Camera Deputatilor

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de domnul Ioan Oltean, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și de doamna Roberta Alma Anastase, președinta Camerei Deputaților, asistați de domnii Sever Voinescu-Cotoi și Mihai Alexandru Voicu, secretari.

Doamna Daniela Popa:

Stimați colegi,

Cu acordul dumneavoastră, chiar dacă mai sunt 2 minute până la 8,30, vă rog să începem și să deschidem ședința noastră consacrată declarațiilor politice.

În această săptămână, deschidem cu reprezentanții Opoziției.

Din partea Grupului parlamentar al PNL?

Vă rog, domnule deputat. Domnul deputat Titi Holban.

Aveți cuvântul.

Domnul Titi Holban:

Mulțumesc, doamna președinte.

"Mita electorală instituționalizată"

Fără doar și poate, campania pentru alegerile europarlamentare a început.

Fiecare partid aflat în cursa electorală încearcă pe căi mai mult sau mai puțin ortodoxe să iasă în față, pentru câștigarea unui număr cât mai mare de europarlamentari care să ne reprezinte în Parlamentul European.

Interesant este modul partidelor aflate la guvernare de a începe această campanie, care găsesc de bun augur ca tocmai în această perioadă, campania electorală, să adopte o hotărâre prin care creează cadrul juridic și organizatoric pentru aplicarea Planului european de ajutoare alimentare provenind din stocurile de intervenție comunitare destinate categoriilor de persoane celor mai defavorizate din România.

Astfel, persoanele care beneficiază de venitul minim garantat, șomerii care primesc indemnizații, persoanele care au pensii sub 400 de lei și persoanele cu handicap grav și accentuat care nu sunt instituționalizate vor primi zahăr și făină în valoare totală de 28 de milioane de euro.

Ne întrebăm pe bună dreptate dacă nu cumva acest cadou va fi dat chiar de simpatizanții PD-L și PSD către cetățeni, sperând ca astfel să adune cât mai multe voturi la alegeri. Ne întrebăm de asemenea dacă această decizie va dura mai mult de anul 2009 sau dacă după alegerile pentru Președinția României, actul normativ va fi anulat.

Criza economică a devenit laitmotivul preferat al acestui Guvern. Într-adevăr, există criză economică, dar măsurile de combatere a acestui fenomen lipsesc cu desăvârșire. Măsurile anticriză propuse de actualul Guvern sunt incoerente, nu au de-a face cu relansarea economică, angajamentele din Programul de guvernare și promisiunile din campanie fiind de mult uitate.

Având în vedere deciziile din ce în ce mai proaste luate de actualul Guvern în ultima perioadă, e greu să credem că hotărârea prin care se creează cadrul juridic și organizatoric pentru aplicarea Planului european de ajutoare alimentare provenind din stocurile de intervenție comunitare, destinate categoriilor de persoane celor mai defavorizate din România, are menirea să ajute această categorie de cetățeni pe termen lung. Guvernul ar trebui să ia măsuri de susținere reală a populației (investiții, locuri de muncă, pensii mai mari) și nu doar măsuri de asistență socială.

Dacă această măsură rămâne singulară, ea are un puternic iz de mită electorală. Vom vedea ce se întâmplă din anul 2010, când lungul șir de campanii electorale se va sfârși.

Vă mulțumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Nicolae Bud, Grupul parlamentar al PD-L.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Nicolae Bud:

Doamna președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Prin euro, spre Europa"

În ultimele două decenii, după evenimentele din decembrie 1989, România a trecut prin numeroase puncte de vamă, cerându-i-se îndeplinirea condițiilor pentru a accede pe diferite paliere ale dezvoltării și democrației. Aceste teste, de regulă, politice, au rămas în urmă, aparțin trecutului.

Dar nu avem cum uita cât de greu a fost să ajungem la înțelegere cu examinatorii noștri, destul de mulți la număr, deoarece și noi aveam de trecut atâtea hopuri pentru a ne putea considera în rândul lumii. Am fost ținuți la ușă înainte de a ni se reda clauza de către Congresul american, deși propunerea președintelui Statelor Unite exista deja. Am prins trenul spre Consiliul Europei după îndelungi și repetate monitorizări, încheiate într-o primă fază cu rapoarte neconvenabile nouă. Cei șapte ani de negociere a capitolului de integrare europeană au trecut însoțiți de nesfârșite precondiții, biruite în cele din urmă. Intrarea noastră în NATO a avut loc, după cum ne amintim, la altă dată și în alt loc decât ne propusesem și ni se promisese.

Avem fiecare explicațiile noastre la trăirile de până acum, născute din studierea faptelor consumate, peste care se suprapun percepțiile de moment. Depinde, de bună seamă, și din ce poziție priveam în epocă întâmplările ce se petreceau, la care eram martori nemijlociți.

Nu cred că am putea contesta un adevăr: urcușul nostru anevoios spre înalta societate a democrației europene și euro-atlantice s-a datorat în mod covârșitor poziției din care am plecat noi, în raport cu alții din jurul nostru plecați în aceeași direcție. A intervenit dezavantajos lipsa de pricepere în a identifica și folosi mecanismele eficiente în provocarea și gestionarea schimbărilor necesare. Ne-a lipsit o viteză de reacție pe măsură. Au intervenit, cu vizibile efecte neconvenabile, intervențiile din opoziție - fiecare cu perioada și efecte proprii - dispusă a temporiza reacții și decizii dinspre alții către noi. Un blestem de care nu scăpăm pe de-a-ntregul nici astăzi.

Evoc aceste lucruri acum, când România se află în fața unor provocări noi, unele derivând din nevoia perfecționării unor demersuri deja în desfășurare, altele fiind impuse de viitoarele ținte ale progresului nostru economic și social, de intrare în sincronism cu evoluțiile și pretențiile de ultimă ora ale realităților internaționale.

Unul din aceste obiective cu un grad recunoscut de urgență și importanță rămâne, dincolo din orice îndoială, intrarea României în Zona euro.

A trecut mai bine de un deceniu de când europenii erau invitați să cerceteze cu privire la cum vor arăta bancnotele viitorului. Dincolo de crearea unui nou sistem financiar-bancar în interiorul Comunității Europene, moneda cea nouă, euro, anunța, incredibil pentru mulți, decesul vechilor pașapoarte financiare ce păreau făcute să dăinuiască cât lumea: francul francez, marca germană.

De opt ani, euro constituie o realitate în mai multe țări și bate insistent, sâcâitor și la alte porți. Auzim din diferite capitale europene anunțuri privind data la care moneda națională se arată decisă să se retragă în muzeul numismatic pentru a lăsa loc de circulație monedei unice.

La această dată se pregătesc să adopte noua monedă mai multe țări - Cehia, Polonia și Ungaria, statele baltice, Bulgaria. Două membre ale UE cu state mai vechi - Marea Britanie și Danemarca - au derogare de la obligația intrării în Zona euro, iar o a treia, Suedia, îndeplinește condițiile necesare, dar nu se arată interesată în acest demers.

Dar, cum se spune, fiecare cu grijile lui. Noi o avem pe a noastră. Aderarea țării noastre la Eurosistem nu mai este o chestiune de opțiune, ci una de grafic, de calendar. Voci competente prognozează ca posibilă prezența României, stat membru UE, în Zona euro începând cu mijlocul deceniului următor. Mai exact, se apreciază că juridic poate funcționa din 2014-2015. Este mult? Este puțin?

Cu siguranță, la câte sunt de făcut, nu puteam privi cu lejeritate la anii ce-i avem la îndemână. Pentru că, orice s-ar spune, cel mai rău demers la care am fi tentați să recurgem privește forțarea lucrurilor, grăbirea termenelor și trecerea pe nemestecate la adoptarea monedei unice. Recursul neinspirat la slogane fumate de tipul "cincinalul în patru ani și jumătate" s-ar dovedi falimentar. Graba poate strica treaba. Uniunea Europeană lasă fiecărei țări posibilitatea de a intra în Zona euro atunci când va fi pregătită. Mai exact atunci când va îndeplini în totalitate criteriile cerute.

Aici avem de înțeles importanța deosebită pe care o are fiecare din cele cinci criterii ce vor sta la baza certificării de către Uniunea Europeană și Banca Centrală Europeană a cedării trecerii de către venerabilul nostru leu, lăsând locul definitiv monedei europene euro. Este vorba de performanțe economico-financiare, raportate la cote existente în state deja cu tradiție în UE și care dau tonul în definirea bunăstării și prosperității.

În primul rând, rata medie a inflației obligatoriu să nu depășească cu mai mult de 1,5 puncte procentuale media ratelor din primele trei state membre cu cea mai scăzută inflație.

În al doilea rând este vorba de rata dobânzii nominale pe termen lung care nu poate fi cu mai mult de două puncte procentuale peste media primelor trei state UE apreciate prin prisma stabilității prețurilor. Este măsurată și stabilitatea cursului de schimb, care trebuie să se mențină în intervalul dintre marjele de fluctuație din cadrul mecanismului cursului de schimb (ERM II), pe o perioadă de cel puțin doi ani, fără tensiuni severe. Intervine ca factor de control deficitul bugetar, care nu poate fi peste 3% din p.i.b. În sfârșit, fiecare țară dă socoteală de nivelul datoriei publice, ce nu poate depăși 60% din p.i.b.

Enumăr cu voce tare aceste praguri ce ne opresc să intrăm în Zona euro înainte ca noi să avem puterea de a le domina. Procesele ce trebuie inițiate, controlate și gestionate se localizează în sfera economico-financiară, dar vectorul politic, executiv, legislativ este chemat ca de fiecare dată să se acrediteze ca factor de inițiere și construcție demn de dimensiunea obiectivului de atins, întocmai și la timp: intrarea României în Zona euro.

Vocea mea se alătură celor ce nu încurajează forțarea cheilor de acces, dar nici nu înțeleg să lase ca treburile să meargă de la sine, că, indiferent când, tot o să ajungem noi cândva și acolo, adică să ne primim veniturile și să ne acoperim cheltuielile în euro.

Traversăm o perioada grea. Nu avusesem în vedere criza și efectele ei atunci când ne-am creionat mersul spre Zona euro. Dar, vorba unui poet: "Fie vremea rea sau bună/Noi cu Dunărea-mpreună." Indiferent de intemperiile de moment, rămânem consecvenți cu sensul de mers ce ni l-am propus. Și orice semn de vreme bună se cuvine transformat într-un element de cataliză.

Ca de obicei atent la mersul astrelor pe bolta financiară a țării și a lumii, guvernatorul Băncii Naționale a României, domnul Mugur Isărescu, a ținut zilele trecute să ne semnaleze câteva puncte luminoase în situația noastră de acasă. Nu fac un secret din faptul că le prefer, în ce mă privește, acelor voci din preajmă care țin cu tot dinadinsul, pe ton lugubru, să ne strecoare în suflet mesaje înfricoșătoare, de sfârșitul lumii.

Putem găsi în spusele domnului guvernator îndemnul ca, luând seama cum se cuvine la febra produsă de criză, să ne concentrăm cu seriozitate și înțelepciune la cum ne asigurăm traiul în ziua de după.

Zona euro devine, cu fiecare zi, un teren de țintă care presează nemilos.

Mulțumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC invit la microfon pe domnul deputat Marian Ghiveciu, primul înscris pe lista parlamentarilor acestui grup pentru declarațiile de astăzi.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Marian Ghiveciu:

Doamnă președinte,

Stimați colegi,

"Agricultură fără protecția plantelor"

Titlul declarației mele politice este o concepție primitivă, care însă nu se poate pune în practică fără a se periclita nu numai securitatea alimentară a țării, dar și starea de sănătate a națiunii. Trebuie să se știe clar că fitomedicina nu poate fi nici ignorată, nici așezată mai prejos de medicina veterinară sau cea umană.

Reamintesc că în România pierderile totale anuale ca urmare a dezinteresului față de protecția plantelor se ridică la astronomica sumă de 2,5-3 miliarde de euro, adică de 5 ori mai mult decât suma minimă care ar fi necesară pentru achiziționarea produselor de uz fitosanitar, inclusiv costul lucrărilor impuse pentru tratamente.

Pentru agricultură și implicit pentru protecția plantelor, austeritatea bugetară din acest an este fatală dacă avem în vedere costurile lucrărilor agricole.

Cum să lași pe seama bietului țăran, lipsit de posibilitățile materiale, să facă o agricultură cât de cât performantă? De aceea, rămân milioane de hectare de teren nelucrat. Numai anul trecut s-au aflat în această situație critică circa 3 milioane ha.

Fără bani, agricultura, dar și protecția plantelor rămân în continuare bolnave. A-i da protecției plantelor și carantinei fitosanitare numai bani pentru acțiuni de interes național înseamnă o altă amăgire. Nu cumva faptul că în prezent 80% din ceea ce se pune pe masă reprezintă import se datorează și stării de criză a protecției plantelor și a chimizării, în general?

Agricultura de subzistență nu se poate transforma peste noapte în agricultură comercială. Să nu ne mirăm că folosim de zece ori mai puține pesticide decât celelalte țări din Uniunea Europeană, iar randamentele la hectar sunt de 3-5 ori mai mici. Un bun specialist în protecția plantelor se formează în 8-10 ani. Noi am avut la începutul anilor Ž90 peste 2500, acum mai avem puțin peste 500. Este o specialitate care în ani s-a distrus.

Protecția plantelor a reprezentat piatra de încercare a încheierii dosarului "Agricultura" în negocierile cu Uniunea Europeană. Câțiva specialiști inimoși din minister, din acea perioadă, dacă nu și-ar fi pus cunoștințele de excepție în implementarea legislației de profil a Uniunii Europene și în organizarea sistemului din România, conform cerințelor Uniunii Europene, și astăzi s-ar fi oftat după neacceptare și neînchiderea dosarului.

Se impune cu necesitare urgentarea elaborării pe termen mediu și lung a unei strategii sectoriale a protecției plantelor, susținută într-o mai mare măsură de o bază materială și financiară adecvată.

Încotro merge agricultura, merge și protecția plantelor. Agricultura nu mai este a celor care o practică, ci a tuturor celor ce mănâncă de trei ori pe zi.

Vă mulțumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

Tot din partea Grupului parlamentar al PSD+PC invit la microfon pe domnul deputat Dan-Mircea Popescu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Dan Mircea Popescu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Au trecut, stimați colegi, 19 ani de la primele alegeri libere din România postdecembristă. Pentru cei implicați în mod direct în acele evenimente, lucrul pare aproape neverosimil, atât de mari și de complicate au fost schimbările pe care le-a suferit România pe parcursul tuturor acestor ani.

Permiteți-mi ca preț de câteva minute să vă rețin atenția asupra semnificației și importanței alegerilor din 20 mai 1990, privite nu numai ca expresie a unicității lor, primele alegeri libere și corecte, cum au fost denumite, dar și din perspectiva a ceea ce se întâmplă astăzi în campaniile electorale din România.

Poate că pentru cei mai tineri dintre noi la fel de importantă să fie nu numai analiza politică, ci și atmosfera acelor vremuri. Iată de ce vă rog să vă imaginați seara zilei de 17 mai 1990, când, după aproape 2 luni de campanie electorală, după 249 de mitinguri electorale în toată țara, cei 3 candidați la funcția de președinte al României, domnii Ion Rațiu, Radu Câmpeanu și Ion Iliescu, s-au aflat pentru o dezbatere directă în Studioul I al Televiziunii Române.

Iată ce spunea, cu acel prilej, domnul Răzvan Theodorescu, președintele de atunci al Radioteleviziunii: "Este o seară așteptată cu înfrigurare de mult și de mulți, o seară care, în felul ei, intră în istorie. Pentru prima oară în direct, poporul român, cu adevărat liber pe destinele sale, se întâlnește de-a lungul a 120 de minute cu 3 oameni politici de prim plan care au ajuns prin voința formațiunilor pe care le reprezintă în calitatea de candidați pentru președinția României. Doamnelor și domnilor, să ne mărturisim cu toții. Aproape că nu mai speram o asemenea reîntoarcere la democrație și civilizație. Dar miracolul de acum 5 luni, la care ne vom gândi mereu cu emoție și cu recunoștință a făcut posibilă această seară, a făcut posibile primele alegeri în libertate, după atâta amar de vreme."

A fost cu adevărat o mare confruntare: de oameni, de opinii, de atitudini, de soluții, în fața unei națiuni care a urmărit cu sufletul la gură o emisiune de peste 3 ore. Din perspectiva timpului, această confruntare s-a transformat într-un model de competiție electorală, într-un reper de înalt civism, de cultură politică, de respect și demnitate în fața adversarului politic, de responsabilitate și patriotism.

Aceasta și ca urmare a sterilității, a superficialității, a lipsei de idei și de soluții din campaniile electorale de astăzi, dar și a limbajului invectivelor și lipsei de calitate a dialogului politic din ultimii ani, a degradării vieții politice și a lipsei de încredere în clasa politică din România.

Alegerile din 20 mai 1990 au fost organizate în baza Decretului-lege nr.92 din 14 martie 1990 pentru alegerea Parlamentului și a Președintelui României, emis de Consiliul Provizoriu de Uniune Națională.

Potrivit decretului, Parlamentul îndeplinea și funcția de Adunare constituantă, cu alcătuire bicamerală, Adunarea Deputaților și Senatul. Sistemul electoral era de tip reprezentare proporțională, fără prag electoral, în circumscripții plurinominale și cu un sistem de redistribuire a mandatelor de tip d'Hondt?

Președintele statului era ales prin sufragiu universal, câștigătorul fiind cel care întrunea 50% plus unu din voturile valabil exprimate. În cazul în care niciun candidat nu obținea 50% plus 1 din voturile valabil exprimate, se organiza un al doilea tur, câștigătorul fiind candidatul cu cele mai multe voturi.

Iată rezultatele scrutinului de atunci: pentru Adunarea Deputaților - numărul total de alegători înscriși pe listele electorale - 17.200.722. Total voturi exprimate - 14.825.017. Prezența la vot - 86,19%. Număr total de deputați - 397.

• Pe primul loc s-a situat Frontul Salvării Naționale, cu 9.089. 659 voturi, adică 66,31%, obținând 263 de locuri în Adunarea Deputaților.
• Locul 2 - UDMR cu 991.601 voturi, adică 7,23% cu un număr de 29 de locuri.
• Locul 3 - Partidul Național Liberal, cu 879.290 de voturi, reprezentând 6,41% din alegători, cu 29 de locuri.
• Locul 4 - Mișcarea Ecologistă din România, cu 358.864 de voturi, adică 2,62%, 12 locuri de deputați.
• Locul 5 - PNȚ-CD cu 351.357 de voturi, respectiv, 2,56%, 12 locuri.
• Locul 6 - Alianța Unității Românilor cu 290.875 de voturi, adică 2,12%, 9 locuri de deputați.
• Locul 7 - Partidul Democrat Agrar din România, cu 250,403 voturi, reprezentând 1, 83%, cu numai 8 locuri de deputați.

În sfârșit, locul 8 - PER, cu 232.212 voturi, respectiv, 1,69% cu 8 locuri de deputați.

Pentru Senat, statistica electorală este aproximativ aceeași, pentru un număr de 119 senatori.

• Locul 1 - FSN, cu 9.359.006 voturi, reprezentând 67,02% pentru un număr de 91 de locuri de senatori.
• Locul 2 - UDMR, cu 1.400.353 de voturi, respectiv 7,20% pentru 12 locuri de senatori.
• Locul 3 - Partidul Național Liberal cu 985.094 de voturi, reprezentând 7,06% cu numai 10 senatori.
• Locul 4 - Mișcarea Ecologistă din România cu 348.637 de voturi, respectiv 2,50% cu un loc de senator.
• Locul 5 - PNȚ-CD 341.478 de voturi, 2,45% cu un loc de senator.
• Locul 6 - Alianța Unității Românilor - 300.473 de voturi, cu 2 locuri de senatori.
• Locul 7 - PDAR cu 221.790 de voturi, reprezentând 1,59%, 0 locuri în Senat.
• Locul 8 - PER - 199.574 de voturi, adică 1,38%, cu un loc în Senat.

În ceea ce privește alegerile prezidențiale au votat un număr de 14.826.616 alegători, adică 86,19%, Președintele Iliescu fiind alesul a 12.232.498 de alegători, în procente, asta însemnând 85,07%, Radu Câmpeanu obținând votul a 1.529.188 de alegători, adică a 10,64%, iar Ion Rațiu clasându-se al treilea cu 617.007 voturi, respectiv 4,29% din votanți.

Așadar, Ion Iliescu și Frontul Salvării Naționale au fost câștigătorii detașați ai alegerilor din 20 mai 1990.

Sunt de observat scorurile, o prezență la vot de 86%, câștigarea alegerilor prezidențiale din primul tur cu peste 85% din voturi, majorități parlamentare de 66 și respectiv 67% ale unui singur partid politic în Cameră, respectiv Senat.

Pentru cei ce au fost implicați în mod direct în campania electorală de atunci, aș dori să le reamintesc entuziasmul popular, încrederea și bucuria oamenilor obișnuiți pentru schimbările atât de mult așteptate, speranța în mai binele ce avea să vină, mitingurile cu mii și chiar zeci de mii de participanți din toate județele, atmosfera cu adevărat unică, pe care nu am mai întâlnit-o de atunci încoace niciodată, în nicio campanie electorală.

După numai 19 ani, participarea la vot a scăzut la jumătate. Încrederea populației în clasa politică este la o cotă extrem de joasă, iar direcția în care mergem este considerată de foarte mulți ca fiind greșită.

Iată de ce, de multe ori, aducerile aminte nu sunt lipsite de interes, iar pentru campaniile electorale de azi, ele pot avea și o importanță practică.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Doamna Daniela Popa:

Mulțumim, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL dau cuvântul domnului deputat Mihăiță Calimente.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mihăiță Calimente:

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor,

De mai bine de o săptămână a început oficial campania electorală pentru alegerile europarlamentare, primele astfel de alegeri care ne dau posibilitatea de a trimite în Parlamentul European deputați care vor avea un mandat complet de 5 ani.

Fiecare partid face în această campanie ce poate și ce știe să facă mai bine. Astfel, PSD se pare că nu a uitat vestita strategie de campanie "hai la mici și bere" și, de asemenea, PD-L, ca de obicei, îl folosește pe "tătucu' pe post de principal agent electoral".

Din nefericire pentru cei mai mulți dintre români, Băsescu este încă Președintele României. Sunt convins că îi este extrem de dor de viața de dinainte de a fi președinte, când putea liniștit să meargă pe la acțiunile de campanie ale partidului pe care niciodată nu l-a părăsit, PD-L.

Cu toate forțele de care dispune Traian Băsescu a început campania electorală pentru PD-L. Ultima găselniță: Ziua porților deschise la Cotroceni. Bună idee, domnule Băsescu. Problema este că o instituție importantă, aici nu vorbim despre vreo direcție județeană agricolă sau de vreo primărie amărâtă, ci chiar de Președinția României, este vârâtă într-o luptă care nu îi aparține, iar președintele țării demonstrează iarăși că "pentru unii este mumă, iar pentru alții ciumă" și în niciun caz nu este președintele tuturor românilor.

Între o baie de mulțime în Maramureș și una la Cotroceni, pe bani publici, domnul președinte ne explică cât de tare este preocupat de corupție. Și ca tacâmul să fie complet, apare și EBA sau ELBA, că tot are experiență la Luxten, să mai cheltuiască și ea din banii publici ai Ministerului Tineretului și Sportului sau din banii administrațiilor locale acolo pe unde defilează.

Așa cum spuneam, îi înțeleg domnului Băsescu nostalgia vremurilor trecute în care era în prim planul campaniei electorale a PD și țin să îl anunț pe această cale că am o veste bună pentru dumnealui. De la începutul lunii decembrie a anului în curs, cetățeanul Băsescu este liber să facă orice campanie electorală dorește, pentru orice partid dorește, fără ca cineva să își mai permită să îi aducă aminte că are de respectat o Constituție.

Vă mulțumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

Urmează reprezentantul Grupului parlamentar al UDMR, respectiv domnul deputat Korodi Attila.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Korodi Attila:

Mulțumesc, doamna președinte.

Declarația mea politică are titlul de "Între teorie și practică este o prăpastie prea mare".

Ultimele săptămâni au demonstrat României că se poate orice, cu orice preț, pentru a câștiga un procent din sondaje, sau pentru a câștiga un bănuț pentru susținerea campaniei electorale.

Lăcomia, setea de putere, nepăsarea și nepotismul caracterizează cel mai bine acțiunile partidelor din coaliția de guvernământ, în scopul acaparării funcțiilor de conducere, instituțiile subordonate Guvernului la nivel local. N-au avut răbdare și în pripă Coaliția PSD-PD-L a decis mai bine o ordonanță de Guvern decât încă săptămâni întregi în care poate mai schimbăm ceva, în care poate mai schimbăm uscăturile.

În țară, impactul deciziilor pripite își arată efectele. Ziarele sunt pline de articole care prezintă oameni inventați ca și specialiști în diferite poziții cheie de la deconcentrate. Chiar dacă poate pentru unii simpla afirmație "și alții au făcut, dar altfel", este de ajuns ca să nu se deranjeze de aceste acțiuni grosolane, trebuie să spunem clar: România s-a întors cu 180 de grade în trecut.

Domnii guvernanți care astăzi apără decizia luată, acum mai bine de un deceniu, susțineau varianta opusă și argumentau foarte clar: România trebuie să evolueze, nu poate să se supună administrația publică în totalitate politicului. A fost creat corpul funcționarilor publici, cu toate instrumentele necesare, ca oricine să poată avea o carieră în administrație, ca oricine dacă apelează la acest corp al funcționarilor să poată avea un sprijin independent de crezul politic.

Printr-o ordonanță simplă, sub titulatura de "Măsuri de reformă în administrația publică", tot ceea ce s-a câștigat de către cetățeanul român s-a dărâmat. Nu mai vorbim de carieră în administrația publică, ci vorbim de blazarea baronilor locali. Nu mai vorbim de tineri pregătiți prin școli și prin carieră în administrația publică, ci de incompetenți găsiți de către portocalii sau roșii adecvați punerii în practică a teoriilor propagandistice și nu mai vorbim de servirea interesului public, și vorbim despre deservirea șantajului partidelor de guvernământ la nivel local.

Domnilor guvernanți,

Care este prețul pe care trebuie să-l plătească un cetățean ca să aibă în viitor un aviz de mediu, o subvenție pentru tinerii șomeri angajați, pentru promovarea ca directori de școală etc.?

Ceea ce au decis guvernanții are repercusiuni și mai grave în județele unde minoritățile reprezintă un procent important, sau chiar sunt majoritari. Instituțiile deconcentrate au fost decapitate. Instituții cum sunt cele de învățământ, de cultură, agricultură, de mediu, de sănătate, de muncă și altele, au ajuns în situația că dacă ne uităm pe ponderea oamenilor de etnie maghiară din conducerea acestora, chiar ne dăm seama că a fost mai bine înainte de 1989. În județul Harghita, chiar și renumitul inspector școlar general Vrabie, care a condus asimilarea forțată a tinerilor maghiari prin educație, a avut grijă mai mare pentru aparențe decât actualii inspectori școlari generali desemnați. Doamna Ianosi Anda Elena din prima clipă a zis că nu cunoaște limba maghiară și limba utilizată la inspectoratul școlar va fi limba română.

Dreptul câștigat și stabilit prin lege nu poate fi șters de o doamnă care nici măcar nu este născută în județ și nu cunoaște îndeajuns obiceiurile care ne leagă și cunoaște, se pare, mai mult obiceiurile care ne dezbină.

Județul Harghita are 85% cetățeni de etnie maghiară și astăzi vedem că nici măcar respectul nu este dat acestei comunități. Dacă nu a fost o problemă că nu cunoaște limba maghiară, nu a fost nicio problemă tot așa să utilizeze banul public în scop personal. În fiecare zi, mașina de serviciu face de patru ori o sută de kilometri numai să o aducă la serviciu de la Toplița. Aici vorbim deja de nepăsare pentru banul public al cetățeanului român și de beția puterii. Și exemplele pot continua.

Vasalii din județ ai celor două partide ocupă unul după altul poziții cheie de conducere a deconcentratelor, chiar dacă poate înainte lucrau în cultură și acum vor conduce mediul, chiar dacă înainte erau șoferi și acum vor conduce direcția de tineret, chiar dacă nici măcar curaj nu au avut să se ducă singuri la București la concurs, ci cu mașinile prefecturii, chiar dacă concurenții, unii cu o pregătire profesională demonstrată au avut șansa să vorbească numai un minut, adică șaizeci de secunde, și ca să nu eclipseze favoritul. Și situațiile comice și nedemne unei țări cu democrație până acum crezută mai solidă și care dădea semne că participarea comunității etnice la luarea deciziilor este una normală, continuă să ne furnizeze și săptămânile viitoare alte perle și surprize.

Stimați domni guvernanți,

Comunitatea maghiară din județul Harghita a zis că nu se mai poate și trebuie oprită discriminarea și românizarea forțată a instituțiilor deconcentrate. Răspunsul la o decizie fără morală și etică a Guvernului, cu un sprijin politic puternic din partea PD-L și PSD, poate fi dat numai de comunitate.

Vineri, la ora 6 seara, mii de oameni vor spune împreună la Miercurea Ciuc: "Ne-am săturat de amatorism, de jocul murdar al autorităților. Vrem să avem o reprezentare proporțională a comunității maghiare în instituțiile publice deconcentrate, vrem să fie puși înapoi în funcție oamenii care au demonstrat că sunt buni profesioniști și care simt pulsul comunității maghiare din județ". Dar vom spune stop pentru toată aroganța manifestată de guvernanți în toate județele din secuime și Ardeal și vom cere clar o legislație care să garanteze indiferent de coloratura Guvernului accesul comunității la conducerea acestor instituții. Noi nu suntem un partiduleț, cum ați dori să credeți, noi suntem o comunitate.

Guvernul României a demonstrat că între teoria unei bune funcționări a administrației publice și practica regăsită în cotidianul românesc nu trebuie să fie un semn de egalitate, ci un semn de adunare, PSD+PD-L.

Această declarație este susținută și în numele deputaților UDMR din județele Harghita și Covasna.

Mulțumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, dau cuvântul domnului deputat Mircea Grosaru.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mircea Grosaru:

Mulțumesc, doamna președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o: «Coaliția "Opriți Codurile!" - un model democratic».

În interiorul clasei politice actuale, mă refer bineînțeles la cea de după anul 1990, au existat, există și vor exista întotdeauna de aici înainte multe reacții contradictorii, pornite fie din dorința celor din opoziție de a fi împotriva celor de la putere, fie poate chiar din cauza doctrinei politice, de stânga, de dreapta sau de centru, însă ultima variantă, personal mi se pare puțin credibilă, atâta timp cât politicienii români deseori își schimbă partidul pentru a fi la guvernare, fără a se gândi câtuși de puțin la cuvântul dat sau la doctrină. Cel puțin așa o prezintă faptele, iar pe oricine vom întreba, este tentat a gândi la fel.

"Transparency International", prin directorul asociației, arată că există pericolul ca "românii să fie puși să respecte niște legi pe care nu le știu", iar Legea transparenței, deși are 6 ani de la adoptare, în România încă nu se aplică. La polul opus, politicienii susțin că până la intrarea în vigoare a Codurilor este suficient timp pentru a se face studii de impact și că modalitatea aleasă este cea mai potrivită în actualul context politic, adică asumarea răspunderii Guvernului ar fi singura soluție.

În această situație în care pe 22 mai, Curtea de Apel București se va pronunța asupra cauzei din dosarul în care Guvernul României și Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești sunt acuzați de Transparency International România de încălcarea Legii transparenței, pe fondul în care societatea civilă, urmare a unui sondaj comandat tot de Transparency International, arată că dorește să fie consultată în privința legilor importante, întrebările imediate ar fi: 1. cine are dreptate și 2. ce se va întâmpla dacă vom hotărî acum că, cele două Coduri vor fi dezbătute public, încă nu se știe cum și cât timp va dura până vom stabili democratic regulile unei dezbateri publice, convenabile tuturor.

Răspunsurile sunt clare: 1. dreptate au ambele părți; 2. codurile nu le vom finaliza niciodată, pentru că este în firea noastră de a nu accepta decât ceea ce ni se pare că ar fi mai corect.

Oare prin votul uninominal introdus în România, nu am avut șansa să alegem tocmai acele persoane prin care cetățenii să propună proiectele și legile care le convin? Și de ce nu o fac?

În cazul Codurilor dezbaterea se pare că abia începe!

Vă mulțumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

Urmează Grupul parlamentar al PD-L, în ordinea înscrierii pe lista grupului parlamentar, domnul deputat Daniel Oajdea, dacă este prezent. Domnul deputat Ștefan Pirpiriu. Nu este. Ioan-Nelu Botiș. Nu este.

Doamna deputat Sanda Maria Ardelean.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi deputați,

Mi-am intitulat declarația mea politică de astăzi: "Să pariem pe turismul balnear!".

Turismul balnear românesc este, poate, cea mai promițătoare componentă a turismului autohton. Și facem această afirmație nu numai din punct de vedere economic, dar și luând în calcul dimensiunile socială, culturală sau de imagine.

Turismul balnear are numeroase valențe medicale, profilactice, de recuperare, dar și un potențial economic major. Este un gen de turism care nu are sezon, fiind deschis 12 luni pe an, motiv pentru care este o sursă permanentă generatoare de venituri, de locuri de muncă, dar este și o componentă deosebită a vieții sociale: contribuie la menținerea stării de sănătate a populației prin vacanțele de sănătate și odihnă.

Avem cele mai mari resurse balneare din Europa, în România fiind localizate, conform statisticilor, peste 8500 de izvoare minerale și termale. Din păcate, doar 10%-15% dintre acestea sunt exploatate. Acest enorm potențial a fost total desconsiderat de autorități în anii postrevoluționari, investițiile au fost de mică amploare sau au lipsit cu desăvârșire, privatizările au fost, de cele mai multe ori, îndoielnice și, pe alocuri, înfăptuite "cu dedicație".

Avem unele dintre cele mai celebre și mai vechi stațiuni balneare din Europa, dar din păcate, doar două - Băile Felix și Eforie - au fost modernizate și aduse la standarde cu adevărat internaționale. Altele, cu nume sonore și cu tradiții istorice și culturale îndelungate, precum Băile Herculane, Sovata, Govora, Vatra Dornei, Slănic Moldova, se degradează sistematic dintr-o sumedenie de motive: lipsa investițiilor, dezinteres sau, uneori, rea-voință.

Toate acestea se întâmplă într-un sector care, în mod normal, ar fi trebuit să fie motorul turismului românesc. Un turism de nișa care are capacitatea de a aduce enorme beneficii economice și de imagine României.

Din fericire, Ministerul Turismului a intuit enormul potențial al acestui sector și s-a decis să atragă investiții în stațiunile balneare din România. În acest sens, am aflat cu satisfacție că în cadrul ministerului s-a inițiat un grup de lucru care urmărește să lucreze în direcția îmbunătățirii situației și legislației din domeniu. Totodată, țin să menționez ca la Suceava, județul pe care-l reprezint, avem deja constituit un grup legislativ pe probleme de turism, iar rezultatele nu au întârziat să apară: am depus un proiect de lege vizând completarea Legii nr.755/2001 și avem în dezbatere un alt proiect vizând măsuri menite să sprijine reabilitarea stațiunilor balneare din România.

