Parliamentary debates

Domnul Viorel Pupeză:

Declaraţie politică intitulată: "Voturile partidelor, proporţionale cu banii cheltuiţi în campania electorală".

În această campanie s-a manifestat, mai mult ca oricând, tendinţa partidelor politice de a ieşi în evidenţă prin materiale publicitare, iar nu prin programe şi proiecte care să convingă electoratul.

Alegerile locale din acest an au demonstrat că doar investiţiile financiare pot aduce rezultate, formaţiunile politice care au mizat pe valoarea candidaţilor sau a proiectelor propuse comunităţilor neavând nicio şansă să acceadă în consiliile locale.

A devenit din ce în ce mai evident că fără bani nu poţi face politică, viitorul fiind rezervat celor care au în spatele lor agenţi economici, grupuri interesate să-şi propulseze o marionetă în structura administraţiilor locale.

Frenezia electorală pentru locale s-a simţit mai tare ca la scrutinurile precedente. Partidele politice care au cochetat cu Puterea într-un fel sau altul, precum Partidul Democrat-Liberal, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Social Democrat, şi-au dat silinţa să-şi umple vistieria din donaţii, pentru a avea de unde să-şi susţină deşănţarea vizibilă, cel puţin prin prisma afişajului electoral.

Şi, pentru ca totul să fie acoperit de lege, Guvernul s-a gândit din timp să adopte un act normativ prin care sponsorii nu mai sunt obligaţi nici să justifice provenienţa banilor, nici să facă vreo declaraţie în acest sens.

Strategii de campanie, importaţi sau autohtoni, au mâncat banii de pomană. Partidele s-au dat peste cap să-şi promoveze oamenii prin afişe, broşuri, panouri, bannere care au împânzit ţara în lung şi-n lat, până la repulsie.

Şi, ca să fie siguri că mesajul ajunge în fiecare casă, s-au utilizat şi telefoanele date în miezul nopţii pentru a ţi se sugera cu cine să votezi, plus obişnuitele pixuri, brichete, pungi, lanterne. Apariţiile în presa scrisă, la radio sau televiziune, construcţia unor site-uri de campanie, sondajele de opinie, dar şi spectacolele au însemnat alte cheltuieli.

Pe lângă toate aceste metode acceptate de promovare, partidele cu dare de mână nu s-au ferit să organizeze mese festive, să dea pungi cu alimente sau chiar bani românilor, pentru a le obţine votul.

Aceste mijloace au înlocuit dezbaterile despre priorităţile de la nivelul fiecărei localităţi sau judeţ, într-o plină campanie din care se dorea conturarea unui viitor european al comunităţilor locale.

Mult mai utile ar fi fost aceste fonduri dacă donaţiile vizau familii nevoiaşe, cămine pentru persoane vârstnice, recompensarea unor elevi cu rezultate excepţionale.

Într-o Românie în care poporul nu trăieşte bine, şi nici mai bine decât i s-a promis, am avut cea mai scumpă campanie electorală de până acum, iar banii au fost aruncaţi fără remuşcări, fără să aibă vreo utilitate publică.

La finalul acestor alegeri, se confirmă faptul că reformarea sau înnoirea clasei politice, chiar şi prin aplicarea votului uninominal în alegerea preşedinţilor de consilii judeţene, rămâne doar la stadiul de poveste.

Aspiranţii la fotoliile din fruntea consiliilor judeţene au fost selectaţi de partide în funcţie de posibilităţile financiare şi de grupul de sponsori pe care îi pot mobiliza.

Candidaţii şi-au finanţat bună parte din campanie din propriul buzunar sau cel al unor buni prieteni, ceea ce arată că o candidatură este privită ca o investiţie de afaceri ca oricare alta, şi care în viitorii patru ani va trebui să aducă şi profit.

Prezenţa tot mai scăzută la vot, de la o campanie la alta, ne-a arătat că marea majoritate a populaţiei s-a simţit exclusă din mecanismul democratic de guvernare a ţării, dar şi de la dividendele care i se cuvin.