Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Dan-Ştefan Motreanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Partea a doua a şedinţei a fost condusă de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Bună dimineaţa tuturor.

Deschid şedinţa consacrată declaraţiilor politice de astăzi, 25 martie 2014.

Săptămâna trecută a început şedinţa cu o declaraţie susţinută de un coleg din opoziţie. Săptămâna aceasta vom începe cu un reprezentant al puterii.

Drept urmare, o să-l invit la microfon pe domnul deputat Cornel Itu. Se pregăteşte domnul deputat Virgil Guran.

Domnul Cornel Itu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică se intitulează "O nouă zonă de conflict".

Stimaţi colegi,

De câteva săptămâni suntem martorii unei situaţii internaţionale grave, cu implicaţii tot mai îngrijorătoare. La originea acesteia se află criza politică din Ucraina exploatată de Rusia prin alipirea Crimeii la Federaţia Rusă, act de amestec în treburile interne ale altei ţări. Alipirea Crimeii la Rusia este, se pare, doar un prim episod din politica expansionistă rusă, cu tendinţe imperialiste.

Această situaţie internaţională afectează ţara noastră, care are, geografic vorbind, o lungă graniţă de sute de kilometri cu Ucraina, mai mult, prin Republica Moldova, suntem aproape de zona de conflict. Îmi pun, firesc, întrebarea, ca mulţi dintre dumneavoastră, dacă următoarea mişcare de acaparare de teritorii nu va viza Transnistria?

Evenimentele petrecute, văzute într-o posibilă perspectivă, sunt îngrijorătoare nu numai pentru Moldova şi România, ci şi pentru toate statele Uniunii Europene şi NATO.

Organismelor Internaţionale le revine sarcina de a apăra securitatea tuturor membrilor, monitorizarea permanentă a situaţiei create şi găsirea de soluţii paşnice, soluţii care au la bază dialogul, şi nu folosirea forţei, protejarea vieţii şi nu ameninţările şi zăngănitul armelor.

Situaţia impune o largă colaborare cu toate statele, mari sau mici, membre ale Uniunii Europene şi ale NATO, astfel încât problemele ce sunt acum incendiare să îşi găsească o rezolvare paşnică. Experienţa Cortinei de Fier încă se mai simte, mulţi dintre noi am trăit-o şi, fără îndoială, ea reprezintă o perspectivă la care nu trebuie să ne întoarcem. De la căderea ei au trecut ani buni, care au demonstrat că viitorul nostru, al tuturor oamenilor de mapamond, poate şi trebuie să fie pacea, înţelegerea, respectul reciproc, o lume bazată pe principii, legi şi cutume realiste.

Politica ţării noastre se înscrie categoric pe traiectoria urmată de Uniunea Europeană, NATO şi de toate forţele internaţionale, care caută şi trebuie să găsească, soluţii pozitive, bazate pe fermitate şi raţiune.

Deputat Colegiul nr.6 Dej, Cornel Itu.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Virgil Guran. Se pregăteşte domnul deputat Florin Buicu.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică: "Despre promisiuni electorale".

Am asistat ieri la... hai să-i spunem un spectacol electoral în care liberalii au cerut să se explice clar când se va trece la scăderea CAS-ului, când se va scuti de impozit profitul reinvestit şi am văzut, la unison, toate partidele erau de acord cu această propunere.

Am văzut, de asemenea, un discurs al primului-ministru în care ne vorbea despre energie, despre măsurile care se vor lua în energie, cu toate că noi am întrebat altceva. Bănuiesc că dacă vom întreba ceva despre energie se va vorbi atunci despre CAS şi profitul reinvestit.

Mă întreb un lucru: dacă toţi suntem de acord că aceste măsuri economice, de fapt singurele soluţii pentru o ţară de a se dezvolta, soluţiile economice, dacă aceste soluţii sunt acceptate de toată lumea, de ce nu se aplică? Nu există o demagogie în tot ceea ce spunem, în tot ceea ce facem, dacă doar promitem, de regulă, în campanii, iar după aceea găsim tot felul de motive pentru care nu putem să aplicăm ceea ce am promis?

Nu este mai simplu, în cazul în care nu se poate, cu toate că nu cred că suntem un popor diferit de alte popoare care au reuşit să se ridice, dar dacă nu se poate, nu este mai simplu ca înainte de campanie să se analizeze de către cei care au căderea s-o facă, dacă putem să luăm nişte măsuri sau nu putem lua nişte măsuri şi să nu continuăm această sarabandă care de 25 de ani este valabilă, în care promitem ceva şi după ce ajungem să conducem nu facem ceea ce trebuie?