Probabil că e timpul - așa cum afirma un cotidian central - că "turismul balnear românesc să se trateze cu banii statului". Probabil că e timpul - dat fiind investițiile absolut sporadice din domeniu - să încurajăm autoritățile locale în a se implica în generarea de proiecte viabile pentru redresarea acestor "bijuterii" ale patrimoniului turistic și cultural românesc, să încurajăm parteneriatele public-private și, poate, în măsura posibilului, să regândim și să reanalizăm modul în care multe din aceste locații au fost năpăstuite în timp de stăpâni hapsâni și îndoielnici, fără respect și considerație pentru bogăția și diversitatea patrimoniului național.

Vă mulțumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc și eu, doamna deputat.

Tot din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul deputat Constantin Severus Militaru.

Aveți cuvântul.

Domnul Constantin Severus Militaru:

Mulțumesc, doamna președinte.

Declarația mea politică de astăzi se numește "Susținerea implicării academice în dezvoltarea comunităților locale".

Doamnă președinte,

Stimați colegi,

Succesul unei democrații depinde esențial de modul în care evoluează educația, iar abilitățile de buni cetățeni se formează atât în familie, dar mai ales în școli. Promovarea valorilor standard democratice - demnitatea, egalitatea, libertatea, dreptatea, - atinge punctul culminant în perioada studenției, când tinerii au înțeles cum funcționează societatea și cum pot contribui la dezvoltarea sa. În acest sens, contribuția învățământului universitar la asigurarea educației pentru cetățenia europeană este decisiv, dovadă că reprezintă o dimensiune majoră a politicilor educaționale în toate țările europene.

Mediul universitar din orașele mai mici, e adevărat, mai tânăr și poate mai neexperimentat comparativ cu istoria marilor universități, dar aparținând direct comunităților din care face parte, deține și cheia dezvoltării economice și sociale a zonelor respective. Cercetarea științifică, cu aplicabilitate îndeosebi nivelului regional, poate conduce la revigorarea locală, atât cadrele didactice, cât și majoritatea studenților fiind direct implicați în viața comunităților unde își desfășoară activitatea.

Totuși, în ultima perioadă se pune frecvent problema desființării instituțiilor de învățământ superior care nu corespund unor standarde concepute pentru marile școli, deținătoare ale unor baze materiale într-adevăr puternice, dar construite în timp. Firește, preluarea portofoliului de studenți, în condițiile autofinanțării universitare, este agreată de marile instituții de învățământ superior, dar proiectele privind dezvoltarea locală și regională, parteneriatele cu agenții economici zonali pentru formarea exact a personalului necesar sunt foarte greu de onorat din marile centre universitare, neancorate atât de profund în realitățile și potențialul economic local.

Într-un dialog privind starea de dezvoltare a județului Gorj, Universitatea "Constantin Brâncuși" din Târgu Jiu a inițiat recent o acțiune care are drept obiectiv conjugarea eforturilor și resurselor academice cu responsabilii locali și parlamentarii în interesul public. Exemplul este semnificativ pentru interesul academic în ceea ce privește perspectivele comunităților din care aceste instituții de învățământ fac parte, politica regenerării regionale fiind tocmai cea de care țara are nevoie în situația generată de criza economică mondială.

Tocmai de aceea, vă supun atenției propunerea ca factorii politici să se implice în elaborarea strategiilor universitare la nivel național, dirijând sistemul de învățământ către setul de valori europene comune și ținând cont de nevoia de îndrumare a orizontului tinerilor tocmai către ceea ce-i unește, comunitățile locale și responsabilitatea de a deveni cetățeni activi în cadrul acestora. Susținerea implicării academice în dezvoltarea comunităților locale poate fi atât soluția ieșirii din criză, dar și a viitorului acestora.

Vă mulțumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Victor Cristea.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Victor Cristea:

Doamna președinte,

Stimați colegi,

Titlul materialului pe care vreau să-l prezint este "Pământul în primejdie. Cercetarea românească în criză".

Suntem martorii unei confruntări aprige, de dimensiuni titanice, între civilizația noastră și planeta Pământ. Relația dintre civilizația noastră și Pământ, mai precis relația omului cu sistemul ecologic al Pământului, s-a transformat cu totul, cauza fiind o combinație de factori, printre care: explozia populației, revoluția tehnologică, industrializarea excesivă, agricultura intensivă, supra-exploatarea resurselor naturale, producerea energiei în cantități excesive și, nu în ultimul rând, disponibilitatea de a ignora consecințele acțiunii umane.

Statisticile arată că populația a crescut de la 2,3 miliarde în 1945 la 6,5 miliarde în 2006, estimându-se o populație de 9,1 miliarde în 2050. Se constată o creștere exponențială a populației globului. Avem obligația morală de a ține cont de această schimbare a caracterului relației dintre specia noastră și planetă.

Creșterea rapidă a populației a dus la creșterea nevoilor de hrană, apă, energie și tot felul de resurse naturale.

Progresele recente din domeniul științei și tehnologiei ne-au adus importante îmbunătățiri în activități precum medicina sau telecomunicațiile, printre multe altele. Dar, cu toate avantajele pe care le-am dobândit grație noilor tehnologii, am asistat și asistăm la producerea unor efecte neprevăzute dăunătoare civilizației omenești. Folosirea armelor nucleare, schimbarea cursurilor râurilor, construcția de termocentrale, defrișarea sălbatică a pădurilor, exploatarea rezervelor de cărbune și gaze naturale, au dat putere omului prin tehnologiile dobândite, însă, fără să ne dea și înțelepciunea de a proteja mediul.

În toate colțurile globului, pe uscat sau în apă, în gheața care se topește sau în zăpada care cade din ce în ce mai rar, în timpul valurilor de arșiță și al secetelor, în miezul uraganelor sau în lacrimile refugiaților, identificăm din ce în ce mai multe dovezi ale schimbării în profunzime a ciclurilor naturale, esența crizei mediului înconjurător.

În America se spune că doar două lucruri sunt cu adevărat de netăgăduit: moartea și taxele fiscale. Oamenii de știință demonstrează că mai există unul, mai important decât cele două: încălzirea globală, "opera" directă a omului, care devine tot mai periculoasă, urmare a acțiunilor sale. Multe dovezi ne arată limpede că dacă nu acționăm repede și cu hotărâre pentru a constata cauzele profunde ale încălzirii globale, lumea noastră va cunoaște o serie de catastrofe.

Ce înseamnă criza mediului înconjurător? Mulți oameni din ziua de azi presupun greșit că Pământul este atât de mare încât noi, oamenii, nu putem avea niciun impact asupra funcționării sistemului său ecologic. Ce nu se știe sau se uită deliberat este că am devenit atât de numeroși iar tehnologiile noastre atât de puternice, încât suntem în stare să influențăm semnificativ multe aspecte ale mediului. Drept rezultat, componentele sale cele mai vulnerabile se distrug.

Cea mai vulnerabilă componentă a sistemului ecologic al Pământului este atmosfera pentru că este subțire. Este atât de subțire, încât oamenii au capacitatea de a altera semnificativ concentrația unora din moleculele sale de bază: dioxidul de carbon, gazul metan, oxidul de azot, aburul și ozonul. Aceste gaze, numite "gaze de seră", acoperă Pământul de jur împrejur sub forma unui strat subțiere în comparație cu dimensiunile sale.

De unde provin gazele de seră?

1. Dioxidul de carbon reprezintă 80% din totalul emisiilor gazelor de seră. Se obține prin arderea combustibililor fosilizați - cărbune, gaze naturale, petrol - pentru obținerea energiei electrice sau atunci când se taie pădurile sau se produce ciment.
2. Oxidul de metan provine din zonele în care se îngroapă deșeuri (animale sau din arderea combustibililor fosilizați).
3. Oxidul de azot, un alt gaz vinovat pentru efectul de seră, este și el produs pe cale naturală, dar oamenii i-au sporit cantitatea cu aproximativ 17% ca urmare a industrializării necontrolate, a folosirii excesive a îngrășămintelor chimice și a arderii pădurilor sau a câmpurilor după recoltare.

Trăsătura comună a tuturor gazelor de seră este că permit luminii soarelui să pătrundă în atmosferă. Energia solară intră în atmosferă și încălzește Pământul. O parte din ea, după ce își face datoria, este trimisă înapoi în spațiu sub forma razelor infraroșii. În condiții normale, o parte din cantitatea de infraroșii este reținută în atmosferă, ceea ce este bine pentru că, astfel, temperatura de pe Pământ rămâne în limite suportabile (media +15 grade Celsius). Fără ele, temperatura medie la suprafața Pământului ar fi în jur de minus 18 grade Celsius, o temperatură deloc bună pentru viață.

Problema cu care se confruntă omenirea acum este că stratul subțiere al atmosferei s-a îngroșat din pricina uriașelor cantități de bioxid de carbon și a altor gaze de seră, rezultatul acțiunilor iraționale ale omului. Pe măsură ce se îngroașă atmosfera, atmosfera reține o cantitate mai mare de radiații infraroșii. Drept rezultat, temperatura atmosferei și a oceanelor planetare crește primejdios de mult. Iată cum omul, prin acțiunile sale necontrolate, a provocat și continuă să provoace încălzirea globală.

Aceasta este esența crizei mediului, cauza schimbărilor climatice pe care le observăm cu toții în jurul nostru. Așadar, efectele crizei mediului se pot reduce prin micșorarea emisiilor gazelor de seră.

Trebuie să acționăm acum dacă vrem să salvăm planeta de o catastrofă climatică. Problema e că ar putea fi prea târziu. Știința a decis: distrugerea a început deja. Singura neclaritate este dacă suntem sau nu dispuși să oprim jocul politic și să alegem una din soluțiile imperfecte care ne-au mai rămas.

În primii ani, când s-a vorbit despre încălzirea globală, au fost, într-adevăr, multe controverse legate de încălzirea planetei, vinovăția oamenilor sau importanța problemei în sine. Încă de acum două decenii, Națiunile Unite au format un comandament internațional alcătuit din oameni de știință din mai multe domenii, care au fost însărcinați să adune și să sintetizeze toate studiile ce se întreprind în acest domeniu pentru a avea concluzii la nivel global.

Ultimul raport mondial - noiembrie 2007 - a confirmat că este "foarte probabil (adică într-un procent de 90%) faptul că emisiile poluante rezultate din activitățile umane au generat efectul de seră și au provocat cea mai mare parte a supraîncălzirii planetei începând de la mijlocul secolului XX și până astăzi.

Raportul din 2007 conține date de la începutul deceniului. În septembrie 2007, Oceanul Arctic avea cu 25% mai puțină gheață decât oricând altcândva. La sfârșitul verii 2008, atât de multă gheață s-a topit, încât ambele pasaje de trecere, din nord-est și nord-vest, erau larg deschise. Cu alte cuvinte, se putea naviga în jurul Arcticii pe mare deschisă.

Modele realizate pe computer arătau că o astfel de topire, dacă s-ar fi păstrat ritmul de încălzire, n-ar fi trebuit să se producă decât pe la sfârșitul secolului XXI. Chiar și scepticii au rămas pe gânduri când au văzut că Oceanul Înghețat s-a topit complet încă de pe acum.

Procesul de topire afectează și ghețarii din Antarctica de Vest, Munții Himalaia, Patagonia (Argentina), Alaska, Munții Anzi (America de Sud.), Munții Alpi (Elveția) și Kilimanjaro. Rezultatul topirii: creșterea nivelului apelor.

Gheața topită este îngrijorătoare nu doar pentru că dovedește că planeta se încălzește rapid, dar și pentru că va contribui la grăbirea încălzirii. Gheața, prin culoarea ei albă, reflectă circa 80% din energia solară. Oceanul de culoare albastră absoarbe circa 80% din radiația termică solară. Apar și efecte secundare care ajută și ele la încălzirea planetei.

Când stratul înghețat de pământ din structura scoarței terestre a zonelor arctice se topește, cantități imense de gaz metan, care erau ținute captive sub stratul compact, sunt eliberate în atmosferă. Astfel de observații i-au determinat pe oamenii de știință să ia hotărârea: reformele fundamentale (renunțarea la arderea combustibililor fosili) trebuie să fie deja în funcțiune din anul 2012, altfel încălzirea globală va scăpa complet de sub control.

Cercetătorul NASA, James Hansen, spune...

Doamna Daniela Popa:

Pregătiți-vă să încheiați, domnule deputat.

Domnul Victor Cristea:

Da, imediat.

...că, până în 2030, arderea cărbunilor trebuie să înceteze. Tot din cauza încălzirii globale este pusă în primejdie și stabilitatea configurației curenților atmosferici sau acvatici.

Un raport din 2003, realizat pentru Pentagon, arată că Europa va fi violent zguduită de furtuni, în SUA și Mexic vor fi secete care vor dura zeci de ani, iar musonul va uda China, afectând zonele cultivate cu orez. "Vor fi conflicte pentru mâncare peste tot, și pe apă și pe uscat", conchide raportul. În zilele noastre, dispariția Lacului Ciad, Africa, a făcut ca foametea și genocidul să devină ceva obișnuit.

Schimbările climatice planetare se resimt și în România: ploi abundente, secetă, inundații. Recent, conform ultimelor modele computerizate, s-a ajuns la concluzia că întreaga planetă va fi afectată pentru că schimbarea se va produce lent. Iată de ce, în ciuda industrializării rapide a unor state precum China și India, și a indiferenței cu care Statele Unite tratează problema, încălzirea globală nu poate fi considerată drept vina unei țări și nici nu poate deveni responsabilitatea unui singur stat. Va fi nevoie de sacrificii din partea tuturor.

Influența dioxidului de carbon asupra încălzirii globale obligă la modificări fundamentale în zonele cele mai importante ale economiei și ne impune să renunțăm la combustibili fosili. Și, pentru că toate țările din lume vor fi nevoite să participe la salvarea planetei, va fi, în mod cert, și cea mai mare problemă a propriei politici externe.

Alături de pericolele cu care ne confruntăm din pricina încălzirii globale, criza mediului aduce și oportunități nemaiîntâlnite. Reducerea emisiilor de gaze poluante se realizează prin adoptarea de tehnologii noi, nepoluante, care să permită construcția de mașini nepoluante, controlul asupra energiei soarelui și vântului, fără să mai irosim energie. Apare astfel o piață industrială specializată care creează noi locuri de muncă și noi căi de a face profit. Iată avantajele economice oferite de un viitor al energiei nepoluante.

Speranța mea este că, cei care și-au asumat gestionarea problemelor tuturor românilor, vor începe să creadă, așa cum cred și eu, că încălzirea globală nu este o problemă a oamenilor de știință sau o chestiune politică, ci una morală. Așa că, fie că sunteți democrați, social-democrați sau liberali, sper din toată inima că veți înțelege că scopul meu este să vă împărtășesc tuturor îngrijorarea profundă pentru soarta Pământului. Avem obligația solemnă de a asigura copiilor noștri viitorul și de a apăra Pământul pe care îl lăsăm moștenire lor.

Doamna Daniela Popa:

Pregătiți-vă să încheiați, domnule deputat!

Domnul Victor Cristea:

Da.

Imaginați-vă acum proiecția unei scurte conversații cu copiii și nepoții noștri care trăiesc în 2023. Ce ar răspunde actualii guvernanți, parlamentari dacă ar fi întrebați: "Unde vă era mintea? Nu v-a păsat de viitorul nostru? Erați cu adevărat atât de absorbiți de propriile voastre vieți încât nu puteați, sau nu voiați, să puneți capăt distrugerii planetei?" Le putem răspunde, încă de pe acum, prin acțiunile Guvernului, nu doar prin făgăduințe, ci prin elaborarea Strategiei de Dezvoltare Durabilă a României, ca stat membru al Uniunii Europene, și prin punerea de urgență în operă a programelor care se impun.

De aceea, solit Guvernului, în special Ministerului Mediului, să prezinte Strategia de Dezvoltare Durabilă a României și forma în care această strategie se regăsește în bugetul consolidat al statului.

De asemenea, solicit Ministerului Educației să reconsidere rolul pe care îl are cercetarea în rezolvarea problemelor de mediu. Dacă cercetarea și învățământul sunt în criză, toți suntem în impas. Cercetarea este motorul ieșirii din criză. Mai bine finanțată și stimulată, va fi oricând capabilă să preia și să rezolve problematica crizei ecologice. Această strategie trebuie să fie rodul muncii specialiștilor, al oamenilor de știință și nu un simplu document politic steril.

În concluzie, învățământul și cercetarea, prin prevederile bugetare, nu trebuie să fie în criză financiară, ci să scoată economia românească din criză.

Vă mulțumesc, cu scuzele de rigoare.

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

Țin să vă reamintesc tuturor colegilor că, în conformitate cu Regulamentul Camerei Deputaților, durata unei intervenții nu trebuie să depășească 3 minute.

De aceea, vă rog ca, începând de săptămâna viitoare, să vă limitați la cele 3 minute, altfel o să mă simt obligată să vă întrerup discursul.

Tot din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Cătălin Cherecheș.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Cătălin Cherecheș:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

"Vă rog, puțintică răbdare!" Este o replică din Caragiale, deoarece vreau să vă vorbesc în declarația mea politică de astăzi despre spiritul lui Caragiale, care - cu sau fără voia noastră - se face simțit printre noi. Chiar dacă unii se mai îndoiesc că marele dramaturg nu ar reprezenta spiritul românesc, trăim în lumea lui Mitică.

Când vrem mai mult să nu mai știm de el, Mitică își face apariția de după colțul realității. Exemplul care îmi vine în minte s-a întâmplat recent la teza cu subiect unic, care a avut parte de o greșeală în stilul lui Caragiale. Cei care au compus subiectele la limba română au tratat un text din Caragiale chiar în stilul lui, confundând două personaje din schița "Triumful talentului", în maniera nedorită a triumfului comediei. Altfel spus, Niță Ghițescu a fost înlocuit cu "Ghiță Nițescu", cum se întâmplă adesea și în viața reală.

Iar dacă tot suntem în campanie electorală pentru Parlamentul European, mai am un exemplu din vremea lui Caragiale, care se potrivește foarte bine cu timpul de astăzi. Citez dintr-o scrisoare pierdută: "Europa dumitale ".. România mea. Nu voi, stimabile, să știu de Europa dumitale, eu voi să știu de România mea ".." Opoziția Europa / România fiind la ordinea zilei și creând multe confuzii.

Vă mai aduceți aminte de procesul dintre Caragiale și Caion, care-l acuza de plagiat? În final, Caion a recunoscut că a falsificat un document pentru a da substanță acuzațiilor pe care le aducea lui Caragiale. S-a făcut celebru, dar nu a reușit să dărâme mitul. Iar Delavrancea l-a apărat pe prietenul său într-un proces la care s-au vândut bilete ca la teatru: "Nu, domnilor, spiritul profund și ascuțit al lui Caragiale a denunțat șarlatania, dar și ușurința, a rechemat la realitate pe naivii zvăpăiați, a zugrăvit zăpăceala și denaturarea spiritului național. Rolul lui a fost de a contribui la însănătoșirea vieții noastre publice. Și, în fond, în dramaturgia lui nu e răutate, ci iubire. Caragiale nu-l urăște pe Cațavencu, pe Dandanache sau pe Conu Leonida. El nu calomniază personajele create de el. Parcă îl văz retras într-un colț, scânteindu-i privirea, surâzând de sinceră și bună o plăcere; își ascultă eroii pretutindeni, cu dragoste îi studiază, îi rotunjește în mintea lui, îi descarcă de partea banal-indiferentă și îi reduce de sufletul lor real-estetic, etern-real ".."

Doamnelor și domnilor deputați,

România a ratat multe proiecte. Mă tem că singurul "proiect" pe care nu l-am ratat și nu-l vom rata niciodată este cel al lui Caragiale, deși - vorba lui Octavian Paler - suntem în țara tuturor ratărilor. Poate și fiindcă Nenea Iancu și opera lui sunt însăși memoria noastră colectivă: vie și intangibilă, textul lui Caragiale având mereu context...

Vă mulțumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc și eu, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Kelemen Hunor, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Kelemen Hunor:

Mulțumesc, doamna președinte.

Declarația mea politică se intitulează "Nu schimbăm nimic, doar ici, colo, prin părțile esențiale".

Citatul parafrazat din Caragiale, transformat în slogan, i se potrivește de minune Guvernului Boc, îndeosebi în ceea ce privește strategia educațională.

Acest guvern nu se atinge deocamdată de drepturile dobândite în timp de 20 de ani de comunitatea maghiară din România, doar îi decapitează instituțiile cele mai importante. Mă rog, acele instituții care au mai rămas nedecapitate după zdrobitoarea ciolaniadă de la începutul anului, cel mai glorios demers al guvernului până în momentul de față.

În privința schimbărilor la nivelul instituțiilor deconcentrate, am auzit argumente de la reprezentanții Coaliției de guvernare, precum că funcționarii numiți înaintea preluării puterii de către PD-L și PSD nu ar fi în stare să pună în aplicare politicile sectoriale ale guvernului.

Există o singură problemă legată de acest argument: iarăși a ajuns căruța în fața boilor, fiindcă nu există politici sectoriale pe care ar putea să le pună în aplicare foștii conducători de instituții. Ei nu au avut posibilitatea să dovedească dacă sunt sau nu sunt în stare să pună în aplicare aceste politici sectoriale pe care, așa cum știm cu toții, Guvernul încă nu le-a dezvoltat.

Domnii guvernanți au mai luat puțin timp liber pe vreme de criză economică și financiară, și s-au relaxat preocupându-se adânc de soarta și viitorul învățământului și din județul Harghita, proces finalizat cu schimbarea din funcție a inspectorului școlar general.

Deci, nu s-a schimbat nimic, doar ici, colo, prin părțile esențiale. În locul unui inspector maghiar, se mai întâmplă că, într-un județ cu o populație maghiară de 85%, inspectorul școlar să fie tot un maghiar, deci în locul lui au pus în funcție, de la centru, un inspector român, respectând, bineînțeles, criteriul descentralizării mult și de foarte multe rocade de către guvern.

Aceasta este fulminanta strategie a descentralizării din sistemul educațional. Felicitări, domnilor guvernanți! Ați ajuns foarte departe. Ați realizat o centralizare în toată regula. Am reușit să aflăm că, dacă UDMR-ul este în opoziție, se schimbă automat tot ce a fost numit înainte de 2009.

Vă suspectez, stimată Coaliție de guvernământ, de o gândire strategică sclipitoare, eficientă, ieșită din comun, de neîndoielnică inspirație ceaușistă, prin care nu puteți să vă doriți altceva decât să finalizați opera de omogenizare etnică forțată a înaintașului dumneavoastră, tovarășul Nicolae Ceaușescu, folosindu-vă de aceleași manevre subtile ale schimbării inspectorilor școlari în județele din Harghita și Covasna, fiindcă persoana unui inspector școlar general din județul Harghita nu bate la ochi. Nu-i așa, domnilor colegi?! Desigur, aici este vorba doar de educație, copilul orfan și cu multiplele handicapuri ale acestei guvernări.

Nouă nu ni se pare deloc neglijabil viitorul generației tinere. Noi nu tratăm educația ca pe o entitate neglijabilă. Nu putem trece cu vederea nici modul halucinant, prin care persoana așezată în funcție de dumneavoastră, a declarat cu mândrie la debutul carierei sale, săptămâna trecută, în Harghita, că nu vorbește limba maghiară. În județul Harghita, ultimul inspector care a declarat sus și tare aceeași enormitate, cu aceeași stupidă autosuficiență, era tovarășul Vrabie, la sfârșitul anilor '80. O evoluție cu care vă puteți lăuda.

Uniunea Democrată Maghiară din România cere Guvernului să stopeze schimbarea pe criterii etnice și politice a conducătorilor de instituții. Cerem, de asemenea, și oprirea centralizării în numele descentralizării, sigur o contradicție cu care dumneavoastră ar trebui să vă lămuriți.

Ne vom adresa și forurilor europene în această chestiune, și vă reamintim faptul că nepolitizarea administrației locale a instituțiilor deconcentrate a constituit, înainte de 2007, un criteriu al aderării noastre la Uniunea Europeană.

Pe dumneavoastră, desigur, nu vă mai interesează acest criteriu, fiindcă suntem deja stat-membru al Uniunii Europene, suntem deja în club, de unde nimeni nu ne dă afară.

Vă mulțumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Adrian Merka, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Adrian-Miroslav Merka:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Pași concreți pentru combaterea crizei economice".

În ultimele luni, fiecare român a aflat că efectele crizei economice internaționale au ajuns și în România: oameni pe care îi cunoaștem își pierd locurile de muncă, altora le sunt reduse salariile, firme și fabrici se închid....

Într-o astfel de perioadă de criză economică avem nevoie de o guvernare competentă și care să se preocupe de soarta fiecărui cetățean. Avem nevoie de un parteneriat real între toate forțele politice din România, astfel încât printr-un efort comun să reușim să trecem cu bine peste această perioadă grea.

Numai în acest fel, fiecare cetățean al acestei țări va putea vedea în guvernanții săi, din plan central și local, un sprijin real, un factor de stabilitate, care să ofere soluții concrete și eficiente de redresare a economiei.

De asemenea, cred cu tărie că efortul de combatere a crizei economice trebuie să se regăsească la nivelul fiecărei comunități. Dacă fiecare dintre noi am pune o cărămidă, am putea ridica cu succes un zid temeinic în fața efectelor dezastruoase ale crizei.

Pe același considerent, noi toți trebuie să ne implicăm activ și să contribuim cu maximum de resurse la redresarea economică. Cred că un bun exemplu de solidaritate este demersul de implicare a Uniunii Democratice a Slovacilor și Cehilor din România.

La sfârșitul săptămânii trecute, am anunțat deschiderea, la Oradea, a Camerei de Comerț Româno-Slovace, prin care dorim să intensificăm legăturile economice dintre cele două țări, dar și să promovăm interesele noastre economice și investiționale.

Am convingerea că prin intermediul acestei reprezentanțe vom putea identifica noi oportunități de afaceri și vom reuși să atragem noi investiții, pentru a facilita dezvoltarea economică în plan local și în sprijinul agenților economici din România.

Vă mulțumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

Urmează Grupul parlamentar al PD-L.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Victor Boiangiu.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

Domnul Victor Boiangiu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Am să mă încadrez în cele 3 minute, pentru că subiectul, respectiv declarația politică, se referă tot la turism. A mai fost dezbătut, dar pe o altă latură.

Stimați colegi, stimate colege,

În circumscripția electorală pe care o reprezint, la numai doi pași de București, în județul Giurgiu, se află o zonă unică în România, care este atât cea mai mare arie naturală protejată din Câmpia Română, cât și un loc bogat în semnificație istorică și culturală. Este vorba de Parcul natural "Comana", care se întinde pe 25.000 ha și care poate fi numit, fără exagerare, o a doua Deltă a României. Spun aceasta pentru că numai Delta Dunării depășește ca biodiversitate "Delta de lângă București", cum mai este numit Parcul Comana.

Cunoscută pentru evenimentele istorice care s-au petrecut aici, și vă aduc aminte de luptele lui Mihai Viteazul cu turcii, din mlaștinile Neajlovului, zona are un farmec special greu de cuprins în câteva cuvinte. Găsim aici Balta Comana, cea mai mare zonă umedă din sudul țării, dar și păduri de stejari și frasini, cu exemplare unice, vechi de sute de ani.

Există 141 de specii de păsări, 19 specii de pești și 31 specii de mamifere, dintre care multe aflate sub protecția convențiilor internaționale, dar și rezervații științifice de plante sub patronajul Academiei Române, cum ar fi cea de ghimpe sau cea de bujor românesc, numită și "Padina Tătarului".

Totodată, chiar la marginea pădurii, lângă rezervație, se află mănăstirea Comana, ridicată în timpul domnitorului Radu Șerban, în 1588, și refăcută de Șerban Cantacuzino în 1700. Se spune chiar că mănăstirea este construită pe ruinele unei mănăstiri ctitorite de legendarul Vlad Țepeș și că în parcul Comana și-ar fi pierdut viața domnitorul român. De altfel, și mormântul acestuia se află acolo.

Doamnelor și domnilor,

Chiar dacă duminica aceasta s-a desfășurat Sărbătoarea tradițională a bujorului, adevăratul simbol al Comanei, totuși, motivul pentru care vă vorbesc astăzi despre Comana nu este numai turistic, deși merită cu prisosință să vizitați aceste locuri, la numai 30 km de București, ci este și unul ecologic, pentru că zona are nevoie, în continuare, de și mai multă protecție și solidaritate din partea noastră, a tuturor.

Mă refer la zonă în primul rând, pentru că mă gândesc la oamenii care trăiesc acolo și la satele care se află în arealul parcului Comana: Grădiștea, Vlad Țepeș, Budeni și Fălăștoaca. În mod normal, acești oameni ar trebui să prospere cu o astfel de bogăție în curțile lor. Reflectați numai la locurile de muncă ce ar trebui să existe pentru întreținerea și protecția adecvată a zonei sau la turismul care, chiar și în condițiile strict reglementate din rezervație, ar trebui să înflorească.

Am avut și voi mai avea multe contacte cu reprezentanții Guvernului pentru a pune umărul la dezvoltarea durabilă a zonei. Chiar alaltăieri, la Sărbătoarea bujorului, a luat parte, alături de colegii deputați din diverse circumscripții, administrația locală, ministrul finanțelor, iar, recent, a vizitat locul și ministrul turismului.

Doresc să solicit însă, și pe această cale, tuturor instituțiilor competente din Guvernul României, să se aplece cu atenție și profunzime asupra modalităților prin care autoritățile locale, care sunt destoinice și energice, să fie ajutate să facă din acest spațiu unul de referință, o zonă model pentru dezvoltarea europeană a României. Un model în care grija pentru protejarea naturii și păstrarea patrimoniului cultural și istoric se îmbină cu dezvoltarea economică și incluziunea socială. Un model în care dezvoltarea agriculturii, a serviciilor și a infrastructurii rurale să se facă în acord cu interesele investitorilor privați, dar și cu interesul public al conservării unei zone unice. În fine, un loc în care banii europeni, din fondurile structurale și de coeziune să își găsească cheltuiala cea mai eficientă, cea mai fericită.

Doamnelor și domnilor,

Închei, exprimându-mi speranța că veți sprijini cu votul dumneavoastră, când va fi cazul, inițiative menite să dezvolte zone precum cea de la Comana, și invitându-vă încă o dată să vizitați cât mai curând Parcul Natural Comana și regiunea înconjurătoare.

Vă mulțumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Valeriu Tabără, tot din Grupul parlamentar al PD-L.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Valeriu Tabără:

Mulțumesc, doamna președinte.

Doamnelor și domnilor colegi deputați,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Cercetarea agricolă are nevoie urgentă de finanțare".

Conținutul declarației mele politice de astăzi este de fapt o scrisoare pe care academicianul Cristian Hera a adresat-o mai multor factori de decizie din țară.

În data de 27 aprilie a.c., în cadrul Adunării Generale, forul suprem de conducere al Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești", instituție care coordonează activitatea de cercetare-dezvoltare-inovare în domeniul agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, s-a desprins necesitatea de a informa urgent forul de decizie din administrația centrală despre dificultățile majore prin care trece cercetarea științifică agricolă românească.

Prin Legea nr.45/2009, problema de fond a cercetării științifice agricole - finanțarea de la bugetul de stat - a fost rezolvată. Practic, datorită promulgării legii după aprobarea bugetului național pe anul 2009, necesarul de fonduri pentru acest an nu a fost inclus, însă, în buget.

Finanțarea cercetării științifice din sumele câștigate prin competiție - contracte de cercetare încheiate cu Ministerul Educației și Cercetării și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale - a fost diminuată sever pentru proiectele PND2, gestionat de Ministerul Educației și Cercetării Științifice, diminuarea fiind de 73,54%, iar pentru proiectele din programul sectorial, gestionate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu peste 40% din totalul de 46.000 mii ron.

Menționăm că unitățile de cercetare au făcut deja cheltuielile aferente unor etape din aceste contracte, respectând caracterul sezonier al lucrărilor din agricultură. Din păcate, decontările nu s-au mai putut face. În aceste condiții, unitățile de cercetare nu mai dispun de fonduri pentru desfășurarea activității până la sfârșitul acestui an, multe dintre acestea fiind puse în situația de a nu-și mai putea continua activitatea și de a intra în faliment.

Adresăm cu respect un apel Guvernului, Ministerului Finanțelor Publice, Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Ministerul Educației și Cercetării Științifice de a lua în considerare urgentă situația existentă și de a reglementa finanțarea, conform Legii nr.45/2000 a activității de cercetare științifică agricolă, atât de necesară pentru dezvoltarea agriculturii, pentru care asigură atât material biologic, cât și tehnologii de vârf, bază a asigurării securității și siguranței alimentare a României.

Orice întârziere cu asigurarea unei minime finanțări poate duce la pierderi uriașe pentru un sector de maximă importanță pentru România.

Este și această declarație politică un semnal de alarmă destinat factorilor de decizie din România, în principal către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin bugetul căruia se asigură finanțarea unităților de cercetare din România.

Mulțumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Grupul parlamentar al PSD+PC.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mihai Apostolache.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

În luna aprilie a acestui an am aflat, prin intermediul presei locale, că în perioada 6 - 30 aprilie, firma deținătoare a haldelor de pirită din zona fostului Combinat "Romfosfochim" Valea Călugărească, județul Prahova, a decis să înceapă depoluarea zonei, prin stropirea haldelor de cenușă de pirită, cu o substanță al cărei rol este acela de a reduce emisiile de pulberi în atmosferă, fixând stratul de deasupra munților de cenușă piritică, astfel încât particulele să nu mai fie împrăștiate de vânt.

Anunțul a fost făcut de conducerea Agenției de Protecție a Mediului - Prahova, reacția instituției venind după ce am prezentat, în data de 31 martie 2009, în plenul Camerei Deputaților, situația din Valea Călugărească, unde pirita din această zonă poluează aerul, solul și pânza freatică.

Suntem în data de 19 mai, iar zona arată aproape la fel ca înainte, cu excepția câtorva porțiuni, unde s-a stropit cu acea substanță de care vorbea conducerea Agenției de Mediu Prahova.

Când am văzut comunicatul oficial în legătură cu acțiunea care urma să fie demarată, am crezut că stilul de conducere din cadrul respectivei instituții s-a îmbunătățit considerabil. M-am înșelat, însă, deoarece nici de această dată perioada anunțată nu s-a respectat, iar fenomenul de poluare din zona haldelor de pirită se manifestă în continuare.

Consider că acest gen de conducere a unei instituții publice nu-și găsește locul într-o Românie europeană și solicit Agenției Naționale pentru Protecția Mediului să intervină imediat și să repare prejudiciul de imagine creat prin dezinformarea opiniei publice și prin neluarea măsurilor care se impun în astfel de situații.

Vă mulțumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc și eu, domnule deputat.

Urmează domnul deputat Vasile Mocanu, tot Grupul parlamentar al PSD+PC.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o "Cât mai durează șantierul de la Teatrul Național din Iași?"

