Parliamentary debates

Domnul Ion Stan:

"Ziua porţilor deschise la hăitaşi - sărbătoarea împăratului gol"

Este bine să ne amintim că numele dealului Cotroceni se trage din verbul "a cotroceni", care desemnează acţiunea de a hăitui vânatul, pentru a fi adus în bătaia puştii lui Vodă.

Duminică, 18 mai A.D. prin 2008 Înalt Ucaz, Vodă Băsescu a decretat: "De azi înainte, 18 Florar va fi Ziua Victoriei Prezidenţiale Traian Băsescu!"

Înaltul ucaz a fost transmis poporului pe cale bucală, prin chiar gura aurită a cetăţeanului - preşedinte, care nu putea pierde prilejul să mai exerseze câteva vocalize antiparlamentare, hăhăite în faţa microfoanelor avide de saliva chiriaşului de la Cotroceni.

Avem serioase temeiuri să credem că Traian Băsescu, proclamând o zi a porţilor deschise la hăitaşi şi hăituire, a făcut doar o probă de microfon pentru spectacolul ce va urma. Un spectacol în care este pregătit să se folosească de întregul arsenal al puterii secrete, aflate la îndemâna instituţiei prezidenţiale chiar cu riscul de a atrage oprobiul asupra imoralităţii mijloacelor şi a compromite irevocabil ce a mai rămas din bruma de credibilitate a serviciilor de informaţii.

Incapabil să finalizeze vreun proiect serios ca fost primar al Capitalei, impotent să managerieze o politică a Administraţiei Prezidenţiale care să redreseze direcţia greşită spre care se îndreaptă România, cetăţeanul - preşedinte recurge la repetate tentative de a provoca, prin diversiuni şi terorism mediatic, crize de istorie naţională, scontând pueril că instituţiile democratice fundamentale vor cădea în capcana întinsă de hăitaşul şef, iar el se va putea erija în salvatorul naţiunii.

Stratagema de care se foloseşte Traian Băsescu este veche de când lumea, fiind un fel de... scuzaţi-mă, vă rog, "femeie de serviciu" care-i resuscitează pe toţi impotenţii politici. Însămânţarea fricii, teroarea publică realizată cu false ameninţări, inventarea de ticăloşii, de satane naţionale şi alte pericole a fost, întotdeauna, profesiunea de credinţă a politicianului corupt şi venal, care mituieşte poporul cu speranţe deşarte săvârşind cea mai oribilă piraterie politică, adică raptul tâlhăresc al puterii.

De ce va ieşi la atac Traian Băsescu? Ce miză mare l-aruncă pe el în lupta alegerilor primarului general al Capitalei, dacă pentru aceasta îşi încalcă prerogativele constituţionale?

Traian Băsescu iese la atac împins de nevoi, de spaime şi dragele lui grupuri de interese specializate în devalizarea, an de an, a bugetelor administraţiilor locale, în general, dar al Capitalei în mod special.

Viitorul primar general al Capitalei trebuie, în viziunea supremului interes reprezentat de Traian Băsescu, să vrea şi să poată acoperi uriaşele matrapazlâcuri, de foarte multe miliarde, învârtite de funcţionari corupţi din administraţiile locale, devenite jalnice marionete ale unor clanuri mafiote care-şi dispută contractele serviciilor publice. Cetăţeanul-preşedinte cunoaşte bine lumea care-l aruncă pe el în luptă, pentru susţinerea unui anume candidat ca primar general al Capitalei. O lume care l-a subjugat şi de care se teme. O lume care l-a îmbogăţit şi acum pretinde să fie servită, adică să i se permită manipularea puterii corupte în propriul beneficiu.

Candidatul în care cetăţeanul-preşedinte are încredere trebuie să ne trezească prudenţa. Nu oricine poate fi creditat de Traian Băsescu să acopere dezastrele pe care el şi succesorul său le-au lăsat în bugetele municipalităţii.

Ca fost ministru al internelor şi patron al serviciilor de poliţie politică acoperit sub pălăria Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă, Vasile Blaga va mai avea în mână, pe termen scurt şi mediu, importante hăţuri pentru strunit diverşi nărăvaşi. Omul ales este, cel puţin, pe măsura înaintaşilor.

De altfel, în lumea opiniilor încă necenzurate, ale blog-erilor umblă zicerea: "Blaga aduce... Blaga, Vameşul de va veni, el pe mulţi va vămui".

Cu aceste raţionamente şi răspunsuri este oricui evident că buzduganul războiului aruncat duminică 18 mai, Anno Domini 2008, în ziua porţilor deschise ale palatului hăitaşului... pardon Cotroceni, este al unui împărat gol. Gol de adevăr. Gol de onestitate politică. Gol de orice bune intenţii.

Trăiască împăratul gol!