Parliamentary debates

Domnul Dumitru Bentu:

Declaraţie politică intitulată "Porţile".

Domnul preşedinte Traian Băsescu doreşte să transforme 19 mai 2007 într-o zi aniversară. În urmă cu un an, 74% dintre cei 25% votanţi la referendumul pentru suspendarea domniei sale au hotărât că poate rămâne în continuare chiriaş (aşa cum se autodefineşte cu duioşie) la Cotroceni.

Cei 322 de parlamentari care au iniţiat suspendarea au fost şi sunt înfieraţi în continuare cu mânie marinară pentru îndrăzneala de a-şi fi exercitat un drept constituţional.

De bucurie, stăpânul porţilor a hotărât să le deschidă larg, reluând o frumoasă idee a antecesorului său, domnul Ion Iliescu, "specialistul în lovituri de stat", după cum l-a gratulat recent pe singurul preşedinte autentic al acestei ţări.

Cetăţenii au preferat "Muzeul Naţional Cotroceni", grădinile Palatului şi mai puţin sălile de lucru ale Administraţiei Prezidenţiale, dovadă a faptului că ştiu să facă disocierea între instituţia propriu-zisă şi cel care crede că este preşedintele României.

Propunem însă ca aceeaşi dată să fie aniversată (sau comemorată) ca zi a "agresiunii prezidenţiale", recunoscută şi răscunoscută fiind altercaţia cu jurnalista Andreea Pană, rămasă din nefericire în memoria colectivă ca "fină" a lui Traian-Botezătorul, ce a onorat-o cu paternalele apelative "păsărică" şi "ţigancă împuţită".

Nu este mai puţin adevărat că toate acestea intră încet, încet în uitare, iar în spatele uşilor închise (sau deschise strategic) se furişează acelaşi om cu realizări submediocre, care consumă inutil mandatul încredinţat de un electorat mult prea generos.

Acest simulacru de sărbătoare este încă o expresie a descalificării, a degradării instituţiei prezidenţiale prin comportamentul (reluăm sintagma) chiriaşului în tranzit.

Şi pentru că faptele respective se petrec în timpul campaniei electorale, amplificarea stării de conflictualitate (şi subliniem acest aspect) este şi rezultatul unui îndemn subliminal venit dinspre Palatul din Deal.

Se va dilua până la neantizare şi inepta formulare "ziua când poporul a învins Parlamentul", în locul ei impunându-se o altă sintagmă, cu adevărat semnificativă, "ziua când acelaşi popor a învins preşedintele".