Recent, Festivalul de Teatru "Euroart" a atras sute de ieșeni iubitori de dramaturgie. Timp de câteva zile, sălile Teatrului "Luceafărul" din Iași au fost neîncăpătoare pentru toți cei care au dorit să vizioneze piesele de teatru propuse de organizatorii spectacolului. Ieșenii rămân printre cei mai mari consumatori de cultură din România.

Din nefericire, la destul de mică distanță de Teatrul "Luceafărul", Teatrul Național "Vasile Alecsandri" continuă să-și trăiască agonia. Altădată, o marcă de prestigiu a Iașiului cultural, Teatrul Național pare a nu fi în stare de a ieși din zodia neagră în care a intrat de mai mulți ani. Deși 6 milioane de euro zac în conturi, șantierul din centrul istoric al Iașiului este pe cale de a fi din nou părăsit.

Cu toate că la jumătatea lunii martie a acestui an, reprezentanții Unității de Management a Proiectului (UMP) anunțau că lucrările de reabilitare vor demara la începutul lunii aprilie, acestea au fost din nou amânate pe o perioadă nedeterminată. Decizia pornește de la faptul că firma care nu a câștigat licitația a făcut contestație la Curtea de Apel București. Culmea este că firma a avut această posibilitate datorită unei legi dată de Guvern chiar la începutul acestui an.

Șantierul de la Teatrul Național trenează de mai bine de 11 ani. De 3 ani există, însă, bani suficienți pentru refacerea acestei veritabile bijuterii arhitectonice. Cele 6 milioane de euro au fost acordate de BERD, încă din 2006. Dar birocrația din timpul fostei guvernări liberale a blocat orice tentativă de a începe lucrările de restaurare, banii zăcând prin conturile Ministerului Culturii.

Când, în sfârșit, am crezut că situația începe să se remedieze, iată că din nou avem o problemă. Continui să cred că o implicare mai activă din partea actualului Minister al Culturii nu poate fi decât extrem de necesară. Teatrul Național este chiar inima "Dulcelui Târg". Faceți-o să funcționeze din nou!

Vă mulțumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Mihai Surpățeanu, Grupul parlamentar al PD-L.

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnul Mihai Surpățeanu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Mi-am intitulat declarația politică "Discriminarea profesorilor universitari conducători de doctorat".

Fără excepție, în toate luările de cuvânt oficiale sau neoficiale, atunci când se analizează învățământul românesc se clamează importanța capitală a lui pentru dezvoltarea și viitorul acestei țări. A devenit deja banală identificarea lui ca prioritate națională numărul unu a României. Cu toate acestea, continuă să persiste unele reglementări care influențează negativ desfășurarea unui învățământ performant. Una din aceste reglementări se regăsește în învățământul superior și se referă la pensionarea profesorilor universitari conducători de doctorat.

În prezent, acestei categorii - după vârsta de 65 de ani - i se dă dreptul să activeze până la vârsta de 70 de ani, cu titulatura de profesor universitar consultant, dar numai după aprobarea membrilor consiliilor profesorale ale facultății, urmate apoi de avizarea în senatele universitare.

Pe lângă paradoxala situație în care, de multe ori, chiar doctoranzi ai respectivului profesor trebuie să avizeze continuarea activității propriului conducător de doctorat, din păcate nu în puține cazuri această formulă devine o modalitate eficientă de a îndepărta unii oameni incomozi din universități. În acest sens, sunt grăitoare chiar recentele evenimente de acest fel desfășurate la Universitatea din Craiova, și reluate pe larg în media, unde un număr important de doctoranzi au rămas fără conducător, căci prin votul secret al membrilor consiliului profesoral au refuzat prelungirea activității respectivului profesor.

Un profesor universitar obține dreptul de a conduce doctorate după o activitate științifică deosebită, desfășurată pe parcursul a foarte mulți ani, astfel că, în afara unor cazuri de excepție, acest drept se obține în jurul vârstei de 60 de ani. Este de la sine înțeles că munca și experiența acelor cadre didactice este practic irosită prin pensionarea la 65 de ani, cum regretabil se întâmplă în multe cazuri, iar prelungirea activității lor fiind la discreția unor consilii profesorale.

Această situație are efecte și mai dăunătoare în învățământul universitar medical, unde profesorii universitari conducători de doctorat, pe lângă activitatea științifică deosebită, au și o experiență medicală la patul bolnavilor, ce nu poate fi înlocuită nici de tinerețe, nici de voință. Nu întâmplător frecvența tot mai mare a acuzelor de "malpraxis", relatate în ultima vreme de presa scrisă și audiovizuală, este legată de îndepărtarea prea timpurie a unor astfel de oameni. În toate clinicile universitare din lume, astfel de oameni sunt menținuți chiar mult peste vârsta de 70 de ani, deoarece în multe situații un sfat bun bazat pe experiența căpătată la căpătâiul multor bolnavi a fost decisiv în salvarea multor vieți.

Invocarea "sângelui proaspăt", reclamată de unii, constituie o mare și regretabilă eroare când se vorbește de învățământul universitar medical. Nu aș dori niciunuia din cei care pledează pentru această idee să fie pus în situația de a apela la "sângele proaspăt" în detrimentul unei experiențe de o viață.

Fără a desconsidera energia și capacitatea celor tineri de a contribui la dezvoltarea învățământului medical, gândesc ca aceasta să se desfășoare în perfectă simbioză cu experiența de decenii a celor care au stat la patul bolnavului.

Prin urmare, acum, cât încă nu este prea târziu, solicit să se revină asupra acestei reglementări ce a apărut în urmă cu puțini ani și care s-a aplicat fără a ține seama de specificitatea anumitor domenii.

În plus, perpetuarea acestei prevederi este în dezacord cu tendința europeană actuală de prelungire a activității până la vârsta de 70 de ani.

Vă mulțumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Cristian Rizea.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Cristian Rizea:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația mea politică de astăzi se referă la informații noi despre politica externă a României.

Doamnelor și domnilor deputați,

Știați până în urmă cu două zile că trei diplomați ai Ambasadei ruse la București au fost expulzați, laolaltă cu doi atașați militari ucraineni, în timpul scandalului de spionaj "Floricel Achim", îndelung mediatizat în această primăvară?

Știați că, urmare a acestui caz, armata română a fot nevoită să-și modifice toate frecvențele sistemelor sale de comunicații? Sau că, în viitorul apropiat, nu vom avea ambasador la Chișinău? Probabil că, la fel ca și mine, nu ați fi aflat nimic despre aceste lucruri dacă un raport intern atribuit Ambasadei Austriei în România nu ar fi fost făcut public de către mass-media.

S-a spus despre respectivul document - din care au fost desprinse aceste surprinzătoare informații - că ar rezuma conținutul discuției pe care Președintele Traian Băsescu ar fi purtat-o la un recent dejun de lucru cu ambasadorii țărilor Uniunii Europene acreditați la București. La o jumătate de zi de la difuzarea informațiilor, Ambasada Austriei a precizat că întocmirea rapoartelor de acest gen are caracter intern și nu reprezintă poziția oficială austriacă. Iar după alte câteva minute, Președintele României - personaj principal în amintita dezvăluire - a calificat documentul drept "o scrisoare pierdută" care nu îi aparține, nu este asumată, și, în consecință, nu merită să o comenteze. Totuși, niciunul dintre protagoniști nu a negat veridicitatea informațiilor mediatizate. Până la proba contrarie, putem așadar să credem că ele sunt cât se poate de reale și îngrijorătoare.

În aceste condiții, mă miră faptul că prea puțini dintre noi, parlamentarii României, am remarcat gravitatea situației relatate mai sus. Prea puțini am avertizat că "Organul reprezentativ suprem al poporului român" - căci așa este definit Legislativul la articolul 61 din Constituție - habar nu are de deciziile pe care le ia în materie de politică externă Președintele țării, ales uninominal, ca și noi. Aflăm din presă că se ceartă cu șeful Comisiei Europene, că este în dispută cu premierul Turciei, că nu ne înțelegem cu Ucraina, iar cu Rusia nici atât. Mai avem puțin și vom afla, tot din presă, că România este în conflict deschis cu cine știe ce vecin.

Vă întreb, așadar, pe dumneavoastră, stimați colegi, ce rol mai au Parlamentul României, echipa guvernamentală pe care am învestit-o cu încredere, dacă un singur om decide că trebuie să dai cu pumnul în masa problemelor sensibile în plan extern. Vă întreb, și mă întreb și eu, câte foloase poate aduce țării, românilor de rând, cearta cu toată lumea: cu parteneri din apus, cu vecini de la răsărit, cu adversari politici în plan intern.

Indiferent de interpretările pe care fiecare dintre noi le putem da unor astfel de atitudini ale Președintelui, cred că sunteți de acord că Parlamentul României trebuie să fie cel puțin informat, dacă nu consultat, cu privire la temele pe care șeful statului le abordează la întâlnirile cu ambasadorii străini.

Vă mulțumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Pentru că mai sunt doar două minute, haideți să încheiem cu o declarație politică a unei doamne deputat, doamna deputat Aura Vasile.

Aveți cuvântul.

Doamna Aurelia Vasile:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Declarație politică: "Reforma în justiție - o prioritate pentru România".

Reforma justiției românești a fost întotdeauna un subiect fierbinte, dezbătut prin cei 20 de ani de democrație de către noi toți: oameni politici, societate civilă, jurnaliști, analiști, magistrați, profesioniști, cetățeni simpli ai acestei țări etc., fiind de o importanță covârșitoare atât pentru comunitatea juridică, cât și pentru întreaga societate românească. Un stat modern nu se poate asigura decât printr-o justiție modernă, independentă și eficientă.

Din păcate, cu toate eforturile noastre, mai ales din ultimii 10 ani, acest proces nu a fost finalizat sau, în orice caz, avem motive de insatisfacții. Practica fiecărui ministru care s-a instalat la Ministerul Justiției de a opri reformele predecesorului său și de a relua procesul de la capăt, de fiecare dată cu alte idei și cu alte principii, a fost păguboasă pentru România. Astăzi, având calitatea de membru al Uniunii Europene, trebuie să facem acest efort pentru a evita să ajungem la concluzia că reforma în justiția românească este un eșec.

Codul penal inițiat în mandatul său de către doamna Rodica Stănoiu ținea seama de prevederile convențiilor internaționale și europene la care România era parte la acea vreme, precum și de documentele Uniunii Europene, țara noastră aflându-se atunci în plin proces de negociere. În acea perioadă, s-a realizat o independență a justiției față de politic, fără precedent, în România (de exemplu, judecătorii au devenit complet inamovibili). Trebuie să amintim și faptul că, în anul 2004, România avea un Cod penal care urma să intre în vigoare în iulie 2005.

Reforma inițiată de Monica Macovei a reușit să aducă haosul în sistemul judecătoresc, mai ales în materia civilă și în cea privind răspunderea disciplinară a magistraților. Practic, reforma inițiată de predecesoarea Rodica Stănoiu a fost stopată. Prin modificările introduse, s-a declanșat un sistem ireversibil, prin care toate recursurile în materie civilă se judecau de aceleași instanțe care au judecat apelurile.

Pe de altă parte, în urma eliminării de pe lista abaterilor disciplinare a condiției de bună reputație, prin încălcarea Codului deontologic al magistratului s-a încurajat Consiliul Superior al Magistraturii să claseze la finele lui 2005 nu mai puțin de 80 de dosare disciplinare, pe motiv că abaterile constatate s-au abrogat.

Practic, inițiativele din mandatul doamnei Macovei nu au fost altceva decât derapaje grave, pași înapoi și pericole pentru procesul de integrare europeană.

Au urmat, desigur, și alte măsuri reformatoare ale următorilor miniștri, totul culminând cu recentele dezbateri privind adoptarea codurilor juridice, prin procedura asumării răspunderii Guvernului. Indiferent de cum vor fi adoptate aceste documente esențiale pentru buna funcționare a sistemului juridic, trebuie să ținem cont de faptul că revitalizarea justiției românești presupune organizarea, pe noi baze a actului de justiție prin respectarea, în primul rând, a drepturilor celor care contribuie la înfăptuirea justiției.

Dorim să evidențiem în declarația politică de astăzi faptul că într-o țară membră a Uniunii Europene justiția trebuie să fie performantă și eficientă. Instanțele judecătorești se confruntă astăzi cu mari probleme de ordin financiar și logistic. Unele drepturi salariale câștigate în instanță nu sunt acordate celor care lucrează în sistem, în condițiile în care timpul de muncă ajunge și la norma de 10-12 ore pe zi. Volumul de muncă din instanțele românești este imens, raportat la personal. La problemele de ordin salarial, se mai adaugă și cele legate de condițiile de muncă, lipsa spațiului de muncă, a calculatoarelor, clădiri șubrede etc. Este evident că, în aceste condiții, randamentul este pus sub semnul întrebării.

Problema reformelor în justiție este cu atât mai importantă în contextul actual, cel în care România așteaptă Raportul Comisiei Europene pe justiție din vară. Dacă reformele cerute în sensul adaptării sistemului românesc nu sunt inițiate, s-ar putea ajunge la restricționarea fondurilor pentru România și chiar nerecunoașterea hotărârilor pronunțate de instanțele românești pe plan european.

În prezent, există o amplă dezbatere referitoare la oportunitatea adoptării codurilor juridice prin asumarea răspunderii Guvernului. Să nu uităm că, deși s-a optat pentru această modalitate de adoptare, în ultimul timp s-a creat cadrul unei ample dezbateri publice, în cadrul căreia au avut ocazia să-și spună punctul de vedere atât specialiștii, cât și reprezentanții clasei politice și societății civile.

Dezbaterile au avut loc și în cadrul Parlamentului României, creându-se Comisia specială comună pentru dezbaterea în fond, în procedură de urgență, a Codului penal, a Codului de procedură penală, a Codului civil și a Codului de procedură civilă. Cu această ocazie, dorim să felicităm membrii acestei comisii pentru efortul depus pentru îmbunătățirea prevederilor codurilor juridice și pentru contribuția deosebită pe care o au la realizarea reformei în justiția românească.

Lipsa de continuitate de la conducerea Ministerului Justiției, politizarea și sincopele din timpul mandatelor miniștrilor justiției de după 2004, dorința unor miniștri, precum Monica Macovei, de a-și aroga paternitatea exclusivă a codurilor, întârzierile în îndeplinirea obiectivelor din mecanismul de cooperare și verificare și aflate în competența Ministerului Public și a Ministerului Justiției, nu pot fi reproșate Parlamentului României.

Dacă România ar fi avut în 2005 un ministru al justiției responsabil, Parlamentul nu ar mai fi fost în situația de a încerca să repare în regim de urgență ceea ce s-a stricat în 4 ani de administrare ineficientă a justiției. Astfel, codurile juridice ar fi fost adoptate încă din precedenta legislatură, evitând posibilitatea unui raport negativ, așa cum mare parte din obiectivele de referință instituite prin mecanismul de cooperare și verificare ar fi fost finalizate cu succes.

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Și vreau să se înregistreze la stenogramă că este declarația mea, Aura Vasile, și a doamnei Daniela Popa.

Doamna Daniela Popa:

O să anunț și eu.

Vă mulțumesc, doamna deputat.

Vă fac același anunț, stimați colegi. Conform Regulamentului Camerei Deputaților, o declarație politică nu trebuie să dureze mai mult de trei minute și vă rog să redactați acele declarații, ca să se înscrie în aceste minute. Altfel, de săptămâna viitoare, o să mă văd obligată să întrerup declarațiile dumneavoastră.

În încheierea ședinței de astăzi, vă anunț că o serie dintre colegii noștri au depus declarațiile în scris, și anume: din Grupul parlamentar al PD-L - Sulfina Barbu, Ștefan Pirpiliu, Ioan-Nelu Botiș, Cornel Ghiță, Daniel Florian Geantă, Doinița Mariana Chircu, Marius Rogin, Dumitru Pardău, Daniel Buda, Daniel Bărbulescu, Mircia Giurgiu, Doru Leșe, George Ionescu, Constantin Chirilă, Iulian Vladu, Samoil Vîlcu, Ioan Oltean, Stelică Iacob Strugaru, Răzvan Mustea-Șerban, Petru Movilă și Maria Stavrositu; din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, au depus în scris declarațiile deputații: Ioan Stan, Ștefan Valeriu Zgonea, Liviu Bogdan Ciucă, Florin Pâslaru, Antonella Marinescu, Angel Tîlvăr, Filip Soporan, Daniela Popa, Ion Dumitru; din partea Grupului parlamentar al PNL: Eugen Nicolăescu, Cristian Burlacu, Bogdan Țîmpău, Nini Săpunaru, Gheorghe Dragomir, Marin Almăjanu, Teodor Atanasiu, Adrian Gerea, Neculai Rebenciuc, Diana Tușa, Daniel Chițoiu, Lucia-Ana Varga, Cristian Buican, Florin Țurcanu, Horea Uioreanu, Dan Bordeianu, Virgil Pop, Viorel Buda, Cristian Adomniței, Paul Victor Dobre; din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Amet Aledin și din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul deputat Gheorghe Hogea.

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

Domnul Mircea Grosaru:

"Bani din proiecte europene"

Astăzi, când criza financiară și-a pus amprenta serios asupra întregii Europe, România mai are o șansă care se numește bani din proiecte europene. De mult timp se vorbește de faptul că România nu a reușit să acceseze mai nimic din fondurile europene pentru că nu depun proiecte eligibile sau pentru că nu știu să acceseze fondurile europene și toată lumea se întrebă cum este posibil și cât de greu poate fi să depui un proiect.

Ce este un proiect?

Cine accesează aceste fonduri și cât de multă șansă ai să accesezi banii europeni?

Răspunsurile la aceste frecvente întrebări sunt foarte simple și directe. Orice persoană fizică sau persoană juridică interesată poate accesa fonduri europene, urmărind cu atenție ghidul anexat proiectului în care se explică pașii ce sunt de urmat.

Sunt reprezentanțele zonale capabile să lămurească pe oricine are de accesat fonduri europene că nimic nu este greu dacă îți dorești cu adevărat? Desigur că da.

Așadar, nu trebuie să ratăm aceste oportunități, chiar dacă ar fi să apelăm la o firmă de consultanță în materie de fonduri europene. Specializate în astfel de proiecte, firmele de consultanță pe fonduri europene fac mari eforturi pentru a reuși proiectul și sunt specialiști în materie.

An de an, Asociația RO.AS.IT. a scris proiecte pe care le-a depus la diverse instituții din țară sau din străinătate și multe dintre ele au reușit să câștige și să obțină finanțări, în timp ce altele nu, dar din orice proiect înveți un mod de a accesa fonduri. Totul este de antrenament, ca în sport sau ca în orice altă profesie, inclusiv cea de politician.

Ideile bune sunt întotdeauna apreciate, cu condiția de a le scrie bine și a respecta toate cerințele. Dacă politicienii de astăzi, votați în colegii uninominale, ar putea ca în colegiile lor să transmită unitar acest mesaj, cred că ar fi un mare câștig pentru România și nu ar fi foarte greu.

Lăsați campania electorală începută prematur și încercați să accesați proiecte europene și vă asigur că veți fi mult mai apreciați decât făcând politică de dragul de a nu reuși adversarul.

Poate că ceva ar trebui deja să se schimbe, iar aceasta este încrederea de sine.

"Europarlamentarele și prezidențialele, noua provocare a României"

Odată cu criza economică, România se confruntă cu alte două provocări: alegerile europarlamentare și cele prezidențiale.

După cum simțim cu toții, criza economică și financiară nu este efectul direct al politicului asupra economiei țării noastre, ci mai degrabă o consecință a ceea ce la nivel mondial specialiștii în materie o numesc criză.

Primul an al crizei coincide în România și cu două scrutinuri importante pentru țara noastră, cum sunt alegerile europarlamentare și cele prezidențiale, fiecare cu importanța sa și cu specificul lor.

Dacă alegerile europarlamentare se organizează după reguli stabilite de Uniunea Europeană, cele prezidențiale se organizează după regulile stabilite de legislația internă, care se vor desfășura în spiritul alegerilor parlamentare, a votului uninominal.

Cunoaștem bine faptul că toate aceste scrutinuri sunt pregătite din timp, iar sumele plătite de populație, și nu numai, sunt destul de consistente pentru orice țară a Uniunii Europene, dar mai ales pentru România, pentru că țara noastră nu se numără printre țările bogate ale Europei, dar nici printre cele sărace, iar bugetul țării a devenit pe an ce trece mai sărac din lipsă de proiecte care să aducă României mai multe fonduri europene, așa cum știm că au făcut-o cu profesionalism țări precum Spania și Portugalia, iar rezultatele au fost pe măsură.

Ce ne lipsește nouă însă nu este inspirația și nici marea dorință de a fi în rândul țărilor civilizate ale Europei, ci tocmai determinarea de a duce mai departe ceea ce Uniunea Europeană ne-a oferit într-un moment de cumpănă pentru țara noastră.

În orice stat democratic și cu atât mai mult în România, toate aceste dorințe ale populației trebuie să știm să le cerem și să le obținem prin alegeri. Trebuie să știm să distingem competența de incompetență, profesionalismul de neprofesionalism și performanța de neperformanță, pentru că atât la alegerile europene, cât și la cele prezidențiale avem nevoie din plin de oameni bine pregătiți și performanți pentru țara noastră.

Sunt multe țări în Europa care ne pot oferi modele, însă să nu uităm că la rândul nostru putem fi un model pentru alții, prin inteligență, forța de a munci, puterea de înțelegere și toleranță.

Într-o declarație politică anterioară intitulată "Votați pentru România" făceam apel la etnicii italieni din România, cetățeni români de altfel, de a vota pentru țara noastră, iar ideea a fost ușor preluată și înțeleasă ca atare de membrii RO.AS.IT.

Așadar, pot încheia spunând cu convingere:

Vom vota bine!

"România și Ziua internațională a muzeelor"

În data de 18 mai, adică ieri, s-a sărbătorit, în întreaga lume, Ziua internațională a muzeelor, iar pentru acest an tema aleasă de Consiliul Internațional al Muzeelor, creat acum 60 de ani, a fost "Muzeele și patrimoniul universal", astfel încât mesajul transmis de organizatori a fost unul cât se poate de sugestiv și se referă la responsabilitatea tuturor față de patrimoniul universal.

Muzeele ne arată că diversitatea culturală și patrimoniul universal sunt indisociabile. Cu toții știm că ICOM, Consiliul Internațional al Muzeelor, a lucrat întotdeauna în colaborare cu UNESCO, prima organizație neguvernamentală care a arătat și a recunoscut rolul organizațiilor neguvernamentale reprezentând societatea civilă, care pun în funcțiune programele de dezvoltare culturală, științifică și educațională destinate să lupte împotriva primelor cauze ale conflictului, care sunt sărăcia și ignoranța.

Organizațiile aparținând minorităților naționale din România, în marea lor majoritate organizații nonguvernamentale de utilitate publică în România, sunt cele care completează spectrul organizațiilor neguvernamentale care promovează diversitatea culturală, limba, obiceiurile și tradițiile minorităților naționale, capitol la care România a primit aprecieri atât din partea Uniunii Europene, cât și a altor organisme internaționale, privitor la modul în care a reușit să gestioneze problematica minorităților naționale. La rândul lor, acestea au răspuns tocmai acestor exigențe prin organizarea de activități culturale sau artistice la nivelul muzeelor din România, acolo unde cultura, tradițiile și diversitatea își dau mâna în crearea unor armonii pe măsură.

Conferința Generală a Consiliul Internațional al Muzeelor - ICOM - de la Viena, din luna august a acestui an, va permite stabilirea unei legături între diversitate și universalitate în lumea întreagă, iar România cu siguranță că va fi reprezentată bine și de această dată.

Asociația Italienilor din România - RO.AS.IT. - face parte din Grupul parlamentar al minorităților naționale și din Consiliul pentru minoritățile naționale din România, fiind implicată în multe din aceste activități culturale ce sunt desfășurate în scopul păstrării limbii, obiceiurilor și tradițiilor italiene în România a unui popor atât de apropiat încât nici vicisitudinile istoriei nu ne-au putut despărți.

Stabilitatea acestor relații trebuie însă consolidată, iar unul din argumentele care pot strânge relațiile dintre cele două țări, România și Italia, este chiar cel legat de cultură, iar datorită acestuia rapoartele economice, atât de importante pentru ambele, se pot dezvolta mult mai rapid mai ales când lucruri comune se pot descoperi cu mare ușurință.

Doamna Antonella Marinescu:

"Natura 2000" este o rețea ecologică de arii naturale protejate formată din arii speciale de conservare și arii de protecție specială avifaunistică, cu scopul să mențină într-o stare de conservare favorabilă o selecție a celor mai importante tipuri de habitate și specii de păsări ale Europei.

Prin Hotărârea Guvernului nr.1284 din 24 octombrie 2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene "Natura 2000", publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.739 din 31 octombrie, Lacul Siutghiol și Marea Neagră au fost incluse în categoria ariilor de protecție a unor specii de păsări.

Lacul Siutghiol și întreg perimetrul din imediata sa vecinătate se constituie într-o zonă puternic antopizată, parte integrantă a stațiunii Mamaia și a orașelor Năvodari și Ovidiu, în jurul lacului dezvoltându-se activități turistice și de agrement și întinse zone rezidențiale.

În acest sens, consider nejustificată, inoportună și inaplicabilă măsura privind includerea Lacului Siutghiol la poziția 62, în Anexa 1 a Hotărârii de Guvern nr.1284 din 24.10.2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene "Natura 2000" în România.

De asemenea, includerea Mării Negre, în întregimea sa, la poziția 77 din Anexa 1 a Hotărârii de Guvern privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică, este inutilă sub aspectul protecției mediului și al dezvoltării durabile și de neacceptat din punct de vedere al dezvoltării economice naționale și locale, prin punerea sub interdicție nu numai a unor produse turistice noi, cum ar fi turismul de croazieră și cel nautic, dar împiedicând și desfășurarea activităților portuare și a altor activități și lucrări de interes public național.

Vă aduc la cunoștință că nicăieri în Europa nu întâlnim o situație similară, unde zeci de mii de hectare dintr-o zonă puternic dezvoltată din punct de vedere economic să fie incluse peste noapte în Programul "Natura 2000", fără a se ține cont de unul din principiile de implementare ale acestui program, și anume stabilirea unui echilibru între interesele mării, conservarea naturii și activitățile economice.

De altfel, un studiu realizat de prestigioasa organizație Life Bird International, cu privire la modul în care se implementează Programul "Natura 2000", recomandă cu tărie ca delimitarea ariilor de protecție specială avifaunistică să se realizeze totdeauna ținându-se cont de interesele economice ale comunităților locale. Iar cele mai bune exemple în acest sens sunt: Tiloos Parc din Grecia, Comino din Malta și Sefton Coast din Marea Britanie, unde ariile de protecție au fost clar și exact delimitate, astfel încât să nu impieteze buna desfășurare a activităților economice și a celor de natură socială.

În lumina celor prezentate și având în vedere concluziile și recomandările mai multor strategii, documente de programare, studii și analize naționale și internaționale, dintre care enumerăm: Planul Național de Dezvoltare 2007 - 2013; Programul Operațional Regional 2007 - 2013; Programul Operațional Sectorial Transporturi; Raportul anual pe anul 2006 al Organizației Mondiale a Turismului; Planul Local de Dezvoltare Durabilă al Municipiului Constanța; Strategia de Dezvoltare Durabilă a Orașului Năvodari, Planul Local de Dezvoltare Durabilă al Orașului Ovidiu, Legea nr.203/2003, republicată; Masterplanul privind dezvoltarea turismului românesc ș.a.m.d., consider oportună efectuarea unui nou studiu având ca scop principal evaluarea criteriilor pe baza cărora anumite zone de pe teritoriul României au fost delimitate și declarate arii naturale protejate.

Acest studiu nu trebuie să își propune încălcarea Directivei europene care este impusă României spre conformare ca membru al Uniunii Europene, referitoare la declararea unui procent din suprafața totală a țării drept arie naturală protejată. Obiectivul urmărit va fi acela de a evalua în special zonele cu un impact antropic pronunțat și istoric, a căror dezvoltare economică nu poate avea decât un impact pozitiv asupra mediului, societății și comunității locale în special.

Domnul Nicolae Bud:

"Parteneriatul estic - noi ce facem?"

De curând, la Praga, a fost semnat documentul prin care este lansată la apă o nouă inițiativă născută în retortele de la Bruxelles: "Parteneriatul estic". Acesta are rezonanțe ceva mai vechi dacă ne gândim la conceptul de bună vecinătate, tot de sorginte UE, atunci când Comunitatea Europeană își propune transparent și insistent să privească transfrontalier însămânțând câte ceva din semințele la îndemână în brazde învecinate, care, poate, ar putea cândva să-i apropie tot mai mult. Atât de mult încât să poată deveni parte a întregului comunitar. Când? Nu este timpul formulării de răspunsuri, ci doar de sugerat direcția de mers. Deocamdată.

Summit-ul praghez, reunit într-o formulă prin delegație (unii șefi de stat și-au trimis fie prim-ministrul, fie pe ministrul de externe) a desenat un parteneriat al UE cu șase state la est de frontiera de răsărit a Uniunii, adică mai spre Soare Răsare decât România. Cele șase state față de care țara noastră reprezintă vestul sunt, precum se știe, Republica Moldova, Ucraina, Belarus, Georgia, Armenia și Azerbaidjan.

Ce se dorește a fi respectivul Parteneriat estic? Dacă eu înțeleg bine, o construcție despărțită de linia care trasează granița între UE și respectivul grup de foste republici sovietice. De o parte, Uniunea Europeană, pe post de dascăl, gata oricând să administreze sfaturi, expertiză cât încape, ceva bani - e drept puțini - astfel ca statele respective să deprindă gustul democrației, al statului de drept, al respectării drepturilor omului. Cu alte cuvinte să se scuture de metehne blamabile și să caute să ajungă în rândul lumii (democratice). Și dacă toate acestea vor fi învățate, vorba lui Labiș (el se referea la alte percepte dar glasul său clopoțește duios indiferent de ce spune), se creează condiții ca într-o perspectivă - fie și îndepărtată - să vedem rând pe rând partenerii (estici) de azi bătând sfios la ușile UE, cu o cerere rotunjită caligrafic. Cererea de intrare în Comunitate.

Este prea devreme pentru considerații de adâncime. Suntem doar în fața unui enunț de bune intenții de ambele părți. Unii vor să te învețe carte, ceilalți promit să se țină de lecții. Altfel, parteneriatul nu s-ar fi zămislit. Ceva considerații rămân posibile.

Doamna Angela Merkel, cancelarul german, ca și președintele Comisiei, Barroso, au ținut să sublinieze că această nouă asociație "nu este îndreptată împotriva Rusiei". De ce această precizare apăsată? Motivul îl cunoaștem. Moscova privește părțile desprinse din fosta URSS ca pe niște aliați durabili, de care o leagă destule interese. Orice magnet venind din afară cu pretenția de a face din ei aliați, indiferent de cauză, devine suspect și este condamnat în consecință. "Nu vă atingeți de puii mei!" pare a spune cu glas de cloșcă iritată diplomația rusească prin reprezentanții săi avizați. Așa și acum: primele semnale venind dinspre Kremlin sună a nemulțumire, parcă și a indignare.

Ce spun statele semnatare dinspre Est? Vocile auzite până acum sunt entuziaste și pline de speranță. Într-atât de optimiste încât introduc în circulație cuvinte care deformează sensul inițial al termenilor. Unii se cam cred deja primiți în Uniunea Europeană. Eroare de dublă factură. Pe de o parte, deoarece nu așa sună termenii parteneriatului. Partener înseamnă exact atât: partener și nu luare în căsătorie. În al doilea rând, parteneriatul presupune acțiuni din ambele capete ale drumului. Cum ziceam, UE se arată dispusă să cizeleze stări de lucruri și comportamente. Statele semnatare își angajează voința de a accepta acele treceri de la ce este în prezent (la ei) la ceea ce există deja (la noi). Or, distanțele nu par a fi atât de scurte și drepte, nici măcar pe hârtie.

Nu avem decât să privim cum stau lucrurile. Despre Azerbaidjan și Armenia știm mai puține, dar asta nu ne împiedică să ne amintim de Nagorno-Karabach. În Georgia, protestele de stradă se țin de mână, iar Osetia și Abhazia rămân confuze prin statutul lor. Ucraina dă în clocot și parcă și acolo liniștea nu pare atât de aproape. În Belarus, democrația pare o plantă exotică pentru care nu s-a găsit încă o glastră cât de cât potrivită. În Republica Moldova, alegerile mai degrabă au complicat situația. Sunt cel puțin două evidențe: Transnistria perseverează în condiția ei separatistă, iar la Chișinău, stânga comunistă abia și-a consolidat perspectiva, antrenând dezordine socială și proteste de luat în seamă.

Drumul spre democrație al acestor state străbate deocamdată nisipuri mișcătoare în care pasul sigur spre viitor nu se poate așeza. Trebuie răbdare, bună credință și realism. Îmi amintesc o secvență de film în care un ofițer american era adus de autoritățile nipone să instruiască armata japoneză în vederea unei încleștări în pregătire. La finalul primei întâlniri, comandantul yankeu avea să afirme că singura calitate a acestor soldați este că trag în aceeași direcție! Cu alte cuvinte, până la a fi în stare să ochească o țintă mai e mult de mers.

N-aș zice că lucrurile stau altfel în cazul Parteneriatului Estic. Cea dintâi impresie pare a fi, repet, că toți doresc să meargă în aceeași direcție. N-avem motive să le punem sinceritatea la încercare. Dar nici nu avem argumente să credem că taxăm dorințele în realități.

O întrebare care se pune: noi ce rol putem interpreta în această partitură generoasă, întemeiată pe o nedisimulată speranță? Lucrăm în echipă? Ne revendicăm rol de solist pe anumite strune de orchestră?

Estul pentru noi înseamnă mai mult decât pentru alți membri ai Uniunii Europene. Orice câștig pe drumul creionat de parteneriat se poate deconta drept profit pentru noi în toate privințele. Dincolo de orice îndoială, cu cât suma algebrică a rezultatelor se dovedește mai mare crește și câtul la care te aștepți tu, cel ce participi insistent și cuantificat la îndeplinirea normelor propuse.

Nu știu exact, cel puțin eu, unul, cum arată road-map-ul acestui parteneriat, ce cuprinde fiecare etapă de parcurs și cum sunt repartizate rolurile în echipă. Știu doar că, în circumstanțele date, ne-am putea angaja într-un demers consistent, predictibil și măsurabil prin rezultate.

Este și motivul pentru care cred că diplomația românească se poate considera dezlegată să procedeze de urgență la croirea unui proiect pe măsură, chemând alături de componenta guvernamentală participarea calificată a componentei parlamentare și a societății civile. Avem resurse, avem experiențe de împărtășit, ne știm în stare să participăm la dezamorsarea nodulilor strecurați în relațiile noastre cu statele membre ale Parteneriatului Estic.

Normal ar fi să-l trecem pe lista noastră de priorități externe și să revenim asupra-i cu constanță și pretenția de a ne descoperi în postura de protagoniști recunoscuți și apropiați.

