Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Eduard Raul Hellvig, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, iar în partea a doua de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Cătălin-Daniel Fenechiu şi Niculae Mircovici, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Bună dimineaţa, domnilor!

Declar deschisă şedinţa dedicată declaraţiilor politice.

Astăzi începem cu opoziţia.

Dacă avem colegi din partea opoziţiei?

Da, îl văd pe domnul deputat. Vă rog frumos, aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Pentru că am fost chiar întrebat înainte de această dezbatere pe declaraţii politice, insist pe ideea că... mă mir, încă, de faptul că reprezentanţii puterii mai au voie să participe la declaraţiile politice.

Am remarcat cu toţii că, deşi sunt aleşi uninominal, nu au făcut până acum niciun amendament la proiectul de buget şi nu au făcut niciun proiect legislativ spre binele cetăţeanului.

Sunt convins, pe de o parte, că mai sunt lăsaţi astăzi, prin declaraţii politice, a ne povesti, încă o dată, despre greaua moştenire, sau să ne spună cât de bine ne va fi în 2016, în viitoarea campanie electorală.

Dar să le reamintesc reprezentanţilor puterii că au fost aleşi pentru ceea ce au promis în campania electorală. Iar la Bârlad, principala promisiune a fost interzicerea gazelor de şist.

Remarc, încă o dată, că promisiunile din campanie sunt făcute pentru a fi încălcate. Şi aceeaşi oameni, politicieni cinici, care au valorificat electoral acest subiect sensibil pentru populaţia din zonă, se erijează astfel, în alt fel de context.

Schimbările dese de atitudine nu pot fi explicate sau poate, cine ştie, politica de lobby a diferitelor firme a făcut această schimbare de atitudine.

De aceea, cer, pe 4 aprilie, la Bârlad, prezenţa primului-ministru, a ministrului mediului şi a ministrului sănătăţii, să le explice bârlădenilor de ce această schimbare de atitudine. Mi se pare cel puţin bizar ca un reprezentant al puterii să se ascundă după ONG-uri, în dezbateri fără finalitate, atunci când susţine chiar Guvernul care susţine această exploatare a gazelor de şist.

Până una-alta, noi vom iniţia la nivel de Bârlad, printr-o hotărâre de Consiliu Local, un proiect care să interzică valorificarea gazelor de şist, şi sperăm că fiecare consiliu local va face acest lucru, reuşind să facem din Vaslui o zonă liberă de gaze de şist.

Până una-alta, le doresc reprezentanţilor puterii mult succes şi să nu uite ceea ce au promis în campania electorală, că până acum nu au făcut nimic.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Virgil Guran.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Suntem reprezentanţii puterii, avem voie să vorbim, şi încep cu o glumă. Zilele trecute, mergând în colegiu, un cetăţean m-a întrebat ce facem noi în Parlament? I-am explicat, pentru că foarte mulţi dintre oameni cred că parlamentarul trebuie să aducă bani pentru lucrări, trebuie să facă trafic de influenţă pentru anumite aprobări, trebuie să rezolve angajarea unor prieteni ş.a.m.d.

Eu i-am explicat, dar nu m-a crezut, şi zice: "Stai, domnule, să-ţi spun un banc". Şi-mi zice: "Domnule, ştiţi, parlamentarii, de obicei, deputaţii, înainte de alegeri vin şi promit de toate - apropo de ce zice colegul - promit de toate, că vor face de toate, sunt multe laude, multe promisiuni şi - zice -, deputatul, după ce ajunge în Cameră, nu prea mai face nimic".

Cred că se referea la bărbaţi, sigur nu se referea la colegele noastre parlamentari. Şi pornind de la această glumă, am stat şi am reflectat, de fapt, care este rolul nostru? Şi rolul nostru este foarte clar, cel legislativ, şi cred că revizuirea legilor a început. Este adevărat că nu se fac minuni, toată lumea se aşteaptă acum de la putere în 3 luni să facă ce nu s-a făcut poate în 23 de ani. Este greu, sunt bani puţini, dar într-adevăr trebuie să gândim ce avem de făcut pentru a începe să apară bani. Iar acest lucru se poate realiza prin dezvoltare economică.

Am fost la o întâlnire cu oamenii de afaceri şi am văzut oameni de afaceri preocupaţi de legislaţie. Ne-au rugat să-i sprijinim pentru Legea întreprinderilor mici şi mijlocii. Au venit cu nişte lucruri foarte concrete, care demonstrează că bugetul naţional va avea de câştigat dacă se aplică această lege. Aşa că eu cred că trebuie să o analizăm foarte bine şi cred că trebuie să vedem ce se poate aplica din propunerile lor.

Şi mai cred ceva, cu toate că parlamentarii noi, de multe ori, sunt învăţaţi că este greu să se schimbe o lege, mai cred ceva: prin forţa noastră, prin gândirea noastră putem să schimbăm aceste legi, putem să venim cu amendamente, putem să venim chiar cu propuneri pentru buget, putem să venim cu tot, ce înseamnă gândirea noastră pentru dezvoltarea economică.

Cred că aceste lucruri au început. Eu spun că începe să se observe că se iau măsuri concrete şi, spre dezamăgirea opoziţiei, sunt convins că o să începem să avem rezultate.

Guran Virgil, deputat de Prahova.

Mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon din partea Partidului Popular - Dan Diaconescu, pe domnul deputat Aurelian Mihai.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineaţa!

"Emigraţia - o barieră în calea dezvoltării României"

Într-o alianţă a statelor europene care-şi propune să promoveze cultura europeană, grija faţă de cetăţean, interesul guvernelor faţă de funcţionarea corectă a instituţiilor publice, aplicarea conştientă a legislaţiei, pentru a avea efecte concrete şi benefice pentru comunităţile locale, statul român fiinţează, dar nu-şi poate demonstra conştient eficacitatea, corodat fiind de o parte a clasei politice aflate la guvernare, dispusă să ia sau nu decizii de multe ori greşite, inerte şi lipsite de interes faţă de semnalele venite din partea maselor.

Cu o formaţiune socialistă care a uitat să se adreseze proletariatului, acesta fiind adesea amintit sub sintagma de "electorat", uitându-şi menirea de partid politic născut pentru aplicarea ideilor revoluţionare ale propriei naţiuni, cu un partid liberal care a uitat rolul pe care îl are în economia de piaţă, dorinţele micilor şi marilor întreprinzători, într-o ţară în care piaţa de capital se află încă în stadiu abia conturat, cu o economie nefuncţională, cetăţenii români, în lipsă de alternativă socio-economică, aleg drumul pribegiei, înfruntând greutăţile vieţii, găsind, după un drum lung, locul în care, probabil, vor şi sfârşi, acolo, departe de ţara în care s-au născut, privind către România lor cu ochii plini de lacrimi, obosiţi şi îmbătrâniţi de câte au văzut.

Plătim cu toţii incompetenţa celor care conduc destinele unei ţări care pierde milioane de tineri, posibil pentru totdeauna, bucuraţi efemer de milioane de transferuri monetare către România, până când acestea vor înceta pentru totdeauna, până când ultimul tânăr plecat va înţelege că patria sa este acolo unde îi este bine, trăind şi sfârşind cu România sa în suflet, o ţară care nu va gusta niciodată din viaţa occidentală, pentru că tezaurul, adevăratul tezaur al poporului său se va afla departe.

Mai avem timp să demonstrăm că se poate, mai avem încă timp să stopăm dezastrul social, curmând astfel milioane de cazuri de cetăţeni exilaţi economic, nu prin legi, nu prin indiferenţă, însă prin implicare din partea clasei politice, pentru că rostul fiecărei guvernări este să ofere cetăţenilor existenţi alternative, înainte de a pleca în pribegie, pentru a muri cu inima însetată de România.

Mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Îl invit la microfon, din partea Partidului Conservator, pe domnul deputat Ioan Moldovan.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Moldovan:

Bună dimineaţa!

"Industria metalurgică a României, fostă glorie, viitoare ruină a economiei naţionale"

Industria metalurgică românească a cunoscut, în ultimul secol, una dintre cele mai spectaculoase creşteri la nivel mondial, ajungând să fie comparabilă cu ramuri economice de acelaşi tip din ţări dezvoltate din Europa de Vest şi de peste ocean. Metalurgia românească a asigurat, pentru multe zeci de ani, zeci de mii de locuri de muncă şi venituri importante la bugetul statului.

După 1990, la fel ca şi alte segmente fundamentale ale economiei româneşti, industria metalurgică a intrat în malaxorul privatizării, dezafectării, dezasamblării, tăierii şi vânzării la fier vechi, într-un cuvânt, a început etapa distrugerii complete a unei ramuri din economia naţională ce a propulsat România aproape de statutul de ţară industrială, în ciuda faptului că unii "prieteni" ne trasaseră, la începutul anilor '60, un viitor eminamente agrar.

Deşi s-au depus eforturi susţinute, atât pe plan intern, cât şi de pe plan extern, pentru a fi distrusă complet industria metalurgică, se pare că aceasta s-a dovedit mult mai robustă decât şi-au dorit şi imaginat groparii săi. Astfel, în ciuda tuturor atacurilor sistematice la care a fost supusă, această ramură industrială este, în continuare, o sursă importantă de venituri pentru societatea românească, o contribuţie semnificativă la PIB-ul ţării noastre, şi o ramură ce asigură aproximativ o zecime din exporturile economiei naţionale.

Din păcate, lucrurile nu vor rămâne în aceiaşi parametri pentru mult timp, deoarece acest potenţial uriaş al ţării noastre, metalurgia, este pe punctul de a deveni istorie. Un prim semnal al evoluţiei către dezastrul total a fost dat de oprirea activităţii în unele combinate siderurgice din ţară, precum şi de anumite tranzacţii prin care s-a schimbat proprietarul acestor coloşi ai metalurgiei româneşti.

După cum ştim foarte bine cu toţii, într-o economie liberă statul nu poate interveni direct pentru salvarea, finanţarea sau dezvoltarea unui segment industrial, însă statul şi conducătorii săi, printre care ne aflăm şi noi, ca parlamentari aleşi ai României, are obligaţia de a susţine orice iniţiativă, orice măsură, orice efort ce poate impulsiona şi atrage investiţii în metalurgie.

Avem obligaţia de a reflecta, analiza şi elabora soluţii, politici, planuri de acţiune pentru a salva de la colaps capacităţile de producţie metalurgică care sunt în funcţiune. Avem obligaţia de a informa şi discuta cu toţi potenţialii investitori externi despre oportunităţile clare pe care le prezintă România în domeniul metalurgic, o ramură industrială cu o forţă de muncă foarte bine calificată, cu tradiţie şi vechime în ţara noastră, dar care se va stinge şi îşi va epuiza resursele de creştere dacă nu acţionăm din timp, cu fermitate şi cu viziune.

Avem obligaţia de a milita pentru relansarea Combinatului de la Câmpia Turzii, avem obligaţia de a împiedica transformarea unui uriaş fanion al metalurgiei româneşti într-un maldăr de fier vechi.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, pe domnul deputat Vasile Gudu.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Gudu:

Vă mulţumesc.

Bună dimineaţa, dragi colegi!

Declaraţia politică de astăzi este intitulată: "Agricultura românească versus agricultura Uniunii Europene".

Aproape 28% din populaţia României îşi desfăşoară activitatea în agricultură, contribuţia acesteia la PIB fiind de doar 6%. Sectorul agricol se confruntă cu condiţii de creditare aspre: rate mari ale dobânzilor şi solicitarea de garanţii dificil de prezentat, din cauza scăderii valorii terenurilor.

În ultimii ani statul a plătit aproximativ 10 miliarde de euro pentru subvenţii în agricultură, fără a socoti fondurile europene.

Din păcate, fondurile alocate rămân insuficiente, iar agricultorii noştri sunt net dezavantajaţi, în comparaţie cu sprijinul oferit în alte state.

Creditarea dificil de obţinut în mediul rural descurajează şi ea dezvoltarea unei producţii agricole eficiente, destinată cu precădere pieţei. Nici sistemele de colectare nu sunt puse la punct, intrându-se, astfel, într-un adevărat cerc vicios. În plus, preţurile mici ale terenurilor faţă de media europeană deschid posibilitatea amortizării în decurs de 5-10 ani, chiar dacă nu e lucrat.

O parte semnificativă dintre suprafeţele agricole este cultivată doar de ochii inspectorilor şi lăsată să se "calamiteze", pentru a putea încasa despăgubiri.

Terenul arabil ocupă circa 64% din suprafaţa agricolă, 33% din aceasta este ocupată cu păşuni şi fâneţe, iar viile şi livezile reprezintă circa 3%. România se găseşte pe locul 6 din Europa ca suprafaţă agricolă utilizată (după Franţa, Spania, Germania, Marea Britanie şi Polonia) şi pe locul 5 ca suprafaţă arabilă (după Franţa, Spania, Germania şi Polonia).

Raportul dintre suprafaţa arabilă a ţării şi numărul de locuitori denotă faptul că fiecărui locuitor îi revin circa 0,41 ha teren arabil, valoare aproape dublă faţă de media Uniunii Europene, care este de 0,212 ha/locuitor.

În această privinţă, România ocupă locul şase, după ţările baltice, Danemarca şi Finlanda. Importurile de produse agroalimentare, băuturi şi tutun s-au înjumătăţit în ultimii ani, valoarea acestora rămânând inacceptabilă pentru potenţialul de care noi dispunem. Vina principală o poartă productivitatea redusă şi tehnologiile înapoiate folosite încă pe suprafeţe însemnate.

Economia rurală românească are ca trăsătură predominantă procentul foarte mare al fermelor mici, care produc în principal pentru autoconsum, comercializând pe piaţă doar întâmplător produsele obţinute. Existenţa unui număr foarte mare de ferme mici, în paralel cu fermele foarte mari, relevă dezechilibrul structural ce influenţează agricultura din ţara noastră şi competitivitatea acesteia.

Deşi forţa de muncă în agricultura României este în continuare una dintre cele mai numeroase din Europa, dinamica ponderii populaţiei ocupate în agricultură arată o tendinţă de scădere treptată a acesteia. Cauzele scăderii ponderii populaţiei ocupate în agricultură ţin de retragerea multor persoane vârstnice, de veniturile mici realizate, neatractive pentru tineri, şi investiţiile încă reduse în servicii şi mica industrie.

Cu o asemenea balanţă import-export, România are printre cele mai mari preţuri la alimente, raportat la veniturile populaţiei. Potrivit cifrelor Eurostat, salariile românilor ating doar 20% din nivelul mediei UE, însă preţul coşului alimentar de bază ajunge la 66% din costul mediu european.

Cele mai scumpe sunt ouăle, laptele şi brânzeturile, care se vând la preţuri apropiate de media Uniunii Europene. Preţul cărnii, în România, depăşeşte cu puţin jumătatea preţului mediu al acestui produs în UE. La nivel mondial, preţul alimentelor îşi continuă creşterea, cerealele fiind cele care s-au scumpit cel mai mult, potrivit indicelui de preţ al alimentelor, calculat de Organizaţia Mondială pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO).

Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, importante resurse financiare au fost programate pentru dezvoltarea sectorului agricol. România dispune de programe de dezvoltare rurală în perioada 2007-2013 cu un buget total de 13 miliarde euro, din care 10 miliarde fonduri publice asigurate în proporţie de peste 81% din fonduri europene nerambursabile.

Finanţarea europeană reclamă însă atragerea de fonduri private de cofinanţare. Absorbţia acestor fonduri ar trebui să devină un subiect central pe agenda publică şi reclamă două direcţii de acţiune: eficientizarea şi simplificarea gestionării lor şi dezvoltarea unui parteneriat cu instituţiile bancare pentru asigurarea cofinanţării.

Cercetarea, dezvoltarea şi inovarea reprezintă sursa soluţiilor problemelor complexe ale agriculturii şi economiei rurale. Fără reformarea rapidă a cercetării agricole, fără integrarea rezultatelor cercetării în practicile productive, fără un sistem profesionist şi eficient de consultanţă agricolă, România nu va fi pregătită pentru noua Politică Agricolă Comună şi pentru utilizarea resurselor financiare importante alocate în perioada 2014-2020.

Necesitatea reformării cercetării agricole a fost subliniată, la nivel oficial, şi în anii trecuţi, fără a fi luate însă măsuri concrete în acest sens.

Comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş, susţine faptul că cercetarea agricolă din România are nevoie de fonduri de la bugetul de stat şi nu se mai poate baza pe o valorificare a terenurilor. Cercetarea agricolă merge într-o direcţie şi producătorii agricoli în altă direcţie.

Cercetarea agricolă trebuie să fie conectată la cerinţa socială, la ceea ce fermierul are nevoie. Este necesară o restructurare din temelii, pusă pe alte baze, datorită căreia în 2014 să se poată absorbi banii care vor fi disponibili, altfel îi vom pierde sau nu îi vom putea obţine, dacă nu vom demonstra că avem un sector de cercetare care să facă cercetare pentru fermier. Altfel, România nu îşi poate asigura sursa de vitalitate viitoare a agriculturii şi a spaţiului rural.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al PSD, pe domnul deputat Popeangă.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Popeangă:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică se intitulează: "Modificarea Constituţiei, un act de o stringentă necesitate".

Tot mai multe sunt, în ultima perioadă, motivaţiile care fac din ce în ce mai stringentă modificarea legii fundamentale, pentru normalizarea vieţii social-politice româneşti.

Această modificare va linişti chiar şi spiritele neliniştite din afara graniţelor. Ca de obicei, după ce vor vedea că zavera pe care au făcut-o n-a produs niciunul dintre efectele scontate, atât maghiarii de dincolo, cât şi cei de dincoace de Tisa, fie ei camuflaţi în secui de conjunctură sau nu, se vor lăsa păgubaşi, până la viitoarea ocazie. Aşa a fost mereu, aşa va fi şi de această dată.

În plus, întrucât ochii întregii Europe vor fi aţintiţi asupra noastră, chiar mai mult decât de obicei, vor avea posibilitatea să ia la cunoştinţă din timp de prevederile noii Constituţii şi de faptul că poporul a decis dacă este de acord cu modificările aduse legii fundamentale.

Când poporul vorbeşte, după ce ia cunoştinţă de rezultatul referendumului, conducerea politică a Europei tace, chiar dacă este din partea PPE. Vara trecută a fost ceva pe nepusă masă, iar primii care au reacţionat, mai ales din cauza vacanţei, au fost prietenii lui Băsescu aflaţi în funcţiile-cheie ale Uniuni Europene. Dar şi aceştia s-au prevalat de necunoaşterea legislaţiei României şi de faptul că, vacanţă fiind, nu prea se îndemnau să ia cunoştinţă de prevederile legilor româneşti, aşa cum au făcut şi cei de la Consiliul Superior al Magistraturii, care au tras de timp la numirea Monei Pivniceru ca ministru de justiţie, timpul curgând în favoarea celui devenit guvernator din preşedinte.

De data aceasta nu se va mai putea spune de către nimeni din Europa, indiferent cât de portocaliu este la haină, suflet sau minte, că nu cunoaşte prevederile noii Constituţii. În cel mai rău caz, vor încerca să denatureze interpretarea, sensul celor scrise în prima lege a ţării, dar nici asta prea mult, căci sunt mult mai atenţi la imaginea lor decât băsiştii noştri şi nu vor risca să se compromită (mai ales că urmează alegerile pentru Parlamentul European şi toate celelalte fotolii ce depind de acestea).

Un alt motiv important, pentru care trebuie să avem cât mai repede la lucru noua Constituţie, este finalizarea bramburelii din justiţie. Am lăsat justiţia să fie independentă, fără ca ea să fie pregătită, fizic şi psihic, pentru acest lucru. Am dat puteri de zei unora care nu ştiu ce să facă absolut deloc cu aceste puteri, folosindu-le în mod discreţionar, dar nu am prevăzut şi măsurile de contracarare a acestor situaţii în cazul în care sistemul se "virusează".

Nu se mai poate să lăsăm populaţia să fie hăituită de procurori, să se imixtioneze oricine are interes în sistemul electoral, sub pretextul servirii şi aplicării legii - o lege care a arătat cât de plină de lipsuri poate fi, întrucât a fost gândită pentru o aplicare cu bună-credinţă - sau să poată fi folosită ca sursă de presiune asupra politicienilor şi judecătorilor care vor să repună normalitatea pe făgaşul ei.

Nu se mai pot băga oameni la puşcărie doar pe interceptări telefonice mai mult decât dubioase. Trebuie să găsim soluţia şi să oferim riposta din partea societăţii civile în cazul în care va mai folosi cineva puterile statului pe post de măciucă, una împotriva celeilalte, ori dacă va mai face fie şi doar o tentativă de subordonare a vreunei instituţii de forţă.

Trebuie puse chei de control ale societăţii civile asupra celor care, în interiorul sistemului fiind, ar putea încerca o preluare ostilă a acestui sistem. Cel mai greu va fi să găsim posibilitatea de control şi să ne asigurăm că pe acele posturi vor ajunge într-adevăr oamenii cei mai potriviţi, filtrele trebuind să fie drastice şi fără implicarea politicului. Am văzut pe pielea noastră unde poate duce această implicare, iar ultimii ani justifică toate măsurile pe care le vom lua pentru a îndeplini acest deziderat.

O astfel de măsură ar convinge şi pe cel mai mare "româno-sceptic" că suntem determinaţi să facem treabă bună, nu de dragul străinătăţii, ci în interesul poporului nostru. Avem, de acum, toate dovezile necesare că, dacă vom face rabat de la calitate, în ideea că, poate, vreodată, ne-am folosi de vreo portiţă de scăpare lăsată deschisă dinadins pentru situaţii de urgenţă, ne vom lovi de vechea vorbă românească: nu-i pentru cine se potriveşte, ci pentru cine se nimereşte! E ca şi cum, în pregătirea luptei cu cineva, pentru mai multă siguranţă a victoriei, ai ascunde o armă pe câmpul de bătălie şi ţi-ar găsi-o inamicul. Rezultatul nu poate fi decât unul: cei dragi vor veni cu flori la tristu-ţi mormânt...

De aceea, trebuie să construim noua lege fundamentală cu gândul la viitor. Dacă americanii au o constituţie de peste trei secole şi n-au decât câteva amendamente la ea, devenind astfel şi campionii democraţiei contemporane, poate reuşim şi noi să facem una care să reziste măcar o generaţie, însă acest lucru nu ţine decât de noi. Poate fi cel mai important lucru la care mulţi dintre noi vor participa în calitate de parlamentari. De un lucru vreau să fiţi siguri: va fi cartea de vizită a acestui mandat şi stă în mâinile noastre să aducem liniştea şi pacea asupra poporului. Un popor speriat, tracasat, stresat, sătul de luptele partizane, care nu doreşte decât răgazul de a-şi vedea de treaba sa, pentru a produce bunăstarea acestui neam. Haideţi să redăm liniştea şi pacea poporului român şi ne va fi bine tuturor!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al PP-DD, pe domnul deputat Răzvan Condurăţeanu.

Domnul Andrei-Răzvan Condurăţeanu:

Voi începe prin a vă prezenta unele date statistice privitoare la şomajul la nivel naţional. Ele sunt preluate chiar din comunicatul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

La sfârşitul lunii decembrie 2012, rata şomajului înregistrat la nivel naţional a fost de 5,59%, cu 0,19 puncte procentuale mai mare decât cea din luna noiembrie 2012 şi cu 0,47 puncte procentuale mai mare faţă de cea din luna decembrie a anului 2011.

Numărul total de şomeri la finele lunii decembrie, de 493.775 persoane, a crescut cu 17.454 persoane faţă de cel de la finele lunii anterioare.

Din totalul şomerilor înregistraţi, 194.473 au fost şomeri indemnizaţi şi 299.302 neindemnizaţi. Numărul şomerilor indemnizaţi a crescut cu 19.528 persoane, iar numărul şomerilor neindemnizaţi a scăzut cu 2074 persoane faţă de luna precedentă.

În afară de observaţia, că toate aceste "creşteri" reprezintă de fapt o majorare evidentă a şomajului, vreau să remarc faptul că, în perioada septembrie 2009 - decembrie 2012, numărul locurilor de muncă din România a scăzut cu 523.000, de la 4.834.000,6 la 4.311.000,6 mii. Numai în luna decembrie 2012 numărul salariaţilor a scăzut cu 10.000.

Este evident că singura soluţie de asigurare a unei vieţi decente pentru populaţia României este creşterea substanţială a numărului de locuri de muncă.

De altfel, USL a avut ca obiectiv prioritar creşterea cu un milion a numărului de locuri de muncă. Din păcate, statisticile arată o scădere a locurilor de muncă, scădere ce ar putea fi accentuată de măsurile de reducere a personalului bugetar, anunţate de unii membri ai Guvernului. Din păcate, măsurile vizează şi un sector care, şi cu personalul existent, funcţionează defectuos - sectorul de sănătate - mă refer aici.

De aceea, consider că este absolut necesar să fie luate, pe de o parte, o serie de măsuri de stopare a fenomenului de şomaj prin adoptarea de reglementări pentru stimularea angajatorilor în vederea creării de noi locuri de muncă, iar pe de altă parte, de asigurare a unui trai decent al persoanelor care, din nefericire, sunt atinse de fenomenul şomajului.

Ţin să remarc iniţiativa legislativă de modificare a Legii nr.76/2002 privind introducerea sau ameliorarea unor măsuri active în domeniul ocupării, iniţiativă care face obiectul discuţiilor în comisia de specialitate a Camerei Deputaţilor şi care acordă unele avantaje angajatorilor care angajează tineri sau şomeri de lungă durată.

Consider însă că pot fi avute în vedere şi măsuri de suportare de la bugetul de stat a CAS-ului datorat de angajatorii care creează noi locuri de muncă.

Având în vedere că indicatorul social de referinţă nu a mai fost actualizat încă de la stabilirea lui iniţială, în anul 2008, consider că se impune şi actualizarea lui cu cel puţin 20%, la un nivel care să corespundă cu majorarea preţurilor faţă de perioada de referinţă. Acesta ar trebui să ajungă la valoarea de 600 lei, valoare ce ar corespunde mai bine nu numai nevoilor actuale ale şomerilor, dar şi nevoilor altor categorii foarte defavorizate, cum ar fi beneficiarii de alocaţie de stat pentru copii, mame care îngrijesc copii până la vârsta de 2 ani sau beneficiari de venit minim garantat.

Adoptarea acestei măsuri ar demonstra cu adevărat că suntem cu toţii de acord cu necesitatea îmbunătăţirii vieţii persoanelor celor mai defavorizate din societatea românească.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe distinsa doamnă deputat Cristina Ancuţa Pocora, din partea Partidului Naţional Liberal.

Vă rog, doamnă deputat, trebuie să vă grăbiţi. Microfonul vă aşteaptă.

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

Bună dimineaţa!

Declaraţie politică: "Şi românii care se află în afara României au nevoie de respect şi ajutor din partea ţării lor"

Încep această declaraţie politică prin a spune că este nevoie de o intervenţie asupra taxelor percepute de misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României din exterior pentru serviciile prestate persoanelor fizice şi juridice române.

Şi fac această apreciere având în vedere situaţia economică ce a afectat mediul social european în care a emigrat majoritatea cetăţenilor români în ultimii 15 ani. Măsura ar trebui să fie un suport pentru conaţionalii noştri care sunt afectaţi de evoluţiile negative înregistrate de economie. De exemplu, în statele membre ale Uniunii Europene, unde rezidă aproximativ 3 milioane de cetăţeni români, rata şomajului este de 10,2%, iar în statele europene cu o comunitate românească însemnată rata şomajului se prezintă după cum urmează: Italia 11,70%, Franţa 10,60%, Spania 26,20%, Portugalia 17,60%, Grecia 26,40%. Foarte mulţi compatrioţi sunt astăzi fără un loc de muncă, în şomaj sau se află în situaţia de a rămâne fără nici un fel de prestaţie socială în doar câteva luni. În aceste situaţii, cetăţenii noştri nu pot achita taxele actuale, care au fost stabilite în majoritatea lor în anul 2008, în perioadă de bonitate şi oarecare bunăstare. De exemplu, cetăţenilor români le este foarte greu sau chiar imposibil, în unele cazuri, să achite contravaloarea unui paşaport sau a unui titlu de călătorie, documente necesare pentru solicitarea şi primirea prestaţiilor sociale sau în cazul în care aceştia doresc să se întoarcă în ţară definitiv.

Un alt fenomen dureros pentru societate este acela că proprii cetăţeni nu pot să-şi înregistreze nou-născutul în registrele de stare civilă sau să solicite înscrierea la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României din străinătate, din motive financiare.

Din statistica Ministerului Afacerilor Externe, rezultă că aproximativ 60.000 de cetăţeni români solicită înscrierea unui certificat de naştere străin în registrele de stare civilă româneşti de reprezentanţele diplomatice şi consulare româneşti. Această informaţie ne arată clar că cetăţenii români preferă să nu declare minorii în faţa autorităţilor române sau solicită transcrierea actelor de stare civilă străine în România, printr-o procedură care implică şi autentificare de mandate. Este fără echivoc faptul că numărul anual al nou-născuţilor în cadrul comunităţii româneşti care locuieşte în străinătate este mult mai mare, ţinând cont de două elemente importante: numărul cetăţenilor români este de aproximativ 3 milioane şi media de vârstă a acestora (în general, media de vârstă în ţări ca Italia sau Spania este de 30-32 de ani).

Iată doar două aspecte care mi-au fost prezentate în cadrul audienţelor cu cetăţenii din Colegiul nr.1 Feteşti-Ţăndărei de către români care au rămas acasă şi care sunt îngrijoraţi pentru membrii familiilor lor care au plecat la muncă în străinătate.

Ajutându-i pe aceştia, îi ajutam, de fapt, şi pe cei rămaşi în ţară, ajutăm familii de români.

În consecinţă, voi susţine şi voi promova un proiect care să vină în ajutorul românilor din afara graniţelor, în sensul celor prezentate mai sus.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Invit, din partea Partidului Democrat Liberal, pe doamna deputat Camelia Bogdănici.

Vă rog, doamna deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Bună dimineaţa!

"Oare cui îi mai pasă de sănătatea României?"

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

Ministrul sănătăţii, prin declaraţia de săptămâna trecută referitoare la desfiinţarea caselor judeţene de asigurări de sănătate şi a direcţiilor de sănătate publică ne-a dat un nou motiv de consternare.

Argumentele care stau la baza acestei decizii sunt, după cum declară ministrul Nicolăescu, reducerea birocraţiei, precum şi economii la bugetul sănătăţii, însă domnul ministru face iarăşi o gafă care, din păcate, depăşeşte sfera politicului. Având susţinerea, se pare necondiţionată, a actualilor guvernanţi, domnul ministru îşi încearcă puterile pe spatele românilor, întrebându-se probabil care este limita până la care USL-ul îl va lăsa să facă ce doreşte, fără să îi pese de repercusiuni şi consecinţe. Dacă o gafă politică este repede acoperită, această greşeală nu poate fi însă trecută cu vederea tot atât de uşor. Anunţul domnului Nicolăescu vine după numai câteva luni de guvernare şi vizează o măsură care a luat ani buni de analiză şi implementare, sistem dovedit nu numai în România, ci şi în Europa şi în lume. Această măsură seamănă mult prea mult cu distrugerea postdecembristă a clădirilor comuniste, clădiri care până la urmă erau tot ale românilor. Oare domnul ministru este pătruns de spiritul revoluţionar şi crede că alegerile din decembrie 2012 au fost o revoluţie?

Consider că schimbarea radicală a unui sistem naţional de asemenea anvergură poate avea loc numai după o amplă şi profundă dezbatere publică, lucru care nu s-a întâmplat. Dar poate aceasta este o regulă prea mică ca să îl oprească pe un ministru atât de mare, cum este domnul Nicolăescu.

Dacă analizăm declaraţiile publice făcute de domnul Nicolăescu la începutul lunii februarie a.c, aflăm că: "În Legea bugetului de stat pe 2013, la Anexa 10, veţi vedea Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi bugetul acestei instituţii". Aşadar, suntem prinşi în declaraţii ameţitor de contradictorii. Sau adevărul este altul? Citind cu atenţie, vedem că domnul ministru nu se referă la desfiinţarea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, ci doar la a celor judeţene. Desfiinţând direcţiile de sănătate - care sunt reprezentanţii Ministerului Sănătăţii în teritoriu - începem să întrevedem adevăratul plan al ministrului USL: centralizarea absolută a întregului sistem financiar al sănătăţii, cu alte cuvinte, controlul financiar absolut la nivel de stat, al sistemului naţional de sănătate. Ne întrebăm retoric dacă nu cumva domnul ministru nu crede că este prea mult, chiar şi pentru domnia sa.

Prin măsura de desfiinţare, sau reorganizare, cum ne-aţi sfătuit să spunem dacă ne deranjează termenul de desfiinţare, nu faceţi altceva decât să suprabirocratizaţi sistemul şi să îngreunaţi condiţia pacienţilor, care vor fi nevoiţi să parcurgă distanţe considerabile până la una dintre cele 8 autorităţi regionale de sănătate publică. Ne temem că veţi complica lucrurile foarte mult, iar cei care vor duce povara măsurii luată de dumneavoastră, vor fi în primul rând pacienţii.

O regulă simplă a simplificării birocraţiei este, domnule ministru, aducerea serviciilor de sănătate cât mai aproape de pacient. Observăm că dumneavoastră le luaţi de lângă pacient pentru a centraliza întreg sistemul de sănătate. În timp ce statele moderne pledează pentru descentralizare, România centralizează cel mai important sistem al său - sănătatea.

Decizia Ministerului Sănătăţii va crea mari blocaje în sistem, deoarece până avizează autoritatea regională sau Ministerul măsurile ce trebuie luate cu celeritate la nivel judeţean sau local, pacientul aşteaptă, iar problemele de sănătate uneori chiar nu suportă aşteptare şi nici "amânări birocratice".

Implementarea acestei măsuri în lipsa unui studiu de impact, riscă să arunce în aer funcţionarea întregului sistem de sănătate. Trebuie evaluat impactul social, administrativ, economic şi financiar, după cum trebuie efectuată o analiză serioasă a tuturor punctelor tari şi slabe pe care le implică o asemenea decizie politică. Consider că aceasta era abordarea firească a lucrurilor, şi nu să puneţi pe jar un sistem întreg, iar după aceea să reveniţi cu "lămuriri" care nu au făcut altceva decât să înceţoşeze şi mai mult situaţia, în loc să o clarifice.

Mai mult, momentul în care anunţaţi această măsură nu este cel mai potrivit, cunoscut fiind faptul că la data de 1 aprilie 2013 începe perioada de contractare a serviciilor medicale. Nu este posibil ca subalternii dumneavoastră, mulţi dintre ei viitori şomeri, să afle din mass-media despre deciziile pe care le luaţi şi îi privesc în mod direct. Anunţul public al acestei măsuri era oportun după consultări prealabile cu specialiştii din interiorul sistemului sanitar.

În finalul declaraţiei mele politice, fac apel la conducerea Ministerului Sănătăţii să iniţieze o serie de dezbateri publice serioase, transparente şi profunde, la care să participe toţi actorii din sistemul sanitar, iar concluziile acestor dezbateri să reprezinte fundamentul actului normativ care îşi doreşte "revoluţionarea" sistemului sanitar din România.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Vă mulţumesc şi eu, doamna deputat.

Am rugămintea la colegii din Grupul parlamentar al PSD să-i dea prioritate doamnei deputat Birchall, care are o obligaţie la ora 9,30.

Doamna deputat, aveţi cuvântul. Vă rog frumos.

Vă mulţumesc pentru înţelegere.

Doamna Ana Birchall:

Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Vă mulţumesc frumos, stimate colege şi stimaţi colegi.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la Legea restituirii proprietăţilor, un subiect care a provocat în ultimele săptămâni interes atât din partea opiniei publice, cât şi a guvernului.

Timp de mulţi ani, eforturile autorităţilor române cu privire la victimele oprimării comuniste s-au împotmolit în indolenţa şi obedienţa faţă de interesele politice. Mii de persoane care s-au aflat în această situaţie au aşteptat în zadar ca dosarele lor să fie soluţionate, apelând în cele mai multe cazuri la instanţe internaţionale, precum CEDO.

Despre Legea retrocedării proprietăţilor în forma în care a fost ea creată în 2005 putem spune că a fost unul dintre cele mai mari rele care a putut fi făcut acestei ţări. Din cauza Legii nr. 247/2005 statul român a fost nevoit să plătească despăgubiri de miliarde de euro.

Proiectul de lege propus de Guvernul USL vine în întâmpinarea deciziei CEDO prin care România are ca termen luna aprilie pentru a adopta o reglementare finală, care să rezolve restituirea fostelor proprietăţi confiscate de regimul comunist şi revendicate de proprietarii de drept.

Spre deosebire de guvernările PDL, Guvernul USL a încercat să găsească soluţii concrete pentru ca despăgubirile să nu afecteze considerabil bugetul de stat, fiind vorba de miliarde de euro pe care nu am avea cum să le restituim într-un singur an.

Soluţionarea acestor dosare reprezintă un act de dreptate pentru proprietarii şi urmaşii persoanelor deposedate abuziv de regimul comunist.

Este o realitate că restituirea proprietăţilor a fost tergiversată timp de peste 20 de ani, situaţia devenind din ce în ce mai complicată. Tot realitatea ne arată că problemele legate de legea retrocedării proprietăţilor nu sunt unele noi. Acestea au fost generate şi chiar accentuate de Legea nr.247/2005, care prevedea reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei. Legea a fost promulgată sub directa supraveghere a ministrului justiţiei de la acea vreme, Monica Macovei. PSD s-a declarat împotriva Legii nr. 247/2005 încă din momentul în care aceasta a fost redactată, depunând atunci şi o moţiune de cenzură. Neregulile pe care Legea nr. 247/2005 le-a cauzat au făcut ca în ultimii ani să ne trezim că pe hârtie s-au restituit suprafeţe cât teritoriul mai multor state la un loc.

Pentru USL, subiectul legat de retrocedarea proprietăţilor a fost o prioritate, iar legea pe care Guvernul a propus-o în aceste zile vine să răspundă doleanţelor exprimate ani la rând de către cei afectaţi direct de amânările autorităţilor.

Prin Legea restituirii proprietăţilor se respectă o cerinţă a CEDO. Executivul român a ţinut cont în formularea proiectului de lege de punctul de vedere al Curţii Europene a Drepturilor Omului, astfel încât, după adoptarea noii legi, să nu mai existe un număr important de dosare pe agenda de lucru a Curţii. Semnalele venite din partea CEDO au fost unele pozitive, dovadă că această lege respectă toate cerinţele europene în materie de retrocedări.

Prin noul proiect de lege ne dorim ca restituirile să nu mai producă o gaură în bugetul României. Iniţiativa Guvernului vizează restituirea în natură, acolo unde este cazul, a imobilelor confiscate. De asemenea, în cazuri speciale, precum clădiri în care funcţionează şcoli, spitale, instituţii de cultură, se va avea în vedere obligativitatea proprietarului de a păstra destinaţia imobilului respectiv, până la găsirea unei soluţii.

O schimbare în ceea ce priveşte noua lege o reprezintă sistemul bazat pe puncte, aplicabil în cazurile în care nu se pot restitui în natură proprietăţile. Prin acest sistem se emit titlurile, iar într-o anumită perioadă de timp li se restituie proprietarilor în numerar contravaloarea proprietăţii supuse retrocedării.

USL are o obligaţie morală faţă de proprietarii care au fost deposedaţi abuziv de regimul comunist, dar şi faţă de urmaşii acestora, de a le restitui ceea ce au pierdut. De asemenea, USL doreşte să îi protejeze pe proprietarii de drept cât mai mult posibil de cei care fac afaceri din restituirea proprietăţilor, printr-o îmbunătăţire a sistemului retrocedărilor. În acest sens una dintre măsurile care se vor institui este plata unui impozit de 85% pentru cei care nu sunt proprietari sau urmaşi, ci au cesionat drepturile litigioase, în vederea unui profit substanţial.

Legea propusă de USL este una care va face dreptate proprietarilor. În acelaşi timp, va stopa mafia retrocedărilor. De asemenea, vor dispărea presiunile făcute de aceşti speculanţi la adresa proprietarilor.

Conform datelor avute până la acest moment rezultă că 1.000 de cesionari de drepturi litigioase au primit sume în valoare de 8 miliarde de lei. Ca o comparaţie, pentru a vedea amploarea neregulilor apărute ca urmare a unei legislaţii defectuoase, amintesc că în România există un număr de 26.000 de moştenitori sau proprietari care au primit doar 6,5 miliarde de lei, mult mai puţin faţă de aceşti samsari.

În săptămânile anterioare a fost depus, de către reprezentaţii fostei guvernări, în frunte cu fostul prim-ministru Mihai-Răzvan Ungureanu, ca o contrapondere la iniţiativa Guvernului, un proiect care deja nu mai surprinde pe nimeni. Proiectul celor de la PDL şi Forţa Civică este încă o dovadă a lipsei de respect faţă de cei asupriţi de regimul comunist, o dovadă de tupeu.

Aceştia susţin că USL doreşte amânarea despăgubirilor pentru foştii proprietari, însă nu recunosc că cei care au amânat ani de zile rezolvarea acestei probleme au fost tocmai cei care au făcut parte din guvernările PDL. Mai mult, Mihai-Răzvan Ungureanu, care acum plânge pe umerii proprietarilor, este cel care a vrut să plafoneze despăgubirile pentru foştii proprietari la 15% din valoarea reală a proprietăţilor revendicate.

Acum, aşa cum rezultă din iniţiativa depusă de către cei de la PDL şi Forţa Civică, se confirmă faptul că reprezentanţii fostei guvernări sunt apărătorii mafiei retrocedărilor. Legea în discuţie susţine în mod direct samsarii imobiliari, deoarece nu numai că aceştia ar trebui să aibă prioritate în soluţionarea cererilor, dar sunt şi puşi pe acelaşi nivel cu proprietarii de drept.

Până la acest moment, niciun guvern nu a reuşit să dea o soluţie viabilă retrocedărilor. USL, prin legea pe care o propune, arată responsabilitate faţă de cetăţenii care ne-au acordat încrederea lor.

Noua Lege a restituirii proprietăţilor nu trebuie văzută însă ca fiind o lege a USL. Această iniţiativă de a corecta nedreptăţile din ultimii 23 de ani ar trebui susţinută de toate formaţiunile politice din Parlament. Cine doreşte să blocheze această lege este duşmanul proprietarilor de drept şi aliatul mafiei retrocedărilor.

Vă mulţumesc.

Ana Birchall, deputat, Colegiul nr.5 Vaslui. Şi mulţumesc colegilor, încă o dată, pentru înţelegere.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Vă mulţumesc şi eu, doamna deputat.

O să invit la microfon, din partea Grupului parlamentar PP-DD, pe domnul deputat Cezar Cioată.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Cezar Cioată:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

"A fi sau a nu fi în Schengen?". Este o întrebare la care nu ştiu când o să găsim răspunsul.

Aderarea României la spaţiul Schengen devine pe zi ce trece un obiectiv tot mai îndepărtat, la care actuala putere îşi aduce din plin contribuţia.

Deşi parte componentă a Uniunii Europene, intrarea noastră în spaţiul european Schengen de liberă circulaţie s-a izbit încă din martie 2011 de opoziţia unor state membre.

Pas cu pas ne-am apropiat de definitivarea procesului de aderare început în 2007, iar Schengen rămâne ultimul obstacol de care trebuie să trecem pentru a definitiva poziţia noastră în cadrul Uniunii Europene.

Declaraţiile antieuropene făcute de unii lideri actuali şi atacurile la adresa instituţiilor statului nu au făcut decât să ne îndepărteze de Uniunea Europeană şi implicit de acceptarea noastră în spaţiul Schengen.

Uşurinţa şi superficialitatea cu care miniştrii din cadrul Guvernului României îşi asumă poziţii de frondă faţă de Uniunea Europeană nu fac decât să pună sub semnul întrebării credibilitatea României şi dorinţa de a intra în familia mare numită Schengen.

Interesele personale şi cele de partid nu ar trebui să primeze în faţa interesului naţional, iar interesul naţional este acela de a fi parte a spaţiului euroatlantic şi parte a civilizaţiei democratice.

Schengen nu reprezintă doar dreptul la liberă trecere, Schengen înseamnă oportunităţi economice pe care România nu trebuie şi nici nu îşi permite să le irosească.

Aderarea la spaţiul Schengen depinde de progresele făcute de România la capitolul justiţie şi în domeniul corupţiei. Desconsiderarea statului de drept, a principiilor transparenţei şi respectului pentru justiţie nu au adus un plus de valoare ţării noastre, ci, din contră, au înclinat balanţa în mod negativ.

Contrar celor declarate de domnul prim-ministru Victor Ponta, aderarea României la spaţiul Schengen este şi va rămâne un obiectiv al României şi implicit al Guvernului şi al clasei politice româneşti.

Amânarea aderării nu trebuie să determine schimbarea priorităţilor naţionale ale României. Să ne aducem aminte că nici integrarea în NATO sau în Uniunea Europeană nu a fost lipsită de obstacole, dar acest lucru nu a făcut decât să ne mobilizeze şi să acţionăm consensual în interesul românilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PSD, pe domnul deputat Stragea Sorin.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Modificarea Constituţiei, de la impostură PDL-istă, la certitudinea lucrului bine făcut!"

Am asistat cu toţii la simulacrul referendumului popular propus de Preşedintele Băsescu atunci când românii trebuiau păcăliţi de el pentru a-şi menţine scaunul de la Cotroceni, referendum neprocedural, având doar un efect de imagine. În acelaşi sens au fost toate abordările guvernării PDL-iste referitoare la modificarea Legii fundamentale.

Iată-ne ajunşi astăzi într-o adevărată dezbatere politică asupra necesităţii şi modalităţii modificării Constituţiei, lege care în ultimii ani a putut fi interpretată în fel şi chip, după interesele şi bunul plac al unui singur om, ajutat de o camarilă obedientă, mult prea servilă. În ultimii ani, de când românii au avut neşansa să-l aibă în fruntea statului pe preşedintele Traian Basescu, s-a putut constata că două elemente au fost puse sub semnul întrebării în mod constant - statutul Parlamentului României de autoritate supremă reprezentativă a poporului român şi unica autoritate legiuitoare, precum şi votul exprimat de către cetăţeni - manifestat prin traseismul politic şi prin nerespectarea algoritmului rezultat din alegeri - care poate da structura multor instituţii şi care trebuie respectat, pentru că aceea este voinţa cetăţenilor.

Reaşezarea Parlamentului ca principal for de dezbatere şi de decizie al naţiunii, delimitarea raporturilor dintre preşedintele României şi Guvern, întărirea rolului CSM şi al Curţii Constituţionale, interzicerea traseismului politic, stabilirea fără echivoc a rolului preşedintelui şi bicameralismul parlamentar, stabilirea unei date certe a desfăşurării alegerilor sunt câteva dintre tezele pe care Comisia pentru revizuirea Constituţiei le va discuta şi supune votului acesteia. Regula votului de două treimi din această Comisie dă certitudinea consensului politic privind modificările ce vor fi supuse validării populare.

În programul USL se regăsesc următoarele propuneri de modificare a Constituţiei:

- introducerea Regiunilor (decizie luată prin referendum)

- referendum pentru demiterea politicienilor traseişti

- preşedintele poate iniţia referendum doar la propunerea Guvernului sau Parlamentului

- eliminarea cvorumului de prezenţă la referendum

- preşedintele, obligat să numească premierul din partea majorităţii parlamentare

- preşedintele va avea imunitate doar pentru declaraţii politice

- judecătorii şi procurorii, numiţi în funcţie de către Consiliului Superior al Magistraturii.

- judecătorii Curţii Constituţionale, numiţi din rândul magistraţilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

- Guvernul îşi angajează răspunderea o singură dată pe sesiune parlamentară

- deciziile Curţii Constituţionale pot fi întoarse cu două treimi din votul parlamentarilor.

Sunt propunerile susţinute de întregul popor român prin votul de încredere acordat candidaţilor USL la ultimele alegeri din decembrie 2012, şi prin mesajul clar transmis politicienilor atunci când, cu miile au ieşit în stradă, sătui de impostură şi minciună.

Suntem convinşi de necesitatea modificării Legii fundamentale, suntem convinşi de profesionalismul cu care este tratat, în prezent, acest subiect şi ştim că ne dorim cu toţii o Constituţie fără echivoc, care să asigure generaţiilor viitoare menţinerea democraţiei în această ţară, astfel încât nimeni, niciodată să nu mai poată profita pentru sine de prevederile ei.

Deputat PSD Sorin Stragea, Colegiul nr.7 Timiş.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat. Şi mulţumesc încă o dată pentru înţelegere.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PNL, pe domnul deputat Laurenţiu Ţigăeru Roşca.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Laurenţiu Ţigăeru Roşca:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se referă la situaţia arieratelor şi la rezolvarea acestei probleme.

Ca urmare a priorităţii Guvernului de a ordona şi eficientiza administraţia publică locală, una dintre temele centrale în perioada curentă a fost şi este problema stingerii arieratelor.

După cum bine ştim, în parte, din cauza crizei economice, în parte, din cauza neprofesionalismului celor care administrează local, s-a ajuns la o situaţie specială, şi anume, aceea de a fi foarte multe arierate.

Voi încerca, prin această alocuţiune, să reanalizez puţin problema arieratelor ca fiind una firească în relaţia dintre Guvern şi teritoriu şi să transmit un semnal privind necesitatea coeziunii între aleşii acestei ţări, indiferent de culoarea politică şi locaţia lor.

În primul rând, aş vrea să subliniez că ideea de a stinge 85% din arierate trebuie înţeleasă nu numai prin prisma Acordului cu Fondul Monetar Internaţional, ci ar trebui înţeleasă şi ca o soluţie de dinamizare a economiei.

Am folosit des, în cadrul Uniunii Social-Liberale, conceptul de dreptate. Românii au învestit încredere în noi şi aşteaptă soluţii.

Este drept că aceşti oameni, care sunt directori sau manageri, au de aşteptat, pentru că lucrează în aceste firme care simt efectul arieratelor, au de aşteptat plăţile de la entităţile de stat.

Acest lucru nu este în regulă.

În al doilea rând, aş vrea să vă reamintesc că stingerea arieratelor înseamnă un imbold pentru economie. Vorbesc zilnic cu dumneavoastră, colegii şi colegele mele din Camera Deputaţilor, despre necesitatea locurilor de muncă.

Oare, stingerea arieratelor nu înseamnă, de fapt, un capital redirecţionat către acest deziderat al nostru?

Prin urmare, doamnelor şi domnilor deputaţi, nu trebuie să uităm că stingerea arieratelor reprezintă în primul rând o necesitate, necesitatea să gestionăm inteligent micul conflict dintre Guvern şi teritoriu. Să nu uităm că Uniunea Social-Liberală a ajuns astăzi aici, pentru că românii doresc dreptate. Şi să nu uităm, doamnelor şi domnilor deputaţi, că dincolo de conflictele fireşti dintre aleşii acestei ţări, singura posibilitate concretă de a aduce un deziderat mai bun la sfârşit este cooperarea reală.

De aceea, în ceea ce priveşte problema stingerii arieratelor, cât şi în privinţa sprijinului pe care Guvernul îl acordă autorităţilor locale, noi, Grupul parlamentar liberal, avem credinţa că interesul public va stinge aceste mici divergenţe şi, în mod firesc, va învinge spiritul de echipă.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PNL, pe domnul deputat Dan Coriolan Simedru.

Domnule deputat, aveţi cuvântul. Am înţeles că la 9,30 trebuie să fiţi undeva.

Vă rog frumos să vă prezentaţi declaraţia politică şi s-o faceţi cât mai pe scurt.

Mulţumesc.

