Camera Deputatilor

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Ștefan Baban.

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Munca silnică a fost reinventată în mileniul III".

Munca în folosul comunității, condiție de bază a acordării venitului minic garantat, reprezintă o formă voalată de exploatare a celor într-adevăr săraci de către administrațiile locale.

Conform Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat, acest venit este asigurat de primării prin acordarea unui acord social al cărui cuantum va reprezenta diferența între nivelul prevăzut de lege și venitul net lunar realizat. Pentru ca solicitantul să poată beneficia de acest ajutor, el trebuie să presteze și 72 de ore de muncă în folosul comunității, fără a primi o altă plată pentru aceste ore. Dar, calculele arată foarte clar că statul român câștigă mai mult decât dă, prin asigurarea acestui venit minim.

Raportând cele 72 de ore de muncă, adică 9 zile lucrătoare, conform legii mai sus menționate, la salariul minim pe economie, 1750000 de lei, rezultă un echivalent în lei de 715 000 lei. În schimb, suma medie a unui beneficiar al ajutorului social abia dacă depășește 300 000 de lei. Practic, plata orelor de muncă în folosul comunității reprezintă mai puțin de jumătate din cât ar fi primit respectivul dacă era angajat. Or, prin lege se prevede că ajutorul să fie dat în completarea venitului deja existent până la o sumă minimă. Astfel, indiferent de suma primită în completare pentru a se asigura nivelul lunar al venitului minim garantat, beneficiarii produc mai mult decât echivalentul acestei diferențe.

Una din prevederile legii venitului minim garantat o reprezintă obligația beneficiarului de a se înscrie pe listele de șomaj ale oficiilor locale de muncă, care îi oferă imediat dispozițiile de repartizare la locuri de muncă și unități care au fost refuzate de luni întregi de celelalte categorii de șomeri. Refuzul de a se prezenta la locul de muncă repartizat sau de a se încadra, duce la eliminarea persoanelor în cauză de pe listele autorităților locale privind venitul minim garantat, astfel că rata șomajului scade văzând cu ochii la 10%. Scade doar în scripte, pentru că realitatea este cu totul alta.

Apoi autoritățile locale au inventat o serie de condiții care mai de care frizând harzardul pentru a se putea beneficia de prevederile Legii nr.416/2002, începând de la evaluarea veniturilor anuale pentru o găină cu tot cu ouă, terminând cu cea a cabalinelor și cornutelor. În funcție de această evaluare, subiectivă, desigur, solicitantul poate fi sau nu înscris pe listele de venit minim garantat.

Doamnelor și domnilor deputați,

După cum sesizați și dumneavoastră din cele de mai sus prezentate, pentru a fi cu adevărat sărac și a beneficia de un ajutor din partea statului trebuie să îndeplinești o sumedenie de condiții. Oare nu ar fi mai simplu dacă Guvernul ar găsi o altă posibilitate, pentru ca munca silnică în folosul comunității să se transforme în muncă folositoare a celui ce o prestează?

Vă mulțumesc.