Domnul Ioan Oltean:

"Despre protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, prioritate a politicii PD-L"

În Uniunea Europeană, în calitate de cetățeni cu drepturi depline, persoanele cu handicap beneficiază de aceleași drepturi ca și restul populației: au dreptul la demnitate, tratament egal, viață autonomă și la o participare deplină și constructivă în cadrul societății. Crearea unui cadru menit să le permită persoanelor cu handicap să se bucure de toate aceste drepturi reprezintă principalul obiectiv pe termen lung al strategiei comunitare pentru incluziunea activă a persoanelor cu handicap.

Ele sunt implicate în acest proces în baza binecunoscutului principiu european: "Nimic pentru persoanele cu handicap, fără persoanele cu handicap".

Propunându-și să abordeze aspectele referitoare la handicap din perspectiva drepturilor omului, UE promovează incluziunea activă a persoanelor cu handicap și participarea deplină a acestora în cadrul activ al societății.

Handicapul este o problemă care trebuie abordată în contextul drepturilor omului și care nu poate face obiectul liberului arbitru. Această abordare se află și în centrul Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, la care Comunitatea Europeană este parte semnatară.

În România, Legea nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap oferă cadrul legislativ în vederea asigurării unui sistem eficient și real de protecție și promovare a drepturilor persoanelor cu handicap. Acestea sunt definite ca fiind acele persoane care, datorită unor afecțiuni fizice, mentale sau senzoriale, nu au abilitățile de a desfășura în mod normal activități zilnice. Din acest motiv sunt necesare măsuri de protecție în sprijinul recuperării, integrării și incluziunii sociale.

Persoanele cu handicap reprezintă aproape a șasea parte din totalul populației europene cu vârstă de muncă. Totuși, rata de ocupare în rândul acestora este, prin comparație, foarte scăzută. Din acest motiv, șomajul în rândul persoanelor cu handicap este dublu față de șomajul înregistrat în rândul celorlalte categorii ale populației active. Dacă ar beneficia de mai mult sprijin, cu siguranță milioane de europeni cu handicap s-ar putea integra sau reintegra pe piața muncii.

Politica PD-L a fost întotdeauna fermă și coerentă. Astfel, PD-L a susținut că sistemul de protecție trebuie dezvoltat astfel încât să răspundă nevoilor reale ale persoanelor prin crearea de servicii și prin acordarea de beneficii corespunzătoare realității. Un acces egal la o educație de calitate și la posibilitățile de învățare de-a lungul vieții oferă persoanelor cu handicap posibilitatea de a se implica pe deplin în societate și de a-și îmbunătăți calitatea vieții. Persoanele cu handicap trebuie să aibă posibilitatea de a face alegeri individuale și de a-și controla viața de zi cu zi la fel ca și celelalte categorii ale populației.

De aceea, serviciile de asistență și sprijin ar trebui să fie mai bine adaptate nevoilor persoanelor cu handicap.

Prin programul actual de guvernare, PD-L și-a propus ca obiective și principale direcții de acțiune, între altele: "creșterea continuă a calității vieții persoanelor cu handicap și sprijinirea familiilor aparținătoare".

În acest sens, iată că a venit momentul transformării promisiunilor în fapte. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, la care am lucrat împreună cu alți colegi parlamentari și membri ai PD-L, are drept scop acordarea unui venit minim pentru toate persoanele cu handicap în cuantum de 300 lei. Această sumă urmează a fi indexată anual, cu coeficientul de inflație.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Vor mai exista în România produse autohtone în viitor?"

Producătorii români din agricultură se află la limita suportabilității. Motivele sunt diverse: după 1989, terenurile au fost retrocedate proprietarilor de drept, numai că astfel s-a divizat extrem de mult suprafața agricolă cultivabilă; din cauză că proprietatea e atât de divizată nu mai pot fi accesate fonduri, guvernamentale ori europene, pentru a obține culturi de bună calitate; utilajele agricole nu numai că sunt vechi, dar pot fi considerate de-a dreptul rudimentare, fapt care face imposibilă lucrarea corectă și la standarde europene a terenurilor agricole; fermele de animale nu sunt sprijinite nici de către autorități, iar pentru accesarea fondurilor structurale europene birocrația e atât de mare încât cei interesați renunță, mai mult de nevoie decât de voie bună.

După privatizarea unor unități de profil din zootehnie, mulți fermieri autohtoni au fost obligați să lucreze cu companiile multinaționale. În prezent, la Cluj, un mare producător de lactate a renunțat la laptele pe care îl colecta de la localnici în favoarea celui importat, pe motiv ca ar fi mai ieftin. Dar este mai bun? Ce se va întâmpla cu acești oameni care trăiau de pe urma vânzării laptelui? Pe nimeni nu mai interesează acest aspect, dacă poate fi importat lapte mai ieftin din altă țară.

Cât mai așteptăm să facem ceva? Până când nu vom mai găsi în piețe legume și fructe românești? Atunci ce vom face? Ne vom resemna și vom consuma produse importate că sunt mai ieftine? Însă vom mai simți gustul lor? După atâtea tradiții pierdute în negura timpului, ne vom pierde identitatea națională chiar de tot?

Domnul Gheorghe Hogea:

"Patrimoniul național, în pericol?"

Patrimoniul național a fost dintotdeauna prilej de discuții și controverse. Ambiguitatea legislației românești din ultimii 20 de ani a făcut ca o avuție inestimabilă să fie risipită, să fie pierdută, deteriorată sau chiar de-a dreptul jefuită.

Într-un top al Interpol, România deține un rușinos loc 3 în ceea ce privește furturile din patrimoniul cultural național. În ciuda existenței unei Legi a patrimoniului, dar în absența unor sancțiuni drastice, se fură în continuare din biserici, mănăstiri, schituri, cimitire, case parohiale, muzee, sunt vandalizate situri arheologice sau clădiri de patrimoniu, multe dintre ele devenite bun privat prin retrocedări sau privatizări îndoielnice.

Se fură la comandă din colecții particulare sau publice, se falsifică opere de artă și se fură prin substituire, iar obiectele de patrimoniu furate intră, de cele mai multe ori, în colecții private sau sunt traficate peste graniță cu complicitatea multora dintre cei care ar trebui să vegheze la prezervarea lor. Conform informațiilor făcute publice de poliție, în anii de după Revoluție s-au furat 1071 de obiecte de patrimoniu sau susceptibile de a face parte din patrimoniu; dintre acestea 140 au fost furate din muzee sau ateliere de artă, alte 303 obiecte proveneau de la persoane particulare, restul fiind, în marea lor majoritate, jefuite din biserici sau situri arheologice.

N-ar trebui să uităm nici clădirile de patrimoniu, adevărate bijuterii de arhitectură, degradate, intenționat sau nu, prin dezinteresul, neglijența sau incapacitatea celor care le au în păstrare: autorități locale, persoane particulare sau societăți comerciale. Exemple sunt nenumărate, să ne gândim numai la clădirile de patrimoniu din București, multe dintre ele retrocedate, sau cele din centrul istoric al stațiunii Băile Herculane și din centrul municipiului Caransebeș, majoritatea aflate într-o stare avansată de degradare. În municipiul Caransebeș, fostul hotel și restaurant "Pomul verde", în care au fost găzduiți împărați ai Austriei, oameni politici, artiști și oameni de știință, a fost înstrăinat și transformat în sală de jocuri de noroc. Clădirea Muzeului Județean de Etnografie și Istorie a Regimentului de Graniță construită în 1738 este cea mai veche clădire militară de tip austriac din Banat și se deteriorează din cauza lipsei de fonduri pentru restaurare.

Într-o situație jalnică se află și clădirea care a fost sediul Direcției Județene a Arhivelor Naționale, preluată cu câțiva ani în urmă de așa-zisa Comunitate de Avere, instituție publică fără niciun fel de activitate. În municipiul Reșița merită a fi conservate vechile furnale ca simbol al patrimoniului industrial din România.

Merită amintite aici și multe din vechile conace boierești, transformate, în perioada comunistă, în CAP-uri și abandonate și părăginite în anii de după Revoluție, sau multe din bisericile de lemn din Sălaj și Maramureș, construite în urmă cu sute de ani, dovadă a continuității creștinismului în această parte a lumii, aflate în pericol de dispariție.

Din fericire, sub actualul mandat de la Ministerul Culturii, a fost elaborată o strategie privind patrimoniul cultural național al cărui rol este să mențină, să dezvolte și să promoveze valorile culturale patrimoniale astfel încât să se bucure de ele cât mai mulți. Totodată, ministrul culturii, cultelor și patrimoniului național a anunțat că va iniția editarea unei "cărți negre" a patrimoniului, pentru a trage un semnal de alarmă într-o situație de evidentă criză. Și asta pentru că niciodată în istoria României nu s-a distrus patrimoniul cu atâta inconștiență și sălbăticie precum în ultimii ani.

Categoric că efortul ministerial ar trebui conjugat cu cel din teritoriu, cu implicarea autorităților locale, a Institutului Național pentru Monumente Istorice, a Comisiei prezidențiale pentru patrimoniu, dar și a sectorului privat. Parteneriatele public-privat pot fi și ele o soluție pentru redresarea situației în acest domeniu.

Dar poate că și legislația noastră șubredă și deficitară ar trebui modificată pe alocuri în sensul evitării pe viitor a multora dintre dezastrele culturale ale ultimilor ani.

Doamna Doinița-Mariana Chircu:

"Sclavia modernă"

Cifra de afaceri a celor care se ocupă astăzi de sclavie, în plin secol XXI, depășește 35 de miliarde de euro anual. Unul din ofițerii brigăzii de combatere a crimei organizate ne spunea mai zilele trecute că fenomenul traficului de persoane s-a dezvoltat atât de mult, încât cifrele și profiturile mafioților și traficanților de carne vie depășesc, acum, deja "demodatul" trafic de droguri. E o realitate zdrobitoare, noi, românii, fiind printre cei mai afectați de acest fenomen.

Acești infractori deosebit de periculoși profită de vulnerabilitatea în care se găsesc cei mai mulți dintre români, vulnerabilitate determinată de sărăcia din țara lor. Până în 2003, miza cea mai mare a românului era să găsească o soluție pentru a obține viza și a ajunge în Europa. Dădea atenții către funcționari, încheia contracte de muncă fictive sau chiar alegea să facă o călătorie de 2.000 de km între roțile camioanelor de transport internațional, de multe ori călătoria fiindu-i fatală. A dispărut și viza, iar miza s-a mutat pe obținerea unui contract de muncă avantajos. Dacă se putea să fie și legal era și mai bine.

De ce legal? Pentru că prea multe tragedii s-au întâmplat până acum și continuă să se întâmple. Câte adolescente din România nu și-au legat speranțele de iluziile postate la mica publicitate și au ajuns într-o clipă în casele de toleranță ale Europei. Câți dintre români nu s-au gândit că-și scapă familia din mizerie muncind în Europa și au ajuns sclavii europenilor, trebuind să suporte condiții greu de imaginat.

Mulți au utilizat termenul de "căpșunar" pentru a-i desemna pe cei care munceau în țările Europei. Pentru cei mai mulți, cuvântul a devenit sinonim cu "fraierii care muncesc cinstit" și care nu au migrat ca să fure, să tâlhărească sau chiar să ucidă. Termenul, puternic depreciativ, îi batjocorea tocmai pe românii cinstiți, care lăsaseră diplomele de economist, profesor sau inginer, fără valoare în țara noastră, și le dăduseră pe munca de jos din țările bogate, din fericire mult mai bine plătită. Mulți dintre ei au ajuns însă pe mâna unor rețele, care mai de care mai periculoase, ai căror capi au fost atât români stabiliți de mai mult timp acolo, organizați în clanuri, fie chiar străinii cărora astfel de afaceri le-a surâs. Am văzut o largă preocupare atât din partea presei, cât și a instituțiilor interne și europene față de diverse infracțiuni ale românilor în străinătate, însă nu am văzut nicio preocupare față de soarta sutelor de mii de români cinstiți care muncesc în Europa. Nu cred că mai trece o săptămână să nu aflăm știri despre români exploatați, nemâncați, înșelați și chiar neplătiți pentru munca lor. Sunt ființe umane, sunt românii noștri, prea puțin apărați, prea puțin respectați pentru munca lor.

Domnul Daniel Florian Geantă:

"Cerere mare - ofertă mică"

Învățământul preșcolar reprezintă prima treaptă a sistemului de educație și instruire, un sistem de instituții antepreșcolare și preșcolare de diverse tipuri, de stat și particulare, cu programe diferite de funcționare. Știm foarte bine că acest tip de învățământ are o mare importanță în pregătirea copilului și în vederea integrării acestuia în viața școlară.

În fiecare an, familiile care au copii mici se confruntă cu aceeași problemă: lipsa locurilor în creșe și grădinițe, aceștia fac toate demersurile necesare, de multe ori cu un an înainte, pentru a-și înscrie copiii.

În București, mii de copii rămân acasă deoarece nici aici nu există locuri în grădinițe, autoritățile locale fac eforturi pentru suplimentarea acestora. Se știe într-adevăr că numărul copiilor a crescut în ultimii ani pe când numărul grădinițelor de stat a scăzut. Ce este de făcut în acest caz?

Autoritățile locale sunt obligate să păstreze acest sistem de instituții preșcolare dar și mai mult, să creeze altele noi. Acest lucru nu este posibil decât atunci când reforma în învățământ și descentralizarea vor avea loc. Descentralizarea în educație presupune redistribuirea responsabilităților, a autorității decizionale și a răspunderii publice de la nivel central către nivelul local. Numai așa putem crea un sistem de învățământ bine organizat, administrat și finanțat conform rigorilor europene.

Guvernul Boc promovează descentralizarea în învățământ, iar PD-L manifestă un interes deosebit cu privire la pregătirea cât mai bună a copiilor pentru integrarea optimă în clasa întâi și crede sincer că atât grădinița cât și școala sunt cele care consolidează un set de valori stabile și coerente.

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Lichiditatea și solvabilitatea sistemului bancar"

Prioritatea imediată a politicilor macroeconomice românești trebuie să vizeze menținerea lichidității și solvabilității sistemului bancar din România, mai ales acum, în plină criză economico-financiară.

Creșterea profitului, cel care reprezintă în definitiv primul și cel mai important motiv de acțiune al agenților economici bancari, trebuie însă să țină cont obligatoriu de evoluția sistemului economic, de creșterea lui, de sănătatea și prosperitatea celorlalți agenți economici non-financiari. A face planuri de profitabilitate pentru următoarele luni, în acest climat incert, nu poate părea decât riscant pentru băncile din România.

Acești agenți financiari ar trebui să privească cu cea mai mare seriozitate rezultatele "testelor de stres" pe care Banca Națională a României le-a realizat. Nu este nicidecum vorba de a evalua capacitatea băncilor în condiții de risc, căci, prin profilul activității lor, băncile se confruntă cu riscul financiar. Ci este vorba de capacitatea instituției bancare de a face față crizei economice și dacă aceste instituții dețin o pondere suficientă de capital.

Demersul Băncii Naționale a fost determinat, pe de o parte, de acordul cu Fondul Monetar Internațional, iar pe de altă parte, de nevoia de a calcula solvabilitatea bancară pe baza unor standarde internaționale. Și banca centrală, dar și băncile comerciale au înțeles necesitatea creșterii, de la 8% la 10%, a limitei de solvabilitate, creștere care reclamă un supliment de aproximativ 1 miliard de euro.

Aș dori să fac un apel la agenții economici cu profil bancar de a acorda mai multă atenție priorităților amintite - asigurarea lichidităților și solvabilității - și să nu mai dirijeze întregul efort către maximizarea profitului. Este cu totul adevărat că, pentru unele instituții bancare, sancționarea profitului excesiv ar putea fi activată. Profitul excesiv, tradus în rate ale dobânzii efective excesive, se constituie în fapt într-o frână puternică a creditării pentru agenții economici din economia reală. Este puțin probabil ca un agent economic ce are o profitabilitate de sub 20% să acceseze un credit cu dobânzi de peste 25% și chiar 30%.

Cu toții cunoaștem că mai ales în perioade de contractare economică, instrumentul cel mai puternic de relansare îl reprezintă creditul, imposibil de accesat în lipsa lichidității sau a riscului de solvabilitate.

Domnul Răzvan Mustea-Șerban:

"Miza e criza"

Noi, reprezentanții clasei politice, primim din ce în ce mai des semnale că România are nevoie de demersuri serioase din partea noastră. Primim aceste semnale atât de la cetățenii care ne-au mandatat să îi reprezentăm în Parlamentul României, cât și din datele statistice, care ne arată că impactul crizei economice globale asupra României este chiar mai mare decât se estimase inițial și, nu în ultimul rând, le mai primim de la instituțiile europene, îngrijorate de situația în care se află țara noastră.

Săptămâna trecută, în ziua în care plenul reunit al Parlamentului României dezbătea o moțiune de cenzură, inițiată de PNL și UDMR împotriva actualului Guvern, Comisia Europeană declanșa procedura de deficit excesiv pentru România, ca urmare a deficitului public de 5,4% înregistrat de țara noastră în anul 2008. Comisarii europeni au analizat contextul economic din România anului 2008 pentru a vedea dacă depășirea țintei de deficit de 3% stabilit prin Pactul de Stabilitate și Creștere a avut la bază o situație excepțională și temporară.

Raportul Comisiei precizează că: "Cifra reflectă, în principal, derapări importante ale cheltuielilor curente, în special ale cheltuielilor cu salariile din sectorul public și ale cheltuielilor cu prestațiile sociale, precum și previziuni exagerat de optimiste privind veniturile", ceea ce spune totul despre performanțele Guvernului Tăriceanu II. În raport se mai arăta că România a urmat o politică bugetară pro-ciclică în perioada de creștere a cererii, 2005-2008, deficitul global crescând de la 1,2% în 2005 la 5,4% din p.i.b. în 2008, în ciuda creșterii medii reale a p.i.b.-ului de 6,5%. Aceasta evoluție reflectă în mare măsură planificarea defectuoasă și execuția bugetară slabă a fostei guvernări.

Consider că forurile europene au condamnat în mod explicit politica bugetară a fostului guvern, ai cărui membri, cu un tupeu de nedescris, încearcă astăzi să ne arate că au fost o adevărată binefacere pentru țară.

Legat de problemele pe care România le are la capitolul justiție și afaceri interne și pe care forurile europene le-au semnalat în repetate rânduri, părerea mea este că acestea nu pot fi rezolvate prin amânări nesfârșite. Comisia special constituită pentru analiza Codurilor, condusă de domnul ministru Victor Ponta, a avut un termen de soluționare a acestora fixat pentru 15 mai. Acest termen a fost depășit și în cadrul coaliției de guvernare s-a stabilit un nou termen: 30 iunie, dar se pare că nici acesta nu este agreat... Domnul ministru are alte probleme, principala fiind, pare-se, defăimarea fostului ministru al Justiției, doamna Monica Macovei. Aș vrea să remarc doar faptul că doamna Monica Macovei este cunoscută la Bruxelles ca promotor al reformei în justiția din România și cu cât un partid sau o persoana publică o critică mai mult, cu atât e mai departe de consensul european în ceea ce o privește.

Cum răspunde o parte a clasei politice acestor provocări? Unii au intrat deja în campania electorală pentru alegerile prezidențiale, și-au anunțat candidaturile cu un fast direct proporțional cu situația grea în care se află românii de rând. Propun scenarii și strategii, caută "rezerve" în curtea adversarilor, când ei înșiși au fost, ani de-a rândul, rezerve și au rămas dependenți de baronii locali și de primarii "care este". Alții, în schimb... se luptă cu criza, căutând soluții pentru rezolvarea problemelor românilor.

Ceea ce mi se pare însă foarte important este asumarea responsabilității. Ce ne facem cu un politician care a introdus în platforma electorală a partidului său impozitul forfetar, iar acum, ajuns ministru al IMM-urilor, este cel mai puternic contestatar al acestei măsuri?

Ce ne facem, stimați colegi, cu toate acestea? Când vom vedea oamenii politici renunțând la politica măruntă a intrigilor, a jocului cu sondajele, a scrisorilor pierdute, făcută mai mereu în fața camerelor de filmat și vor arăta românilor că știu să facă politica mare și își merită demnitatea publică? Adică să se întoarcă la cetățeni, să găsească soluții reale pentru societatea și economia românească, să-i preocupe provocările șomajului în creștere, ale scăderii puterii de cumpărare, ale siguranței locurilor de muncă, ale ridicării standardului de viață al tuturor cetățenilor acestei țări.

Vă spun sincer că aștept cu mare nerăbdare ziua în care oamenii politici vor considera de cuviință să se comporte așa cum cetățenii așteaptă de la ei.

Domnul Teodor Atanasiu:

"Armata Română va rămâne fără militari"

Ne-am asumat în fața NATO un buget al Armatei de cel puțin 2,38% pentru modernizare și reformare, dar așa cum ne-am obișnuit deja, promisiunile Guvernului Boc nu au nicio legătură cu realitatea faptelor, deoarece acest deziderat exprimat doar de ochii lumii internaționale a rămas, ca și în cazul altor domenii importante, doar pe hârtie.

Programele strategice ale Armatei Române au fost aprobate încă din anul 2007 și presupuneau achiziționarea de armament. Astfel, Forțele Aeriene ar fi trebuit să achiziționeze 48 de avioane multirol, ulterior vehiculându-se ideea înjumătățirii necesarului, și patru sisteme de rachete sol-aer. Forțele Terestre au nevoie de 837 transportoare blindate și de 2.842 autoturisme blindate și neblindate, iar Forțele Navale de patru corvete multifuncționale și de patru vânătoare de mine. Modernizarea completă a Armatei în materie de achiziții ar costa 15 miliarde de euro. Însă Ministerul Apărării a primit doar 1,3% din p.i.b., deși avea doar cheltuielile curente de funcționare estimate la 7,65 miliarde lei, respectiv suma integrală din p.i.b. alocată.

Și ca totul să fie perfect, rectificarea bugetară instituită prin OUG nr.34/2009 a mai diminuat bugetul Armatei cu 696,424 milioane lei la toate titlurile de cheltuieli. Astfel, România va avea o armată fără fonduri care va funcționa doar pe hârtie.

În aceste zile, ministrul Stănișoară vine cu o nouă decizie de reducere a cheltuielilor, și anume de amânare a plății unor sporuri militarilor, ceea ce va determina, din păcate, reducerea drastică a veniturilor acestora și chiar plecarea masivă a acestora din sistem.

În ce constă oare reformarea și mai ales modernizarea Armatei Române? Doar în reducerea masivă a veniturilor militarilor de la o zi la alta, în condițiile în care 75.000 de militari susțin fiecare câte o familie cu obligații financiare, cu rate, cu cheltuieli lunare programate, care ar fi avut nevoie măcar de o prevenire din timp a diminuării veniturilor lor.

Decizia Guvernului Boc de amânare a sporului de radiație și a celui de confidențialitate, în cuantum de 10, respectiv 15%, va fi urmată și de alte anulări sau diminuări ale veniturilor militarilor, și anume, sporul pentru specialitatea de clasă, a indemnizației de comandă etc.

Care vor fi consecințele? Să ne răspundă domnul ministru Stănișoară cum va reuși să mai țină militarii de carieră în sistem? Cum va stopa valul de nemulțumiri și de plecări din armată? Cine va mai fi interesat de o haină militară a sărăciei și chiar a neperformanței, având în vedere că armata fără înzestrare și fără cointeresare nu poate însemna decât eșec?

Dacă în Armata Română militarii nu au dreptul la un spor de confidențialitate, când obiectul activității lor implică foarte clar accesarea și utilizarea informațiilor clasificate, până unde va merge vulnerabilitatea lipsei de protecție a sistemului de informații?

Dacă sănătatea românilor nu contează, dacă agricultura românească nu este importantă, dacă educația este doar o Cenușăreasă, dacă nici Armata Română nu mai are vreo valoare, atunci pe ce mai dați dumneavoastră vreun ban, domnilor guvernanți?

«Partea "plină a paharului", văzută numai de Premierul Boc»

În timp ce proiectul Guvernului actual privind Programul de convergență prevede o puternică adâncire a recesiunii în România, domnul Boc merge la Cluj și declară nonșalant că: "preferă să vadă "partea plină a paharului" în ceea ce privește recesiunea economică, în condițiile în care se întrevăd semne de redresare în lunile martie și aprilie, încasările la buget începând să crească, iar șomajul să se reducă".

Chiar ultima variantă a Raportului României către UE îl contrazice flagrant pe domnul Boc, deoarece adâncirea drastică a recesiunii este recunoscută aici de către guvernanți prin prognozarea unei creșteri galopante a numărului șomerilor, blocarea angajărilor în sectorul bugetar pentru următorii doi ani, înghețarea salariilor bugetarilor, renunțarea la scutirea de impozit a firmelor care reinvestesc profitul în anul 2009, deși acest lucru a fost anunțat încă din Programul de guvernare al Coaliției PSD - PD-L și tergiversat îndelung.

Astfel, prognoza "scrisă" a Guvernului Boc este destul de pesimistă, numai domnul Boc este optimist, cel puțin la nivel declarativ...

Ce să luăm în considerare, una din declarațiile controversate ale Domniei sale de genul: "Ceea ce este îmbucurător este că, începând cu lunile martie și aprilie, se întrevăd semne de redresare economică, care îmi dau speranța că ceea ce facem este bine, că într-un interval nu foarte lung vom depăși criza economică" sau ultima variantă a Programului de convergență, care trebuie să vină pentru aprobare în următoarele zile pe masa Guvernului pe care tot domnul Boc îl conduce?

Trebuie doar să credem că documentele scrise, care mai și urmează să fie trimise Uniunii Europene, nu au nicio legătură cu realitatea economică românească atât de bine văzută acum, în campanie electorală, de către premier?

Îi reamintesc domnului prim-ministru că prima variantă a Programului mai sus menționat era cu mult mai optimistă, cu o previziune de numai 6,8% a ratei șomajului, iar în ultima variantă rezultă o creștere a numărului de șomeri cu 220.000 de persoane, de două ori mai mare față de începutul anului, rata șomajului urcând astfel la circa 8%.

Dacă acesta reprezintă un motiv de optimism, nu pot decât să-i reîmprospătez memoria domnului Boc cu câteva date oficiale ale INS: "p.i.b.-ul României s-a contractat cu 6,4% în trimestrul unu din 2009, comparativ cu perioada similară a anului trecut, și a scăzut, conform datelor ajustate sezonier, cu 2,6% față de trimestrul patru, iar economia a intrat tehnic în recesiune. Recesiunea tehnică este definită ca fiind scăderea p.i.b.-ului, ajustată sezonier, în două trimestre consecutive, comparativ cu trimestrele anterioare. Produsul intern brut s-a redus în trimestrul I 2009 comparativ cu trimestrul IV 2008 cu 2,6% (date ajustate sezonier) și cu 6,4% față de trimestrul I 2008 (date neajustate)".

De asemenea, veniturile bugetare din primul trimestru au scăzut cu 5,5% comparativ cu nivelul din perioada similară a anului trecut, iar deficitul bugetului general consolidat a fost de 7,925 miliarde lei, respectiv 1,5% din p.i.b.

Dacă pe mine nu mă credeți, domnule Boc, deși vă vorbesc numai despre date oficiale și documente elaborate la Palatul Victoria, atunci ar trebui să-i credeți măcar pe analiștii economici, care consideră că scăderea economică din primul trimestru depășește cu mult așteptările lor, care prevedeau o contracție a economiei între 2% și 4,1% în acest an.

Aș vrea să vedem cu adevărat "partea plină a paharului" în economia românească, după ce această campanie va trece și nu vom mai avea motive de aruncat declarații publice fără acoperire, doar de dragul de a liniști disperarea românilor pentru 30 de zile.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Cum rămâne cu scăderea impozitelor, domnule ministru Pogea?"

Reperul de moralitate al oricărei guvernări îl constituie modul în care aceasta își îndeplinește promisiunile din campania electorală, a căror reflectare fidelă trebuie să fie programul de guvernare. Din acest punct de vedere, Guvernul actual este campion în a omite promisiunile făcute.

Printre măsurile uitate brusc după câștigarea alegerilor se numără creșterea salariilor cu 50% la profesori, "imediat din prima zi de guvernare"; majorarea cu 50% a pensiilor pentru grupele I și II de muncă; menținerea punctului de pensie la 45% din salariul mediu brut pe economie; dublarea pensiilor agricultorilor; majorarea cu 50% a alocațiilor familiale; acordarea celei de-a 13-a pensii; creșterea salariului minim până la 1.000 lei; încurajarea încadrării în muncă a pensionarilor care doresc să-și sporească veniturile; reduceri fiscale pentru primul an de activitate profesională - 100% în primele 6 luni și 50% în următoarele 6 luni; măsuri pentru reducerea fiscalității, cum ar fi: anularea taxei de poluare, scutirea de impozit pe profitul reinvestit, reducerea t.v.a. la 5% pentru alimentele de bază, reducerea impozitului pe veniturile salariale la 10% pentru salarii mai mici decât salariul mediu brut pe țară, scăderea impozitului pe dividende, crearea unui "scut fiscal" prin calcularea limitei maxime de suportabilitate a taxelor și impozitelor pentru IMM-uri și aplicarea regimului diferențiat față de companiile mari; alocarea a 6% din p.i.b. pentru educație - construirea a peste 5.000 de școli, creșe și grădinițe noi, construirea de cămine moderne cu peste 10.000 de locuri; tot 6% din p.i.b. pentru sănătate - construirea a 8 spitale regionale ultramoderne, eliminarea plafoanelor la medicamente din farmacii, investiții masive în infrastructură și modernizarea rurală și urbană, construcția a aproximativ 1.000 km de autostrăzi, modernizarea a 1.000 km de cale ferată, 8 stadioane și centre moderne olimpice în toate regiunile de dezvoltare, construcția a 1.000 de facilități pentru activități sportive, terenuri și săli de sport, bazine de înot; încurajarea tinerilor fermieri prin acordarea unui ajutor de instalare de 25.000 euro, subvenționarea a 65% din costurile proiectelor de microîntreprinderi și pensiuni turistice, acoperirea a 30% din creditele pentru producție, program de investiții în spațiul rural de 13,7 miliarde de euro etc., etc.

După nici două luni, promisiunile au intrat din nou la apă, odată cu Legea bugetului de stat și Legea bugetului asigurărilor sociale, PD-L și PSD uitând nu doar de promisiunile electorale, ci și de propriul program de guvernare. Astfel, bugetul alocat educației a fost de numai 4,5% din p.i.b., față de promisiunea electorală de 6%; bugetul alocat sănătății a scăzut la 3% din p.i.b., față de nivelul asumat de 6%, cu aproape 1% din p.i.b. mai mic față de cel alocat efectiv în anul 2008.

Deficitul bugetului consolidat ar urma să fie de 4,6% din p.i.b., adică 24,3 miliarde de lei pe întregul an. Ministerul Finanțelor Publice a ținut sub strașnic secret rezultatele primului trimestru pentru a nu se constata cât este de aberantă această previziune. Căci deficitul bugetului consolidat după trei luni este deja de 8 miliarde de lei, adică aproape 1,5% din p.i.b.. Așadar, 32% din deficitul anual. Și asta în condițiile în care din cele 10 miliarde de euro investiții promise nu a fost utilizată nici a zecea parte, iar pentru domeniile subfinanțate ar mai trebui completate cheltuielile cu cel puțin 10 miliarde de lei până la sfârșitul anului.

Ministrul de finanțe, Gheorghe Pogea, aruncă pe piață diferite idei, cum ar fi acest "impozit forfetar", ca să aflăm acum că în angajamentul semnat, din start era vorba de un impozit minim obligatoriu, plătit anticipat.

Ați justificat introducerea acestei măsuri prin faptul că ea există și în Franța. Acolo, firmele cu o cifră de afaceri de până la 1,5 milioane de euro sunt scutite de acest impozit, iar celelalte plătesc 1.000 de euro. O astfel de măsură, care lovește mai ales în micii întreprinzători, anihilează toate teoriile Guvernului Boc privind grija față de cei săraci. Pentru că săraci sunt și printre cei care muncesc, nu numai printre pensionari sau printre asistații sociali. Realitatea este că acest tip de impozit este actualmente pe cale de eliminare atât în Franța, unde din 2010 vor fi scutite firmele cu o cifră de afaceri sub 15 milioane de euro, iar din 2011 acest impozit va fi eliminat complet, cât și în Ungaria, unde guvernul maghiar va elimina această taxă din 2010.

În interpelarea pe care o voi adresa domnului ministru Pogea, voi cere precizări cu privire la reducerile fiscale pentru anul 2009, mai exact câte impozite și taxe din cele peste o sută promise vor fi eliminate în perioada imediat următoare.

Privind acum politica fiscală a Guvernului Boc pot spune că reducerile fiscale în varianta actualului ministru al Finanțelor înseamnă de fapt cât mai multe taxe pentru contribuabilul român.

Domnul Marin Almăjanu:

"Subfinanțarea din domeniul sănătății acutizează sistemul"

Guvernul Boc a prevăzut în Legea bugetului pe anul 2009 mai puțini bani decât în 2008 pentru sistemul de sănătate din România, deși știa foarte bine că acesta are nevoie de capital consistent pentru continuarea reformelor și pentru modernizare.

Acum, după ce rectificarea bugetară din aprilie a mai tăiat din fondurile Ministerului Sănătății, se pune deja problema supraviețuirii domeniului de sănătate publică de la o zi la alta.

Dacă Guvernul Boc nu va face o infuzie urgentă de bani în sistem, pacienții ar putea ajunge să-și plătească în curând toate serviciile din spitale, care, oricum în trimestrul al patrulea al acestui an, rămân fără fonduri după cum arată situația actuală.

Minusurile operate la bugetul sănătății la rectificare, fără niciun protest din partea ministrului Bazac, pot duce la lipsa de medicamente, de materiale sanitare și tratamente spitalicești și chiar la neplata salariilor cadrelor medicale.

Chiar președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, domnul doctor Irinel Popescu, declara: "Bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS) este cu mult sub nivelul minim necesar de asigurare a cheltuielilor prevăzute prin actele normative în vigoare, având în vedere că principala sursă de finanțare a sănătății o reprezintă FNUASS, care acoperă peste 90 la sută din finanțarea sistemului".

Efectele crizei se simt tot mai acut în spitalele din județe, multe dintre acestea ajungând la un pas de colapsul financiar. În anul 2008, majoritatea spitalelor din România nu mai aveau datorii sau restanțe majore către furnizori. Acum, în 2009, situația financiară a acestora s-a întors în timp la colapsul resimțit la începutul lui 2005.

În loc de bătălie pentru obținerea finanțării necesare sistemului, în această dificilă perioadă de criză, domnul ministru Bazac a avut alte "bătălii" mai importante de dus cu managerii de spitale, luând hotărâri în consecință: 73 de manageri de spitale au fost demiși de către dumnealui cu puțin timp în urmă.

Aceasta era oare cea mai importantă măsură de care aveau nevoie acum milioanele de pacienți din România: înlocuirea unor directori cu alții pe criterii politice?