Cred că este mult mai simplu să fim realişti, pentru că este momentul unor măsuri concrete, pentru că se pot lua aceste măsuri. Ţara, resursele, permit acest lucru, şi eu cred că era momentul să rupem acest sistem în care promisiunile electorale să rămână doar promisiuni.

Sperăm ca în viitorul apropiat aceste lucruri să se întâmple. Sperăm ca ceea ce am cerut noi, CAS-ul scăzut şi profitul reinvestit scutit de impozit să se întâmple foarte repede şi şi celelalte măsuri, cu TVA-ul, celelalte măsuri economice să se implementeze cât mai repede.

Credem în continuare că aceasta este singura soluţie.

Mulţumesc.

Deputat de Prahova, Guran Virgil.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Florin Buicu. Se pregăteşte domnul deputat Mircea Lubanovici.

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Guvernul Ponta se ţine de cuvânt: a fost finalizată recalcularea justă a pensiilor pentru cei pensionaţi începând cu ianuarie 2011, care înseamnă bani în plus pentru peste 200 de mii de pensionari."

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

După o guvernare care i-a batjocorit, care i-a furat şi i-a persecutat, şi aici vorbesc de guvernarea PDL, noi, cei de la Partidul Social Democrat, încercăm să reparăm toate nedreptăţile şi să-i sprijinim pe cei pensionaţi să aibă o viaţă decentă.

Genocidul social şi economic la care au fost supuşi pensionarii de către Guvernul PDL nu poate fi trecut uşor cu vederea şi nici nu poate fi uitat.

Revin la presa vremii şi aş vrea s-o citez pe Stela Popescu, care îi transmitea un mesaj domnului Boc, atunci când acesta tăia pensiile la indicaţia preşedintelui Traian Băsescu. Şi Stela Popescu spunea: "Domnule Boc, taie pensia mamei şi a tatălui tău! Domnul Boc vrea să ia pâinea de la gură celor care au contribuit la buget ani de zile. Sunt oameni care trăiesc din pensia care se duce, în mare parte, pe medicamente. Acest gest este criminal".

De aceeaşi părere era şi colegul său de breaslă, Victor Rebengiuc, care spunea: "Dacă domnul Boc a spus că nu s-a mai investit niciun leu în ţara asta pentru că s-au plătit pensiile, îi propun să calce pe pensionari şi nu va mai avea nevoie de autostrăzi!".

Guvernul Ponta se ţine de cuvânt. A fost finalizată recalcularea justă a pensiilor pentru cei pensionaţi începând cu ianuarie 2011, care înseamnă bani în plus pentru peste 200 de mii de pensionari.

Indicele de corecţie compensează, pentru cei care au ieşit la pensie începând cu data de 1 ianuarie 2011, perioada mai lungă a stagiului de cotizare.

El nu a fost aplicat deloc de guvernarea Boc, creând astfel nedreptăţi în sistem. Noi, cei de la PSD, corectăm astăzi aceste nedreptăţi.

Aplicarea indicelui de corecţie înseamnă bani în plus pentru cei peste 200 de mii de pensionari, înseamnă creşteri, şi nu tăieri.

Aplicarea indicelui de corecţie a fost necesară pentru a repara nedreptăţile guvernării Boc, prin neaplicarea prevederilor Legii nr.263/2010, privind valoarea punctului de pensie şi a indicelui de corecţie.

233.707 pensionari vor beneficia de suplimentări ale veniturilor. Acest anunţ făcut de primul-ministru, Victor Ponta, şi de ministrul muncii, Rovana Plumb, m-a bucurat, pentru că aduce dreptate pentru o parte din părinţii şi bunicii noştri.

Creşterea medie pentru fiecare dintre pensionari este de aproximativ 63 lei. Până la sfârşitul lunii martie, 233.707 pensionari vor primi diferenţele de pensie aferente perioadei noiembrie 2013 - 1 ianuarie 2014.

Iată că Guvernul Ponta duce mai departe promisiunile Uniunii Social-Liberale din campania electorală, făcând dreptate până la capăt.

Mai avem multe de făcut, mai avem multe de reparat, dar ne ţinem promisiunile, pana la capăt!

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Lubanovici. Se pregăteşte domnul deputat Horia Grama.

Domnul Mircea Lubanovici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Onorat prezidiu,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o "Ministerul Transporturilor, încă un eşec al acestei guvernări".

Cu mâhnire constat că România primeşte un alt semnal negativ din partea autorităţilor europene. De data aceasta, Comisia Europeană ne transmite clar că programele operaţionale legate de transport nu vor fi aprobate atât timp cât Guvernul român nu redactează Master-Planul pentru Transport.