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, şi mulţumesc şi colegilor pentru înţelegere.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În stilul său caracteristic şi inconfundabil, pur propagandistic, preşedintele Traian Băsescu ne-a ţinut, din nou, săptămâna trecută, un discurs, de data aceasta în Parlament, în care a trasat sarcini Parlamentului şi Guvernului. Aceleaşi teme prezidenţiale preferate, reforma şi modernizarea statului, consolidarea statului de drept, drumul spre Vest al României care trebuie continuat, cu ţintă directă la procesul de aderare a ţării noastre la zona euro şi la spaţiul Schengen etc.

Ne-am obişnuit deja cu ieşirile preşedintelui, în care să ne spună cât este el de responsabil, cât bine a făcut el acestui popor şi acestei ţări, împreună cu fostele guvernări PDL patronate de el, în anii 2009-2012, şi cum expertiza sa în materie de politică externă este singura noastră salvare.

A vorbi despre binele poporului şi interesul naţional mi se pare cel mai cinic şi ipocrit mesaj care putea fi lansat de Traian Băsescu. Un preşedinte, care, pe timpul a două mandate, a eşuat în tot ceea ce şi-a propus, un preşedinte care a pierdut încrederea populară, lucru dovedit la referendumul de anul trecut, vine acum să facă apel la responsabilitatea parlamentarilor şi Guvernului în declaraţii şi în actul de guvernare, în numele unui popor, care, în majoritate covârşitoare, nu-l mai recunoaşte drept preşedinte.

Cred că este evident că nu am asistat decât la un joc de imagine al preşedintelui, care, într-un acces de autoritate, pe care nu mai poate să o manifeste cu atâta uşurinţă asupra Parlamentului şi Guvernului, în lipsa unei majorităţi favorabile, încearcă să-şi reconstruiască profilul de preşedinte-jucător, atât de drag lui, încercând să remanieze Guvernul cu ajutorul Procuraturii, pe care prin numirile făcute a reuşit să şi-o subordoneze.

Nu avem nevoie de lecţii prezidenţiale pentru a şti ce avem de făcut. Nici noi, parlamentarii, şi nici membrii Guvernului. Cel care a săpat la temelia statului de drept, pe care acum vine să îl apere, este chiar preşedintele Traian Băsescu, care a ajuns să dicteze puterii executive, puterii legislative şi celei judecătoreşti, care a reprezentat un grav derapaj de la principiile fundamentale ale Constituţiei României. Erodarea statului de drept în România a început cu această operă malefică perfectată de însuşi preşedintele Traian Băsescu. Tema închipuită a imunităţii parlamentare este doar o marotă pe care preşedintele o foloseşte în mod ipocrit, ştiind, de fapt, foarte bine că imunitatea este valabilă doar pentru declaraţiile politice. Singura imunitate adevărată este cea prezidenţială, de care, de altfel, preşedintele se bucură şi în spatele căreia s-a ascuns atâţia ani de zile, dânsul şi dosarele sale fiind astfel blocate în justiţie.

Domnului preşedinte îi place să dea lecţii de drept, să arate cu degetul membrii etichetaţi de Domnia Sa drept corupţi din alte guverne, altele decât cele pe care le gira la un moment dat, însă a dovedit că de fapt nu cunoaşte un principiu de drept fundamental, acela al prezumţiei de nevinovăţie. Vorbeşte despre egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii, însă când e vorba de miniştrii Guvernului Ponta, persoanele neagreate trebuie executate doar pentru un moft prezidenţial. Aceasta este politica bunului-plac, de la care se pare că preşedintele nu abdică nici acum, la final de mandat. O dovadă clară în acest sens a fost gestul preşedintelui care i-a cerut premierului Ponta să nu-l numească ministru al transporturilor pe Relu Fenechiu, pentru că a doua zi îl suspendă. Ce dovadă mai elocventă a faptului că pentru preşedinte legea este facultativă şi îi place să se raporteze la ea în discursuri publice, speculând în avantajul său.

Dubla măsură prezidenţială este evidentă în abordarea acestei problematici. Vorbeşte preşedintele despre cinste şi corectitudine, însă acţiunile sale sunt golite de aceste valori. Să nu uităm de erorile pe care le-a făcut preşedintele în cazul unor miniştri demişi, precum Teodor Atanasiu, Paul Păcuraru sau Tudor Chiuariu, înainte ca justiţia să se fi pronunţat. În cazul unora nici măcar nu a fost începută urmărirea penală, dar preşedintele s-a antepronunţat, încălcând un principiu de drept esenţial al unui stat democratic, cel al prezumţiei de nevinovăţie. Observăm că preşedintele persistă în greşeală, iar în cazul său errare humanum est, vechiul dicton latin, nu poate fi aplicat.

Rolul oricărui preşedinte în arhitectura constituţională este important şi decisiv pentru consolidarea statului de drept, de aceea trebuie jucat corect. Nu se pune problema de a acoperi corupţi, cum încearcă preşedintele Traian Băsescu să acrediteze ideea, ci este vorba despre respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale garantate de legile acestei ţări. De aceea, cererile prezidenţiale sunt excesive în raport cu faptele, o condamnare în primă instanţă a oricărui membru al Guvernului ar fi justificat o demisie, însă, în cazul de faţă, nu ne aflăm în această situaţie. Până acum, preşedintele a ratat orice ocazie de a-şi demonstra cinstea şi corectitudinea, atât faţă de cetăţenii acestei ţări, cât şi în raporturile instituţionale, cu Parlamentul şi Guvernul, lecţiile sale fiind inutile şi, mai mult de atât, făţarnice.

Aşa că, stimaţi colegi, Guvernul USL şi parlamentarii ce susţin acest guvern nu au nevoie de discursuri prezidenţiale pentru a şti cum să gestioneze treburile acestei ţări, ci doar de un climat de linişte şi de încredere din partea cetăţenilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă aţi prezentat pe scurt punctul de vedere mă bucur. Aţi depăşit un pic timpul alocat.

Invit la microfon din partea Grupului parlamentar al PSD şi cu scuzele de rigoare pentru doamna deputat.

Doamnă deputat, vă invit la microfon. Doamna deputat Tamara Ciofu. Scuzele de rigoare pentru faptul că v-am pus să aşteptaţi. Mulţumesc, doamnă deputat, pentru înţelegere.

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa, dragi colegi!

Declaraţia mea politică se numeşte: "Reglementarea legislaţiei în domeniul îngrijirii copilului la domiciliu, pe timpul zilei".

Aş dori să atrag atenţia asupra unui fenomen care se petrece de câţiva ani buni în România şi care are un impact semnificativ asupra condiţiilor în care sunt crescuţi şi educaţi copiii în primii ani de viaţă. Mă refer la numărul insuficient de locuri în creşe şi grădiniţe, la care se adaugă lipsa serviciilor complementare de îngrijire şi supraveghere a copiilor la domiciliu pe timpul zilei de către personal calificat în ocupaţia de babysitter sau bonă.

În România, numărul insuficient de locuri în creşe şi grădiniţe, corelat cu nevoia în creştere a părinţilor de a se întoarce la muncă, determină ca un număr important de familii să apeleze la serviciile de "babysitting" intermediate de agenţiile de plasare sau să contracteze direct persoane care îşi oferă serviciile prin anunţuri în presă. În ambele situaţii, odată cu finalizarea procesului de recrutare, bona sau babysitterul care ajunge în familie, în majoritatea cazurilor, nu are contract de muncă înregistrat la instituţiile competente. În acest fel, se perpetuează "munca la negru", cu toate consecinţele legale, financiare şi sociale ce derivă din acest fenomen, respectiv: bugetul de stat este păgubit prin neplata taxelor, bonele sunt private de şansa de a beneficia de drepturile legale aferente unui contract de muncă, copiii îngrijiţi de bone sau babysitteri necalificaţi sunt expuşi unor pericole neasumate de către bone sau babysitteri printr-un contract legal.

Familiile cu venituri mici, care nu mai găsesc locuri în creşele sau grădiniţele de stat, nu îşi pot permite angajarea unei bone sau babysitter în condiţiile în care salariul unei bone practicat pe piaţa de profil variază între 700 şi 3.000 lei/lună pentru un program full-time, în funcţie de localitatea unde se află domiciliul familiei.

Avem astfel situaţii, cum sunt cele din judeţul Botoşani, unde datele centralizate de reprezentanţii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului arată că peste 2.000 de copii botoşăneni au părinţi plecaţi la muncă în străinătate. În multe localităţi, asistenţii sociali nu reuşesc să facă faţă numărului tot mai mare de copii lăsaţi în grija unor rude sau uneori chiar a vecinilor de către părinţii care caută un viitor mai bun în afara ţării. Astfel, deşi zona Botoşani are o rată a sărăciei foarte ridicată, problemele copiilor nu sunt cauzate în principal de sărăcie, ci de restrângerea pieţei muncii şi de nivelul ridicat al migraţiei pentru muncă în străinătate. Plecarea la muncă în străinătate este singura alternativă posibilă, prin care numeroşi copii sunt lăsaţi fără supraveghere părintească.

La nivelul ţării numărul copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate este de 84.312, din care 22.496 au rămas în îngrijirea rudelor până la gradul IV, fără măsură de protecţie.

Adoptarea unei legislaţii care să reglementeze serviciile de îngrijire a copiilor pe timpul zilei de către bone şi babysitteri este susţinută şi de obligaţiile asumate de România prin ratificarea Convenţiei cu privire la drepturile copilului, respectiv România trebuie să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura copiilor ai căror părinţi muncesc dreptul de a beneficia de servicii de îngrijire conform art.18.3.

În prezent, nu există nicio reglementare prin care bonele sau babysitterii interesaţi să îngrijească mai mulţi copii în acelaşi timp la domiciliul propriu sau la domiciliul unuia dintre copii să poată oferi acest serviciu în mod legal şi corect, după modelul european "Tagesmütter" în Germania şi Austria sau "Childminder" Irlanda şi Marea Britanie.

O asemenea reglementare ar veni, mai ales, în sprijinul familiilor cu venituri modeste, care ar putea împărţi cu alte familii costurile necesare remunerării bonei/babysitterului.

De asemenea, reglementarea domeniului îngrijirii şi supravegherii copiilor la domiciliu ar putea prevedea şi finanţarea parţială sau integrală a acestor servicii de către autorităţile locale pentru familiile defavorizate social sau care pleacă la lucru în străinătate, lăsându-şi copiii în ţară, fără ca aceştia să beneficieze de o supraveghere şi îngrijire adecvată în spiritul interesului superior al copilului.

În aceste condiţii, consider că statul român, respectiv Guvern şi Parlamentul, trebuie să ia în considerare realizarea unui sistem public standardizat în domeniul îngrijirii şi educării la domiciliu a copiilor pe timpul zilei, permiţându-le astfel femeilor participarea pe piaţa muncii sau continuarea studiilor.

În acest sens are loc şi promovarea egalităţii de şanse pe piaţa muncii. Acest lucru poate fi realizat prin adoptarea unui proiect de lege care să permită construcţia unui model normativ de formare profesională în vederea constituirii reţelei publice de bone/babysitters, acreditate şi calificate, care să ofere servicii de îngrijire şi educare a copiilor pe timpul zilei, completate de o reţea de monitorizare pentru asigurarea calităţii serviciilor de babysitting.

Numărul mare de femei care riscă să părăsească piaţa muncii pentru a se dedica îngrijirii propriilor copii, fără a avea acces la servicii de calitate, precum şi dezvoltarea necorespunzătoare prin nesupraveghere şi îngrijire neadecvată a copiilor demonstrează nevoia reglementării cadrului legislativ privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de îngrijire şi educare a copiilor la domiciliu pe timpul zilei.

Femeile astfel calificate şi autorizare vor lucra la domiciliul propriu, conform modelului european "Tagesmutter" sau "Childminder" sau la domiciliul familiilor, îngrijind simultan patru-şase copii.

În România nu există nicio reglementare care să impună persoanelor care doresc să practice meseria de bonă sau babysitter să urmeze şi să absolve cursuri de profil acreditate.

Anumite agenţii de plasare a forţei de muncă susţin că organizează şi cursuri de babysitting, însă nu există însă garanţia că aceste cursuri - majoritatea cu durată scurtă şi cu module de iniţiere - se desfăşoară în mod real sau respectă standardele Autorităţii Naţionale pentru Calificări. În acest context, numeroase familii s-au confruntat cu situaţii de neglijare a copilului de către bonă sau babysitter, cu practici incorecte, abuzuri emoţionale sau fizice.

În România, activitatea unei bone/babysitter este adesea considerată ca o experienţă privată, ce implică şi afectează doar familia, copilul şi bona/babysitter. în realitate, această experienţă afectează nu doar familia, ci şi comunitatea şi societatea ca întreg. De aceea, societatea are responsabilitatea de a se implica şi a formula norme care să reglementeze aspecte precum: instruirea adecvată a persoanelor care vor să practice meseria de babysitter, frecvenţa cu care trebuie să fie monitorizată activitatea bonei/babysitter şi parametrii minimi de calitate cu care trebuie să se desfăşoare această activitate.

Respectarea acestor norme ar trebui să reprezinte garanţia pentru comunitate, societate şi familie, că îngrijirea şi supravegherea pe care le primesc copiii sunt de calitate.

Efortul financiar nu este deloc semnificativ, dacă luăm în considerare că statul ar economisi sumele aferente pentru construirea de noi creşe prin introducerea serviciilor de îngrijire şi educare a copiilor de către babysitters calificate şi autorizate care vor lucra la domiciliul propriu - conform modelului european "Tagesmutter" sau "Childminder" la domiciliul familiilor, îngrijind simultan mai mulţi copii.

Vă rog, aşadar, stimaţi colegi din Parlament şi din Guvern, să luăm în considerare această propunere şi să începem să pregătim împreună cadrul normativ pentru această activitate.

Vă mulţumesc.

Deputat PSD, Colegiul nr. 6 Botoşani, Tamara-Dorina Ciofu.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, doamnă deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PP-DD, pe domnul deputat Alin Bucur Constantin.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Constantin-Alin Bucur:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea de astăzi se numeşte: "De ce nu funcţionează programul Primul siloz"

În principal, datorită profilului eminamente agricol al judeţului Teleorman, agricultura a început să fie o temă recurentă în declaraţiile mele politice. Când agricultura reprezintă singura sursă de venit a multor teleormăneni, este inevitabil ca aceştia să ajungă la biroul parlamentar pentru a cere explicaţii sau pentru a cere ajutor, sau pur şi simplu pentru a fi ascultaţi de cineva care le poate aduce problemele în atenţia celor care pot şi trebuie să le rezolve.

În judeţul Teleorman, sunt sigur că şi în multe alte judeţe cu profil economic agricol, se petrece un fenomen cel puţin ciudat. Fermierii locali îşi vând producţia de cereale direct din câmp, pe un preţ care abia acoperă cheltuielile de însămânţare şi recoltă. Motivul principal pentru această practică este lipsa totală a capacităţilor proprii de stocare a produselor agricole recoltate. Până la urmă, fermierul procedează ca orice agent economic care se confruntă cu posibilitatea unei pierderi: acceptă prima ofertă primită, pentru că, în caz contrar, poate ajunge în situaţia în care întreaga cultură îi este compromisă.

Nu am fi în România dacă neajunsurile fermierilor nu ar însemna un profit considerabil pentru altcineva. Aşa că, stimaţi colegi, această nişă a fost umplută de către "băieţii deştepţi" din agricultură. Iată că nu numai în energie există băieţi deştepţi, există şi în agricultură băieţi deştepţi, iar samsarul de grâu câştigă posibilitatea de a seta preţul, bineînţeles în detrimentul fermierilor de rând, pentru că samsarul are capacitatea de stocare a produselor de cereale, în timp ce fermierul local nu. Samsarul are piaţă de desfacere, în timp ce fermierul local nu.

Statul trebuie să realizeze, stimaţi colegi, că aici se află un imens flagel de evaziune fiscală şi deşi Guvernul Ponta a declarat un adevărat război evaziunii fiscale, ignoră, cu bună ştiinţă sau nu, acest fenomen, care îmi este adus la cunoştinţă de către mulţi fermieri din Teleorman.

Programul "Primul siloz" ar fi fost o idee bună din punctul meu de vedere dacă nu s-ar fi oprit la stadiul de promisiune electorală. A da posibilitatea unui producător mic să stocheze produsele, cerealele în aşteptarea unui preţ mai bun sau măcar a unei alternative cred că este datoria minimă a unui stat care vrea să protejeze şi interesele economice ale fermierilor locali, care plătesc, la rândul lor taxe, chiar dacă nu servesc interesele mari economice ale speculatorilor din agricultură.

Ce s-a întâmplat cu acest program, stimaţi colegi?

Avantajele par lesne de înţeles: eliminarea sau măcar reducerea evaziunii fiscale, îmbunătăţirea capacităţilor de producţie locale, creşterea competitivităţii reale în piaţa de cereale şi, implicit, în piaţa zootehnică. Oare Guvernul, prin Ministerul Agriculturii, nu doreşte să susţină o măsură simplă, care ar putea aduce atât de multe avantaje? Răspunsul e "vânare de vânt!", ca să citez poetul.

Vă rog, stimaţi colegi din Guvern, şi mai ales din Ministerul Agriculturii, să luaţi aminte că sunt foarte mulţi fermieri în România care şi-au pus speranţele în ceea ce dumneavoastră le-aţi promis şi, pe măsură ce ne îndepărtăm de momentul alegerilor din decembrie 2012, aşteptările acestora cresc şi, dacă nu vă ţineţi de cuvânt, dacă nu încercaţi măcar să faceţi ceva pentru a întări poziţia fermierilor locali pe piaţă şi în societate, tare îmi este teamă că vă vor schimba exact aşa cum v-au pus pe aceste poziţii pe care confortabil le ocupaţi.

Vă mulţumesc.

Deputat de Teleorman, Alin Bucur.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Înainte de a da cuvântul domnului profesor Ion Eparu din partea Grupului parlamentar al PSD, aş vrea să vă supun atenţiei şi numele deputaţilor care au depus în scris, la secretariatul şedinţei, declaraţii politice.

Din partea Grupului parlamentar al PSD: Vasile Mocanu, Ioan Axente, Vasile Gliga, Florin-Costin Pâslaru, Andrei-Valentin Sava, Zisu Stanciu, Camelia Khraibani, Ioan Stan, Manuela Mitrea, în scris, două, Angel Tîlvăr, Octavian Petric, Valeriu Steriu, Mihăiţă Găină, Simona Bucura-Oprescu, Mircea Drăghici, Neculai Răţoi, Natalia Intotero, Laurenţiu Nistor, Dorel Covaci, Ioan Munteanu, Gheorghe Ciobanu, Iriza Scarlat, Marian Ghiveciu, Ovidiu-Cristian Iane, Laurenţiu Chirvăsuţă.

Din partea Grupului parlamentar al PNL: Vasile Horga, Octavian Bot, Călin Potor, Alexandru Ştefan Băişanu, Dan Bordeianu, Gheorghe Dragomir, Mihai-Aurel Donţu, Andrei Dominic Gerea, Mihai Lupu, Dorinel Ursărescu, Carmen Hărău, Ovidiu Ioan Silaghi, Cornel Cozmanciuc, Daniel Iane, Virgil Guran, Gigel Ştirbu, Horia Cristian, Costel Alexe.

Din partea Grupului parlamentar al PC: Cornelia Negruţ, Ion Diniţă, Liviu-Bogdan Ciucă, Constantin Avram.

Din partea Grupului parlamentar al PDL: Mircea Man, Daniel Geantă, Florin Secară, Ioan Bălan, Andreea Maria Paul, Petru Movilă, Mircea Lubanovici, Ştefan-Bucur Stoica, Alexandru Nazare şi Ioan Oltean, două declaraţii politice.

Din partea Grupului parlamentar al PP-DD: Liliana Ciobanu, Marioara Nistor, Ion Melinte, Ioana Dumitru, Maria Grecea, Puşcaş Iacob şi Liliana Mincă.

Iar din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale: deputat Miron Ignat.

Domnule deputat, aveţi cuvântul şi onoarea să închideţi şedinţa dedicată declaraţiilor politice.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Ion Eparu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Bună ziua sau bună dimineaţa, după caz.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Cum vor putea fi motivate cadrele didactice să performeze într-un sistem în care eforturile lor nu sunt remunerate pe măsură".

Stimaţi colegi,

La Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Camerei Deputaţilor, am primit recent spre studiu două documente de analiză ce vizează priorităţile de ansamblu ale Uniunii Europene pentru anul 2013 şi care vorbesc, în acest context, despre nevoia unei regândiri a sistemului de educaţie, prin investiţii în competenţe. În opinia mea, acest nivel de abordare european a intrat mult prea puţin într-o necesară dezbatere parlamentară.

De aceea, mi-am propus ca, prin prezenta intervenţie de la tribuna Camerei Deputaţilor, să mă opresc asupra unor aspecte pe care consider că trebuie să le avem în vedere.

A fost, mai întâi, documentul intitulat "Analiza anuală a creşterii pentru 2013", care stabileşte priorităţile economice şi sociale ale Uniunii. În acest context, educaţia este amintită în cadrul direcţiei intitulate "Promovarea creşterii şi a competitivităţii în prezent şi în viitor", care stabileşte faptul că "Priorităţile la nivel naţional ar trebui să includă îmbunătăţirea sistemelor de educaţie."

De asemenea, România este amintită la aspecte negative, ca fiind unul dintre statele europene ce au redus bugetul pentru educaţie, în contextul reducerilor bugetare.

Cel de-al doilea document la care mă refer, intitulat "Comunicarea Comisiei Europene privind regândirea educaţiei: investiţii în competenţe pentru rezultate socioeconomice mai bune", este adresat Parlamentului European, Consiliului European, Comitetului Economic şi Social European, precum şi Comitetului Regiunilor. Acest document lansează o serie de noi provocări în ceea ce priveşte învăţământul românesc, provocări menite să modernizeze sistemul educaţional actual şi să sprijine formarea profesională a tinerilor.

Propunerile se bazează pe rezultatele unui amplu proces de evaluare a progreselor înregistrate în ultimii ani de ţările membre ale Uniunii Europene. Din nefericire, România este deficitară la capitolul progres şi constat, cu dezamăgire, faptul că ne menţinem pe ultimele locuri în clasamentul european la majoritatea punctelor abordate. Conform datelor statistice publicate pe site-ul Comisiei Europene, în anul 2009, 41,3% dintre tinerii din România care au împlinit 15 ani aveau deficienţe la citit, în timp ce doi ani mai târziu, în 2011, doar 20,4% dintre persoanele cu vârste cuprinse între 30-34 de ani aveau o diplomă de studii superioare, faţă de 40%, ţinta Uniunii Europene. În acelaşi an, 17,5% dintre elevi abandonau şcoala (este adevărat, avem procente mai mici ca în Spania şi Portugalia, dar nivelul de abandon rămâne totuşi unul foarte ridicat), în timp ce rata medie de participare a adulţilor la programul special de învăţare pe tot parcursul vieţii era de doar 2% faţă de media Uniunii Europene, care este de 8,9%. Fără comentarii! Suntem departe de target-urile stabilite la nivel european, iar performanţa pe care o avem în vedere, aceea de a atinge obiectivele impuse de Uniunea Europeană, necesită o atenţie deosebită asupra sistemului educaţional şi un grad maxim de implicare din partea autorităţilor competente. Să amintim aici faptul că Uniunea Europeană recomandă creşterea alocărilor de fonduri pentru învăţământul primar, cu scopul de a preveni abandonul şcolar, iar noi suntem, în procente relative, pe ultimul loc la acest indicator - 14,3%, faţă de media UE de 22,6%. Oricum, nici la alocări pentru ciclul secundar şi terţiar - învăţământ superior - nu stăm grozav.

Strategiile propuse de Comisia Europeană prin Programul "Europa 2020" stimulează creşterea economică, într-o perioadă în care criza financiară a dus la implementarea unor măsuri de austeritate, inclusiv la reducerea bugetului pentru educaţie.

Pentru obţinerea unor îmbunătăţiri majore ale sistemului educaţional, avem nevoie de investiţii majore. Din acest punct de vedere, consider că este necesar, mai mult ca oricând, să ne punem o întrebare: Cât suntem oare dispuşi să investim, stimaţi colegi, în viitorul acestei ţări?

Integrarea tinerilor pe piaţa muncii, prin implicarea lor în programe de dezvoltare, specializare şi formare de competenţe profesionale, promovarea învăţării limbilor străine pentru dezvoltarea cât mai multor abilităţi necesare în perioada actuală, învăţarea digitală pentru a acomoda tinerii cu evoluţia extrem de rapidă a tehnologiilor, toate acestea sunt propuneri atrăgătoare şi necesare în învăţământul românesc, dar nu credeţi că omitem pe cineva în această ecuaţie? Încercăm să soluţionăm problemele tinerilor, însă uităm de cei care muncesc pentru îndeplinirea acestor obiective, şi mă refer aici la cadrele didactice.

Ce ofertă avem pentru profesori? Le pregătim programe de perfecţionare, le spunem ce au de făcut, însă nimeni nu se gândeşte la faptul că acest efort profesional ar trebui să fie susţinut şi din punct de vedere financiar. Cum vor fi motivate cadrele didactice să performeze într-un sistem în care eforturile lor nu sunt remunerate pe măsură?

Comunicarea Comisiei Europene ne oferă soluţia, explicând că este necesară "sprijinirea cadrelor didactice prin stimulente financiare şi nefinanciare", ca un element de reper al întregului program. Dacă le vom oferi profesorilor condiţii optime de trai, implicit o motivaţie financiară şi profesională, atunci vom putea vorbi despre dezvoltarea unor cariere în sistemul de învăţământ.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Profesor universitar, doctor inginer, Ion Eparu, deputat în Colegiul nr.10, Circumscripţia nr.31, Prahova.

Domnule preşedinte, vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule profesor, domnule deputat.

Cu aceasta încheiem şedinţa dedicată declaraţiilor politice, urmând ca la ora 10,00 să înceapă şedinţa dedicată ordinii de zi.

Vă urez o zi bună!

Doamne-ajută!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Adrian Gurzău:

"Încă o dată vedem cum cei din USL trăiesc numai din furt, în lipsă de merite personale, împopoţonându-se cu meritele şi munca altora"

Primarul municipiului Timişoara, Nicolae Robu (aripa PNL a USL) a profitat sâmbătă de prezenţa ministrului culturii, Daniel Barbu, (aripa PNL a USL) pentru a se lăuda la faţa locului cu ctitoriile ctitorite de către alţii. Dacă totul s-ar fi rezumat la o simplă plimbare şi la lauda de sine, nu ar fi fost nimic. Dar, obişnuiţi de a trata bugetul public drept moşie personală, cei doi membri ai aripii PNL din grupul infracţional organizat al Uniunii Social Liberale au hotărât că este cazul să facă niţel lobby şi să deturneze nişte bani din bugetul culturii, în folosul imaginii personale a celui care s-ar vrea şi peste patru ani edil şef al Timişoarei. "Obiectivul pentru mine personal, ca şi pentru prietenii mei din Timişoara, fie că îi servesc pe timişoreni la primărie, fie la Bucureşti în parlament, interesul nostru este de a promova o cascadă de proiecte în următorii ani, pentru a face de nerefuzat candidatura oraşului la statutul de Capitală Culturală Europeană în anul 2021. Sigur, puteţi bănui că lobby-ul contează foarte mult, dar elementul, piatra de temelie, dosarul de candidatură trebuie să arate nu numai că oraşul e splendid ca sit, ci şi că este unic în Europa", a declarat Barbu.

În Codul penal fapta celor doi se cheamă abuz în serviciu şi trafic de influenţă - dar n-au să se împiedice tocmai de acest amănunt pentru a-şi face mendrele. Asta deoarece, în conformitate cu legislaţia europeană, Guvernul ţării este cel care organizează concursul, în concordanţă cu normele juridice în vigoare. Iar domnul Daniel Barbu trebuie, în calitatea sa de ministru, să-i servească pe toţi românii în mod egal, fără partipriuri politice, fără să se antepronunţe cu privire la câştigător, în calitatea sa de organizator al concursului. Este ca şi cum la o licitaţie pe bani publici, organizatorul ar spune de la început celorlalţi competitori să nu se prezinte, deoarece el a hotărât cine va câştiga. Nu contestăm unicitatea municipiului Timişoara, ci atragem atenţia asupra faptului că într-un concurs se intră cu egalitate de şanse şi respectându-se legile ţării şi cele internaţionale. Numai că Uniunii Social Liberale îi este complet străină respectarea legii şi a normelor internaţionale.

De fapt, domnul Barbu nu face altceva decât să ducă la bun sfârşit ameninţările proferate în timpul campaniei electorale de astă vară de către şefii săi politici, plagiatorul Victor Viorel Ponta şi chiulangiul repetent Crin Laurenţiu Antonescu, cum că "vor izola Clujul", în cazul în care clujenii nu vor şti să aleagă "înţelept". Şi cum clujenii nu au cedat şantajului, acum grupul infracţional organizat, impropriu numit Guvern al României şi majoritatea parlamentară, se răzbună după cum îl duce capul: încălcând legile interne şi internaţionale, folosind banul public precum banul din propriile buzunare, divizând şi învrăjbind categorii sociale, profesionale, cetăţeneşti.

Astfel, după ce un alt membru marcant al aripii PNL, Andrei Marga, şeful ICR a tăiat banii pentru un eveniment cultural unic în Estul Europei, Festivalul Internaţional de Film Transilvania, vine şi ministrul culturii să încerce să scoată din cărţi, banditeşte, prin redirecţionarea preferenţială a banilor către Timişoara, dreptul de candidatură al municipiului Cluj-Napoca la Capitală culturală europeană în anul 2021.

Nu asistăm numai la o batjocorire a muncii depuse de mai mulţi ani de către echipa care se ocupă de candidatura municipiului Cluj-Napoca, dar şi la învrăjbirea de la Bucureşti, politic, prin intermediul banilor, a cetăţenilor, a două importante municipii ale Banatului şi Transilvaniei - două oraşe simbol ale Revoluţiei din Decembrie 1989. Miticismul politicii de Dâmboviţa ne doreşte vrajbă şi dezbinare.

Motiv pentru care mă alătur public demersului domnului Florin Moroşanu, directorul executiv al Asociaţiei "Cluj - Capitală culturală europeană 2021" şi cer public şi urgent demisia ministrului culturii, Daniel Barbu.

Doamna Andreea-Maria Paul:

"Guvernul Pontaîncalcăsistematic legislaţia fiscală"

De la preluarea puteriişi pânăîn prezent, Guvernul USL a adus zeci de modificări Codului fiscalşi Codului de procedurăfiscală, cele mai multe dintre acestea făcându-se după urecheşi cuîncălcarea legislaţieiîn vigoare. Aceste modificări produc haosîn sistemşiţin investitorii la depărtare de România.

Codul fiscalşi Codul de procedură fiscalăau fost modificate de 110 ori, de la intrarea lorîn vigoare,în anul 2004şi pânăîn prezent. Cele mai multe modificări,în număr de 29, au fost aduse de Guvernul Tăriceanu. Constatămînsăcă,în nici 10 luni de guvernare, executivul condus deVictorPonta a produs nu mai puţin de 19 modificări asupra celor douăcoduri. Vorbim aşadar despre o lipsăgravădepredictibilitate pentru mediul de afaceri.

Vitezaşi nonşalanţa cu care guvernul USL produce aceste schimbări asupra cadrului fiscal nu este numai neprofesională, dar încalcăşi prevederile în vigoare ale Codului fiscal, ale Legii transparenţei decizionale, precum şi ale Legii responsabilităţii fiscal-bugetare.

De exemplu, OG nr. 8/2013 a fost publicatăîn Monitorul Oficial în termen de doar 2 zile de la data apariţiei proiectului pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice, în lipsa oricărei consultări publice, adicăla 23 ianuarie 2013,şi a intrat în vigoare la 1 februarie 2013. Asta cu toate că prevederile legale din Codul fiscalspun căorice modificări aduse Codului Fiscal intrăîn vigoare la cel puţinşase luni de la adoptarea lor.

De asemenea, a fost încălcată Legea transparenţei decizionale,care spune că,în cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative,autoritatea administraţiei publice are obligaţia săpublice un anunţreferitor la aceastăacţiune pe site-ul propriu, să-l afişeze la sediul propriuşi să-l transmităcătre mass-mediaşi tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informaţii cu cel puţin 30 de zile înainte de supunerea spre analiză, avizareşi adoptare de către autorităţile publice.

În plus, a fost încălcatăşi Legea responsabilităţii fiscal-bugetare, care prevede căGuvernulşi autorităţile publice locale au obligaţia de a face publiceşi de a menţine în dezbatere un interval de timp rezonabil toate informaţiile necesare ce permit evaluarea modului de implementare a politicilor fiscaleşi bugetare, rezultatele acestoraşi starea finanţelor publice centraleşi locale (principiul transparenţei)şi căGuvernul are obligaţia de a conduce politica fiscal-bugetarăîntr-un mod care săasigure predictibilitatea acesteia pe termen mediu, în scopul menţinerii stabilităţii macroeconomice (principiul stabilităţii).

Nu este prima abatere de acest gen a USL. La 18 decembrie 2012, OUG nr. 84/2012, care aducea modificări asupra Codului de ProcedurăFiscală, a fost adoptatăîntr-o manierăsimilară, cu încălcarea legii.

Marcat de o totală lipsă de viziune, Ministerul de Finanţe anunţă îndreptarea acestor erori şi rescrierea celor două coduri până în vara acestui an. Deşi o reformă a legislaţiei fiscale este necesară, faptul că USL şi-a propus să realizeze această muncă titanică în numai 3 luni, transformă demersul într-o glumă proastă, iar pe investitori îi îndepărtează şi mai mult.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"În sfârşit, mai vin şi veştile bune pentru economia românească!"

După patru ani în care România a înregistrat cele mai dramatice scăderi ale PIB-ului şi, implicit, ale economiei în ansamblu, dar şi a investiţiilor străine - semnale grave care rămâneau neluate în seamă, sau mai bine zis nu erau deloc recunoscute în cele mai critice momente, de către echipa Boc-Băsescu, ca apoi, ulterior, să fie contracarate de către aceeaşi faimoasă echipă, cu măsuri devastatoare pentru orice buzunar şi luate şi peste noapte -, după ce am avut parte de promisiuni pe bandă rulantă şi de la domnul Băsescu şi de la domnul Boc&Co, de revenire spectaculoasă a economiei, promisiuni clamate zilnic, dar fără rezultate concrete, în sfârşit, în acest trimestru, vin pentru prima dată şi primele semnale bune pentru români!

Datele pe care cred că merită să le menţionăm aici sunt date statistice pozitive, am putea spune, chiar primele încurajatoare pentru economie, având în vedere faptul că blocajele din mai toate domeniile au ţinut isonul unui trend extrem de pesimist, o lungă perioadă de timp, pentru majoritatea întreprinzătorilor!

Astfel, potrivit datelor furnizate de către Comisia Naţională de Prognoză, producţia industrială a înregistrat în luna ianuarie, comparativ cu luna ianuarie 2012, o creştere de 5,7%, în timp ce exporturile au înregistrat un salt pozitiv de 6,1%.

Mai mult decât atât, dacă avem în vedere şi faptul că importurile au crescut cu doar 1,3%, iar soldul balanţei comerciale (FOB-FOB) a scăzut la - 135 milioane de euro, faţă de - 297 milioane de euro, putem spune că suntem pe calea cea bună şi din punctul de vedere al deficitului comercial.

La aceste veşti bune, cred că o putem adăuga şi pe cea privind investiţiile străine, care scăzuseră fulminant, până la cel mai dramatic nivel înregistrat până anul trecut... În acest sens, cifrele oferite de BNR privind investiţiile străine, ne arată că acestea au crescut, în luna ianuarie, cu 103 milioane de euro, în comparaţie cu numai 18 milioane de euro în ianuarie 2012.

Este foarte adevărat faptul că mai sunt destul de multe probleme în industrie, cum ar fi de exemplu cazul Oltchim-Arpechim - despre care am mai vorbit -, dar şi altele, dar cred că Guvernul USL a luat în acest sens, în primă fază, cele mai pertinente măsuri: acelea care au rolul de a stopa căpuşelile şi scurgerile masive de fonduri, prin care, fostele guverne au reuşit performanţa de a contribui temeinic la falimentarea voită a foarte multor companii de stat.

Ştiu! Este poate prea puţin încă pentru economia românească, o economie care s-a aflat în ultimii patru ani într-o grea suferinţă! Dar, cred că aceste date menţionate mai sus, reprezintă totuşi un suflu puţin mai optimist pentru români sau, cel puţin pentru cei din zona privată! Acestea reprezintă un semnal încurajator că, în sfârşit, lucrurile sunt pe drumul cel bun şi că Guvernul USL şi-a început cu dreptul aceste mandate, luând acele măsuri care au putut mişca economia în mod corect, spre trendul ascendent!

Domnul Angel Tîlvăr:

"15 martie - Ziua mondială a consumatorilor"

Anual, data de 15 martie marchează "Ziua Mondială a Consumatorilor".

Instituită la nivel internaţional în anul 1983, această zi este marcată şi în România, după cum se ştie, începând cu anul 1992, o dată cu adoptarea Ordonanţei Guvernului nr.21 privind protecţia consumatorilor.

Trebuie să-i dăm Cezarului ceea ce este al Cezarului şi să amintim faptul că toate formele organizate de protecţie a consumatorilor din lume îşi au originea în discursul ţinut în faţa Congresului Statelor Unite ale Americii la 15 martie 1962 de preşedintele John Fitzgerald Kennedy. În mesajul său, preşedintele american susţinea existenţa a patru drepturi fundamentale ale consumatorului american: dreptul la securitate, dreptul la informare, dreptul la audienţă şi dreptul de a alege liber produse şi servicii.

În luna iunie a anului 2012, Comisia Europeană a lansat o campanie de informare a consumatorilor din România, intitulată "E dreptul tău! Acţionează!", ce se întinde pe parcursul a 12 luni, cuprinzând, aşadar, şi prima jumătate a acestui an.

Scopul acestei campanii a fost, evident, acela de a-l face pe consumatorul român să conştientizeze faptul că, asemenea oricărui alt cetăţean al Uniunii Europene, beneficiază de un set de drepturi foarte clare şi bine stabilite, în raport cu ofertanţii de servicii. În acest context, este evident rolul deosebit de important ce revine asociaţiilor de consumatori, atât în dezvoltarea mişcării consumatoristice din ţara noastră, dar şi în educarea comportamentului consumatoristic al fiecărui cetăţean în parte.

Fiind în plină desfăşurare, nu putem face, la momentul actual, o evaluare a impactului pe care campania l-a produs asupra comportamentului consumatoristic al cetăţenilor români. Ceea ce este, însă, evident, este faptul că şi datorită acestei campanii s-au înmulţit substanţial atât numărul sesizărilor adresate de cetăţenii români către oficiile pentru protecţia consumatorilor, cât şi al celor adresate direct instanţelor de judecată, cu precădere în cazul abuzurilor contractuale săvârşite de anumite instituţii bancare.

Prin legislaţia adoptată în toţi aceşti ani, apreciez că drepturile consumatorilor sunt bine apărate în România de astăzi. Ceea ce rămâne, însă, deficitar, este tocmai modul în care foarte mulţi dintre cetăţenii români uzează de acestea.

Mulţi dintre consumatorii români continuă, din nefericire, să-şi ignore propriile drepturi în raport cu ofertanţii de servicii, atât în ţară, cât şi în afara graniţelor acesteia, alegând de cele mai multe ori calea cea mai uşoară, aceea de a nu reacţiona în niciun fel atunci când aceste drepturi le sunt încălcate, uneori în modul cel mai flagrant, şi acest lucru se întâmplă nu numai în cazul cetăţenilor proveniţi din mediul rural, acolo unde se presupune că nivelul de informare este unul mai scăzut, dar şi în cazul celor cu provenienţă urbană, în ciuda faptului că acest mediu rezidenţial oferă un acces mult mai facil atât la informare, cât şi la instanţele care pot şi trebuie să apere aceste drepturi.

De aceea, consider că o campanie de educare a cetăţenilor români, în sensul în care aceştia să ajungă să-şi cunoască şi să-şi exercite deplin drepturile lor de consumatori, nu trebuie să rămână doar preocuparea Comisiei Europene sau a diferitelor asociaţii nonguvernamentale. Ea trebuie să constituie, în primul rând, o preocupare constantă a statului român care, în conformitate cu prevederile Constituţiei României, este direct răspunzător de respectarea şi de apărarea drepturilor propriilor cetăţeni, condiţie esenţială pentru asigurarea bunăstării acestora.

Dacă vrem ca cetăţenii români să fie respectaţi pe teritoriul întregii Uniuni Europene sau oriunde în lume, trebuie să acţionăm cu toată responsabilitatea pentru a-i face conştienţi de dreptul lor inalienabil de a fi respectaţi, în primul rând, la ei acasă.

Protecţia consumatorilor şi respectarea cu stricteţe a drepturilor acestora reprezintă, înainte de aspectele materiale, o chestiune ce ţine de domeniul demnităţii umane. Şi nu cred că mai este nevoie de vreo demonstraţie specială pentru a înţelege că soliditatea unui stat este dependentă, în cel mai direct mod, de demnitatea cu care se comportă şi cu care îi sunt trataţi, în toate ocaziile, cetăţenii săi. Este indubitabil faptul că, la orice nivel şi în orice împrejurare, un comportament marcat de demnitate atrage după sine un tratament plin de respect şi, de ce nu, de admiraţie. Ori formarea unui comportament cetăţenesc demn are drept bază de pornire tocmai conştientizarea deplină şi exercitarea cu fermitate a drepturilor individuale.

De aceea am simţit nevoia să accentuez, o dată în plus, faptul că statul român, asemenea oricărui alt stat democratic, are datoria de a-şi sprijini cetăţenii în spiritul cunoaşterii şi exercitării depline a drepturilor ce le revin. Iar un prim pas este cel al educării acestora în sensul exercitării drepturilor ce le revin în calitate de consumatori.

Personal consider exercitarea fermă şi deplină a acestor drepturi atât de importantă pentru dezvoltarea unui stat şi a unei societăţi, încât ţin să salut decizia de a se institui o zi internaţională dedicată consumatorilor.

Doamna Aurelia Cristea:

"Autostrada Transilvania, această fată morgana a ultimilor zece ani!"

De peste zece ani de când a fost lansat proiectul, Autostrada Transilvania a devenit mai mult un subiect de dezbatere publică şi politică, iar scopul iniţial de a construi o arteră care să ne deschidă şi mai larg poarta spre Europa a fost dat uitării. Consider că este şi de datoria mea ca ardelean, ca social-democrată şi ca susţinătoare a cabinetului Ponta să mă preocup de finalizarea acestui obiectiv strategic pentru Ardeal şi pentru România, prin găsirea de surse alternative de finanţare, altele decât exclusiv din bugetul de stat.

Finalizarea lucrărilor la Autostrada Transilvania este absolut necesară! Aveţi idee, de exemplu, cât de mulţi investitori au fugit pur şi simplu de noi atunci când şi-au dat seama de costurile de transport către ţara de origine al produselor pe care ar fi vrut să le fabrice la noi? Am asistat personal la discuţii de acest gen şi mi-am promis că nu voi rămâne pasivă la pierderea atâtor oportunităţi de dezvoltare din cauza jocurilor politice şi a incompetenţei!

În cei nouă ani de eterne bâlbâieli politice şi incapacităţi decizionale, statul român a plătit peste 1 miliard de euro pentru 52 de kilometri de autostradă, deşi la semnarea contractului costul era de 2,2 miliarde de euro pentru 415 kilometri!

Autostrada Transilvania nu determină doar fluidizarea traficului rutier în Ardeal, ci creează noi oportunităţi de dezvoltare regională şi comunitară. Din păcate, la ora actuală autostrada serveşte doar ca centură ocolitoare a unor oraşe!

Guvernarea PDL a abandonat orice alternativă de finanţare privată, adoptând o atitudine obtuză, îndepărtată de realităţile cotidiene, deşi declarativ membrii săi se considerau susţinători ai liberalismului economic. Din păcate, parteneriatul public-privat sau concesionarea nu au fost luate în calcul de Emil Boc, Radu Berceanu, Anca Boagiu şi nici de patronul afacerilor oneroase ale PDL, dl. Traian Băsescu.

În ciuda previziunilor economice sumbre, fostul premier a trântit uşa parteneriatului public-privat (alungarea grupurilor Colas sau Vinci sunt exemple elocvente), fiind mai uşor să susţină campaniile electorale din marile proiecte de investiţii finanţate din bugetul de stat şi deturnate de "băieţii deştepţi", decât să fi realizat aceste proiecte din fonduri europene, care presupuneau un control strict al cheltuielilor. Deşi a fost primar al Clujului, domnul Boc s-a dovedit dezinteresat de acest proiect atât de important pentru oraş!

Sigur că astfel de abordări politice au ridicat semne de întrebare despre predictibilitatea şi stabilitatea noastră ca parteneri de afaceri în rândurile cercurilor europene de decizie. S-a început deja recredibilizarea României pe plan extern, dar va fi un proces de durată.

Sigur că nepăsarea guvernelor PDL a plasat România extra muros faţă de Europa, lăsându-ne rupţi de arterele principale ale vecinilor occidentali; sigur că acest bilanţ sumbru nu-i opreşte pe colegii democrat-liberali să se exonereze de culpabilitate şi chiar să ne acuze că abandonăm obiectivul demult ignorat de dumnealor, extrem de important pentru regiune, dar repetent în agenda guvernărilor 2008-2012. Ne-am trezit în postura unui orfan uitat la porţile Europei!

Este adevărat! Astăzi trebuie ne asumăm să creştem acest orfan! Însă oare cu câtă legitimitate şi demnitate mai pot emite judecăţi de valoare şi moralitate cei ce au permis cu bună ştiinţă să ajungem în ipostaza aceasta?

Concesionarea unei părţi din Autostrada Transilvania sau realizarea acesteia în parteneriat public-privat sunt soluţiile potrivite în acest moment pentru continuarea lucrărilor. Cele 188 de milioane de lei bugetate reprezintă un ajutor necesar acordat unei autostrăzi care ne leagă de Europa. Este important să înţelegem şi să transmitem corect românilor mesajul că Autostrada Transilvania nu poate fi finanţată doar de la bugetul de stat!

Autostrada Transilvania nu este doar un obiectiv regional, ci unul naţional, legând graniţa de vest cu Bucureştiul! Este evident că fiecare parlamentar ardelean sau clujean îşi doreşte cât mai multe resurse financiare pentru regiunea sa, însă este foarte important de explicat şi precizat că acest proiect nu este destinat exclusiv unei regiuni istorice.

Marile proiecte de investiţii trebuie calculate armonios pentru dezvoltarea întregii ţării şi nu pentru favorizarea unei regiuni sau defavorizarea alteia, iar oprirea lucrărilor la A3 va afecta întreaga ţară!

În acest sens, consider că finalizarea Autostrăzii Transilvania nu reprezintă sfârşitul unui obiectiv vital pentru România, ci doar începutul unei deschideri economice, sociale şi culturale către partenerii din Uniunea Europeană, pe care avem datoria să o realizăm. Finalizându-ne drumurile către Europa, vom reuşi mai uşor să ne cunoaştem între noi, să fim vizitaţi şi apreciaţi la noi acasă aşa cum suntem şi să devenim mai respectaţi ca naţiune.

Haideţi, dragi colegi, să facem împreună istorie pentru România şi să nu ne împiedicăm doar de calculele politice!

Domnul Călin Potor:

"Doamna udrea mălai visează!"

Declaraţiile recente ale doamnei elena udrea, cu litere mici evident, potrivit cărora preşedintele Partidului Naţional Liberal, Crin Antonescu, nu va fi candidatul USL la alegerile prezidenţiale din 2014 sunt nule şi neavenite, nişte simple iluzii. De fapt, udrea nu face altceva decât să încerce fragil bulversarea imaginii Uniunii Social Liberale în faţa românilor, demers sortit din start eşecului. Chiar premierul Victor Ponta a reafirmat luni că nu va candida la prezidenţialele din 2014, candidatul USL fiind actualul preşedinte al Senatului, Crin Antonescu. Asta după ce democrat-liberala blondă a afirmat că USL se va rupe, iar la prezidenţialele din 2014 vor candida Victor Ponta - din partea PSD şi Călin Popescu-Tăriceanu - din partea PNL.

Este cât se poate de evident că pdl nu mai poate supravieţui în actualul context politic românesc. Din această cauză, udrea şi alţi colegi ai săi încearcă să amăgească inutil opinia publică, prin lansarea unor diversiuni menite să abată atenţia electoratului de la iminenta desfiinţare a pdl-ului, măcinat de probleme interne. Un partid care a făcut atât de mult rău României şi românilor nu mai are nicio posibilitate de a se ridica în ochii populaţiei, orice ar face. Mai mult, după reuniunea de la sfârşitul acestei săptămâni, pdl se va face ţăndări, iar doamna udrea va plânge cu lacrimi amare după ce îşi va număra voturile. Previziunea mea este că doamna deputat nu va aduna mai mult de 15 la sută din voturile delegaţiilor pedelişti, astfel încât vom asista la o ieşire a domniei sale pe uşa din spate a politicii.

În loc să îşi vadă de campania sa, doamna udrea încearcă să obţină capital politic în interiorul pdl prin lansarea unor teme false, precum candidatura altora în locul lui Crin Antonescu la Preşedinţie şi ruperea USL. O anunţ respectuos că vremea "şopârlelor politice" a trecut, iar cei care vor să cânte prohodul USL mai au de aşteptat, încă vreo patru ani de acum încolo.

Reprezentanţii USL au o datorie morală faţă de cei care ne-au votat masiv la alegerile locale şi parlamentare de anul trecut, şi, cel puţin în acest moment, nu există nici un motiv care să-i dea apă la moară doamnei udrea. Cu părere de rău, totuşi, mai mult pentru domnul băsescu, tot cu litere mici, decât pentru ea, vom vedea în curând cine se va rupe mai repede... Eu cred că se va rupe pdl, un partid care nu va rămâne nici măcar în istoria politică post-decembristă.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Vin la tribuna Parlamentului pentru a semnala o situaţie care va afecta grav în perioada verii anului 2013, turismul din judeţul Hunedoara. Am primit mai multe sesizări la biroul meu parlamentar din municipiul Hunedoara, referitoare la o situaţie care ar putea avea consecinţe grave imediate în turism şi în mai multe domenii. Concret, este vorba despre intenţia conducerii Sistemului de Gospodărire a Apelor Hunedoara (Apele Române - sucursala Deva) de a goli parţial lacul Cinciş, începând cu luna aprilie a.c.

Ce se va întâmpla dacă lacul Cinciş va fi parţial golit primăvara-vara? În cazul în care acest lucru se va întâmpla şi lacul va rămâne parţial golit pe perioada verii, vor fi afectaţi grav (până la a intra în faliment) investitorii în turism. După cum se ştie, zona lacului Cinciş este principala arie de agrement pentru locuitorii municipiului Hunedoara şi a altor localităţi din judeţ, în perioada primăvară-vară; peste 90% din pachetele turistice în care este inclus Castelul Huniazilor, Sarmisegetuza Ulpia Traiana, Sarmisegetuza Regia, Geoagiu Băi, Cetatea Deva conţine şi vizitarea - de cele mai multe ori cu servicii de cazare - a zonei lacului Cinciş.

Nu în ultimul rând, perioada în care se intenţionează începerea golirii parţiale a lacului Cinciş coincide, culmea, cu intrarea în vigoare a unui ordin de ministru privind prohibiţia la pescuit, iar în acest caz va fi afectată grav reproducerea populaţiei piscicole pe viitor.