Pe timp de criză, când oamenii abia mai au cu ce să-și asigure existența zilei de mâine, sunt anunțați de ministrul Bazac că, în cazul în care vor deveni pacienți, vor plăti din buzunar serviciile medicale din spitale, deși majoritatea plătesc contribuții pentru sănătate. Este adevărat, sunt discriminați cei care plătesc contribuții de sănătate și din sumele plătite de aceștia beneficiază și cei care nu plătesc. Dar asta nu înseamnă că trebuie să persistăm în întărirea discriminării, în loc să luăm măsuri pertinente pentru înlăturarea acesteia din sistem.

Unde este dreptatea pentru pacienți? Unde este grija pentru sănătatea românilor? Cu cei 73 de noi manageri se va face "primăvară" în spitalele din România sau banii de care are nevoie sistemul de sănătate, intrat într-un blocaj fără precedent, vor veni din ideile "performante" cu care au venit în "bagaj" aceștia?

Domnule ministru, luați în considerare faptul că, dacă alte domenii mai pot funcționa un timp în regim de avarie, sănătatea nu are nicio șansă!

Domnul Andrei Dominic Gerea:

«Neimpozitarea profitului reinvestit din luna iulie a acestui an rămâne la stadiul de promisiune uitată în "celebrul" Program de guvernare PD-L - PSD»

Printre primele deziderate trâmbițate intens de către actualii guvernanți încă din primele zile ale instalării lor în fruntea țării, a fost și ideea de aplicare a neimpozitării profitului reinvestit începând cu luna ianuarie a anului 2009, deziderat inclus în Programul de guvernare al Coaliției PD-L - PSD.

Dar, după cum ne-am obișnuit deja în cele cinci luni de guvernare, bagheta schimbătoare a deciziilor din minut în minut, de prim-ministru în funcție a domnului Boc, nu a pus acest lucru în aplicare din ianuarie și, mai mult, acesta și-a modificat de la o lună la alta intențiile, cel puțin la nivel declarativ.

Astfel, în luna martie a acestui an, premierul Boc anunța foarte hotărât, după mai multe întâlniri cu patronatele: "Neimpozitarea profitului reinvestit va fi aplicată începând cu trimestrul II al anului 2009", deși în Programul anticriză al aceluiași guvern, această măsură urma să fie aplicată din 2010, după cum afirma la sfârșitul lunii ianuarie a.c. ministrul Finanțelor, domnul Gheorghe Pogea: "Neimpozitarea profitului reinvestit va fi aprobată prin ordonanță de urgență de modificare a Codului Fiscal, dar va intra în vigoare începând cu 1 ianuarie 2010".

Aceste declarații neserioase au avut în acest an un impact negativ asupra mediului de afaceri românesc, impact extrem de păgubos, care lovește exact într-o perioadă de criză economică și financiară prelungită.

Dacă mai socotim și introducerea impozitului forfetar, jocul deducerii t.v.a. și a cheltuielilor cu combustibilii, putem să înțelegem cum efectele crizei sunt multiplicate de către incompetența guvernului.

Nu că ar mai fi cazul acum, când criza s-a acutizat și aproape nimeni nu mai înregistrează profit, iar firmele ar fi avut nevoie disperată de "oxigenul" reducerii taxelor și impozitelor, dar surpriza se lasă îndelung așteptată și aproape că aplicarea ei ar fi una fără sens.

Măsura neimpozitării profitului trebuia să fie deja în vigoare de multă vreme, dar, din nefericire, a tot rămas doar la nivel de discuție aruncată când și când în prime-time pe la televiziuni, iar timpul trece, criza se adâncește, profiturile se volatilizează din ce în ce mai rapid și, în trimestrul al doilea, firmele nu vor putea sa deducă aceste cheltuieli, deși ele au făcut investiții în primul trimestru. Nu vor avea parte decât de o nouă "bucurie", și anume, aceea de a trebui să plătească pe 25 iulie aceste taxe și, astfel, efectul va fi dezastruos: se vor închide și mai multe firme ca până acum.

După patru luni de discuții nesfârșite, mediul de afaceri constată că acest Guvern mincinos condus de domnul Boc nu a luat nicio măsură pentru a-l ajuta să iasă din blocaj, ci a venit cu nenumărate măsuri contra lui, care vor avea consecințe nefaste.

În loc să aducă mai mulți bani la bugetul de stat, măsurile promovate de domnul Pogea, în calitate de ministru al finanțelor publice, și amânarea continuă a tuturor promisiunilor făcute mediului privat vor duce la găsirea de soluții de eludare a legii din partea actorilor economici, ca o reacție disperată de evitare a intrării acestora în faliment.

Dar nu-i nimic grav, totul trece, ce mai contează închiderea a sute sau mii de firme, domnul Boc oricum ne liniștește, sub efectul halucinogen al exercitării funcției de prim-ministru, cântându-ne în fiecare seară același candid refren: "relansarea economică și păstrarea locurilor de muncă, obiectivul fundamental pentru Guvern". Și, mai mult decât atât, "deja se văd semnele de redresare ale economiei românești datorită măsurilor luate de Guvern"!!!

Domnule prim-ministru Boc, domnilor guvernanți, în numele mediului de afaceri, în numele miilor de șomeri pe care îi aveți pe conștiință, în numele agricultorilor cărora le-ați nenorocit culturile, în numele profesorilor pe care i-ați batjocorit, vă rog, plecați acasă! Dați-vă demisia, până nu e prea târziu!

Domnul Aledin Amet:

"Despre drama națiunii tătare"

În fiecare an, la data de 18 mai, tătarii din întreaga lume îi comemorează pe cei care au suferit drama deportării. În fiecare an, în Crimeea, dar și în România, se desfășoară manifestări specifice. În mai multe localități din județele Constanța și Tulcea, vor avea loc astfel de acțiuni, iar în geamii vor fi ținute slujbe de comemorare.

Trebuie amintit faptul că, în noaptea tragică de 18 mai 1944, în urma ordinului criminal al lui Iosif Visarionovici Stalin, au fost forțați să-și părăsească casele aproximativ 400.000 de tătari. Acești oameni au fost îmbarcați în vagoane destinate animalelor și transportați în regiuni străine lor, unde nu se aflau ACASĂ. ACASĂ însemna și, firesc, înseamnă Crimeea.

Cinismul autorităților comuniste a avut și o altă dimensiune. În timp ce femeile, bătrânii, copiii sufereau tragedia deportării, tinerii tătari luptau pe front, în cadrul Armatei Roșii. În timpul deplasării au pierit foarte mulți dintre cei năpăstuiți.

Faptele sunt evidente și orice istoriografie trebuie să le consemneze. Este de datoria specialiștilor să facă cunoscute astfel de fapte.

Din păcate, acest genocid, pentru că este vorba de un genocid, nu a fost încă bine prezentat. Chiar dacă versiunea oficială sovietică a tăcut în privința momentului istoric respectiv, a sosit vremea unei noi abordări, abordarea corectă.

Domnul Daniel-Ionuț Bărbulescu:

"Falimentul moral al moțiunilor PNL"

Dacă ar fi să corecteze greșelile pe care i le impută în ultimele săptămâni liberalii prin tot felul de așa-zise moțiuni, Guvernul PD-L-PSD ar avea foarte puțin de lucru. Realitatea este că Guvernul PD-L-PSD lucrează din greu pentru a reconstrui economia în ruinele lăsate de liberali.

Eminența economică a liberalilor a dat României cea mai șocantă prăbușire a ultimilor 20 de ani. Liberalii au transformat o creștere economică de 7,5 la sută într-un deficit bugetar de 5,4 la sută. Cu alte cuvinte, banii munciți de români au curs gârlă spre buget, iar liberalii i-au topit ca la cazino și ne-au lăsat pe toți datori.

Asta nu o spune Partidul Democrat Liberal. Nu o spune Guvernul PD-L-PSD. O spune Comisia Europeană. Verdictul necruțător pentru guvernarea PNL vine acum din partea Comisiei Europene. Aceasta e o adevărată moțiune de cenzură, dar îndreptată împotriva fostului Guvern PNL: Comisia Europeană a declanșat pe 13 mai procedura de deficit excesiv împotriva României, pentru că, la sfârșitul lui 2008, Comisia a constatat că România a depășit cu mult limita de 3 la sută admisă. Guvernul nostru trebuie să recupereze situația creată de liberali și să readucă deficitul lăbărțat de Guvernul Tăriceanu în limitele practicate de UE. În caz contrar, românii vor fi obligați să trăiască în inflație și să se descurce cu bani mai puțini de la UE pentru că așa au hotărât liberalii. Asta este competența și școala de guvernare care și-a permis să scrie moțiunea de cenzură pe care am discutat-o.

Raportul Comisiei Europene arată că deficitul înregistrat de România în 2008 - 5,4% din p.i.b. - s-a situat la un nivel mai mult decât dublu față de ținta oficială a guvernului. Gestiunea bugetară slabă este considerată principala cauză pentru deficitul înregistrat. Sunt menționate: rectificările bugetare frecvente, utilizarea de prognoze prea optimiste de venituri, transferuri de resurse dinspre investiții spre cheltuieli curente. Situația a fost agravată de scăderea semnificativă a veniturilor spre sfârșitul anului.

Pentru anul 2008, România a înregistrat al 3-lea nivel al deficitului bugetar dintre toate statele membre UE, derapaj inacceptabil în condițiile unei creșteri economice de 7,1%. Continuarea politicilor fiscale din 2008 ar fi condus în anul 2009 la un deficit bugetar de aproape 9% din p.i.b.

Guvernarea iresponsabilă a PNL poate costa acum România direct 700 de milioane euro, cât ar reprezenta sancțiunile Comisiei Europene pentru depășirea pragului de 3%, la care se adaugă pagubele indirecte produse în buzunarele tuturor românilor.

Spre deosebire de liberali, care au lăsat țara descoperită în fața crizei, noi facem tot ce trebuie pentru a lăsa țara fără criză. Am întărit economia și finanțele României, asigurându-le o rezervă financiară solidă prin acordul cu FMI și Comisia Europeană. Am stabilizat cursul monedei naționale și am revitalizat încrederea investitorilor în piața românească. Am deblocat de asemenea piața de credit, asigurând astfel mișcarea fondurilor necesare tuturor întreprinderilor României. Am început deja reforma instituțiilor statului, vom unifica sistemul de salarizare bugetar, spre deosebire de liberali care au menținut și folosit în beneficiul politic anarhia sistemului bugetar. Guvernul continuă modernizarea instituțiilor statului, deși trebuie să facă față situației de criză din economie. Am trecut la descentralizarea administrației locale și la mărirea autonomiei comunităților.

Aceste măsuri trebuiau luate demult si ele erau mult mai ușor de dus la îndeplinire înainte de sosirea crizei economice. PNL nu a mișcat un deget în această direcție. Practic, Guvernul PD-L-PSD face în vremuri de criză lucrurile pe care liberalii le-ar fi putut face mult mai ușor în vremuri normale.

Domnul Daniel Buda:

"Zona Schengen și moneda euro, priorități ale actualului Guvern"

Pentru întreaga comunitate europeană, data de 9 mai 1945 este ziua victoriei împotriva fascismului, dar, în egală măsură, cea care a deschis calea înfăptuirii actualei Uniuni Europene. Aderarea României la structurile europene a dat cu siguranță o altă dimensiune și perspectivă orizontului participativ al poporului român la efortul european, demonstrând mai bine capacitatea constructivă a țării noastre.

Au trecut 2 ani de la momentul când România a devenit membră cu drepturi depline a comunității europene, ani care au adus schimbări majore în viața cetățenilor, dar, totodată, și respectarea regulilor impuse, ani în care România a primit avertismente, recomandări și beneficii, demonstrând astfel angajamentul de a aplica principiile și legislația UE de la 1 ianuarie 2007.

La capitolele fundamentale, majoritatea rapoartelor Uniunii Europene au evidențiat progrese semnificative în special în sistemul justiției, prin înăsprirea legislației privind lupta împotriva corupției, în domeniul siguranței și al eficienței controlului la granița estică a României, care este și granița estică a UE, în domeniul agriculturii prin înființarea agențiilor de plăți și intervenție, în domeniul economic prin introducerea cotei unice de impozitare și a eforturilor privind unificarea reglementărilor fiscale și coerența acestora. Progrese substanțiale au fost făcute și în ceea ce privește conectarea la baza de date comunitară a sistemelor IT din domeniul colectării t.v.a.

Însă, mai rămân o serie de aspecte nerezolvate referitoare la politicile sociale și din domeniul muncii, incluzând sistemul public al sănătății, organismele modificate genetic, asigurările autovehiculelor, cererile de capital pentru instituțiile de credit și firmele de investiții, spălarea de bani și lupta împotriva fraudelor financiare, managementul financiar și controlul fondurilor structurale și asupra sistemului de prevenție și combatere a bolilor transmisibile.

Este necesar să suplimentăm eforturile noastre pe linie de combatere a criminalității, a întăririi capacității de gestiune a frontierelor și a controlului asupra cetățenilor români care circulă în spațiul comunitar și săvârșesc fapte ilegale pentru a împlini un mare deziderat al nostru, și anume integrarea în zona Schengen, care este, practic, ultimul obstacol în calea deplinei libere circulații a cetățenilor români în Europa.

Un alt element primordial este, de asemenea, aderarea la zona euro, ceea ce reprezintă un pas esențial pe care țara noastră îl mai are de făcut pentru a ne putea considera pe deplin integrați în structurile europene.

Este cunoscut faptul că, printre avantajele cele mai evidente ale monedei unice pentru firme și consumatori, se pot număra sfârșitul procesului de schimbare a banilor, simplificarea contabilității firmelor europene și faptul că valoarea euro este garantată de o instituție independentă. Acestor avantaje i se adaugă acela care derivă din statutul euro de a două monedă ca rezerve din lume: posibilitatea de a plăti direct în euro în foarte multe țări periferice care au monede mai slabe sau posibilitatea pentru firme de a plăti importurile direct în euro.

Am convingerea că prin eforturile comune ale noastre, ale parlamentarilor și ale membrilor actualului Guvern, vom reuși să îndeplinim toate criteriile de convergență impuse de Comunitatea Europeană, astfel încât România să adere în această legislatură parlamentară atât la moneda unică europeană, cât și la zona Schengen.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Impostura Guvernului Boc"

Alegerea uninominală a reprezentanților cetățenilor în Parlamentul României și, implicit, formarea unei majorități de guvernare are la bază o serie de promisiuni și discursuri din perioada campaniei electorale, în baza cărora oamenii acordă sau nu votul lor. Deși acestea pot fi considerate drept un contract informal între candidați și cetățeni, acestea sunt de cele mai multe ori încălcate.

Drept exemplu, voi aminti câteva dintre promisiunile electorale ale actualilor guvernanți, promisiuni ce au avut un puternic caracter social, adresându-se în special categoriilor care au nevoie de susținere din partea Guvernului, în special în perioadă de criză economică.

Deci, să ne amintim cum actuala majoritate susținea:

"Atingerea unei ținte de 45% din salariul mediu brut pe economie a punctului de pensie".

Sursa: Programul de guvernare 2008 - 2009, Capitolul 8 - Asigurări sociale.

Ce ne arată realitatea? Pensiile au o prognoză de creștere de doar 43,2%, fapt care înseamnă bani mai puțini în buzunarele pensionarilor, deși facturile la utilități și prețurile din magazine sunt tot mai mari.

«"Programul național pentru vacanțe "Prima mea vacanță" pentru copii din familii cu venituri reduse"»

Sursa: Programul politic de guvernare al Alianței PSD+PC, 2008-2012, 10 angajamente pentru România.

Ce ne arată realitatea? O altă minciună a actualului Guvern, acest program neregăsindu-se în lista de proiecte ale ministerului și nici un oficial nu a mai menționat nimic despre această inițiativă.

"Din 2009 majorarea cu 50% a alocațiilor familiale"

Sursa: Programul politic de guvernare al Alianței PSD+PC, 2008-2012, 10 angajamente pentru România.

Ce ne arată realitatea? În Legea bugetului pe 2009 nu apare nicio măsură în acest sens, mai mult, actualul Guvern înregistrând "performanța" de a întârzia cu luni de zile plata indemnizațiilor pentru creșterea și întreținerea copilului.

"Primă de prim job pentru tinerii din mediul rural sau cu venituri modeste"

Sursa: Programul politic de guvernare al Alianței PSD+PC, 2008-2012, 10 angajamente pentru România.

"Niciun tânăr fără loc de muncă"

Sursa: Programul politic de guvernare al Alianței PSD+PC, 2008-2012, 10 angajamente pentru România

Ce ne arată realitatea privind ultimele două promisiuni? Nu numai că nu există nici un fel de stimulare a acestei categorii, dar criza economică a lovit extrem de dur în tinerii care doresc să muncească pentru a-și asigura traiul. Mai mult, tinerii care sunt - în orice țară și în orice timp - promotori ai inițiativei private sunt loviți de impozitul minim obligatoriu. Ei văd în acest fel cum se spulberă orice șansă de a deschide o firmă și de a promova o inițiativă economică.

V-am oferit, stimați domni din actuala majoritate, doar câteva exemple de promisiuni mincinoase pe care le-ați făcut în campania electorală.

Vă las să definiți singuri cum se numește ceea ce ați făcut: minciună, impostură sau furt calificat de voturi ale cetățenilor.

Domnul Radu Bogdan Țîmpău:

"Domnul Boc față cu realitatea sau Polemică versus viața reală"

La începutul săptămânii trecute, cu ocazia dezbaterii moțiunii de cenzură, ca tânăr parlamentar și mai ales deformat de profesia mea de economist, am așteptat cu interes luările de cuvânt ale membrilor Guvernului. Speram să ni se ofere date concrete, așteptam să ne convingă cu aplomb de faptul că evaluările noastre, ale liberalilor, sunt eronate și că de fapt România se îndreaptă către o direcție bună. Și spun asta pentru că dincolo de discursuri și doctrine politice, speranța noastră se îndreaptă către cetățean.

Dar dezamăgirea a fost pe măsura așteptărilor - adică imensă. Pentru că am pus în balanță, pe de o parte, vorbele goale ale domnului Boc, discursul fără substanță și fără aplomb și mai ales lipsa de soluții și viziune. Și, pe de altă parte, am cântărit semnalele îngrijorătoare transmise de către mediul de afaceri, dezamăgirea profesorilor care se văd înșelați, disperarea oamenilor care se văd fără perspectiva unui loc de muncă.

Și toate aceste realități triste sunt susținute de cifre care arată foarte clar declinul vieții economice din România. Realitatea ne arată că numărul cererilor depuse la Registrul Comerțului în ultimele patru zile din luna aprilie, pentru suspendarea activității, a fost de 10.000, nivelul din întreaga lună ajungând astfel la 14.035 de solicitări, față de 1.055, în aceeași perioadă din 2008, conform datelor Oficiului Național al Registrului Comerțului.

ONRC a raportat anterior că, între 1 și 27 aprilie, 3.434 de firme au solicitat suspendarea activității, ulterior revenind cu un anunț în care se arată că în intervalul 1-30 aprilie 2009 numărul a crescut la peste 14.035 de cereri.

Față de luna aprilie 2008, numărul cererilor de suspendare din luna aprilie 2009 reprezintă o creștere de 13 ori.

În fața acestei realități triste, mă întreb care sunt punctele de sprijin ale discursului domnului Boc. Pentru că orice fel de realitate ne arată foarte clar că domnul Boc și guvernul pe care îl conduce urmează o singură cale: cea a minciunii.

Domnul Cristian-Ion Burlacu:

"Avem contract - pe când și autostradă ?"

Răspunsul la întrebarea menționată în titlul prezentei declarații politice poate fi simplu dacă citim comunicările oficiale ale ministerului de resort, privitoare la autostrada Comarnic - Brașov. Acest tronson, în lungime de 58 de kilometri, este practic cea mai scumpă lucrare de profil din România, valorând 1,5 miliarde euro.

Însă lăsând pentru mai târziu calculele privitoare la banii plătiți de alte state pentru autostrăzi în aceleași condiții geografice, pe noi, locuitorii din zona vizată, ne îngrijorează un singur lucru - întârzierile și amânările tipic românești la această lucrare. Deși ni se spune foarte clar că lucrările vor dura fix patru ani, ni se precizează că efectiv construcția va începe peste șase luni, după închiderea financiară a proiectului. Adică, la un calcul simplu în fața calendarului, în luna noiembrie 2009. În condițiile în care această perioadă este una de iarnă, iar relieful pe care se va lucra este unul de munte, ne întrebăm dacă nu este deja previzibil că lucrările vor începe printr-o... amânare. Mai mult decât atât, nu trebuie să uităm că avem un ministru al transporturilor care a declarat public că autostrăzile nu sunt o prioritate pentru acest guvern. În aceste condiții, ne putem aștepta să ni se spună că nu sunt bani, că amânăm unele plăți - fapt care va duce la întârzierea închiderii financiare a proiectului și, inevitabil, la diluarea termenelor de execuție efectivă a lucrărilor la autostradă.

Dar pentru că există o zicală care spune că "speranța moare ultima", nu putem decât să ne gândim că această autostradă va fi prima lucrare care va contrazice mersul românesc al lucrurilor de până acum. Să sperăm că atribuirea lucrării - scumpă și îndelung tergiversată până acum - unui consorțiu franco-elen va avea drept beneficiu respectarea termenelor, iar peste patru ani vom putea fi fericiți să plătim taxa de autostradă atunci când vom circula pe ruta Comarnic - Brașov.

Domnul Victor Paul Dobre:

"Majoritatea parlamentară trebuie să respecte drepturile pensionarilor!"

Timp de 15 ani, prea mulți pensionari au avut pensii mai mici decât factura de încălzire sau decât rețeta pentru medicamente. Dacă privim în urmă, imediat după Revoluție, pensionarii trebuiau să se descurce cu aproximativ 30 dolari pe lună.

Chiar și în anul 2004, doar 3% dintre pensionari aveau o pensie mai mare de 500 lei.

Încă de atunci, dar mai ales în ultimii doi ani de guvernare liberală, Guvernul Tăriceanu a acordat o atenție deosebită pensionarilor, considerând că este de datoria celor care guvernează să se asigure că toate categoriile sociale, inclusiv pensionarii, beneficiază de venituri decente, care pot asigura un nivel de trai adecvat. Astfel, la sfârșitul anului 2008, peste 70% dintre pensionari aveau o pensie de peste 500 lei.

Au existat voci care au încercat să pună la îndoială sinceritatea demersului Partidului Național Liberal de a mări constant pensiile, însă de fiecare dată s-au înșelat. S-au înșelat în 2006, când am mărit valoarea punctului de pensie cu 16,8%, în 2007, când creșterea a fost de 35%, s-au înșelat și în 2008, când Guvernul Tăriceanu a adus punctul de pensie la 45% din salariul mediu brut pe economie.

Sunt mândru că sunt liberal și că prin politicile duse de către partidul pe care îl reprezint, pensionarilor le-au fost redate bunăstarea și demnitatea. Sunt mândru că în doar patru ani, Guvernul PNL a dublat valoarea pensiilor în România și consider că avem datoria morală, ca societate și ca oameni, să avem grijă de părinții și bunicii noștri.

Mai puțin mândru sunt însă că, în calitate de președinte al Comisiei pentru muncă și protecție socială, nu pot da un răspuns întrebărilor pe care tot mai mulți pensionari și le pun. Nu pot să le spun de ce valoarea punctului de pensie, stabilită de Guvernul liberal la 763,7 lei de la 1 ianuarie 2009, a devenit 697,5, ca urmare a unei ordonanțe de urgență aprobată de Guvernul Boc. Nu pot să le spun de ce punctul de pensie stabilit de Guvernul Tăriceanu la 45% din salariul mediu brut pe economie a ajuns la 43,2%, urmare a aprobării Legii bugetului asigurărilor sociale pe anul 2009.

Ceea ce pot însă să le spun este ca voi continua sa susțin că pensionarii au dreptul moral la un nivel de viață decent, la fel ca noi toți, că voi continua să le amintesc celor care ne guvernează azi că este de bun simț să își respecte promisiunile făcute în campania electorală, că în continuare voi susține prin activitatea mea parlamentară măsurile care le pot reda pensionarilor drepturile pierdute.

Stimați colegi aflați la guvernare, ajutați-mă să le spun pensionarilor că în Parlamentul României deciziile au la bază morala și bunul simț, nu o vremelnică majoritate de 74%.

Domnul Nini Săpunaru:

"Majoritatea PD-L-PSD îngheață punctul de pensie!"

Am atras atenția de nenumărate ori de la tribuna Parlamentului că efectele crizei economice din acest an vor lovi în categoriile cu venituri reduse, în special în pensionari, și am atenționat că este de datoria Guvernului și a noastră, a parlamentarilor, de a găsi soluții pentru atenuarea acestor efecte, pentru păstrarea puterii de cumpărare a acestora, pentru respectarea unor drepturi câștigate după atâția ani de muncă.

În campania electorală, actuala majoritate PD-L-PSD a promis pentru anul 2009 mărirea pensiilor și a stabilit ca obiectiv în Programul de guvernare, la Capitolul 8 - "Asigurări sociale" "Atingerea unei ținte de 45% din salariul mediu brut pe economie a punctului de pensie." Nu s-au ținut de cuvânt în fața pensionarilor și imediat după instalarea la putere, Guvernul Boc a anulat prevederea din lege privind această țintă de 45%, și prin Ordonanța de urgență nr.226/2008 a micșorat punctul de pensie la valoarea de 697,5 lei. Dincolo de aspectele imorale și ilegale ale deciziei guvernamentale, am crezut atunci că va fi o măsură temporară, urmând ca Legea bugetului asigurărilor sociale de stat să prevadă ca punctul de pensie să reprezinte 45% din salariul brut pe economie.

Ne-au înșelat din nou și în ciuda amendamentelor noastre, ale liberalilor, de a respecta lege, actuala majoritate a tratat cu dispreț drepturile și așteptările pensionarilor, fixând punctul de pensie la 43,2% din salariul mediu pentru anul 2009.

La dezbaterea din Parlament a Ordonanței de urgență nr.226/2008, în urma consultării cu asociațiile de pensionari, am reușit să impunem un amendament pentru respectarea legii, astfel încât pensionarii să beneficieze de 45% din salariul mediu pe economie la stabilirea punctului de pensie. Numai că, surpriză, la votul final, actuala majoritatea a trântit din nou ușa în nas pensionarilor, votând pentru respingerea ordonanței de urgență. Ce-au omis guvernanții este faptul că, prin acest vot sfidător la adresa pensionarilor, rămân în vigoare prevederile Ordonanței de urgență nr. 192/25 noiembrie 2008 prin care Guvernul Tăriceanu a stabilit, începând cu data de 1 ianuarie 2009, valoarea punctului de pensie la 763,7 lei, urmând firesc ca pe primele luni ale acestui an pensionarii să primească pensiile recalculate pornind de la această valoare.

Folosind însă o chichiță legislativă din Regulamentul Camerei Deputaților, parlamentarii PD-L și PSD, în frunte cu Președintele Camerei Deputaților, Roberta Anastase, au cerut ca ordonanța de urgență să fie rediscutată în sesiunea următoare, anulând procesul legislativ de până atunci și totodată eforturile noastre și ale asociațiilor de pensionari ca legea să fie respectată și să prevadă ca punctul de pensie să fie 45% din salariul mediu pe economie.

Le solicit distinșilor guvernanți, precum și parlamentarilor PD-L și PSD să înceteze joaca cu nervii pensionarilor și să ia în discuție și soluționeze cât mai repede problema pensiilor. Le amintesc că sunt acolo, la putere, și cu voturile acestor oameni care au crezut în promisiunile lor, le amintesc, probabil au uitat, că prima obligație constituțională pe care o au este aceea de a respecta legea. Nu este prea mult ceea ce cerem, anume respectarea unei legi pe care și PD-L și PSD au votat-o, și le garantez asociațiilor de pensionari că la dezbaterea din toamnă a acestei ordonanțe voi milita ca punctul de pensie să fie respectat și stabilit, potrivit legii, la 45% din salariu mediu brut pe economie.

Până atunci, responsabilitatea pentru înghețarea punctului de pensie și implicit pentru deteriorarea nivelului de trai al pensionarilor o poartă Guvernul Boc și cei care-l susțin în Parlament!

Domnul Florin Țurcanu:

Cunoaștem preocuparea domnului ministru al MAPDR, Ilie Sârbu, privind atragerea fondurilor europene, precum și măsurile drastice dispuse de acesta în vederea urgentării plăților către fermierii care au dus la demiterea conducerii APIA din minister și județe. În acest context, consider că se impune a ne răspunde la o serie de întrebări, precum și a primi câteva clarificări asupra modului de rezolvare a problemelor semnalate!

De ce nu dispuneți măsuri care să rezolve selecția cererilor de plată la proiectele depuse la FEADR de fermieri în sesiunea noiembrie - decembrie 2008, pe măsurile 121, 322 și 312? Deși inițiatorii au cheltuit importante sume de bani pentru realizarea acestora, termenul final de depunere a trecut, iar de patru luni este așteptată selecția proiectelor! Totodată solicitanții fondurilor europene sunt într-o confuzie totală, fapt transmis și potențialilor beneficiari, care au sistat demersurile de întocmire a proiectelor, mulți pierzându-și încrederea privind realitatea acestor finanțări!

În aceeași notă, de ce nu dispuneți finalizarea ghidurilor pentru măsurile 2.1, referitoare la investițiile productive în acvacultură, și 2.2., măsuri care sunt de foarte multă vreme în stadiul de proiect și care fac parte din cadrul Fondului European pentru Acvacultură? Cei interesați să acceseze aceste fonduri primesc de peste doi ani de la filialele regionale același răspuns evaziv: «Urmăriți în permanență site-ul FEP»!

Se impune foarte urgent perfectarea Acordului MAPDR cu Fondul de Garantare a IMM-urilor pentru garantarea creditelor acordate de bănci în vederea asigurării cofinanțării proiectelor FEADR. În momentul de față, comisionul perceput de acesta este mai mic decât al Fondului de Garantare a Creditului Rural, în cazul în care știut este faptul că într-o economie de piață și agricultorii trebuie să utilizeze în folosul lor pârghiile pieței financiare care le sunt avantajoase!

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

"Vârsta maturității electorale"

Se împlinesc 19 ani de la primele alegeri libere organizate în România, după cel de-al doilea Război Mondial.

Pe 20 mai 1990, România s-a înscris ireversibil pe drumul european și euro-atlantic, marcând un nou început pentru întreaga societate. Alegerile de la 20 mai 1990 au consacrat opțiunea fundamentală a românilor pentru democrație și au conferit legitimitate instituțiilor alese.

Primul Parlament ales, care a funcționat și ca Adunare Constituantă, a adoptat, după ample dezbateri, Constituția României, ceea ce a contribuit la consolidarea valorilor democratice.

Cred că astăzi ne permitem să privim în urmă fără resentimente sau efuziuni sentimentale și să ne asumăm trecutul, pentru a putea înțelege mai bine prezentul și viitorul.

Au fost și greșeli și neîmpliniri. Era primul an al unei tranziții lungi și dureroase, care ne-a afectat și ne-a maturizat în același timp. Pe scena politică, efervescența depășea orice așteptări. Peste 80 de partide politice s-au înscris în cursa electorală!

La scrutinul din mai 1990 s-a înregistrat ce mai mare prezență la vot din istoria alegerilor postdecembriste. Entuziasmul și dorința de schimbare ale românilor erau uriașe! Oamenii aveau credința că votul lor contează. A fost un moment cu semnificații profunde pentru democrația românească!

Nu lipseau tensiunile politice și sociale, însă dezbaterile politice aveau substanță și oglindeau frământările oamenilor.

Dincolo de barierele de ordin ideologic și de dificultățile inerente oricărui început, liderii politici ai momentului - începând cu Ion Iliescu, Corneliu Coposu, Radu Câmpeanu sau Ion Rațiu - au avut forța de a-și respecta adversarii și de a-și canaliza energia în confruntări menite să găsească răspunsuri la multe întrebări și soluții la problemele existente.

Unde ne găsește vârsta maturității electorale? Într-un moment de criză, de inechitate socială, de indiferență civică și de iresponsabilitate din partea unor lideri politici. Într-un moment în care fuga de răspundere a devenit sport național!

Actualul președinte al României, Traian Băsescu, nu a înțeles niciodată ce înseamnă dialogul, care este menirea unui șef de stat și care sunt limitele luptei politice! Din 2004 și până în prezent, nimic din ceea ce a făcut Traian Băsescu nu poate fi pus sub semnul responsabilității! Din 2004 și până în prezent, Traian Băsescu a încercat să deturneze atenția de la adevăratele probleme și să-și elimine adversarii politici, prin atacuri aberante!

Chiar și în clipa de față, când traversăm o criză economică gravă, Traian Băsescu demonstrează că pune interesele sale politice în fața intereselor românilor, influențând negativ guvernarea!

Astăzi avem nevoie de soluții, nu de tensiuni politice!

La 19 ani de la primele alegeri libere care s-au organizat după Revoluția din decembrie 1989, avem nevoie de un președinte care să îi unească pe români, nu să îi dezbine!

Pentru PSD, oamenii sunt cei mai importanți. Putem construi o societate mai bună, dacă punem oamenii pe primul loc!

Pentru Partidul Social Democrat, singurul adversar este criza. Am semnat cu bună-credință un Parteneriat pentru România și ne respectăm cuvântul dat!

Domnul Dumitru Pardău:

"Domeniu schiabil în Călimani"

Județul Suceava are șansa de a beneficia de un relief potrivit pentru practicarea sporturilor de iarnă. La intersecția a trei județe - Mureș, Harghita și Suceava, în masivul Călimani, există, la peste 1500 m altitudine, locul ideal pentru amenajarea unui domeniu schiabil, un complex de pârtii asemănător celor din Austria.

Această zonă este acoperită cu zăpadă timp de șapte luni pe an, există cale de acces și alimentare cu energie electrică, investiții făcute pentru fosta exploatare minieră, închisă în prezent și aflată în proces de ecologizare.

Considerăm oportună amenajarea unui domeniu schiabil care se va putea întinde pe aproximativ 100 ha, unde se va putea ajunge cu o telegondolă cu un traseu având o lungime de aproximativ 4,8 km. Respectiva telegondolă va avea trei stații, va porni pe Fața Gardului, prima stație fiind la Poiana Izvoarelor unde s-ar putea dezvolta o pârtie cu instalații de transport prin cablu, o a doua stație ar trebui să fie în Călimaniul Cerbului, pe Vârful Cerbuc, de unde pot să pornească alte zece pârtii cu instalații de transport pe cablu - telescaun și teleschi -, iar a treia stație va fi în Piciorul Țiganului.

Oportunitatea amenajării unui astfel de complex în Munții Călimani este reprezentată de o serie de aspecte privind atragerea turiștilor români care preferă să călătorească în Austria, Italia pentru a practica schiul în condiții optime, precum și a celor care merg pe Valea Prahovei, unde se creează aglomerații foarte mari; un alt aspect benefic al realizării acestui proiect este dat de dezvoltarea din punct de vedere turistic a zonei învecinate, ai căror locuitori, după închiderea exploatării miniere din Munții Călimani, au dificultăți în găsirea unui loc de muncă.