Stimaţi guvernanţi,

Un apel atât de clar nu trebuie ignorat. În mod evident, performanţele actuale ale ministrului transporturilor nu sunt evaluate favorabil. Putem adăuga astfel şi acest domeniu la lista lungă a nereuşitelor acestui Guvern, nereuşite sancţionate, iată, în mod clar şi răspicat de Uniunea Europeană. Consider că este de-a dreptul jenant să mai alăturăm conceptul de performanţă de cel al guvernării actuale, în condiţiile în care în fiecare domeniu autorităţile europene vă îndeamnă să vă faceţi treaba. Dacă săptămâna trecută România era singularizată negativ din punctul de vedere al controlului plăţilor în agricultură, iată că acum primim semnale nefavorabile şi pentru transporturi.

În împrejurările în care membrii Comisiei Europene ne-au transmis clar că Master-Planul este o condiţie esenţială pentru investiţiile europene în perioada 2014-2016, este ridicol ca Guvernului să i se atragă atenţia că fondurile europene în transporturi ar putea fi blocate dacă acest document nu este realizat. Mă întreb dacă, în acest caz, vina va fi tot a preşedintelui ţării sau a PDL-ului, şi nu a lipsei dumneavoastră de interes şi profesionalism.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pentru stenogramă, aş vrea să vă informez că am mai depus astăzi încă o declaraţie politică pe care am intitulat-o "Cum combatem munca la negru".

Sunt deputatul PDL, Colegiul nr.3 Diaspora, Mircea Lubanovici.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Horia Grama. Se pregăteşte doamna deputat Florica Cherecheş.

Domnul Horia Grama:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea se numeşte "Liderii politici maghiari şi boala separatismului".

Tema autonomiei teritoriale pe criterii etnice a revenit în forţă în discursul electoral al politicienilor maghiari, în special al oficialilor din Ungaria. În încercarea de a atrage voturile conaţionalilor lor cu dublă cetăţenie aceştia uzează de un subiect anacronic, folosind ca strategie manipularea emoţională a electoratului. Într-o ţară ca România, care are cea mai bună şi permisivă legislaţie pentru minorităţi, ar trebui să aibă mai multă grijă şi să cultive apropierea de români, având respect faţă de valorile acestora.

Pentru iredentişti, Ziua maghiarilor de pretutindeni a fost şi în acest an un bun prilej pentru a aduce pe tapet tema separatismului, sfidând Constituţia României, simbolurile şi valorile româneşti. Totuşi, nu pot să nu constat că de această dată au fost luate măsuri mai drastice şi Ministerul Afacerilor Interne a cerut interdicţie de a intra în România pentru patru persoane. Consider că a fost o acţiune normală. Toată lumea ştie că în Covasna şi Harghita există nişte curente ale unor ramuri ale Gărzii Maghiare ale Partidului Jobbik, iar membrii acestei organizaţii profund extremiste şi antieuropene încearcă să-şi facă adepţi aici, promovând un discurs periculos, contaminând etnicii maghiari cu boala separatismului.

Este adevărat că Ungaria are alegeri, iar calendarul oficialilor maghiari arată clar că şi-au început campania în România, adresându-se cetăţenilor cu dublă cetăţenie. E normal să-şi facă campanie, dar nu pe teme care contravin Constituţiei României şi care lezează şi contravin valorilor româneşti.

Cred că toate activităţile care nu respectă valorile şi legile româneşti trebuie să fie declarate indezirabile, la fel ca persoanele care le iniţiază. Garda Maghiară este interzisă în Ungaria, dar, paradoxal, funcţionează în România.

Stimaţi colegi,

Aici nu mai vorbim de toleranţă, ci de atitudinea care se cere faţă de o organizaţie ce încalcă legile româneşti şi europene.

De 20 de ani liderii maghiari din Covasna nu au venit cu vreo iniţiativă de colaborare, de acţiuni comune sau de dialog cu românii. În schimb, îşi concentrează energia pe revendicarea autonomiei teritoriale pe criterii etnice. Cred că sunt probleme comune pe care le înfruntă românii şi maghiarii din această zonă, probleme sociale şi economice, iar rezolvarea lor cere înţelegere reciprocă şi dialog. Liderii politici ai maghiarilor trebuie să renunţe la limbajul dublu, cel cu ton instigator faţă de electorat şi cel ponderat, european, afişat la vedere în faţa mass-media şi la Bucureşti.

Respectarea identităţii minorităţilor nu este nicidecum o problemă în România, sub niciun aspect, nici al educaţiei, nici al drepturilor de orice fel. Aşadar, îmi pun întrebarea firească: ce urmăresc propagatorii ideii de autonomie pe criterii etnice? La fel de firesc vine şi răspunsul: dispariţia statului naţional. Sper ca liderii politici ai maghiarilor din Covasna şi Harghita să se trezească măcar în al doisprezecelea ceas şi să-şi concentreze forţele pentru construirea unei Românii puternice, din care şi ei fac parte, în care trăiesc şi prosperă.

