Parliamentary debates

Domnul Tiberiu Bărbuleţiu:

"Regretele în politică sau politica regretelor"

Pe final de campanie au apărut şi regretele... Unele mai noi, altele mai vechi. Un fel de mea culpa pe care unii înţeleg să şi-o facă sub forma unei confidenţe, în faţa electoratului, sperând că le mai câştigă puţină simpatie. Poate că unora asemenea sincerităţi li se par mai bune decât ipocrizia, însă eu, ca cetăţean al acestei ţări, sunt plictisit să aud la fiecare şase luni că desemnarea lui Tăriceanu ca premier este o greşeală. Nu suntem confidenţii preşedintelui, poate ar fi trebuit să-şi caute consilieri mai buni care să-i asculte toate neajunsurile şi să-i aline suferinţele.

În mod surprinzător, ceea ce regretă fostul lider al Alianţei DA este că a respectat Protocolul Alianţei.Deci, marele regreteste acelea că s-a ţinut de cuvânt şi a respectat un contract. Să înţelegem din această declaraţie că planul său era altul şi nu a reuşit atunci să-l pună în practică? Iar dacă nu a fost să fie în 2004, poate aceste neîmpliniri vor fi reparate în 2008? Avem deja toate indiciile acestui posibil scenariu. Strategia este clar conturată, iar rezultatul consultării populare nu va conta deloc, guvernarea fiind acordată discreţionar celor care, în opinia preşedintelui Băsescu, o merită.

Totuşi, vreau să cred că trăim într-un regim democratic, în care votul popular dictează majorităţile, iar principiul suveranităţii poporului mai funcţionează încă. Dacă nu putem garanta respectarea acestor principii de bază ale democraţiei, de ce să mai meargă oamenii la vot dacă voinţa lor va fi interpretată după altă regulă decât cea a majorităţii?

Nu vreau să enumăr aici toată gama de regrete exprimate public de-a lungul timpului de către domnul preşedinte. Însă este greu să mai crezi că cineva este sincer când azi regretă că a fost coleg de Guvern cu Valeriu Stoica şi mâine acesta devine extrem de util formaţiunii prezidenţiale. (5 iulie 2000, Traian Băsescu: "Recunosc cu durere în suflet că am făcut parte dintr-un Guvern care dispreţuieşte oamenii şi regret că am fost coleg cu domnul Stoica, care, în calitate de avocat, de jurist, trebuia să înţeleagă toate consecinţele aplicării legislaţiei pe care a promovat-o".)

Aceste inconsecvenţe trădează un singur lucru: că regretele în politică sunt nişte trucuri ieftine la care fac apel cei vicleni şi dornici să manipuleze emoţional masele. Regretul la noi se aproprie mai mult de politică decât de sinceritate.

Ceea ce uită politicienii este că şi poporul are regretele sale, pe care e drept şi le spune rar, odată la 4 ani sau la... 5 ani.