Constituţia din 1991

Principii generale

Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale

Autorităţile publice

Economia şi finanţele publice

Curtea Constituţională

Revizuirea Constituţiei

Dispoziţii finale şi tranzitorii

    Revizuirea
    Constituţiei României

    aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003, republicată de Consiliul Legislativ, cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouă numerotare

    în forma iniţială, a fost adoptată în şedinţa Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991 şi a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin referendumul naţional din 8 decembrie 1991.

    Sunteti aici: Prima pagina > Constituţia României > 1991

    CONSTITUŢIA ROMÂNIEI - 1991

    TITLUL II
    Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale
     
    Capitolul 1
    Dispoziţii comune
     
    UniversalitateaArticolul 15
    (1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.
    (2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.
     
    Egalitatea în drepturiArticolul 16
    (1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.
    (3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţară.
     
    Cetăţenii români în străinătateArticolul 17
    Cetăţenii români se bucură în străinătate de protecţia statului român şi trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile, cu excepţia acelor ce nu sunt compatibile cu absenţa lor din ţară.
     
    Cetăţenii străini şi apatriziiArticolul 18
    (1) Cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de Constitutie şi de alte legi.
    (2) Dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte.
     
    Extrădarea şi expulzareaArticolul 19
    (1) Cetăţeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România.
    (2) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate.
    (3) Expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de justiţie.
     
    Tratatele internaţionale privind drepturile omuluiArticolul 20
    (1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
    (2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale.
     
    Accesul liber la justiţieArticolul 21
    (1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
     
    Capitolul 2
    Drepturile şi libertăţile fundamentale
     
    Dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi psihicăArticolul 22
    (1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.
    (2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.
    (3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.
     
    Libertatea individualăArticolul 23
    (1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.
    (2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.
    (3) Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore.
    (4) Arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durata de cel mult 30 de zile. Asupra legalităţii mandatului, arestatul se poate plânge judecătorului, care este obligat să se pronunţe prin hotărâre motivată. Prelungirea arestării se aprobă numai de instanţa de judecată.
    (5) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.
    (6) Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut.
    (7) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.
    (8) Până la rămânerea defînitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.
    (9) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii.
     
    Dreptul la apărareArticolul 24
    (1) Dreptul la apărare este garantat.
    (2) În tot cursul procesului, pătţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.
     
    Libera circulaţieArticolul 25
    (1) Dreptul la libera circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept.
    (2) Fiecărui cetăţean îi este asigurăt dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară.
     
    Viaţa intimă, familială şi privatăArticolul 26
    (1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.
    (2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publica sau bunele moravuri.
     
    Inviolabilitatea domiciliuluiArticolul 27
    (1) Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia.
    (2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege în următoarele situaţii:a) pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti;
    b) pentru înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;
    c) pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii publice;
    d) pentru prevenirea răspândirii unei epidemii.    (3) Percheziţiile pot fi ordonate exclusiv de magistrat şi pot fi efectuate numai în formele prevăzute de lege.
    (4) Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise, afară de cazul delictului flagrant.
     
    Secretul corespondenţeiArticolul 28
    Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.
     
    Libertatea conştiinţeiArticolul 29
    (1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.
    (2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.
    (3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii.
    (4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă.
    (5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate.
    (6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.
     
    Libertatea de exprimareArticolul 30
    (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
    (2) Cenzura de orice fel este interzisă.
    (3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.
    (4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.
    (5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării.
    (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
    (7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ura naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
    (8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţa publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.
     
    Dreptul la informaţieArticolul 31
    (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.
    (2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.
    (3 Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau siguranţa naţională.
    (4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.
    (5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică.
     
    Dreptul la învăţăturăArticolul 32
    (1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.
    (2) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română. în condiţiile legii, învăţământul se poate desfăşura şi într-o limbă de circulaţie internaţională.
    (3) Dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa limbă lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în aceasta limbă sunt garantate; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.
    (4) Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii.
    (5) Instituţiile de învăţământ, inclusiv cele particulare, se înfiinţează şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii.
    (6) Autonomia universitară este garantată.
    (7) Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. în şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.
     
    Dreptul la ocrotirea sănătăţiiArticolul 33
    (1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.
    (2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.
    (3) Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.
     
    Dreptul de votArticolul 34
    (1) Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv.
    (2) Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.
     