Ţin să precizez că despre intenţia de a goli parţial lacul Cinciş, conducerea Sistemului de Gospodărire a Apelor Hunedoara nu a avut discuţii prealabile şi consultări cu agenţii de turism care operează în zonă şi nici cu alte entităţi (în special din domeniul mediului şi pisciculturii) care ar fi afectate de această decizie.

Fac apel la instituţiile competente pentru a solicita conducerii SGA Hunedoara ca operaţiunea de golire a lacului Cinciş - dacă este necesară din raţiuni de ordin tehnic/economic - să se demareze toamna, când va fi afectată minim fauna, iar micilor întreprinzători nu le vor fi afectate afacerile drastic, iar până în primăvara următoare, lacul se va umple la capacitatea sa maximă. Astfel, nu va fi afectată credibilitatea agenţiilor de turism care au introdus în pachetele turistice zona lacului Cinciş şi implicit vânzările acestora pentru anii 2014 - 2015 şi nici nu se vor pierde numeroase locuri de muncă în această zonă, cea a municipiului Hunedoara şi a localităţilor adiacente, deja puternic marcate de şomaj.

Fac apel la responsabilitate şi la înţelepciune şi direct conducerii Societăţii de Gospodărire a Apelor Hunedoara care cunoaşte cel mai bine realităţile cu care se confruntă hunedorenii şi care ar trebui să nu dea curs creării altor probleme în acest judeţ, deja marcat de sărăcie extremă din cauza problemelor economice.

Domnul Constantin Avram:

"Excesele UDMR"

De câteva săptămâni asistăm la o nouă reprezentaţie a spectacolului intitulat "Autonomia Ţinutului Secuiesc", prin arborarea steagului secuiesc în Ungaria şi afirmaţiile unor înalţi oficiali maghiari, dar şi prin discuţiile create de unii lideri UDMR cu privire la revizuirea art.1 din Constituţia României.

În ceea ce unii numesc "scandalul arborării steagului secuiesc", poziţia diplomaţiei române nu a întârziat să apară şi consider că a fost una promptă, fermă şi fără loc de interpretări.

Sunt poate capitole unde România trebuie să producă unele schimbări sau să aducă îmbunătăţiri, însă trebuie să recunoaştem, atât noi cât şi domnii de la UDMR, că domeniul minorităţilor nu este unul dintre ele.

Dacă este vorba de autonomia culturală a minorităţii maghiare, atunci mă întreb şi întreb dacă nu cumva comunitatea maghiară cere ceva ce deja a obţinut.

Dacă aceste manifestări anuale în jurul zilei de 15 martie urmăresc autonomia teritorială, adică federalizarea României, calific acest deziderat ca fiind inacceptabil. Sau prin propunerile pe care le faceţi se aşteaptă proiectul de regionalizare a ţării pentru a vă atinge obiectivul de secesiune, de separare pe criterii etnice?!

În urma procesului de integrare în Uniunea Europeană, ţara noastră a dezvoltat unul dintre cele mai bune sisteme de protecţie a minorităţilor din Europa.

Este foarte clar pentru mine, aşa cum ar trebui să fie pentru fiecare cetăţean român, indiferent de etnie, că o dată cu drepturile pe care statul ţi le oferă, există şi obligaţii, una dintre aceste obligaţii fiind respectarea legilor şi a Constituţiei.

Iar dacă legea interzice utilizarea altor însemne decât cele oficiale, lucrurile pentru mine sunt foarte clare.

Într-adevăr, situaţia creată de arborarea steagului Ţinutului Secuiesc poate fi una sensibilă, însă ea trebuie tratată cu fermitate, fără a ne lăsa atraşi într-un joc a cărei miză este poate una electorală, având în vedere că proiectul de lege care ar putea să se aplice alegerilor din 2014 din Ungaria prevede că toţi cetăţenii unguri, inclusiv cei din afara ţării, pot vota.

Dincolo de afirmaţiile unor oficiali maghiari, declaraţiile unor lideri UDMR cu privire la revizuirea art. 1 din Constituţie încearcă să producă o oarecare rumoare.

Întotdeauna am fost adeptul ideii ca toţi cetăţenii României indiferent de sex, religie, etnie să se bucure nemijlocit de toate drepturile individuale prevăzute în legislaţia ţării, deci drepturi ce ţin de fiecare cetăţean român. Dar niciodată nu am fost de acord cu beneficiul unor drepturi colective, discreţionare, deci drepturi ale unor colectivităţi, fie ele şi de natură etnică. Dar să nu uităm că aferent unor drepturi, fie ele şi colective, trebuie să ne asumăm şi nişte obligaţii rezultate din calitatea noastră de cetăţeni români.

Domnilor de la UDMR, aşa cum bine ştiţi, mai ales cei care în calitate de miniştrii aţi jurat pe Biblie să respectaţi Constituţia, "România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil".

Iar ca lucrurile să fie şi mai clare pentru colegii de la UDMR, art.152 din Constituţie prevede clar limitele revizuirii acesteia: "Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii".

Constat, însă, că minoritatea maghiară, deşi beneficiază de drepturi multiple (de toate felurile) prin unii reprezentanţi, uită tocmai obligaţiile ce le revin în calitate de cetăţeni români: să respecte Constituţia României!

Pentru mine, ca şi pentru colegii din UDMR, dar şi pentru fiecare cetăţean al acestei ţări, lucrurile ar trebui să fie foarte clare: respectarea Constituţiei este una dintre cele mai importante obligaţii de cetăţean al acestei ţări.

Doamna Cornelia Negruţ:

"Cine vrea să distrugă industria alimentară românească?"

Scandalurile alimentare care au cuprins România în ultima perioadă, cu conotaţii internaţionale mai puţin faste pentru imaginea noastră în Europa, nu au apărut din senin. Mai mulţi specialişti, dintre cei mai importanţi producători autohtoni, au avertizat public asupra faptului că evenimentele nedorite din domeniu nu sunt întâmplătoare şi vor avea efecte negative pe termen lung pentru producţia alimentară românească. Pe bună dreptate, apar semne de întrebare dacă nu cumva cineva vrea ca România să importe din ce în ce mai mult, dacă nu există un interes pentru a scoate în afara comerţului produsele autohtone. Scandalurile alimentare din România reprezintă, de fapt, un atac violent la adresa industriei alimentare româneşti. Mai mult, românii au fost bulversaţi de apariţia aproape zilnică a unor alarme alimentare, astfel încât, pe bună dreptate, consumul este în pericol, iar oamenii pierd timp preţios pentru a se gândi ce produse să mai consume pentru a fi în siguranţă.

În realitate, şirul parcă de neoprit al acestor scandaluri vizează obţinerea controlului pieţei de producţie, verificare şi desfacere a alimentelor consumate de români. Au fost puse la zid, de-a valma, nu numai abatoarele şi laboratoarele, ba chiar şi ANSVSA, instituţia care răspunde de siguranţa alimentară, fără să se facă distincţia firească legată de prezumţia de nevinovăţie a celor implicaţi. Până la urmă, s-a dovedit faptul că România nu are o problemă internă în domeniu. Greşeala din scandalul internaţional al cărnii de cal nu ne-a aparţinut, iar celelalte potenţiale nereguli au fost amplificate la maximum. Nici la ferma de curcani, reclamaţi de Germania ca având un conţinut periculos de antibiotice, nu s-au găsit nereguli, iar laptele din comerţ este bun de consum...

În opinia mea, isteria din domeniul siguranţei alimentare este diversionistă şi voit indusă pentru a deruta românii şi a afecta industria de resort autohtonă. Nu este normal ceea ce se întâmplă, nu trebuie să generalizăm şi să încercăm să distrugem industria naţională, astfel de acţiuni fiind extrem de păguboase pentru întregul sistem de procesare şi control al alimentelor. Consider că reacţia autorităţilor din domeniu a fost promptă şi bazată pe realism, încercându-se rezolvarea punctuală a disfuncţiilor apărute. Autorităţile sanitar veterinare şi pentru siguranţa alimentelor trebuie să acţioneze cu rapiditate, să vină imediat cu răspunsurile clarificatoare. Sunt sigură că statul român va acţiona cu profesionalism, în aşa fel, încât să apere atât producţia internă, cât şi încrederea populaţiei în alimentele româneşti.

Domnul Costel Alexe:

În intervenţia mea de astăzi doresc să aduc în discuţie problema modificării constituţiei, un subiect care va reveni din ce în ce mai frecvent în dezbaterile publice şi în cele parlamentare.

Este foarte important ca românii să fie convinşi de utilitatea şi necesitatea acestui demers. Este, de asemenea, o obligaţie pentru toate partidele şi oamenii politici ca această chestiune să nu fie manipulată sau dusă în derizoriu. Îmi doresc foarte mult ca cei care m-au trimis în Parlament, cât mai mulţi din cetăţenii României, şi cei care cred în proiectul Uniunii Social Liberale, de a reda acestei ţări onoarea şi demnitatea, să vadă în demersul nostru o cale profundă de a îndrepta ce s-a făcut greşit în trecut şi, mai ales, de a aduce naţiunea noastră pe calea dezvoltării şi a progresului.

În orice ţară civilizată din această lume, dezbaterea despre constituţia naţională este una cu o valoare statală, şi nicidecum o gâlceavă politică. Legea noastră fundamentală are nevoie, în primul rând, de un proces de recâştigare a credibilităţii în faţa oamenilor.Obiectivul principal al revizuirii Constituţiei este acela de a reda încrederea cetăţenilor în legea fundamentală şi în instituţiile statului. Acest lucru înseamnă că trebuie să garantăm, prin actul fundamental, un comportament predictibil al puterii şi să punem pe primul plan drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

De ce avem nevoie de o revizuire a legii fundamentale şi de ce acum? Deoarece actuala Constituţie a fost supusă în ultimii 8 ani unui proces de decredibilizare atât prin încălcarea sa, chiar de pe cele mai înalte poziţii în stat, cât şi prin reinterpretări arbitrare şi abuzive. Cetăţenii aşteaptă de la noi, oamenii politici, să dăm o nouă formă legii fundamentale care să aşeze instituţiile statului la locul lor corect, să dispară confuziile şi să apere aceste instituţii de comportamentul neadecvat al unor politicieni iresponsabili. Recredibilizarea Constituţiei înseamnă, totodată, clarificarea definitivă a raporturilor între instituţii, asigurarea unui echilibru just între puteri.

Avem nevoie de această revizuire acum, pentru că modificarea Constituţiei nu se putea face decât cu un Parlament legitimat prin vot de către electorat, care să reflecte în mod corect opţiunile publicului şi să fie reprezentativ. Acest lucru nu ar fi fost posibil înainte de alegeri, şi nici nu trebuie amânată foarte mult dezbaterea pentru a nu induce o stare de incertitudine. Prin urmare, acesta este momentul oportun atât din punctul de vedere al aşteptării publicului, cât şi al condiţiilor politice necesare revizuirii celei mai importante legi

Aşadar, modificarea constituţiei va porni de la angajamentul USL ca România să fie nu doar o democraţie, ci o democraţie solidă şi eficientă, în care instituţiile sunt realmente în serviciul public, iar societatea noastră să fie una a dialogului, nu a conflictului, în care cetăţenii sunt respectaţi şi ascultaţi.

Primul principiu de la care pornim este acela că legea fundamentală trebuie să îndeplinească o funcţie integratoare, să unească societatea, să adune cetăţenii în jurul său, să fie liantul care-i uneşte, nu care-i divizează. Trebuie să ieşim din logica întrecerii absurde, a conflictului permanent, mereu, acest lucru va fi o barieră între instituţii şi cetăţeni.

Al doilea principiu este acela că pentru noi Constituţia înseamnă nu doar stabilirea unor norme, a unor mecanisme instituţionale, ci şi consacrarea unui sistem de valori care să întărească solidaritatea naţională. Avem nevoie de o Constituţie care să pună pe primul plan drepturile şi libertăţile cetăţeneşti. Într-o epocă în care lupta împotriva terorismului sau a corupţiei a ajuns să justifice intruziuni în viaţa cetăţeanului, este important să avem un cadru constituţional eficient prin care cetăţeanul să se simtă apărat. Este nevoie de un echilibru între eficienţa acţiunii statului într-un context nou şi drepturile cetăţeanului.

Al treilea principiu este debarasarea de populism. Nu vrem să facem din Constituţie o nouă temă de conflict în societatea românească, care şi aşa în ultimii ani a fost profund fracturată, şi nici să găsim în dezbaterea despre Constituţie un nou pretext pentru polarizare şi antagonizare. Avem nevoie de dialog deschis, de o abordare inclusivă, de o politică unificatoare şi de o formulă care să unească societatea pentru un obiectiv comun, nu să o dezbine şi mai mult.

Noul act fundamental trebuie să ofere o nouă configuraţie a Parlamentului, care va porni de la principiul separării atribuţiilor şi componenţei celor două Camere, Senatul urmând să fie reprezentantul regiunilor, ceea ce nu era în discuţie la momentul referendumului din 2009.

Întotdeauna bicameralismul a fost expresia democraţiei. În plus, acum, în faţa unei noi realităţi şi în vederea asigurării principiului reprezentativităţii pentru un stat care este, până la urmă, cel de-al 7-lea ca mărime în Uniunea Europeană, acest lucru trebuie menţinut să întărit.

Zilele acestea, o nouă minciună este servită de Băsescu, şi, anume faptul că viitoarea constituţie este condiţionată de referendumul din 2009. Trebuie să spunem lucrurilor pe nume,Referendumul din 2009 a avut un scop pur electoral şi propagandistic.Intenţia acestui referendum nu a fost de a consulta poporul în mod autentic, aşa cum s-a invocat în mod populist şi propagandistic, de aceea nu a existat o dezbatere reală pe tema lui şi a fost obturat de campania electorală pentru prezidenţiale. De fapt,referendumul din 2009 este un exemplu de pervertire a prerogativelor constituţionale ale preşedintelui, pentru că actuala Constituţie a permis acestuia să se joace cu referendumurile în scop pur electoral, ceea ce o viitoare Constituţie nu va mai trebui să permită.

La alegerile parlamentare din 2012, românii, care au votat covârşitor USL, şi-au dat acceptul şi pentru continuarea proiectelor uniunii, implicit pentru principiile fundamentale enunţate pentru tema Constituţiei, respectiv păstrarea sistemului bicameral. De fapt, încă de pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, Parlamentul a funcţionat cu două Camere. Numai comuniştii au suprimat sistemul bicameral şi l-au transformat în Marea Adunare Naţională. Cu siguranţă, nimeni nu vrea să ne mai întoarcem la acele vremuri.

Domnul Costel Alexe:

În intervenţia mea de astăzi doresc să vă amintesc despre eforturile Uniunii Social Liberale de a îmbunătăţi viaţa românilor, de a repara ce s-a făcut rău în ultimii ani. Mă voi referi la sistemul medical.

De curând, ministrul sănătăţii, liberalul Eugen Nicolăescu, a anunţat demararea unui program de reducere a costurilor în sistemul sanitar şi de eficientizarea actului medical în unităţile spitaliceşti, în ambulatorii, în centrele de permanenţă, adică acolo unde sunt cei mai mulţi pacienţi cu nevoi. Dincolo de acestea, îmbunătăţirea sistemului de sănătate mai are nevoie de o restrângere a cheltuielilor cu banul public, adică cu banii noştri, ai tuturor. Există trei obiective importante ale acestei acţiuni în beneficiul oamenilor: redeschiderea unor spitale, reorganizarea caselor de sănătate şi introducerea unui sistem centralizat de achiziţii în sistemul medical.

Întâi de toate, modernizarea sistemelor publice este una din priorităţile majore asumate de PNL.

Primul obiectiv, reorganizarea sistemului sanitar, porneşte de la un principiu simplu şi aşteptat de oameni:mai puţini bani pentru birocraţie, mai mulţi bani pentru pacienţi. Nu este vorba despre nicio desfiinţare, ci despre o reorganizare care să reducă birocraţia şi să genereze mai mulţi bani care se întorc în sistem pentru pacienţi, pentru că pacienţii sunt prioritatea noastră.

Încă de anul trecut a început redeschiderea unor spitale şi reamenajarea altora, astfel încât accesul la serviciile medicale să fie demn de un stat european. Acest lucru va continua, dar cu măsură şi cu calcule care să se refere la comunitate, la numărul de pacienţi şi la fondurile necesare.

Al doilea obiectiv, al nostru, este reorganizarea şi restructurarea eficientă a direcţiilor de sănătate publică şi a caselor judeţene. Această acţiune va aduce o economie de50 de milioane de euro, bani care pot fi folosiţi pentru cumpărarea de medicamente sau pentru programele naţionale, inclusiv pentru bolnavii de cancer.

Reforma în sănătate este pentru pacient, nu pentru grupurile de interese care parazitează sistemul de sănătate de 20 de ani, este o propunere care există în discuţia publică de mai multă vreme, inclusiv în dezbaterea guvernului, şi care pleacă de la constatarea că aceste structuri sunt costisitoare şi greoaie. Măsurile prevăzute în programul de guvernare al USL au fost aduse la cunoştinţa părţilor implicate, ministrul sănătăţii a avut întâlniri cuColegiul Medicilor din România şi cu reprezentanţi ai asociaţiilor de pacienţi în ultimele trei săptămâni. Pe marginea acestui proiect va exista o dezbatere publicăîn următoarea perioadă.Au avut loc deja consultări cu sindicatele care vor continua în aşa fel încât să găsim cea mai bună formulă.

Este semnalul pe care-l dăm pentru pacienţi, că autorităţile caută resurse suplimentare pentru a asigura o mai bună finanţare a sistemului. În condiţiile în care premierul a cerut reducerea cu 15% a cheltuielilor în sistemul bugetar, reorganizarea acestor instituţii ar aduce economii considerabile.

Oamenii vor rămâne în sistem pentru că, odată cu procesul de regionalizare, va fi nevoie de specialişti şi funcţionari. Astfel, o parte din activităţile caselor de asigurări şi din personal vor trece la consiliile judeţene, pentru că multe probleme ţin de comunităţile locale, iar restul activităţilor vor fi preluate de viitoarele direcţii regionale.Pe plan local, la nivel de judeţ, vor funcţiona oficii care vor face legătura cu cetăţeanul şi vor monitoriza cum se cheltuie banii publici.

Al treilea obiectiv al acestor acţiuni, care vizează accesul cetăţeanului la servicii decente cu costuri reduse, vizează introducerea unui sistem centralizat al achiziţiilor în sistemul de sănătate. S-a observat, mai ales în ultimii ani, că banii publici sunt cheltuiţi diferit de la caz la caz, mai ales acolo unde este vorba de directori de spitale care nu se gândesc că aceşti bani pot fi chibzuit economisiţi. Totul se reduce la grija faţă de banul public. Excese s-au făcut şi presa a relatat mereu, nu numai când e vorba de spitale, cum, atunci când nu există un control riguros, unii conducători de instituţii încep să creadă că unitatea pe care o conduc e propriul lor SRL. Numai că aici e vorba de instituţiile şi de bugetul statului.

În fapt, sistemul centralizat de achiziţii presupune preţuri unice pentru materiale medicale, o gestionare radical mai bună a fondurilor şi o monitorizare în timp real a ceea ce se consumă. Estimările arată că la medicamente, echipamente sau materiale necesare în spitale se vor face economii de până la 600%. De asemenea, achiziţiile de la nivel naţional vor obliga furnizorii privaţi să vină cu preţuri mici (pentru a putea fi câştigători într-o competiţie serioasă), să aibă produse de calitate şi să aibă stocuri pe care să le poată asigura. Totodată, se va putea vedea în orice clipă cât s-a cheltuit, pe ce anume şi unde au mers stocurile. Acest sistem al achiziţiilor centralizate în sistemul medical nu îl inventăm noi, el există deja în multe ţări, precum Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Franţa şi altele, ţări care au spitale şi clinici moderne, sisteme de urgenţă eficiente şi, mai ales, unde pacienţii sunt trataţi decent, fără ca banii lor să se risipească. Sperăm ca, punând în aplicare cele trei obiective detaliate, să facem paşi importanţi pe acest drum.

Ştim cu toţii ce dezastru a făcut PDL în sistemul de sănătate. Începând cu 2009-2010, sistemul medical a trecut prin cea mai mare dramă din istoria României recente. La indicaţiile lui Traian Băsescu, Emil Boc şi a acoliţilor lor, în anii din urmă, s-au închis peste 70 de spitale. Oraşe mici şi mijlocii au rămas fără sursa de speranţă pentru sute de mii de pacienţi cu urgenţe, boli cronice sau afecţiuni grave. Televiziunile relatează zilnic despre mii de cazuri de urgenţe în care oamenii mor din cauza distanţelor dintre spitale, din cauza subfinanţării sistemului. De aceea, în aceste zile, această propunere a noastră, de a îmbunătăţi sistemul de sănătate şi de a avea grijă de banii oamenilor, încearcă să fie deturnată, să fie prezentată în defavoarea românilor. O mare minciună! Grupuri de interese din zona Controceniului şi a celor care au pierdut puterea încearcă să se opună prin dezinformări. Nu vor reuşi pentru că noi nu avem în spate şmecheri ca Videanu sau Udrea, noi avem în sprijinul nostru ceva care nu se poate compara cu nimic, noi avem susţinerea a peste 70% din români, susţinerea dumneavoastră. Acest lucru este cel mai important.

Domnul Dan Bordeianu:

"O pledoarie pentru securitatea energetică a României"

Cu aproape o lună în urmă, guvernul bulgar, condus de premierul Boiko Borisov, îşi prezenta demisia în Parlament, ca urmare a incapacităţii sale de a gestiona consecinţele sociale şi economice ale dublării facturilor la energia electrică către populaţie. Peste o sută de mii de persoane au ieşit pe străzile Bulgariei, din peste 35 de oraşe, pentru a protesta împotriva guvernanţilor şi a grupului energetic ceh - CEZ Bulgaria. Violenţele stradale au culminat cu autoincendierea a patru cetăţeni bulgari, formă maximă a protestului antiguvernamental.

Problemele sociale generate de facturile crescute la energie în ţara vecină, ne invită şi pe noi, guvernanţi şi parlamentari, să regândim strategia energetică a României, pe termen lung, astfel încât să ne asigurăm independenţa energetică. Prin independenţă energetică, componentă esenţială a securităţii naţionale, înţeleg capacitatea statului român de a-şi asigura necesarul de energie pentru consumul intern la costurile cele mai reduse posibil de producţie şi distribuţie a energiei. În cazul ţării noastre este aproape o utopie să credem că vom putea avea curând asigurată o independenţă energetică rezonabilă. Pentru noi este important ca raportul între energia produsă pe plan intern faţă de energia importată, în special gaze naturale, să fie sustenabil economic şi suportabil pentru consumatorii interni (casnici şi industriali).

Strategia energetică a României, actualizată pentru perioada 2011-2020, îşi propune ca obiectiv general "satisfacerea necesarului de energie atât în prezent, cât şi pe termen mediu şi lung, la un preţ cât mai scăzut, adecvat unei economii moderne de piaţă şi unui standard de viaţă civilizat, în condiţii de calitate, siguranţă în alimentare, cu respectarea principiilor dezvoltării durabile". Însă, asigurarea securităţii energetice nu înseamnă numai reducerea dependenţei energetice a ţării prin limitarea sau renunţarea la sursele de import, imposibilă, de altfel, mai ales în perioade de declin economic. Securitate energetică înseamnă şi diversificarea surselor de import concomitent cu exploatarea eficientă, durabilă a surselor interne.

Revenind la strategia energetică a României, apreciez că pe hârtie lucrurile par frumoase, însă ceea ce se întâmplă în realitate contrazice bunele intenţii formulate de specialiştii noştri şi asumate de decidenţii politici, oricare ar fi aceştia. În fapt, România este extrem de dependentă de importurile de energie primară - gaze, ţiţei, cărbune, combustibil nuclear. Capacităţile de producţie şi distribuţie a energiei nu mai sunt controlate de statul român decât într-o măsură nesemnificativă. OMV Petrom, grupul CEZ, E-ON şi alte asemenea companii realizează profituri imense pe care apoi le repatriază prin intermediul companiilor "mamă". Investiţiile pe care le fac în capacităţile de producţie şi distribuţie a energiei se axează pe tehnologia achiziţionată din exterior. Efectul de multiplicare a acestor investiţii în economia naţională este aproape zero. De exemplu, grupul ceh CEZ România, care deţine supremaţia în producţia de energie regenerabilă în România, asigură deja aproximativ 20% din necesarul de energie electrică, face presiuni asupra Autorităţii Naţionale pentru Reglementare în Energie (ANRE) să preia costurile investiţiilor pe care le-au realizat în capacităţile de distribuţie. În curând, pe facturile consumatorilor casnici şi industriali din România se vor regăsi costurile "certificatelor verzi".

Din păcate, România va rămâne dependentă multă vreme de importurile de energie primară. Gradul de dependenţă va depinde de descoperirea de noi resurse interne exploatabile, de gradul de integrare a surselor regenerabile de energie şi de succesul măsurilor de creştere a eficienţei energetice. Ceea ce s-a întâmplat în Bulgaria trebuie să reprezinte un semnal de alarmă şi pentru noi, românii. În contextul crizei economice globale, insecuritatea energetică se poate traduce şi în insecuritate economică şi socială.

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Violenţa în şcoli şi nepăsarea Guvernului!"

Tot mai frecvent, uneori săptămânal, suntem martorii indirecţi, prin intermediul posturilor de televiziune, la alte incidente şi acţiuni violente care se petrec în şcoli şi licee sub ochii neputincioşi ai profesorilor şi elevilor.

La iniţiativa fostului ministru al educaţiei naţionale, s-a întocmit un plan de acţiune, un document denumit "Programul naţional pentru combaterea violenţei în şcoli", un program în parteneriat cu Ministerul de Interne şi autorităţile locale. De atunci, însă, el se află la cabinetul ministrului, unde urmează să fie avizat. Câte luni sau poate câţi ani trebuie să mai treacă până când ministrul în exerciţiu să îl scoată din sertar şi să-l activeze? În ciuda existenţei acestui plan de acţiune, actualul ministru propune un set de măsuri pentru prevenirea fenomenului violenţei în şcoli, luând practic procesul de la capăt.

Ceea ce este extrem de grav este faptul că în semestrul I al anului şcolar 2012-2012 s-au înregistrat 740 de infracţiuni la nivel naţional, reprezentând o creştere de 13% faţă de semestrul I 2011-2012, iar la nivelul municipiului Bucureşti situaţia a avut o evoluţie şi mai gravă, numărul cazurilor dublându-se de la 147, anul trecut, la 175 înregistrate doar până la mijlocul lunii februarie a.c.

Există multe forme de manifestare a violenţei, de la injurii, jigniri, insulte şi până la ameninţări şi acţiuni de lovire între elevi, dar şi împotriva profesorilor. Pe lângă acestea se înregistrează o creştere semnificativă şi a fenomenului de absenteism la ore. În special în Bucureşti, absenteismul a devenit "sportul" preferat al multor elevi, iar sancţiunile mici aplicate celor vinovaţi nu aduc rezultate pozitive, ci, dimpotrivă, fenomenul ia amploare.

Cine este vinovat şi ce este de făcut? Vinovaţi cred că suntem toţi: părinţi, dascăli, autorităţi, dar şi televiziunile care favorizează în multe cazuri aceste comportamente.

Stimate domnule ministru, aşteptăm ca principala preocupare a dumneavoastră să fie avizarea sau reactualizarea unei strategii naţionale cu privire la prevenirea şi reducerea acestor fenomene cât mai urgent. De asemenea, sunt aşteptate elaborarea unor regulamente interne în fiecare şcoală cu măsuri clare şi aspre împotriva celor care continuă să fie agresivi, campanii lunare de prevenire a acestor violenţe, creşterea numărului de psihologi la nivelul tuturor şcolilor, discuţii cu elevii, profesorii, dar, nu în ultimul rând, şi cu părinţii acestora.

Domnul Vasile Horga:

"Mandat pentru cetăţenii României"

Din clepsidra încrederii, nisipul încă se scurge încet şi neiertător. Pentru noi, cei care am promis dreptate până la capăt, fiecare clipă scursă este una pierdută. Pentru ei, cei care ne-au dat votul, fiecare clipă pierdută este încă una de suferinţă continuată. Nimic nu am învăţat din desele schimbări produse la vârful societăţii româneşti, de la înlăturarea regimului comunist şi până astăzi. Continuăm cu seninătate minciuna instaurată cu cinism în societatea românească de politicieni prăfuiţi şi uitaţi de istorie în locuri şi roluri pe care nu încearcă nimeni să le mai înţeleagă.

Am reuşit în aceşti ani, mulţi pentru unii, puţini pentru alţii, să creăm un monstru politic, alimentat de setea de parvenire, care transcede orice valoare umană pentru a-şi realiza scopul suprem, puterea cu orice preţ. Ne-am îndepărtat constant şi definitiv de oameni, ne-am obişnuit să promitem mult, să ascundem realitatea în vorbe, să deplângem suferinţele oamenilor şi să nu facem aproape nimic pentru ei. Superficialitatea este arma cu care am speriat întreaga lume.

Noi, deputaţii şi senatorii trimişi de oameni în Parlamentul României, cu singurul scop de a le reprezenta interesele supreme, nu avem niciun respect pentru votul lor, ne facem că facem legi, de luni şi până marţi, în fiecare săptămână câte două ore. Unul de sus de la tribună citeşte într-un ritm şi limbaj numai de el înţelese, iar o mare masă amorfă din sala de şedinţe apasă pe butoane la nişte semne ale unora din faţă, care par de multe ori obscene. Acesta este marele proces legislativ parlamentar românesc, în care şi cei care ar vrea cu adevărat să se exprime nu au loc de prea multele interese ce colcăie în jurul lor. Nu cred că asta au visat cetăţenii României atunci când i-am chemat la urne să voteze, iar ei au făcut-o cu speranţa şi aşteptarea într-o viaţă mai bună pentru ei.

Vorbim mereu de clasa politică, când, în fond, aceasta nu este decât o himeră, o adunătură eterogenă de interese care nu are nimic în comun cu oamenii şi aşteptările lor. S-a cristalizat în jurul unor emisiuni de televiziune, o serie de grupuscule mai mici sau mai mari, mai guralive sau mai tăcute, mai inteligente sau mai mediocre, care pretind că ştiu totul şi îşi dau cu părerea despre orice, urmărind un singur scop, imaginea proprie. Ei sunt cei care fac regulile în Parlamentul României. Ei pot răsturna valori şi pot transforma realitatea din cuvinte. Cu ei, negrul poate fi albit instantaneu, iar albul poate fi murdărit fără să îţi dai seama de acest lucru. Ei au prostit poporul român în ultimii 23 ani, din 4 în 4 ani, fără ca un muşchi de pe faţa hidoasă să li se clintească de oribilităţile de care sunt capabili. Arta manipulării este arma pe care aceştia o stăpânesc cel mai bine. Oamenii cinstiţi îi urmează, pentru că întotdeauna ei îşi pun masca menită să convingă. Din cauza lor, timp de 23 de ani, societatea românească a fost manipulată în mod ordinar, făcându-i pe români să voteze constant negativ.

Nu poţi condamna un popor care conştient înlătura prin votul său o grupare politică de interese contrare crezului său. Nu-l poţi condamna nici pentru că a ales o altă grupare de interese, care aparent răspunde crezului său. Trebuie însă condamnaţi toţi aceşti manipulatori politici care, prin poziţia şi comportamentul lor, subminează fundamentele poporului român.

Pentru USL, nisipul din clepsidra dreptăţii până la capăt nu s-a scurs încă. Mai avem încă timp să ne aplecăm cu conştiinţa curată spre suferinţele oamenilor, acei oameni care ne-au dat cu întreg sufletul lor votul şi ale căror speranţe se leagă încă de noi. Le-am promis în campania electorală lucruri normale, iar acum când suntem la putere, datorită lor, nu trebuie nicio clipă să uităm de promisiunile făcute. Aceşti oameni nu au cerut şi nu vor lucruri extravagante, vor de la noi puţin, dar consistent. Ei cer locuri de muncă pentru copiii lor, de dragul acestora, de multe ori, renunţând a cere şi pentru ei; ei vor o pensie cât de cât decentă pentru a nu fi muritori de foame în ţara lor, vor condiţii de viaţă umane acolo unde trăiesc, în comunitatea lor, (drumuri, canalizare, apă curentă, gaze, căldură şi lumină) şi mai vor ca cei pe care i-au ales şi i-au trimis în Parlamentul României să muncească cu adevărat şi să-i reprezinte doar pe ei. Toate aceste lucruri, promise de fiecare deputat USL alegătorilor săi, vor trebui realizate în cei 4 ani de mandat uninominal, încredinţat de cetăţenii României.

Stimaţi deputaţi USL, suntem obligaţi de conştiinţa noastră să fim solidari cu oamenii care ne-au trimis în Parlamentul României, să facem acum, până nu este prea târziu, un legământ de credinţă faţă de ei şi să le spunem, punând drept gaj conştiinţa noastră, că nu îi vom dezamăgi în promisiunile pe care le-am făcut, că vom lupta cu întreaga noastră putere de muncă pentru a le readuce speranţa în suflet şi zâmbetul pe faţă, că în sfârşit oamenii, pentru prima dată în istoria noastră postdecembristă, nu şi-au irosit votul pe promisiuni şi speranţe.

Împreună, uniţi, vom putea schimba mentalitatea Guvernului faţă de cetăţenii noştri, care sunt adevăraţii stăpâni şi beneficiari ai actelor guvernamentale, iar noi, deputaţii şi senatorii aleşi, va trebui să ne comportăm ca adevăraţi reprezentanţi ai lor în relaţia cu Guvernul, care va trebui permanent să răspundă în faţa cetăţenilor de actele sale.

Interesul suprem al cetăţenilor impune schimbarea rapidă a mentalităţii prin care Guvernul în mod practic domină puterea legislativă, devenind astfel dintr-un servitor al intereselor majore ale cetăţenilor, un stăpân atotputernic. Toate instituţiile statului trebuie să înţeleagă că, fără nicio excepţie, ele au fost create doar pentru a servi interesele cetăţenilor, şi nicidecum pentru servirea unor grupuri de interese mai mici sau mai mari. Independenţa, atât de dragă unora, va trebui utilizată doar pentru servirea ireproşabilă a cetăţeanului român, ea nu va putea crea sau constitui vreodată vreun avantaj niciunei instituţii, indiferent sub a cui cupolă funcţionează instituţia publică respectivă.

Toate instituţiile create în România, ca parte a democraţiei, sunt doar în slujba cetăţenilor României şi nu pot sub niciun motiv să satisfacă interese de grup ale unor categorii profesionale din instituţiile respective, altele decât interesele legitime ale cetăţenilor. Solicitudinea pe care de prea multe ori Guvernul şi Parlamentul au manifestat-o pentru anumite grupuri de interese, materiale şi financiare, ale unor categorii de persoane din anumite instituţii publice, în detrimentul masei largi de cetăţeni ai României, va trebui în viitor să devină doar o amintire amară a unor vremuri definitiv apuse. De mult prea multe ori am sacrificat interesele generale vitale ale marii majorităţi a cetăţenilor României, doar pentru a satisface interese şi orgolii politice. Timpul în care sacrificăm marea masă a cetăţenilor, doar pentru a ne atinge scopuri mărunte personale sau pentru a da satisfacţie unor personaje din anumite instituţii publice, mai mult sau mai puţin utile unor interese politice, va trebui să dispară pentru totdeauna din viaţa noastră publică.

Trebuie să repunem valorile inversate de prea mult timp, în cursul lor firesc. Cetăţeanul român, în numele căruia vorbim mai tot timpul, trebuie să-şi reia locul de cinste în capul mesei. Pentru el va trebui să lucreze în guvernarea USL toate instituţiile statului fără excepţie, de la Administraţia prezidenţială şi Guvern, şi până la ultima primărie sau judecătorie din cel mai îndepărtat colţ al României. Textul din Constituţia României care stabileşte că "nimeni nu este mai presus de lege" va trebui să se refere atât la persoane, cât mai ales la instituţiile statului, dacă vrem cu adevărat binele şi siguranţa cetăţenilor României.

În încheierea declaraţiei mele politice fac un apel de suflet către toţi deputaţii şi senatorii USL, să ne unim sub înalta cupolă a Parlamentului României pentru a servi doar interesele legitime ale cetăţenilor României, să determinăm prin voinţa şi puterea cu care am fost învestiţi de popor, ca toate instituţiile statului, fără excepţie, mai mult sau mai puţin independente, vor lucra doar pentru cetăţenii României şi interesele lor legitime, pentru următorii patru ani de mandat, astfel încât, la sfârşitul acestuia, să putem spune cu îndreptăţită mândrie că misiunea primită de noi prin votul popular din decembrie 2012 a fost dusă la bun sfârşit, cu rezultatele aşteptate de cetăţenii României.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Panică violentă"

Voi depune un proiect legislativ ce vizează reducerea violenţei în unităţile de învăţământ şi cele sanitare. Proiectul legislativ prevede instalarea în aceste instituţii a butonului de panică destinat alertării mai rapide a autorităţilor în caz de incidente care pot pune în pericol siguranţa elevilor, a profesorilor sau a personalului medical. Consider că instalarea acestor dispozitive va creşte siguranţa în unităţile sanitare şi de învăţământ, întrucât scurtează timpul de intervenţie al poliţiei, pompierilor şi ambulanţei şi descurajează actele antisociale.

42 de acte violente au loc în fiecare zi în unităţile de învăţământ din România. Doar în 2012 s-au înregistrat la inspectorate 15.358 de cazuri de violenţă în şcoli. Cele mai multe cazuri de violenţă sunt în Bucureşti şi judeţele Iaşi, Timiş, Cluj, Bistriţa-Năsăud, Vaslui, Bihor, Constanţa, Bacău, Prahova, Mureş, Hunedoara, Vâlcea, Sălaj şi Neamţ.

Infracţionalitatea în şcoală îmbracă forme din ce în ce mai diverse: violenţa fizică (6.275 de acte de violenţă fizică uşoară, 143 de acte de violenţă fizică gravă), încălcarea normelor convieţuirii sociale (2.509 cazuri), acte contra bunurilor elevilor (3.261 de înşelăciuni, tâlhării, distrugeri), acte împotriva libertăţii (1.603 de ameninţări, şantaje, lipsiri de libertate) sau acte contra sănătăţii publice (373 de cazuri de consum de alcool, deţinere, consum de stupefiante, trafic cu substanţe interzise).

În spitale situaţia este similară. În fiecare zi personalul medical este ameninţat, bătut sau înjunghiat. În fiecare zi există situaţii de risc, ce ar putea fi descurajate sau rezolvate fără victime dacă poliţia ar fi rapid anunţată.

Practic, instalarea acestor dispozitive permite, cu costuri minime, apelarea mai rapidă a serviciului 112, scurtarea timpului de intervenţie a poliţiei, pompierilor şi ambulanţei şi, implicit, descurajarea unor acte antisociale, având drept consecinţă creşterea siguranţei în şcoli şi spitale.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"USL ne-a dat pe şest gazele de şist"

Voi participa la dezbaterea "Problematica exploatării gazelor de şist din perspectiva siguranţei naţionale", organizată de Fundaţia pentru Apărarea Cetăţenilor Împotriva Abuzurilor Statului (FACIAS). Am interpelat Guvernul USL solicitând oprirea explorării şi prezentarea unui studiu de impact privind riscurile legate de fracturarea hidraulică. Totodată, solicit public prezenţa la Bârlad, în data de 4 aprilie, Ziua naţională a luptei împotriva gazelor de şist, a primului-ministru, a ministrului mediului şi a ministrului sănătăţii, în vederea unei dezbateri reale la care să poată participa în mod direct toţi cetăţenii afectaţi de extragerea acestor gaze.

Înainte de alegeri, majoritatea USL a clamat public nocivitatea gazelor de şist, doar pentru a valorifica electoral temerile cetăţenilor.

După alegeri, aceeaşi majoritate USL neagă promisiunile electorale şi îşi schimbă la 180 de grade atitudinea. Gazele de şist au fost "reevaluate" pe criterii doar de ei ştiute, iar orice manifestare împotriva gazelor de şist e interzisă de autorităţile locale.

Politicieni care anul trecut plângeau cu lacrimi de crocodil în faţa a 8000 de cetăţeni preferă azi să mimeze implicarea şi să participe doar la dezbateri în mediu controlat şi confortabil, în Parlamentul României. Aici au siguranţa că nimeni nu le va reproşa încălcarea jurămintelor din campanie. Vedem cu toţii cum parlamentarii USL preferă să se ascundă în spatele unor dezbateri cu ONG-urile, în locul susţinerii adoptării imediate a unei hotărâri de guvern privind interzicerea gazelor de şist.

Consider că cei de la USL trebuie să răspundă pentru încălcarea promisiunilor. De aceea solicit public prezenţa primului-ministru şi a ministrului mediului la Bârlad pe 4 aprilie pentru a explica cetăţenilor cărui fapt i se datorează schimbările survenite în abordarea gazelor de şist.

Până nu ni se oferă aceste explicaţii şi în absenţa oricărui studiu de impact, orice explorare trebuie oprită.

România trebuie să aibă un program de independenţă energetică bazat pe resurse nepoluante astfel încât să nu "gazăm" pe câţiva arginţi viitorul vasluienilor.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Program naţional de screening în şcoli"

Constat creşterea incidenţei diverselor patologii în rândul elevilor şi diagnosticul tardiv al acestor probleme de sănătate. Pentru rezolvarea acestor probleme voi depune un proiect de act normativ ce prevede asigurarea controlului medical gratuit pentru toţi elevii, la începutul fiecărui an şcolar.

1,5 % din elevii din învăţământul preuniversitar au probleme de sănătate. Unul din trei are păduchi, iar 3% au râie. În fiecare şcoală există cel puţin un copil (în medie 2,5 pe unitate de învăţământ) ce suferă de o boală contagioasă, iar 30-40% prezintă o patologie oftalmologică sau stomatologică.

Cauzele sunt multiple: desfiinţarea sistemului de medicină dentară din şcoli, lipsa unei finanţări reale de la casa de asigurări şi lipsa de educaţie pentru sănătate, dezinteresul comunităţilor locale, la care se adaugă problemele financiaretot mai mari ale românilor.

Când aceste controale gratuite se vor face în şcoli, de către medicii generalişti şi stomatologi, respectând necesităţile fiecărei grupe de vârstă, vom putea controla cu succes aceste afecţiuni. Fără astfel de măsuri vom rămâne doar să ne minunăm că suntem pe primul loc în Europa la TBC sau că înregistrăm o adevărată epidemie a obezităţii.

Pentru a citi în ambele sensuri mens sano in corpore sano e nevoie doar de măsuri concrete.

Domnul Dorel Covaci:

"Legea restituirii proprietăţilor"

Mult-aşteptatul Proiect de Lege privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist din România a fost lansat în dezbatere publică pe site-ul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

Prevederile sale se încadrează şi satisfac cerinţele şi termenele Curţii Europene a Drepturilor Omului, impuse cu maximă urgenţă statului român.

Datorită termenelor stricte fixate de către organismul internaţional şi a multiplelor cazuri nerezolvate, care trenează de ani buni, în dauna imaginii României şi a intereselor proprietarilor nedreptăţiţi, Guvernul va trece noua lege prin angajarea răspunderii în faţa Parlamentului, pe data de 26 martie a.c.

Până atunci, acest proiect de lege îşi aşteaptă propunerile de modificare din partea societăţii civile, amendamentele grupurilor parlamentare şi observaţiile CEDO. De menţionat că, pe surse informale, toate datele arată că organismul internaţional are o atitudine pozitivă faţă de acest proiect de lege.

Salutăm prevederile prin care se impune cu 85% baza de impozitare (ca diferenţă dintre suma încasată/valoarea punctelor acordate şi preţul plătit foştilor proprietari sau moştenitorilor legali sau testamentari ai acestora pentru achiziţionarea creanţei) datorată de cei care au cumpărat drepturile litigioase de la vechii proprietari, în scop de speculă. Astfel, un profit net de 15% reprezintă un nivel adecvat al câştigului, pentru cei implicaţi în aceste tranzacţii, având interese pur mercantile.

Este o măsură bine-venită, care va aduce bani la bugetul de stat, descurajând, în acelaşi timp, samsarii imobiliari, cu largi conexiuni în sfera politică coruptă (a se vedea aici proiectul anterior de lege, propus de un fost prim-ministru şi susţinut de PDL şi Forţa Civică, cu dedicaţie pentru aceşti speculatori, care a încercat legiferarea sustragerii de la impozitare a acestor venituri). Se caută, pe această cale, eradicarea unor structuri mafiote, care achiziţionau creanţe asupra statului român la preţuri de nimic, prin procedee dubioase, şi le valorificau cu un câştig fabulos, pentru ei şi elementele murdare ale politicului, ce îi cauţionau în aceste demersuri.

În sprijinul celor afirmate, putem să facem o analiză a situaţiei retrocedărilor în trecut, care certifică realitatea unei zone negre a corupţiei, şantajului, presiunii, speculei, afacerilor murdare, cu ramificaţii până în sferele înalte ale puterii.

Datele ne arată că, dacă 1.000 de cesionari de drepturi litigioase au primit 8 miliarde de lei, 26.000 de moştenitori sau proprietari au obţinut 6,5 miliarde de lei. Inechitatea este mai mult decât evidentă.

Prioritate vor avea restituirile în natură, cu obligaţia că, în cazul unor imobile sedii ale unor instituţii de interes public, proprietarii vor fi obligaţi să păstreze destinaţia clădirilor pe o perioadă de 20-25 de ani, în schimbul perceperii unei chirii. În cazul în care nu se poate pune problema unei restituiri în natură, rămân variantele emiterii unor titluri, purtătoare de punctaje, pe baza cărora se poate fie a participa la licitaţii publice pentru achiziţionarea unor alte imobile, fie a fi convertite în bani.

Această lege, în forma în care este acum propusă, nu numai că va umple vidul legislativ pe acest domeniu, dar se doreşte a pune la dispoziţie cele mai moderne şi mai adecvate instrumente reparatorii pentru asigurarea dreptăţii sociale. Noi, susţinătorii acestui proiect de lege, constatăm, cu tristeţe şi îngrijorare pentru obiectivitatea şi buna-credinţă a Domniilor Lor, că principalii contestatari sunt tocmai acei care au propus anterior acea variantă, cu dedicaţie pentru samsarii imobiliari.

Încă nu e prea târziu însă pentru recunoaşterea erorilor şi, în acest sens, ar fi indicat ca acest proiect să beneficieze nu doar de asumarea răspunderii guvernamentale, ci de a tuturor partidelor politice, ce au măcar un minim interes al asigurării binelui naţional.

Domnul Dorinel Ursărescu:

Nu-mi stă în obicei să mă uit în curtea vecinului, în traducere, pe linie politică, nu-mi place să comentez ce se întâmplă în activitatea internă a altor partide, mai ales când există şi o relaţie mai mult decât apropiată. Totuşi, tocmai această relaţie - de bunul mers al acestei relaţii depinde cum vom reuşi să răspundem încrederii acordate de electorat - mă determină să trag un semnal de alarmă. Un semnal de alarmă care, cu siguranţă, nu-i va deranja deloc pe colegii social-democraţi din USL Neamţ. Din contră, s-ar putea ca foarte mulţi dintre colegii PSD-işti din USL Neamţ, cu care colaborez de doi ani foarte bine, chiar să îmi dea dreptate.

Concret, pentru că în USL mă simt şi eu responsabil faţă de cetăţenii judeţului - pentru a schimba în bine situaţia acestora, trebuie să facem eforturi cât ne stă nouă în putinţă - aş vrea să semnalez, colegial, un posibil focar de conflict care ar putea genera un mare deficit de imagine.

Se ştie, în luna aprilie, va avea loc absorbţia, prin comasare a UNPR de către PSD. În judeţul Neamţ există însă o problemă pe care liderii de la centru ai PSD trebuie să o trateze cu foarte multă atenţie. Problema se cheamă... Culiţă Tărâţă, preşedintele Consiliului Judeţean Neamţ. Şi nu sunt singurul care afirmă acest lucru. Îl mai spune şi presa, îl mai spun cei neutri şi îl spun, mai direct sau mai voalat, şi foarte mulţi social-democraţi nemţeni. Oficializarea revenirii lui Culiţă Tărâţă în PSD, obţinerea unei funcţii majore la nivelul USL nu va impieta asupra relaţiilor din PNL şi PSD, dar s-ar putea să dăuneze relaţiilor USL cu cei care ne-au dat votul în decembrie 2012.

Sunt unele probleme deosebite care privesc persoana domnului Culiţă Tărâţă, pe care liderii de la centru trebuie să le rezolve.

Nu mă leg de activitatea politică a domnului Culiţă Tărâţă din februarie 2010, de când a plecat din PSD, şi până în vara anului trecut, când PSD s-a aliat cu UNPR. Se afla în altă tabără, eram adversari politici. Aş avea cuvinte de reproş pentru că, din noua postură de membru aliat, în USL de această dată, a pus umărul ca doamna Elena Udrea să ajungă în Camera Deputaţilor. Dar mă abţin. Ce este de domeniul trecutului aparţine istoriei.

Totuşi comportamentul de acum al domnului Culiţă Tărâţă este unul care aduce deservicii USL.

Voi prezenta doar trei situaţii:

1. Domnul Culiţă Ţărâţă nu agreează PNL. Nu-i putem reproşa acest lucru, dragostea cu forţa nu merge. Dar fiindcă facem parte din aceeaşi alianţă, pentru că avem obiective comune faţă de cetăţeni, trebuie să ne comportăm decent. Domnul Culiţă Tărâţă lansează în ultimul timp o serie de campanii de presă pline de dezinformări, care ar putea avea drept consecinţe nu doar decredibilizarea PNL, ci şi a USL. Ultima "informaţie" lansată în media: PNL urmează să îl readucă în partid pe primarul PDL Gheorge Ştefan "Pinalty". Evident, nu este nimic adevărat, dar poate vor exista oameni care să şi creadă o astfel de aberaţie. Cum tot aberaţie este şi o altă informaţie apărută în presa locală, şi plecată tot din cabinetul lui Culiţă Tărâţă, de această dată un fruntaş PSD-ist local fiind cel care ar "urma" să bată palma cu "Pinalty".

2. Guvernul Ponta este decis să facă în sfârşit ceea ce nu s-a reuşit până acum: o adevărată reformă în sănătate. Ultimele declaraţii ale premierului sunt clare în acest sens. Dar iată, dacă Bucureştiul nu va fi foarte atent, s-ar putea să întâmpine o rezistenţă în implementarea reformei tocmai din partea celui care va reveni în PSD. Nu o spun eu, presa locală la unison a relatat că domnul Culiţă Tărâţă a dat asigurări că va interveni la Bucureşti pentru ca angajaţii CJAS şi DSP din Neamţ să nu aibă de suferit în urma inevitabilelor şi necesarelor restructurări. Memoriile angajaţilor celor două instituţii care solicită rămânerea la actuala situaţie urmează să fie aduse şi susţinute la Bucureşti de domnul Culiţă Tărâţă. Aici nu mai este vorba că nu-i agreezi pe cei din PNL sau pe unii din PSD-ul local, aici este vorba de o tentativă de a se opune actului de reformă pe care guvernul vrea să-l promoveze.