Vă mulţumesc.

Horia Grama, deputat, Colegiul nr.4, Circumscripţia electorală nr.15 Covasna.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

O invit la microfon pe doamna deputat Florica Cherecheş. Se pregăteşte doamna deputat Ana Birchall.

Doamna Florica Cherecheş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Asistenţa socială, un domeniu nobil".

La data de 18 martie 2014 s-a sărbătorit Ziua mondială a asistenţei sociale, care celebrează un domeniu de activitate nobil, ce urmăreşte asigurarea nevoilor sociale şi creşterea calităţii vieţii pentru persoane dezavantajate, care nu aduce un profit economic clar şi imediat, dar fără de care nu s-ar putea asigura demnitatea şi compasiunea celor afectaţi de boli incurabile, persoanelor cu dizabilităţi, categoriilor sociale defavorizate, copiilor străzii şi aşa mai departe.

Activitatea de asistenţă socială se desfăşoară atât în sistem public, cât şi în sistem privat. Organizaţiile neguvernamentale acoperă peste 49% dintre serviciile sociale acreditate din România asigurând protecţia copilului, a familiei, îngrijirea instituţională şi la domiciliu a persoanelor vârstnice, cantine sociale, adăposturi pentru persoane victime ale violenţei, asistarea persoanelor cu dizabilităţi.

România este încă deficitară la capitolul asistenţă socială, femeile victime ale violenţei domestice nu au unde să se refugieze, încă mai mor mulţi oameni pe stradă din cauza frigului şi a lipsei de adăpost şi hrană, persoanele cu dizabilităţi fizice sau psihice sunt închise în casa lor ca într-o închisoare, neexistând destule spaţii care să asigure un acces facil sau centre specializate în care acestea să poată să-şi îmbunătăţească condiţia.

Asigurarea serviciilor de asistenţă socială implică utilizarea de resurse materiale şi financiare, dar şi dragoste, dăruire şi devotament din partea asistenţilor sociali şi a voluntarilor.

Eforturile şi activităţile acestor oameni şi organizaţii trebuie susţinute şi dezvoltate. O ţară trebuie să aibă grijă de cetăţenii ei mai puţin norocoşi, de aceea consider că Proiectul de Lege privind subvenţionarea din fonduri publice a serviciilor sociale acordate de asociaţii, fundaţii şi cultele recunoscute de lege, PL-x 105/2013, aflat în dezbatere în comisiile Camerei Deputaţilor, face o mare nedreptate serviciilor sociale asigurate în sistem privat şi un mare deserviciu beneficiarilor actuali de servicii sociale subvenţionate de la bugetul de stat.

Aprobarea acestui proiect de lege va conduce la un eşec în gestionarea problemelor cu care se confruntă persoanele cu dizabilităţi, persoanele vârstnice, şi alte persoane asistate. Nu putem risca ca, în urma subfinanţării, acestea să-şi restrângă semnificativ activitatea, urmând ca beneficiarii de servicii sociale "să ajungă pe treptele instituţiilor publice, pentru ca acestea să se descurce", ştiind clar că furnizorii publici de servicii sociale nu au capacitatea de a se ocupa de cei peste 12.000 de beneficiari de servicii sociale asigurate de sistemul privat.

Consider că trebuie să se ţină cont de părerea exprimată şi să se includă în textul proiectului de lege propunerile sectorului neguvernamental, astfel încât acesta: să prevadă mecanisme obligatorii de alocare de fonduri în bugetele autorităţilor locale pentru subvenţii acordate furnizorilor privaţi; să nu instituie o durată maximă pentru finanţarea unui serviciu al unui furnizor privat - eliminarea termenului de 3 ani din proiectul de lege; să menţină accesul egal la servicii sociale a tuturor cetăţenilor României, prin eliminarea limitării finanţării prin subvenţie numai în mediul rural; şi, de asemenea, să permită furnizorilor privaţi o flexibilitate firească şi absolut necesară în găsirea de resurse suplimentare finanţării serviciilor sociale, prin eliminarea restricţiei destinaţiei fondurilor din subvenţie exclusiv către personalul de specialitate.

Vă mulţumesc.

Florica Cherecheş, deputat PNL de Oradea.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

O invit la microfon pe doamna deputat Ana Birchall. Se pregăteşte domnul deputat Gheorghe Udrişte.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte.

În declaraţia politică de astăzi voi vorbi despre "România puternică în Europa: Mândria de a fi român şi identitatea noastră naţională".

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Campania pentru alegerile europarlamentare se apropie rapid. În mai puţin de o lună partidele politice vor veni în faţa românilor cu programele electorale pe care le susţin, cu obiectivele politice pe care le ţintesc şi cu temele pe marginea cărora se vor purta dezbateri şi discuţii în spaţiul public.

