Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Îl invit la telefon pe domnul deputat Ştefan Baban, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, şi îl rog pe domnul Kerekes Károly să-şi pregătească intervenţia.

Domnul Ştefan Baban:

Mulţumesc, domnule preşedinte. Am venit la microfon!

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Atenţie... la renta viageră!"

Comisia Europeană va obliga România să oprească aplicarea rentei viagere în agricultură începând cu 01.01.2010, deoarece temerile specialiştilor europeni se referă, în special, la faptul că această lege să nu prindă atât de bine în România şi să se ajungă ca, la un moment dat, să fie plătite ca rentă viageră peste un miliard de euro.

Şi asta deoarece ţara noastră deţine, prin cele 15 milioane hectare de teren agricol, peste 12,6% din suprafaţa arabilă a ţărilor Uniunii Europene şi aproape 23% din suprafaţa arabilă a ţărilor central şi est - europene.

În acest moment, statul român plăteşte rente viagere în baza a peste 60.000 de dosare, ce însumează o suprafaţă de 250.000 hectare. Cum pentru un hectar de teren arendat, statul plăteşte o sumă de 50 de euro, atunci rezultă că suma acordată românilor care au ales să-şi arendeze terenurile este de circa 12,5 milioane de euro. Şi asta numai pentru terenurile arendate. Dacă luăm în calcul şi banii alocaţi pentru suprafeţele vândute, ajungem la suma pe care Comisia Europeană o vehiculează (circa 614,25 milioane euro) şi care alimentează temerile oficialităţilor de la Bruxelles, precum că foarte mulţi bani vor fi transferaţi către ţara noastră sub forma ajutorului de stat.

Chiar dacă specialiştii români au dat asigurări, asigurări bazate pe cifre şi simulări, că renta viageră în România nu va atinge proporţiile apocaliptice menţionate de specialiştii Uniunii Europene, problema rentei viagere în România române una destul de spinoasă, având în vedere că tot mai mulţi proprietari de terenuri preferă să renunţe la terenurile agricole, stimulaţi fiind de aceşti bani, deoarece sunt perfect conştienţi că nu pot face agricultură performantă cu uneltele agricole de care dispun şi cu forţa de muncă îmbătrânită. Iar variantele de rezolvare a acestei probleme nu sunt prea multe: una ar fi renunţarea la ea sau continuarea ei, dar într-o altă formă, care să stimuleze într-adevăr agricultura autohtonă şi care să o facă să devină competitivă cu agricultura din ţările membre ale Uniunii Europene, având în vedere suprafaţa agricolă de care dispune ţara noastră.

Dar pentru toate acestea, cei ce vor coordona şi îndruma agricultura românească în următorii ani vor trebui să se ocupe îndeaproape de acest sector în tot timpul anului/anilor, şi nu doar în momentele în care suntem ameninţaţi cu activarea clauzei de salvgardare pentru agricultură. Pentru că dispunem de o bogăţie fantastică, pe care nu ştim să o prezentăm şi să o folosim, şi ca urmare, în loc să fim mari producători agricoli şi implicit mari exportatori de produse agricole, suntem mari importatori, plătind bani grei pentru ceea ce lăsăm în paragină sau lăsăm să se distrugă de la sine.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, stimate coleg.