3. În fine, ceea ce voi spune s-ar putea să stârnească zâmbete, dar vă asigur că nu este nimic de râs. Într-o perioadă în care Guvernul caută soluţii peste soluţii de economisire a banului public - unele soluţii ar putea fi chiar dureroase - domnul Culiţă Tărâţă are un obicei care cred că este unic într-o ţară civilizată, un obicei care implică anumite costuri. Domnia Sa petrece foarte mult timp în Bucureşti. Nu contest susţinerile Domniei Sale că trebuie să rezolve numeroase probleme pe la diferite ministere. Altceva este de contestat, faptul că, în absenţa sa, nu permite niciunui vicepreşedinte al Consiliului Judeţean să semneze acte. Drept urmare, dosarele întregi cu acte sunt aduse la Bucureşti, unde domnul Culiţă Tărâţă le semnează. Iată o relatare din presa locală: "Maşina care a plecat spre Capitală cu actele respective este un Volkswagen Passat dotat cu un motor de 2.000 de cmc şi care are un consum mediu de 7-8 litri la suta de kilometri. Un calcul simplu, la o medie de 7,5 litri pentru 100 de kilometri, la un preţ de numai 6 lei pe litrul de motorină, arată că acest drum a costat peste 350 de lei, fără a adăuga alte cheltuieli, cum ar fi diurna şoferului". Evident, nu este deloc o sumă mare. Bine, se poate spune că pic cu pic se adună. Consider însă că în acest caz este în primul rând o problemă gravă de imagine. Şi nu mă refer la imaginea preşedintelui Consiliului Judeţean, mă refer în primul rând la imaginea USL Neamţ, şi chiar, prin ricoşeu, la imaginea USL-ului naţional şi chiar a Guvernului.

Am tras aceste semnale de alarmă pentru a fi recepţionate şi pentru a fi prevenite de către factorii de decizie de la Bucureşti unele acţiuni care ar putea dăuna USL.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Reducerea TVA diferenţiat la alimente"

Cu toţii ştim că, în programul de guvernare cu care USL-ul a câştigat alegerile din decembrie 2012 este prevăzută o măsură extrem de importantă din punct de vedere fiscal. Mă refer astfel la dorinţa Guvernului condus de Victor Ponta de a reduce TVA-ul de la 24% la 19% în orizontul de timp 2013-2016.

Pe această cale, doresc să salut declaraţia recentă a domnului prim-ministru conform căreia, în discuţiile care vor fi purtate cu reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional din luna mai, se va ridica propunerea de reducere a TVA-ului la 9%, într-o primă etapă pentru pâine şi, ulterior, pentru alte produse precum fructe, carne sau produse bio.

Dacă reprezentanţii FMI vor accepta această propunere a Guvernului Ponta şi măsura de reducere a TVA-ului la 9% pentru pâine se va introduce în cea de a doua jumătate a anului, atunci o jumătate de an va fi un interval de timp adecvat pentru a evalua efectele măsurii asupra reducerii sau nu a evaziunii fiscale. Dacă se va dovedi că încasările la buget vor fi mai mari cu un TVA de 9%, diminuându-se astfel evaziunea fiscală, atunci trebuie să susţinem cu toată convingerea şi forţa necesitatea extinderii TVA-ului diferenţiat şi pentru alte produse alimentare. Menţionez că, încă din anul 2010, am iniţiat, împreună cu 56 de parlamentari, propunerea legislativă privind modificarea părţii introductive a alin.(2ą) al art.140 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, prin care am solicitat reducerea la 5% a TVA-ului pentru produsele din coşul zilnic.

O simplă privire asupra cifrelor oficiale ale Comisiei Europene din ianuarie 2013 cu privire la ratele TVA-ului în cele 27 de state membre ale Uniunii Europene arată faptul că România se află pe locul 3 în grupul statelor cu cele mai mari rate ale TVA-ului. După Ungaria, cu un TVA de 27%, Danemarca sau Suedia cu un TVA de 25%, România are acelaşi nivel al TVA-ului cu cel din Finlanda, de 24%. Cât priveşte TVA-ul diferenţiat pentru alimente, exemple de state europene precum Italia, Spania, Belgia, Ungaria, Irlanda, Malta sau Slovacia indică importanţa unei asemenea măsuri pentru sprijinirea producătorilor autohtoni şi pentru reducerea evaziunii fiscale.

În acest context, susţin cu încredere şi optimism introducerea măsurii de reducere a TVA-ului la 9% pentru pâine, sperând ca într-un orizont de timp apropiat TVA-ul diferenţiat să genereze rezultate concrete în eficienţa colectării banilor la bugetul de stat, în sprijinirea agriculturii româneşti, a producătorilor şi, nu în ultimul rând, pentru un trai mai bun al cetăţeanului român.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Declaraţie privind măsurile luate de Guvernul USL"

Prin măsurile luate în ultima perioadă de Guvernul USL, am demonstrat că putem avea creştere economică, una dintre cele mai puternice monede la nivel european şi o rată a şomajului de două ori mai mică decât ţările din zona euro, fără să tăiem drepturile băneşti obţinute în mod legal de către cetăţenii acestei ţări.

Precizez că actuala guvernare caută permanent soluţii ca persoanele cu venituri mici să nu mai poarte povara crizei economice, aşa cum s-a procedat în trecut.

Un obiectiv important al USL, care se regăseşte şi în programul de guvernare, este protejarea consumatorului vulnerabil prin acordarea unui ajutor suplimentar pentru plata facturii la energie. Aşadar, în contextul liberalizării preţurilor, USL doreşte acordarea unui ajutor suplimentar persoanelor cu venituri mici pentru plata gazelor şi a electricităţii. Proiectul, aflat în dezbatere publică, prevede ca sumele să fie stabilite în funcţie de veniturile familiei, încadrându-se între 23 de lei pentru venituri pe membru al familiei de până în 200 de lei şi 18 lei dacă acestea sunt între 201 şi 307 de lei.

Actuala guvernare nu va economisi banii statului reducând salariile şi posturile bugetarilor. Adevăratele reduceri se vor face prin cheltuirea în mod echitabil a banilor publici, prin reducerea cheltuielilor cu bunuri şi servicii din diferite instutuţii ale statului. USL doreşte oprirea risipei din banii publici, pentru ca povara datoriilor să nu mai fie resimţită de cetăţeni.

Guvernul condus de Victor Ponta şi-a propus reducerea sărăciei pentru 580.000 persoane până în anul 2020. Combaterea sărăciei şi promovarea incluziunii şi protecţiei sociale prin asigurarea unui sistem de asistenţă socială bazat pe un mecanism instituţional de identificare, evaluare şi intervenţie pentru toate cazurile de risc social reprezintă un preocupare permanentă a puterii USL.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"România îndeplineşte condiţiile pentru integrarea în spaţiul Schengen"

România şi-a îndeplinit toate angajamentele tehnice legate de securizarea frontierelor şi decizia privitoare la integrarea în spaţiul Schengen nu trebuie să fie legată de considerente politice sau de evaluările din cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare.

Din punct de vedere politic, am văzut că se încearcă conexarea aderării la Schengen de alte chestiuni fără legătură.

România îndeplineşte condiţiile şi trebuie să intre în Schengen, sigur că trebuie făcut câte ceva în zona aceasta. Trebuie să-i lăsaţi şi pe români, pentru că ei sunt mai bine organizaţi şi dotaţi tehnic pentru Schengen decât multe state dintre cele prezente aici, la masă.

România a alocat peste un miliard de euro, de la bugetul de stat şi fonduri europene, pentru susţinerea măsurilor necesare aderării ţării noastre la spaţiul Schengen, cea mai mare parte a proiectelor fiind desfăşurate de Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Afacerilor Externe.

Intrarea în Schengen este o necesitate pentru transportatorii rutieri români, contribuind la eliminarea corupţiei şi la fluidizarea traficului de frontieră. De asemenea, ar fi eliminate abuzurile din frontieră la cântărire, fiind cea mai bună măsură de protecţie a transportatorilor români împotriva şpăgilor colectate în urma controalelor la cântar, taxe de drumuri.

Majoritatea statelor membre au susţinut aderarea României, poziţii opuse fiind exprimate însă de Germania, Olanda şi Finlanda, care au conexat tema de progrese substanţiale în privinţa MCV. Cele trei ţări au anunţat dinainte că nu sunt de acord cu aderarea României, invocând problemele de corupţie, astfel că mai ales transportatorii români, dar şi cei străini vor pierde în continuare zeci de ore şi multe milioane de euro la controalele amănunţite din vămi.

Îmi exprim satisfacţia faţă de progresele realizate de România în pregătirea pentru aderarea la spaţiul Schengen şi aprecierea pentru eforturile şi determinarea autorităţilor române de a asigura o integrare competitivă a ţării noastre în spaţiul Schengen.

Domnul Florin Mihail Secară:

"Tribunalul ghilimelelor sau cum îl scapă USL pe Ponta de plagiat"

Chiar dacă au trecut mai bine de 23 de ani de la căderea regimului comunist, mai multe sectoare ale vieţii economice şi sociale din România au rămas la jumătatea drumului către reforma reală. Din nefericire, domeniul educaţiei face parte dintre acestea şi, până la adoptarea Legii nr.1/2011, Legea educaţiei naţionale, nu au fost adoptate decât măsuri care doar mimau reforma.

Reintroducerea rigorilor în probele de examen preuniversitar, cum ar fi bacalaureatul, deschiderea carierei în învăţământul universitar către tineri valoroşi, şcoliţi în universităţi de prestigiu din străinătate, sau înlăturarea furtului intelectual nu au reprezentat decât primii paşi în demararea procesului de reformă. Din nefericire, imediat ce au preluat puterea, partidele care compun astăzi USL au tratat cu maxim dispreţ domeniul educaţiei, propunând ca şefi peste destinele tinerilor pseudoprofesionişti, cu grave probleme morale şi legale. Într-un final au reevaluat-o pe doamna Andronescu şi au pus-o ministru, fiind singura capabilă să implementeze cu succes programul "restauratio in intergrum". Astfel, s-a încercat, din fericire fără succes, compromiterea probei bacalaureatului, prin propunerea trăsnită a înscrierii la facultate a celor ce nu au reuşit să promoveze această probă. A urmat apoi asaltul asupra unor instituţii precum Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare sau asupra Comisiilor de Etică Universitară.

În pragul ajunului de Crăciun, doamna Andronescu a considerat că nu poate pleca fără să facă un alt cadou intereselor obscure din educaţie, masacrând, printr-o ordonanţă de urgenţă, ce se mai putea din prevederile Legii educaţiei naţionale.

Astăzi, chiar dacă nu mai este ministru, doamna Andronescu şi-a mandatat pe foştii săi subalterni, actualmente miniştri, să ducă mai departe politica de destrămare a reformei din educaţie. Pornind de la "uite clasa pregătitoare, nu-i clasa pregătitoare", continuând cu trimiterea forţată la studii a învăţătorilor cu 20-30 de ani de vechime şi continuând cu inconsistenţa răspunsurilor la problemele vitale venite din sistem, nu putem constata decât lipsa de profesionalism a Guvernului USL în legătură cu educaţia.

Acest lucru nici nu ar fi posibil, atâta vreme cât Victor Ponta, dovedit de profesorii săi ca "impostor academic", încearcă prin toate tertipurile să ducă în derizoriu sistemul de educaţie. Mai mult, domnul Ponta se bucură acum când unii senatorii din PSD propun să desfiinţeze condamnarea plagiatului din Legea educaţiei naţionale prin mijloace pur academice şi vor să transfere competenţa la nivelul instanţelor de judecată.

Plagiatul nu are nevoie de instanţe judiciare pentru a fi constatat. Cine gândeşte aşa nu cunoaşte nici pe departe sistemul academic, ci este pus doar în slujba şefului de la Guvern, care vrea să scape prin orice mijloace de culpa demonstrată chiar de profesorii săi.

"Tribunalul ghilimelelor", aşa cum am definit eu în mod ironic tentativa parlamentarilor USL de a modifica Legea educaţiei naţionale, îi transformă pe aceşti iniţiatori în "alţi Grăjdani" pe care Victor Ponta şi USL îi foloseşte în scopuri proprii.

Domnul Mihăiţă Găină:

"Politica agricolă - prioritatea nr. 1"

Dezvoltarea agriculturii este pentru Guvernul USL o prioritate, aşa cum nu a fost pentru niciun guvern de douăzeci şi trei de ani încoace. Nu întâmplător în Programul de guvernare, prezentat de Victor Ponta în Parlament la 21 decembrie anul trecut, după politica macroeconomică, politica agricolă este prima în ordinea desfăşurării politicilor sectoriale. Iar la acest prim capitol destinat agriculturii sunt înscrise obiectivele generale ale domeniului. Mai reţinem că, odată cu adoptarea bugetului pentru 2013, acestor obiective au început să le fie ataşate termene precise de realizare şi o fundamentare financiară realistă.

Amintesc doar câteva dintre aceste obiective: readucerea agriculturii pe locul dat de potenţialul şi tradiţia ei; creşterea rolului jucat de agricultori astfel încât aceştia să aibă posibilitatea de a influenţa decisiv politicile agricole; asocierea în agricultură va atinge nivelul necesar promovării unei agriculturi performante, bazate pe cererea pieţei europene şi internaţionale; dezvoltarea zootehniei şi creşterea ponderii acesteia în totalul producţiei agricole este prioritară; creşterea suprafeţelor irigate prin măsuri de stimulare a utilizării eficiente a apei şi prin facilitarea accesului agricultorilor la un preţ rezonabil al energiei electrice. În aceiaşi termeni sunt enumerate nu mai puţin de 15 obiective de politică agricolă, şi trebuie să recunoaştem că sună ca la carte.

Pentru punerea lor în practică avem în vedere, în primul rând, utilizarea eficientă şi integrală a fondurilor europene. În acest sens, Guvernul şi ministerul de resort sunt angajate pe accelerarea absorbţiei fondurilor europene destinate agriculturii şi dezvoltării rurale şi pe reducerea la minimum a dezangajării fondurilor neutilizate sau prost administrate de reprezentanţii fostelor guverne Boc şi Ungureanu. Suntem conştienţi de faptul că punerea în practică a noii politici agricole este îngreunată, atâta vreme cât problemele din agricultura românească sunt în mare parte o acumulare de peste douăzeci de ani a dezinteresului guvernanţilor pentru acest sector, de o importanţă vitală pentru economie şi pentru cei care locuiesc în mediul rural, dar nu numai.

Chiar dacă nu am obţinut atât cât era anticipat, 46-48 de miliarde de euro din bugetul UE, totuşi, din cele 39,5 miliarde cât revin României pentru Politica Agricolă Comună (PAC) - vom avea în şeptenalul 2014-2020 circa 17,516 miliarde euro (în creştere cu 27% faţă de exerciţiul bugetar 2007-2013), iar pentru dezvoltare rurală - 7,1 miliarde de euro. Din păcate, la întrunirile Consiliului European nu s-au obţinut bani şi pentru investiţii în sistemul de irigaţii, de aceea sperăm la o corecţie pozitivă în dezbaterea şi adoptarea bugetului UE de către Parlamentul European.

Uniunea Social-Liberală şi guvernul susţinut de noi îşi exprimă hotărârea de a face din această creştere a fondurilor europene pentru agricultură (ca, de altfel, şi creşterea fondurilor structurale) o garanţie că agricultura românească va deveni mai competitivă pe piaţa europeană în următorii ani. Iată de ce actualul guvern se străduie să pună la punct un întreg mecanism prin care rata de absorbţie a fondurilor europene să fie mult mai mare ca până acum. Pentru aceasta e nevoie de eliminarea birocraţiei, de renunţarea la clientelismul politic practicat de fosta putere, de angajarea de personal cu înaltă calificare pentru elaborarea programelor. În acelaşi sens converg şi măsurile deja adoptate de noul Guvern de înlocuire a taxei pe venitul declarat cu un impozit pe suprafaţa de teren şi pe numărul de animale, perceput de la agricultorii care primesc subvenţii. Este şi această măsură îndreptată spre a rezolva situaţia care persistă de mai mulţi ani, că aproximativ un milion de hectare de teren arabil rămân nelucrate. Iar cei care au două hectare sau mai mult şi nu le pot lucra vor fi astfel convinşi că este mai bine să se asocieze sau să-şi dea pământul în arendă.

Pe linie legislativă, programul şi politica agricolă prevăd simplificarea legislaţiei în domeniu, cunoscut fiind că legislaţia europeană în domeniul agricol este foarte complexă, iar peste aceasta s-a suprapus şi legislaţia naţională. În acest sens, aşteptăm de la ministerul responsabil cu politica agricolă toate acele proiecte de lege care pot contribui la debirocratizarea administrării politicii agrare şi la stimularea producătorilor, a procesatorilor şi a afacerilor cu produse şi servicii agroalimentare româneşti. Înţelegem să acordăm prioritate proiectelor şi măsurilor destinate aplicării noii politici agricole, iniţiată şi susţinută de majoritatea parlamentară a Uniunii Social Liberale.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Legea retrocedărilor, un pas important pe direcţia îndreptării greşelilor trecutului"

Decizia Guvernului de a încerca să rezolve problema retrocedărilor reprezintă un mare pas înainte făcut de România când vine vorba de repararea unor greşeli ale trecutului. La 24 de ani de la Revoluţie, o lege care să îndrepte nedreptatea uriaşă comisă de regimul comunist poate fi tardivă, dar este în continuare bine-venită. În continuare există mii de foşti proprietari de bunuri şi imobile naţionalizate care îşi caută dreptatea în justiţie şi aşteaptă ca statul român să le fie un partener, nu o piedică. Faptul că, pentru prima dată, un Guvern postdecembrist este dispus să-i ajute pe aceşti oameni să-şi câştige bunurile înapoi arată neîndoielnic că românii nu au greşit când au votat cu USL.

Cred că stabilirea de termene clare este un pas extrem de important care se face înainte. Astfel, despăgubirile în natură se vor face până în 2016, iar apoi se va purcede la cele în bani, cu tranşe egale, de 14%. În felul acesta, fiecare dintre foştii proprietari ştie la ce se poate aştepta şi are un orizont clar de timp asupra momentului în care va intra fie în posesia proprietăţilor confiscate de comunişti, fie va primi contravaloarea lor. După 24 de ani în care mulţi s-au luptat degeaba prin tribunale, acum fiecare va şti la ce să se aştepte. Se pune ordine într-un haos deopotrivă legislativ, cât şi judiciar.

Al doilea mare câştig al legii propuse de Executiv este faptul că se va pune capăt mafiei drepturilor litigioase. Prin introducerea unui impozit de 85% pe câştigurile din drepturile litigioase, această afacere devine mult mai puţin bănoasă. Nu vor mai exista reţele subterane care să-i înşele pe proprietarii de drept să vândă pe puţin în speranţa că 10%-20% din valoarea bunurilor pe care ar urma să le capete înapoi sunt mai mult decât nimic. E o lege menită să îi împiedice pe samsari să mai profite de pe urma unei legislaţii permisive care încurajează astfel de practici neortodoxe, aproape la limita legii. În momentul în care aceşti profitori vor dispărea, adevăraţii proprietari vor face un pas important în recuperarea propriilor posesiuni sau a contravalorii acestora. Nu vor mai fi înşelaţi sau şantajaţi oameni cărora li s-a comis deja o nedreptate.

În Timişoara, există sute de astfel de cazuri în care samsarii au cumpărat drepturi litigioase şi au câştigat în instanţă diverse clădiri de patrimoniu. Aşa se face că multe dintre clădirile din centrul oraşului sunt acum în posesia unor clanuri de interlopi care nu au putut fi opriţi. Prin această lege se pune capăt unor astfel de practici cel puţin dubioase şi care sunt împotriva interesului public.

În altă ordine de idei, proiectul legislativ iniţiat de o parte a actualei opoziţii, în frunte cu fostul prim-ministru Mihai-Răzvan Ungureanu, reprezintă o eroare majoră. Pe de o parte, pentru că nu există niciun element restrictiv care să împiedice această practică a drepturilor litigioase cumpărate pe nimic. Poate fi, deci, interpretat ca o lege cu "dedicaţie" pentru aceşti samsari. Pe de altă parte, legea iniţiată de o parte a opoziţiei nu are termene clare până la care să se finalizeze procesul de analiză a dosarelor de retrocedare. Ceea ce înseamnă că proprietarii pot aştepta până la calendele greceşti să-şi găsească dreptate în instanţă. Consider că demersul celor din Forţa Civică şi PDL este o eroare majoră atât din punct de vedere al îndreptării unor probleme socioeconomice, cât şi din punct de vedere politic.

În mod normal, privesc asumarea răspunderii de către Executiv asupra unui proiect legislativ ca o greşeală, pentru că se ocoleşte procesul legislativ şi se ia din puterea cu care a fost încredinţat Parlamentul de către cetăţeni. În acest caz însă există un element de urgenţă. Eu nu cred că mai puteam tărăgăna această lege doi-trei ani prin Parlament, într-o dezbatere cu o finalitate târzie, care nu ar fi făcut altceva decât să îi amâne şi mai mult pe proprietari. Din această perspectivă, găsesc că asumarea răspunderii de către Guvern, mai ales în condiţiile unor presiuni internaţionale, este o soluţie pragmatică şi bine-venită. Sunt absolut convins că, atunci când va veni vorba de proiecte legislative care să necesite o dezbatere mai îndelungată, Executivul nu va mai ocoli Parlamentul.

Concluzia este simplă: legea prin care Guvernul Ponta vrea să rezolve problema retrocedărilor este utilă şi trebuie susţinută ca atare. Se face un pas important în direcţia dreptăţii pentru oameni care au fost deposedaţi abuziv de propriile posesiuni. E o dovadă a preocupării USL pentru a rezolva probleme sociale reale, care trenează de ani de zile, şi pe care guvernele înainte nu au găsit de cuviinţă să le rezolve.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Restituirea corectă a proprietăţilor, problemă de mare importanţă pentru PNL"

Retrocedarea proprietăţilor confiscate de comunişti este o poveste care parcă nu se mai termină. Deşi din 1989 au trecut mai bine de două decenii, nici până astăzi nu s-a reuşit rezolvarea acestei probleme. La 23 de ani de la Revoluţie, România este singura ţară din regiune care nu a finalizat restituirea proprietăţilor. Potrivit unor evaluări, situaţia restituirii proprietăţilor confiscate de comunişti afectează aproape un milion de români.

În acest context, Proiectul de Lege privind finalizarea procesului de restituire a proprietăţilor va fi adoptat în şedinţa de guvern din această săptămână, urmând ca pe 26 martie a.c. Guvernul să-şi angajeze răspunderea în Parlament.

Legea proprietăţii susţinută de USL se fundamentează pe două principii esenţiale: restituirea în natură, integral, acolo unde este posibil, şi asigurarea echităţii, inclusiv prin descurajarea speculei cu drepturi litigioase. În situaţiile în care nu se mai pot face restituiri în natură, pe baza unui sistem de puncte, similar cu cel aplicabil de către notari pentru evaluarea imobilelor, se emit titlurile, iar proprietarii vor fi compensaţi în numerar. Perioada în care se pot acorda aceste compensaţii poate fi de şapte ani. Mai trebuie reţinut faptul că un regim special va fi acordat în cazurile în care se restituie în natură şcoli, spitale şi instituţii de cultură, în acest caz urmând să fie introdusă obligaţia din partea proprietarului ca timp de 20 de ani să nu schimbe destinaţia imobilului.

Actualul Guvern a decis să recurgă la procedura angajării răspunderii pentru a soluţiona cu celeritate o problemă care grevează asupra statului român şi pe care Guvernele Boc şi MRU nu au dorit să o rezolve. Oare ce interese proprii i-au determinat pe foştii guvernanţi să nu ia măsuri în vederea stopării speculei imobiliare?

Cred că a venit vremea să punem capăt o dată pentru totdeauna atât speculei din acest domeniu, cât şi activităţii samsarilor, care au ajuns să primească mai mulţi bani decât proprietarii îndreptăţiţi. Potrivit unui document al ANRP, aproximativ 26.000 de proprietari (sau urmaşi) au primit în jur de 6,5 miliarde lei, în timp ce 1.000 de cesionari de drepturi litigioase, adică aşa-zişii samsari imobiliari, au încasat 8 miliarde lei. Iar această situaţie a fost posibilă numai din cauza erorilor legislative ale guvernanţilor pedelişti, care nu au reglementat corespunzător problema restituirilor.

Şi astăzi principalii contestatari ai proiectului de lege se dovedesc a fi tot cei care, în perioada guvernării lor, au refuzat să rezolve problema retrocedărilor, adică Mihai-Răzvan Ungureanu, alături de câţiva parlamentari ai Forţei Civice, şi PDL. Aceştia au depus în Parlament o propunere legislativă menită să-i favorizeze la despăgubiri tocmai pe cesionarii drepturilor litigioase.

Sunt convins că dacă PDL şi UDMR ar fi rezolvat situaţia în anii trecuţi n-ar mai fi fost necesară acum asumarea răspunderii Guvernului. Dacă pedeliştii se opun acestei legi, demonstrează încă o dată ipocrizie, dar şi lipsă de responsabilitate, fiindcă orice întârziere în reglementarea problemei restituirii ar însemna un blocaj financiar pentru România.

Să nu uităm însă că rezolvarea corectă a problemei proprietăţii a fost întotdeauna preocuparea noastră, a liberalilor. Partidul Naţional Liberal şi-a stabilit, inclusiv prin programul adoptat la ultimul Congres şi prin rezoluţiile votate, apărarea dreptului de proprietate, a cărui respectare nu este încă suficient reglementată în România. În acest sens, legea proprietăţii este una de mare importanţă pentru PNL.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Cine face, de fapt, politica antieuropeană"

În declaraţia mea politică de astăzi voi face referire la moţiunea simplă depusă de către opoziţie, în care este criticată Uniunea Social Liberală de "politică antieuropeană" şi "cum poate trăi USL fără Schengen". Nu pot să nu remarc că textul moţiunii conţine, chiar din titlu, două afirmaţii complet eronate şi aberante: 1. se sugerează că USL ar duce o politică antieuropeană; 2. se sugerează, evident printr-o pseudoîntrebare retorică, cum poate USL să trăiască în afara Schengen.

Ambele afirmaţii sau, mai bine zis, ambele formulări au adresantul greşit. Numai cine nu cunoaşte agenda principalilor vectori politici ai zilei poate afirma că USL duce o politică antieuropeană. Nu vreau să trec acum în revistă toate acţiunile (inclusiv cele din plan legislativ) actualei guvernări şi ale liderilor politici ai USL din care rezultă caracterul incontestabil al orientării proeuropene. Nu am nici timpul necesar şi nici nu merită să răspund la o astfel de acuzaţie mai mult decât ridicolă.

Voi pune, la rândul meu, câteva întrebări retorice. Dacă USL ar avea o politică antieuropeană, ar mai fi fost primit, într-un timp relativ scurt de la instalare, primul-ministru român, Victor Ponta, de către preşedintele (de fapt şeful statului) Franţei, una din marile puteri ale Europei şi nu numai? Stimaţi colegi care susţineţi că USL duce o politică antieuropeană, aţi verificat agendele de lucru din ultimele luni ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului? Aţi observat câte întâlniri internaţionale bilaterale (şi mai ales cu cine) au avut cei doi preşedinţi? Dacă faceţi o comparaţie între principalii vectori politici ai USL şi cei ai PDL când s-au aflat la guvernare, veţi constata că, în nici măcar un an de guvernare, contactele internaţionale ale celor din fruntea USL au fost nu doar mai multe, ci şi calitativ superioare în ceea ce priveşte aberaţia privind antieuropenismul USL.

Din păcate, nu pot însă să nu constat un alt fenomen, de această dată real şi foarte grav, cel al atitudinii antiromâneşti, al promovării unor politici contrare intereselor României, exact din partea celor care acuză astăzi USL.

La dezbaterile de săptămâna trecută din Parlamentul European a fost mai mult decât vizibilă această atitudine împotriva intereselor României, atitudine promovată de europarlamentarii PDL. Europarlamentarii PNL şi PSD, împreună cu europarlamentarii din Bulgaria, au propus o rezoluţie pentru încetarea monitorizării MCV. Au făcut această solicitare pentru că, din păcate, MCV nu mai este un factor de cooperare, ci de verificare, o verificare partizană, în funcţie de anumite interese ale unor cancelarii europene. Ei bine, în timp ce toţi europarlamentarii din Bulgaria, deci indiferent de culoarea politică, au susţinut eliminarea MCV-ului pentru cele două ţări, europarlamentarii PDL au pledat pentru continuarea monitorizării României. Este un fapt fără precedent şi care consider că nici nu merită comentat, pentru că este inacceptabil să pledezi împotriva propriei tale ţări.

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

"Alunecările de teren din zona Telega - Cornu, o situaţie de urgenţă recunoscută ca reală şi abordată în consecinţă"

Topirea zăpezii, ploile şi diferenţele de temperatură au (re)activat, în această perioadă, alunecări de teren în zona Telega -Cornu, distrugând bunuri materiale şi punând în pericol de a fi întrerupte drumuri de acces ce fac legătura cu sute de gospodării.

De asemenea, Pârâul Sărata, ce străbate Telega, muşcă din maluri pe întreg parcursul său, cu efecte din ce în ce mai grave în aval, a căror rezolvare devine şi ea din ce în ce mai costisitoare.

Situaţia ar fi fost cu mult mai rea dacă primarii din zonă nu ar fi fost responsabili, gospodari şi prevăzători şi nu ar fi făcut, în măsura posibilităţilor pe care le-au avut, tot ce le-a stat în putinţă pentru încetinirea degradărilor, cu sprijinul Consiliului Judeţean şi al Prefecturii.

Şi localnicii - dintre care mulţi sunt chiar din colegiul meu - au devenit experţi în plantarea de arbori şi construirea de parapeţi -piedici ce par însă neînsemnate în calea unor fenomene de o forţă uriaşă, cum sunt topirea patului de sare pe care este aşezată comuna Telega ori muşcăturile apei în malurile sale.

În aceste zile, în care fenomenele, din motive neimputabile oamenilor, se agravează (recent, măicuţele Schitului Sf. Ioan Evanghelistul din Cornu au fost nevoite să evacueze chiliile şi locul de rugăciune aflate în pericol de prăbuşire), am primit, totuşi, şi un semnal bun: există voinţă politică pentru ameliorarea situaţiei.

Mai exact, ministrul delegat al pădurilor şi apelor a venit în Prahova şi s-a convins de realitatea celor expuse în proiectul de hotărâre de guvern pregătit de Prefectură şi Consiliul Judeţean, a stat de vorbă cu primarii, a verificat documentaţii şi, cu ochi de specialist, a evaluat personal amploarea efectelor dezastrelor.

La finalul documentării sale, a declarat că va susţine în Guvern alocarea cu prioritate a fondurilor necesare punerii în siguranţă a zonei.

Doresc să îi mulţumesc public doamnei ministru Ana Lucia Varga, în nume personal, dar şi în numele locuitorilor din colegiul meu, care aproape că îşi pierduseră orice speranţă, atât pentru promptitudinea cu care a răspuns invitaţiei noastre de a veni la faţa locului, cât şi pentru profesionalismul şi pragmatismul cu care a abordat rezolvarea situaţiei, acestea din urmă făcând, de fapt, diferenţa, între oamenii impuşi politic în funcţii şi cei promovaţi - chiar şi politic - în astfel de funcţii, care, însă, pot sfinţi locul.

Domnul Horia Cristian:

Astăzi, în declaraţia mea politică, voi face referire la moţiunea simplă depusă de opoziţie, în care este criticată Uniunea Social Liberală de "politică antieuropeană" şi "cum poate trăi USL fără Schengen". Nu pot să nu remarc că acuzaţiile aduse guvernării actuale sunt aberante şi absolut deloc fundamentate.

Dacă România mai are ceva probleme care deranjează în Europa, aceste probleme nu sunt cauzate de guvernarea USL, ci de fostele guvernări PDL. Şi, atenţie, guvernări care au lăsat numeroase găuri negre, numeroase bombe cu ceas, pe care actualii guvernanţi se străduiesc să le rezolve, probleme pe care le voi enumera în rândurile care urmează.

Aşa cum se arată în textul moţiunii, România a făcut eforturi materiale şi umane deosebite pentru a îndeplini criteriile tehnice necesare pentru a întruni criteriile intrării în spaţiul Schengen. Dincolo de cei un miliard de euro cheltuiţi în ultimii ani, România şi-a restructurat poliţia de frontieră şi structurile Ministerului de Interne responsabile.

Este clar că decizia de amânare a intrării României în Schengen este o decizie politică. Întrebarea care se pune este aceea care sunt criteriile politice pe care România nu le îndeplineşte.

S-a invocat de către Preşedintele României, Traian Băsescu, şi susţinătorii săi că raportul MCV este la originea acestor decizii.

Însă raportul MCV recunoaşte progresele făcute de România, şi, dacă-l citim cu atenţie, vom constata că aşa-zisele motive nu sunt imputabile guvernării USL.

Raportul MCV arată clar că în România a fost respectată Constituţia şi deciziile Curţii Constituţionale, după cum reiese cu claritate şi din raportul Comisiei de la Veneţia, raport care face referire la referendumul pentru demiterea preşedintelui din vara anului trecut.

Raportul MCV subliniază întârzierile în numirea conducerii Ministerului Public şi a DNA, dar trebuie să subliniem faptul că Guvernul a făcut paşii necesari, conform legislaţiei în vigoare, dar nu se poate amesteca în deciziile şi procedurile de numire în Consiliul Superior al Magistraturii, care blochează procedurile de selecţie în Ministerul Public.

O altă bilă neagră este recurgerea excesivă la ordonanţe de urgenţă şi de asumări de răspundere, dar doresc să vă reamintesc că acestea au fost apanajul guvernărilor Boc.

Nu doresc să aduc în discuţie recomandările din raportul MCV - cu ghilimelele de rigoare - privind raporturile care ar trebui să existe între guvern şi presă, în sensul în care, într-un mod de neconceput, ar trebui să facem legi care să îngrădească drepturile mass-media de a critica oricare din instituţiile din România.

Iată deci că raportul MCV, în sine, nu este un motiv necesar şi suficient pentru ca România să acceadă în comunitatea Schengen.

Pentru cei care nu-şi aduc aminte, prima decizie negativă privind intrarea în spaţiul Schengen a României a fost în septembrie 2011, iar motivele invocate atunci de acel insucces au fost că "s-au schimbat în timpul jocului", că "România îndeplinea criteriile tehnice şi că singura discuţie este de natură politică".

Este opinia Guvernului USL că România are nevoie de o schimbare de atitudine în politica externă, lucru demonstrat de activitatea ministrului de externe, Titus Corlăţean, care a dus o adevărată ofensivă înaintea Consiliului JAI din martie a.c. Din păcate, însă, România are nevoie ca în politica externă să se vorbească la unison.

Traian Băsescu este numitorul comun al tuturor deciziilor negative de aderare a României la spaţiul Schengen, atât în 2011, în 2012 şi în 2013. În fapt, neajunsurile semnalate de raportul MCV legate de întârzierile în numirea conducerii Ministerului Public şi a DNA sunt legate tot de Traian Băsescu, care a încurajat interimatul în conducerea acestuia, pe Morar, şi s-a amestecat dincolo de spiritul Constituţiei în problemele interne ale CSM. Traian Băsescu trebuie să-şi aducă aminte că este reprezentantul poporului român şi că trebuie să pună interesul românilor înaintea intereselor sale personale sau ale partidului său de suflet, PDL.

Domnul Ioan Bălan:

"Reîntoarcerea la baroni"

În urmă cu mai bine de un an, când PDL se afla la guvernare, a fost lansată în dezbatere publică necesitatea reorganizării administrativ-teritoriale a ţării, în scopul eficientizării actului administrativ şi pregătirii României pentru următorul exerciţiu financiar european 2014-2020. Iniţiativa PDL avea scopul de a coagula voinţa tuturor partidelor politice şi de a construi consensul asupra unei probleme ce ar trebui să contribuie decisiv la modernizarea ţării noastre. Abia după ce acest lucru ar fi fost realizat se putea trece la analiza alternativelor şi construirea cadrului legal optim pentru a debloca dezvoltarea locală.

Nu cred că românii au uitat faptul că, la acea vreme, PSD, PNL, PC şi cu unele argumente proprii şi UDMR au contestat vehement oportunitatea acestui demers, considerându-l neavenit. Cum şi era de aşteptat, după ce a venit la putere, USL a descoperit dintr-o dată, că tot ce criticaseră până atunci n-ar trebui abandonat: acordul cu Fondul Monetar Internaţional nu mai este atât de rău, necesitatea revizuirii Constituţiei nu mai reprezintă o ameninţare, iar, dintr-o dată şi-au reevaluat poziţia faţă de reorganizarea administrativ-teritorială: acum e prioritate naţională.

Reorganizarea administrativ-teritorială a României, aşa cum doreşte să o promoveze USL, a pornit strâmb şi cu susul în jos. Acest proces, care ar trebui să conducă la o flexibilizare şi eficientizare a actului administrativ, pare deja să o ia pe calea inversă: o administraţie poate chiar mai stufoasă şi pusă în slujba baronilor locali, şi nu a cetăţenilor.

Reorganizarea administrativ-teritorială în forma USL a demarat cu racolarea şi consolidarea, la nivelul unor regiuni politic trasate, a viitorilor baroni locali. Apoi, în funcţie de interesele acestora şi de cuantumul contribuţiei lor la partid, vom afla şi care sunt noile regiuni şi noile principii de guvernare locală. Aşadar, reorganizarea administrativă a USL este făcută după modelul brevetat cu ani în urmă de baronul Mischie.

Reforma administrativă trebuie ghidată de obiective certe de dezvoltare locală, şi nu de interesele obscure de partid, iar limitele teritoriale ale viitoarelor regiuni trebuie să ia în considerare multiple aspecte, cum ar fi: complementaritatea dezvoltării locale, tradiţii istorice şi culturale, posibilitatea realizării unor proiecte locale pe termen lung, eficienţa administrativă şi absorbţia eficientă a fondurilor structurale.

Partidul Democrat Liberal a afirmat mereu sprijinul pentru proiecte care vor conduce la modernizarea României, însă nu vom sprijini proiecte care să transforme regiunile sau alte unităţi administrative în feudele baronilor locali.

Domnul Ioan Oltean:

"Se doreşte cu adevărat subminarea până la distrugere a agriculturii şi zootehniei româneşti?"

Nu este un clişeu această afirmaţie, şi anume că agricultura poate fi considerată motorul unei economii naţionale, prin caracteristicile sale necesitând o abordare diferenţiată faţă de alte ramuri, dar şi o atenţie specială şi un sprijin deosebit din partea statului şi a guvernului.

Pentru România agricultura are în prezent o importanţă multiplă dacă ne gândim la tradiţie, la ponderea încă mare a populaţiei rurale în total populaţie, la securitatea alimentară internă, dar mai ales la faptul că suntem parte a Uniunii Europene.

În decursul istoriei ţării agricultura a fost o ocupaţie de bază, cu un loc bine determinat în economia generală, loc caracterizat prin dezvoltarea şi accentuarea în timp a unor anumite sensibilităţi specifice zonei. Transformarea agriculturii din ocupaţie a locuitorilor din zona rurală în ramură a economiei naţionale s-a produs totuşi lent, mult mai greu chiar raportat la evoluţia similară a altor ţări.

Agricultura a fost şi continuă să fie, chiar şi în secolul al XXI-lea, ocupaţia de bază pentru români, cu toate acestea neînregistrându-se performanţe notabile nici în decursul istoriei, indiferent de regimul politic sau de sistemul economic promovat, dar mai ales în ultima perioadă.

Remarc faptul că aceasta este doar aparent ramura cea mai uşor abordabilă şi uşor de redresat, chiar şi numai dacă avem în vedere practicarea unei agriculturi de subzistenţă, dar în esenţă este cea mai dificilă şi greu de evaluat din cauza multitudinii de factori implicaţi în procesul de producţie, a acţiunii directe a factorilor exogeni -climaterici - şi a imposibilităţii exercitării unui control total asupra lor.

Acest aspect are importanţă mai ales în condiţiile practicării unei agriculturi moderne, intensive şi ecologice.

În ultima perioadă asistăm cu toţii la un scenariu care pare a fi de coşmar. Practic, nu trece o săptămână fără să aflăm prin mijloacele de informare în masă că peştele este infectat, că laptele are o toxină despre care mulţi dintre noi nu au mai auzit până acum, calul este şi el nelipsit de pe masa noastră şi a fraţilor europeni şi, mai mult, are pretenţia că e vită, chiar şi curcanul, de altfel preferat de cei mai mulţi români, are prea mult antibiotic.

Citim aproape zilnic în presă ştiri care ne dau fiori reci pe şira spinării, precum că "România este târâtă din nou într-un scandal alimentar european". Din nefericire, de când la cârma ţării este USL, cuvântul de ordine este"scandal".

Dincolo de aspectul care îl îngrijorează pe omul obişnuit şi care îşi pune din ce în ce mai des întrebarea: oare ce să mai cumpăr ca să fiu sigur că pot pune pe masă, pentru mine şi familia mea, o mâncare sănătoasă, rămâne şi întrebarea: cui folosesc de fapt aceste scandaluri?

În primul rând, nu putem să nu ne întrebăm, noi, politicienii din opoziţie, este măcar un sâmbure de adevăr în tot ce se întâmplă, în tot acest ping-pong cu mintea şi banii cetăţeanului român? Poate că pe unii chiar îi distrează, dar pe noi, ca politicieni responsabili, ne îngrijorează!

Ştim cu toţii că, urmare a neglijării agriculturii şi zootehniei de la preluarea controlului economiei de către USL, oferta de produse agricole şi alimentare autohtone, cea care îi salva pe românii consumatori şi îi încuraja pe românii producători, a devenit o problemă gravă. Acest lucru ar trebui să îi preocupe pe toţi factorii decidenţi, începând cu guvernul şi responsabilii din ministerul agriculturii.

Cum realizarea producţiei interne la un nivel care să satisfacă necesităţile de consum ale populaţiei vizează direct securitatea alimentară, credem că argumente suplimentare în favoarea salvării şi repunerii acestei ramuri pe locul care i se cuvine sunt de prisos.

De aceea, aşteptăm cu toţii un răspuns ferm al autorităţilor la aceste întrebări, dar şi măsuri ferme de reabilitare a acestei ramuri de bază a economiei.

Creşterea economică pe care cu siguranţă chiar şi USL şi-o doreşte, deoarece este indispensabilă oricărei guvernări, în scopul alinierii performanţelor autohtone la cele ale Uniunii Europene, trebuie făcută şi prin agricultură.

Sperăm cu sinceritate că guvernul actual ştie că orice politică economică realistă şi cu şanse de reuşită trebuie să includă dezvoltarea agriculturii şi a zonei rurale. Eliminarea agriculturii şi a zonei rurale din creşterea economică a unei ţări prin ignorarea unor semnale, neoferirea unor răspunsuri sau chiar indiferenţa din partea autorităţilor nu face decât să alimenteze şi să mărească decalajele între România şi alte ţări ale Uniunii Europene, cu consecinţe dramatice atât pentru prezentul imediat, cât şi pe termen lung, pentru generaţiile viitoare.

Domnul Ioan Oltean:

"Sănătatea poporului român - o glumă în optica Guvernului Ponta"

După cum bine ştiţi, România a fost zguduită în cursul ultimelor două săptămâni de nu mai puţin de 4 scandaluri privind alimentele comercializate pe rafturile magazinelor noastre şi, în egală măsură, alimente făcând obiectul diferitelor tranzacţii de export. Pornind de la scandalul cărnii de cal consumată pe post de carne de vită, s-a ajuns la scandalul laptelui infestat cu aflatoxină, la cel al legumelor şi fructelor "înecate" în pesticide şi la carnea de curcan în care s-au identificat medicamente de tip veterinar. Într-un astfel de context de acuzaţii deosebit de grave la adresa siguranţei consumatorului, într-un astfel de cadru naţional şi internaţional deosebit de fragil, în care însăşi sănătatea propriului popor este pusă în pericol, mă arăt revoltat, în primul rând în calitatea mea de om, de cetăţean român, şi nu în ultimul rând în calitatea mea de om politic, de reacţia extrem de întârziată şi confuză a autorităţilor române în raport cu infirmarea sau confirmarea existenţei unor astfel de situaţii.

Industria zootehnică şi alimentară sunt serios ameninţate, confuziile şi bâlbele reprezentaţilor autorităţilor române competente în domeniu nu fac decât să adâncească şi mai tare lipsa de credibilitate şi starea de nesiguranţă accentuată. Ceea ce este însă poate şi mai îngrijorător este faptul că în tot acest haos nimeni nu vrea să îşi asume responsabilitatea erorilor comise în gestionarea unei astfel de situaţii de criză. Astfel, după cum bine ştiţi, la scurt timp după izbucnirea scandalului cărnii de cal, preşedintele Autorităţii Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, Mihai Ţurcanu, şi-a dat demisia de la conducerea acesteia. Într-un contrast paradoxal complet în raport cu scandalul european de proporţii şi gradul ridicat de panică semănat în sufletul cetăţeanului român, vicepreşedintele Autorităţii Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, domnul Vladimir Mănăstireanu, vine cu declaraţia conform căreia laptele de pe piaţă este bun de consum, în condiţiile în care nu toate rezultatele testelor confirmau până la acel moment "curăţenia laptelui" comercializat. Deficienţele de comunicare şi precaritatea gestionării scandalurilor din alimentaţie au generat scăderea încrederii românilor în siguranţa alimentelor. Astfel, doi din cinci consumatori de lapte declară că evită să mai cumpere acest produs o vreme, conform unui studiu realizat de o societate de sondaj. Exporturile de carne de cal şi de vită tranşată au scăzut şi ele aproape total în urma scandalului internaţional al cărnii de cal în care a fost implicată şi România.

Şi pentru că alimentaţia merge mână în mână cu sănătatea, iată cum ministrul sănătăţii, Eugen Nicolăescu, tace şi face, recurgând la regionalizarea ţării, ignorând radical părerile populaţiei cu privire la acest subiect. Astfel, aflăm cu stupoare că ministrul sănătăţii a luat decizia desfiinţării direcţiilor de sănătate publică şi a caselor de asigurări de sănătate, în locul acestora el propunând 8 autorităţi regionale care vor avea în subordine 34 de oficii judeţene de sănătate publică. Ceea ce nu a avut în vedere însă ministrul sănătăţii în adoptarea unei astfel de decizii este chestiunea extrem de semnificativă, deloc neglijabilă, potrivit căreia acest proces de reorganizare implică, în primul rând, concedieri masive de personal, într-un cadru de resurse umane care oricum s-a dovedit, de atâtea ori, ca fiind unul insuficient, recurgând astfel la soluţii care, pe vremea cât aceştia se aflau în opoziţie, refuzau să le ia în calcul, forţând astfel salariaţii acestora să rămână fără locuri de muncă, într-un context al pieţei muncii extrem de tensionat. În ceea ce priveşte intenţiile de economisire a fondurilor alocate unor astfel de instituţii, vă asigur, domnule ministru, că importul medicamentelor cu preţuri exorbitante pe care dumneavoastră l-aţi aprobat a generat "găuri" enorme la bugetul de stat alocat sănătăţii.

Vă invit ca, împreună, să analizăm "la rece" reacţiile extreme, nemăsurate ale reprezentanţilor autorităţilor responsabile în domeniu şi să propunem măsuri urgente şi reale cu scopul atenuării gravelor consecinţe care se vor succeda în perioada imediat următoare.

Domnul Ion Diniţă:

"Prea mulţi soldaţi români morţi în accidente aviatice!"

Am solicitat în debutul lucrărilor plenului Camerei Deputaţilor din urmă cu o săptămână păstrarea unui moment de reculegere în memoria celor doi soldaţi decedaţi în accidentul aviatic din judeţul Bacău, din data de 7 martie a.c. Cam atât - evident prea puţin în raport cu durerea familiilor nemângâiate ale celor doi - am mai putut să facem: câteva secunde de reculegere în memoria celor doi militari care şi-au pierdut viata în accidentul aviatic, respectiv maistrul militar cl. a III-a Laurenţiu Chiru şi plutonierul Vasile Manolache. Maistrul militar cl. a III-a Laurenţiu Chiru şi plutonierul Vasile Manolache şi-au pierdut viaţa în accidentul aviatic produs joi, 7 martie, în judeţul Bacău. Maistrul militar Laurenţiu Chiru, în vârstă de 33 de ani, necăsătorit, avea funcţia de mecanic de bord. Plutonierul Vasile Manolache, în vârsta de 37 de ani, căsătorit, un copil, avea funcţia de sanitar militar. Ei au fost înmormântaţi cu onoruri militare în localităţile lor de domiciliu.

Accidentul aviatic în care a fost implicat un elicopter Puma Socat aparţinând Forţelor Aeriene Române, prăbuşit în apropierea comunicaţiei Bereşti-Bistriţa, judeţul Bacău, în timpul executării unui zbor în formaţie, aduce în atenţia opiniei publice numeroasele astfel de incidente petrecute în România ultimilor ani. Numai anul trecut au avut loc două astfel de evenimente, soldate cu nouă morţi şi trei răniţi. În total, în ultimii 13 ani, pe teritoriul României au avut loc 20 de accidente în care au fost implicate elicoptere, majoritatea ale Forţelor Aeriene, zeci de militari pierzându-şi viaţa, iar mulţi dintre cei care au supravieţuit rămânând traumatizaţi pentru tot restul zilelor.

Accidentul din judeţul Bacău ridică un nou semn de întrebare asupra necesităţii existenţei unei forţe aeriene de înalt nivel în Armata Română. Din păcate, în anii 2000 statul român a considerat că nu avem nevoie de prea mult efort şi investiţii în domeniul aviatic, bazele noastre militare extrem de competitive dispărând una câte una, iar profesioniştii trimişi acasă. Mai mult, pe fondul crizei economice mondiale, investiţiile din aviaţia militară s-au redus drastic, iar faptul că militarii români folosesc încă aparate de zbor demne de expus la muzeu îşi arată consecinţele, unele dintre cele mai nefaste. Consider că statul român trebuie să ia măsuri urgente pentru a preîntâmpina astfel de tragedii aviatice, iar una dintre acestea ar fi înzestrarea Armatei cu mijloace performante, demne de evoluţia tehnicii în domeniu şi de o ţară membră NATO şi Uniunea Europeană.

Domnul Ion Diniţă:

"Succesul regionalizării României - separarea de influenţele politice"

Partidul Conservator susţine proiectul de regionalizare a României, însă atrage atenţia că procesul de reîmpărţire administrativ-teritorială trebuie separat de factorul politic. Regionalizarea României trebuie gândită şi analizată de minţile unor tehnicieni, specialişti în toate domeniile care implică procesul în sine, de la sociologi la economişti, de la finanţişti la statisticieni. Sunt încrezător că Executivul va găsi cele mai oportune metode pentru ca proiectul regionalizării să fie un succes, respectiv să aducă beneficii românilor. Noile regiuni trebuie să constituie motoarele viitoarei dezvoltări economice a României, iar cetăţeanul obişnuit trebuie să resimtă cu adevărat o îmbunătăţire a standardelor serviciilor sociale şi administrative. Nu în ultimul rând, îmi exprim speranţa că proiectul de regionalizare va fi lăsat deoparte de influenţele politice, de orice fel, deoarece vorbim de viitorul ţării şi al românilor pentru o perioadă îndelungată.

Susţinem regionalizarea, dar nu oricum şi în orice condiţii. Nu vrem să facem o regionalizare pe picior, ci una care să devină în final un motor al economiei româneşti, de care să beneficieze fiecare român. Trebuie să evităm pericolul de a face o regionalizare pur politică sau pur etnică, şi să vedem exact cum trebuie să dezvoltăm aceste regiuni, cum trebuie să arate ele în final, astfel încât fiecare român să simtă că în final România o va duce mai bine, într-o Românie europeană.