Absenteismul este din păcate o problemă cu care România, dar şi restul statelor Uniunii Europene se confruntă când vine vorba despre alegerile europarlamentare. Din multitudinea de cauze care duc la această stare de apatie a electoratului când vine vorba de alegerea reprezentanţilor noştri în Parlamentul European se remarcă în primul rând o aparentă distanţare a temelor publice europene de interesele imediate şi apropiate de cetăţeni.

Participarea la vot a scăzut constant la ultimele scrutine electorale. Spre exemplu, în România, în anul 2009 numai 27% din totalul populaţiei cu drept de vot s-a prezentat la urne la alegerile europarlamentare. La nivelul Uniunii Europene, prezenţa la vot a scăzut până la nivelul de 43%. Eurobarometrul din martie 2013 ne arată că 84% dintre europenii intervievaţi sunt de părere că prezenţa la vot ar creşte dacă cetăţenii Uniunii Europene ar avea mai multe informaţii despre impactul politicilor adoptate la Bruxelles asupra vieţii lor de zi cu zi.

Cum putem creşte interesul pentru alegerile europarlamentare? Putem să încercăm prin a începe să ne promovăm valorile naţionale în Europa. Trebuie să înţelegem că identitatea noastră naţională este unică, ceea ce înseamnă că trebuie să ne facă să fim mândri că suntem români.

Putem să ne luptăm pentru a construi o Românie puternică în Europa şi ceea ce îmi doresc şi de la aceste alegeri europarlamentare este ca noi, reprezentanţii partidelor politice, să reuşim în mod particular să atragem tinerii la vot cu mesaje care ţin de identitatea noastră naţională şi de nevoia de a ne promova în Europa ca cetăţeni de primă mână, cinstiţi, capabili şi tenaci.

Stimate colege şi stimaţi colegi,

România trebuie să fie privită cu respect în Uniunea Europeană. Bogăţia şi frumuseţea tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti, frumuseţea satului românesc, hărnicia, profesionalismul şi seriozitatea românilor sunt doar câteva exemple care trebuie să ne facă mândri că suntem români. Nu degeaba acest loc a fost binecuvântat de Dumnezeu şi este cunoscut sub numele de Grădina Maicii Domnului.

De ce suntem şovăielnici şi timizi în a promova aceste adevărate bogăţii ale României? De ce pentru unii politicieni a devenit, în existenţa lor politică, un scop să denigreze şi să vorbească de rău România?

Aştept de la viitorii reprezentanţi ai României în Parlamentul European să promoveze aceste bogăţii aşa după cum aştept să promoveze imaginea României în Uniunea Europeană, ca un stat responsabil şi un partener serios.

De aceea, resping atitudinile contrare intereselor naţionale, atitudini care, din păcate au fost de multe ori adoptate inclusiv de o anumită parte a europarlamentarilor români. Lupta politică internă nu trebuie exportată la Bruxelles sau în alte state ale lumii.

Trebuie să spunem stop denigrării românilor şi a României, dacă vrem ca România să fie puternică în Europa. Mă aştept ca reacţiile agresive la imaginea României, aşa cum le-am observat în special în ultimii 5 ani din partea unor politicieni sau publicaţii străine, să fie sancţionate atât de reprezentanţii noştri europeni, cât şi de comunitatea europeană per ansamblu. Politicieni precum Nigel Farage trebuie să fie izolaţi în discursul lor alimentat de ură.

Promovarea interesului şi a identităţii noastre naţionale de către toţi membrii români ai PE este fundaţia de la care trebuie să plecăm în aceste alegeri. Acum trebuie să le arătăm românilor că opiniile lor contează şi că deciziile care se iau la Bruxelles le afectează în mod direct, pozitiv, viaţa de zi cu zi.

Trebuie să susţinem în continuare aderarea noastră la Schengen, un drept care trebuie respectat pentru toţi cei care îndeplinesc obligaţiile la care s-au angajat. Trebuie să ne luptăm în continuare pentru a asigura, fără îngrădiri, dreptul efectiv de liberă circulaţie şi dreptul la muncă pentru cetăţenii români în UE. Vorbim de un drept, şi nu de un privilegiu, acesta este mesajul pe care toţi membrii UE trebuie să îl înţeleagă.

Şi mai trebuie să învăţăm să ne respectăm mai mult pe noi înşine, dacă vrem să fim respectaţi de partenerii noştri europeni.

