|
Domnul Bogdan Pascu:
Domnule preşedinte, eu remarc din nou o chestiune care este puţin ciudată! De două ori, deja, Biroul permanent a votat împotriva organizării unei licitaţii! Chiar la ultima şedinţă la care s-a discutat acest aspect, când secretar general era domnul Unghianu, s-a stabilit să se ia în considerare formula de la Senat, care nu este o companie. Am avut o discuţie - şi vorbesc acum, nu în calitate de membru al Biroului permanent, vorbesc în calitatea pe care am primit-o din partea Biroului permanent, la solicitarea domnului preşedinte, de a mă ocupa de această problemă şi de a face propunerile necesare - a fost vorba de un mod de abordare puţin diferit, în sensul de a angaja un om cu licenţă de ticketing, care să se ocupe de aceste rezervări, pentru că, indiferent cum va fi caietul de sarcini şi cine se va ocupa de acest lucru, a pune un asemenea serviciu într-o singură companie, va însemna ceea ce s-a întâmplat şi cu DANCO COMUNICATION. Vom plăti de trei ori preţul faţă de preţul real al biletelor. Eu am fost în această situaţie. Vom face pe drum, în loc de 3 ore, 8 ore, pentru că orice companie trăieşte din comision în această chestiune, comision pe care Camera Deputaţilor îl poate scoate datorită faptului că volumul de deplasări externe este suficient de mare pentru a primi o clasă de ticketing de grad A, ceea ce presupune că orice rezervare se poate face în 12 ore. Singura chestiune ţine de o formulă care prevede existenţa unui card de debit, atenţie!, nu de credit. Deci, nu este nevoie de o situaţie de creditare, am specificat acest lucru, un card de debit care să fie alimentat, la aprobarea Biroului permanent. În momentul în care se aprobă aceste bugete, cardul poate fi alimentat cu sumele necesare, în baza proformei pe care companiile o fac. De asemenea, nu este vorba de a depăşi acel barem stabilit de lege pentru un serviciu, fiindcă noi nu cumpărăm un serviciu. Astăzi cumpărăm de la KLM, mâine cumpărăm de la China Air, poimâine cumpărăm de la TAROM. Deci, nu e vorba de un serviciu, e vorba de formule, în care se achiziţionează diverse servicii. Deci, nu intră sub incidenţa plafonului valoric al unui serviciu. Mai mult decât atât, şi în cazul biletelor de tren se întâmplă acelaşi lucru. Toate ministerele uzitează acelaşi sistem, chiar dacă biletele de tren de regulă se cumpără de la o singură companie, pentru că sunt destinaţii diferite, preţuri diferite şi nu sunt asimilate unui serviciu unitar. În consecinţă, eu cred că, aşa cum orice companie de turism rezolvă problemele a sute de solicitări, poate mii de solicitări cu un singur angajat - la DANCO erau doar doi angajaţi pentru toate aceste proceduri -, nu văd de ce Parlamentul României trebuie să-şi încarce costurile şi să cheltuiască inutil bani şi nu poate să angajeze Parlamentul aceşti doi oameni. Chiar nu suntem în stare să angajăm un om cu licenţă de ticketing? Mi se pare absurd să facem o licitaţie pentru ceva ce putem controla noi înşine şi se poate lucra cu oferte multiple, nu să luăm pe gât orice ofertă ni se pune. Eu am avut situaţia specifică în care un drum la Bratislava a durat 8 ore prin Műnchen când, la solicitarea mea, nu s-a putut face acest lucru. La solicitarea mea a doua oară a durat doar trei ore şi jumătate prin Viena, la o treime de preţ.
|