Partidul Conservator nu este de acord cu regionalizarea pur politică sau pur etnică, deoarece s-ar putea ca apoi cineva, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, să ceară chiar o federalizare a României. Evident, nu ne dorim acest lucru. Nu dorim ca în Constituţie să dispară că România este un stat unitar, ci dorim ca acest lucru să rămână pe viitor, pentru urmaşii noştri. În ţările cu o democraţie înaintată, avansată, Constituţia se schimbă o dată la 50 - 100 de ani, noi o schimbăm a treia oară deja. Am vrea ca toate aceste propuneri legislative care ţin pur şi simplu de Legea fundamentală şi de regionalizare să fie făcute în aşa fel încât în perioada următoare fiecare regiune să poată să reprezinte din punct de vedere economic ceva pentru ţara românească, din punct de vedere social şi, de ce nu, să nu avem acele orgolii ca fiecare să-şi ducă o capitală acolo unde este sau ca fiecare regiune să aibă patru-cinci capitale. PC nu doreşte accentuarea birocraţiei, ci, dimpotrivă, o simplificare a acesteia, potrivit intenţiei Guvernului de simplificare a cheltuielilor bugetare. Dorim ca interesele proprii, etnice sau de partid să dispară, singura prioritate trebuie să rămână interesul românilor de rând.

Pentru reuşita demersului, Guvernul trebuie să declanşeze consultări ale populaţiei din toate zonele ţării, în aşa fel încât oamenii să aibă posibilitatea să îşi exprime punctele de vedere pe tema regionalizării, iar cele fundamentate să fie folosite de comisiile lucrative ale proiectului. Mizez pe faptul că odată cu avansarea discuţiilor de specialitate pe marginea proiectului se vor atenua şi polemicile politice. Este contraproductiv să lucrăm la un asemenea demers de anvergură naţională cu orgolii şi noţiuni preconcepute, de genul patriotismului local. Reorganizarea administrativ-teritorială va fi realizată pe baza principiilor şi analizelor funcţionale existente în Uniunea Europeană, şi, în opinia mea, trebuie să se bucure de un larg consens naţional.

Domnul Ion Melinte:

"Adevăratele cauze pornesc de la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale?"

Apicultura este un domeniu al agriculturii româneşti cu care ne putem mândri în acest moment.

Început ca o măsură de sprijin pentru dezvoltarea apiculturii, Programul Naţional Apicol din România (PNA) a asigurat iniţial condiţii bune de dezvoltare a acestui sector, dar din păcate în ultimii doi ani şi-a pierdut esenţa.

Nemulţumirea apicultorilor derivă din faptul că dacă iniţial la măsura de combatere a varrozei se deconta aproape integral suma, în acest moment se decontează jumătate din sumă sau chiar mai puţin.

Programul Naţional Apicol trebuie să aibă ca principal scop apărarea sănătăţii familiilor de albine, fiind grave problemele pe care le provoacă la nivel mondial varroza, şi anume depopulările masive, mortalitatea şi decimarea efectivelor de albine.

În acest context, prin dimensionarea şi extinderea Programului Naţional Apicol din România la cinci măsuri, cumpărarea de familii de albine a cunoscut "scriptic" o evoluţie formidabilă, acoperind valoric în ultimii ani între 40-60% din total sume PNA.

În realitate, condiţiile avantajoase de procurare a familiilor de albine (stupine neautorizate, forme asociative fără activităţi economice declarate, lipsa activităţilor faptice de existenţă a acestor familii de albine, termen de păstrare a familiilor de albine după cumpărare doar un an de zile etc.) au permis apariţia unor "băieţi deştepţi în apicultură", care doar rulează facturi şi încasează fonduri în detrimentul celor care chiar investesc în apicultură.

În aceste condiţii trebuie cât mai urgent ca reprezentanţii de control din Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale să acţioneze în timp legal şi să oprească furturile de fonduri de la PNA.

Îmi pun întrebarea: de ce nu acţionează funcţionarii din Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale îndrituiţi să controleze comercializarea familiilor de albine şi încasarea fondurilor de la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură?

Atenţie, poate se autosesizează Uniunea Europeană!

Domnul Ionuţ-Cristian Săvoiu:

"E nevoie de legea specială care să reglementeze profesia de geodez"

Declaraţia mea de astăzi poartă valenţele unui semnal pe care doresc să-l ridic în sensul cel mai evident, fără echivoc. Se referă la caracterul injust al reglementării sau, în termenii actuali, al lipsei de reglementare pentru ceea ce numim profesiunea de geodez.

Discuţia porneşte şi se închide într-un singur punct: Propunerea legislativă privind organizarea şi exercitarea profesiei de geodez şi înfiinţarea Ordinului Geodezilor din România. Parcurgând etapele cronologice şi de procedură, proiectul apare după o (prea) lungă perioadă de timp pe masa decizională a Camerei Deputaţilor. Şi primul lucru pe care mă grăbesc să-l afirm este acela că, din fericire, structura Parlamentului permite astăzi o privire mai înţeleaptă decât în 2010, atunci când Senatul respingea, în primă instanţă, propunerea.

Nu-mi doresc să insist acum, în acest cadru, pe o descriere de proporţii cu privire la necesitatea şi oportunitatea unui vot favorabil în cauză. Expunerea de motive a propunerii e suficient de lămuritoare şi vă stă la dispoziţie. Însă plaja largă de inepţii şi aberaţii vărsate din toate părţile, în buna tradiţie a anonimităţii, obligă la câteva scurte precizări de esenţă:

- Profesia de geodez este o profesie liberală, de interes public, a cărei exercitare presupune existenţa unei legi speciale. De altfel, necesitatea nu reprezintă altceva decât reglementarea firească pe care Parlamentul a considerat-o necesară în cazul medicilor, avocaţilor, arhitecţilor etc.

- Activitatea geodezului reprezintă un serviciu de interes public cu implicaţii tehnice, economice, sociale, juridice, de importanţă vitală pentru înscrierea imobilelor în cartea funciară. Prin urmare, noua reglementare va permite organizarea şi exercitarea profesiei de geodez şi executarea în condiţii de calitate a lucrărilor de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei şi cartografiei, în temeiul unui cod deontologic obligatoriu.

Adăugaţi aici că o astfel de lege specială aduce în dreptul impactului asupra mediului de afaceri creşterea prestigiului profesional, a calităţii serviciilor în condiţii de concurenţă, cu efect direct în combaterea concurenţei neloiale în domeniu. Cu alte cuvinte, ostilităţile la adresa unei astfel de reglementări se ridică nu din rândul oamenilor de bună-credinţă, a profesioniştilor breslei, ci din partea amatorilor lipsiţi de fundamentul profesiei.

Sunt premisele de la care suntem obligaţi să pornim. Şi să pornim degrabă, aducând Propunerea privind organizarea şi exercitarea profesiei de geodez şi înfiinţarea Ordinului Geodezilor în linia priorităţilor legislative. Mai departe, pronunţarea prin vot favorabil devine o chestiune de onestitate şi respect profesional. Altfel, rămânem prizonierii trişti ai unui principiu nescris: profesia liberală nereglementată dă naştere la corupţie, inechitate şi conflicte de interese!

Doamna Camelia Khraibani:

"Românii, spaţiul Schengen şi recursul la demnitate"

"Trăind în cercul nostru (mioritico-balcanic) strâmt", norocul ne ocoleşte adesea şi nu atât din vina altora, cât mai ales a modului particular în care, de veacuri, ne rostuim existenţa la porţile Orientului. Hărăzit de soartă a vieţui la confluenţa de interese şi de belicoase confruntări ale unor alcătuiri statale, de fiecare dată mai puternice decât noi, românii, popor năpăstuit, "bătut din veac în veac de toate furtunile" (N.Iorga), au străbătut cu greu secolele în arealul geopolitic carpato-dunăreano-pontic. Ereditatea noastră complicată ("progenitură de origine romană" peste care s-au insinuat violent numeroase hoarde barbare, aciuate vremelnic sau definitiv, în spaţiul nostru valah) şi odiseea supravieţuirii sub diverse stăpâniri, cu tot ceea ce presupunea ea: obedienţă, umilinţă, sărăcie şi înapoiere, ne-au pervertit, se pare iremediabil, sufletele şi comportamentul.

Aşa stând lucrurile, ducem cu noi fără de voie blestemul imposibilităţii de a evada din ceea ce unii numesc, inspirat sau doar ironic, "fabulos spirit", în realitate un amestec bizar de trăiri şi gesturi, caracterizat prin fatalism mioritic, şmecherie, oportunism, tentaţia de a ne suspecta şi dispreţui reciproc, reacţia viscerală de a ne persifla şi înjura şi nu în ultimul rând acea subită miopie când e vorba de bârna din proprii noştri ochi. În faţa urgiilor barbare, mai vechi sau mai noi, ne-am regăsit cu greu spiritul de ordine şi de agregare, acel spirit care atunci când s-a manifestat ne-a permis unele succese militare şi benefice impulsuri pentru evoluţia noastră ca popor şi entitate statală europeană.

Mai la îndemână s-au dovedit a fi însă, din nefericire, bejenia şi abandonarea pământului, nu înainte de a fi sistematic pârjolit, supuşenia umilitoare ("capul plecat...", gest creştinesc şi oportun poate, dar umil totuşi!) şi resemnarea, în bine-cunoscutul spirit al fatalismului mioritic. Am plătit toate acestea cu preţul multor veacuri de ocupaţie străină, de amară umilire, de spoliere a resurselor şi înapoiere economică, social-politică şi spirituală.

La adăpost de barbariile orientale, declanşate intempestiv şi imprevizibil de seminţii pe care propriile spaţii (atunci când aveau vreunul) "nu putea să-i mai încapă", Occidentul, care ne pune azi la colţ, şi-a statornicit structuri şi norme, a construit oraşe şi a înălţat catedrale şi universităţi, punând temeiurile Renaşterii şi căutând în tihnă "piatra filosofală". Gospodăriile, pădurile şi ogoarele lor, ferite de pârjolul devastator al focului, au continuat în a-i îndestula pe ei şi mijloacele lor productive, oferindu-le acel belşug material, necesar şi oportun evoluţiei, prosperităţii şi creaţiei. Iubirea aproapelui, smerenia în faţa lui Dumnezeu, milostivenia şi toleranţa creştinească faţă de "greşelile greşiţilor" nu i-au împiedicat să tortureze, să mutileze şi să ardă pe rug pe nefericiţii cu alte convingeri şi idei, aşa cum nu au avut nicio reţinere în a interveni asupra estului şi sud-estului european pentru a-şi disputa la mezat zone de influenţă din această parte de continent. "Apostolii" civilizaţiei occidentale care ne admonestează azi, mânaţi mai ieri de interese meschine şi acţionând "în umbra crucii", au ars, au distrus şi ucis secole de-a rândul, croindu-şi cu sabia şi armele de foc drumul "triumfal" către "locurile sfinte", Orientul îndepărtat, Lumea nouă de peste Ocean şi africa.

În epoca modernă, raţiunile lor "civilizatoare" i-au purtat prin nemărginirea africană la vânătoare de negri pentru plantaţiile americane şi la deposedarea violentă a localnicilor de aur, diamante, mirodenii, fildeş şi de propria identitate. Secolul al XX-lea nu a fost răvăşit de noi, românii, popor mult prea blând, paşnic, milostiv, cu frica lui Dumnezeu şi preocupat doar de sărăcia şi nevoile sale. Cei care au făcut-o cu preţul a zeci de milioane de vieţi frânte de glonţ, de foame şi de boli, au fost tot cei aparţinând spaţiului "civilizator" care cu ipocrizie ne trag azi de urechi, considerându-ne nedemni a inta în spaţiul Schengen.

Occidentalii au uitat mult prea repede că lideri de-ai lor, în cârdăşie cu Stalin, au scos la mezat teritorii româneşti, iar către sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial au negociat la tarabă destine şi spaţii de vieţuire ale unor popoare est europene, asistând apoi imperturbabil la căderea Cortinei de Fier peste continent.

Acceptarea noastră în NATO şi UE s-a făcut şi ea cu multă întârziere, după demersuri îndelungate şi umilitoare şi parcă pe uşa din dos, locul de acces bine-cunoscut al servitorilor şi al rudelor sărace. Speculându-ne cu ipocrizie acele complexe ale noastre, generate de buna-credinţă şi cunoscutul nostru bun-simţ, dar şi dificultăţile reale prin care trecem, dificultăţi de care unele structuri, agenţi economici şi instituţii occidentale nu sunt deloc străine, ni se amână mereu intrarea în spaţiul european de liberă circulaţie. Argumentul corupţiei, invocat cu obstinaţie ca impediment al aderării noastre la Schengen, este unul ipocrit şi necinstit, adevăratul motiv fiind generat de raţiuni politice, economice fără îndoială şi nu în cele din urmă de blestematul nostru obicei de a ne prosterna în faţa "Porţii", de a ne denigra şi trăda ţara, de a ne vinde elitele şi voievozii, întru satisfacerea intereselor meschine ale unora dintre ai noştri şi cu preţul nefericirii tuturora. Corupţia dacă există (şi ea, din nefericire, există la noi, atingând dimensiuni ce ne îngrijorează şi ne revoltă) nu este însă nici invenţie românească şi nici particularitate exclusivă a comportamentului românilor. Această racilă a contemporaneităţii noastre, cu implicaţii negative privind evoluţia către progres, civilizaţie şi prosperitate generală, are la noi cauze multiple, complexe, mai vechi, dar şi mai noi, precum veacurile de asuprire străină, în care vieţuirea şi supravieţuirea noastră biologică şi naţională au fost mereu puse la îndoială, deceniile de glaciaţiune comunistă petrecute în spatele Cortinei de Fier, unele schimbări produse de evenimentele din decembrie 1989, libertatea prost înţeleasă şi mai ales democraţia noastră "originală". Se mai adaugă la toate acestea politicianismul nostru dâmboviţean, confuziile stârnite de unele decizii şi prevederi legislative, nefericitele metehne securisto-comuniste ale unora, tentaţia condamnabilă de înavuţire imediată, cu preţul necinstei şi al nefericirii altora şi nu în ultimul rând justiţia făcută la comandă politică, în mod arbitrar, subiectiv, ineficient şi inadecvat, cu ale sale grave consecinţe în toate sferele vieţii sociale. Primirea noastră în spaţiul Schengen, fără alte condiţionări şi amânări, ar fi un gest reparator faţă de suferinţele mai vechi sau mai noi ale românilor, contributori, direct sau indirect, la prosperitatea tihnită a Vestului şi ca o ispăşire a occidentalilor de păcatele blazării, trădării, duplicităţii, ipocriziei.

Recursul primului-ministru şi al celorlalţi lideri USL la înţelepciunea cea de pe urmă a poporului nostru, ce ne îndeamnă la atitudine demnă în faţa celor ce nu ne vor, mi se pare oportun, de admirat şi de urmat.

Îmi îngădui să conchid că dacă demnitate nu e, nimic nu e!

Doamna Camelia Khraibani:

"Violenţa împotriva femeii"

Luna martie nu înseamnă doar a treia lună din calendar, ci este şi luna dedicată femeii. Declaraţia mea politică se numeşte "Violenţa împotriva femeii" şi cu toate că avem suficiente motive care ne determină să purtăm femeilor respect şi să le omagiem, nu putem uita că pe glob există încă femei care nu duc o viaţă uşoară. Această violenţă se manifestă diferit în societăţi diferite. Poate să meargă de la abuz psihologic şi fizic în familie, la căsătorie forţată la vârste mici şi alte practici violente. Toate formele de violenţă împotriva femeii sunt încălcări inacceptabile ale drepturilor omului şi stau în calea egalităţii de şanse dintre femei şi bărbaţi.

În România, una din trei femei a declarat că a fost abuzată fizic sau verbal de către partenerul de viaţă, conform Studiului Sănătăţii Reproducerii. Violenţa în familie este preponderent îndreptată împotriva femeilor - în 2012, dintr-un total de 9.372 de victime, 5.160 au fost femei, iar în 2011, dintr-un total de 8.787 de victime, 5.794 au fost femei, numai în Bucureşti în perioada 2011-2012 au fost înregistrate 968 de cazuri de violenţă împotriva femeii în familie, 10 decese ca urmare a violenţei şi 47 de violuri în stradă, conform datelor Direcţiei Generale de Poliţie a municipiului Bucureşti.

O cercetare la nivel naţional făcută de Centrul Parteneriat pentru Egalitate a arătat că 827.000 de femei au suportat în mod frecvent violenţă în familie sub diferite forme, 739.000 de femei au fost insultate, ameninţate sau umilite, mai mult de 320 de femei au fost abuzate fizic şi un număr similar au suferit abuzuri care au dus la restrângerea forţată a relaţiile sociale, peste 70.000 de femei au fost abuzate sub forme multiple, inclusiv sexual.

Violenţa împotriva femeilor are drept consecinţă costuri foarte mari la nivel de cheltuieli naţionale pentru îngrijiri medicale, acţiuni în justiţie şi acţiuni ale poliţiei, precum şi pierderi în domeniul realizărilor educaţionale şi în cel al productivităţii. Un studiu arată că fiecare act de violenţă face ca femeile să piardă în jur de 7 zile de lucru. Stresul şi situaţia economică, lipsa de soluţii şi măsuri din partea guvernanţilor, toate acestea au dus şi la violenţe în familii şi cupluri, victime fiind de cele mai multe ori femeile.

În calitate de cetăţean român, sunt datoare să semnalez faptul că şi în ţara noastră numărul cazurilor de violenţă în familie este din ce în ce mai mare, sărăcia a generat şi generează violenţă iar noi, femeile, suntem cele mai predispuse.

Violenţa împotriva femeii este o realitate cruntă, iar diverse estimări arată că abuzurile nu doar persistă, ci sunt în creştere. Din păcate, de cele mai multe ori, aceste fapte fie nu sunt cunoscute, fie sunt ignorate. Strâns legată de valori şi tradiţie, adânc înrădăcinată în mentalitate, în felul în care sunt considerate femeile, această realitate este greu de acceptat şi cu atât mai greu de schimbat.

Violenţa împotriva femeilor este determinată direct de relaţiile de putere inegale dintre bărbaţi şi femei. Amploarea acestui fenomen şi faptul că ţine de relaţii de putere mai curând decât de caracteristici şi comportamente individuale îl face o problemă publică. Oricând vorbim despre putere, inevitabil facem politică.

Echilibrarea relaţiilor de putere între femei şi bărbaţi este un efort pe care îl putem începe cu toţii în relaţiile noastre personale, examinând modurile în care comportamentele fiecăruia contribuie la perpetuarea acestor relaţii de putere inegale. Ar trebui să fim cu toţii preocupaţi de ceea ce se întâmplă cu viitorul nostru, în condiţiile în care probabil un milion de familii se confruntă cu diverse probleme. De asemenea, trebuie amintită şi responsabilitatea autorităţilor, care este invocată numai în cazurile de crimă şi violenţă extremă şi numai punctual. Rar apar informaţii despre ce ar trebui să facă victimele aflate în situaţii similare pentru a se proteja (certificat medico-legal, ordin de protecţie, adăposturi şi centre de consiliere). Poveştile femeilor care au reuşit să rupă cu succes lanţul dependenţei economice şi psihologice de agresor îşi găsesc rar locul în paginile ziarelor.

În opinia mea, violenţa împotriva femeii reprezintă o mare problemă şi de aceea trag atenţia asupra acestui lucru. Haideţi ca împreună să iubim femeia, să o cinstim şi să o apreciem, pentru că este fiinţa unică din univers care se dăruieşte soţului şi copiilor pentru a oferi dragoste din nesecatul izvor de iubire.

Fie ca acest martie să deschidă drum de primăvară spre noi idealuri şi înfăptuiri.

Doamna Camelia Khraibani:

"Politică şi Filantropie"

"Daţi, şi vi se va da;

ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună,

îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra.

Căci cu ce măsură veţi măsura,

cu aceea vi se va măsura." (Luca 6)

Prezenta declaraţie politică este mai mult o rugăminte, o pledoarie pentru a ne mobiliza şi a vă îndemna să contribuim cu mai multă stăruinţă la alinarea suferinţei şi a marilor necazuri care se abat, cu sau fără vină, asupra unora dintre semenii noştri. Acest lucru se poate face, printre altele, iniţiind sau participând la diferite campanii caritabile.

La una dintre aceste mă voi referi şi de la început confirm că vreau să mă alătur colegei noastre, doamna deputat Gabriela Podaşcă, în a cărei scrisoare ce ne-a fost adresată ne propune să uzăm de calitatea noastră de parlamentari pentru a contribui şi a influenţa, pe cât ne stă în putinţă, redirecţionarea părţii din impozitul pe venit, acel 2%, conform Codului fiscal şi Legii sponsorizării, către ONG-urile care se îngrijesc de tratamentul şi integrarea în societate a copiilor cu tulburări de autism. Am cunoştinţă că în ultimul timp s-au obţinut succese în lupta cu această boală, dar programele specializate necesită cheltuieli care depăşesc posibilităţile celor mai multe din familiile din ţara noastră.

Am lucrat ca medic printre persoanele bolnave şi ştiu câtă nevoie de ajutor este în acest domeniu. Legislaţia noastră privind sponsorizarea, mecenatul şi voluntariatul prevede mai multe domenii în care acţiunile de sponsorizare se pot concretiza, dar lasă, cum este şi firesc, la libertatea contribuabililor alegerea entităţilor şi/sau a campaniilor la care să aloce sumele deductibile din impozitul pe profit. Mai cunosc, din raportările pe anii trecuţi, că sumele cele mai mari, de peste 90%, merg către sport, în principal către fotbal. Nu am nimic împotriva sportului, fie şi din motivul că între educaţie fizică, sport şi starea de sănătate există o corelaţie pozitivă şi sunt de acord ca tinerii să facă mai mult sport.

Dar aici şi acum eu vorbesc de caritate, iar în domeniul îngrijirii bolnavilor, al tratamentului unor maladii grave şi foarte costisitoare, în ţară şi în străinătate, este cea mai acută, mai vitală şi mai sensibilă nevoie de contribuţii benevole. Cum bine se ştie, fotbalul aduce el însuşi bani dacă este făcut la nivel ridicat şi, în plus, are şi multe alte surse. Presa şi chiar justiţia ne-au prezentat destule cazuri de persoane care fac mulţi bani din sport sau pe seama sportivilor şi uneori chiar pe seama bugetului de stat.

Dimpotrivă, în domeniul medical, boala, bolnavii se află în strânsă legătură cu sărăcia cea mai severă; oamenii bolnavi sunt, de obicei, săraci, iar săracii sunt cei mai expuşi la îmbolnăvire.

În spiritul celor de mai sus îndrăznesc şi eu să vă rog să luaţi parte, cum ştiţi dumneavoastră mai bine, la alinarea suferinţei oamenilor bolnavi, fie copii, tineri sau vârstnici. Putem face acest lucru în multe feluri dacă ne aplecăm un pic spre această zonă. În discuţiile şi întâlnirile noastre publice avem ocazia şi căderea morală să pledăm pentru a creşte sumele direcţionate voluntar de la aceia care au şi care pot fi convinşi să doneze spre aceia care au nevoie de operaţii şi tratamente, spre organizaţiile care se îngrijesc de copiii bolnavi, spre acelea care desfăşoară programe de integrare a copiilor şi tinerilor în viaţa socială şi profesională. O listă cu astfel de organizaţii ne-a oferit doamna deputat Podaşcă, dar sunt sigură că şi dumneavoastră v-aţi întâlnit în colegiile electorale cu astfel de situaţii.

În final, ţin să mulţumesc doamnelor şi domnilor parlamentari care, având venituri personale din care pot trăi normal, au donat o parte din venituri şi chiar indemnizaţia de parlamentar unor centre - ONG-uri şi persoane care se îngrijesc de oameni în suferinţă şi în sărăcie. Totodată, sunt convinsă că fiecare dintre noi putem face mai mult bine în această direcţie şi vă îndemn să nu ezitaţi.

Domnul Laurenţiu Chirvăsuţă:

"Stabilitatea României este dezideratul împlinit al USL"

Voi face apel, în această declaraţie politică, la maturitatea gândirii oamenilor politici care decid acum soarta României. Rămân consecvent ideii de stabilitate şi unitate pentru România şi cred că anul acesta, mai mult ca oricând, avem nevoie de un climat de linişte pentru a putea dezbate proiectele de interes major pentru ţară. Şi aici includ actele care vor modifica mai întâi Legea fundamentală - Constituţia - şi Legea privind reorganizarea administrativ-teritorială a României.

Uniunea Social-Liberală, aşa cum a fost ea gândită, a făcut ca importante proiecte să fie legiferate până acum şi cred că, având ca principal scop reformarea statului prin modificarea Constituţiei, va reuşi să dovedească cetăţenilor că poate duce la bun sfârşit angajamentele pe care şi le-a asumat.

Stabilitatea României porneşte din stabilitatea din interiorul USL şi oricât de mult şi-ar dori unii sa spună că USL se află într-un punct de cotitură, acest lucru este infirmat de acţiunile comune şi deciziile politice luate în consens.

Doamna Liliana Ciobanu:

"Ministrul sănătăţii, distrugătorul sistemului sanitar!"

După câteva zile de răzgândire... profundă, ministrul sănătăţii, domnul Eugen Nicolăescu, a revenit asupra declaraţiei iniţiale privind desfiinţarea direcţiilor de sănătate publică judeţene, anunţând în final că ele vor fi reorganizate şi restructurate. Probabil că schimbarea de optică a ministrului sănătăţii a intervenit în urma reacţiei dure a opiniei publice şi a specialiştilor din sistemul sanitar, care s-au opus cu vehemenţă desfiinţării unor instituţii care funcţionează în folosul cetăţenilor de peste 20 de ani.

Oricum se va intitula, desfiinţare sau restructurare, este evident că în sistemul medico-sanitar vom asista la noi concedieri, vor fi alţi români puşi pe drumuri şi lăsaţi de izbelişte în plină criză de onor actualul Guvern. Ministrul spune cu o seninătate cinică că "medicii şi asistenţii care nu îşi găsesc locul în direcţiile de sănătate publică vor avea locuri de muncă în spitale", intenţie generoasă, dar care s-ar putea lovi de nulitate, în condiţiile în care posturile din sistemul bugetar se ocupă în urma unor concursuri. Sunt sigură că Nicolăescu cunoaşte dimensiunea reală a viitorului proces de reorganizare şi restructurare a instituţiilor din subordinea Ministerului şi ale Casei de Asigurări de Sănătate, dar încearcă să îndulcească tonul, pentru a-i deruta şi mai mult pe oamenii care lucrează în prezent în sistem. Contrar celor spuse de mai-marele sănătăţii, "făuritorul" unor reforme care nu s-au transpus în creşterea calităţii serviciilor medicale oferite populaţiei, aşa-numita debirocratizare şi descentralizare nu va ajuta cetăţeanul de rând. Ba, mai mult, este foarte posibil să asistăm la noi cazuri precum cel de săptămâna trecută de la Craiova, în care medicii să ceară fără pic de ruşine unor pacienţi să îşi amaneteze bunurile pentru a da tradiţionala şpagă şi a plăti astfel servicii gratuite potrivit legii...

Potrivit proiectului de hotărâre de guvern, postat pe site-ul Ministerului Sănătăţii, noua structură prevede 8 autorităţi regionale de sănătate publică şi 8 servicii regionale de ambulanţă. Greu de crezut că o asemenea împărţire este făcută în interesul pacienţilor şi pentru economii la buget, aşa cum vrea să-i păcălească Nicolăescu pe români. Pe bună dreptate, specialiştii îşi exprimă îndoiala asupra reuşitei activităţilor obligatorii pentru populaţie, în cazul desfiinţării direcţiilor de sănătate publică judeţene. Sunt o serie de proceduri efectuate în prezent de DSP-uri, care vor rămâne practic în sarcina nimănui: monitorizarea stării de sănătate a populaţiei; promovarea sănătăţii şi medicinii preventive; organizarea evidenţelor statistice pe probleme de sănătate; organizarea şi coordonarea asistenţei medicale în caz de calamităţi, catastrofe şi situaţii deosebite; organizarea activităţilor de promovare a sănătăţii şi educaţie pentru sănătate a populaţiei; realizarea programelor naţionale de sănătate; organizarea activităţilor de control în sănătate publică în teritoriu; efectuarea serviciilor privind sănătatea publică (analize fizico-chimice de laborator la apă, alimente, aer şi sol) la cererea persoanelor fizice sau juridice, precum şi în cadrul programelor naţionale de sănătate; gestionarea rezervei antiepidemice judeţene; organizarea la nivel local a activităţii de management al programului de imunizări a populaţiei eligibile, desemnată prin calendarul naţional de vaccinare, precum şi în situaţiile de risc identificate.

Acestea sunt doar câteva din atribuţiile actuale ale direcţiilor de sănătate publică judeţene, care vor trebui preluate de alte instituţii, deocamdată neidentificate de către ministrul sănătăţii. Nu în ultimul rând, acelaşi Eugen Nicolăescu trebuie să le spună clar românilor ce se va întâmpla cu angajaţii din aceste instituţii care vor fi disponibilizaţi. Vor primi ei salarii compensatorii? Iar dacă vor primi, din ce buget, cel al Ministerului Sănătăţii? În acest caz, unde este economia clamată de ministru?

Sunt doar câteva întrebări la care ministrul sănătăţii trebuie să răspundă în faţa românilor. Până atunci, viitorii şomeri din sistemul medico-sanitar se întreabă dacă vor mai avea ce pune pe masă copiilor după aplicarea acestei noi "reforme" de tip Nicolăescu...

Doamna Liliana Ciobanu:

"Guvernul României nu este interesat de soarta IMM-urilor"

Am participat zilele trecute la prima reuniune a Grupului parlamentar de sprijin pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, constituit în contextul actualei componenţe a Parlamentului României. Evenimentul a fost organizat de Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR), confederaţie patronală reprezentativă la nivel naţional, la fiecare reînnoire a componenţei Parlamentului României. Prezenţa în cadrul grupului a parlamentarilor din toate partidele politice asigură cadrul unui dialog permanent cu membrii şi reprezentanţii CNIPMMR pentru dezbaterea problemelor din domeniul IMM-urilor, cu posibilitatea valorificării propunerilor exprimate în cadrul discuţiilor la nivelul comisiilor de specialitate şi apoi în dezbaterile din plen, în scopul promovării celor mai adecvate măsuri pentru sprijinirea mediului de afaceri.

Ordinea de zi a manifestării a cuprins trei teme de maxim interes pentru mediul de afaceri şi IMM-uri, respectiv adoptarea unei noi Legi privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, transpunerea Directivei 2011/7/UE privind combaterea întârzierii în efectuarea plăţilor în tranzacţiile comerciale şi armonizarea legislaţiei în domeniul financiar-contabil. La întâlnirea desfăşurată la Bucureşti a participat şi preşedintele Fondului de Garantare pentru IMM-uri, Aurel Şaramet, conducerea CECCAR, însă, din păcate, au lipsit reprezentanţii Guvernului.

Consider că absenţa ministrului delegat pentru IMM-uri de la acest important eveniment, cu atât mai mult cu cât doamna este şi parlamentar, demonstrează, din nefericire, că Executivul nu prea este interesat de soarta IMM-urilor, firme ce trebuie să rămână motorul oricărei economii sănătoase...

La constituirea Grupului parlamentar de sprijin pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii au participat în schimb aproape 50 de parlamentari. Discuţiile au fost constructive şi s-au axat pe conturarea unor propuneri legislative care să uşureze activitatea firmelor mici şi mijlocii din România, şi în special iniţierea unei noi legi a IMM-urilor, având în vedere greutăţile cu care se confruntă acestea. Un alt punct important s-a referit la valorificarea potenţialului IMM-urilor de a crea noi locuri de muncă, în special pentru tineri, deoarece în prezent în România 70% din numărul de salariaţi din economie lucrează în cadrul acestora. Faptul că în ultimii 12 ani IMM-urile au fost singurele entităţi economice care au creat noi locuri de muncă în România trebuie să constituie un semnal de alarmă pentru Guvernul Ponta, cu atât mai mult cu cât ele sunt inima societăţii, iar statul trebuie să le ajute să supravieţuiască.

Doamna Liliana Mincă:

"Reglementarea juridică a integrării şi respectării principiului egalităţii de şanse pentru femei şi bărbaţi şi reprezentare echitabilă şi echilibrată a femeilor şi bărbaţilor la toate nivelurile decizionale

Aşa cum ştim, în cadrul Comisiei Constituţionale a fost demarat procesul de cosmetizare a legii fundamentale a statului român, Constituţia. Am văzut care sunt tezele politice ale reprezentanţilor puterii, dar şi cele ale opoziţiei, privind revizuirea Constituţiei. Prima concluzie a fost că se vizează o revizuire pe ici pe colo şi în punctele esenţiale pentru interesele unor grupări politice şi mai puţin o primenire temeinică a Constituţiei. Nu am văzut, spre exemplu, nicio propunere de consolidare a legii fundamentale prin care să se reglementeze clar, fără echivoc, egalitatea de şanse. În România retorica pare să fie un act de excelenţă, iar practica, aplicarea legilor, cu sau fără lacune, este trecută la erată. Şi aceasta se întâmplă de câteva decenii. Clasa politică riscă să devină hilară dacă va continua să vorbească despre statul de drept cu aceeaşi retorică impecabilă, dar promulgând legi şchioape sau făcute la normă, pentru a fi încălcate.

Egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi a devenit o teză politică, asemeni infrastructurii rutiere a României, în care guvernele precedente au îngropat miliarde de euro. Sunt frumoase pe hârtie, în diverse rapoarte, dar în realitate nu există. Ne-am obişnuit să emitem legi de bibliotecă, menite să fie abandonate în praful uitării sau ignoranţei, în detrimentul unor acte normative cu adevărat imperative, aplicabile. În ritmul acesta, legile adoptate în Parlament şi promulgate ulterior riscă să devină compuneri de vacanţă menite să fie ignorate de către societate, în virtutea unui drept cutumiar nociv (obişnuinţa de a le ignora), adică să fie tratate doar ca teme de dispută la şezători. Pentru a sublinia antagonismul dintre retorică şi practică în România ca stat de drept, avem ca azimut egalitatea de şanse.

În conformitate cu articolul 16 alineatele (1) şi (3) din Constituţia României în vigoare, Legea nr. 202/2002, republicată în 2007, privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi defineşte, la articolul 4, formele discriminării de gen şi egalitatea de şanse. Mai mult decât atât, în aceeaşi lege, la articolul 5 se precizează clar: "În materia reglementată de prezenta lege dispoziţiile prevăzute la art. 4 prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, iar în caz de conflicte în domeniu prevalează dispoziţiile menţionate". În Hotărârea de Guvern nr. 10 din 9 ianuarie 2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, de asemenea, la articolul 3 litera c) se menţionează că ministerul elaborează politicile şi planurile naţionale de acţiune şi se preocupă de integrarea şi respectarea principiului egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi. Exemple de acte normative care par să reglementeze egalitatea de şanse pot fi foarte multe. Cu toate acestea, în România nu există egalitate de şanse între femei şi bărbaţi. Articolul 23 din Legea nr.202/2002 vorbeşte de obligativitatea reprezentării echitabile, echilibrate, paritare a femeilor şi bărbaţilor la toate nivelurile decizionale din instituţiile statului. Cu toate acestea, România se află sub auspiciile patriarhatului. Egalitatea de şanse continuă să rămână încarcerată în hotarele retoricii. Egalitatea de şanse a devenit doar un strai de zile mari pe care, la momente potrivite, îl scoatem pentru îmbrobodirea societăţii civile sau pentru defilarea în faţa comunităţii europene, după care îl reascundem pe termen nedefinit în scrinul uitării. Aşa se explică de ce în Parlamentul ales în decembrie 2012 ponderea femeilor este de doar 11,5%.

Potrivit statisticilor Uniunii Interparlamentare, în parlamentele a 187 de ţări femeile reprezintă circa 20% din totalul parlamentarilor, în timp ce în Europa (în ţările OSCE) procentul mediu este de 22%. Situaţia este valabilă şi pentru celelalte instituţii ale ţării. La noi, doar PP-DD a demonstrat o orientare şi preocupare clară pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi respectarea legislaţiei în domeniu. În Parlamentul actual, ponderea cea mai mare a femeilor o regăsim la PP-DD, care, de altfel, este singurul partid din România care are ca preşedinte o femeie, pe doamna Simona Man. În vreme ce ponderea femeilor parlamentar este de 18% la PP-DD, la USL procentul de parlamentari femei este de 11%, iar la ARD femeile reprezintă 12,6% din parlamentarii aleşi.

Din aceste motive, consider că actuala Comisie parlamentară pentru revizuirea Constituţiei are datoria şi obligaţia să elaboreze reguli precise care să consacre accesul egal al femeilor şi bărbaţilor la funcţii publice prin aşa numitele cote de gen. Egalitatea de şanse poate deveni o realitate cotidiană, şi nu doar o temă de discurs politic.

Doamna Maria Grecea:

"Situaţia exporturilor de alimente"

Având în vedere contextul actual, în care presa de la nivel naţional a semnalat în repetate rânduri faptul că producătorii din România ar fi exportat produse neconforme cu standardele de etichetare şi normele de siguranţă alimentară, fac următoarele precizări.

Doresc să fac apel la respectarea unei prezumţii de bună-credinţă, de care producătorul ar trebui să se bucure până la definitivarea analizelor, şi deci existenţa unei probe contrare. De asemenea, trebuie stabilită cu certitudine provenienţa acelor loturi, mai ales în situaţia în care exportul s-a făcut către un procesator intermediar.

Autorităţile responsabile trebuie să gestioneze mai bine astfel de situaţii, păstrând confidenţialitatea, pentru a nu afecta drepturile societăţilor implicate. Sunt condamnabile scurgerile de informaţii din instituţiile responsabile, iar fenomenul de diseminare necontrolată înaintea definitivării unor analize relevante, şi deci înaintea existenţei unor probe concludente, aduce daune substanţiale industriei naţionale de profil şi poate avea efecte ce se răsfrâng inclusiv asupra angajaţilor şi a familiilor acestora.

Îmi exprim solidaritatea faţă de producătorii români şi dezaprob ferm orice formă de comportament denigrator, manifestat atât la nivel naţional, cât şi european. Solicit, în acest sens, tratarea acestor chestiuni cu responsabilitate, atât de către autorităţi, cât şi de presă şi societatea civilă.

În viitor, sugerez aplicarea corectă a conceptului de diplomaţie a relaţiilor economice pentru gestionarea corectă a unor astfel de situaţii pe plan internaţional.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Se impune elaborarea unei strategii a cercetării agricole"

Cercetarea românească din agricultură a fost pusă pe baze moderne de marele om de ştiinţă şi patriot, academicianul prof.dr. Gheorghe Ionescu-Şişeşti. El a creat şi Academia care îi poartă numele astăzi. Moartea sa a fost grăbită de agresiunile pe care autorităţile comuniste le-au exercitat continuu asupra sa.

Discipolii săi, chiar în anii comunismului, i-au continuat opera, impunând cercetarea agricolă ca o necesitate obiectivă a dezvoltării agriculturii.

După 1990, cercetarea a fost mai întâi abandonată şi extrem de agresată, din exterior şi interior, şi iată unde a ajuns. Este clar că cercetarea, ca orice domeniu de activitate, trebuie acum supusă restructurării, pentru a se integra "noii ordini economice", până nu e prea târziu.

O ţară fără propria ei cercetare în agricultură nu poate să devină decât o "colonie".

Tunelul de intrare a speciei umane în "civilizaţie", "umanitate" a fost agricultura.

Lovitura dată cercetării agricole nu este una nevinovată, în necunoştinţă de cauză. Dimpotrivă! Privatizarea s-a prezentat ca o veritabilă caracatiţă în care s-au dat "tunuri" atât din interiorul, cât şi din exteriorul cercetării.

Reforma cercetării româneşti continuă să fie înţeleasă numai în forma ei distructivă. Reforma înseamnă progres, dezvoltare, şi nu distrugere.

Progresul şi dezvoltarea presupun soiuri autohtone rezistente la secetă, tehnologii moderne şi eficiente şi, înainte de toate, puţină dragoste pentru pământul şi ţara în care te-ai născut.

Se impune cu necesitate elaborarea pe termen scurt şi mediu a unei strategii sectoriale a cercetării agricole româneşti.

Doamna Marioara Nistor:

"Salariaţii din învăţământ sunt discriminaţi, ministrul educaţiei tace mâlc!"

M-am adresat ministrului educaţiei naţionale, Remus Pricopie, într-o problemă a întregului sistem de învăţământ din România, şi anume diferenţierea nejustificată a indemnizaţiei de conducere pentru directorii unităţilor de învăţământ. I-am atras atenţia asupra situaţiei discriminatorii, în opinia sindicaliştilor din învăţământ, în care funcţionează normativul privind indemnizaţia anumitor directori din învăţământ, reglementară de Anexa nr. 4.2. din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea personalului didactic. Astfel, directorilor titulari cu studii superioare, pe catedrele de gimnaziu sau liceu, li se acordă un spor de conducere de între 25% şi 35% - conform poziţiei 5 din anexă. În acelaşi timp, directorii cu studii superioare titulari pe posturi de directori în instituţii de învăţământ preşcolar sau primar, au un spor de indemnizaţie de până la 25% - poziţia 7 din anexă. Acest fapt se întâmplă doar pentru că unii sunt directori la unităţi de învăţământ pentru preşcolari (grădiniţe)/învăţământ primar, iar ceilalţi la gimnaziu/liceu, cu toate că studiile respectivilor conducători de unităţi nu diferă, iar responsabilităţile şi competenţele lor sunt aceleaşi.

În această situaţie se află şi sunt nedreptăţiţi angajaţii din 30 de unităţi de învăţământ din cele 130 existente în judeţul Brăila, respectiv din cadrul şcolilor generale Bărăganul, Gropeni, Racoviţă, Stăncuţa, Vădeni, Zăvoaia etc. Bineînţeles că la nivel naţional salariaţii din sistem prejudiciaţi de acest act normativ sunt de ordinul sutelor, iar speranţa lor de a intra în normalitate se lasă încă aşteptată. Sindicatele din învăţământ sunt de părere că situaţia s-ar putea rezolva printr-un ordin al ministrului educaţiei, care să comaseze poziţiile 5 cu 7 din Anexa nr. 4.2. din Legea nr. 63/2011.

Într-un document oficial, l-am întrebat pe ministrul educaţiei ce măsuri intenţionează să ia pentru a elimina discriminarea amintită şi diferenţierea nejustificată a indemnizaţiei de conducere pentru directorii unităţilor de învăţământ de acelaşi nivel. Sper din suflet să îmi răspundă în cel mai scurt timp, având în vedere lipsa de reacţie pe care acelaşi ministru a avut-o faţă de Federaţia Sindicatelor din Învăţământ "Spiru Haret", condusă de Marius Nistor, care a avut până acum două demersuri în acest sens, în noiembrie 2012 şi în ianuarie 2013, fără ca Ministerul să se deranjeze cu vreun răspuns. Oricum, până ce ministrul ocupat al educaţiei va răspunde la interpelarea mea - noroc că este obligat să o facă -, am solicitat un punct de vedere şi Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, autoritate care poate decide dacă în cazul semnalat există elemente discriminatorii.

Doamna Marioara Nistor:

"Ministrul agriculturii trebuie să răspundă cu demisia pentru scandalurile alimentare care bulversează românii"

Am primit răspuns din partea conducerii Autorităţii Naţionale Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor la interpelarea referitoare la implicarea României în scandalul european al consumului de carne de cal. Aminteam faptul că polemica internaţională izbucnită în urma descoperirii de carne de cal în lasagna vândută ca fiind de vită, a "oferit" României o nouă bilă neagră pe eşichierul european, cel puţin la nivelul imaginii. Dincolo de dimensiunea negativă a scandalului, am remarcat că "bunele practici" continuă în domeniul agroalimentar autohton, mă refer la proliferarea funcţionării unor firme cel puţin dubioase, care, mai mult, au şi drept de export.

Secretarul de stat demisionar al instituţiei, Mihai Ţurcanu, a arătat că, în urma verificărilor efectuate la cele două unităţi de abatorizare care au făcut obiectul alertei primite de la Uniunea Europeană, "nu au fost identificate deficienţe în ceea ce priveşte comerţul intracomunitar cu carne de cal şi etichetarea cărnii de cal". De asemenea, în documentul ANSVSA se mai arată că în România sunt autorizate sanitar veterinar un număr de 149 de abatoare, din care şase în judeţul Brăila. Totodată, Ţurcanu a mai adăugat că instituţia pe care a condus-o "nu are în competenţă combaterea evaziunii fiscale".

Nu am cum să fiu mulţumită de răspunsul primit de la ANSVSA! După cum s-a văzut, semnalele pe care le-am tras la adresa funcţionării instituţiilor responsabile de siguranţa alimentară a românilor au fost pertinente, iar conducerea ANSVSA a fost decapitată. Între timp, România a fost implicată în alte numeroase scandaluri în domeniu, de la curcani exportaţi cu antibiotice veterinare, la laptele infestat cu aflatoxină. Toate aceste necazuri trebuie să pună pe gânduri autorităţile, cu atât mai mult cu cât românii sunt bulversaţi şi nu mai ştiu, pe bună dreptate, ce să cumpere şi ce să mănânce!

Este evident şi faptul că demisia sau demiterea şefului ANSVSA nu a rezolvat problemele din sistem. Chiar după plecarea lui Ţurcanu din funcţie situaţia nu s-a ameliorat. Noul şef al instituţiei se contrazice cu directorii din teritoriu, în continuare autorităţile nu se pun de acord în legătură cu vinovăţia sau nevinovăţia celor implicaţi. Explozia de scandaluri alimentare din ultima perioadă ar trebui însuşită mai apăsat de conducerea Guvernului Ponta. Consider că Ministerul Agriculturii are o importantă parte de vină în aceste nereguli cu conotaţii internaţionale, iar ministrul de resort, domnul Daniel Constantin, ar face bine să-şi prezinte demisia de onoare şi să lase în locul său pe cineva care să facă ordine în sistem.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"2013 va fi anul reformelor în domeniul sănătăţii!"

Timp de patru ani, fostele guverne ale PDL au luat tot felul de măsuri aberante, care mai de care mai destabilizatoare pentru economia românească şi, implicit, pentru buzunarul fiecărui cetăţean, dar nu numai atât: acestea au avut rolul nefast de a pune pe butuci cele mai multe domenii, inclusiv pe cel vital pentru orice român, domeniul sănătăţii!

Cred că sunt foarte multe greşeli guvernamentale PDL-iste, cu impact dezastruos asupra sistemului de sănătate, dar cele care au trimis acest domeniu aproape în colaps şi care necesită să fie corectate urgent, trebuie menţionate: subfinanţarea acută a sistemului de sănătate, în favoarea investiţiilor în proiectele costisitoare şi nefolositoare ale doamnei Udrea, desfiinţarea a zeci de spitale şi punerea pacienţilor în mare dificultate, cheltuirea nesăbuită a banilor contribuabililor - inclusiv prin practicarea unor modalităţi de licitaţie foarte dubioase -, dar şi blocarea celor mai multe şi mai importante programe de sănătate aflate în derulare, precum şi alungarea a mii de medici şi asistente pe alte meleaguri etc.

În acest sens, cred că reforma - în adevăratul sens al cuvântului şi nu, din nou, într-unul populist -, în sănătate nu mai poate fi amânată, şi de aceea Guvernul USL consideră că anul 2013 trebuie să fie şi chiar va fi unul al schimbărilor radicale în sănătate. Primul pas este cel de reorganizare a sistemului. Trebuie menţionat faptul că restructurarea şi reorganizarea avute de către USL în vedere sunt procese care au mai multe obiective: primul obiectiv este acela de a apropia serviciul public de cetăţean, prin micşorarea birocraţiei, printr-un acces mai mare al cetăţenilor la autorităţile de pe plan local, regional sau naţional, prin micşorarea numărului de acte care se cer oamenilor. Cu alte cuvinte, reforma se va face nu în slujba unor interese de grup sau sub presiuni politice, ci pentru pacienţi.

Reorganizarea şi restructurarea direcţiilor de sănătate publică şi a caselor judeţene va fi făcută până la data de 15 mai şi va aduce o economie de 50 de milioane de euro, bani care pot fi folosiţi pentru cumpărarea de medicamente sau pentru programele naţionale, inclusiv pentru bolnavii de cancer.

Toate acele măsuri defectuoase luate de către fostele guverne ale PDL şi care au adus mari prejudicii sistemului de sănătate din România nu mai pot fi ascunse sub preşul altei guvernări, ci trebuie rezolvate în mod real, prin găsirea unor soluţii viabile şi, bineînţeles, cu impact pozitiv pe termen lung!

Domnul Mihai Lupu:

"Reforma constituţională - cel mai important obiectiv al USL pentru anul 2013"

După opt ani în care românii au asistat, aproape zilnic, la scandaluri politice fulminante, legate de încălcări sau forţări ale limitelor constituţionale, iniţiate de către aşa-zisul preşedinte-jucător, domnul Băsescu, a venit vremea ca românii să aibă o nouă lege fundamentală, care să aibă menirea de a pune capăt unor astfel de deraieri extrem de păguboase, care nu au făcut altceva decât să ne aducă nenumărate prejudicii, atât pe plan intern, cât şi extern!

De aceea, cred că în acest moment România are nevoie de o Constituţie cât mai clară, în care atribuţiile instituţiilor fundamentale ale statului să fie foarte bine delimitate, de o Constituţie modernă şi democratică, care să elimine orice posibilitate de ambiguitate sau de forţare a limitelor sale şi care să nu mai ducă, sub nicio formă, spre încălcări flagrante ale drepturilor cetăţenilor, aşa cum s-a întâmplat de foarte multe ori, de exemplu, în cazul pensionarilor.

Modificările avute în vedere de USL Constituţiei pornesc de la angajamentul nostru ferm faţă de electorat de a corecta toate greşelile acestor ultimi opt ani - când Constituţia a fost interpretată şi reinterpretată, în multiple variante, de către actualul locatar de la Cotroceni -, dar şi de a garanta românilor nu numai o Românie democratică, ci şi o democraţie solidă şi eficientă, în care instituţiile statului să fie realmente în slujba cetăţenilor şi ale drepturilor acestora!

Primul principiu de la care pornim este acela că legea Fundamentală trebuie să îndeplinească o funcţie integratoare, să unească societatea, să adune cetăţenii în jurul său, să fie liantul care-i uneşte, nu care-i divizează. Trebuie să ieşim din logica concurenţei, a conflictului şi a contrapunerii: concurenţă şi conflict între instituţii, contrapunere între instituţii şi cetăţeni.

Al doilea principiu este acela că pentru noi Constituţia înseamnă nu doar stabilirea unor norme, a unor mecanisme instituţionale, ci şi consacrarea unui sistem de valori. Constituţia trebuie să ofere protecţie juridică unui set de valori comune, pentru a genera solidaritatea cetăţenilor şi pentru a reconstrui încrederea acestora în instituţiile statului.

Într-o epocă în care lupta împotriva terorismului sau a corupţiei a ajuns să justifice intruziuni în viaţa cetăţeanului, este important să avem un cadru constituţional eficient, prin care cetăţeanul să se simtă apărat. Este nevoie de un echilibru între eficienţa acţiunii statului într-un context nou şi drepturile cetăţeanului.

Al treilea principiu este debarasarea de populism. Nu vrem să facem din Constituţie o nouă temă de conflict în societatea românească care şi aşa în ultimii ani a fost profund fracturată şi nici să găsim în dezbaterea despre Constituţie un nou pretext pentru polarizare şi antagonizare.

De asemenea, considerăm că respectul pentru cetăţean şi pentru drepturile sale trebuie să primeze într-o lege fundamentală, iar conflictul permanent între instituţii sau între instituţii şi cetăţeni sau cel între diferite clase sociale trebuie să înceteze şi să primeze dialogul, soluţiile, înţelegerea!