În colegiul meu din Vaslui sunt români demni care m-au învăţat ce înseamnă să te tragi din vechiul neam al răzeşilor, români care, deşi sunt într-o zonă dezavantajată economic, au o bogăţie şi o frumuseţe greu de egalat. Iar dacă nu mă credeţi pe cuvânt, vă invit să veniţi pe Valea Tutovei şi să descoperiţi ce înseamnă omenia, ospitalitatea, tradiţia, portul românesc şi frumuseţea satului românesc. Mai puteţi descoperi delicioasele produse tradiţionale precum plăcinta de bostan sau plăcinta cu brânză - faimoasele poale-n brâu!

Acestea sunt adevăratele valori pe care trebuie să le promovăm în Europa pentru care eu vă rog şi pe dumneavoastră să vă alăturaţi demersului meu de a face un apel la întreaga clasă politică ca în aceste alegeri europarlamentare să promovăm România şi adevăratele valori ale României.

Stimate colege, stimaţi colegi,

Este important să se înţeleagă de către întreaga clasă politică că avem nevoie de o Românie puternică în Europa, cu o voce clară şi bine auzită în toate instituţiile Uniunii Europene, o Românie care să îşi promoveze identitatea naţională şi să îşi apere interesul naţional. Acestea sunt obiectivele pentru care românii trebuie să se prezinte la urne pe 25 mai.

Şi mai avem nevoie să nu uităm să iubim şi să respectăm apartenenţa şi identitatea noastră la acest popor care, deşi a fost de multe ori greu încercat de istorie, mereu, dar mereu, s-a ridicat cu fruntea sus.

Vă mulţumesc.

Ana Birchall, deputat Colegiul nr.5 Vaslui.

Şi pentru stenogramă o să depun o declaraţie politică puţin mai lungă.

Mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Gheorghe Udrişte. Se pregăteşte domnul deputat Sorin Iacoban.

Domnul Gheorghe Udrişte:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi deputaţi,

Doamnelor şi domnilor,

"Timbrul de mediu la un an de la implementarea lui - zero rezultate". Acesta este titlul declaraţiei mele politice de astăzi.

Taxele percepute cu ocazia primei înmatriculări de către statul român par să aibă în timp aceeaşi soartă: mai devreme sau mai târziu, se constată incompatibilitatea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.9/2013 privind timbrul de mediu cu art.110 din Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene. În logica lucrurilor, asemenea lucruri sunt previzibile, din moment ce taxele de acest tip, indiferent de variantă, au fost concepute să repare "gaura" lăsată în bugetul de stat de abolirea taxelor vamale, după aderarea României la Uniunea Europeană.

Se împlineşte un an de când Ordonanţa de urgenţă nr.9/2013 a Guvernului USL a introdus timbrul de mediu, iar rezultatele dovedesc inutilitatea acestei taxe prost legiferate.

Taxa de mediu, taxa de poluare, taxa pe maşină sunt taxe implementate de toate statele membre ale Uniunii Europene.

De ce în România se dovedeşte a fi un eşec orice astfel de tentativă? Incompetenţă, dezinteres, afaceri personale, indiferent care este motivul, ajungem mereu la acelaşi rezultat: statul român s-a dovedit de fiecare dată ineficient când a impus o taxă de mediu, iar posesorii de maşini din România au plătit pentru lipsa de interes a autorităţilor române.

Schimbările perpetue, la fiecare ministru sau guvern, au produs mai degrabă mai multă pagubă decât orice câştig pe care ar fi trebuit să-l ofere o taxă de mediu.

Guvernul USL a decis în martie 2013 plata timbrului de mediu la vinderea sau cumpărarea maşinilor pentru care nu a fost achitată taxa auto.

Decizia de a nu achita taxa în prealabil, o taxă auto, a permis-o tot legislaţia română. Obiectivul oficial al Guvernului prin impunerea acestei taxe a fost acela de a impulsiona românii să cumpere maşini noi, care utilizează tehnologii curate, şi reducerea emisiilor de dioxid de carbon.

În realitate, lucrurile au stat exact invers. Românii nu şi-au permis achiziţionarea de maşini noi, importurile de automobile rulate au crescut, iar tranzacţiile cu maşini deja înmatriculate în România au scăzut drastic. O strategie prost gândită sau, din contră, o afacere bine pusă la punct? Timbrul de mediu, contrar a ceea ce am fi vrut să realizeze, a reuşit să crească numărul maşinilor rulate din import. În ceea ce priveşte achiziţionarea de noi maşini, realitatea îşi spune cuvântul: nu toţi românii îşi permit astăzi maşini noi-nouţe.

Timbrul de mediu, nicidecum o taxă pentru diminuarea poluării, ci mai degrabă o taxă care influenţează achiziţionarea de automobile - în beneficiul cui?! -, i-a afectat pe cei care sunt deja posesorii unui automobil, adică tocmai cei care ar fi putut, poate, să-şi vândă în acest an maşina pentru a-şi cumpăra una mai nouă. Aşadar, cei cu maşini înmatriculate înainte de 1 ianuarie 2007 preferă să-şi ţină maşinile vechi, astfel sunt nevoiţi să scadă din preţ la vânzare, pentru ca noul proprietar să poată acoperi şi taxa de mediu. Aşa convingem românii să-şi achiziţioneze o maşină la mâna a doua din afara României, pentru care oricum se plăteşte un timbru de mediu.