Să nu uităm că județul Suceava oferă turiștilor multe variante de activități pentru petrecerea timpului liber, locația acestui complex fiind la o distanță mică de Vatra Dornei, stațiune balneo-climaterică de interes național aflată pe DN 17, șosea reabilitată de curând, ceea ce face accesul în zonă mult mai facil.

De asemenea, printr-o investiție realizată de către Ministerul Tineretului și Sportului - Clubul Sporturilor de Iarnă Vatra Dornei - se dorește amenajarea unei baze sportive pentru schi fond și biatlon în această locație. Baza sportivă va cuprinde spații de cazare, o pârtie pentru schi fond și biatlon, precum și un poligon pentru biatlon. Construirea unei astfel de baze este necesară pentru optimizarea condițiilor de pregătire în sportul de performanță și diminuarea cheltuielilor din acest domeniu. Este știut faptul că sportivii români se pot pregăti pe pârtiile din România maximum trei luni pe an, restul antrenamentelor desfășurându-se în afara țării, cu un număr limitat de sportivi, datorită costurilor pe care le presupune un cantonament în străinătate.

Domnul Liviu Bogdan Ciucă:

"Stadiul realizării obiectivelor POS Mediu"

Conservarea și managementul resurselor naturale realizat prin politica agricolă, de dezvoltare rurală, pescuit și mediu, măsurile care se referă la protecția și prezervarea mediului se găsesc, ca temă orizontală, în majoritatea programelor operaționale ale Uniunii Europene. Astfel, există numeroase posibilități de abordare a diferitelor fonduri europene puse la dispoziția țării noastre cu condiția prezentării unor proiecte viabile, bine întocmite, conform procedurilor stabilite. Printre obiectivele Programului Operațional Sectorial de Mediu se regăsesc cele referitoare la îmbunătățirea calității și a accesului la infrastructura de apă uzată, prin asigurarea serviciilor de alimentare cu apă și canalizare în majoritatea zonelor urbane, dezvoltarea sistemelor durabile de management al deșeurilor, prin îmbunătățirea managementului deșeurilor și reducerea de zone poluate istoric în minimum 30 județe până în anul 2015 și reducerea impactului negativ al sistemelor de încălzire urbană în cele mai poluate localități, precum și protecția, îmbunătățirea biodiversivității și a patrimoniului național, prin sprijinirea managementului ariilor protejate.

Cetățenii din județul Galați cu care m-am întâlnit în ultima perioadă de timp consideră că ministerul de resort trebuie să intensifice campanile de informare și susținere pentru cei interesați de accesarea fondurilor în baza POS Mediu. De asemenea, consider că trebuie redus decalajul existent între Uniunea Europeană și România cu privire la infrastructura de mediu, din punct de vedere cantitativ și calitativ, cât și asigurarea accesului la utilitățile publice de bază. Aceasta ar trebui să se concretizeze în servicii publice eficiente, cu luarea în considerare a principiului dezvoltării durabile și a principiului "poluatorul plătește".

"Impozitul forfetar"

Introducerea așa numitului impozit forfetar prin OUG nr.34/2009 privind unele măsuri fiscale a generat diverse discuții și polemici între factorii politici responsabili în domeniu, care de cele mai multe ori nu au conturat un punct de vedere concret și constructiv. Personal, consider că politica de impozitare a statului trebuie să ajute mediul economic, nu să-l spolieze sau să-l distrugă. Referindu-mă strict la OUG nr.34/2009 privind unele măsuri fiscale, implementarea acesteia în mediul economico-financiar va avea efecte negative asupra economiei și nivelului încasărilor bugetare. Ultimele măsuri fiscale introduse, mă refer aici la măsura impozitării firmelor, indiferent dacă au sau nu profit, vor contura o creștere a economiei subterane - firmele vor prefera să facă încasări fără factură pentru a-și reduce cifra de afaceri, ceea ce va duce la scăderea veniturilor la buget; o mare parte a firmelor se vor desființa, ceea ce va genera efecte în cascadă: creșterea numărului de șomeri, creșterea cheltuielilor bugetare cu ajutoarele de șomaj, scăderea încasărilor bugetare din taxe și impozite salariale, reducerea încasărilor din t.v.a., reducerea încasărilor bugetare din impozitul pe profit, impozitul pe veniturile colaboratorilor. Pentru rezultate economice bune ale mediul economic autohton, consider că toate regulile economice trebuie stabilite pe termen mediu și lung, astfel încât orice antreprenor să-și poată calcula și realiza obiectivele economice propuse la inițierea unui proiect economic.

Comisia Europeană recomandă țărilor comunitare ca în situație de criză sau recesiune economică să adopte măsuri pentru a ajuta întreprinderile mici, care creează cele mai multe locuri de muncă în Uniunea Europeană, scăderea impozitelor și a contribuțiilor sociale, reduceri temporare ale nivelului cotei standard de t.v.a.

Recomandările Comisiei Europene sunt bazate pe teorii și studii economice eficiente de sute de ani și care au constituit colacul de salvare pentru multe state de-a lungul timpului, mă întreb de ce nu ar putea avea eficiență și în sistemul economico-financiar românesc? Pentru că din câte observăm, în acest moment Guvernul pare depășit de situație. Este nevoie urgent de adoptarea de către Guvern a unui plan de măsuri pentru menținerea IMM-urilor pe linia de plutire, menținerea locurilor de muncă și pentru stabilizarea economiei naționale în ansamblu.

Domnul Neculai Rebenciuc:

"Lichidarea sporurilor din Armată"

Ordinul emis de Ministerul Apărării Naționale, prin care a eliminat sine die sporul de confidențialitate și sporul de radiații, care însumau aproximativ 25% din soldă pentru tot personalul ministerului, poate conduce, fără precedent, la... "neexecutarea ordinelor"! Această reducere a intrat în vigoare, fără glumă, la 1 aprilie, plata soldei efectuându-se, după punerea în aplicare a ordinului, în data de 15 mai. Pe bună dreptate, o asemenea măsură nu poate să nu provoace reacții adverse. Și ele n-au întârziat să apară. Ziarele scriu despre o stare de spirit "explozivă" în unele unități militare, dar și despre faptul că "Soldații și gradații voluntari se pare că își vor înainta demisii în masă, iar activitatea zilnică ar putea fi paralizată printr-un act de o gravitate extremă pentru mediul militar: neexecutarea ordinelor". Cum ne așteptam, argumentele luării unei astfel de decizii țin de context, Criză, de solidarizarea tuturor în fața Crizei. A tuturor, cu excepția singurului domeniu fără crize și convulsii, răsfățat și intangibil: Turismul.

Rectificarea bugetară de primăvară (se mai anunță una și în vară) a săpat serios la temelia bunei funcționări a tuturor domeniilor esențiale ale societății: de la Educație, trecând prin Sănătate, ajungând la Armată.

Comparații cu alte sectoare bugetare nici măcar nu se pot face, întrucât regulile sunt diferite. Dar cu ce sunt distincți soldații țării față de alte categorii socio-profesionale? Putem enumera doar două restricții pentru care mulți nu s-ar apropia de sfera milităriei: sunt la dispoziția patriei 24 din 24 de ore, iar greva este interzisă. Altfel spus, execuți ordinele fără crâcnire, doar în schimbul soldei. Care oricum nu era mare, iar acum este și mai mică: 450 RON. Nici măcar cât salariul minim pe economie.

Dacă militarii nu primesc spor de confidențialitate și spor de radiații, atunci cine? Cine are interesul sau... dezinteresul în această privință? Oare Armata română poate fi "atacată" fără nici un fel de ripostă? Așa înțeleg actualii guvernanți să pună "preț" pe militari, prețuindu-i formal doar atunci când ei aduc reale beneficii țării, uneori prin sacrificiul suprem, alteori prin ... sacrificiul bugetar?

Relativ la această problemă, generalul maior (ret.) Mihaiu Mărgărit, fostul șef Direcției Informații Militare, sintetiza într-un articol publicat în Observatorul Militar: "O armată slab pregătită este un risc major la adresa securității naționale, motiv pentru care cheltuielile necesare întreținerii resursei umane reprezintă o investiție pentru securitatea națională. Ele se constituie într-un capitol distinct în structura bugetului pentru apărare, în cadrul căruia relația soldă-pensie, privită și de pe poziția formării unei cariere, se află într-un raport de intercondiționare și este indestructibilă".

Domnul Petru Movilă:

"O echipă pentru Iași"

Se spune că politica trebuie să urmărească desăvârșirea tuturor. Iar când urmărești binele public e bine să vorbești cât mai puțin de culori și doctrine politice și cât mai mult de proiecte viabile pentru comunitate. Și să le pui neapărat în practică.

Dar are Iașiul astfel de proiecte?

De ani de zile, autoritățile locale din municipiu și din județ se plâng în fața electoratului că nu se bucură decât arareori de sprijinul ferm al autorităților centrale. Dar tot de ani buni, aceleași autorități locale nu fac nimic pentru a îndrepta situația. A fi parlamentar, adică a fi ales de o bună parte din populație pentru a-i reprezenta interesele în forul legislativ din Capitala României, dar a nu fi invitat niciodată la ședințele Prefecturii, Consiliului Județean sau Primăriei denotă o păguboasă lipsă de responsabilitate din partea factorilor locali de decizie. În acest caz nu mai vorbim de proiecte comune, ci doar de agende și interese personale.

Nici nu mă mai refer la faptul că protocoalele de colaborare din cadrul Alianței PD-L-PSD nu se respectă la nivel local, deși într-adevăr nu se respectă. Există prea mulți lideri politici cărora le place doar jocul individual. Unii preferă să dribleze și să fenteze până când se împiedică în propriile picioare. Și apoi cad. Și se lovesc rău. Și anunță că se retrag, dar nu se țin niciodată de cuvânt.

Dar, din nou, afirm că un proiect pentru comunitate trebuie să depășească diferențele de opinie (chiar dacă se poate inspira din acestea) pentru a veni în sprijinul celor mulți.

Însă este foarte greu să lupți pentru un proiect, când acesta se face pe genunchi, pe la spate, după ureche, sau cu ochii închiși. Se mai spune că politica înseamnă bunul simț aplicat la lucrurile mari.

Sunt convins că putem face lucruri mari pentru Iași.

Dar pentru realizarea acestui obiectiv trebuie, măcar uneori, în momentele esențiale, să jucăm cu toții în aceeași echipă. O echipă pentru municipiul și județul Iași.

Doamna Maria Stavrositu:

"Combaterea crimelor produse în numele onoarei și a violenței împotriva femeilor - priorități pe agenda APCE"

În ultimele decenii, opinia publică europeană s-a confruntat cu o escaladare a violenței domestice, aceasta devenind de la an la an un fenomen tot mai complex și dificil de combătut de către autoritățile naționale abilitate în domeniu.

Din aceste considerente, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a dezvoltat un sistem complex de identificare și analizare a tuturor metodelor prin care violența domestică se manifestă, atât în interiorul unei familii, dar și în cadrul unor comunități specifice unora dintre țările membre ale APCE.

Organismul responsabil cu elaborarea unor politici coerente în acest sens este Comisia pentru egalitate de șanse între femei și bărbați, din cadrul APCE.

În zilele de 14 și 15 mai, anul curent, am participat, la Istanbul, la cea mai recentă reuniune a acestei Comisii, în calitate de parlamentar de referință pentru România.

Stimați colegi,

Am considerat necesar să scriu această declarație politică pentru a vă informa despre strategiile aflate acum în dezbatere la nivelul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la identificarea cât mai multor metode de a lupta împotriva violenței domestice, de a combate sau cel puțin de a reduce formele de discriminare practicată în prezent la nivel social, profesional sau cultural.

Astfel, în urma dezbaterilor din cadrul Comisiei pentru egalitate de șanse, una din rezoluțiile adoptate are în vedere combaterea violenței domestice împotriva femeilor. Documentul reclamă necesitatea unei implicări mai active a autorităților locale și regionale în prevenirea și combaterea violenței fizice, sexuale sau psihologice asupra femeilor. De asemenea, se vor pune în aplicare mai multe campanii de conștientizare și informare a opiniei publice în legătură cu drepturile femeilor în comunitățile din care acestea fac parte.

O altă rezoluție adoptată la reuniunea APCE de la Istanbul privește un fenomen mai complex, și anume crimele săvârșite în numele onoarei. Proiectul votat de membrii Comisiei pentru egalitate de șanse stipulează faptul că toate formele de violență împotriva femeilor, produsă în numele unor coduri tradiționale de onoare, sunt considerate serioase încălcări ale drepturilor omului. Asemenea cazuri sunt întâlnite mai frecvent în comunitățile de tip patriarhal sau cele fundamentaliste. Într-adevăr, nu este una dintre principalele forme de violență care au loc pe teritoriul țării noastre, însă consider că o informare publică pe această temă este-binevenită, în primul rând pentru caracterul preventiv pe care l-ar putea avea.

Doamnelor și domnilor

Pe agenda reuniunii au existat și subiecte care și-ar putea găsi un ecou la nivelul opiniei publice din țara noastră. Mă refer în primul rând la discuțiile privind pregătirea unui proiect legislativ care să fie adoptat de toate țările membre ale APCE și care să aibă la bază recomandările Comisiei pentru egalitate de șanse cu privire la combaterea violenței domestice.

În același timp, la reuniunea de la Istanbul s-a pus problema prevenirii conflictelor în comunitățile de imigranți, dat fiind faptul că femeile sunt cele mai expuse, în cazul unor astfel de conflicte. Nu în ultimul rând, un draft de raport adoptat de Comisie are în vedere combaterea violenței sexuale împotriva femeilor, pe durata conflictelor armate.

Sunt teme care la prima vedere în România pot părea puțin interesante pentru cetățeni și pentru reprezentanții clasei politice, dar știm cu toții că prima condiție pentru a evita producerea unui fenomen constă în aplicarea unor măsuri de prevenire. Astfel, consider că este absolut necesar ca autoritățile centrale și locale din țara noastră să preia și să aplice toate prevederile UE și ale APCE cu privire la combaterea violenței domestice, indiferent de forma sub care se manifestă aceasta.

Domnul Ștefan Daniel Pirpiliu:

Tema: «Să spunem "NU" drogurilor»

Consumul de droguri reprezintă un fenomen de mare importanță și complexitate pentru noi toți. El semnifică o provocare pentru tineri, o problemă serioasă pentru părinți și pedagogi și un semnal de alarmă pentru societate.

Începând cu anul 2006, în România a apărut un fenomen nou în materie de droguri, respectiv consumul și comercializarea unor alternative la drogurile puternice, în speță, combinații de plante care au efecte similare narcoticelor. Prețul mult mai mic al acestor surogate, precum și faptul că nu există o lege care să le interzică au dat apă la moară adolescenților. Deși e vorba de o alternativă ceva mai ieftină, riscurile pe care și le asumă consumatorii sunt asemănătoare cu cele ale dependenților de droguri, în condițiile în care aceste substanțe psihoactive reprezintă substitute ale cannabisului, Ecstasy-ului sau LSD-ului (droguri interzise de legislația în vigoare).

Dacă împotriva consumului de droguri de mare risc se fac campanii de prevenire, acesta a fost un fenomen neglijat, fapt ce a făcut ca în primele luni ale anului 2009 să se constate o adevărată explozie a punctelor de comercializare, atât magazine reale cât și site-uri de Internet unde se pot face comenzi online.

În prezent, în România sunt în jur de 100 de magazine cu locație fizică, iar creșterea numărului acestora este de aproximativ 10% în fiecare lună. De aici rezultă, la nivel național, undeva între 25.000 și 100.000 de consumatori pe lună.

Iată deci cum teribilismul sau dependența unora, combinate cu dorința de îmbogățire ușoară a altora au contribuit la extinderea comerțului cu astfel de produse, în timp ce în Germania, Franța, Marea Britanie sau Polonia consumul ierburilor cu efect psihoactiv a fost declarat ilegal.

Stimați colegi,

Este la îndemâna noastră să acoperim acest vid legislativ, motiv pentru care mă număr printre inițiatorii proiectelor de completare și modificare ale legilor nr.143/2000 privind consumul și traficul ilicit de droguri și nr.339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope, propuneri legislative prin care dorim includerea în tabelele-anexă ale celor două a plantelor și substanțelor cu proprietăți halucinogene ce pot reprezenta un real pericol pentru sănătatea psihică și fizică a consumatorilor.

Oferirea pârghiilor legale pentru stoparea acestui fenomen este chiar o necesitate stringentă, în condițiile în care un obiectiv important al României contemporane îl constituie ralierea la structurile europene, iar spiritul aderării trebuie să se facă resimțit inclusiv la nivelul politicilor antidrog.

Nu întâmplător, în Raportul pe 2008 al Consiliului de Administrație al Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT), intitulat "Situația drogurilor în Europa" și prezentat la Bruxelles în noiembrie 2008, substanțele psihoactive au făcut subiectul unui capitol aparte. În cuprinsul materialului au fost făcute mențiuni cu privire la faptul că deși unele dintre aceste substanțe sunt prezentate de vânzătorii online drept "droguri legale", în multe țări ele fac obiectul acelorași legi ca și narcoticele clasice și este posibilă aplicarea de pedepse pentru consum sau comercializare.

Relevant privind gradul de periculozitate al unora dintre aceste substanțe este și faptul că, în martie 2008, în urma unei evaluări de risc realizată de Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie a fost emisă o decizie prin care s-a acordat țărilor din Uniune termen de un an pentru a adopta măsuri de control privind BZP (1-benzilpiperazină), substanță psihoactivă nouă, folosită ca ingredient principal al așa-numitelor "pilule pentru petreceri". Și aceasta este numai una dintre cele 200 de substanțe identificate la nivelul Uniunii ca având efecte halucinogene.

Iată de ce, cred cu tărie că aceste substanțe psihoactive pot fi considerate cu ușurință anticamera drogurilor puternice și vă propun să susțineți demersul nostru legislativ și să încercăm să marcăm cum se cuvine ziua de 26 iunie, ca Zi Internațională Împotriva Consumului de Droguri, ca semn al deciziei de a spori eforturile noastre în vederea creării unei societăți mai bune.

Domnul George Ionescu:

"Ziua Națională a Medicului Veterinar"

Ziua de 15 mai este zi de dublă sărbătoare în medicina veterinară: se împlinesc 148 de ani de la înființarea primei școli românești de medicină veterinară și este Ziua Națională a Medicului Veterinar.

Ziua Națională a Medicului Veterinar se sărbătorește în fiecare an pe data de 15 mai. Această dată a fost aleasă la Congresul Național de Medicină Veterinară din 1994.

De această dată sunt legate o serie de evenimente importante pentru medicina veterinară românească: pe 15 mai 1861, printr-un decret semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a început funcționarea școalei de Arta Veterinariei, în cadrul școlii de Medicină și Farmacie din București.

Zece ani mai târziu, tot pe 15 mai, 14 medici veterinari au semnat o "Declarațiune", care a stat la baza înființării Societății de Medicină Veterinară. Aceasta a fost desființată în 1949, pentru ca pe 15 mai 1971 să se reînființeze, iar ulterior să fie denumită Asociația Medicilor Veterinari din România.

În 1883, sub direcția lui Alexandru Locusteanu, Școala Veterinară a obținut statutul de Școală Superioară de Medicină Veterinară. Tot în 1883, Școala Superioară de Medicină Veterinară trece de la Ministerul Instrucțiunii în subordinea Ministerului Agriculturii, începându-se și demersurile pentru construirea unui local propriu al școlii.

În anul 1921 este votată Legea transformării Școlii Superioare de Medicină Veterinară în Facultate. Prin acest act, învățământul medical veterinar și-a primit consacrarea definitivă ca învățământ universitar. La acel moment era singura facultate de medicină veterinară din Balcani, mulți studenți din țările vecine - Bulgaria, Iugoslavia, Macedonia, Albania, Grecia - absolvind în România.

Profesiunea de medic veterinar este una liberală și independentă, cu organizare autonomă, aceasta servind apărării sănătății animalelor și sănătății publice.

Medicul veterinar au un rol important în viața tuturor oamenilor, indiferent că dețin sau nu un animal. Acești specialiști se ocupă de siguranța alimentelor pe care le cumpărăm zi de zi, impun respectarea legislației sanitar-veterinare. De sănătatea animalelor depinde sănătatea populației, iar de sănătatea unui popor depinde însăși prosperitatea lui.

De ziua lor, "doctorii de animale" sunt sărbătoriți pentru profesionalismul, efortul și dăruirea de care dau dovadă.

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"Istoria se repetă: Traian Băsescu 2009 - Ion Iliescu 2004"

Se vorbește foarte mult, începând cu prima jumătate a anului 2007, despre reforma clasei politice. Președintele Traian Băsescu și PD-L își arogă un rol principal în această acțiune. Din păcate, nu se observă, sau nu se vrea să se observe, și fenomenul invers. Cel al degradării clasei politice. Și acest fenomen există și se accentuează pe zi ce trece. Dacă în prima situație, cea a reformei clasei politice, domnul Traian Băsescu și PD-L și-au asumat doar declarativ rolul de locomotivă, în ceea ce privește cea de a doua situație, Traian Băsescu și PD-L sunt efectiv personajele principale.

Astăzi este 19 mai 2009. Ce se întâmpla pe 19 mai 2004? Atunci, copreședinții Alianței PNL-PD, adică domnii Theodor Stolojan și Traian Băsescu avertizau, printr-un extrem de dur comunicat de presă, că "Nu vor ezita să ceară declanșarea procedurilor de suspendare din funcție a președintelui Ion Iliescu, pe motiv că încalcă legea fundamentală, Constituția, prin vizitele sale electorale". Ne aflam atunci în campanie electorală pentru alegerile locale. Copreședinții Alianței "DA" au protestat, și pe bună dreptate, împotriva implicării fățișe a președintelui României de atunci în favoarea PSD, în campania electorală. Pentru cine nu-și aduce aminte, domnul Ion Iliescu a participat, alături de Mircea Geoană, (candidatul de atunci al PSD la primăria Capitalei) la unele vizite electorale în Capitală, a participat la unele acțiuni electorale ale altor candidați PSD, totul sub masca unor vizite prezidențiale de lucru.

Pe 9 mai 2009, la Sala Palatului din București, cu ocazia lansării candidaților PD-L pentru alegerile Parlamentului European, domnul Traian Băsescu - nu comentez prezența șefului statului la această acțiune de partid - a afirmat, fără echivoc, următoarele: "Chiar dacă unora nu le convine, eu voi fi pe șantiere, cum la fel voi fi și în multe locuri unde vă sărbătoriți localitățile. Și nu numai în luna mai, ci și în iunie, în iulie, în august, și în noiembrie, și în decembrie și în ianuarie".

Deci, istoria se repetă. Ce a făcut domnul Ion Iliescu în luna mai 2004, face acum domnul Traian Băsescu. Atunci era campanie electorală, acum suntem în campanie electorală. Există însă o mare diferență: în 2004, domnul Traian Băsescu critica dur practicile domnului Ion Iliescu și le considera neconstituționale. Și avea dreptate. Acum, domnul Traian Băsescu nu mai consideră neconstituționale aceste practici, mai mult, le anunță public.

Nici celălalt fost copreședinte al Alianței "DA", domnul Theodor Stolojan, nu mai condamnă ceea ce condamna în 2004. S-a modificat cumva Constituția și noi nu am aflat? Nu, nu s-a modificat. Altceva s-a modificat. Comportamentul unor politicieni. În sensul invers celui declarat. Comportamentul de astăzi al domnilor Traian Băsescu și Theodor Stolojan reprezintă pași înapoi, pași înspre trecut. Înseamnă un episod al degradării clasei politice. A unei părți a ei.

PS: În mai multe declarații televizate date recent, domnul Traian Băsescu considera acțiunea parlamentară de suspendare a sa din funcție din anul 2007 ca fiind o lovitură de stat. În luna mai 2004, când îl amenința pe domnul Ion Iliescu cu suspendarea din funcție pentru acțiunile sale electorale pro-PSD nu considera că este vorba de o lovitură de stat. Acesta este modelul de om politic pe care îl promovează Traian Băsescu. Totul depinde de interesul personal.

Există însă o diferență între cele întâmplate în luna mai 2004 și luna mai 2008. În luna mai 2004, Theodor Stolojan, referindu-se la ceea ce făcea Ion Iliescu în campanie, declara public: "Astfel de gesturi înseamnă o abdicare de la spiritul Constituției, care îi cere președintelui unei țări să rămână echidistant, pentru a-și putea exercita funcția de mediere, în conformitate cu mandatul său". În luna mai 2008, Theodor Stolojan, tace mâlc. Pentru cine nu știe, Theodor Stolojan este parlamentar european.

Domnul Dan Bordeianu:

Campania electorală pentru alegerile europarlamentare a început de mai bine de o săptămână, dar se pare că încă subiectele legate strict de acest eveniment întârzie să apară.

În aceste zile, așteptăm dezbateri referitoare la subiecte legate de importanța alegerilor europarlamentare, primele prin care România trimite la Bruxelles parlamentari care vor avea un mandat complet. Rar se discută despre Parlamentul European, despre caracterul oamenilor de pe listele cu candidați, dar nicidecum despre competențe și despre problematica europeană.

Probabil că noi toți încă nu realizăm cât de importantă este dimensiunea europeană pentru România. În plină criză economică, ne plângem cu toții de lipsa fondurilor atât de necesare dezvoltării comunităților românești. Din punctul meu de vedere, despre un asemenea subiect aș fi dorit să vorbim zilele acestea.

În loc de asta, ce avem? Scandal zilnic, teme care ne macină de ani de zile, dispute fără conținut. Nu vreau să cred că nu ne putem depăși condiția de extracomunitari, nu vreau să cred că nu ne putem concentra pe subiectele importante și că nu vrem să înțelegem că ceea ce se întâmplă la Bruxelles ne influențează în mod direct.

Personal, în această campanie voi încerca să mă concentrez pe asemenea subiecte și voi refuza orice dispută care nu are nicio legătură cu campania europarlamentarelor.

Doamna Sulfina Barbu:

"Managementul deșeurilor - cea mai importantă problemă de mediu a României"

România va plăti, începând cu iulie 2009, 200.000 de euro pe zi amendă pentru situația dezastruoasă a managementului deșeurilor. 200.000 de euro pe zi ne va costa greșeala de a nu fi închis toate gropile de gunoi neecologice și de a nu le înlocui cu gropi conforme cu standardele de mediu ale Uniunii.

Ne confruntăm cu un dezastru în ceea ce privește problema managementului deșeurilor. Un dezastru pe care îl vom plăti cu toții din buzunar - pentru ca formularea referitoare la achitarea acestor costuri de către administrațiile locale este, în final, doar simplu artificiu discursiv.

Problema deșeurilor este cea mai importantă problemă de mediu cu care ne confruntăm în ultimii ani, atât din perspectiva costurilor financiare, cât și din punct de vedere al costurilor de mediu.

Și, da, trebuie spus că, din păcate, avem o țară murdară și poluată și pentru că ne confruntam cu o mentalitate rigidă, a indiferenței și iresponsabilității civice. O mentalitate care într-un cerc vicios se hrănește din și care la rândul său hrănește o apatie instituțională care supraevaluează preocuparea pentru nevoile de azi, neglijând dezvoltarea durabilă.

Nu vreau să caut vinovați, deși as putea să o fac cu ușurință.

Fac însă un apel la Ministerul Mediului să reconsidere problema managementului deșeurilor, problemă prioritară de mediu, și să caute toate soluțiile prin care această problemă poate fi, dacă nu rezolvată pe termen scurt, cel puțin ameliorată.

Și atrag atenția că o soluție pentru ameliorarea acestei situații este colectarea selectivă și reciclarea deșeurilor.

O soluție simplă și eficientă pentru reducerea cantității de deșeuri depozitate și pentru alimentarea unui ciclu ecologic care nu numai că protejează mediul, dar susține locuri de muncă și ajută la schimbarea mentalității, consolidând o cultură a dezvoltării durabile.

Și amintesc că Programul de guvernare, la Capitolul Mediu prevede angajamentul clar al ministerului pentru extinderea colectării selective în toate localitățile cu peste 5000 de locuitori.

Investiția în gropi ecologice conforme este imperativă, și având în vedere perioada de criză, este nevoie de soluții alternative pentru susținerea administrațiilor locale. Colectarea și reciclarea sunt soluții pentru diminuarea consistentă a cantității de deșeuri depusă spre depozitare finală.

Pentru aceasta am propus un amendament la ordonanța care prevede ecotaxa, pentru utilizarea sumei colectate prin introducerea ecotaxei pentru impulsionarea infrastructurii de colectare selectivă: pentru susținerea programelor de colectare selectivă desfășurate de administrații, pentru achiziționarea de pubele pentru colectarea selectivă și pentru conștientizarea populației asupra importanței programelor de colectare selectivă și reciclare.

Închei apelul meu la Ministerul Mediului cu un semnal de alarmă: domnule ministru, piața de reciclare este blocată și este nevoie de o intervenție fermă din partea ministerului pentru impulsionarea pieței.

În lipsa acestei intervenții, nu numai că România va fi inundată de gunoaie, dar se va pierde tot ceea ce am câștigat cu greu în acești câțiva ani în privința colectării selective.

Dată fiind situația extrem de gravă în gestionarea deșeurilor, îi solicit Ministrului Mediului ca în prima săptămână a viitoarei sesiuni parlamentare să prezinte în fața Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic varianta modificată a Strategiei privind gestionarea deșeurilor.

Domnule ministru,

Aveți obligația să realizați de urgență o nouă strategie, care să cuprindă: obiectivele prioritare de investiții, principiile de susținere pentru administrațiile locale, planul de acțiune și calendarul obiectivelor. Fără o acțiune bine planificată și fermă, România va rămâne o țară acoperită de gunoaie. Și care, în plină criză economică, plătește sancțiuni financiare de sute de mii de euro pe zi.

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

"Despre agricultură"

Mi s-a adus încă o dată la cunoștință despre situația agricultorilor români, despre nivelul mic al subvențiilor care se dau pentru agricultură, indiferent de subdomeniu, care abia dacă ajung pentru cele necesare. Mai grav e că nici nu sunt plătite de către stat la timp. În plus, având în vedere situația economică actuală, fermierii nu mai pot lua nici credite de la bănci pentru a putea realiza lucrările de primăvară.

Printre altele, o mare problemă semnalată este și cea a existenței pe piață a unor producători care practică prețuri sub costurile de producție, ceea ce înseamnă concurență neloială, și asta în mare parte pentru că nu au unde să vândă produsele și pentru a putea supraviețui. Este normal? Noi credem că nu, pentru că a vinde produse la subpreț doar pentru a câștiga ceva este o problemă gravă, care arată nivelul agriculturii în România.

De asemenea, producătorii interni se plâng și de faptul că nu pot concura cu ofertele producătorilor externi care intră pe piața românească, pentru faptul că aceștia practică prețuri avantajoase, plecând de la subvențiile pe care le primesc de la statele din care provin.

Împreună cu colegii liberali am tras deja un semnal de alarmă, prin moțiunea simplă cu titlul "Agricultura și dezvoltarea rurală spre dezastru", depusă pe data de 27 aprilie 2009, dar care a rămas fără ecou în Parlament, ea fiind respinsă în plen, așa cum, poate, era de așteptat.

În Programul de guvernare - Prioritățile Guvernului PD-L-PSD 2009-2013, în Capitolul 15 "Agricultură și dezvoltare rurală. Proprietate și cadastru, la primele cinci puncte se promite:

1. Asigurarea securității alimentare a țării, prin creșterea producției agricole;
2. Creșterea exportului de produse agro-alimentare și echilibrarea balanței comerciale agricole;
3. Susținerea financiară și fiscală a agriculturii, prin programe multianuale;
4. Eficientizarea structurilor de piață agricole și agro-alimentare;
5. Accelerarea procesului de dezvoltare rurală."

Ce s-a făcut din toate acestea în cinci luni de guvernare? Nimic! Cel mai dezavantajat de toate acestea este agricultorul român. Numai el știe cât se zbate ca să pună ceva pe masă încă o zi.

Domnul Daniel Chițoiu:

"Eșecul politicii fiscale a Guvernului Boc - falimentarea și decapitalizarea a sute de mii de IMM-uri"

Măsurile fiscale adoptate prin Legea bugetului de stat și prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2009, precum și cele incluse în Ordonața de urgență nr.34, de rectificare bugetară, prin care actualul Guvern crește fiscalitatea, introducând un nou tip de impozit și eliminând anumite deduceri pentru t.v.a. și pentru cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații aferente autoturismelor folosite în cadrul activității desfășurate de toți contribuabilii sunt de fapt măsuri total neadaptate stării actuale a economiei românești, aceea de criză financiar-economică.

În locul stopării declinului economic și adoptării unor măsuri menite să relanseze economia, prin asigurarea accesului la finanțare și a unor măsuri de relaxare fiscală, Guvernul, în goana disperată de a realiza veniturile la bugetul de stat, a adoptat măsuri de fiscalizare suplimentară, amplificând efectele crizei economico-financiare în România, prin decapitalizarea și falimentarea a sute de mii de IMM-uri, precum și prin scăderea veniturilor populației.

În acest timp, speriate de efectele politicii fiscal-bugetare ale actualei guvernări, dar și de instabilitatea creată în mediul de afaceri, IMM-urile fie se închid, fie își suspendă activitatea într-un ritm nemaiîntâlnit în ultimii ani - și asta de când s-a introdus impozitul pe pierdere. Dovada o fac cifrele înregistrate la Registrul Comerțului unde, în numai o lună de la lansarea ideii impozitului forfetar, peste 14.000 de IMM-uri au depus cereri de suspendare a activității, dintre acestea, 10.000 fiind depuse în ultimele zile ale lunii aprilie, de 13 ori mai mult față de aprilie 2008.

Lipsa de realism a guvernanților este convingător ilustrată de faptul că aceștia nu numai că nu au luat în calcul impactul aplicării acestui impozit înainte de cauzarea a sute de mii de falimente și trimiterea în șomaj a altor câteva sute de mii de angajați, dar au neglijat chiar și impactul asupra realizării veniturilor la bugetul de stat. Rezumându-se doar la încasările estimate la buget, respectiv 357 milioane lei pentru acest an, o suma deloc spectaculoasă, Guvernul a neglijat pierderile, de trei - patru ori mai mari la încasările din celelalte impozite și taxe datorate de respectivii contribuabili care și-au încetat activitatea. În afară de aceste nerealizări, statul va mai fi nevoit să scoată și bani din buzunarele contribuabililor pentru a plăti sutele de mii de șomeri care vor apărea în urma adoptării acestor măsuri de creștere a fiscalității.

În situația actuală, consider că prioritară este activitatea de îmbunătățire a colectării veniturilor la bugetul statului, având în vedere scăderea drastică a gradului de colectare și conformare voluntară la plata lunară a obligațiilor fiscale, de la 83% la circa 66%, scădere de peste 17%, înregistrată în numai 5 luni de la instalarea actualei guvernări, iar trendul este descendent.

Doresc să reamintesc actualei coaliții guvernamentale PD-L-PSD că Guvernul Tăriceanu a adoptat în noiembrie 2008, prin OUG nr.192, un set de măsuri de relaxare fiscală în vederea atenuării declinului economic, precum și al menținerii și creării de noi locuri de muncă, dar actualul guvern le-a abrogat, la sfârșitul lunii decembrie, prin OUG nr.226.