Domnul Mircea Lubanovici:

"Urmează îngroparea definitivă a culturii româneşti?"

Aşa cum am declarat în numeroasele mele intervenţii, cultura românească este unul dintre cele mai importante elemente care ridică imaginea României în afara graniţelor şi conturează identitatea românilor, indiferent de locul pe care l-au ales pentru a trăi. Ea reprezintă un diplomat de seamă, căruia actuala guvernare îi refuză dreptul de a se exprima aşa cum o cere societatea.

De ce spun asta? Pentru că este trist şi revoltător faptul că şase dintre cele mai importante evenimente culturale din România nu mai sunt finanţate de ICR, care pare mai degrabă politizat decât dedicat românilor: festivalul internaţional TIFF de la Cluj, Festivalul de Jazz de la Sibiu, festivalul de film independent Anonimul, festivalul Naţional de Teatru organizat de UNITER, festivalul de film documentar One World Romania şi festivalul Naţional de Teatru Tânăr IDEO IDEIS.

Oprirea finanţării ICR pentru şase evenimente culturale importante e o lovitură severă şi total nemeritată pentru cultura românească. Iar în această poziţie îmi vine incredibil de greu să nu mă alătur vocilor care susţin că ICR devine din ce în ce mai mult o instituţie de sabotare a culturii naţionale, nu una de susţinere a ei.

Problema aderării la Schengen a fost prima dovadă mare de lipsă de interes faţă de imaginea României în afara graniţelor. Însă cultura, singurul element care ne mai putea ridica la nivelul standardelor europene, este o dovadă şi mai bine evidenţiată de nepăsare. Şi atunci mă întreb ce urmează, stimaţi guvernanţi? Ce urmează după reducerea activităţii reprezentanţei ICR de la Paris, reducerea cheltuielilor pentru participarea românească la Târgul de carte din Suedia şi tăierea unor întregi programe în Statele Unite, pe care românii le priveau ca pe un pod spre rădăcinile româneşti. Urmează îngroparea definitivă a culturii româneşti?

Cei pe care îi reprezint îmi spun adesea: "Domnule deputat Lubanovici, mă bucură nespus faptul că filmele româneşti sunt premiate le gale internaţionale, că dacă spun Brâncuşi, oamenii ştiu că sunt din România, că avem o cultură atât de valoroasă şi nişte reprezentanţi atât de iubiţi în afara ţării. De ce nu conştientizează şi cei care conduc acum România potenţialul său imens? De ce nu conştientizează că suntem legaţi prin cultură?

Motivaţiile financiare cu care se justifică ICR consider că nu-şi au locul atunci când vorbim despre proiecte cu vizibilitate atât de mare şi cu atât de multe rezultate favorabile pe plan extern. Şi atunci nu-mi rămâne decât să mă întreb şi eu: "Chiar nu conştientizaţi potenţialul imens al culturii româneşti?"

Domnul Mircea Lubanovici:

"Deplasarea în teritoriu este un drept, o obligaţie, nu un moft!"

Am evitat acest subiect de când am fost reales, cu speranţa că lucrurile se vor îndrepta, că aceste conflicte dintre putere şi opoziţie nu-şi vor marca intensitatea şi la nivelul deplasărilor noastre în teritoriu. Însă acum constat cu supărare că deplasarea în teritoriu, un drept şi o obligaţie clară faţă de cei pe care îi reprezentăm, ne este refuzată.

Eu, ca şi reprezentant al diasporei, am dreptul doar la o deplasare în teritoriu în timpul unei sesiuni parlamentare şi la una în timpul vacanţei. Două deplasări, stimaţi colegi, pentru a putea sta de vorbă faţă în faţă cu românii de acolo, pentru a le prezenta măsurile pe care le ia România astfel încât lor să le fie bine şi felul în care primează interesele lor, înaintea celor personale ale conducerii. Dar credeţi-mă că în cadrul acestor deplasări este incredibil de greu să le explic faptul că actualii guvernanţi le vor binele, când nu alocă suficiente fonduri pentru ca problemele lor să fie ascultate, cunoscute şi rezolvate.

Înţeleg situaţia grea şi nefastă din punct de vedere economic, financiar şi, în general, necesitatea de a face economii. Dar nu şi renunţarea la deplasările în circumscripţii în favoarea celor personale ale conducerii. Chiar am susţinut măsurile de austeritate şi sacrificiile pe care guvernul PDL a fost nevoit să le facă în contextul crizei europene. Dar niciodată nu s-a pus problema sacrificării intereselor românilor. Iar prin limitarea deplasărilor deputaţilor de diaspora în colegiu, sacrificaţi posibilitatea de a fi aproape de problemele celor care ne-au acordat votul de încredere şi de a găsi soluţii eficiente ale acestora. Cu alte cuvinte, afişaţi o lipsă de interes evidentă vis-α-vis de promisiunile fπcute εn timpul campaniei. Orice εncercare de amendare a Legii nr. 96/2006 din partea mea şi a colegilor mei parlamentari s-a lovit mereu de un zid care pune în total dezacord parlamentarii din ţară, în comparaţie cu parlamentarii din diaspora, în ce priveşte reprezentarea.

În perioada 2008-2010, toate drumurile în teritoriu au fost suportate pe cont propriu, iar în 2012 - din luna septembrie până la finalizarea mandatului - la fel. De aceea, sper - cu riscul de a mă repeta - că va fi luată în considerare această problemă şi că numărul deplasărilor va fi cel puţin egal cu cel de care beneficiază colegii noştri din Senat.

Nimic nu mă va opri să reprezint cât mai bine interesele diasporei, ale românilor pe care îi voi susţine întotdeauna, dar nu mi se pare normal ca un deputat ales uninominal în Parlamentul României să se deplaseze în colegiu cu bani de acasă. Să nu uităm că suntem aici pentru a lucra împreună pentru binele comun al cetăţenilor pe care-i reprezentăm. Reprezentarea cetăţeanului nu este mai bună când eşti la putere şi mai puţin bună când eşti în opoziţie. Reprezentarea alegătorilor, prin a fi alături de ei la unele evenimente importante în colegiu şi acordarea audienţelor celor care solicită acest lucru este o obligaţie, nu un moft, aşa cum consideraţi dumneavoastră, stimaţi guvernanţi. Un cetăţean român din Suceava nu este cu nimic mai român decât un cetăţean român din Sydney, Australia.

Domnul Mircea Man:

"Guvernul USL şi securitatea alimentară"

Ştirile alarmante din ultimele săptămâni, referitoare la calitatea cărnii, a laptelui, a peştelui congelat sau fructelor proaspete nu ne pot lăsa nepăsători, ci, dimpotrivă, putem constata incapacitatea Guvernului în a gestiona o astfel de situaţie critică. Chiar dacă nu există încă o confirmare că produsele suspicionate ar fi ajuns pe mesele românilor, trebuie să fim extrem de îngrijoraţi cu privire la riscurile asupra sănătăţii întregii populaţii, mai ales a copiilor şi vârstnicilor. Chiar dacă medicii şi specialiştii în nutriţie au arătat că peste 60% din problemele de sănătate ale oamenilor provin din calitatea alimentaţiei, Guvernul USL tratează cu nepăsare ameninţările la sănătatea întregii populaţii.

Mai mult, ani de zile am trăit cu iluzia că producţia agricolă din ţara noastră este de la sine ecologică, că suntem privilegiaţi de alimente sănătoase. Realitatea ne spune altceva! Cea mai mare parte a legumelor şi fructelor sunt intoxicate cu pesticide şi îngrăşăminte chimice, iar preparatele alimentare conţin conservanţi, coloranţi sau arome în exces.

La toate acestea se adaugă produsele din import, cu trasabilitate şi calitate incertă, toate afectând buzunarele şi aşa goale ale românilor.

Românii au fost liniştiţi de Ministrul Agriculturii şi de preşedintele ANSVSA că nu sunt probleme! Că Guvernul lucrează pentru ei! Să doarmă liniştiţi!

Cu toate astea, doar la demararea unor controale de rutină au ieşit la iveală nereguli grave: peste 50 de tone de carne de pui erau infestate cu salmonela şi la alte 3 ferme româneşti şi 2 unităţi de prelucrare există suspiciunea depăşirii limitelor admise pentru aflatoxină, iar 80 de tone de lapte infestat au fost distruse. Doamne fereşte ca Guvernul să intensifice aceste controale!

Îmi pare rău să constat faptul că Guvernul Ponta tratează cu nepăsare şi superficialitate o problemă cu efecte extrem de puternice asupra stării de sănătate a populaţiei şi care creează efecte extrem de păguboase asupra producătorilor români.

Domnul Miron Ignat:

"Masleniţa"

Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România, în parteneriat cu Ambasada Federaţiei Ruse, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine - Departamentul Filologie Rusă şi Slavă şi Asociaţia Profesorilor de Limbă şi Literatură Rusă din România au sărbătorit "Masleniţa".

Masleniţa (Lăsatul Secului) este sărbătoare străveche, păstrată încă de pe vremea Rusiei Vechi şi vesteşte venirea primăverii şi intrarea în Postul Paştelui. La început, această sărbătoare era consacrată solstiţiului de primăvară, dar cu trecerea timpului, odată cu adoptarea creştinismului, Masleniţa a început să fie sărbătorită în săptămână de dinaintea Postului Paştilor.

Masleniţa se celebrează timp de o săptămână şi fiecare zi are o denumire şi propriile ritualuri, dar cu o singură semnificaţie: oamenii merg în vizite şi primesc musafiri, se bucură, se distrează, ajută pe cei săraci şi pe cei bolnavi. Însăşi denumirea sărbătorii provine de la numele "personajului principal" - clătita (blina). Forma rotundă a clătitei semnifică soare, lumină, bunătate şi bogăţie.

Conform tradiţiei, în Rusia este o sperietoare de paie, îmbrăcată cu haine de femeie, care de obicei are în mână clătite. Arderea sperietorii din paie simbolizează înfrângerea iernii, iar cenuşa este împrăştiată pe câmp pentru o recoltă bogată.

Duminica este o zi cu semnificaţie aparte, "Ziua Iertării", în care toţi oamenii îşi cer iertare unii de la alţii pentru toate supărările provocate, astfel curăţându-se de păcate înainte de post.

Există sărbători similare, care au devenit importante evenimente turistice în Franţa, Germania, Elveţia, Polonia, Cehia. De exemplu, în Franţa şi în alte ţări europene, înainte de începerea postului catolic se sărbătoreşte Mardi Gras.

Pentru noi, ruşii lipoveni din România, Masleniţa reprezintă cea mai veselă sărbătoare de peste an, întâmpinarea ritualică a primăverii şi pregătirea preparatelor culinare specifice, transmise din generaţie în generaţie.

Doamna Manuela Mitrea:

"Să majorăm alocaţia de stat pentru copii!"

În timpul campaniei electorale de la finele anului 2012, împreună cu echipa mea am efectuat un scurt sondaj în rândul locuitorilor Colegiului nr. 8 Constanţa, prin intermediul căruia doream să aflu care sunt principalele probleme pe care cetăţenii le-ar dori rezolvate. Una dintre dorinţele locuitorilor Colegiului nr. 8 Constanţa este creşterea nivelului alocaţiei de stat pentru copii, care este în valoare de 42 lei.

Fiind unul dintre subiectele care mi-au atras atenţia, am început să-l aprofundez şi am constatat că dorinţa creşterii alocaţiei de stat pentru copii este generală. De asemenea, am descoperit că în spaţiul virtual circulă o petiţie ce are ca obiect creşterea alocaţiei lunare a elevilor şi care, până atunci, strânsese aproximativ 23.400 de semnături.

Ultima dată când alocaţia elevilor a fost modificată s-a întâmplat în anul 2009, şi atunci a crescut cu 2 lei, ceea ce este extrem de puţin, dacă luăm în considerare toate creşterile de preţuri din ultimii ani. Cum ar putea copiii ce provin din familii fără posibilităţi financiare să continue şcoala, daca cei 42 de lei nu le ajung nici pentru pâinea pe o lună?

În timp ce în România alocaţia pentru copii este de aproximativ 10 euro/lună, potrivit ultimelor date disponibile postate pe site-ul Comisiei Europene cu privire la cuantumul alocaţiilor de stat în ţările Uniunii Europene, în ţările din vestul Europei aceasta depăşeşte de cele mai multe ori 100 de euro. Germania acordă o alocaţie de stat în cuantum de 154 de euro lunar/copil, Irlanda 150 de euro/lună, Danemarca plăteşte pentru fiecare copil cu vârsta între 7 si 18 ani 107 euro/lună. În Spania, un copil cu vârsta sub 18 ani primeşte alocaţie lunară în cuantum de 24,25 euro. Italia acorda beneficii în funcţie de numărul membrilor familiei şi de venitul familiei, acestea ajungând până la 258 euro/lună. Ungaria, vecina noastră din vest, plăteşte pentru un copil în familie suma de 47 de euro.

Modificarea Legii nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii de către Guvernul Boc, prin Ordonanţa de urgenţă nr. 124 din 27.12.2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care reglementează acordarea de beneficii de asistenţă socială, având drept rezultat legarea alocaţiei de stat pentru copii de indicatorul social de referinţă, şi nu de salariul minim pe economie, constituie o nedreptate făcută copiilor.

Putem îndrepta eroarea Guvernului Boc, făcând ceea ce este corect - să majorăm alocaţia de stat pentru copii!

Viitorul acestei ţări depinde de copiii de astăzi, însă, pentru ca aceştia să poată merge mai departe, să urce treptele şcolarizării, au nevoie de noi. Împreună trebuie să găsim soluţii pentru ca elevii din România să beneficieze de aceleaşi condiţii de dezvoltare ca şi copiii din întreaga Europă.

Doamna Manuela Mitrea:

"Să ne deschidem ochii pentru nevăzători!"

Cu amărăciune am constatat că s-au scurs mai bine de şapte ani de la declaraţia pe care am făcut-o în Parlamentul României prin care solicitam "Şanse egale pentru persoanele cu dizabilităţi!"; că au trecut şase ani şi jumătate de când atrăgeam atenţia asupra problemelor cu care se confruntau persoanele nevăzătoare, în declaraţia "Un trai decent pentru oameni ce nu cunosc lumina!" şi că, tot ce-am spus atunci a rămas valabil, că aproape nimic nu s-a schimbat în bine.

În data de 5 martie 2013, Asociaţia Nevăzătorilor din România, organizaţie ce reuneşte peste 80.000 de oameni, a organizat un miting de protest în faţa Guvernului, la care au participat peste 200 de nevăzători, veniţi din aproape toată ţara.

Aceşti oameni doresc să trăiască decent, doresc şanse egale, şi nu milă, neavând nicio vină că barierele societăţii duc la discriminare şi excludere socială.

Principala nemulţumire a acestor oameni este legată de lipsa posibilităţilor de a se întreţine, de dificultatea găsirii unui loc de muncă şi de banii primiţi lunar de la stat, care nu acoperă nici măcar tratamentul de care au nevoie.

Dincolo de problemele financiare, excluderea socială a nevăzătorilor din România este o realitate, amintind aici numai faptul că accesul la cărţi şi manuale în sistemul Braille este extrem de dificil şi că în toată ţara există doar câteva şcoli în care copiii nevăzători pot învăţa.

Prin cererea de a se depista şi elimina din sistemul de asigurări sociale speciale numărul mare de profitori, falşi "handicapaţi", oamenii cu nevoi speciale ne dau o lecţie de corectitudine de care nu putem să nu ţinem cont.

Am încredere în premierul social-democrat Victor Ponta, care le-a promis reprezentanţilor nevăzătorilor că Guvernul va rezolva în cel mai scurt timp cu putinţă problema indexării indemnizaţiei lunare de care aceşti oameni beneficiază, indemnizaţie nemodificată din 2008.

Uneori mă întreb dacă nu noi suntem orbii, dacă nu noi suntem cei care nu vedem. De aceea, cred că avem obligaţia de a ne deschide ochii pentru nevăzători, pentru că viaţa în întuneric este o povară prea mare pentru aceştia ca să mai îndure şi alte umilinţe!

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

Aşa cum menţionam şi în declaraţia politică pe care am susţinut-o săptămâna trecută în Parlamentul României, ţara noastră este în situaţia de a lua urgent măsuri pentru a stopa jaful care se petrece în domeniul forestier.

Acesta este motivul pentru care doresc, pe această cale, să salut decizia ministrului delegat pentru păduri, ape şi piscicultură, doamna Ana Lucia Varga, cea care şi-a asumat elaborarea în cel mai scurt timp a unui act normativ care să amendeze Codul silvic şi Legea contravenţiilor silvice. Modificările ce vor fi aduse prin acest act normativ au drept obiectiv diminuarea tăierilor ilegale şi a abuzurilor în activitatea de exploatare a pădurilor şi sunt în continuarea politicilor publice pe care le-am promovat în cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor, în calitate de secretar de stat.

Consider cu tărie că înăsprirea pedepselor pentru tăierile ilegale de păduri este extrem de necesară, în condiţiile în caredefrişările necontrolate reprezintă "un fenomen" în foarte multe dintre judeţele ţării, unde suprafeţe mari de pădure au fost tăiate fără avize.De asemenea, problemele din cadrul direcţiilor silvice şi din cadrul inspectoratelor silvice sunt multiple şi ele ţin şi de buna gestionare a micilor proprietăţi.Hectare întregi nu au pază, micii proprietari nu plătesc pentru a le fi păzită pădurea şi hoţii de lemne devastează pădurile, în detrimentul acestora.

Acesta este motivul pentru care modificările ce vor ajunge în curând în Parlament vor avea în vedere probleme precum: recoltarea masei lemnoase, înăsprirea pedepselor pentru tăierile ilegale şi gestionarea micilor proprietăţi.Sunt necesare controale responsabile pentru depistarea defrişărilor ilegale, în contextul în care acest fenomen a atins cote semnificative.

Spun acest lucru ca o continuare a intenţiei mele de a înăspri pedepsele pentru orice fel de furt şi defrişare a pădurilor, indiferent de cantitatea de lemn furată, prin catalogarea ca infracţiune, şi nu ca şi contravenţie a fiecărui furt din fondul forestier, indiferent de cantitate.

În condiţiile în care cel mai important obiectiv îl constituie conservarea şi gestionarea durabilă a pădurilor şi vegetaţiei forestiere, indiferent de regimul de proprietate, doresc să menţionez că doamna ministru Varga va găsi în mine şi probabil în majoritatea colegilor mei susţinători ai proiectelor pe care doreşte să le iniţieze pentru atingerea acestui scop.

Consider că toată lumea este de acord în privinţa faptului că sărăcirea în continuare a ecosistemului va duce la dezechilibre ecologice grave. O Românie despădurită va fi o ţară cu mult mai urâtă şi mai vulnerabilă, şi atunci este de datoria noastră să facem ceva pentru a stopa acest fenomen, indiferent de culoarea politică. Viitorul act normativ se înscrie în politica promovată de noi, liberalii, de a milita pentru o Românie verde, o Românie pentru generaţiile viitoare. Acestea trebuie să fie parte a interesului naţional, indiferent de partidul din care provenim noi, cei care avem puterea de a decide destinul României.

Domnul Octavian Bot:

A vorbi despre dreapta a devenit deja o modă în politica din România. Unii sau alţii vorbesc vrute şi nevrute despre dreapta, unificarea dreptei, consolidarea dreptei, şi dacă nu sunt întrebaţi.

Cei mai mulţi vorbesc ca să se afle în treabă, neavând nicio legătură cu ideologia dreptei.

Parafrazând o celebră zicală, aş spune: "Băsescu moare de drum lung - două mandate -, şi Ungureanu de grija dreptei".

Zilele trecute Aurelian Pavelescu şi Mihai-Răzvan Ungureanu au anunţat cu surle şi trompete lansarea unei alianţe "DA".

Dacă anunţul ar fi fost făcut pe 1 aprilie, ziceam că a fost o glumă, o păcăleală reuşită. Cum însă protagoniştii s-au grăbit să pozeze în "unificatori" ai dreptei, înclin să cred că avem de-a face cu o obrăznicie. Doi oameni, Aurelian Pavelescu şi Mihai-Răzvan Ungureanu, care nu reprezintă nimic şi pe nimeni, cu un tupeu fără margini se autopropun într-o poziţie pe care nu le-o recunoaşte nimeni.

Dacă filmele cu Stan şi Bran ne-au încântat şi continuă să ne încânte, filmul cu Pavelescu şi Ungureanu ar putea intra în categoria "filme cu proşti".

Pavelescu şi Ungureanu sunt: primul, "generalul armatei moarte", PNŢ-CD, al doilea, conducătorul unui partid cumpărat la taraba politicii, nefiind capabil să înregistreze un partid înaintea alegerilor.

Dacă s-ar verifica corect documentele celor două partide, PNŢ-CD şi FC, s-ar constata că aceste partide nu au nici membri, nici organizaţii, conform Legii partidelor politice. Efortul celor doi impostori, Pavelescu şi Ungureanu, ar fi demn de o cauză mai bună.

Domnul Octavian Petric:

"Ziua Mondială a Apei"

Decizia instituirii acestei sărbători a fost luată în cadrul Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare de laRio de Janeiro, la 22 decembrie1992. În România, această zi se sărbătoreşte din 1993.

Sărbătorirea Zilei Mondiale a Apei are ca scop aducerea în atenţia opiniei publice a problemelor legate de necesitatea protejării cantitative şi calitative a apelor şi de a pune în adevărata lumină rolul, îndatoririle şi responsabilităţile celor cu atribuţii în întreţinerea, valorificarea şi protejarea surselor de apă.

În fiecare an, sărbătorirea se face sub un slogan. În 2013 acesta este "Cooperarea în domeniul apei". Acest an este cu atât mai important cu cât a fost declarat, de către Organizaţia Naţiunilor Unite, "Anul Cooperării Internaţionale pentru Apă" (Rezoluţia A/RES/65/154), cu scopul de a creşte gradul de conştientizare privind necesitatea de a spori cooperarea internaţională în domeniul apei şi provocările prezente cu care se confruntă managementul apei, în special în ceea ce priveşte accesul la apă, alocarea şi serviciile.

ONU-Apa a solicitat UNESCO să conducă Anul Internaţional al ONU privind Cooperarea în domeniul apei - 2013, în special din cauza abordării multidisciplinare unice a organizaţiei care îmbină ştiinţele naturale şi sociale, educaţia, cultura şi comunicarea. Având în vedere natura intrinsecă a apei ca element transversal şi universal, Anul Internaţional al ONU privind Cooperarea în domeniul apei ar îmbrăţişa şi aborda toate aceste aspecte în mod natural.

Obiectivul acestui an internaţional este de a sensibiliza atât potenţialul de cooperare sporită, precum şi provocările cu care se confruntă gestionarea apei, având în vedere creşterea cererii pentru accesul la apă, de alocare şi de servicii. Anul va evidenţia istoria iniţiativelor de succes de cooperare în domeniul apei, precum şi identificarea problemelor stringente în domeniul educaţiei de apă, diplomaţia de apă, gestionarea apelor transfrontaliere, cooperarea cu finanţare, cadrul juridic naţional/internaţional, precum şi legăturile cu Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. De asemenea, va oferi o oportunitate de a valorifica impulsul creat la Conferinţa Organizaţiei Naţiunilor Unite privind Dezvoltarea Durabilă (Rio +20), precum şi de a sprijini formularea obiectivelor noi, care vor contribui la dezvoltarea resurselor de apă, care sunt cu adevărat durabile.

Salut sărbătorirea Zilei Mondiale a Apei şi Anul Cooperării Internaţionale pentru Apă, declarând că mă alătur eforturilor cetăţenilor din întreaga lume în scopul protejării mediului şi în special a resurselor de apă, esenţiale pentru tot ce înseamnă viaţa!

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

"Educaţia politică în România"

Săptămâna trecută am fost contactat de către Asociaţia pentru educaţie politică, care mi-a solicitat colaborarea pentru a răspunde la câteva întrebări pentru sprijinirea unui proiect pe care l-a iniţiat. Tema, aşa cum se arăta şi în titlul declaraţiei mele politice, o reprezintă educaţia politică, mai precis, rolul şi importanţa sa.

Este nevoie de educaţie politică, stimaţi colegi? Şi dacă da, de ce nu îi acordăm aceeaşi atenţie şi aceeaşi importanţă ca oricărei alte forme de educaţie?

De ce credem că este mai important să citim, să socotim, să vorbim limbi străine, să ştim istorie, geografie, chimie, fizică, religie, să facem sport, dar să creştem fără să beneficiem de natura informaţională şi formaţională a educaţiei politice?

De ce credem noi, oamenii politici, că o funcţie sau un statut poate rezolva carenţele în privinţa educaţiei politice şi de ce credem că noi, ca cetăţeni, putem avea drept de vot şi putem emite păreri fără să deţinem un minim de educaţie politică?

Eu, unul, susţin foarte hotărât că, oameni politici sau cetăţeni, avem nevoie să fim educaţi şi politic.

Gândiţi-vă numai la cum s-a votat în această ţară în ultimii 20 de ani, şi asta numai din lipsa unei culturi politice bazate pe informare corectă, şi nu pe propaganda regimului socialist-comunist - aşa cum s-a făcut vreme de 45 de ani - sau pură propagandă, de orice fel ar fi ea!

Oamenii politici iau decizii, iar cetăţenii le comentează sau le apreciază în funcţie de nevoi şi/sau satisfacţii imediate obţinute în urma acestor decizii. Normal, până la un anumit punct. Foarte puţini analizează aceste decizii prin prisma educaţiei politice şi înţeleg resorturile dincolo de aparenţe. Dincolo de acest aspect, există o mare prăpastie între factorul politic şi cetăţeanul de la care se aşteaptă măsurarea gradului de expertiză a omului politic prin votul acordat.

Mulţi dintre români au încă "fobia" anilor în care educaţia politică însemna ore întregi de propagandă, de teorii oferite drept literă de lege şi de viaţă, de vorbe ridicate la rang de axiome.

De aceea, probabil, cel mai des atunci când vorbim de educaţie politică, încă nu se înţelege exact însemnătatea acesteia şi se consideră că este încă o "găselniţă" a mediului politic pentru a atrage. Nu, aceasta poate fi cea mai mare "găselniţă" a cetăţeanului care poate decide sau amenda în modul cel mai pertinent cu putinţă actul politic!

Revenind la interviul solicitat, am fost întrebat, stimaţi colegi, ce soluţii ofer (şi oferiţi şi dumneavoastră ca oameni politici) în scopul stimulării participării tinerilor la viaţa politică, indiferent de natura participării.

O întrebare care, pentru un public neavizat, deci needucat politic, poate ascunde multe idei preconcepute şi poate lăsa loc la numeroase interpretări. O întrebare de aceeaşi vârstă ca şi democraţia noastră şi la care am putut răspunde, din proprie experienţă, ca om politic tânăr, din noua generaţie de oameni politici care s-au afirmat şi au făcut o carieră în politică.

Nu m-am putut gândi decât la următorul lucru. Câţi tineri mai fac voluntariat? Că este vorba de un ONG, partid sau orice alt proiect care vizează un beneficiu la alt nivel decât cel personal. Câţi tineri şi de ce?

Două întrebări şi două răspunsuri ce sunt indicatoare pentru nivelul oricărui popor şi al oricărei ţări. Pornind de la cultura şi educaţia politică, până la învăţământ, sănătate, economie.

Voluntariatul, unul din aspectele ce trebuie încurajat şi întreţinut, raportat, bineînţeles, la condiţia şi posibilităţile tinerilor din ţara noastră, unde, din păcate, supravieţuirea zilnică a ajuns să bată orice dorinţă de implicare în activităţi de voluntariat. Însă o posibilitate concretă de a ne educa. Politic şi în toate sensurile. O posibilitate de a conştientiza şi de a cultiva ideea că aşa poţi contribui la viaţa celorlalţi. Un pas către educaţie. Al oamenilor politici, al cetăţenilor, al celor care, în fiecare zi, într-un fel sau altul, decid.

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Începând cu luna iulie a anului 2012, am fost - mă refer la guvernul USL şi la parlamentarii USL - în repetate rânduri urechiaţi (pe nedrept, în urma unor intoxicări şi dezinformări grosolane ale unor persoane şi şefi de instituţii din ţară trimise la Bruxelles) de către organisme ale Uniunii Europene privind aşa-zisele "atentate" şi ameninţări proferate la adresa unor instituţii ale statului de drept, ale conducătorilor respectivelor instituţii. Admonestările la adresa guvernului şi parlamentarilor majorităţii USL s-au regăsit şi în rapoartele de ţară. Totul, repet, în baza unor dezinformări grosolane care au avut punctul de plecare din ţară.

Dar îmi pun o întrebare care ar trebui adresată şi organismelor europene: doar CCR, DNA, ANI, Parchetul General sunt instituţii ale statului de drept? Parlamentul, adică organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării, conform art.61 din Constituţie, nu este o instituţie a statului de drept. Sau guvernul, care este în fapt un rezultat al Parlamentului?

Când Parlamentul şi parlamentarii sunt atacaţi, înjuraţi, terfeliţi, atunci nu este adusă o atingere unei instituţii a statului de drept? La această întrebare aş aştepta un răspuns de la oficialii instituţiilor din UE. Cărora le semnalez comportamentul unui reprezentant al unei instituţii a statului de drept pentru care Domniile Lor ar sării şi în foc.

Într-un interviu acordat duminică unui post de televiziune, preşedintele Agenţiei Naţionale de Integritate, domnul Horia Georgescu, a continuat politica sa de dezinformări la adresa politicienilor şi la adresa Parlamentului.

Unele afirmaţii sunt de-a dreptul jignitoare. De exemplu: "unii politicieni vor să ducă în derizoriu activitatea ANI". Când spui în public "unii politicieni", suntem în faţa unei generalizări. "Unii" pot fi şi 10, dar pot fi şi 100 sau 300.

Un alt exemplu: întrebat cum reacţionează politicienii când sunt anunţaţi că sunt verificaţi de ANI, după ce preşedintele ANI afirmă că "Unii reacţionează în mod corect şi onest..." continuă: "unii încearcă, prin vicii de procedură, să nu primească informările de la Agenţia Naţională de Integritate, pentru ca, ulterior, să semnaleze faptul ca ei nu au ştiut de acea verificare şi ne confruntăm cu foarte multe situaţii de acest gen, deoarece procedura prin care noi informăm persoana că este verificată este după Codul de procedură civilă, prin scrisoare recomandată. Oamenii, când se duc la poştă, văd că este un plic de la Agenţia Naţională de Integritate şi preferă să se facă că nu îl văd (...) Şi mai sunt situaţiile în care persoanele verificate vin şi ameninţă inspectorul de integritate, fac recomandări voalate sau sugerează anumite lucruri care sunt menite a intimida sau a pune presiune (...). Sunt înalţi funcţionari publici, pot fi şi politicieni, am avut situaţii de genul ăsta care s-au materializat."

Din nou suntem în faţa unor generalizări. Din nou o anatemă aruncată asupra tuturor politicienilor. De ce oare domnul Horia Georgescu se fereşte să dea nume. Unul, 10, 100, câte cazuri cunoaşte. Probabil pentru că nu există. Dar la fel ca şi o judecătoare de la CCR, care declara că a primit ameninţări politice în perioada referendumului, când, de fapt, erau (dacă erau) ameninţări ale unui puşcăriaş dezaxat, preşedintele ANI pe faţă culpabilizează clasa politică.

Şi nu doar clasa politică, ci şi Parlamentul. Un exemplu în acest sens: "Nu ştiu dacă există suficientă voinţă politică în a modifica legea (legea ANI - n.a.). Ştiţi foarte bine că atunci când ajungem în Parlament, lucrurile se deteriorează grav". Aici suntem în faţa unei grave jigniri aduse legislativului ţării. Şi nu este singura. Iată ce a mai spus Horia Georgescu. "Chiar şi un demers de bună-credinţă, cum a fost cel privind schimbarea statutului membrilor Parlamentului, iniţiat la nivel de dialog de preşedintele Camerei Deputaţilor şi alţi câţiva parlamentari, în final, după o formă agreată, ne-am lovit de plen, unde eram foarte aproape de a nu mai avea o procedură pentru a identifica incompatibilităţi în rândul membrilor Parlamentului". Aici suntem în faţa unei dezinformări înfiorătoare. Niciun minut nu a existat, în timpul dezbaterilor privind statutul parlamentarilor, vreo intenţie de a modifica în aşa fel legea pentru a anula identificarea incompatibilităţilor.

Pentru aceste dezinformări grosolane, pentru acuzaţiile nefondate (şi nedovedite) la adresa parlamentarilor - cu siguranţă declaraţiile lui Horia Georgescu deja au fost înregistrate şi transmise organismelor europene - consider că preşedintele ANI trebuie chemat în faţa unei comisii parlamentare, unde acesta trebuie să explice atitudinea sa. Pentru că abia în această situaţie ne aflăm în faţa unui real atac la o instituţie a statului de drept. Un atac la adresa Parlamentului.

Vă rog să fiţi atenţi şi la următoarea formulare: "Nu este o legătură tehnică (între MCV şi aderarea la spaţiul Schengen - n.a), lucrurile ar trebui să fie separate, dar nu putem să negăm faptul că există o legătură politică. Noi nu trebuie să scăpăm de Mecanismul de Cooperare şi Verificare, trebuie să rezolvăm punctual acele lucruri care să dea sustenabilitate pe termen lung asupra existenţei mecanismelor menţionate...". Când europarlamentarii PNL şi PSD, precum şi toţi europarlamentarii din Bulgaria solicită în Parlamentul European eliminarea MCV, când oficialii europeni susţin clar că nu există vreo legătură între MCV şi aderarea la spaţiul Schengen, un oficial al statului român vine cu o poziţie contrară intereselor ţării şi, în plus, dă apă la moară celor care încearcă să lege MCV de aderarea la spaţiului Schengen.

Este un motiv în plus pentru care preşedintele ANI trebuie să vină şi să dea explicaţii în Parlament.

Domnul Petru Movilă:

"USL poluează fonic o Românie întreagă"

Am asistat în ultimii şase ani la 11 schimbări ale taxei de mediu din dorinţa de a ocroti mediul înconjurător şi de a ne proteja împotriva poluării excesive. După ani de zile de încercări de perfecţionare a legislaţiei, de susţinere a programului Rabla prin care s-a promovat ideea de înnoire a parcului auto, Victor Ponta s-a pregătit să dea o lovitură de graţie prin intermediul uneia dintre cele mai abuzive şi aberante taxe impuse de Guvernul USL - timbrul de mediu.

După ani de zile în care statul a cheltuit sute de milioane de euro, promovând programul Rabla, acum, graţie USL, contra unei taxe de 200 sau 300 de euro, importul unor maşini non-euro sau Euro 1 este permis şi chiar încurajat. Astfel, banii cheltuiţi pe programul Rabla se duc pe apa sâmbetei.

Conform noii formule de calcul, taxa va creşte cu până la 30 la sută pentru maşinile Euro 3 şi Euro 4 şi va scădea drastic pentru cele non-euro, Euro 1 şi Euro 2. Din exemplele de mai sus, se vede clar că maşinile foarte poluante sunt favorizate în detrimentul celor mai puţin poluante, iar legea, în varianta propusă de USL, va încuraja achiziţionarea unor autovehicule mai vechi, deci implicit mai poluante, în loc să stimuleze cumpărarea unora noi, care au o cotă de poluare mult mai redusă.

Astfel că taxa impusă de Guvernul USL îi va forţa pe proprietari să lungească durata de utilizare a maşinilor vechi.

În aceste condiţii, mulţi dintre români vor fi tentaţi să se orienteze spre varianta cea mai ieftină, atât timp cât taxa pentru un autovechicul non-euro este incomparabil mai mică decât pentru o maşină Euro 4, de exemplu.

Motivaţia dată de către Rovana Plumb, actualul ministru al mediului, este cel puţin aberantă: o maşină veche poluează mai puţin pentru că are o durată de viaţă mai mică.

Cel mai probabil se va întâmpla exact opusul: lipsiţi de posibilităţi financiare, mulţi români îşi vor cumpăra autovehicule vechi din Vest, cu preţuri sub o mie de euro cu care vor merge mulţi ani pentru că nu vor avea bani de altele mai noi.

Concret, stimaţi colegi, am ajuns să promovăm poluarea. Pe lângă faptul că România are o infrastructură depăşită până şi de ţările din lumea a treia, actuala legislaţie promovează un concept blamat de către orice ţară care are conducători responsabili şi raţionali.

Să nu uităm că taxa de mediu, camuflată sub diverse nume, a fost unul dintre punctele tari ale USL. Au promis sus şi tare că vor elimina acest bir şi că atât timp cât vor fi la putere, nu va mai exista nici un astfel de impozit. Bătaia de joc la adresa românilor culminează cu faptul că nici nu există un mod clar de calcul al acestei taxe.

Realitatea arată total altfel: pe lângă faptul că vor să ne îngroape în taxe, USL doreşte să ne îngroape şi-n praf şi-n noxe şi mai ales în discursuri demagogice.

Chiar dacă sunteţi ascunşi în spatele unui 70 la sută majoritar, nu este necesar să ascundeţi şi faptul că puteţi gândi, dragi colegi USL.

Nu am văzut până la acest moment o măsură concretă, reală şi viabilă de stimulare economică. Nu am văzut eliminată niciuna dintre taxele pe care din opoziţie le-aţi desfiinţat şi imputat unui Guvern măcinat de criză. Nu am văzut altceva, în cele 10 luni de guvernare, decât circ şi pâine, şi aia impozitată altfel faţă de cum aţi promis din opoziţie.

Este timpul ca USL să devină responsabilă şi să renunţe la măştile ipocriziei pe care ni le arată în fiecare zi.

Nu ne jigniţi, dragi colegi: nu mai poluaţi nici mediul şi nici mintea alegătorilor voştri!

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

"USL consideră că blocajele privind restituirea proprietăţilor trebuie rezolvate cât mai rapid"

Guvernul USL, dar şi noi, parlamentarii partidelor componente ale uniunii, considerăm că problemele legate de restituirea proprietăţilor care au ajuns, în ultimii ani, la un blocaj fără precedent, nu mai pot fi tergiversate la nesfârşit!

De aceea, deşi au trecut numai trei luni de la reinstalarea noastră la guvernare, acest subiect este unul care se află deja pe masa de discuţii a USL. Astfel, Guvernul USL a dezbătut săptămâna trecută proiectul noii legi a proprietăţii, documentul urmând să fie trimis şi la CEDO, unde România are nenumărate procese pe rol pe tema proprietăţii, considerând că un punct de vedere al Curţii Europene a Drepturilor Omului este unul foarte important. În acest sens, primele mesaje pe care Guvernul actual le-a primit informal de la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului sunt unele pozitive.

Guvernul USL consideră că blocajele legislative şi birocratice privind restituirea proprietăţilor trebuie rezolvate cât mai rapid şi de aceea, a hotărât să recurgă la procedura angajării răspunderii pentru a putea astfel soluţiona cu celeritate o problemă care grevează asupra statului român şi pe care guvernele Boc şi MRU nu numai că le-au neglijat, ci le-au lăsat să se complice foarte mult!

În acest context, cred că este legitimă următoarea întrebare: nu cumva interese proprii i-au determinat pe foştii guvernanţi să nu ia nicio măsură pentru a nu-i deranja pe speculatorii imobiliari, care au profitat din plin de problema retrocedărilor?

Principalii contestatari ai proiectului Guvernului se dovedesc tocmai cei care, în perioada guvernării lor, au refuzat să rezolve problema, adică Mihai-Răzvan Ungureanu şi PDL, iar acum, în Parlament, au depus o propunere legislativă care să-i favorizeze la despăgubiri pe cesionarii drepturilor litigioase.

Dacă PDL şi UDMR ar fi rezolvat situaţia în anii trecuţi, n-ar mai fi fost necesară asumarea răspunderii Guvernului acum. Dacă PDL se opune acestei legi, demonstrează nu numai ipocrizie, dar şi lipsă de responsabilitate, fiindcă orice întârziere în reglementarea problemei restituirii ar însemna un blocaj financiar pentru România!

Proiectul Guvernului USL porneşte de la principiul restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist. În situaţiile în care nu se mai pot face restituiri în natură, pe baza unui sistem de puncte similar cu cel aplicat în acest moment de către notari pentru evaluarea imobilelor, se emit titlurile, iar proprietarii vor fi compensaţi în numerar. Perioada în care se pot acorda aceste compensaţii poate fi de 7 ani.

Un regim special va fi acordat în cazurile în care se restituie în natură şcoli, spitale şi instituţii de cultură, pentru care va fi introdusă obligaţia din partea proprietarului ca timp de 20 de ani să nu schimbe destinaţia imobilului.

Noua lege va descuraja specula şi cumpărarea de drepturi litigioase şi va încuraja echitatea. Până în prezent, un document al ANRP arată că 26.000 de proprietari sau urmaşi au primit mai puţini bani decât au primit o mie de "samsari" imobiliari - 26.000 de proprietari au primit în jur de 6,5 miliarde de lei, iar 1.000 de cesionari de drepturi litigioase au primit 8 miliarde de lei. Situaţia a fost posibilă prin erorile legislative ale guvernărilor PDL, care nu au reglementat corespunzător problema restituirilor, preferând să amâne permanent o rezolvare favorabilă adevăraţilor păgubiţi. Mai mult decât atât, se poate lesne constata un lucru absolut inadmisibil: interesele celor care fac speculaţii din retrocedări sunt susţinute chiar în Parlament, prin unii parlamentari care sprijină acordarea în continuare de bani celor cu drepturi litigioase şi nu proprietarilor!

Noi, parlamentarii USL, precum şi Guvernul actual, considerăm că astfel de anomalii legislative trebuie de urgenţă corectate şi de aceea susţinem introducerea unui impozit de 85% pentru cei care nu sunt proprietari sau urmaşi ai proprietarilor, ci sunt cesionari de drepturi litigioase. Ministerul Finanţelor asigură că această măsură este una constituţională.

Legea va încerca să menţină justul echilibru între interesul particular al foştilor proprietari şi interesul general al societăţii. Legea restituirilor va institui proceduri de retrocedare de aşa natură încât, pe de o parte, să se facă dreptate proprietarilor, pe de altă parte, să nu existe presiune financiară suplimentară pe cetăţeni, mai ales că cea mai mare parte nu sunt direct vizaţi de această lege.

Un alt principiu al legii este cel al transparenţei procesului de stabilire a măsurilor reparatorii. În situaţia în care restituirea în natură nu mai este posibilă, compensarea prin puncte este singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă.

În vederea valorificării punctelor, se constituie un fond naţional din terenuri agricole şi forestiere care nu fac obiectul restituirii în natură, aflate în proprietatea privată a statului şi în administrarea ADS.

Garantarea proprietăţii a fost întotdeauna o preocupare de prim rang a liberalilor. Din acest motiv, PNL şi-a stabilit, inclusiv prin programul adoptat la ultimul congres şi prin rezoluţiile votate, apărarea dreptului de proprietate, a cărui respectare nu este încă suficient reglementată în România. În acest sens, legea proprietăţii şi apărarea drepturilor proprietarilor reprezintă teme cărora PNL le va acorda toată susţinerea.

Domnul Ştefan-Bucur Stoica:

"USL, creşterea economică şi investiţiile"

Ne apropiem de împlinirea unui an de când USL a preluat guvernarea în România, chiar dacă cei care conduc astăzi ţara vor să ne convingă că ei au preluat puterea în decembrie 2012 şi nu în aprilie 2012. Românii ştiu că USL a venit la putere în primăvară, iar rezultatele guvernării lor sunt deja dezastruoase.

În primul rând, la preluarea guvernării, USL a primit drept "grea moştenire", pe care evită să o invoce, o ţară care depăşise criza economică şi care intrase, încă din anul 2011, pe un trend de creştere economică invidiat de toată Europa - de 2,5% din PIB. Şomajul era, de asemenea, unul dintre cele mai reduse din UE, iar ponderea investiţiilor publice în PIB, cea mai mare din istoria postdecembristă a României şi una dintre cele mai mari din UE.

La doar câteva luni de la preluarea puterii, USL "s-a apucat de treabă!" Alocările bugetare şi cofinanţările pentru fondurile europene în infrastructură au fost mutilate chiar la prima rectificare bugetară pe care a operat-o Victor Ponta. Drumuri naţionale, centuri ocolitoare, autostrăzi sau investiţii în infrastructura de transport călători au rămas peste noapte fără finanţare, în ciuda eforturilor anterioare, şantierele intrând în conservare, iar muncitorii devenind peste noapte şomeri. Industria pe orizontală a fost la fel de afectată! Cu toate acestea, Victor Ponta nu a ratat niciun moment să fie prezent la celebrele "tăieri de panglici", adică la finalizarea investiţiilor realizate de alţii. Cât a contribuit Victor Ponta la realizarea autostrăzii Cernavodă-Constanţa? Dar la autostrada Bucureşti-Ploieşti? Absolut deloc! În schimb era primul care se lăuda cu aceste investiţii realizate de alţii şi aşteptate de români de două decenii.

USL a spulberat şi ultima speranţă în legătură cu modernizarea ţării şi susţinerea investiţiilor publice din România. Consecinţa imediată a acestei atitudini a fost reflectată în creşterea economică aproape inexistentă pe anul 2012 (0,2% din PIB) şi stagnarea economică aproape certă pe anul 2013. Guvernului USL nu îi pasă în schimb dacă românilor le va fi sau nu mai bine pe termen lung, ci important este ca orice investiţie publică să alimenteze clientela dumnealor de partid. Este greu să nu remarci că, în vreme ce zeci de şantiere demarate şi care ar fi trebuit finalizate în anul 2013 aşteaptă finanţarea, Ministerul Transporturilor şi Guvernul României se face că nu le vede, ci visează la noi şi noi proiecte, care mai de care mai scumpe şi îndoielnice în utilitatea lor.

Tot acelaşi guvern pare fie dezinteresat, fie rău-voitor în legătură cu accesarea fondurilor europene pentru infrastructură, deoarece, de la preluarea puterii de către USL, nu a fost accesat nici măcar un euro şi nicio perspectivă favorabilă nu se prevede în viitorul apropiat.

Domnul Vasile Mocanu:

"Aveţi puţintică răbdare, domnule Barbu!"

Ministrul culturii, domnul Daniel Barbu, a anunţat zilele trecute la Timişoara că va sprijini candidatura municipiului de pe Bega la titlul de Capitală europeană a culturii în 2021 şi că va recurge la lobby pentru ca dosarul de candidatură să fie de nerefuzat.

Mai mult, domnul Daniel Barbu a dat asigurări că nu a făcut şi că nu va face un astfel de angajament şi în oraşele contracandidate Timişoarei, printre ele aflându-se Cluj-Napoca şi Iaşiul!

Menţionăm cu o astfel de poziţie pripită şi subiectivă este cel puţin surprinzătoare. Indiferent de simpatiile pe care le are, un ministru, şi încă un ministru al culturii, nu ar trebui să avantajeze un oraş în defavoarea altuia în competiţia pentru stabilirea viitoarei Capitale europene a culturii. Ministrul Barbu este ministrul tuturor românilor, după câte ştim noi. Nu reprezintă doar Timişoara în Guvernul Victor Ponta şi nici pe plan internaţional.

Din fericire, din câte ştim noi, conform noului regulament al capitalelor culturale europene (care va fi supus spre votare în PE la sfârşitul lunii aprilie) competiţia internă va fi supervizată de un juriu de specialişti europeni independenţi şi fără conflicte de interese cu ţara candidată.

Deşi, în condiţiile noului regulament, angajamentul ministrului Barbu faţă de Timişoara se anunţă mai degrabă inutil, ne deranjează totuşi lipsa de fair-play faţă de Iaşi, şi nu numai, a unui ministru al culturii.

Cu speranţa că, în viitor, domnul Daniel Barbu nu va mai avea astfel de porniri, să le spunem doar "sentimentale", aşteptăm ca ministrul culturii să susţină fără părtinire toate - subliniez, toate! - oraşele înscrise în această cursă.

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Campionatul naţional de minciuni, faza pe PDL..."

Credeam, în infinita mea încredere în oameni, că, odată cu încheierea campaniei electorale de la finele anului trecut, am să aud mai puţine minciuni în jurul meu. Nu mi-a fost dat însă să am parte de aşa ceva: am uitat că veneau alegerile din PDL...

Dacă în campania electorală normală fiecare partid încearcă să se poziţioneze cât mai bine în ochii electoratului, în campania din interiorul unui partid am considerat întotdeauna că trebuie să spui adevărul, pentru că, dacă putem considera celelalte partide ca fiind rivale, nu poţi face, ca om, aceleaşi consideraţii despre proprii membri de partid! Aici e a doua familie, sunt oamenii care te susţin din convingere, oamenii care îţi sunt alături indiferent de condiţii, cei pe care te-ai sprijinit şi te sprijini în vremurile grele, oameni care ştiu tot adevărul din interiorul organizaţiilor. Nu poţi să-i minţi la modul ordinar fără să te maculezi tu însuţi! Şi, cu toate acestea, în PDL sunt oameni care nu cunosc aceste lucruri...

Este de mirare cât de pisicoasă a devenit însăşi dura Monica Macovei, în ultimele zile fiind văzută gudurându-se pe lângă electorat mai dihai decât un procuror ceauşist pe lângă secretarul de partid! E de mirare mare câtă cenuşă-n cap îşi poate turna, la nevoie, această doamnă europarlamentar! "PDL trebuie să îşi ceară iertare pentru greşelile făcute la guvernare", zicea Monica Luisa Macovei chiar sâmbătă, la prezentarea moţiunii "Reformiştii", la Cluj-Napoca.

Cum mai poate fi credibilă această doamnă, când a girat personal toate acele lucruri pentru care acum doreşte ca PDL să-şi ceară iertare? A văzut-o cineva prezentându-şi scuzele cuiva pentru alarmistele sale atacuri antiromâneşti din vara trecută, conform cărora în România era ditamai războiul civil şi mai-mai că venea sângele-n valuri pe străzi, de parcă toată România vampirizată devenise un abator de băsişti?

Unde este compasiunea pe care o clamează că a lipsit PDL-iştilor când au tăiat în carne vie, acum, când otrăveşte urechile celor din Uniunea Europeană, de ni se închid, cu larga participare a Monicăi Macovei, toate uşile în nas? Realizează doamna "cu compasiunea" că a furnizat "muniţie" celor care nu ne doresc aderarea la spaţiul Schengen, deşi îndeplinim toate criteriile tehnice? Oricum, dacă nu s-a înţeles bine, ne vedem nevoiţi să-i amintim doamnei încă europarlamentar că la PDL se alege funcţia de preşedinte, nu cea de procuror, iar că moţiunea "Reformiştii" compromite detot cuvântul, de o să le fie românilor la fel de antipatic cum a început să le fie cuvântul "portocală", de când culoarea acestui fruct a fost "arestată" de băsism...

Oricum, e bine că Monica Macovei mai ia contact şi cu realitatea terenului, poate fi ceva instructiv în a vedea mai mulţi români în jurul tău. E valabilă şi reciproca: văd şi românii de-aproape pe cea care se luptă din greu ca să-i nenorocească şi pe plan extern...

