, Buza, Bodrog, Runc etc.

În acest caz, repetăm inscripționarea monolingvistică în același alfabet? Să constatăm și faptul că, în toată lumea, onomastica, toponimia și hidronimia sunt redate în conformitate cu spațiul lingvistic oficial. Shakespeare se va scrie ca în limba engleză, nu Șecspir, în redarea fonetică românească.

Iată, onorat auditoriu, doar câteva surprize pe care ni le oferă actul legislativ sus-menționat, unele dintre ele în afara limitelor Legii nr.215/2001.

Elaborarea unor asemenea documente cu adresă directă la patrimoniul nostru cultural, fără avizul instituțiilor profesionale de resort, urmărind numai scopuri politice și propagandistice, ne costă dureros de mult.

Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Vă mulțumesc.