Fac un apel către toți deputații PD-L și PSD să-și aducă aminte de toate promisiunile făcute în campania electorală de acum șase luni, precum și de propriul program de guvernare, pentru luarea măsurilor ce sunt necesare în vederea susținerii și asigurării stabilității mediului de afaceri din România, condiții esențiale pentru stoparea declinului economic și conservarea veniturilor populației.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Uite candidatura, nu e candidatura"

Cu câteva luni înainte de alegerile prezidențiale din România, majoritatea partidelor importante din țară (plus independenții) și-a anunțat deja candidații pentru funcția supremă în stat. PD-L, în speță președintele Traian Băsescu, întârzie însă cu un anunț clar în privința celui pe care democrat-liberalii îl vor susține în toamnă pentru președinția României. La primă vedere, această poziție a actualului președinte al țării este una greu de înțeles, câtă vreme Traian Băsescu se consideră un "președinte de meserie" popular, de neînvins ca prim cârmaci al țării. Acest gest de incertitudine fluturat de Traian Băsescu la fiecare întrebare ce vizează o eventuală candidatură a sa la președinție ascunde, de fapt, caracteristica predominantă a domniei sale, ce i-a marcat întreaga ascensiune politică: grandomania.

Grandomania l-a determinat pe Traian Băsescu să își construiască, timp de cinci ani, un traseu politic ce va rămâne în istoria României drept cel mai conflictual mandat al unui președinte, din punctul de vedere al politicii interne. Motivul? Dorința de a rămâne constant în lumina reflectoarelor. Megalomania i-a deformat și stilul de a conduce partidul de suflet, PD-L, convingându-i pe democrat-liberali, cu cadența unei picături chinezești dozată vreme de ani de zile, că dacă el nu e, nici PD-L nu va mai exista.

Cu același sentiment de preamărire, domnul președinte vine astăzi în fața românilor pentru a le spune că deocamdată doar cugetă la oportunitatea prelungirii mandatului său de președinte. Departe de mine gândul de a plânge o eventuală lipsă a lui Traian Băsescu din lista pentru Cotroceni. Dimpotrivă, cred că România s-ar lipsi cu prisosință de prezența domniei sale de pe eșichierul politic românesc. Ceea ce mă frapează, însă, e atitudinea pe care domnul Traian Băsescu o manifestă față de cetățenii acestei țări: aceea a unui domnitor tiranic, care își tratează supușii după dictonul "Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau!". Astfel că, în ceea ce privește candidatura la președinție, domnul președinte minte, amână, se codește și se ascunde în spatele vorbelor goale, în speranța că cineva, dacă nu chiar toți, îi vor ridica osanale înspre preamărire, cu rugămintea fierbinte de a candida, pentru mântuirea națiunii. Speră oare, domnul președinte, că, la auzul veștii că s-ar putea să nu candideze pentru un nou mandat, românii se vor aduna cu sutele de mii în fața Cotroceniului pentru a-i scanda numele și pentru a-l convinge să candideze că, deh, doar el poate să salveze țara de colaps financiar?

Sau, într-o minimă instanță, simte președintele nevoia ca partidul său de suflet, PD-L, să îi facă, în genunchi, propunerea onorantă de a candida, din partea lor, la președinția României?

Răspunsul este afirmativ, stimați colegi, pentru că președintele țării, asemeni personajului romantic al lui Cervantes, trăiește în lumea lui, luptându-se cu morile de vânt și creându-și dușmani imaginari. Asemeni lui Don Quijote, la Traian Băsescu se observă o îndârjire nemaiîntâlnită de a se lupta cu o iluzie. Domnia sa, potrivit spuselor sale, nu se va lupta pentru Palatul Cotroceni cu contracandidații săi, ci cu monstrul crizei economice, care a cuprins România. În himera proprie, Băsescu și-a greșit, însă, ținta, în cel puțin două privințe, indus în eroare de ajutorul său de nădejde, Emil Boc, care, la fel ca loialul Sancho Panza al lui Don Quijote, întreține și hrănește iluzia de preamărire a stăpânului său. Dușmanul țării nu e criza financiară care, încet-încet, se vede învinsă în multe din țările lumii. Dușmanul lui Traian Băsescu e propriul guvern, care, prin măsurile fiscale aberante, a adâncit și a prelungit agonia financiară a românilor. Și, mai mult decât atât, învelit în platoșa sa invizibilă de invincibilitate, Traian Băsescu uită că se va lupta cu cel puțin un adversar real, în lupta pentru președinție: liberalul Crin Antonescu, cea mai viabilă alternativă de președinte echidistant, onorabil și echilibrat!

Domnul Virgil Pop:

"Guvernul Boc uită ce cere Europa: respectarea drepturilor omului"

Guvernul Boc a decis luni ca adoptarea Codului penal și a Codului civil să se facă prin asumarea răspunderii. De la bun început trebuie să atrag atenția că modalitatea de adoptare nu este constituțională. Potrivit articolului 114 din Constituție, "Guvernul își poate angaja răspunderea în fața Camerei Deputaților și a Senatului, în ședință comună, asupra unui program, a unei declarații de politică generală sau a unui proiect de lege". Nici unul dintre cele două Coduri nu se încadrează în prevederile acestui articol din legea noastră fundamentală. Să nu cunoască acest aspect fostul (poate încă actualul) profesor de drept constituțional Emil Boc, vremelnic aflat în poziția de prim-ministru? Eu cred că domnul Emil Boc știe foarte bine că decizia luată luni este neconstituțională. De ce insistă însă domnia sa pentru asumarea răspunderii, pare inexplicabil la prima vedere. Și totuși cred că o explicație se poate da: primul-ministru, și în special partidul pe care îl conduce, încearcă să puncteze la capitolul imagine. Numai că această tentativă de a aduna capital de imagine ar putea să coste scump România.

Promotorii tezei adoptării Codurilor prin asumarea răspunderii induc în eroare opinia publică, susțin că există presiunea factorului timp și invocă o total neprobată condiționare a Comisiei Europene. Chiar, de ce nu a ajuns - cel puțin - la Parlament un document emis de Comisia Europeană și remis Guvernului României, care să demonstreze condiționarea adoptării urgente a Codurilor? Răspunsul la această întrebare retorică este simplu: pentru că nu există. Premierul și apropiații săi vorbesc de fel de fel de sancțiuni, dar în afara unor declarații scoase din context a unor amici politici din Occident, nu au venit cu nicio dovadă.

Guvernanții ignoră însă posibilitatea reală ca România să fie sancționată. Comisia Europeană și de altfel toate organismele europene oficiale, țin foarte mult - când este vorba de aspecte legate de justiție - la respectarea strictă a drepturilor omului. Or, eliminarea posibilității consultărilor cu organizațiile societății civile, a consultărilor cu specialiștii din domeniul juridic, cu magistrații reprezintă premisa abdicării de la acest principiu fundamental la care ține Europa, repet, cel al drepturilor omului. Și dacă vom fi sancționați pentru eventuale imperfecțiuni ale celor două Coduri în domeniul drepturilor omului, va fi oare sancționat domnul Emil Boc și susținătorii săi? Evident, nu. Se va găsi, evident, vreo voce care să arunce vina tot pe "greaua moștenire".

Ar mai fi și un aspect tehnic. Guvernul a anunțat că va declanșa procedura de asumare a răspunderii la începutul lunii iunie. Nu cred că o va face în săptămâna de dinaintea alegerilor pentru Parlamentul European. Pentru simplu motiv că toată lumea se va afla pe ultima sută de metri a campaniei electorale. Dar și dacă procedurile vor demara pe 1 iunie, adoptarea propriu-zisă va dura trei săptămâni. Nu era oare mai util ca, începând de miercuri, 20 mai, cele două Coduri - deja lucrate la Comisiile juridice - să intre în proceduri parlamentare de urgență? Răspunsul este cu siguranță da! Iar rezultatul: cel târziu pe 15 iunie, Codurile ar fi fost adoptate. Sper ca această declarație politică să fie citită și de susținătorii tezei adoptării prin asumarea răspunderii.

Doamna Aurelia Vasile și doamna Daniela Popa:

"Retrocedarea Castelului Bran"

Castelul Bran este unul dintre cele mai importante obiective turistice din România. Prima sa atestare documentară este din noiembrie 1377. Regina Maria a primit prin donație acest castel de la municipalitatea Brașov, în anul 1920, în semn de mulțumire pentru contribuția sa la Unirea din 1918. Regina Maria l-a lăsat prin testament principesei Ileana, aceasta deținându-l până în 1948, când castelul a fost naționalizat de regimul comunist.

Așa cum era și normal, acest abuz al statului român de la acea vreme, trebuia reparat. În anul 2006, Castelul Bran este retrocedat arhiducelui Dominic de Habsburg, moștenitorul familiei de Habsburg.

Cu toții ne amintim ce scandal mediatic s-a iscat în anul 2006, când avocații lui Dominic de Habsburg au făcut la începutul lunii decembrie 2006 o ofertă de vânzare a Castelului Bran, în valoare de 60 de milioane euro, către Consiliul Județean Brașov, în condițiile în care evaluarea făcută de Ministerul Culturii era de doar 25 milioane de euro. Deși Președintele CJ Brașov din acea perioadă a anunțat că vrea să cumpere Castelul Bran de la Dominic de Habsburg, în acest sens urmând să acceseze un împrumut de tip leasing pe o perioadă de zece ani la o bancă austriacă, Ministerul Culturii și Cultelor s-a opus, considerând, pe bună dreptate, că suma este foarte mare. Totul s-a terminat cu retragerea ofertei de către moștenitor.

În urma retrocedării au intrat în posesia lui Dominic de Habsburg următoarele proprietăți: Castelul, Casa de ceai regina Maria, Casa principesei Ileana, Casa administratorului, Tabernaculul Inima reginei Maria și un teren aferent acestuia, de peste 7.500 mp, parcul castelului, de 28.000 mp, cele două lacuri din parcul castelului, cu o suprafață totală de 1.400 mp, și drumul de acces, de 1.650 mp. Din 2006 însă, castelul a rămas în administrarea statului român pentru încă trei ani. Așadar, luna mai a anului 2009 marchează trecerea în posesia și administrarea moștenitorilor familiei de Habsburg.

Din păcate, momentul predării coincide cu reducerea dramatică a programului de vizitare a unuia dintre principalele obiective turistice ale țării noastre. Castelul Bran a reprezentat un important obiectiv turistic al României, de-a lungul timpului fiind în interesul multor vizitatori români și străini. Din declarațiile moștenitorilor înțelegem că există intenții de investiții, renovare și repunere în circuitul de vizite, desigur, sub un management privat. Aceștia doresc să mențină destinația de muzeu a Castelului Bran și să-i îmbunătățească potențialul de importantă atracție turistică a României. Întrebarea noastră ar fi: care este soarta brandului Dracula? Așa cum se știe, brandul Dracula este un brand românesc. Poate fi folosit un brand românesc de către o entitate privată? Ce se va întâmpla cu agroturismul din zonă?

Considerăm că, indiferent de intențiile pe care le au moștenitorii trebuie să se țină seama de semnificația istorică și cea turistică a castelului Bran. Pe de altă parte, este la fel de important ca managementul privat ce-l va administra să nu aducă prejudicii turismului românesc, prin folosirea unui brand asupra căruia nu au obținut niciun drept legal.

Doamna Adriana Diana Tușa:

"În timp ce Coaliția se ceartă, mamele nu-și primesc indemnizația de creștere a copilului"

Declarația mea politică de astăzi se dorește a fi un semnal de alarmă în ceea ce privește bulibășeala din cadrul instituțiilor aflate în subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției sociale, instituții blocate și incapabile să asigure plata drepturilor legale ce le revin mamelor aflate în concediu de maternitate.

Deoarece, de câteva luni, guvernanții ne recită singura placă pe care o cunosc, și anume cea conform căreia suntem în plină criză economică, vin să întăresc și eu această idee, și spun da suntem în criză, dar într-o criză creată de incapacitatea Coaliției pentru România de a guverna.

Iată că zvonul conform căruia Guvernul nu mai poate suporta, în graficul normal, plata unor drepturi sociale, se adeverește: mii de mame nu și-au mai primit indemnizația de creștere a copilului, cu toate că acest ajutor reprezintă singura sursă de venit prevăzută de lege pentru perioada de doi ani, astfel că am ajuns în situația în care părinții așteaptă banii și câte 6 luni. Vina pentru aceste întârzieri a fost aruncată pe programele de calculator folosite pentru calculul sumelor pe care ar urma să le primească proaspeții părinți și care ar întârzia, astfel, procesul de acordare a banilor, deși, de la depunerea dosarului pentru indemnizație și până la aprobarea acestuia, mamele nu ar trebui să aștepte mai mult de o lună. În realitate, procedura durează între 3 și 4 luni și presupune ca părinții să facă numeroase drumuri în procesul de depunere a dosarului.

Conform Agenției Naționale de Plăți și Prestații Sociale, numai în București au fost depuse 6.000 de dosare de recalculare, până acum fiind onorate numai 929, iar la nivel național, până la sfârșitul lunii martie, din cele 180.000 de dosare au fost recalculate doar 8.261 de dosare. Așadar, situația este destul de gravă, și din cauza aceasta suferă mii de părinți care au avut curajul să facă un copil. Da, am spus bine, pentru că în condițiile date e un act de mare curaj să îți asumi nașterea și creșterea unui copil într-o Românie guvernată de la Palatul Cotroceni!

Cu toate acestea, chiar Domnul președinte Traian Băsescu afirma prin toamna trecută că România anilor 2020 - 2030 va fi grav afectată de scăderea natalității. Mă întreb atunci ce măsuri urmează a fi luate tocmai pentru a preîntâmpina acest fenomen, în condițiile în care Guvernul Boc nu pare a face decât să agraveze efectele crizei financiare asupra unei Românii aflate pur și simplu în derivă, o țară ce arată mai mult ca fiind neguvernată!?

Domnul Doru Leșe Brașoan:

"Descentralizarea între necesitate și posibilitate"

"Statul centralizat îl ia în brațe pe individ pentru a-l scăpa de responsabilitate", spunea acum vreo 200 de ani Alexis de Tocqueville.

În aceste zile se discută mult despre descentralizare și cum trebuie ea făcută. Mai multă descentralizare înseamnă mai multă democrație și mai multă eficiență pentru că decizia din serviciile publice are loc mai aproape de cetățean în dubla sa calitate, de client (pentru că merge la spitalul din localitate sau își trimite copiii la școala) și de acționar (pentru că proprietatea publică este a cetățeanului și, în plus, cetățeanul plătește taxele).

Până în 1990, România a avut una dintre cele mai centralizate forme de administrație publică. Deciziile erau luate în cea mai mare parte de la București, iar deciziile fundamentale ce vizau evoluția comunităților locale erau în totalitate apanajul administrației centrale. După anul 1990, odată cu transformările democratice petrecute în România, comunităților locale au început să le fie încredințate noi atribuții, dar și noi responsabilități, în mod deosebit în gestionarea treburilor publice de la nivelul localității sau județului.

De altfel, Constituția României, adoptată în 1991, vorbește pentru prima dată despre descentralizare iar modificările aduse în 2003 introduc și deconcentrarea între principiile de bază ale organizării și eficientizării administrației publice locale stipulând faptul că "administrația publică din unitățile administrativ teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice" Constituția României legitimează consiliile județene, consiliile locale și primarul ca fiind autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală.

Încă din momentul ratificării Cartei Europene de Autoguvernare, în anul 1998, România s-a angajat în fața Uniunii Europene să dezvolte o guvernare locală eficientă și un sistem administrativ bazat pe descentralizare. În perioada de pre-aderare s-a încercat dezvoltarea structurilor responsabile de la nivel local (consilii județene si municipalități) și a fost creată infrastructura de bază pentru a sprijini descentralizarea fiscală si administrativă.

Dragi colegi,

După cum bine știți, necesitatea procesului de descentralizare se reflectă prin importanța deosebită acordată furnizării de servicii publice descentralizate în strategia de reformă a administrației publice. Trecerea responsabilităților în plan local o să conducă la un control mai strict, la o mai mare implicare a comunității și, în mod absolut cert, la o alegere mai corectă a proiectelor care necesită investiții. Astfel, cei care o să lucreze în cadrul unei comunități o să fie mult mai conștienți că banii pe care-i primesc sunt chiar de la cetățeanul din fața lor și nu de la un îndepărtat Guvern, iar omul în fata autorității o să aibă mai mult curaj și o să apeleze mult mai rar la atotputernica șpagă.

Astfel, doresc să salut decizia Guvernului de a adopta strategiile de descentralizare în domeniul sănătății, al poliției locale și al activităților sportive. Consider că reprezintă un început promițător în a ne alinia și noi standardelor Uniunii Europene în ceea ce privește administrarea locală, bazată pe descentralizare.

Desigur, în tot acest proces pot fi văzute avantaje și dezavantaje. Este evident că, la nivel local, problemele sunt mult mai bine cunoscute, iar prioritățile pot fi mult mai bine stabilite. În acest fel, serviciile publice oferite cetățenilor vor fi de calitate și la costuri corespunzătoare unor standarde europene, cheltuirea banului public va fi eficace și eficientă. Va crește capacitatea de negociere, de asociere, disponibilitatea de a realiza diverse tipuri de parteneriat a administrației publice locale.

De aceea, apreciez că viitorul procesului de descentralizare este legat în primul rând de voința politică exprimată la toate nivelurile, în concordanță cu nevoile cetățenilor și cu disponibilitatea tuturor actorilor implicați în proces de a participa efectiv, cu înțelegere și raționalitate, la desfășurarea acestuia, la transpunerea lui în practică. Considerăm că aceasta se poate face pornind de la o analiză realistă, obiectivă, a punctelor tari, punctelor slabe, oportunităților pe care le oferă și accidentelor ce pot marca parcursul procesului.

Evident nu este un proces simplu, nu este un proces ușor de gestionat, dar el trebuie dezvoltat, trebuie condus către ținta dorită astfel încât administrația locală să poată să își îndeplinească în cele mai bune condiții responsabilitățile ce îi revin, rațiunea sa de a fi: servicii de calitate pentru comunitate.

În tot acest timp trebuie să fim conștienți că descentralizarea folosește cetățeanului, comunității și, prin însumare, întregii țări.

Domnul Cornel Ghiță:

"Violența în familie - cum putem proteja copiii"

Voi începe prezenta declarație cu un fragment din Rezoluția Parlamentului European prin care "...respectarea drepturilor omului trebuie să facă parte din educația globală și din demnitatea omului, iar toate aspectele violenței fizice sau mintale împotriva persoanei umane constituie o violare a drepturilor sale".

"Violența domesticăeste o amenințare sau provocare, petrecută în prezent sau în trecut, a unei răniri fizice în cadrul relației dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi însoțit de intimidări sau abuzuri verbale; distrugerea bunurilor care aparțin victimei; izolarea de prieteni, familie sau alte potențiale surse de sprijin; amenințări făcute la adresa altor persoane semnificative pentru victimă, inclusiv a copiilor; furturi; controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasărilor, telefonului și a altor surse de îngrijire și protecție".

În prezent, violența casnică a crescut alarmant în contextul unei societăți generatoare de nemulțumiri și frustrări, ce oferă premisele unui comportament violent în familie. Femeile sunt, în mod evident, parte vulnerabilă din cadrul familiei, un fapt bine demonstrat de mass-media și de statisticile existente. Dar trebuie să nu uităm nici copiii, care se nasc și cresc în astfel de familii. Ei sunt principalele victime ale violenței manifestate într-o familie, care vor crește și care vor manifesta același comportament întrucât nimeni nu le-a arătat că se poate și altfel.

Conform statisticilor făcute cu privire la violența în familie, în perioada ianuarie 2004 - septembrie 2008, au fost înregistrate, la nivelul întregii țări, 44.284 de cazuri de violență în familie, iar în primele trei trimestre ale anului trecut s-au semnalat 6.484 de cazuri de violență domestică. Totuși, în prezent apar din ce mai multe cazuri în care copiii sunt cei maltratați, cei asupra cărora se exercită această violență domestică.

Copiii care cresc în familii violente dezvoltă comportamente și o condiție fizică ce-i face ușor de recunoscut. Ei prezintă:

• probleme fizice, boli inexplicabile, sunt expuși la accidente în casă și în afara casei, au o dezvoltare fizică mai lentă;
• probleme emoționale și mentale: anxietate mărită, simțământ de culpabilitate, frică de abandon, izolare, mânie, frica de răniri și moarte;
• probleme psihologice: neîncredere în sine, depresie, comparare cu viața mai fericită a colegilor;
• probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la agresiunile celorlalți, probleme cu somnul, bătăi, fuga de acasă, sarcini la vârste mici, relații pentru a scăpa de acasă, mutilare, consum de droguri și alcool, comportament defensiv folosind minciuna;
• probleme școlare - neîncredere, schimbări bruște în performanțele școlare, lipsă de concentrare, lipsă de maniere sociale;
• identificare cu eroi negativi.

Deși la nivelul țării se fac eforturi, prin instituțiile statului, de protecție a copilului, de prevenire și stopare a acestui fenomen, aceste acțiuni sunt puține și au un proces greoi de desfășurare.

Consider că o legislație mai riguroasă în domeniu, cât și înființarea unui serviciu de prevenire a acestor fenomene, mai ales prin consilierea periodică a acelor familii în care deja s-au constatat manifestări de violență sau chiar cu începere din momentul în care femeia a descoperit că este gravidă, sunt măsuri ce ar trebui întreprinse de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Domnul Ioan-Nelu Botiș:

"Susținerea inițiativei legislative a medicilor"

Toți ne dorim servicii medicale de calitate, ne dorim unități medicale dotate cu aparatură de ultimă generație, un personal medical calificat, cu alte cuvinte un sistem sanitar performant, comparativ cu sistemele sanitare din statele dezvoltate ale lumi.

Subscriu și eu inițiativei medicilor de familie din județul Bistrița-Năsăud și din întreaga țară, care și-au propus să adune semnături de la cetățeni pentru o inițiativă legislativă prin care se dorește alocarea a 6 la sută din p.i.b. sănătății și un fond anual destinat medicinei primare de minimum 12 la sută din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.

Campania a fost inițiată de Asociația medicilor de familie și se va derula pe parcursul a 4 luni, timp în care pacienților li se explică exact despre ce este vorba. Sunt convins la fel ca dumneavoastră că nu vor exista cazuri de indiferență, mai ales că oamenii simt pe pielea lor, în spitale, la policlinică, la laboratoare, efectele subfinanțării sistemului sanitar.

Medicina de familie este considerată ca fiind cel mai dinamic segment al sistemului medical, este pilonul principal pe care se bazează sistemul sanitar, deoarece asigură un acces echitabil la serviciile medicale de bază pentru toată populația. Cabinetele celor 11.300 medici de familie din întreaga țară beneficiază de o finanțare minimală, care în acest an este de 5,4 % din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate. Locul medicului de familie este în centrul sistemului de îngrijire a sănătății, împreună cu pacientul său. Rolul medicului de familie este de consilier, de ghid, de coordonator de caz, de apărător al intereselor pacienților, de asemenea are rolul de a promova sănătatea și de a participa la programe de sănătate care privesc prevenția. Medicul de familie lucrează împreună cu specialiști din alte domenii medicale. Pentru a se putea concentra pe consultații și pe prevenție lucrează cu asistenți medicali și, mai nou, medicii de familie sunt și managerii propriilor cabinete.

În consecință, alocarea unui procent de minim 12 la sută din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate medicinei primare, ne va îndreptați să privim spre viitor și să credem că pregătirea profesională continuă a medicilor de familie, competiția, calitatea lor de manageri ai cabinetelor vor fi căile de dezvoltare a asistenței medicale primare.

Domnul Samoil Vîlcu:

"În condiții de criză economică, românii vor plăti scump să afle învățăturile ministrului sănătății Ion Bazac"

Gripa porcină care, după ultimele bilanțuri ale Organizației Mondiale a Sănătății, este posibil sa fie ridicată la rang de pandemie, înregistrându-se, conform datelor oficiale, mai bine de 600 de îmbolnăviri în 15 țări, nu este de neglijat, dar felul în care ministrul Sănătății s-a gândit să gestioneze această problemă ar trebui să ne sperie.

Deși cea mai afectată țară a fost Mexicul, unde s-au înregistrat cele mai multe cazuri mortale, există cazuri confirmate și în țări ale UE, ca Spania ori Germania, lucrurile putând lua o întorsătură gravă dacă nu se iau măsurile corecte de prevenire și informare a populației în privința virusului gripei porcine. Ideea de a combate un virus transmis pe cale respiratorie, prin trimiterea de scrisori cu învățăturile ministrului Ion Bazac către cetățenii români, este una dintre cele mai nepotrivite măsuri, în plus și costisitoare în condițiile în care trecem printr-o perioadă de criză, iar banii publici trebuie cheltuiți în mod cumpătat.

Sunt de acord că oamenii trebuie să fie informați despre gravitatea acestui virus, dar există alte posibilități care nu ar însemna un efort financiar atât de mare. În plus, având în vedere exemplul scrisorilor trimise de ministrul liberal al sănătății, ce s-au dovedit ineficiente, cred că adoptarea altei măsuri de informare a populației ar fi mai potrivită. Nu putem neglija faptul că un număr mare de oameni au ignorat acele scrisori, iar alții nu le-au primit, pentru că nu au avut unde. Tocmai acești români, la care nu are cum să ajungă o scrisoare, cei care nu au casă, nu au un domiciliu fix, un venit fix, care nu plătesc dări, care nu sunt așa de ușor de identificat, sunt primii care ar putea fi loviți de noua gripă. În aceste condiții, gestul ministrului Ion Bazac nu ajută la mai nimic, decât, doar, pentru a justifica o acțiune. Tot ce va putea face primul român care ar avea gripă porcină confirmată, este să se uite la scrisoare și să se gândească la faptul că nu a respectat un sfat ministerial.

Așadar, în condițiile în care există atâtea posibilități de informare a românilor despre pericolul acestui nou virus, chiar trebuie să cheltuim sume importante de la buget ca să le spună ministrul Bazac că e cazul să se spele pe mâini, ori că trebuie să nu se frece la nas și gură, să evite aglomerațiile, să tușească în batistă și să apeleze la ajutorul prietenilor dacă sunt bolnavi?

Doamna Lucia-Ana Varga:

"Coaliția PSD-PD-L se opune modernizării Bihorului"

Declarația mea politică se referă la nepăsarea pe care coaliția PSD-PD-L o are față de județul Bihor. Guvernul Boc și coaliția PSD-PD-L, deși susțin sus și tare că investesc în infrastructură, a uitat să aloce fonduri pentru investițiile în infrastructura de apă și canalizare începute de guvernul liberal în județul Bihor. A uitat de oamenii din Aleșd, Suncuiuș, Vadu-Crișului și Bratca, dar și de oamenii din alte 18 localități din Bihor, inclusiv din municipiul Oradea. În aceste localități, guvernul liberal a demarat proiecte de introducere a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare, proiecte ce trebuie finalizate până în 2012.

Ministrul Mediului a venit în Bihor, a plecat și... nu s-a întâmplat nimic!

Nu i-a văzut pe oamenii din Beznea, din comuna Bratca, care transportă apa în vase cu căruța ca în Evul Mediu. Nu i-a văzut pe acei orădeni care locuiesc pe străzi fără apă și canalizare și care așteaptă, pe bună dreptate, ca investițiile să se realizeze și pe strada lor. Nici măcar nu i-a informat pe bihoreni că Ministerul Mediului nu a depus aplicația necesară accesării fondurilor europene pentru continuarea lucrărilor în Oradea, zona metropolitană, Beiuș și Tinca deși, în luna noiembrie, consultantul a finalizat documentația. Oare actualul guvern nu a declarat că accesarea fondurilor europene este o prioritate? Din păcate, se pare că există riscul ca fondurile europene pentru infrastructura de apă din Bihor să se piardă.

Concluzia la care am ajuns eu și la care au ajuns și bihorenii este că coaliția PSD-PD-L se opune modernizării județului.

Folosesc această declarație politică pentru a face un apel public la actuala guvernare să aloce fonduri pentru modernizarea județului Bihor. Să aloce fonduri pentru continuarea investițiilor în apă și canalizare. Să aloce fonduri pentru ca bihorenii să aibă condiții de viață mai bune.

Folosesc această declarație, ca deputat liberal, pentru a atrage atenția coaliției PSD-PD-L că întreruperea acestor investiții va avea efecte negative asupra județului Bihor. Va avea efecte negative directe asupra vieții fiecărui cetățean, femeile din acele comune își vor spăla în continuare copiii în covată, ducând aceeași viață grea ca până acum.

Va avea efecte negative și asupra investițiilor din județ deoarece se știe că investitorii vin să deschidă afaceri numai în localitățile care au rețea de apă și canalizare. Va avea efecte negative asupra dezvoltării turismului și astfel frumusețile naturale ale Bihorului nu vor putea fi valorificate economic. Va avea efecte negative asupra persoanelor care vor dori să acceseze fonduri europene, deoarece în zonele fără rețele de apă și canalizare accesarea acestor fonduri se poate face foarte greu.

Aveți obligația legală și morală, stimați membri ai coaliției PSD-PD-L, să continuați investițiile în infrastructura de apă și canalizare începute de liberali în Bihor. Aveți obligația să contribuiți la dezvoltarea acestui județ. Deputatul PNL Lucia Varga vă cere cu glas răspicat acest lucru.

Domnul Gheorghe Zoicaș:

"O soluție salvatoare pentru economie"

Eu un truism că România parcurge o perioadă de criză economică și că firmele serioase se confruntă cu o mulțime de probleme. Totuși, nu poți să te culci pe o ureche și să stai până trece criza. În acest context, formulez această declarație politică, ce are în vizor un ajutor lansat dinspre Guvern înspre firme, pentru ca economia din România să funcționeze.

Este vorba despre o măsură pe care Ministerul de Finanțe trebuie să o aplice pentru ca prima tranșă din împrumutul luat de la FMI să aibă un impact pozitiv în economia noastră. Pentru aceasta, e nevoie ca statul să asigure un așa-numit credit-angajament pentru ca antreprenorii sau firmele mari să-și poată desfășura activitatea fără emoții din punctul de vedere al creditării și să fie păsuiți de plata t.v.a.-ului până la finalizarea lucrărilor efectuate. Adică, Guvernul garantează că, după șase luni de la data creditării, va efectua plata facturii lucrărilor, iar băncile pot să acorde sub acest aspect și creditări fără dobânzi ridicate.

Pe scurt, creditul-angajament presupune următoarele: firma execută lucrarea și este plătită după șase luni, iar perceperea t.v.a.-ului nu se face decât la data efectuării plății. Pe baza facturii emise și acceptate, poți să faci scontare către bancă ca să poți accesa un credit pe termen scurt sau mediu. În prezent, scontarea la bănci presupune dobânzi foarte mari, iar aici statul poate interveni prin implicarea CEC-ului, pentru ca dobânda practicată la scontarea facturii să nu depășească procentul creditului pe termen mediu. Nu doar CEC-ul poate face aceste scontări, ci toate băncile comerciale. Însă, Guvernul trebuie să protejeze agenții economici ca toată lumea să se alinieze la dobânda practicată de CEC, spre exemplu. Altfel, ne vom trezi că de acest împrumut se vor bucura doar băncile și noi, ca și cetățeni, vom rămâne în continuare cu datorii.

În momentul în care măsura va fi implementată, economia noastră are șanse foarte mari să meargă pe un trend ascendent în cele șase luni până la sfârșitul anului. Pe de-o parte, statul își poate rezolva problema socială a locurilor de muncă, iar, pe de altă parte, firmele își pot desfășura în continuare activitatea fără probleme.

Au trecut deja aproape șase luni în care nu s-a făcut nimic în privința evitării crizei economice. Vin cele cinci miliarde euro de la FMI și trebuie să fim pregătiți pentru a-i investi cît mai folositor cu putință.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Declarație politică: "Spune tare că te doare"

Cum poți să-i explici cuiva ce te doare?

De la începutul Evangheliei, sinoptica Ioan ne amintește că "La început a fost Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu", neuitând să ne reamintească că "nimic din ceea ce s-a făcut nu s-a făcut fără El".

Cum poți să explici cuiva ce te doare?

Există acel ceva, necuantificabil și nedefinit, o relație aparte ce stă la baza comunicării dintre pacient și medic. O relație de pe vremea Asclepionului din Kos trecând prin fundalul șirului neterminat de tămăduitori. Atinsă undeva de sufletul celui care-n Vechiul Testament "trimis-a Cuvântul Său și i-a vindecat pe ei".

Unde poți să-i explici cuiva când și cum te doare?

Cel mai ades la spital. Printre picăturile sângerânde ale suferinței cotidiene. Printre lacrimi și printre speranțe. Pe coridoare reci ce pot reprezenta oricând calea spre Golgota. Și ar trebui să vină Luca, medicul, să ne zugrăvească universalitatea dreptății sociale, atunci când prescrie, să nu facem decât ceea ce este rânduit. Acolo unde Sisif își îmbracă halatul și-și ia bisturiul încercând să facă mereu imposibilul.

Dar poți "spune tare ce te doare"?

În cabinetul meu parlamentar deschis de azi în Iași, la nr.4 pe o stradă cu nume de ieșean, Teodor Burada, a cărui nedespărțită vioară descoperit-a bocetul împărăției limbii românești.

Puțini vor mai fi triști atunci când vor simți că inima le bate tare-n stânga...

Domnul Constantin Chirilă:

"Legislația agricolă"

În 18 ani s-au adoptat o multitudine de legi care însă nu au reușit nici pe departe să pună în corelație strânsă proprietatea cu structurile de producție și cu valorificarea produselor, motiv pentru care astăzi agricultura este pe cale de a se "instala" în subdezvoltare și neutralizare. Nu îmi propun o analiză a fiecărei legi, ci numai câteva referiri asupra modului în care acestea au putut sau nu să rezolve problemele agriculturii și ruralului.

Legile proprietății sunt cele mai importante, pentru că de la regimul proprietății pornește în fond dezvoltarea generală a sistemelor agricole-rurale. În perioada sus-menționată, patru legi s-au preocupat în mod deosebit de proprietate, și anume: Legea fondului funciar nr.18/1991, Legea nr.169/1997, Legea nr.1/2000 și Legea nr.247/2005.

Legea fondului funciar nr.18/1991, arhicunoscută astăzi, a fost acel act normativ care s-a dorit a fi revoluționar prin reîmproprietărirea parțială a țărănimii cooperativizate. Intenția poate s-a vrut să fie bună, dar în conținut s-au strecurat multe gafe, iar ca implementare practică s-a dovedit o catastrofă.

Defecțiunile legii au fost mult mai mari decât avantajele ei, și anume: s-au distrus structurile agricole; proprietatea nu a fost restituită integral; punerea în posesie nu s-a făcut conform legii, ci adesea abuziv, partinic, pe interese de grup și nu în interesul proprietarilor. Pentru ultimul motiv sunt în derulare acum peste 500.000 de procese, pe care justiția nu le poate rezolva.