Interesant e şi sloganul Elenei Udrea: "Noul PDL, o nouă Românie", versiunea 2013 a lui "Să trăiţi bine!", care arată, de fapt, ţelul adevărat al deputatei de... Pinalti: "O Românie nouă", tradus, în bunul stil ceauşist, "am zis nouă, nu vouă", doar de-aia ţipau şi ţopăiau prin toaletă, la referendum, că şi-au luat ţara înapoi... Dovada că e adevărat? Păi, dacă acum sare la beregata lui Vasile Blaga, Monicăi Macovei şi oricui ar putea să o împiedice în cariera politică, deşi au împărţit mierea puterii împreună, cât îi pasă de tanti Miţa de la Copăcenii de Codru şi de nea Gigi de la cazangerie? E mai bun Videanu, că s-a specializat în borduri şi le poate pune peste tot pe unde creşte acum asfaltul sub paşii Elenei Udrea, decât nea Costică Pedelistu', pe care-1 minte cu marea şi sarea până se va vedea aleasă, şi cu largul concurs al lui Traian Băsescu! După aia? Alţi ani de îmbogăţire cu tupeu, de nepăsare crasă faţă de restul lumii, de minciuni în stil barbar şi tot aşa - de-acum ştim recuzita băsiştilor...

Ce rămâne în urma acestei campanii interne a PDL? Un cor de minciuni vândute drept adevăruri fundamentale, de intrigi amărâte cu pretenţii de politică înaltă, o lipsă de respect generalizată faţă de oamenii la care ar trebui, ca membru de partid, să ţii cel mai mult: faţă de colegii tăi, alături de care ai de gând, teoretic măcar, să tragi căruţa politică în direcţia pe care ţi-o doreşti, dar pe care doar îi foloseşti ca simple unelte.

Dacă până acum am crezut că s-a atins limita cea mai de jos a suburbanităţii politice, apropiatele alegeri la vârful PDL ne-au arătat tuturor cât de mult ne putem înşela ...

Domnul Ioan Stan:

Marea majoritate a electorilor mei sunt agricultori, oameni ai pământului crescuţi în respectul gliei nu doar ca pământ istoric, ci şi ca sursă ori suport a tuturor celor trebuincioase supravieţuirii noastre ca ocupanţi raţionali ai planetei. Trag nădejde să nu fi exagerat alăturând oamenilor atributul raţionalităţii, pentru că, uneori, manifestările lor comportamentale faţă de pământ te fac să te îndoieşti de asocierea cu raţiunea.

Am asistat în perioada postrevoluţionară la o avalanşă a demersurilor menite să readucă proprietarilor de drept sau urmaşilor acestora pământurile pierdute în timpul celor cincizeci de ani de "egalitate" în dreptul de a nu avea proprietate privată. Revendicarea a fost cuvântul de ordine ani buni de-a rândul. Am salutat la vremea cuvenită reparaţiile oferite de lege celor păgubiţi şi ne-am bucurat pentru fiecare dintre cei ce şi-au primit moştenirile înapoi. Ce s-a întâmplat mai apoi cu o parte din aceste pământuri, a ajuns a ne preocupa la modul dureros.

Acasă la mine, în judeţul Suceava, într-o anume vreme era mare ruşine să nu-ţi lucrezi pământul. Îl aveai, îl munceai cu ai tăi, cu oameni tocmiţi vremelnic pentru diverse lucrări, cu neamuri venite în ajutor şi cărora le datorai implicit acelaşi sprijin, dar îl munceai. Pământul nelucrat era de neconceput şi privit ca un stigmat al nevolniciei aducătoare de dispreţ din partea comunităţii în care te aflai. Sunt convins că în toată ţara relaţia omului cu ogorul era aceeaşi.

Motivele pentru care această legătură nescrisă a dispărut sau s-a modificat esenţial sunt multiple şi nu ţin în totalitate de voia omului. Fapt este că ne aflăm astăzi în situaţia de a ne implica în formularea şi aprobarea unui text de lege care să reglementeze situaţia pământurilor devenite pârloagă din neputinţa ori nepăsarea ori lăcomia nestăpânită de a te numi moşier, ori chiar latifundiar. Pentru că ar fi nedrept să-i încriminăm de pustiul miilor de hectare de pământ nelucrat doar pe ţăranii care l-au cerut înapoi. Or fi şi ei vinovaţi că l-au vrut şi l-au cerut fără să se gândească în ce fel îl vor lucra, dar ce ne facem cu cetăţenii sau firmele străine care au cumpărat terenuri în România şi care nici nu-l cultivă, nici nu-l dau în arendă. Au investit la preţuri extrem de convenabile în pământ românesc şi încă se mai gândesc ce să facă cu el, pentru că nu-mi pot imagina că l-au cumpărat ca să nu-l cultivăm noi.

Adevărul este că nu ştim nici la ora la care vorbim despre acest subiect care este suprafaţa de teren aflată în această situaţie, ce calitate are pământul respectiv, în ce zone ale ţării este poziţionat, cine este proprietarul. Şi să nu uităm sutele de hectare scoase din circuitul agricol pentru a se construi giganţii industrializării comuniste, mulţi dintre ei aflaţi azi în ruină şi uitare.

Or, este absolut necesar a fi cunoscute toate acestea pentru a putea alcătui şi hotărî asupra unui text de lege care să privească fenomenul în totalitatea sa şi care, prin ceea ce va hotărî, să rezolve problema sub toate aspectele. Odată cunoscută realitatea, vom putea decide cum anume să readucem aceste suprafeţe în circuitul productiv în care trebuie să se afle avuţia naţională reprezentată de solul cultivabil, chiar dacă forma de proprietate asupra acestuia este diferită.

Domnul Valeriu-Andrei Steriu:

"Vita, calul, laptele şi curcanul sau cum industria alimentară românească este prinsă în colţi şi primeşte lovitură după lovitură"

Din păcate, sună a fabulă, însă nu este. Este realitate. Scandalul cărnii de vită etichetate drept carne de cal, suspiciunile laptelui intoxicat cu aflatoxină şi acum scandalul cărnii de curcan cu reziduuri de antibiotice sunt o realitate care condamnă fermierii români şi producătorii români la ceea ce se anunţă cel mai grav an pentru industria agroalimentară din ultimii 23 de ani. Dacă peste toate acestea avem neşansa unui an agricol mai slab, atunci riscul pentru un dezastru economic în agricultură şi în industria alimentară creşte exponenţial şi se ridică la gradul de alarmă.

Nu sunt dintre cei care să creadă în teoria conspiraţiilor şi sunt suficient de experimentat şi cunosc suficient de aproape întreg sectorul agricol şi al industriei alimentare din România, cât să-mi permit să ridic următorul semnal de alarmă.

Fermierii, crescătorii şi producătorii români se află în prezent în faţa unui atac reputaţional fără precedent în istoria democratică a acestei ţări şi chiar, în funcţie de evoluţiile ulterioare, fără precedent în istoria europeană.

Să fiu bine înţeles: cazuri în care produse alimentare au fost etichetate greşit s-au mai văzut, aşa cum s-au mai văzut cazuri în care diverse produse să fie suspectate greşit sau chiar s-a întâmplat ca uneori, din grave erori, pe rafturi să ajungă produse care nu corespundeau normelor de sănătate.

Ceea ce nu s-a mai întâmplat până acum a fost ca în mai puţin de 3 luni să fie afectată atât industria de prelucrare a cărnii dintr-o ţară, precum şi industria crescătorilor de pasăre, în paralel cu industria laptelui. Şi vreau să mai subliniez un detaliu: carnea românească este suspectă la export, iar laptele românesc este suspect pe plan intern, ceea ce reprezintă o cutie a falimentului pentru crescătorii şi producătorii români: afară nu cumpără nimeni, acasă nu cumpără nimeni.

Toate acestea vin după o perioadă susţinută în care România a reuşit să-şi reducă importurile de alimente şi, în acelaşi timp, a reuşit să-şi mărească exporturile. Toate acestea vin după ce producătorii şi crescătorii au făcut investiţii masive, de multe ori prin credite, pentru a putea să-şi îmbunătăţească condiţiile de producţie, pentru a putea fi competitivi pe piaţa unică europeană. Toate acestea vin după ce atât românii, cât şi Europa au înţeles că noi chiar putem produce alimente pentru a hrăni 80 de milioane de români. Şi, mai ales, toate acestea, după ce fermierii români sunt la mare distanţă de colegii lor din vestul Europei, atât în ceea ce priveşte valoarea subvenţiilor, cât şi în ceea ce priveşte sprijinul politic. Pentru că să nu ne facem iluzii, am ratat şansa primilor ani din viitorul exerciţiu bugetar al Uniunii Europene, în condiţiile în care comisarul european pe agricultură a fost un român.

Iar acum, trei scandaluri mari, din trei industrii mari, carne, lapte şi carne de pasăre, vin să zdruncine şi mai mult imaginea industriei alimentare româneşti. Parcă totul ar fi pus cu mâna ca să ne bage fermierii la sapă de lemn: când nu ne dopăm curcanii cu antibiotice, nu suntem în stare să etichetăm carnea de vită în mod corect şi când, într-un sfârşit, reuşim să etichetăm un produs corect, cum ar fi laptele, el este intoxicat cu aflatoxină.

Că lucrurile nu stau deloc aşa o ştiu fermierii care cunosc câtă grijă au de capetele de animale, pentru că trebuie să aibă o carne care să fie competitivă atât calitativ, dar şi cu un preţ mic, o ştiu procesatorii care au investit sume enorme în abatoare sau în centre de colectare, o ştiu producătorii care văd cum vreme de ani buni le-au crescut exporturile. Este evident că nu ştiu asta şi europenii şi nu-mi este clar dacă inclusiv consumatorii românii ştiu asta. Şi sincer, nici nu au de unde să ştie, atâta timp cât în cel mai sensibil domeniu după cel medical, domeniul alimentar, comunicarea în România este o combinaţie între un film mut şi o parodie de proastă calitate.

Dacă vrem să evităm falimentul unei industrii în care au fost investite milioane de euro, care este responsabilă de mii de locuri de muncă, atunci trebuie să începem o ofensivă majoră în ceea ce priveşte sectorul alimentar. Trebuie să investigăm serios, dar rapid dacă există probleme cu produsele româneşti şi dacă nu există, atunci trebuie să lansăm o ofensivă de convingere europeană masivă, până nu este prea târziu.

Având în vedere evoluţiile din ultimele zile, propun înfiinţarea unui comitet de urgenţă pentru alimentele româneşti. Acest comitet trebuie să fie format din reprezentanţi ai Ministerului Agriculturii, reprezentanţi ai crescătorilor, reprezentanţi ai producătorilor, reprezentanţi ai procesatorilor, deţinătorii de capital din agricultură. Acest comitet de urgenţă trebuie să demareze autocontroale şi controale printre crescătorii şi producătorii români şi trebuie să comunice de urgenţă rezultatele, pentru ca apoi să putem să purcedem la o ofensivă de comunicare, de lobby, de marketing şi de promovare foarte agresivă. Resursele diplomatice trebuie puse şi ele în slujba acestui proces, pentru că nu trebuie să credem nicio secundă că aceasta este o problemă minoră sau izolată.

Până la decredibilizarea oricărui produs românesc nu mai este decât un pas, ca să nu mai zic de faptul că sunt aproape convins că un consumator obişnuit a ajuns la marginea panicii atunci când tot aude de câte un alt aliment românesc suspectat de ceva sau intoxicat cu ceva. Trebuie să fim în stare să le spunem cetăţenilor români în primul rând că pot consuma cu încredere produse româneşti, iar dacă nu suntem în stare să le spunem asta, atunci trebuie să ne găsim cu toţii o altă meserie. Iar consumatorilor europeni trebuie să fim în stare să le spunem că românesc nu înseamnă nici stricat, nici mai prost, ci înseamnă mai bun, mai natural, mai ieftin.

Este un moment de gravitate absolută, care cere responsabilitate maximă, de aceea consider că Ministerul Agriculturii nu poate evita implicarea în acest demers, aşa cum nici nu poate mima implicarea. Acum este vremea acţiunilor. Pentru că un lucru este cert: dacă nu facem ceva, atunci inacţiunea va zdruncina din temelii economia.

Oare la ce scandal să ne mai aşteptăm? Pot urma vinul românesc, legumele româneşti, fructele româneşti şi apoi aerul, munţii, apa şi nisipul, ca să nu mai deranjăm nici turistic?

Domnul Neculai Răţoi:

"Mişunări pe scena politicii româneşti"

Săptămâna care s-a încheiat a adus multe zvârcoleli pe eşichierul politicii noastre. Se pare că setea de putere a multora este inepuizabilă, însă niciodată nu încearcă să găsească şi răspunsul adevărat la întrebarea dacă, într-adevăr, şi merită puterea la care râvnesc, dacă sunt calificaţi ca să conducă destinele unei naţiuni de douăzeci de milioane de suflete. Oameni care, dacă s-ar duce cu gâştele la baltă, ar reuşi să înece tot cârdul, se văd preşedinţi de ţară, prim-miniştri, miniştri cu portofolii extrem de importante, parlamentari şi europarlamentari care să-şi fâlfâie costumele pline de IQ-ul în continuă, rapidă şi multilaterală dezvoltare prin sălile cele mari ale Uniunii Europene, ale Capitoliului sau chiar şi mai departe.

Până atunci însă, un exemplu de bătăiţă politică, aşa, de antrenament, a constituit-o reînvierea, printr-un plagiat de dimensiuni epopeice, a defunctei alianţe Dreptate şi Adevăr. Mizând pe faptul că nici PDL-ul, complicele politic al aspiranţilor MRU (ex-Forţa Civică) şi Aurelian Pavelescu (ex-PNŢ), nu va face altceva decât să mârâie, iar PNL-ul - slabe şanse să îşi reamintească de o alianţă contra naturii din care a ieşit mai mult decât păgubit, având în vedere şi faptul că se mai găsesc nişte ecouri în inima unora, resuscitatorii politici speră la scaune capitonate. Mihai-Răzvan Ungureanu crede că dacă a reînviat partiduleţul lui Nati Meir (care se plictiseşte de ani buni în puşcărie), alături de un Aurelian Pavelescu, ce încă mai visează la un PNŢCD cum a fost cel de pe vremurile când se lăfăia în miezul altei alianţe - Convenţia Democratică -, va avea alte rezultate decât cele de la alegerile de la sfârşitul anului trecut, când nu i-a băgat prea multă lume în seamă, nici individual, nici ca partide. Acum speră în păcălirea unora schimbându-şi penele precum a făcut PDL-ul la alegerile locale, făcând tot soiul de mixturi politice sub orice alte culori decât portocaliul, doar-doar o crede lumea că, dacă umblă cu cioara vopsită, sunt altceva decât aceeaşi Mărie cu altă pălărie, şi nu se mai simte mirosul de cal de Kobe...

Ne amintim însă şi cât de sus sărise băsismul în întregimea sa arătând cu degetul spre Victor Ponta, găsind plagiat acolo unde nici măcar un singur om de bună-credinţă avizat nu l-ar fi depistat, însă acum, când plagiatul este mai mare decât roata carului, doar Vasile Blaga ce mai mârâie, ca oricare buldog ce se respectă. Din câte se cunoaşte, nu s-a înghesuit nimeni să denunţe în instanţă Alianţa Dreptate şi Adevăr. În acest caz, nu cumva însuşirea integrală a denumirii şi simbolisticii respective cade sub incidenţa legii? Dacă ar fi fost măcar una dintre părţi printre vechile semnatare ale alianţei, se mai putea înţelege măcar o umbră a unei nostalgii pentru vremurile bune. Însă cum nici Forţa Civică, nici PNŢ - aripa Pavelescu nu existau ca entităţi separate, confiscarea alianţei şi simbolurilor sale, dar fără să îşi asume şi eşecurile groaznice ale aceleiaşi alianţe, care au dus, într-un trist final, la naşterea băsismului, nu se poate spune că este un gest politic responsabil, ci sunt manifestări precum acelea ale unor puşti care, dacă se încalţă în pantofii părinţilor şi îşi pun pe cap o pălărie ce le cade peste ochi, îşi închipuie că sunt maturi şi pot sta la aceeaşi masă, de la egal la egal, codecizionari la fapte eroice cu oamenii mari.

Iată unde se poate ajunge dacă se "ard" etapele când vrei să fii neapărat şef de partid, fără însă să construieşti de la zero, luptându-te cu problemele sociale, convingând oamenii unul câte unul, ci încercând să sari direct în vârf, chiar dacă numărul membrilor partiduleţelor nu depăşeşte pe cel al unei asociaţii de bloc serios! În cazul în care doar ambiţia de a fi şef este motorul ce te mână în lupta politică, atunci să nu te miri că nu te urmează decât o mână de aventurieri politici, iar în sondaje, în realitate, te afli undeva la a treia zecimală după zero.

Astfel de mişunări în politică nu vor primi niciodată girul omului de rând, preocupat mai mult de cum să scape de grijile cotidiene, şi care, pe deasupra, nu poate uita nici listele nesfârşite de cartuşe de ţigări, mâncăruri şi băuturi fine ce dezmierdau gâtlejul lui MRU şi acoliţilor acestuia, unguentele, pieptenii şi papucii luaţi din banii săi de contribuabil pauperizat, rupţi de la gura familiei.

Iată de ce întotdeauna zbaterile unor pigmei ai politicii nu vor avea alt rezultat decât o succesiune nesfârşită de eşecuri. Atât Mihai-Răzvan Ungureanu, cât si Aurelian Pavelescu au avut sfertul lor de ceas de glorie, căruia au preferat să-i dea cu piciorul. Acum, mortul de la groapă nu se mai întoarce...

Domnul Scarlat Iriza:

"Băsescu şi apolitismul"

Implicarea preşedintelui Băsescu în viaţa partidelor politice din România, în special a Partidului Democrat Liberal, nu cred că mai este o surpriză pentru nimeni. A demonstrat acest lucru de atâtea ori, încât nu mai rămâne nici măcar o umbră de îndoială. Este de notorietate ingerinţa sa, nici măcar mascată, din timpul guvernării PDL, în perioada aceea putându-se vorbi despre guvernul Băsescu şi nicidecum Boc sau Ungureanu. Ne aducem aminte cum toate deciziile importante se luau şi se comunicau de la Cotroceni, de numire a miniştrilor sau a procurorului general. Practic, totul depindea de Băsescu, restul erau doar nişte marionete care executau ordinele preşedintelui. S-a implicat şi în alegerile interne ale PDL din 2011, sprijinindu-l pe Emil Boc şi o va face şi acum, favorita Domniei Sale fiind evident Elena Udrea, iar cu un asemenea susţinător, este aproape imposibil să pierzi.

Probabil, venirea la guvernare a Uniunii Social Liberale i-a creat un complex, nemaipermiţându-i-se niciun fel de implicare în guvernarea ţării. Astfel, Băsescu a considerat că este de bun augur să participe la summitul Partidului Socialist European, fiind singurul şef de stat care nu este membru de partid şi totuşi participă la reuniunile de la Bruxelles. Aşa cum a declarat şi premierul Victor Ponta, nu este normal ca un preşedinte apolitic să ia parte la astfel de reuniuni de partid, profitând de faptul că în Constituţie nu se stipulează în mod expres acest lucru. În modificarea Constituţiei ar trebui să se specifice clar nu doar faptul că preşedintele ţării nu este membru de partid, ci şi că nu poate să participe nici pe plan naţional, nici pe plan internaţional la reuniuni de partid.

În acest fel, poate ar înţelege şi colegii de partid ai Domniei Sale că nu este firesc să trimiţi o invitaţie preşedintelui pentru a participa la Convenţia Naţională Extraordinară a PDL din 23 martie. Chiar şi în cazul în care nu va accepta invitaţia primită, este destul de grav numai simplu fapt că i-a fost trimisă, deoarece denotă o vădită apropiere a lui Băsescu faţă de PDL, iar într-un stat de drept preşedintele trebuie să fie echidistant în relaţia cu partidele politice. Măcar de faţadă, dar cum pe Băsescu nu îl caracterizează diplomaţia, fiind dependent de conflicte, ne putem aştepta la orice din partea sa.

Domnul Ioan Munteanu:

"Impozitarea persoanelor fizice din agricultură"

Ministerul Finanţelor a propus o nouă modalitate de impozitare a veniturilor provenite din activităţile agricole ale micilor fermieri, persoane fizice, impozitul pentru persoanele juridice rămânând neschimbat.

Potrivit acestui proiect de lege, veniturile din activităţi agricole cuprind venituri realizate din cultivarea produselor agricole vegetale, din exploatarea pepinierelor pomicole şi viticole, din creşterea şi exploatarea animalelor, inclusiv din valorificarea produselor de origine animală.

Prin introducerea noului sistem de impozitare, sumele ce se estimează a fi încasate la buget vor fi de aproximativ 580 de milioane de lei, faţă de 200 de milioane, încasate în prezent. Este important de precizat că această nouă modalitate de impozitare un include fermele de subzistenţă şi nici pe cele de autoconsum. De asemenea, nu sunt impozabile veniturile obţinute de către persoanele fizice din valorificarea produselor culese sau capturate din flora şi fauna sălbatică.

Impozitul pe venituri din activităţi agricole se calculează de către organul fiscal competent asupra venitului anual, stabilit pe unitatea de suprafaţă (hectar) pe cap de animal sau număr de familii de albine. Veniturile nete din silvicultură şi din piscicultură vor fi determinate în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă.

Opinia mea legată de această modificare din Codul fiscal este că fiecare venit trebuie impozitat, deci şi cele obţinute din agricultură. Sunt mulţi deţinători de mii de hectare de teren care un plătesc impozit pentru veniturile obţinute pentru simplul motiv că nu există prevederi legislative ( a se vedea cazul celui care are 6000 de hectare de teren în proprietate, fără să achite statului niciun leu impozit!). În schimb, aceşti mari latifundiari primesc milioane de euro din subvenţiile europene şi guvernamentale...

Ordonanţa de urgenţă prin care se stabilesc aceste impozite va suporta, cu siguranţă, modificări în timp în funcţie de modul în care se vor încasa veniturile pentru fiecare cultură sau categorie de animale... Normele de venit se vor stabili, se vor aviza şi se vor publica până cel târziu la data de 31 mai, iar obligaţiile fiscale vor fi cele aflate în vigoare la data realizării acestora.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Produsul de export cel mai de preţ al băsiştilor - tupeul nelimitat"

Nu îmi face nicio bucurie, însă mă văd nevoită să iau atitudine împotriva acţiunilor total nepotrivite ale unei persoane care ar trebui să ne reprezinte cu cinste în Parlamentul European, ca o demnă fiică a României, o Ana Ipătescu în vâltoarea luptelor între interesele împotriva ţării noastre. Dar dacă până acum vârful de lance al antiromânismului parlamentarilor europeni nu îl constituiau aleşii altor ţări, ci, aşa cum zice înţelepciunea populară, erau taman "lupii portocalii" din pădurea carpatină, iar în capătul vârfului stătea cocoţată însăşi procuroarea comunistă Monica Macovei, iată că vine tare din urmă să i se alăture însăşi mezina prezidenţială cea purtătoare de apelativ de număr de maşină, care a candidat sub sigla de EBa. însă, cum îi lipseşte... hai să spunem, experienţa în lupte, întrucât tatăl i-a fost permanent ba pavăză, ba scut, "delfina" familiei Băsescu calcă-n străchini cu o frecvenţă mai mare decât spală vasele.

Ultima "minune" a fost atacul de trei parale împotriva lui Giuseppe Arlacchi, când mezina prezidenţială a pierdut o bună ocazie de a tăcea, poporul român având chiar şi o vorbă în acest sens, care i se potriveşte mânuşă: "dacă tăceai, filosof rămâneai"...

Pino Arlacchi a ţinut partea presei române, a făcut ferfeniţă raportul MCV, iar EBa, drept recunoştinţă, sare cu şenilele pe omul care ia apărarea României! Dar cine este Pino Arlacchi? Este un europarlamentar italian, un Corrado Cattani în carne şi oase, o legendă a justiţiei italiene antimafia, iar acest om este cel care ne onorează cu asistenţa sa, punându-se în slujba României tot aşa cum a făcut-o Henri Mathias Berthelot, în Primul Război Mondial, cu toată experienţa şi puterea sa de muncă. Cine este EBa nu trebuie să mai spunem, reamintim doar că a ajuns în Parlamentul European prin acele voturi cu care se lăuda şi care au fost rezultatul sacrificării a 10 voturi ale PDL din fiecare secţie de votare ("Tabla lui Manţog" şi Hotnews ne-au arătat metoda în detaliu), pe când Pino Arlacchi a ajuns acolo prin meritele sale, prin munca şi faima rezultatelor muncii sale. Dacă vrei să te lupţi cu o statuie faimoasă, asigură-te că eşti în primul rând tu măcar vreo cărămidă, însă EBa nu poate fi vreodată nici măcar cărămidă, întrucât aceasta este folosită la a construi, în vreme ce fata lu' tata a moştenit de la părintele român al "portocalitei" doar "harul" distrugerii a tot ce atinge.

Bucuria că eurodeputaţii USL au cerut încetarea monitorizării României a fost şi ea umbrită de aceeaşi Elena Băsescu, care-i trăgea înainte că MCV-ul a fost ca un medicament pentru români. Însă n-a aflat proaspăta doamnă că şi abuzul de medicamente poate ucide... Păi, să-i fi zis asta tatălui său acum un an, când sărea pe pereţi în sus că Olanda mârâia exact în acest sens, de-a-nceput "războiul lalelelor"! Observăm cu neplăcere că EBa încă n-a ajuns la faza în care să editeze şi ea câteva fraze, doar Boc ce-a mai rămas să editeze perfect trei propoziţii întregi în partidul ăla, deşi nici acelea nu corespund adevărului! Uneori mă întreb când trebuind să voteze în Parlamentul European, dacă EBa ridică mâna, o face pentru vot sau ca să-şi ceară voie să meargă la toaletă...

"O ţară nu se poate dezvolta fără o justiţie independentă şi sănătoasă", mai clama tânăra PDL-istă printre botoxul injectat fără milă. Oare ştie înalta reprezentantă portocalie că pentru a trata bolnavul trebuie pus diagnosticul corect, iar treaba asta duce aţă la PDL şi la Cotroceni? Ştiu occidentalii că, în perioada guvernelor portocalii, kilometrul de drum asfaltat costa 50 de milioane de euro şi un kilometru de metrou cât 10 kilometri de autostradă prin munţi şi tuneluri? Dar că au fost pitulaţi printre "fustele" guvernamentale regi ai asfaltului fără să fie şi asfaltări, trebuind să vină OLAF ca să vadă şi Iordache cum arată arestul pe dinăuntru? Dar că nu s-a făcut nici măcar un spital în guvernarea Băsescu, în schimb s-au închis nu mai puţin de 70? Sau că înflorea mafia medicamentelor, lui Duţă nepăsându-i nici cât negru sub unghie că dispăruse morfina pentru bolnavii cu cancer, în timp ce DNA-ul dormea-n cizme? Ori că şi acum, chiar dacă s-au dat organelor abilitate rezultatele auditurilor de la multe ministere, nici azi nu a fost deranjat vreun PDL-list, cu toate că acuzaţiile sunt cât casa? Sau că Danileţ şi Ghica s-au sudat de scaune şi le cântă "Nu mă mai despart de tine?" Ori că Traian Băsescu pomeneşte că "stăm blocaţi pentru un om şi câţiva parlamentari la intrarea în spaţiul Schengen", dar nu îşi dă şi el demisia ca să se pună la dispoziţia justiţiei, la câte dosare are puse la fezandat, fiind singurul preşedinte de pe pământ intrat în funcţie ca inculpat, el văzând doar paiul din ochiul altuia?...

O fi vreun semn că justiţia nu-i sănătoasă, începând cu procurorii care se închină spre Cotroceni ca spre Mecca? Au fost anchetate fapte de corupţie din 2000-2004, însă nu se găseşte vreun dosar mai serios începând cu înscăunarea lui Traian Băsescu la preşedinţie. Ce mai ştie DNA-ul de dosarul Ridzi, de exemplu? Ori despre cei care, la Cluj, nu se dădeau jos din pat pentru 100.000 de euro şi aveau acces la fondul de rezervă la dispoziţia prim-ministrului? A picat de fraier primarul locţiitor al lui Boc, apoi, vorba inspectorului Şoric: "case closed" Toată lumea dă din coadă fericită ca raţa lăsată în pace după o alergătură zdravănă. Care să fie cauza: că justiţia nu-i independentă ori că justiţia nu-i sănătoasă? Ori o avea vreo legătură că nici Morar, nici Hăineală nu şi-au ascuns destul de bine scheletele din dulap, şi nici noul adjunct de la procuratură nu se simte bine la mapa profesională, cea pe care n-o mai ia în calcul Traian Băsescu de la Norica Nicolai încoace?

De ce nu spune şi aceste lucruri de la înalta tribună europeană preacinstita europarlamentară? Pentru că a edita perfect câteva fraze presupune antrenament în acest sens. Demostene făcea exerciţii de dicţie pe malul mării cu pietre în gură, însă EBa îşi leagă singură de picior pietroaiele care o vor împiedica, anul viitor, să mai acceadă în PE. Şi, în sfârşit, poporul român va putea să răsufle liniştit...

Domnul Iacob Puşcaş:

"Recuperarea datoriilor istorice - o prioritate a politicii externe"

Ca să fie înţeleasă destul de bine devalizarea instituţionalizată, făcută în timpul unor guvernanţi care nu au avut nici în clin şi nici în mânecă cu apărarea intereselor României, în ultimii 24 de ani, nu trebuie să fii mare specialist în economie politică. Practic, fenomenul jefuirii resurselor ţării este perceput corect (cu siguranţă că mai bine decât mulţi politicieni şi analişti, care vorbesc în media fie despre lucruri la care nu se pricep, fie privesc situaţia doar prin prisma intereselor personale sau de partid) şi de românul de rând, pe ai cărui "umeri" apasă cel mai greu povara "ingineriilor financiare" la cel mai înalt nivel - românul obişnuit fiind invocat ideologic, de altfel, atât în propaganda comunistă (să ne amintim că lui i s-a luat pâinea de la gură, fie că a muncit în propria ţară, fie că a fost trimis să muncească pe alte meleaguri, în ambele situaţii pentru prosperitatea altora), cât şi în manipularea neocomuniştilor aflaţi la putere chiar până astăzi (iar acum, i se explică bietului român ce bine îi este să fie slugă în altă ţară!).

Noi, parlamentarii (dacă într-adevăr suntem responsabili de starea acestui român de rând, care ne-a acreditat politic să-1 conducem spre bunăstare, evident cu credinţa în ajutorul lui Dumnezeu), se cuvine deci să dăm dovadă de luciditate în discernământul politic şi să spunem STOP unor guvernări care mai degrabă acordă prioritate intereselor externe ale României!

Mă refer în special la evitarea tendinţei de a fi complici la transformarea ţării într-o neocolonie, atât prin acceptarea creşterii îngrijorătoare a datoriei externe, cât şi prin aprobarea condiţiilor restrictive şi dezavantajoase impuse de băncile internaţionale creditoare, în condiţiile în care guvernanţii noştri au cam început să inducă în mase concepţia că redresarea socio-economică nu prea ar mai fi de competenţa politicienilor aflaţi la conducerea statului, ci ar fi a Europei şi a băncilor din exteriorul graniţelor ţării!

Ca noi, românii, să devenim cu adevărat stăpâni în propria ţară, fără să facem concesii politico-economice faţă de terţe ţări, se impune ca reprezentanţii abilitaţi ai statului să aibă demnitate diplomatică în raport cu instituţiile internaţionale, cu scopul de a diminua masiv datoria externă, vă propun, stimaţi parlamentari, constituirea unei comisii de specialitate, capabilă să negocieze la nivel de stat - fără intermediari, ca până acum - datoriile pe care mai multe ţări le au faţă de România şi modalitatea dubioasă prin care s-au recuperat unele datorii până acum. S-ar reuşi astfel, de preferinţă pe cale amiabilă, recuperarea unor semnificative fonduri financiare (fără să trecem cu vederea Tezaurul României, "uitat" de Rusia, sau "Moştenirea Gojdu", cedată atât de uşor de prim-ministrul Mihai-Răzvan Ungureanu către Ungaria etc.) care ar acoperi cam o treime din datoria publică externă a României!

Pe de altă parte, după modelul Turciei, ţară aflată în pragul achitării integrale a împrumutului faţă de FMI, este cazul ca şi statul român să adopte o poziţie asemănătoare, intransigentă şi incoruptibilă, în relaţia cu FMI, cu Banca Mondială etc., ale căror condiţii contractuale, de-a lungul timpului, au generalizat în ţara noastră şi mai mult foametea, şomajul, deprecierea sănătăţii publice, atentate la siguranţa cetăţeanului, violarea intimităţii persoanei şi în general nesiguranţa zilei de mâine - pentru că ne-au impus unele obligaţii care mai de care în defavoarea românilor: reducerea rezervei de grâu, vaccinuri, desfiinţarea de combinate zootehnice, a locurilor de muncă (a se vedea situaţia minerilor etc.), răspândirea camerelor de supraveghere ş.a.m.d.

Desigur, expunerea de mai sus este făcută cu intenţia de a se găsi soluţii adecvate ieşirii din impasul în care ne aflăm şi de a se accelera demersul clasei politice în redarea sentimentului de demnitate social-morală unui popor oropsit, ai cărui bani munciţi cinstit au fost speculaţi şi înainte şi după 1989!

Acesta este adevărul istoric! Şi suntem chemaţi acum, cu toţii, cei din instituţiile Preşedinţiei, Guvernului şi Parlamentului, să ţinem bine în mâini "frâiele" naţiunii române, să nu asistăm pasiv cum aceasta se scufundă lent, ca vaporul Titanic, în acorduri melodice vesele, aflaţi fiind, metaforic, în ipostaza unui şofer rupt de realitate, care conduce o maşină cu viteză maximă, dar în direcţie greşită...

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

"Fondurile structurale şi de coeziune - aceeaşi poveste cu final previzibil"

Efervescenţa cu care a fost primită actuala guvernare ne-a dat tuturor speranţe de mai bine.

Un punct de forţă al programului politic cu care fiecare formaţiune politică s-a prezentat în faţa electoratului a fost şi rămâne absorbţia fondurilor europene. Despre acest subiect consider că este bine să vorbim mai mult acum, când avem timp să judecăm la rece eficienţa sistemului prin care aceste fonduri ar trebui să ajungă la beneficiari, pentru că, nu-i aşa, beneficiarii finali ai acestor fonduri sunt cei care din 4 în 4 ani ne dau, prin vot, dreptul să îi reprezentăm în Parlament.

Optimismul actualei administraţii centrale se află la cote îmbucurător de mari. Dacă domnul ministru al fondurilor europene consideră cu fermitate că până la sfârşitul anului România va avea o rată de absorbţie de peste 50%, eu nu pot decât să îi urez succes, dar în acelaşi timp să îmi pun întrebarea pe care cei mai mulţi dintre noi ar trebui să şi-o pună. Cum?

Situaţia actuală este mai puţin optimistă decât lasă să se vadă guvernanţii noştri. La sfârşitul anului 2011 rata reală de absorbţie se situa la cota de 5,5%. Raportările Comisiei Europene situau România pe ultimul loc în UE la nivelul de fonduri atrase. Programele operaţionale sectoriale însumau 19 miliarde de euro: 5,7 miliarde pe transporturi, 5,6 pe mediu, 4,3 pe POS Regio, 3,5 pe POSDRU, 2,55 pe creşterea competitivităţii şi aproximativ 378 milioane, de această dată, pe PODCA şi asistenţă tehnică. Gândiţi-vă, stimaţi colegi, ce ar fi însemnat pentru PIB-ul României o rată de absorbţie de 50% a acestor fonduri!

Un an mai târziu lucrurile au început să se amelioreze şi România încheie anul 2012 cu o rată de absorbţie de 11,47%, procent care ar putea părea decent prin prisma faptului că este cu 50% mai mare decât în anul precedent, dar, în acelaşi timp, acest procent ne situează încă pe ultimul loc în Europa la nivelul fondurilor absorbite. Spre exemplu, Bulgaria a ajuns, dacă nu mă înşel, la o cotă de 24% rată de absorbţie. Citez aceste cifre nu pentru a plictisi, ci pentru a pune lucrurile în perspectivă. Aşteptările pe care le putem avea de la un sistem care funcţionează de peste opt ani, cu aceste rezultate sunt cel puţin supraestimate.

Experienţa ne-a învăţat că rata de absorbţie a fondurilor europene ţine de câţiva factori foarte clari şi cuantificabili. Degeaba ne mărim aşteptările cu reforma administrativ-teritorială, stimaţi colegi, aşteptându-ne să atragem sume nebănuite de la CE, pentru că am creat o suprastructură administrativă în România, numită regiune. Degeaba ne aşteptăm să eficientizăm absorbţia fondurilor europene prin crearea unui minister specializat pe acest domeniu, când avem câte o autoritate de management pentru fiecare program operaţional care funcţionează sub ministere diferite.

Aceste mişcări sistemice nu influenţează deloc cei doi factori care, din păcate, controlează în mod direct nivelul de bani europeni care ajung la beneficiarii reali din România. Nu cred că trebuie să ne ascundem de un adevăr pe care, într-un fel sau altul, fiecare dintre noi îl cunoaşte. Poate unii dintre noi, mai bine decât alţii, ştiu că sistemul clientelar politic a instituit o corupţie generalizată în sistemul de împrăştiere a acestor bani. Nu cred că trebuie să fim atât de încrezători că lucrurile se vor schimba în bine, atâta timp cât singura soluţie reală este rocada mare între un sistem clientelar bazat pe corupţia ultimilor 4 ani şi un alt sistem clientelar bazat pe corupţia următorilor 4 ani.

Cei doi factori care au influenţat până acum rata de absorbţie a fondurilor structurale şi de coeziune sunt corupţia şi buna guvernare. Desigur, invers proporţionali, aceşti factori trebuie să fie recunoscuţi ca atare de către cei care au astăzi responsabilitatea să aducă într-adevăr România la cota promisă de 50% rată de absorbţie. Dacă fenomenul corupţiei nu este abordat ca atare, atunci, stimaţi colegi, am ajuns din nou în situaţia în care ne facem că nu vedem şi lansăm afirmaţii neacoperite care servesc un interes politic îngust şi de scurtă durată.

Domnul Daniel Iane:

În ultimele săptămâni, în România au fost trase mai mult semnale de alarmă cu privire la felul în care siguranţa alimentară este aplicată de anumiţi agenţi economici care pun în pericol sănătatea consumatorilor.

Carnea de curcan care conţine reziduuri de antibiotic, laptele contaminat cu aflatoxină şi carnea de cal etichetată drept carne de vită au atras asupra ţării noastre o atenţie nedorită din partea Uniunii Europene. Atrag atenţia celor implicaţi direct în aceste activităţi că scopul principal al siguranţei alimentare este asigurarea protecţiei sănătăţii umane la cel mai înalt nivel, iar obiectivul este reprezentarea intereselor consumatorilor. Nu trebuie ignorant faptul că siguranţa alimentară ca şi concept ocupă un loc important în directivele Uniunii Europene.

Abordarea UE privind siguranţa produselor alimentare integrează fiecare fază din procesul de aprovizionare a produsului pe o axă verticală, începând cu producţia furajelor, sănătatea plantelor şi bunăstarea animalelor, producţia şi prelucrarea primară, prelucrarea secundară, ambalarea, depozitarea şi livrarea până la vânzare cu amănuntul în import sau export. Astfel, vom fi capabili să aliniem industria de profil din România la cerinţele Uniunii Europene referitor la producţia de alimente şi vom fi capabili să prevenim apariţia unor scandaluri care ar afecta construcţia unei relaţii bazate pe principii constructive între producători şi consumatori, dar şi între producători şi organele de control.

România a arătat de-a lungul timpului că poate fi un partener responsabil şi de bună-credinţă pe piaţa alimentară europeană, iar firmele româneşti au demonstrat că pot să atingă un stadiu de competitivitate care să nu mai permită alimentarea unor astfel situaţii. Cu toate acestea, neplăcerile create au produs un recul considerabil şi ne vor afecta, din păcate, pe termen lung.

Nu pot decât să sper că Autoritatea Sanitar Veterinară va funcţiona corespunzător de acum încolo în directă colaborare cu agenţii economici şi vom demonstra că suntem bine adaptaţi la toate normele europene.

după pauză

Şedinţa a fost condusă de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Cătălin-Daniel Fenechiu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Continuăm lucrările de astăzi ale Camerei Deputaţilor. Vă informez că din totalul celor 412 parlamentari au semnat prezenţa 274, 138 sunt absenţi, 19 participă la alte acţiuni parlamentare.

Înainte de a intra în ordinea de zi, vă informez că în conformitate cu prevederile art.15 alin. (2) şi (3) din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii, astăzi, 19 martie, s-a depus la secretarul general al Camerei Deputaţilor, în vederea exercitării de către deputaţi a dreptului de sesizare la Curtea Constituţională, Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, adoptată în procedură de urgenţă de ambele Camere ale Parlamentului.

Termenul de sesizare, după cum ştiţi pe procedura de urgenţă, este de 2 zile.

Intrăm în ordinea de zi.

3. Proiectul de Hotărâre privind modificarea Anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.48/2012 privind aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

Articolul unic, se modifică după cum urmează Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.48/2012: domnul deputat Romeo Florin Nicoară, aparţinând Grupului parlamentar al PNL, trece de la Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale la Comisia pentru politică externă, în calitate de membru, iar domnul deputat Ioan Dîrzu, aparţinând Grupului parlamentar al PSD, trece de la Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale la Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice.

Obiecţii, comentarii? Nu.

Merge la votul final.

Intrăm la următorul proiect de lege cu caracter organic. Raportul este cu amendamente. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative.

Din partea iniţiatorului? Iniţiatorul?

Atunci o punem de o parte şi când vine iniţiatorul o discutăm.

Mergem mai departe, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2012 privind asigurarea proprietarilor navelor în ceea ce priveşte creanţele maritime.

Un raport cu amendamente, caracter ordinar, procedură de urgenţă.

Iniţiatorul? Iniţiatorul din partea Guvernului? Deci nici la creanţele maritime nu avem pe nimeni, da? Cine-i iniţiator? Ce minister? Ministerul Transporturilor. Nu avem?

Atunci o amânăm şi pe aceasta până...

Mergem mai departe. Asta-i viaţa, poate află şi ei cum e cu Parlamentul.

7. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România.

Domnule deputat Marian Neacşu, aveţi cuvântul.

Domnul Marian Neacşu:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa, stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Analizând în grupul parlamentar acest proiect legislativ şi discutându-l cu preşedintele Comisiei pentru industrii, am remarcat că în partea finală sunt câteva lucruri care trebuie modificate la acest proiect legislativ, pentru a-l pune de acord cu ceea ce s-a dorit iniţial prin implementarea lui.

Din aceste considerente, v-aş ruga frumos să fiţi de acord, domnule preşedinte, să-l retrimitem la Comisia pentru industrii şi servicii cu un termen de 2 săptămâni.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

A venit de la Ministerul Transporturilor? Da? Extraordinar. Staţi acolo, staţi acolo, vă chemăm noi. Staţi acolo că vă chemăm noi. Dacă nu veniţi la timp, staţi acolo că avem timp şi pentru dumneavoastră. E ca în gară, dacă nu pierzi trenul îl aştepţi pe următorul.

Trimiterea la comisie 2 săptămâni, liderul Grupului parlamentar al PSD.

Dacă era nava domnului Mircea Toader, următoarea navă venea peste 6 luni. Asta-i viaţa.

Să înceapă votul, vă rog frumos, pregătiţi cartelele. La comisie, 2 săptămâni.

A venit şi Ministerul Transporturilor.

6. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2012 privind asigurarea proprietarilor navelor în ceea ce priveşte creanţele maritime.

Din partea Guvernului? Numele şi prenumele dumneavoastră, vă rog frumos, şi funcţia. Nu pentru noi, pentru stenogramă.

Domnul Nicuşor Marian Buică (secretar de stat, Ministerul Transporturilor):

Proiect de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Numele şi prenumele, funcţia şi după aceea citiţi, domnule.

Domnul Nicuşor Marian Buică:

Nicu Buică, secretar de stat la Ministerul Transporturilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Nicuşor Marian Buică:

Cu plăcere.

Proiect de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2012 privind asigurarea proprietarilor de nave în ceea ce priveşte creanţele maritime. Directiva 2009/20 a Comisiei Europene introduce obligativitatea proprietarilor de nave de a deţine o asigurare care să acopere navele respective pentru creanţele maritime ce fac obiectul limitării prevăzute în Convenţia privind limitarea răspunderii pentru creanţele maritime. Această ordonanţă de urgenţă corespunde şi transpune Directiva Comisiei Europene.

Propunem aprobarea.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult, domnule secretar de stat.

Domnul preşedinte al Comisiei pentru industrii şi servicii, domnul deputat Iulian Iancu.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Iulian Iancu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată pentru dezbaterea în fond cu proiectul de lege menţionat.

Aş vrea să vă subliniez că Senatul a adoptat proiectul de lege. De asemenea, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a avizat favorabil acest proiect de lege care are ca obiect de reglementare transpunerea în legislaţia naţională a prevederilor Directivei 2009/20 a Comisiei Europene în scopul instituirii obligaţiei proprietarilor de nave de a se asigura în ceea ce priveşte creanţele maritime.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât în unanimitate să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Din partea grupurilor politice parlamentare, dacă se doreşte a lua cuvântul cineva? Nu.

Intrăm pe dezbaterea pe articole. Amendamentele admise.

Primul amendament admis. Obiecţii, comentarii?

De la al doilea amendament până la amendamentul nr.5. Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Admise.

De la amendamentul 6 la amendamentul 10. Obiecţii, comentarii? Nu, admise.

De la amendamentul 11 la amendamentul 15. Obiecţii, comentarii? Nu, admise.

De la amendamentul 16 până la poz.20. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

Amendamentul 21. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 22. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 23. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul 24. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Proiectul de lege merge la votul final. Vă reamintesc că este o lege ordinară.

4. Am înţeles că a venit şi secretarul de stat de la Ministerul Fondurilor Europene. Discutăm proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative.

Iniţiatorul? Domnule ministru, aveţi cuvântul. Pentru stenogramă, să vă prezentaţi numele, prenumele şi funcţia.

Domnul Alin Sorin Mitrică (secretar de stat, Ministerul Fondurilor Europene):

Mă numesc Alin Mitrică, sunt secretar de stat în cadrul Ministerului Fondurilor Europene.

Având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6 şi ale Hotărârii de Guvern nr.43/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Fondurilor Europene, prin care Direcţia Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE, din cadrul Ministerului Finanţelor Publice a fost preluată de către Ministerul Fondurilor Europene şi ţinând cont de faptul că această direcţie a avut o serie de procese în derulare la momentul preluării, vă supunem atenţiei următorul aspect.

Activitatea juridică aferentă litigiilor în care a fost implicată autoritatea de competenţă în gestionarea fondurilor comunitare de preaderare şi coeziune, precum şi programele PHARE, ISPA, SEE, OPCP-ul şi MFP a fost instrumentată de o serie de consilieri juridici din cadrul Direcţiei Ministerului Finanţelor Publice începând cu august 2010.

În momentul de faţă, la nivelul Ministerului Fondurilor Europene există un singur compartiment juridic cu doar două posturi din care doar unul este ocupat.

Ca atare, din punct de vedere administrativ, capacitatea de a susţine aceste procese, aproximativ 300, a Ministerului Fondurilor Europene este destul de limitată. Pe cale de consecinţă, se impune amendarea cadrului legislativ actual, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2013 în vederea continuării instrumentării dosarelor aflate în derulare până la obţinerea hotărârii definitive şi irevocabile de către Ministerul Finanţelor Publice, urmând ca dosarele noi să se constituie şi să fie procesate de către Ministerul Fondurilor Europene.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule ministru.

Din partea comisiei raportoare, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

Aveţi cuvântul, domnule preşedinte.

Domnul Marin Almăjanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României şi ale art.92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată. La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ şi avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Potrivit prevederilor art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, comisia a examinat proiectul de lege în şedinţele din 12 şi 18 martie 2013. În urma examinării intervenţiei legislative şi a opiniei exprimate de către membrii comisiei s-a hotărât cu unanimitate de voturi să se supună plenului Camerei Deputaţilor aprobarea prezentului proiect de lege.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bun. Avem amendamente admise. Dacă din partea grupurilor politice parlamentare la dezbateri generale sunt luări de cuvânt? Nu. Mulţumesc.

Intrăm pe amendamentele admise.

Poziţia 1. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

2. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Mergem de la 3 la 5. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la 6 la 10, o secundă numai, la 10 inclusiv. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

Amendamentul 11. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis. Mulţumesc.

Este lege organică, merge la votul final.

8. Următorul proiect de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 65/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru constituirea stocurilor minime de siguranţă pentru ţiţei şi produse petroliere în anul 2012.

Raportul este fără amendamente. Procedură de urgenţă. Caracter ordinar.

Guvernul? Aveţi cuvântul, domnule ministru.

Domnul Manuel Donescu (secretar de stat, Ministerul Economiei):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Sunt Manuel Donescu, secretar de stat în Ministerul Economiei.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul are ca obiect de reglementare aprobarea unor măsuri pentru constituirea stocurilor minime de siguranţă pentru ţiţei şi produse petroliere în anul 2012, în sensul creării cadrului legal necesar aplicării pentru anul 2012 a prevederilor Directivei 2006/67/CE privind obligaţia statelor membre de a menţine stocuri minime de ţiţei şi produse petroliere.

În anexă sunt incluşi operatorii economici actuali de pe piaţa petrolieră, cărora le-a fost impusă obligaţia de constituire a stocurilor minime de siguranţă în anul 2012.

Operatorii economici nominalizaţi au fost stabiliţi în funcţie de cota lor de piaţă aferentă anului 2011.

În consecinţă, propunem adoptarea prezentului act normativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc. Comisia raportoare, acelaşi domn preşedinte Iulian Iancu, da.

Domnul Iulian Iancu:

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată spre dezbatere în fond în procedură de urgenţă cu proiectul de lege menţionat. Proiect care a fost adoptat de către Senat, avizat de către Consiliul Legislativ şi a primit aviz favorabil de la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, precum şi de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

În fapt, proiectul de ordonanţă are ca obiect de reglementare aprobarea unor măsuri pentru constituirea stocurilor minime de siguranţă pentru ţiţei şi produse petroliere în anul 2012.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât cu majoritate de voturi să supună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare proiectul de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bun. Obiecţii, comentarii?

Domnule deputat, aveţi cuvântul. Dezbateri generale, acolo, da, vă mai stresez, mai pun întrebări să văd dacă... aveţi cuvântul la dezbateri generale, da?

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Având în vedere importanţa proiectului de lege, precum şi punctul de vedere al comisiei, propunem adoptarea lui.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea celorlalte grupuri politice parlamentare? Nu sunt.

Dragi colegi, conform art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, merge la votul final. Are caracter ordinar.

9. Următorul proiect de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 72/2012 privind aprobarea scoaterii din rezerva de stat, sub formă de împrumut, a cantităţii de 2000 de tone de motorină pentru Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători, CFR - Călători S.A.

Guvernul? Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Nicuşor Marian Buică:

Proiect de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 72/2012 privind aprobarea scoaterii din rezerva de stat, sub formă de împrumut, a cantităţii de 2000 de tone de motorină pentru Societatea naţională de Transport Feroviar de Călători - CFR - Călători S.A. Necesitatea adoptării unor măsuri pentru asigurarea transportului de persoane, în condiţiile de iarnă normală şi extremă, pentru asigurarea funcţionării sistemului de transport feroviar de călători în perioada de iarnă a avut influenţe negative asupra preţului de cost al transportului, justifică promovarea prezentului act normativ.

Ordonanţa a produs deja efectele. La această dată, împrumutul este restituit în totalitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Comisia? Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Iulian Iancu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Avem o ordonanţă de urgenţă care şi-a produs deja efectele. Ea a fost înaintată spre dezbatere în procedură de urgenţă în cadrul Comisiei pentru industrii şi servicii.