    Dreptul de a fi alesArticolul 35
    (1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3) , dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 37 alin.(3) .
    (2) Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani, pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele locale, şi vârsta de cel puţin 35 de ani, pentru a fi aleşi în Senat sau în funcţia de Preşedinte al României.
     
    Libertatea întrunirilorArticolul 36
    Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.
     
    Dreptul de asociereArticolul 37
    (1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate şi în alte forme de asociere.
    (2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale.
    (3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, politiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică.
    (4) Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise.
     
    Munca şi protecţia socială a munciiArticolul 38
    (1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei şi alegerea locului de muncă sunt libere.
    (2) Salariaţii au dreptul la protecţia socială a muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de munca al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.
    (3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.
    (4) La muncă egală, femeile au salariu egal cu barbaţii.
    (5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.
     
    Interzicerea muncii forţateArticolul 39
    (1) Munca forţată este interzisă.
    (2) Nu constituie munca forţată:a) serviciul cu caracter militar sau activităţile desfăşurate în locul acestuia de cei care, potrivit legii, nu prestează serviciul militar obligatoriu din motive religioase;
    b) munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detenţie sau de libertate condiţionată;
    c) prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege.
     
    Dreptul la grevăArticolul 40
    (1) Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale.
    (2) Legea stabileşte condiţiile şi limitele exercitării acestui drept, precum şi garanţiile necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate.
     
    Protecţia proprietăţii privateArticolul 41
    (1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Coţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
    (2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
    (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
    (4) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.
    (5) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.
    (6) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
    (7) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.
    (8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.
     
    Dreptul la moştenireArticolul 42
    Dreptul la moştenire este garantat.
     
    Nivelul de traiArticolul 43
    (1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.
    (2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sănitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asistenţă socială prevăzute de lege.
     
    FamiliaArticolul 44
    (1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.
    (2) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Casătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.
    (3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie.
     
    Protecţia copiilor şi a tinerilorArticolul 45
    (1) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor.
    (2) Statul acordă alocaţii de stat pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori handicapat. Alte forme de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege.
    (3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise.
    (4) Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajaţi ca salariaţi.
    (5) Autorităţile publice au obligaţia să contribuie la asigurarea condiţiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa politică, socială, economică, culturală şi sportivă a ţării.
     
    Protecţia persoanelor handicapateArticolul 46
    Persoanele handicapate se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de prevenire, de tratament, de readaptare, de învăţamânt, de instruire şi de integrare socială a handicapaţilor, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor.
     
    Dreptul de petiţionareArticolul 47
    (1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.
    (2) Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.
    (3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă.
    (4) Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii.
     
    Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publicăArticolul 48
    (1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.
    (2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.
    (3) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvirşite în procesele penale.
     
    Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţiArticolul 49
    (1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.
     
    Capitolul 3
    Îndatoririle fundamentale
     
    Fidelitatea faţă de ţarăArticolul 50
    (1) Fidelitatea faţă de ţară este sacră.
    (2) Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii , răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune juramântul cerut de lege.
     
    Respectarea Constituţiei şi a legilorArticolul 51
    Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.
     
    Apărarea ţăriiArticolul 52
    (1) Cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România.
    (2) Serviciul militar este obligatoriu pentru bărbaţii, cetăţeni români, care au împlinit vârsta de 20 de ani, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
    (3) Pentru pregătirea în cadrul serviciului militar activ, cetăţenii pot fi încorporaţi până la vârsta de 35 de ani.
     
    Contribuţii financiareArticolul 53
    (1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.
    (2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.
    (3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale.
     
    Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor.Articolul 54
    Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.
     
    Capitolul 4
    Avocatul Poporului
     
    Numirea şi rolulArticolul 55
    (1) Avocatul Poporului este numit de Senat, pe o durată de 4 ani, pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. Organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului se stabilesc prin lege organică.
    (2) Avocatul Poporului nu poate îndeplini nici o funcţie publică sau privată.
     
    Exercitarea atribuţiilorArticolul 56
    (1) Avocatul Poporului işi exercită atribuţiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile şi în libertăţile lor, în limitele stabilite de lege.
    (2) Autorităţile publice sunt obligate să asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar în exercitarea atribuţiilor sale.
     
    Raportul în faţa Parlamentului.Articolul 57
    Avocatul Poporului prezintă celor două Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora. Rapoartele pot conţine recomandări privind legislaţia sau măsuri de altă natură, pentru ocrotirea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.