Legea nr.169/1997 a venit să completeze Legea fondului funciar nr.18/1991 și pregătea cadrul pentru mărirea suprafețelor care se vor retroceda prin Legea nr.1/2000. Nici aceste legi nu au fost complete pentru că nu și-au propus refacerea proprietății agricole așa cum a fost înainte de naționalizare și cooperativizare.

Legea nr.247/2005 a fost o lege mai generoasă, permițând retrocedarea terenurilor forestiere în totalitate.

Legile proprietății nu s-au ocupat deloc de stabilitatea proprietății și de nesubdivizarea ei, așa cum s-a întâmplat în țările vecine. Nici legile proprietății și nici alte legi nu au avut deloc în vedere stimularea exploatațiilor agricole moderne și nici conservarea patrimoniului agricol și național.

Agricultura României ar fi avut nevoie mai devreme de legi cadastrale, pentru a asigura și fluidiza circulația juridică a terenurilor agricole. Prețurile cadastrale aberante sufocă circulația juridică a terenurilor.

Legile funcționale, tehnice din agricultură sunt incomplete și confuze. Nu există o lege care să poziționeze agricultura în ansamblul economiei României și nici una care să o protejeze. Nu o dată s-au întâlnit cazuri când legiferarea agriculturii s-a făcut exclusiv în favoarea unor grupări.

Legile fiscalității au descurajat orice inițiativă investițională, mai ales în tehnologii, aruncând agricultura în cea mai neagră perioadă a existenței sale.

Consider că este absolut necesar să inventariem legislația care acționează în agricultură, să reținem ceea ce este bun și să eliminăm confuziile în vederea stimulării și dezvoltării sectorului agricol.

Domnul Ioan Stan:

Mărturisesc, pentru a fi măcar pe jumătate iertat, conform zicerilor din bătrâni, mărturisesc deci că am lipsit din tumultul primelor zile de campanie electorală pentru desemnarea europarlamentarilor români. Cu treburile slujbei, dar am lipsit și se dovedește că am greșit amarnic.

Fac această mea culpa pentru că, între colegi și prieteni, mi se recunosc oarece abilități într-ale glumitului și, pe baza acestor calități native, sunt sigur că aș fi fost de un real folos formațiunii mele politice în "inovarea" practicilor electorale într-un mod "compatibil", ca să zic așa, cu al celorlalți participanți la lupta electorală.

Credeți dumneavoastră, distinse doamne și respectabili domni, că n-ar fi fost subsemnatul în stare să-i școlească pe candidații la demnitate europarlamentară măcar la nivelul unor discursuri haioase emise de pe scene trepidând de muzici supervoltaice, cu trimiteri, lesne de făcut în așa condiții, la scaune electrice?

Credeți dumneavoastră că dacă eram eu acasă nu mi-aș fi tratat colegii candidați cu băi huiduitoare de mulțime, ca la Petroșani, că nu i-aș fi însoțit bucuros la întâlnirile cu electoratul tânăr pentru ca împreună să-i vorbim acestuia despre problemele cu care se confruntă?

Ce dacă eu nu sunt ministrul tineretului și sportului și n-am buget și personal similar la îndemână! Credeți că dacă aș fi fost eu acasă m-aș fi lăsat până nu-i făceam pe-ai mei să se tragă pe biciclete, dacă nu pe litoral, că era ocupat, măcar de la Gura Humorului până la Vatra Dornei să mai dea jos din cele rotunjimi? Că de bălai sunt bălai amândoi sucevenii mei, iar în plus sunt tineri și deștepți!

Dom-le, după cum zice un cronicar slobod la condei, cum ne este nouă sucevenilor vorba, "dacă stai ca buhaiul, n-ai trupe, n-ai vedete, nu te bagă nimeni în seamă". Asta zic și eu rețeta succesului, cât pe-aci să zic "succesuri" și să mă văd plătind drepturi de autor.

N-oi fi eu frumos ca Regina tichetelor de vacanță și drept e că și silueta mi s-a mai împlinit comparativ cu a gingașei EBA, dar rău îmi pare de Ionuț și de Cristi, sucevenii de pe lista de candidați, că nu m-au avut aproape încă de la început. Dar voi recupera. Uite, promit în fața dumneavoastră, că voi recupera cu dârză strădanie. Și am să-i conving pe toți ai noștri să mi se alăture.

Trebuie să învățăm să facem campanie electorală cu "ștaif" de ultimă oră!

Trebuie să ne derobăm, am auzit de curând cuvântul la un mare politician pe care îl admir până peste poate și muream să-l folosesc, trebuie să ne derobăm deci fără regrete de practicile demodate!

Ce, n-au mai luat românii Lumină la Înviere, n-au mai zburdat pe plajele pline de PET-uri, nu s-au mai zbenguit în zgomotul, pardon, muzicile împănate copios de sloganuri ce navighează de la "să trăiți bine" la "fără griji și fără bani"? Ba da! Ce, era obligatoriu să se imprime pe aceste activități cu electoratul "Flutur, Elena, Monica, EBA"?

Numai că eu eram plecat și n-a fost cine să-i sfătuiască pe-ai mei cu competența necesară. Ia să fi fost eu acasă!

Mă scuzați, mi se face semn dintre colegi. Ca să vezi, cică s-a hotărât să plec din nou. Pe durată neprecizată?

Asta este, doamnelor și domnilor. Mai vorbim și poate dă Dumnezeu să mai auzim și de bine!

Domnul Cristian Buican:

«Abuz "milițienesc" în anul 2009»

Mă adresez dumneavoastră pentru a vă semnala un caz extrem de grav de abuz în serviciu al organelor statului din subordinea Ministerului de Interne, precum și a felului în care anumiți polițiști înțeleg să își facă "datoria". Nu aș fi venit azi în fața dumneavoastră pentru a vă prezenta acest caz dacă nu aș crede că acesta nu este singular și că în interiorul și sub oblăduirea Ministerului de Interne se mai petrec astfel de cazuri care, în cea mai bună situație, sunt pedepsite cu pensionarea celor care le făptuiesc.

Conform unui document primit zilele trecute de la unul din cetățenii județului Vâlcea, adresat și Ministerului Administrației și Internelor, în data de 5 mai 2009, numitul Felix Bojan, domiciliat în județul al cărui deputat sunt, a fost supus unui tratament inuman din partea unor agenți ai Inspectoratului de Poliție Ialomița. Conform acestuia, atât el cât și mama acestuia, au fost loviți de trei polițiști, actele doveditoare existând atât în memoriul adresat ministrului Dan Nica, cât și în cadrul plângerii penale depuse împotriva celor trei.

Pe lângă acest caz izolat, consider că mai există astfel de abuzuri ale organelor de poliție, în majoritatea lor nesemnalate de victimele acestora, iar acest fenomen trebuie tratat cu maximă seriozitate. Pe zi ce trece, putem vedea sau auzi în mass-media sau în viața de zi cu zi de astfel de cazuri de abuz în serviciu, care creează mare vâlvă, dar care apoi, din diverse motive, fie sunt mușamalizate, fie sunt trecute cu vederea prin aplicarea unor măsuri care constă în trecerea în rezervă a respectivilor inculpați.

Astfel, bănuiesc că nu trebuie să vă amintesc că și angajații Ministerului Administrației și Internelor sunt cetățeni ai României și ar trebui să fie supuși acelorași legi ca restul populației, în cazul în care sunt găsiți vinovați de abuz în serviciu sau de astfel de cazuri similare.

Chiar dacă siguranța cetățenilor trebuie să fie o prioritate în contextul în care rata infracționalității crește pe zi ce trece, consider că abuzul de o anumită funcție, de un anumit statut social, precum și cel de echipamentul din dotare, trebuie tratate aspru, iar controlul intern în cadrul Ministerului Administrației și Internelor să fie mai eficient și să nu mai auzim de astfel de cazuri grave ca cel prezentat mai sus.

Mă adresez dumneavoastră astăzi în speranța unei poziții pe care Parlamentul, ca primă instituție democratică a țării, ar trebui să o ia față de aceste abuzuri. Mai mult, consider că noi, ca parlamentari, ar trebui să inițiem o dezbatere asupra acestui subiect de interes major pentru funcționarea statului de drept. Este inadmisibil ca în România anului 2009, stat membru al Uniunii Europene, să se petreacă astfel de abuzuri ale organelor statului.

Vă anunț pe această cale că, astăzi, voi depune și o interpelare legată de acest subiect domnului ministru Dan Nica, interpelare care are rolul de a vedea dacă ministerul pe care îl conduce are un plan de măsuri concrete pentru a eradica astfel de fenomene de o gravitate maximă, cum este abuzul în serviciu, mai ales în rândul organelor abilitate cu siguranța cetățeanului.

Aș dori să închei această scurtă prezentare prin a vă aminti faptul că acest fenomen de abuz în serviciu în rândul organelor de poliție și nu numai trebuie stopat, cu atât mai mult cu cât încrederea cetățeanului în instituțiile statului este în continuă scădere.

Vă promit că voi urmări în continuare acest caz și, în situația în care se dovedește adevărat, iar cei trei vinovați vor scăpa basma curată, voi veni în fața dumneavoastră pentru a cere demisia de onoare a ministrului administrației și internelor, domnul Dan Nica.

Domnul Marius Rogin:

Declarație politică: "Marea Neagră - platformă destinată definirii unei viziuni comune a dezvoltării democrației și economiei de piață în regiune".

În calitatea mea de președinte al Adunării Parlamentare a Cooperării Economice a Mării Negre, vă supun atenției un subiect geopolitic de actualitate, cu atât mai mult cu cât Camera Deputaților deține, în numele Parlamentului României, președinția în exercițiu a Adunării Parlamentare a Cooperării Economice a Mării Negre.

În regiunea Mării Negre funcționează mai multe inițiative de cooperare politică și economică, printre care Organizația Cooperării Economice a Mării Negre (BSEC), Euroregiunea Marea Neagră și Conferința Regiunilor Maritime Riverane din Europa. În plus, din 1999 funcționează și Banca pentru Comerț și Dezvoltare a Mării Negre.

În aceste condiții, multitudinea de inițiative legate de dezvoltarea regiunii Mării Negre nu va atrage participarea jucătorilor importanți din regiune, în special Rusia și Turcia, care preferă să-și urmărească propriile interese în regiune, fie prin intermediul acestor inițiative, fie prin inițiative proprii.

Chiar dacă Rusia nu mai este acea superputere de dinainte de 1990, ea continuă să joace un rol extrem de important în zona Mării Negre. Împreună cu Rusia, regiunea Mării Negre este controlată și influențată în luarea deciziilor de alte două țări: Turcia și Ucraina.

Rusia continuă să vadă Bazinul Mării Negre ca o zonă de interes strategic. În plus, Moscova nu dorește să abandoneze pozițiile deținute în zona Mării Negre, care oferă Rusiei controlul direct al rutelor de transport energetic dinspre Asia către Europa.

Faptul că Rusia nu cedează poziția deținută în regiune este dovedit de interesul sporit arătat în continuare pentru menținerea puternicei flote rusești din Marea Neagră. Rusia se bazează, de asemenea, pe faptul că are un cuvânt greu de spus în Consiliul de Securitate al ONU, având drept de vot.

Totuși, cea mai importantă armă, pe care Rusia nu va ezita să o folosească în disputele din regiune, este arma resurselor imense pe care le deține, în special petrol și gaze.

Robinetul resurselor energetice a fost, este și va fi în continuare marele avantaj pe care Moscova îl deține în încercarea de a-și impune punctul de vedere.

În perspectiva aderării europene, România va aduce granița Uniunii Europene la țărmul Mării Negre și va trebui să stabilească relații de bună colaborare cu Rusia și Turcia, țări care fac politica concretă în regiune.

Statele membre trebuie să urmărească asigurarea păcii, stabilității, prosperității și relațiilor de bună vecinătate și prin utilizarea eficientă a celorlalte forme deja existente în regiune, cu precădere Organizația de Cooperare Economică la Marea Neagră.

Provocările la adresa securității și stabilității regionale - terorismul, poluarea, calamitățile naturale, traficul ilegal, crima organizată, dar și "conflictele nerezolvate" necesită "o nouă strategie a țărilor din zonă, orientată spre acțiune".

Domnul Angel Tîlvăr:

Declarație politică: "Să investim în tânăra generație"

"Dacă un popor nu are o tinerime entuziastă, cultă și cu dor de țară, este pierdut pentru totdeauna." (Vasile Conta)

Iată de ce, pentru ca România să devină o țară bogată, trebuie să investim în tânăra generație. Denumită "generația mileniului" și caracterizată prin spontaneitate, curaj, creativitate, tupeu, tânăra generație a fost și ea afectată la rândul ei de criza economică și instabilitate poate mai mult ca niciodată.

Printre strategiile europene privind contracararea crizei economice, Comisia Europeană, impresionată de creșterea ratei șomajului în rândul tinerilor, propune o nouă abordare privind politica de tineret pentru următorul deceniu, punându-se accent pe o strategie cu caracter transsectorial și urmărind consolidarea cooperării dintre țările UE privind politica de tineret.

"Reprezentând prima generație care trăiește în pace, într-o Europă fără frontiere, tinerii europeni cu vârste cuprinse între 15 și 25 de ani beneficiază de mai multe oportunități decât părinții și bunicii lor. Însă, locurile de muncă stabile sunt din ce în ce mai greu de găsit, ceea ce înseamnă că mulți dintre aceștia trăiesc în condiții precare, fără a avea șansa de a deveni independenți și fără a se putea integra pe deplin în societate. Mulți tineri europeni sunt nevoiți să accepte locuri de muncă temporare, deoarece nu pot găsi posturi permanente."

Trebuie să recunosc, stimați colegi, că "tinerimea entuziastă, cultă și cu dor de țară" despre care vorbeam la început, nu mai există la noi. Tinerimea entuziastă s-a transformat într-o tinerime fadă, tinerimea cultă s-a transformat într-o tinerime lipsită de profunzime, iar cea cu dor de țară s-a transformat într-o tinerime cu "dor de ducă". Aceasta este realitatea cu care ne confruntăm.

Îmi aduc aminte de un discurs al domnului fost premier, Călin Popescu-Tăriceanu, care, fiind prezent la deschiderea anului școlar în septembrie 2007, a declarat foarte entuziasmat că Guvernul va aloca anul viitor 6% din p.i.b. pentru educație și că aceasta va fi "cea mai mare alocare pentru învățământ", și așa a și fost.

Numai că, dacă ideea fostului premier a de a investi în tânăra generație a fost doar alocarea celei mai mari sume postdecembriste pentru educație, de ce tinerii se grăbesc să emigreze într-un număr din ce în ce mai mare? De ce se declară din ce în ce mai nemulțumiți de locurile de muncă, de nivelul de educație, de lipsa locuințelor?

Iată rezultatele unui sondaj de opinie realizat după 4 ani de "politici pentru tineret" și de "investiții în tânăra generație". Potrivit interpretărilor realizate de Compania de Cercetare Sociologică și Branding, la întrebarea "Credeți că în următorii ani veți pleca din România să vă stabiliți permanent în altă țară?", concluziile au fost următoarele: "aproximativ a șaptea parte (16%) din populația adultă a României intenționează să plece din România pentru a se stabili în altă țară, din care 4% sunt foarte hotărâți. Aceștia reprezintă aproximativ 2,4 milioane de români care prezintă potențial de emigrare, un număr egal cu cei aproximativ 2 milioane de români care au părăsit deja România în ultimii 10 ani, de la ultimul recensământ (2002).

Dintre cei 2,4 milioane de români care ar dori să plece din țară, aproape jumătate (1 milion) sunt tineri între 18 și 34 de ani. Dintre acești 2,4 milioane de români care ar dori să plece din țară, aproximativ 600.000 de români sunt foarte hotărâți ("Cu siguranță DA"). dintre acești 600.000 de români hotărâți să plece, 250.000 sunt tineri între 18 - 34 ani.

Cercetarea sociologică a fost comandată de Ministerul Tineretului și Sportului, în condițiile prevăzute de lege, și a fost realizată de Compania de Cercetare Sociologică și Branding (CCSB). Sondajul a fost realizat în perioada 6 - 10 mai 2009, pe un eșantion de 2.004 persoane, reprezentativ pentru populația adultă neinstituționalizată a României.

Pentru a putea face investiții în tânăra generație, trebuie mai întâi să le cunoaștem nevoile. Același sondaj pe care l-am menționat anterior ne ajută în acest sens, identificând problemele pe care statul ar trebui, în viziunea tinerilor, să le rezolve. Astfel că, în proporție de 77%, tinerii consideră că statul ar trebui să le ofere un loc de muncă și șansa promovării profesionale, pe când doar 36% consideră că statul ar trebui să le ofere o locuință și abia 14% pledează pentru o mai bună educație.

Din acest punct de vedere, investiția în tânăra generație constă în promovarea de politici și acțiuni la nivel național și la nivel european de facilitare a accesului tinerilor pe piața muncii și implicare a acestora în societate, prin acțiuni cu caracter civic.

Un loc aparte îl constituie și accesul tinerilor la educație, punându-se accent pe importanța educației informale, a voluntariatului și a formării profesionale pe piața locurilor de muncă, mai ales pentru tinerii care abandonează studiile (aproximativ 15%), urmărind crearea modelului de cetățean european responsabil și educat.

Aplicate atât la nivel național, cât și la nivel european, implementarea acestor politici au drept scop diminuarea numărului de șomeri din rândul tinerilor care, potrivit unor statistici europene, publicate în februarie 2009, era de aproximativ 17,5% din cetățenii europeni sub 25, cu 2,8% mai mare decât în aceeași perioadă a anului 2008.

Reprezentând 20% din populația totală a Europei, tânăra generație este indispensabilă pentru alimentarea forței de muncă. Din acest motiv, investițiile în tânăra generație sunt indispensabile pentru viitorul țării.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Ca parlamentar de Galați îmi exprim îngrijorarea și neliniștea față de situația dificilă prin care trece, în acest moment, industria siderurgică gălățeană. Diminuarea producției combinatului, comenzi din ce în ce mai puține, reorganizarea activității prin închiderea unor secții de producție, ca efect al declinului economic mondial, au ca efect negativ concedierile de personal operate din ultima perioadă. De asemenea, reducerea numărului de contracte comerciale, restrângerea posibilităților de dezvoltare, precum și perspectiva sumbră a unei recesiuni ce a afectat partenerii comerciali, lovesc în plin activitatea siderurgică, cu consecințe asupra situației fiecărui siderurgist în parte.

Siderurgia românească a asigurat, de-a lungul anilor, aproximativ întregul necesar de oțel al pieței interne, determinând în mod decisiv dezvoltarea unor ramuri prelucrătoare, cum ar fi: construcțiile de mașini, construcții navale, transporturi, construcții civile și industriale. Din punct de vedere statistic, până în momentul declanșării efectelor crizei economice mondiale, siderurgia românească acționa într-o piață globalizată, la nivel mondial asigurând un segment constant de 1,5-2 milioane tone/an, din care circa 45% în spațiul Uniunii Europene.

În prezent, industria siderurgică națională se confruntă cu o situație dificilă. Astfel, referindu-mă stricto sens la Combinatul Sidex Galați, din sinteza situației actuale reiese că societatea influențează direct sau indirect existența a circa 150.000 de oameni, din care peste 60% din municipiul Galați și împrejurimi, aspect asupra căruia atât eu, ca parlamentar de Galați, cât și factorii de decizie în domeniu trebuie să ne aplecăm și să-l privim cu maximă seriozitate și responsabilitate.

În acest moment, trebuie elaborată de urgență o strategie cu impact pozitiv asupra activității Combinatului Sidex Galați, bazată pe realitățile momentului, pe discuții cu partenerii sociali și cu acțiune directă asupra menținerii locurilor de muncă. De asemenea, din punctul meu de vedere, existența acestei strategii și prezentarea ei în mod public ar avea, pe lângă un efect constructiv, și un efect de a liniști și de a transmite ideea siguranței locului de muncă fiecărui siderurgist gălățean.

După cum cunoașteți, Consiliul Județului Galați are o preocupare permanentă pentru susținerea și dezvoltarea actului cultural la Dunărea de Jos. Intenția noastră de a contribui la valorificarea patrimoniului istoric al județului Galați - misiune ce necesită un înalt nivel de implicare, dar și resurse financiare importante - găsește acum o posibilitate de realizare în sprijinul financiar oferit de Uniunea Europeană prin fondurile structurale.

Având în vedere această oportunitate, Consiliul Județului Galați intenționează să depună o documentație de finanțare în cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013, Axa Prioritară 5, domeniul prioritar de intervenție 5.1 - Restaurarea și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, precum și crearea/modernizarea infrastructurilor conexe, în vederea reabilitării imobilului din strada Domnească nr. 91, imobil ce face parte din ansamblul urban "str. Domnească", conform Listei monumentelor istorice, aprobată prin Ordinul nr.2314/2004 al Ministerului Culturii și Cultelor cu număr de cod GL-11a-B-03010.

Dat fiind faptul că unul din criteriile de eligibilitate al Programului îl reprezintă dovada existenței obiectivului de patrimoniu în Lista monumentelor istorice, Grupa B, din Ordinul Ministerului Culturii și Cultelor nr.2314/2004, vă rugăm să sprijiniți Consiliul Județean Galați prin eliberarea unui document care să ateste că imobilul menționat anterior îndeplinește acest criteriu.

În speranța că acest demers se va bucura de sprijinul dumneavoastră, așa cum se întâmplă de altfel cu toate inițiativele cu impact cultural semnificativ, permiteți-ne, Excelența Voastră, să vă transmit întreaga considerație.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.100/2008 pentru completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale are ca scop înlăturarea unor inechități apărute prin aplicarea prevederilor Legii nr. 19/2000 pentru categoriile de pensionari care, până la data de 01.04.2001, au desfășurat activități în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă.

Aceste inechități au fost generate de faptul că formula de calcul, reglementată prin Legea nr.19/2000, nu permite utilizarea, la determinarea punctajului mediu anual și, implicit, a cuantumului pensiei, a sporurilor suplimentare acordate la vechimea totală în muncă, de șase luni pentru fiecare an de vechime în Grupa I de muncă și respectiv, de trei luni pentru fiecare an de vechime în grupa a II-a de muncă, sporuri recunoscute de legislația specifică, în vigoare până la data de 01.04.2001.

Aceste sporuri sunt considerate, sub incidența prevederilor Legii nr. 19/2000, doar un bonus la stagiul de cotizare realizat, dar, ele nefiind perioade contributive, nu pot duce la creșterea punctajului total al asiguratului, în aceste perioade el nerealizând venituri.

Beneficiarii ordonanței de urgență a Guvernului sunt persoanele care, până la data de 01.04.2001, au lucrat cel puțin cinci ani în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă și care s-au pensionat atât în baza legislației anterioare, cât și în baza prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Domnule ministru, vă rog să-mi comunicați care este strategia și viziunea dumneavoastră privind aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, știut fiind faptul că Guvernul Tăriceanu a hotărât, printr-o nouă ordonanță de urgență, prorogarea termenului de aplicare a legii mai sus amintite.

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Teoria dorințelor și practica putințelor"

Suntem în campanie electorală pentru Parlamentul European, temele principale de dezbatere fiind însă legate de miza alegerilor prezidențiale. Criza economică și financiară este privită ca o pată de culoare, abordarea acesteia fiind superficială, mai mult mediatică, fără consistență la nivelul soluțiilor. Chiar și candidații la poziția de președinte al României uită în acest context de miza fundamentală, aceea a integrării în mecanismele Uniunii Europene, în dorința de a micșora decalajele existente în momentul de față ca o acumulare a diferențelor date de istorie.

Din păcate, nu se discută despre România contemporană, despre România izolată, despre România neperformantă, despre România dezamăgită, despre România trădată, despre România condiționată, despre România amăgită, despre România absurdului, despre România extremelor, despre România contrastelor, despre România amenințată, despre România șantajată, despre România certurilor permanente, despre România împărțită între cei mulți și nemulțumiți și cei puțini, la care mulțumirea se măsoară în mărimea banilor, despre România în care nu există interes local generator de dezvoltare durabilă.

Înainte de declanșarea crizei economice mondiale, luând în considerare criza de fond a economiei românești și corelând cu obiectivele Strategiei de la Lisabona, am propus în mai multe rânduri acțiunile menite a declanșa dezvoltarea durabilă: dezvoltarea capacității novative a regiunilor și utilizarea resurselor locale, dezvoltarea capacităților de producție, stimularea valorificării produselor autohtone la nivel local, regional și național.

Aplicarea acestor principii, pentru a avea efectul scontat, nu se face la nivel general, ci este necesar a se realiza un climat foarte concret de stimulare a creării de noi produse, de valorificare a acestora în context național și de promovare la nivel european și mondial.

Comparând eforturile unui cercetător clujean, inginer Florin Tomina, cu situația concretă generată de instituțiile statului într-o economie de piață, încă șubredă în funcționalitatea ei, constat că există o diferență uriașă între teoria dorințelor și practica putințelor. De ce spun acest lucru?

În primul rând, pentru faptul că inginer Florin Tomina a realizat un produs superior produselor similare importate, fără ca acesta să fie acceptat de AND, deoarece nu corespunde ca și grosime și referințele prezentate nu sunt reprezentative.

Indignarea specialistului este cuprinsă în scrisorile adresate președintelui Traian Băsescu și prim-ministrului Emil Boc, în care arată: "Nu vreau să bravez, sunt mândru că sunt român și am reușit să realizez ceea ce mi-am dorit. Acest produs este realizat în țară, deci este românesc, este unic în lume, poate rezolva foarte multe probleme stringente de care țara are nevoie: la construcțiile civile, industriale, hidrotehnice, baraje, diguri, canale de irigații, pardoseli pentru construcțiile agrozootehnice și ca proiect de viitor banda antiderapantă antigel pentru șosele și drumuri. Nu am nevoie să fiu susținut, însă crima care s-a făcut la ADN acestui produs este o crimă adusă poporului român, care trebuie să cunoască adevărul asupra modului în care sunt utilizate resursele financiare și tratamentul adus patentelor și produselor românești."

Nu sunt în măsură să dau verdicte asupra rezultatelor analizelor, consider că acestea trebuie făcute cu obiectivitate, iar produsele românești, care corespund standardelor de calitate, trebuie promovate cu prioritate în contextul național și european.

Dacă, în anul 2001, susțineam Proiectul produs de Cluj, astăzi am bucuria de a susține un produs conceput la Cluj și realizat la o societate comercială din Târgul Jiu care ar putea fi utilizat la construcția Autostrăzii Transilvania.

Ce ar însemna acest lucru? În primul rând, producție, locuri de muncă, venituri la bugetul național și bugetele locale, toate acestea putând fi elemente concrete care pot să ușureze parcursul României în perioada crizei economice.

Avem nevoie de parlamentari europeni și, în același timp, avem nevoie de produse și servicii românești, care să cucerească piața europeană.

Consider că adevărata putere a parlamentarilor europeni este dată de puterea novatoare, pe care o putem demonstra în mai multe domenii de activitate.

Domnul Costică Macaleți:

"Cabinete medicale mai ieftine pentru medicii botoșăneni"

Declarația mea politică de astăzi se referă din nou la un aspect ce ține de domeniul sănătății. Mai exact, este vorba despre prețul mult prea piperat pe care medicii de familie ar trebui să-l plătească pentru a achiziționa cabinetele medicale. Astfel, din nefericire, medicii de familie botoșăneni nu își pot permite achiziționarea de cabinete medicale, din cauza supraevaluării imobilelor, iar acestea sunt în cea mai mare parte insalubre, medicii investind o sumă uriașă de bani pentru a le recondiționa și dota conform standardelor în vigoare.

Marea majoritate a imobilelor de vânzare pentru cabinete sunt vechi și degradate, medicii de familie, dornici să își amenajeze corespunzător locul de muncă, ar reuși să le transforme din ruine în clădiri funcționale poate numai dacă nu ar fi așa de scumpe.

Conform legislației, spațiile cu cabinete medicale și activități conexe ale actului medical vor fi vândute către cei care le utilizează. Însă, cel puțin la noi, în Botoșani, așa cum susțin și specialiștii, dar și reprezentanții Colegiului Medicilor, covârșitoarea majoritate a acestor imobile sunt spații vechi și nu beneficiază de întreținere, de amenajări, fiind într-o degradare continuă din cauza lipsei de fonduri.

Pentru ca un medic să își achiziționeze un cabinet, trebuie să treacă de o comisie formată din reprezentați ai autorităților locale, un reprezentant al Direcției de Finanțe, un reprezentant al Direcției de Sănătate Publică, un reprezentant al Colegiului Medicilor sau al Colegiului Medicilor Dentiști. Această comisie analizează lista spațiilor date spre vânzare, după care studiază dosarele depuse de medicii care doresc achiziționarea spațiului. Consiliul local aprobă lista spațiilor scoase la vânzare, iar comisia aprobă vânzarea. Marea parte a cabinetelor sunt, însă, concesionate medicilor, iar vânzarea către aceștia din urmă nu ar fi o problemă dacă spațiile scoase la mezat nu ar fi supraevaluate de comisiile de specialitate.

Un spațiu de 27,59 metri pătrați costă 25.340 de euro. Un spațiu ceva mai mare de 165,23 metri pătrați ajunge până la 49.598 de euro. Și asta, fără ca spațiile respective să fie amenajate și dotate corespunzător, activitate care mai scoate din buzunarul medicului câteva mii de euro în plus. În orice caz, prea puțini medici de familie sau poate niciunul nu își poate permite achiziționarea, la asemenea prețuri, a unui spațiu dezafectat.

Dar, situația este și mai gravă de atât. Mai exact, conform legislației în vigoare, pentru primii cinci ani, concesiunea este de un euro metrul pătrat. De la data la care a apărut legea concesionării au trecut cinci ani. Anul acesta, va fi termenul în care proprietarul, în speță consiliul județean, îl va invita pe chiriaș, respectiv medicul de familie, să plătească, în cazul în care nu vrea să cumpere spațiul, o chirie de care poate ajunge și la 800 de euro metrul pătrat. Singura speranță a medicilor, în aceste condiții, este contestarea evaluării, apelând la un expert. Contestația poate fi depusă la Comisia de contestație, care va analiza doleanțele respectivului medic și poate formula un răspuns în favoarea sau defavoarea medicului. Din păcate, medicii de familie nu au acces la rapoartele de evaluare.

Fac un apel la autoritățile locale să pună la dispoziția medicilor rapoartele de evaluare a imobilelor și, totodată, analizez posibilitatea inițierii unui proiect legislativ ce vizează mărirea intervalului de timp până la care medicii să concesioneze imobilele destinate cabinetelor medicale la actualul preț de un euro pe metru pătrat de la cinci ani, cât este în prezent, la opt sau chiar la zece ani. Nu putem să lăsăm sistemul de sănătate, și așa greu încercat de criza financiară, fără aceste cabinete ale medicilor de familie, cei mai apropiați de locuitorii județului nostru.

Domnul Cornel-Cristian Resmeriță:

"Stațiunea Straja - Speranță pentru viitor"

Motivul declarației mele politice este acela de a prezenta o alternativă la mineritul din Valea Jiului.

Situația economică și socială a localităților Văii Jiului face ca o pondere mare din populația acestor zone să trăiască foarte greu, să nu poată achita nici facturile de utilități.

În aceste localități, restructurarea industriei miniere și reducerea activității celorlalte unități economice, cu consecința unei căderi economice bruște și a amplificării problemelor sociale au făcut ca în Valea Jiului să fie căutate alternative.

Stațiunea Straja din municipiul Lupeni, județul Hunedoara, este unul dintre cele mai frumoase locuri din România, care atrage, an de an, un număr tot mai mare de turiști.

Zestrea turistică a Stațiunii Straja și-a sporit atractivitatea prin echipamentele și amenajările specifice menite să atragă cât mai mulți turiști.

Actualul grad de valorificare reflectă preocupările administrației locale și ale agenților economici în domeniul amenajării și dezvoltării acestei zone turistice, însă, sub puternica amprentă a schimbărilor economico-sociale din acest an și din anii următori, avem mare nevoie de ajutor pentru valorificarea turistică a acestei zone montane.

Prin această declarație doresc să captez atenția doamnei ministru Elena Udrea spre promovarea potențialului turistic al Stațiunii Straja și de a asigura fondurile necesare pentru dezvoltarea infrastructurii necesare în scopul creșterii atractivității Stațiunii Straja din Lupeni ca destinație turistică.

Numai printr-o susținere a programelor de dezvoltare durabilă a Stațiunii Straja, aceasta se poate constitui într-o speranță pentru viitorul cetățenilor din Lupeni și din Valea Jiului.

Domnul Ion Dumitru:

"Cooperația în agricultură"

Parlamentul României a adoptat în 2005 Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 172 din 28.02.2005. A fost o idee nobilă, care poate rămâne nobilă dacă sunt bine înțelese principiile cooperației și dacă ingerințele statului nu există în această foarte importantă formă de organizare a țărănimii.

Eu nu voi dezbate conținutul legii, ci necesitatea și oportunitatea ei. Nu nostalgia după vechile CAP-uri ne-a împins spre a vota această lege, ci criza cumplită de organizare și de mentalitate prin care au trecut oamenii în zona agriculturii și nu numai. S-a mai spus, de asemenea, că, prin cooperație, s-ar altera sau diminua conținutul proprietății. De aceea, ținând cont de conținutul politic și economic al celei mai negre perioade de tranziție românească, îmi permit câteva comentarii pe această temă.

Proprietatea devine un balast atunci când consumă impozite și taxe și nu produce cel puțin cât să le acopere pe acestea, să hrănească pe proprietar și pe ai lui și să ofere ceva și pieței. În afara acestor parametri, munca țăranului n-are sens și el simte acest lucru.

Ideea nobilă a cooperației a apărut cu sute de ani în urmă, din dorința de performanță. Ea a cuprins toate țările dezvoltate ale lumii, în variante diverse de organizare și a propulsat producția și calitatea în agricultură, prin implementarea unui management specific, în care specializarea pe segmentele modulului economic agricol este foarte bine conturată. Țăranul proprietar și producător nu poate să cuprindă toate fazele, de la aprovizionare până la desfacere, oricât de înzestrat ar fi el. Unirea lor face puterea, iar specializarea aduce satisfacția performanței, a productivității, specializarea aduce profit întrucât are nevoie de specialiști, de oameni școliți, care știu cum se face lucru bun.

Cooperația, așa cum a fost gândită în Legea nr. 1/2005, aduce avantajele sus-menționate, fără a nega sau a diminua rolul proprietății. Ba din contră, aș putea spune că o cooperativă sănătoasă poate fi alcătuită numai din proprietari sănătoși, conștienți de necesitatea performanței. Firește, cooperația este o soluție și care, în condițiile unei dezvoltări normale, necesită o generație pentru a se naște, a se dezvolta și a atrage performanțele țărilor europene.

Cooperația nu este unica soluție. Dezvoltarea unor forme private asociative, comasarea prin cumpărare sau arendare etc. sunt tot atâtea soluții care pot contribui la relansarea structurilor de producție și a performanțelor în agricultură.

Necesitatea reorganizării agriculturii este imperioasă, pentru că România are nevoie de performanță. Performanța agricolă este aceea care va relansa România.