Proiectul a fost adoptat de Senat. A fost avizat favorabil de Consiliul Legislativ, precum şi faptul că a primit aviz favorabil de la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia de administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Proiectul, aşa cum s-a menţionat, are ca obiect de reglementare scoaterea din rezerva de stat, sub formă de împrumut, a cantităţii de 2000 de tone de motorină pentru Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători - CFR - Călători S.A.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât să supună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare proiectul de lege menţionat.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Da. Mulţumesc foarte mult.

Dezbateri generale? Luări de cuvânt din partea colegilor? Nu. Mulţumesc.

Conform art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, merge la votul final. Are caracter ordinar.

10. Următorul proiect de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/1999 privind regimul de control al exporturilor, importurilor şi altor operaţiuni cu produse militare.

Din partea Guvernului?

Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Radu Podgorean (secretar de stat, Ministerul Afacerilor Externe):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Prezenta ordonanţă reprezintă transpunerea în legislaţia naţională a Directivei 43/2009 a Comisiei Europene şi presupune simplificarea clauzelor şi condiţiilor de transfer ale produselor din domeniul apărării în interiorul comunităţii.

Vă rugăm să aprobaţi legea în forma propusă în raportul comisiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc mult.

Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională? Domnule preşedinte Mocioalcă, aveţi cuvântul.

Domnul Ion Mocioalcă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, în şedinţa din 5 martie 2013 a dezbătut acest proiect de lege şi a hotărât cu unanimitate de voturi întocmirea unui raport favorabil cu amendamente, pe care l-a supus dezbaterii plenului Camerei Deputaţilor. Plenul Camerei, în şedinţa din 11 martie 2012 în temeiul dispoziţiilor art.70 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările ulterioare, a hotărât retrimiterea iniţiativei legislative Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, în vederea reexaminării şi depunerii unui nou raport.

Potrivit dispoziţiilor art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, membrii Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională au examinat iniţiativa legislativă mai sus menţionată în şedinţa din 12 martie a.c. în prezenţa reprezentanţilor Ministerului Afacerilor Externe, ANCEPS şi Ministerului Finanţelor Publice.

La lucrările Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională au fost prezenţi 17 deputaţi din totalul de 23 membri ai comisiei. În urma reexaminării, membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi pentru să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea acestui proiect de lege cu amendamente.

Timp 5 minute, timp de dezbatere un minut, sunt propunerile mele.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, să înceapă votul.

Dezbateri generale din partea grupurilor politice. Nu sunt.

Intrăm pe amendamente. Bun.

Vă propun să mergem în calupuri de câte 5 amendamente.

De la 1 la 5. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

De la 6 la 10. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

De la 11 la 15. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

De la 16 la 20. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

De la 21 la 25. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

De la 26 la 30. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

De la 31 la 35. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

De la 36 până la 40. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

De la poziţia 41 la poziţia 45. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

De la poziţia 46 la poziţia 50. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

De la poziţia 51 la poziţia 55. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

Poziţia 56. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobată.

Poziţia 57. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobată.

Merge la votul final. Are caracter ordinar.

11. Următorul proiect, Proiect de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare.

Din partea iniţiatorului?

Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Manuel Donescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Manuel Donescu, secretar de stat în Ministerul Economiei, coiniţiator la acest proiect.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul are ca obiect modificarea şi completarea următoarelor acte normative: Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale, Legea privind finanţele publice nr.500/2002, Ordonanţa Guvernului nr.64/2001 privind repartizarea profitului la societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi la regiile autonome; Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, Legea minelor nr.85/2003 şi Legea petrolului nr.238/2004, Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

În consecinţă, propun adoptarea prezentului act normativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc. Comisia pentru buget, finanţe şi bănci?

Doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Eleonora-Carmen Hărău, membru în Comisia pentru buget, finanţe şi bănci.

În conformitate cu prevederile art.95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a fost sesizată spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, transmis cu adresa PL-x 464 noiembrie 2012 cu nr.22/372/28 februarie 2013.

În şedinţa din ziua de marţi 26 februarie 2013, Camera Deputaţilor a hotărât retrimiterea proiectului de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi reglementarea unor măsuri fiscal- bugetare, în vederea unei noi examinări şi depunerii unui nou raport.

Conform prevederilor art.75 din Constituţia României, republicată şi ale art.92 alineat nou pct.1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 30 octombrie 2012 în condiţiile art.115 alin.(5) teza a III-a din Constituţia României, republicată.

S-au primit avize favorabile din partea Consiliului Legislativ în 3 septembrie 2012, din partea Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare în 12 februarie 2013, Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi în 15 octombrie 2012, Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic în 12 februarie 2013, Comisiei pentru industrii şi servicii în 19 februarie 2013.

Obiectul de reglementare l-a prezentat domnul ministru.

În conformitate cu prevederile art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, membrii comisiei au examinat, au reexaminat proiectul de lege menţionat mai sus în şedinţa din 5 martie 2013. Au fost 31 de membri ai Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, toţi cei care fac parte din această comisie au fost prezenţi la dezbateri.

La dezbatere au fost prezenţi, în calitate de invitaţi, domnul secretar de stat Dan Manolescu şi domnul director general adjunct la Ministerul Finanţelor Publice, Cojoc Marin.

În urma reexaminării proiectului de lege şi a opiniilor exprimate, membrii comisiei au hotărât, în unanimitate de voturi, să supună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi aprobare proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare cu amendamentele admise prezentate în anexă.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, doamna deputat.

Din partea grupurilor politice parlamentare, domnul deputat Ialomiţianu.

Aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Într-adevăr, în şedinţa Comisiei pentru buget, finanţe s-au făcut unele modificări, adică nu-i mai sancţionăm pe primari dacă vor să facă investiţii, adică nu-i mai trimitem să răspundă penal, dar totuşi s-a păstrat blocarea investiţiilor la nivel local, după ce aţi tăiat investiţiile la nivel central şi vă miraţi că nu aveţi creştere economică, acum aţi blocat şi investiţiile la nivel local.

Sigur că vom răspunde toţi în faţa primarilor, în faţa autorităţilor locale, în faţa cetăţenilor care ne-au trimis aici.

Puteaţi găsi alte soluţii pentru a debloca investiţiile de la nivel local, dar sigur că e mai uşor să tai decât să aloci resurse.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Din partea celorlalte grupuri politice parlamentare dacă se doresc luări de cuvânt. Nu. Mulţumesc.

Mergem la dezbaterea amendamentelor admise. Tot pe calupuri o să mergem.

De la amendamentul nr.crt.1 la nr.5. Obiecţii, comentarii? Nu.

6 - 10. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

6-10? Vă rog frumos. Să ne spuneţi care este poziţia.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Intervin pe baza art.107 care prevede că la discutarea articolelor la care s-au făcut amendamente, deputaţii pot lua cuvântul pentru a-şi exprima punctul de vedere. Doresc să-mi exprim punctul de vedere legat de punctul 6 de la amendamente admise, care introduce un nou articol, 4¹, în ordonanţă, cu textul pe care îl aveţi scris în raport.

În primul rând, numele acestui articol nu corespunde cu ceea ce se pare că doreşte să reglementeze. Vă rog să observaţi. Scrie astfel: "Măsuri pentru eliminarea arieratelor". În interpretarea mea, asta înseamnă că există nişte arierate actualmente existente, iar noi dorim să eliminăm prin acest articol aceste arierate. Or, mai la vale, teoretic şi legal şi constituţional, aş putea interpreta că aceste trei alineate ale art.4¹ se referă la viitor, adică dorim să împiedicăm formarea noilor arierate şi nicidecum să le eliminăm pe cele existente.

Deci, există o contradicţie între numele dat acestui articol şi ceea ce ar putea fi interpretat în cele trei alineate. Pentru a avea o ordonare clară a acestui articol, poate ar trebui să spunem clar: "măsuri pentru prevenirea creării sau formării arieratelor". Şi atunci este clar că alineatele următoare se referă doar la viitor, deci nicidecum la nişte lucrări care s-au finalizat până acum şi primarii nu mai au dreptul să le preia. Deci, fiind o reformulare, corelare tehnico-legislativă, propun să supuneţi acest titlu, reformularea titlului, ca să înţeleg şi eu clar că îmi interzice să preiau, se referă numai situaţiile care urmează. Deci, de acum încolo voi spune: "Omule, vei lucra în acest ritm şi doar ăsta ţi-l preiau". Şi atunci e clar, e corect şi nimeni n-o să arunce cu noroi în noi, nici în dumneavoastră, nici în noi. Toţi primarii vor înţelege că de acum încolo sunt alte reguli.

Deci, vă rog să faceţi această reformulare a art.4¹, o reformulare de tehnică legislativă: "Măsuri de prevenire a formării arieratelor" sau "creării de noi arierate", cum doriţi. "Măsuri de prevenire a formării arieratelor".

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, e cam un amendament în plen.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Am enunţat de două-trei ori că este un amendament legat de formulare şi un amendament de tehnică legislativă, de corelare tehnico-legislativă, adică să corelăm acest titlu al acestui articol cu conţinutul lui pe care îl anticipăm, că altfel s-ar putea să dăm o interpretare eronată a celor trei alineate. Deci, este un amendament de corelare tehnico-legislativă.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc mult, domnule deputat.

Comisia.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Comisia nu este de acord cu menţiunea formulată de domnul coleg. Se înţelege. Există eliminare şi ante şi post fenomen, acesta fiind un amendament impus în plen. Nu suntem de acord cu intervenţia domnului coleg.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Atunci, solicităm eliminarea întregului articol pentru că nicio lege nu poate dispune pentru trecut.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Obiecţii, comentarii? Nu. Se acceptă.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele.

Propunerea de eliminare se supune la vot cu prioritate.

Să înceapă votul.

Cererea dumneavoastră n-a fost acceptată, 40 de voturi pentru, şase abţineri, 114 voturi împotrivă.

Supun votului textul de la poziţia 6, aşa cum este venit de la comisie.

Să înceapă votul. Mulţumesc mult.

152 voturi pentru, o abţinere, 32 voturi împotrivă.

Dacă de la poziţia 7 la poziţia 10 mai sunt alte obiecţii sau comentarii. Nu. Admise.

11-15. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

16-20. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

21-25. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

26-30. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

31-35. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

36-39. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

Proiectul de lege are caracter ordinar şi merge la votul final.

12. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.70/2012 privind modificarea şi completarea Legii nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr.215/2001 şi a Legii nr.393/2004 privind statutul aleşilor locali.

Procedură de urgenţă. Caracter organic.

Iniţiatorul.

Doamna ministru, aveţi cuvântul.

Doamna Irina Alexe (şeful Departamentului Relaţia cu Parlamentul, Ministerul Afacerilor Interne):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Mă numesc Irina Alexe. Sunt şeful Departamentului relaţia cu Parlamentul de la Ministerul Afacerilor Interne. Sunt chestor de poliţie.

Prin proiectul de lege supus astăzi dezbaterii şi aprobării, se propune aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.70/2012 privind modificarea şi completarea Legii nr.35/2008.

În fapt, se propune prin ordonanţa de urgenţă, s-a reglementat dreptul poliţiştilor şi al militarilor, precum şi al personalului civil din instituţiile din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, aflat în teatrele de operaţii, să poată să voteze în străinătate.

Având în vedere aceste precizări, vă rog să fiţi de acord cu adoptarea proiectului de lege în forma prezentată şi vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu.

Comisia pentru administraţie sau Comisia juridică. Cine prezintă? Comisia pentru administraţie.

Aveţi cuvântul.

Domnul Marin Almăjanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În ce priveşte acest proiect de lege, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 12 februarie 2013.

În urma examinării iniţiativei legislative şi a opiniilor exprimate de către membrii Comisiei pentru administraţie publică, s-a hotărât cu unanimitate de voturi adoptarea Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.70/2012, în forma adoptată de Senat.

În raport de obiectul şi conţinutul reglementării, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Din partea grupurilor politice parlamentare, dacă se doresc luări de cuvânt. Nu.

Conform art.106 din regulament, merge la votul final. Are caracter organic.

Următorul proiect de lege, 13, Propunerea legislativă privind cazierul profesional.

Caracter organic.

Iniţiatorul doreşte să ia cuvântul.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Recentele controverse legate de pregătirea profesională a celor care ne conduc justifică pe deplin un astfel de act normativ. Mi se pare normal ca atunci când candidezi pentru o funcţie de demnitate publică să-ţi depui dosarul profesional cu diplomele care să justifice acest lucru. Nu este vorba de restricţionarea dreptului de a alege sau de a fi ales, ci mi se pare normal, firesc, mie, ca alegător, să ştiu ce nivel de pregătire şi ce competenţe ai, aşa cum ştiu şi ce interese sau ce avere ai în momentul în care te hotărăşti să candidezi pentru astfel de funcţie.

Nu mi se pare normal să nu ştim dacă miniştrii au sau nu au bacalaureatul, sau dacă alţii au sau nu au doctoratul, sau concursurile ţinute joi şi posturile fiind ocupate de marţi pe coloratură politică.

De aceea, acest proiect de act normativ clarifică practic nivelul de pregătire profesională şi parcursul profesional, arătând pentru ce competenţe, pentru ce performanţe, pentru ce realizări este recomandat cineva pentru o anumită funcţie. Mai mult decât atât, prezentarea publică a acestui cazier profesional va împiedica acele salturi profesionale şi ştiinţifice, atât de des întâlnite în lumea demnitarilor.

Eu cred că acest proiect de act normativ reglementează de fapt competenţele, în locul obedienţei de partid. Şi, de aceea, vă solicit să votaţi un astfel de act normativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Comisia juridică. Domnul preşedinte Ciucă, aveţi cuvântul.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Propunerea legislativă privind cazierul profesional.

Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

Consiliul Legislativ a avizat negativ.

Guvernul României nu susţine adoptarea iniţiativei legislative.

Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a transmis un aviz negativ.

Ca urmare, în urma dezbaterii, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au hotărât cu majoritate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea propunerii legislative privind cazierul profesional.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Vă reamintesc că prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea acestei iniţiative.

Nu sunt amendamente. Conform art.104 din regulament, dacă prin raportul comisiei sesizată în fond se propune respingerea proiectului de lege sau propunerii legislative, după încheierea dezbaterilor generale, preşedintele cere Camerei să se pronunţe prin vot.

Dezbateri generale dacă sunt. Nu. Mulţumesc mult.

Merge la votul final. Are caracter organic.

Următorul proiect, 14, Propunerea legislativă privind cazierul medical.

Iniţiatorul. Aveţi cuvântul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Nu mai este o noutate ca în România un demnitar să nu poată suporta regimul de detenţie sau să se îmbolnăvească brusc în închisoare şi să necesite tratament în străinătate, sau un ordonator de credite în ziua, în care se prezintă la DNA, să se îmbolnăvească brusc, sau situaţiile în care pe baza unui concediu medical se împiedică schimbarea din funcţie a celor care conduc direcţiile deconcentrate.

Acest proiect de act normativ prevede practic depunerea cazierului medical în momentul în care vei fi numit pentru o funcţie de demnitate publică. El va fi secretizat şi va fi păstrat acolo până când în momentul în care justiţia va solicita prezentarea acestui cazier medical. Este practic o soluţie de găsire a transparenţei în justiţie şi a împiedica practic obstrucţionarea acesteia prin acte medicale. Domnul Mocanu văd că mă susţine în acest proiect de act normativ şi sper că şi dumneavoastră veţi face acest lucru, pentru că este un prim pas prin care imunitatea parlamentară va fi restrânsă doar la declaraţiile politice.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule doctor, este doar restrânsă la declaraţiile politice.

Preşedintele comisiei juridice, vă rog frumos.

Domnule preşedinte, raportul dumneavoastră.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

În conformitate cu Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia juridică a fost sesizată în fond cu această propunere legislativă privind cazierul medical.

Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

Consiliul Legislativ a avizat negativ.

Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a transmis un aviz negativ.

Comisia pentru sănătate şi familie a transmis un aviz negativ.

Pe cale de consecinţă, în urma dezbaterii, membrii comisiei au hotărât cu majoritate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea acestei iniţiative legislative privind cazierul medical.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc mult.

Dezbateri generale.

Doamna doctor, aveţi cuvântul.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă nu era şi partea a doua, cu cazierul medical, poate la cazierul profesional m-aş fi înclinat să mă gândesc. Dar mi se pare o exagerare pe care o face colegul nostru prin acest tip de iniţiative legislative prin care parcă am trece la un regim militarizat al datelor, al informaţiilor despre persoană.

Practic, se trece la o discriminare a persoanelor care lucrează într-o funcţie publică care vor fi obligate să-şi depună documente care de fapt sunt evidenţiate şi în alte locuri. Pregătirea profesională este evidenţiată la instituţiile care au eliberat diplomele, iar actele şi documentele medicale se găsesc la medicul de familie, la toate instituţiile medicale. Deci, ar însemna să existe de fapt o dublă evidenţiere a datelor.

În plus, mi se pare ridicol că un coleg, care mi se pare un coleg foarte destoinic, îşi pierde timpul cu asemenea iniţiative care nu sunt utile societăţii noastre.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Alte grupuri politice care vor să intervină la dezbateri generale.

Din partea grupului, da?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Dreptul la replică.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Din partea grupului, conform regulamentului.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Eu înţeleg că doamna deputat vrea să clasifice şi demnitarii într-o categorie particulară, că există cetăţeni de rangul întâi şi de rangul doi în această ţară.

Aceste caziere aveau rolul de a reglementa o situaţie care există în fiecare zi. Poate că dumneavoastră vi se pare ridicol, dar dumneavoastră sunteţi în Parlamentul României. Dar să ştiţi că oamenii obişnuiţi îşi doresc aceste lucruri, pentru că s-au săturat să scăpaţi, sub aspectul unor privilegii, de ceea ce se întâmplă în mod real în România.

Vă doresc succes şi sper că veţi vota aceste proiecte legislative şi că poate veţi pierde timpul şi cu acte normative, nu doar promisiuni de campanie.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Alte intervenţii din partea grupurilor politice? Nu mai sunt.

Domnule deputat, din partea Grupului PSD a vorbit.

V-a pronunţat numele? Eu n-am auzit. Sunt un pic răcit, vă rog frumos să mă iertaţi.

Domnule Mocanu, aveţi, din partea mea, tot dreptul la cuvânt.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Pot să-l întreb direct. De ce mi-ai pronunţat numele? Nu cunoşti, nu?

Deci, nu vreau să mă bag, mai bine spus aşa, româneşte, în ceea nu ştiu eu despre medicină şi alte chestii, cu toate că poate alţii ştiu mai multe ca cei care au vorbit, adică unul care a vorbit, nu şi doamna Sonia.

Domnule doctor, noi ne cunoaştem foarte bine, ştim despre ce este vorba. Hai să lăsăm treburile astea aşa, pe care le facem de la o zi la alta, fără nici un succes, da? Vă rog eu foarte mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

(Domnul deputat Tudor Ciuhodaru doreşte să intervină.)

Aveţi numele de familie, doctor? Domnule deputat, aveţi numele de familie, doctor?

(Domnul preşedinte Valeriu Ştefan Zgonea i-a întrerupt microfonul domnului deputat Tudor Ciuhodaru.)

Mergem mai departe.

Vă reamintesc că în raportul comisiei sesizată în fond se propune respingerea acestei iniţiative.

Conform art.104 din regulament, merge la votul final. Are caracter organic.

Următorul punct de pe ordinea de zi, 15, Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.1/5 ianuarie 2011 privind educaţia naţională.

Iniţiatorii.

Domnule deputat Ovidiu Ganţ, aveţi cuvântul.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc, stimate domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am iniţiat această propunere împreună cu domnii Varujan Pambuccian şi Dragoş Zisopol, ambii cadre didactice universitare, tocmai pentru că priveşte acest domeniu.

Pornind de la situaţiile triste din ultima perioadă în care instituţii de învăţământ superior au emis diplome false, am crezut că legislativul României trebuie să dea un semnal dur pentru combaterea unor astfel de infracţiuni, infracţiuni care pun în umbră activitatea onestă, cinstită, de învăţământ superior din România. Suntem în situaţia tristă în care diplomele universitare româneşti nu sunt recunoscute sau sunt privite cu mult scepticism atunci când sunt prezentate în străinătate.

Acest lucru se întâmplă tocmai datorită acestor situaţii în care anumiţi indivizi, indiferent că aparţin corpului profesoral sau celui administrativ, îndrăznesc să emită diplome false. Şi am solicitat ca pe lângă răspunderea penală a persoanelor, care este de la sine înţeleasă, să existe şi o răspundere de natură administrativă a instituţiilor respective.

Noi credem că aceste instituţii au o răspundere administrativă faţă de actele pe care le emit. Credem că trebuie să existe mecanisme de control mult mai atente asupra modului cum se produc emiterile de acte de studii. Şi, de aceea, am solicitat ca în cazul în care se constată de către o instanţă în mod definitiv existenţa infracţiunii de fals în emiterea unei diplome, universităţii respective sau universităţilor respective să li se retragă acreditarea pentru acea specialitate în care a fost emisă diploma falsă. Subliniez: nu întregii universităţi, ci doar pentru specializarea respectivă.

Am constatat că ne-am lovit de obiecţii din partea Ministerului Educaţiei care ne-a spus că e de competenţa sa să gestioneze chestiunea în cauză.

Noi credem că totuşi legislativul trebuie să dea direcţia, nu executivul, şi am constatat, din păcate, cu regret, cât de "bine" a gestionat executivul această problemă în ultimii 23 de ani.

De aceea, credem că această iniţiativă sau sperăm ca această iniţiativă nu va mai deveni, sau nu va deveni operantă niciodată, în speranţa că nu se vor mai comite falsuri. Dar existenţa ei sub formă de sabia lui Damocles asupra celor care sunt chemaţi să emită acte de studii, credem că este oportună.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Domnul preşedinte Tîlvăr, din partea Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Să-l faceţi atent şi pe domnul Iordache.

Domnul Angel Tîlvăr:

Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a primit spre dezbatere pe fond Propunerea legislativă de completare a Legii nr.1 din 5 ianuarie 2011 privind educaţia naţională.

Am analizat avizul primit de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi avizul Consiliului Legislativ, precum şi avizul Consiliului Economic şi Social.

Proiectul de lege avea ca obiect de reglementare completarea art.125 din Legea educaţiei naţionale, cu modificările şi completările ulterioare, cu un nou alineat prin care se stabileşte ca instituţiile de învăţământ superior care au emis diplome cu încălcarea legislaţiei în vigoare, constatată printr-o sentinţă definitivă, să-şi piardă acreditarea în specializarea în care au fost emise respectivele diplome.

În funcţie de obiectul şi conţinutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

Vreau să vă spun că în urma dezbaterii, în şedinţa din 12 martie 2013, comisia a propus cu 12 voturi pentru, 4 voturi împotrivă şi 8 abţineri, respingerea propunerii legislative.

Şi, cam atât. Nu vreau să mai dau detalii vizavi de desfăşurarea şedinţei noastre.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Şi dacă-mi permiteţi, aş vrea să fac şi eu o apreciere personală faţă de acest proiect legislativ.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă rog frumos.

Domnul Angel Tîlvăr:

Vreau să salut utilitatea şi oportunitatea acestui demers chiar dacă el în cadrul comisiei a primit un vot negativ, noi credem că însuşi faptul că s-a adus în discuţia comisiilor de specialitate existenţa situaţiei de fapt, ca şi o propunere care poate fi hotărâtă ca fiind bună sau rea la nivelul Camerei noastre, dar care mai departe va putea fi îmbunătăţită tot de către autorii demersului, în cadrul Camerei decizionale, care vi fi Senatul României, eu vreau să salut munca lor. În nici un caz comisia noastră nu a privit cu uşurinţă demersul pe care colegii noştri l-au făcut, şi vreau să vă spun că respingerea nu are în vedere lipsa de oportunitate sau lipsa de utilitate a unui astfel de demers, ci pur şi simplu elemente care ţin mai curând de detalii pe care autorii au posibilitatea să le îndrepte şi să le îmbunătăţească în Camera decizională care va fi Senatul României.

Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Şi eu vă mulţumesc.

Dezbateri generale.

Domnul deputat Mircea Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Sigur că nu este corect să trecem foarte uşor peste o astfel de iniţiativă. Toţi suntem convinşi de necesitatea unei reglementări de acest tip, poate nu chiar aşa de dură, dar trebuie să existe ceva. Chiar discutam cu iniţiatorul, singura problemă pe care o avem este că ieşim din termen şi se aprobă tacit.

Poate nu ar fi rău să o întoarcem la comisie, şi chiar dacă intră în termen de aprobare tacită, Senatul să fie obligat, cel puţin. Camera a dat, cel puţin, prin această reglementare regulamentară, un vot pentru această lege.

Eu v-aş propune chiar să se reîntoarcă la comisie, chiar dacă intră în termenul de aprobare tacită.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul Mircovici, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor.

Domnul Niculae Mircovici:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

O problemă de natura aceasta, adusă în discuţia Parlamentului României, cred că nu trebuie tratată cu uşurinţă.

Aici, în mod evident, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale nu va susţine respingerea şi, dacă se va supune la vot retrimiterea la comisie, vom fi de acord cu retrimiterea la comisie, măcar pentru a da un semnal Senatului că această Cameră din care facem noi parte, Camera Deputaţilor, nu a votat împotriva unei astfel de iniţiative.

Este de domeniul evidenţei, chiar dacă uneori ne facem că nu vedem sau nu vrem să spunem că învăţământul din România s-a degradat, din păcate, şi datorită existenţei acestor fabrici de diplome, care unele dintre ele au înlocuit fabricile pe care le aveam în vechiul regim şi care produceau altceva.

În mare măsură am fost de acord şi am considerat că învăţământul privat, aşa cum este în ţările civilizate, trebuie să fie un concurent serios al învăţământului de stat şi chiar să asigure o promovare a valorilor.

În realitate, noi observăm că oamenii de vârf, copiii de vârf din învăţământul de stat, în momentul în care iau bacalaureatul, în momentul în care iau medalii la olimpiade internaţionale, şi sunt recunoscuţi, trec în învăţământul privat superior, dar nu în învăţământul privat din România, ci în învăţământul privat din Statele Unite ale Americii, din Germania, din Anglia, din Olanda, din altă parte.

De ce acest lucru? Tocmai datorită faptului că avem destul de multe cazuri în care absolvenţi de învăţământ superior, din anumite universităţi, obţin în două variante diplomele respective: fie fără o acoperire efectivă în ceea ce priveşte cunoştinţele pe care le acumulează, fie datorită obţinerii prin fals a unor astfel de situaţii.

Cum putem să avem încredere într-o instituţie de învăţământ superior care ajunge în situaţia de a da o diplomă universitară în câteva luni, de multe ori chiar lipsind diploma de bacalaureat sau examenul de bacalaureat.

De aceea, eu sunt de acord să susţinem retrimiterea la comisie, pentru a nu ne încărca cu un element negativ şi chiar ruşinos, Camera Deputaţilor votând respingerea unei astfel de iniţiative.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc mult.

Domnule deputat, aveţi cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PNL, tot la dezbateri generale.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Cu toţii suntem de acord că au existat în trecut probleme în învăţământul românesc, şi la nivelul liceului, şi la nivelul universităţilor.

Cu toate acestea, reglementările sunt destul de clare. Există legi care trebuie aplicate. Problema a fost că poate, câteodată, s-a uitat a se aplica aceste legi.

De aceea, noi considerăm că nu este necesar să venim cu o reglementare suplimentară, deşi ideea este generoasă, şi poate că acum câţiva ani de zile era bine s-o discutăm. Dar, în acest moment, considerăm că nu mai este nevoie, şi vrem să şi atragem atenţia că nu este bine să ne arătăm chiar aşa, cu degetul, în momentul în care lucrurile au început să se rezolve în învăţământul românesc. Facem greşeli pe care le repetăm, nu numai în acest domeniu, şi în altele, şi iată că România are de suferit, în acest moment, dacă vreţi, putem discuta pe acest capitol... că am avut, ieri, ocazia să discutăm pe capitolul Schengen, în fine.

De aceea, noi considerăm că lucrurile trebuie să continue în ritmul în care s-au aşezat, să spunem, în ultima perioadă.

Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal va vota pentru respingere, şi aşteptăm, totodată, ca aceia care sunt plătiţi de către statul român să supravegheze bunul mers al lucrurilor în învăţământul românesc să o facă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul deputat din partea Grupului parlamentar al PP-DD. Aveţi cuvântul.

Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru:

Domnule preşedinte,

Dragi colegi,

Vreau doar să prezint punctul de vedere al PP-DD şi al majorităţii membrilor comisiei. În niciun caz nu ne pronunţăm împotriva unor propuneri de legi care sancţionează acest flagel, dar trebuie să înţelegem, totuşi, că avem organe de anchetă penală care au aceste atribuţii şi nu putem interveni cu unele propuneri care pot avea efecte adverse.

Noi vom vota pentru respingere.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Alte grupuri politice parlamentare? Nu.

S-a propus retrimiterea la comisie de către domnul deputat Mircea-Nicu Toader, din partea Grupului parlamentar al PDL. Sunt obligat să o supun la vot.

Pregătiţi-vă cartelele.

Să înceapă votul. Mulţumesc.

Retrimiterea la comisie nu a întrunit numărul de voturi cu 35 de voturi pentru, 138 împotrivă.

Conform art.104 din Regulament, merge la votul final.

Este lege organică.

16. Proiectul de Lege privind reexaminarea Legii lustraţiei privind limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.308 din 28 martie 2012.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Din partea comisiilor comune de raport, domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

O să dau citire raportului comun al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale - raport privind Proiectul Legii lustraţiei, care vizează limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist.

În conformitate cu prevederile art.134 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, şi cu toate celelalte modificări ulterioare, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, împreună cu Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale au fost sesizate, spre dezbatere în fond, cu cererea de reexaminare a acestei legi.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul a respins această lege, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.308/2012.

Iar în urma dezbaterilor, membrii celor două comisii au hotărât, cu unanimitate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea cererii de reexaminare şi respingere a Proiectului Legii lustraţiei privind limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.308/2012.

Totodată, noua lege încalcă drepturile şi libertăţile omului şi sancţionează inclusiv persoanele care nu au luat parte, în întreaga lor carieră profesională, la încălcări ale dreptului şi libertăţilor omului.

Din acest motiv, legea contravine principiului statului de drept, ordinii de drept şi prezumţiei de nevinovăţie, consacrată de art.23 alin. (1) din Constituţie.

În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

La dezbateri generale, domnul deputat Mircea-Nicu Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Iar luăm în dezbatere o lege care trebuia demult să fie aprobată, această celebră şi denumită Legea lustraţiei.

Am discutat-o în legislatura trecută. Cred că ştiţi foarte bine că iniţiativa aparţine colegilor liberali şi am preluat-o noi, în legislatura trecută.

Ceea ce mă miră pe mine este că decizia Curţii nu spune, în niciun caz, că această lege este neconstituţională, ci anumite articole. Şi nu ştiu de ce nu modificăm acele articole, chiar dacă toată lumea spune: "Domnule, este târziu dată", dar un semnal putem să dăm în Parlament că nu suntem de acord cu acei care, într-o formă sau alta, au slujit regimul represiv sau chiar au intervenit în mod direct să aibă acces la anumite funcţii.

Motiv pentru care, domnule preşedinte, eu v-aş solicita să o întoarcem la comisie şi să modificăm acele... că-s patru articole mari şi late, să modificăm acele articole şi să dăm măcar un semnal, chiar în ceasul al 12-lea şi jumătate, chiar al 13-lea, Parlamentul României nu este de acord ca diferite persoane, care într-o formă sau alta au abuzat de putere în regimul comunist, să continue cu activitate politică sau de demnitar.

Vă mulţumesc.

Vă rog să supuneţi la vot reîntoarcerea şi modificarea celor patru articole. Nu ştiu de ce este mare problemă să modificăm patru articole, decât dacă nu vrem să ne acoperim noi înşine de ruşine şi să spunem: "Domnule, nu mai este nevoie, de acum toţi cei care au fost mari, sunt mari şi acum, şi nu are sens să ne mai luăm de ei".

Eu v-aş propune reîntoarcerea la comisie şi modificarea celor patru articole, aşa cum prevede, până la urmă, şi decizia Curţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Retrimiterea la comisie.

Să înceapă votul. Mulţumesc.

40 voturi pentru, 12 abţineri, 119 împotrivă.

Dacă mai sunt şi alte luări de cuvânt la dezbateri generale? Nu sunt.

Potrivit art.106, merge la votul final.

Vă reamintesc că în raportul comisiilor sesizate în fond se propune admiterea cererii de reexaminare şi respingerea legii.

Merge la votul final.

17. Următorul proiect de lege, Reexaminarea Legii pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2008 privind modificarea art.III alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2005 pentru modificarea Legii nr.290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniul agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti", ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.1.597/2011.

Iniţiatorul? Guvernului României. Nu doreşte.

Comisia raportoare.

Domnul Angel Tîlvăr:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În conformitate cu prevederile art.134 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice au fost sesizate, spre dezbatere şi avizare, cu cererea de examinare a legii pe care tocmai aţi menţionat-o.

Ea se referă la aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2008 privind pentru modificarea art.III alin. (1) lit.b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2005 pentru modificarea Legii nr.290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti", ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale din 14 decembrie 2011.

Legea are ca obiect de reglementare modificarea art.III, pe care tocmai l-am menţionat.

În funcţie de obiectul şi conţinutul său, legea face parte din categoria legilor organice, potrivit prevederilor art.73 din Constituţia României, republicată.

Vreau să vă spun, domnule preşedinte, că Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, în şedinţa din 12 februarie 2013, a adoptat Legea pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2008, iar în urma dezbaterii, comisiile au propus adoptarea legii, în forma prezentată de Senat, anume adoptarea cererii de reexaminare a Legii pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2008.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult. Aţi stârnit emoţii în sală. Domnul Florea dădea din mâini când aţi început să vorbiţi. M-am şi speriat.

Din partea grupurilor politice, cine doreşte să ia cuvântul? Bun.

Mergem mai departe.

Conform art.106 din Regulament, nu sunt amendamente.

Merge la votul final.

Vă reamintesc, comisiile sesizate în fond propun admiterea cererii de reexaminare, dar şi adoptarea Legii pentru respingerea ordonanţei de urgenţă.

Este lege organică.

18. Proiectul de Lege pentru modificarea alin. (2) al art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2000 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor de liberă practică pentru serviciile publice conexe actului medical.

Din partea iniţiatorului? Nu doreşte.

Din partea comisiei, doamna preşedinte Rodica Nassar.

Doamnă preşedinte, aveţi cuvântul.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Sunt şi iniţiator al acestei iniţiative legislative.

Comisia pentru sănătate şi familie a fost sesizată, spre dezbatere în fond, cu Proiectul de Lege pentru modificarea alin. (2) al art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2000 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor de liberă practică pentru servicii publice conexe actului medical.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat iniţiativa legislativă, iar potrivit dispoziţiilor art.75 din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 alin. (9) pct.2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea alin. (2) al art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2000 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor de liberă practică pentru serviciile publice conexe actului medical, aprobată cu modificări prin Legea nr.598/2001, în sensul introducerii farmaciştilor şi asistenţilor medicali de farmacie în categoria personalului care poate exercita, în mod independent, servicii conexe actului medical.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul negativ al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, avizul negativ al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, precum şi punctul de vedere negativ al Ministerului Sănătăţii.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

În urma dezbaterii, Comisia pentru sănătate şi familie propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege cu amendamente.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult, doamnă deputat.

Dezbateri generale.

Domnule, dar ce bucurie pentru preşedinţii comisii!

Domnul Mircea Toader.

O fericire! Domnul Tudose lipseşte, dacă era şi domnul Tudose, toată lumea era fericită.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Eu am o singură remarcă: am înţeles, din expunerea din raport, că Ministerul Sănătăţii nu este de acord cu acest proiect legislativ.

Totuşi vreau să întreb: dacă este adevărat, nu facem o mare greşeală? Şi întrebăm reprezentantul Guvernului, până la urmă. Dacă avizul ministerului şi Guvernului este negativ, dumneavoastră, care sunteţi majoritate, vă asumaţi să treceţi peste decizia Guvernului şi a ministerului de resort?

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Ei, asta era întrebarea! Quo vadis?

Alte luări de cuvânt?

Mergem la amendamentele admise.

La primul amendament - obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Al doilea amendament - obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Proiectul de lege merge la votul final.

Vă reamintesc că are caracter ordinar.

19. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2013 pentru abrogarea art.II din Legea nr.211/2012 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 8/2011 pentru modificarea şi completarea legislaţiei cu privire la eliberarea, gestionarea şi monitorizarea documentelor de călătorie acordate pensionarilor, veteranilor de război şi văduvelor de război.

Doamnă ministru, aveţi cuvântul.

Doamna Georgeta Bratu (secretar de stat, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Proiectul de act normativ are în vedere corectarea unor inadvertenţe apărute în Legea de aprobare a Ordonanţei nr.8, ceea ce împiedica Guvernul să elibereze taloanele de călătorie pentru pensionari şi veterani.

Ca atare, am procedat la emiterea acestei ordonanţe şi am putut să eliberăm taloanele de călătorie.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Domnule preşedinte Iordache, v-a venit şi dumneavoastră rândul.

Mâine îi vine rândul şi domnului preşedinte de la statut. Toată lumea are. Mâine aveţi, la ora 10,00. Vă aşteptăm şi pe dumneavoastră.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Florin Iordache:

În întocmirea prezentului raport, am ţinut cont de avizul Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Obiectul de reglementare v-a fost prezentat de doamna secretar de stat.

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor aprobarea proiectului de lege în forma prezentată de Senat.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Dezbateri generale.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Kerekes Károly:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Această ordonanţă prevede două lucruri foarte importante: prevede, în continuare, utilizarea, posibilitatea utilizării tichetelor de călătorie gratuite sau a taloanelor speciale de călătorie, în cazul pensionarilor sau a altor categorii care beneficiază de aceste facilităţi, până la 1 ianuarie 2015, după care ar trebui să introducem cardurile de călătorie - deşi eu am rezerve serioase, dacă până acum... mă gândesc că de 4 ani nu am putut introduce, şi din motive reale, financiare, tehnico-financiare, în condiţiile actuale de criză este foarte greu de introdus.

Dar, mai importantă este teza a doua din această ordonanţă, şi anume că abrogă art.II din Legea de aprobare, despre care a vorbit doamna secretar de stat, adică Legea nr.211/2012, prin care s-a produs o mare aberaţie, ca pensionarul să se ducă... când vrea să călătorească, să cumpere biletele, şi după aceea să meargă undeva, la vreo instituţie publică, să deconteze biletele.

Vă daţi seama că aceste instituţii publice, dacă nu vor fi primăriile - şi ar fi o mare aberaţie dacă ar fi fost primăriile -, anumite unităţi deconcentrate să meargă la reşedinţa de judeţ, şi în cazul regionalizării să meargă şi mai departe ca distanţă. Deci, este totalmente o aberaţie şi atunci este mult mai bine, cum a spus şi doamna secretar de stat, să menţinem actualul sistem cu taloanele de călătorie şi cu biletele de călătorie gratuite.

Mulţumesc pentru atenţie.

Deci înseamnă, ca atare, Grupul parlamentar al UDMR va susţine această ordonanţă.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Alte poziţii? Nu mai sunt luări de cuvânt din partea grupurilor politice.

Conform art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, merge la votul final.

Este lege ordinară.

Avem Pl-x 868 şi Pl-x 645 pentru care nu sunt rapoartele de la comisii.

Mergem mai departe. Mai avem 3 minute. La 12,30 este votul final, din câte ştiu eu, deci mai avem 3 minute.

22. Propunerea legislativă pentru modificarea art.47 al Legii locuinţei nr.114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Din partea iniţiatorului dacă se doreşte a lua cuvântul? Nu.

Din partea comisiilor, domnul deputat Ciucă.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Dau citire raportului comun al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibrul ecologic şi a Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi asupra Propunerii legislative pentru modificarea art.47 al Legii locuinţei nr.114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins propunerea. Consiliul Legislativ a avizat favorabil.

În urma dezbaterilor, membrii celor două comisii au hotărât, cu unanimitate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea propunerii legislative pentru modificarea art.47 al Legii locuinţei nr.114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Luări de cuvânt din partea grupurilor politice? Nu sunt.

Comisia respinge această iniţiativă.

Merge la votul final.

Este lege organică.

23. Mai luăm un singur proiect - Propunerea legislativă pentru abrogarea lit. c) a art.1 din Cap. IV din Legea nr. 329 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Din partea comisiilor raportoare?

Doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Sunt membru în Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, raportor.

Cu adresa nr. Pl-x 311 din 3 septembrie 2012, Biroul permanent, în temeiul art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, a sesizat, spre dezbatere pe fond, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia pentru muncă şi protecţie socială cu Propunerea legislativă pentru abrogarea lit. c) a art.1 şi Cap.IV din Legea nr.329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.

La întocmirea prezentului raport, în conformitate cu art.97 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia pentru muncă şi protecţie socială au avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ din 16 martie 2011; avizul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi; avizul Comisiei pentru egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi şi punctul de vedere negativ al Guvernului, nr.5/4.424 din 15 iunie 2012.

Prezentul act normativ are ca obiect de reglementare abrogarea art.1 lit. c), precum şi a Cap.IV din Legea nr.329/2009, respectiv art.17-26, "Măsuri privind regimul cumulului pensiilor şi veniturilor salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare" din Legea nr.329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul eliminării interdicţiei cumulului pensie-salariu, în cazul angajaţilor sistemului public, pentru care nivelul pensiei nete, aflate în plată, depăşeşte nivelul câştigului salarial mediu brut, utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Prin obiectul său de reglementare, proiectul de act normativ se încadrează în categoria legilor organice, iar în aplicarea dispoziţiilor art.75 alin. (1) din Constituţie, republicată, prima Cameră sesizată este Senatul.

Propunerea legislativă a fost respinsă de Senat în şedinţa din 25 iunie 2012.

Totodată, potrivit art.75 alin. (1) şi (3) din Constituţia României, republicată, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

La dezbaterile Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci şi la şedinţa Comisiei pentru muncă şi protecţie socială a participat ca invitat, în conformitate cu prevederile art.55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, doamna Georgeta Bratu, secretar de stat la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

La lucrările Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci şi-au înregistrat prezenţa un număr de 32 de deputaţi, din totalul de 32 de membri, iar la lucrările Comisiei pentru muncă şi protecţie socială au fost 22 de deputaţi, din 24 de membri ai comisiei.

În urma dezbaterii propunerii legislative pentru abrogarea lit. c) a art.1 şi Cap.IV din Legea nr.329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, în şedinţa din data de 24 octombrie 2012, deputaţii prezenţi la lucrările Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, cu majoritate de voturi, şi Comisia pentru muncă şi protecţie socială, în şedinţa din 10 octombrie 2012, cu unanimitate de voturi, propun supunerea spre dezbatere şi aprobarea plenului Camerei Deputaţilor a unui raport comun de respingere, deoarece scopul pentru care a fost adoptată Legea nr.329/2009 a fost combaterea crizei economice, fenomen mondial ce afectează structural economia românească.

În al doilea rând, criza economică, la nivelul mondial, tinde să se accentueze şi în următoarea perioadă.

Menţinerea Cap.IV din Legea nr.329/2009 reprezintă o soluţie optimă de salvgardare a bugetului de stat.

Încă un motiv: interzicerea cumulului pensie-salariu pentru angajaţi din sectorul public constituie doar una dintre măsurile adoptate pentru diminuarea cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat, ca parte a procesului de consolidare fiscal, întreprins de autorităţile române.

În cadrul acordurilor de împrumut...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamnă deputat, nu trebuie să citiţi tot raportul, să ştiţi.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Un minut, vă rog frumos!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Toată lumea îl ştie.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Da?

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Da.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Bun. Îmi cer scuze! Este în cunoştinţa dumneavoastră. Vă mulţumesc frumos.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Sunteţi la început şi eu aş putea să vă dau un sfat. Citiţi numai concluziile, atât.

Dezbateri generale, dragi colegi? Nu sunt.

Vă reamintesc că în raportul comisiilor sesizate în fond se propune respingerea acestei iniţiative.

Merge la votul final.

Conform art.104, are caracter organic.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Ne vedem la ora 12,30, pentru votul final.

Rog stafful tehnic să pregătească lista de vot final.

Vă mulţumesc mult.

După pauză

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul Mircovici şi domnul Fenechiu.

Putem începe?

Domnule Tudose, opinia dumneavoastră?

Domnule Dolineaschi, domnule deputat Dolineaschi, începem? Vorbiţi şi cu domnul Grama, să-l rugăm frumos şi pe domnul Grama. Onorabile, dacă aţi trecut munţii, vă rog frumos să luaţi loc. Bine aţi venit aici, în Regat!

Domnul Pop. Vă mulţumesc.

Colegii mei liberali, domnule Nicolăescu, domnule ministru, domnule ministru Nicolăescu, luaţi loc, să începem votul final, vă rog frumos.

Domnul Radu Popa, domnule deputat, să începem votul final.

Dragi colegi,

Liderii grupurilor parlamentare au primit lista, da?

Pe primul loc al ordinii de zi, domnule Stroe, votaţi şi dumneavoastră moţiunea? Vă mulţumesc.

Avem moţiunea simplă, iniţiată de cei 93 de deputaţi ai Partidului Democrat Liberal şi ai Partidului Poporului.

Test de prezenţă. Să facem un test de prezenţă. Să înceapă votul.

Vă reamintesc membrilor Biroului permanent, după aceea, avem şedinţă de Birou permanent.

Mâine, la ora 10,00, plen reunit, în această sală, pentru a finaliza Statutul deputatului şi senatorului şi anumite grupuri de prietenie.

Liderii grupurilor să-şi ridice...

Liderii grupurilor parlamentare. PP-DD! Nu aţi luat documentele?

Liderii grupurilor parlamentare, putem începe votul? PNL? UDMR? PDL? Conservatorii? OK? Domnul Ciucă, domnule deputat Ciucă! Domnule deputat Popa! Liberalii, colegii mei!

Putem începe votul? Partidul Naţional Liberal. Este OK?

Bun.

1. Prima pe ordinea de zi, moţiunea simplă iniţiată de 93 de deputaţi, se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

Să înceapă votul. Ce de mâini ridicate la liberali! Este conducere colectivă. Dacă şi la liberali a ajuns conducerea colectivă... Vedeţi dacă v-aţi aliat cu noi? Aşa vă trebuie, dacă v-aţi aliat cu noi!

79 de voturi pentru, 16 împotrivă, 226... Învaţă şi conducerea colectivă. E un lucru bun, management performant.

Proiectele de hotărâre ale Camerei Deputaţilor.

Moţiunea nu a trecut, bineînţeles.

2. Proiectul de Hotărâre privind modificarea Anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 48/2012 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

Să înceapă votul.

304 voturi pentru, şase abţineri şi cinci voturi împotrivă.

Reexaminări, ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale.

3. Legea lustraţiei, privind limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, reexaminată ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.308 din 28 martie 2012.

Comisia juridică şi Comisia pentru drepturile omului propun admiterea cererii de reexaminare şi respingerea legii.

Să înceapă votul.

233 de voturi pentru, 21 de abţineri şi 73 de voturi împotrivă.

4. Următorul proiect, Legea pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.96/2008 privind modificarea art.III alin.(1) lit.b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.29/2005 pentru modificarea Legii nr.290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti", reexaminată ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.1597/2011.

Comisia juridică, Comisia pentru învăţământ şi Comisia pentru agricultură propun admiterea cererii de reexaminare şi adoptarea legii pentru respingerea ordonanţei de urgenţă a Guvernului.

Să înceapă votul.

286 de voturi pentru, şapte abţineri, patru voturi împotrivă.

Mergem la legile organice.

5. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.6/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative.

Lege organică, procedură de urgenţă.

Comisia pentru administraţie publică propune adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

262 de voturi pentru, două abţineri, 68 de voturi împotrivă.

6. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.70/2012 privind modificarea şi completarea Legii nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr.215/2001 şi a Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali; lege organică.

Comisia pentru administraţie şi Comisia juridică propun adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

300 de voturi pentru, o abţinere, 33 de voturi împotrivă.

7. Mai departe, Propunerea legislativă privind cazierul profesional; lege organică.

Comisia juridică propune respingerea iniţiativei.

Să înceapă votul.

321 de voturi pentru, patru abţineri, opt voturi împotrivă.

8. Propunerea legislativă privind cazierul medical; lege organică.

Comisia juridică propune respingerea iniţiativei.

Să înceapă votul.

315 voturi pentru, două abţineri, 17 împotrivă.

9. Mergem mai departe, Propunerea legislativă de completare a Legii nr.1 din 5 ianuarie 2011 privind educaţia naţională.

Comisia pentru învăţământ propune respingerea iniţiativei.

Să înceapă votul.

278 de voturi pentru, patru abţineri, 56 de voturi împotrivă.

10. Propunerea legislativă pentru modificarea art.47 al Legii locuinţei nr.114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Comisia pentru administraţie şi Comisia juridică propun respingerea iniţiativei.

Să înceapă votul.

295 de voturi pentru, două abţineri, 41 de voturi împotrivă.

11. Propunerea legislativă pentru abrogarea lit.c) a art.1 şi Cap.IV din Legea nr.329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.

Comisia pentru buget şi Comisia pentru muncă propun respingerea iniţiativei.

Să înceapă votul.

276 de voturi pentru, trei abţineri, 56 de voturi împotrivă.

Intrăm în capitolul de legi ordinare.

12. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.9/2012 privind asigurarea proprietarilor navelor în ceea ce priveşte creanţele maritime.

Comisia pentru industrii propune adoptarea proiectului.

Să înceapă votul.

333 de voturi pentru, o abţinere, trei voturi împotrivă.

13. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.65/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru constituirea stocurilor minime de siguranţă pentru ţiţei şi produse petroliere în anul 2012.

Comisia pentru industrii propune adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

333 de voturi pentru, trei abţineri, zero împotrivă.

14. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.72/2012 privind aprobarea scoaterii din rezerva de stat, sub formă de împrumut, a cantităţii de 2.000 tone motorină pentru Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. - Călători" - S.A.

Comisia pentru industrii propune adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

330 de voturi pentru, patru abţineri, două voturi împotrivă.

15. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.55/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.158/1999 privind regimul de control al exporturilor, importurilor şi altor operaţiuni cu produse militare.

Comisia pentru apărare propune adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

Vă mulţumesc.

332 de voturi pentru, trei abţineri, două voturi împotrivă.

16. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.47/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare.

Comisia pentru buget propune adoptarea iniţiativei.

Să înceapă votul.

285 de voturi pentru, trei abţineri, 53 de voturi împotrivă.

17. Proiectul de Lege pentru modificarea alin. (2) al art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.83/2000 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor de liberă practică pentru servicii publice conexe actului medical.

Comisia pentru sănătate propune adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

80 de voturi pentru, şapte abţineri, 250 de voturi împotrivă.

Mergem mai departe.

18. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.4/2013 pentru abrogarea art.II din Legea nr.211/2012 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.8/2011 pentru modificarea şi completarea legislaţiei cu privire la eliberarea, gestionarea şi monitorizarea documentelor de călătorie acordate pensionarilor, veteranilor de război şi văduvelor de război.

Comisia pentru muncă propune adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

302 voturi pentru, o abţinere, 34 de voturi împotrivă.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor s-a încheiat.

Membrii Biroului permanent sunt invitaţi la şedinţa de Birou permanent.

Membrii Comisiei de cod electoral, la ora 15,00, în sala de Birou permanent, pentru prima şedinţă.

Comisiile juridice şi de Statut, pentru modificarea legii, în conformitate cu prevederile Curţii Constituţionale, se întâlnesc în această după-amiază.

Vă urez o seară şi o zi frumoasă!

Şedinţa s-a încheiat la ora 13,05.