În 2013, mai mult de jumătate din cele 220.000 de autoturisme la mâna a doua cumpărate sunt mai vechi de 10 ani. Totodată, vânzările de maşini noi au scăzut cu 13% în 2013, faţă de anul precedent.

Raportat la cele petrecute în România prin aplicarea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă nr.9/2013 privind timbrul de mediu, s-a dovedit că dispoziţiile acestui act normativ sunt contrare dispoziţiilor art.110 din Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene în ceea ce priveşte autoturismele de ocazie achiziţionate din alte state membre unionale în vederea punerii acestora în circulaţie în România.

80% din suma încasată la buget pe timbrul de mediu s-a dus pe despăgubirile acordate de instanţe românilor care au dat statul în judecată pentru plata taxelor de poluare anterioare. Şi, uite aşa, nici în 2013 timbrul de mediu nu s-a dus pe... mediu.

Ne-am dovedit încă o dată inutilitatea în materie de taxe de mediu, poluare, în materie de maşini şi preferinţele cetăţenilor.

Susţin eliminarea timbrului de mediu în forma actuală şi înlocuirea lui cu o taxă care să sprijine în mod corect mediul înconjurător şi piaţa auto.

Taxele discriminatorii sau implementate în funcţie de interesele terţelor părţi afectează tocmai acel echilibru pe care îl pretindem. Orice astfel de taxă impusă trebuie să ţină cont de realităţile din România, precum şi de reglementările şi dispoziţiile instituţiilor subordonate Comisiei Europene.

Cer Guvernului să ia măsuri urgente şi să înlocuiască această taxă care nu foloseşte nimănui.

Vă mulţumesc.

Deputat Gheorghe Udrişte, Circumscripţia electorală nr.42, Bucureşti.

Mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Sorin Iacoban. Se pregăteşte domnul deputat Stelian Dolha.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Astăzi voi face o declaraţie politică cu titlul "Mărirea accizei la combustibil, o măsură necesară pentru derularea marilor proiecte de infrastructură în domeniul transportului".

Dragi colegi,

Cursul de spălare a creierelor de la Palatul Cotroceni a generat un nou scenariu de telenovelă pentru adepţii celor două feude prezidenţiale. Scenariul despre care v-am făcut vorbire este cel privind mărirea accizei la combustibil.

Raportată la această mărire a accizelor, de la 1 aprilie 2014, hoarda PDL-istă a declanşat o ofensivă în media, încercând să inducă în mentalul colectiv faptul că Guvernul Ponta este iresponsabil. Chiar mai critici fiind, aderenţii celor două feude prezidenţiale, autointitulate pompos "formaţiuni politice", au apărut cu figuri triste, dar în acelaşi timp încrâncenate, pe toate canalele media, încercând să păcălească pe cei care mai aveau curaj să-i mai asculte, acuzând Guvernul Ponta că încearcă să fugărească investitorii străini din ţară.

Paradoxul situaţiei este faptul că s-au trezit să tragă semnale de alarmă false tocmai cei care acum ceva timp în urmă susţineau declaraţia locatarului de la Cotroceni care, în timpul mandatelor de tristă amintire de la Ministerul Transporturilor, a insistat asupra faptului că România nu are nevoie de autostrăzi, ci doar de drumuri naţionale.

E evident că ipocrizia atinge cote alarmante, dacă ţinem cont de faptul că pe vremea guvernelor Băsescu-Boc preţul motorinei a crescut cu 90%, iar cel al benzinei, cu 70%.

În ianuarie 2009, preţul benzinei era de 0,67 euro/litru. În ianuarie 2012, preţul benzinei ajunsese deja la 1,28 euro/litru. În ianuarie 2009, preţul motorinei era de 0,79 euro/litru, iar în ianuarie 2012, de 1,34 euro/litru.

Celebra posesoare a poşetelor de lux - şi cred că ştiţi la cine mă refer - a ieşit recent din vizuina cucului printr-o declaraţie de presă, concluzionând că mărirea accizei pe combustibil este o bombă atomică pentru economie şi o mostră de genocid social.

Dragi colegi,

Cu siguranţă, doamna care s-a trezit politician la apelul de seară al Cotroceniului a făcut bilanţul guvernărilor Băsescu din perioada 2009-2012, deoarece, în timpul guvernării USL, preţul carburanţilor a scăzut, în medie, cu 3%, având ca date de reper ianuarie 2012-ianuarie 2014, preţul unui litru de benzină ajungând de la 1,28 euro/litru la 1,26 euro/litru, iar preţul motorinei, de la 1,34 euro/litru, la 1,3 euro/litru.

Creşterea aceasta, asumată de Guvern, cu 7 eurocenţi/litru, ar avea ca corespondent o creştere la pompă de 0,3-0,4 lei/litru, în cele mai pesimiste scenarii ale Ministerului Finanţelor Publice.

Din documentele analizate la Ministerul Finanţelor Publice, creşterea aceasta minimală ar fi compensată de scăderea preţului internaţional al ţiţeiului, aşa cum se manifestă încă de la sfârşitul anului 2013.

În aceeaşi ordine de idei, această măsură era prevăzută de Guvernul Ponta într-un ansamblu de măsuri care instituiau şi anumite garanţii, din care menţionăm: creşterea salariului minim, alăturat de scăderea CAS-ului, tocmai pentru ca mărirea accizei să nu poată fi resimţită direct de către populaţie.

Ne bucurăm de unele concluzii cotroceniste, cum că bugetul statului nu ar avea nevoie de aceste noi fonduri, pentru că în primele două luni ale anului s-a îndeplinit ţinta de încasări bugetare, iar că în ianuarie 2014 încasările bugetare au fost cu 10,2% mai mari decât în ianuarie 2013, adică de 15,98 miliarde lei, la 17,61 miliarde lei.

Ne bucură că aceste confirmări vin chiar de la adversarii politici şi suntem cu această ocazie încredinţaţi că Guvernul Ponta desfăşoară o politică fiscală reuşită.

Tocmai din această cauză nu înţelegem de ce am fost şantajaţi de către locatarul de la Cotroceni cu nepromulgarea bugetului din cauza acestei creşteri de acciză, dacă principala trâmbiţă cotrocenistă a recunoscut că actualul Guvern şi-a îndeplinit indicatorii de politică fiscală stabiliţi.

Şi atunci ne întrebăm: care a fost obiectul real al şantajului băsescian şi căror interese a servit?

Mai mult, ţinem să explicăm încă o dată că, deşi creşterea economică pentru anul 2013 a fost de 33,5%, dublu cât cea preconizată, avem nevoie şi de cele peste 600 de milioane de euro pe an care s-ar colecta în plus de la buget prin creşterea accizei. Nu pentru campaniile electorale care bat la uşă, ci pentru demararea sau continuarea marilor proiecte în infrastructură pe care fosta guvernare nu le-a considerat prioritare.

Astfel, Guvernul Ponta depune eforturi considerabile pentru păstrarea investitorilor străini în ţară, oferindu-le acestora infrastructura rutieră necesară şi mă refer aici la Autostrada Piteşti-Sibiu, ca fiind o investiţie de importanţă naţională.

Nu trebuie să uităm faptul că sumele prevăzute de către instituţiile financiare europene pentru exerciţiul financiar 2014-2020 nu sunt suficiente pentru toate obiectivele propuse prin programul de guvernare, astfel încât Guvernul Ponta, primind în administrare o vistierie secătuită de jafurile portocalii, a trebuit să gândească soluţii pentru suplinirea diferenţelor de sume raportate la rata maximă de absorbţie a fondurilor europene.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă rog să încheiaţi.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Apoi o altă investiţie strategică care trebuie menţionată este Autostrada Ungheni-Iaşi-Târgu Mureş, pentru că în urma negocierilor făcute cu reprezentanţii Comisiilor Europene, aceasta a fost prinsă în Reţeaua Europeană de Transport TEN-T.

Dragi colegi care confundaţi profesionalismul cu îmbogăţirea avutului propriu şi care nu lăsaţi o seară să treacă fără să împrăştiaţi stenogramele de ipocrizie prezidenţială pe la diferite posturi de televiziune aservite, să ştiţi că Guvernul Ponta îşi continuă ceea ce a început, să reuşească finalizarea marilor proiecte de infrastructură rutieră, care cu siguranţă vor atrage investitori străini.

Deputat de Iaşi, Sorin-Avram Iacoban.

Mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Stelian Dolha. Se pregăteşte doamna deputat Camelia Bogdănici.

Domnul Nechita-Stelian Dolha:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Ce interese serveşte ping-pongul cu Agenţia de Cadastru?".

La sfârşitul săptămânii trecute, cu o discreţie cel puţin suspectă, Guvernul a transferat Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară de la Secretariatul General direct la supraministerul păstorit de Liviu Dragnea. Operaţiunea s-a realizat prin ordonanţă de urgenţă, fără vreun anunţ prealabil, fără afişare pe vreun site oficial şi, evident, fără ca onor Guvernul să se mai obosească să-l treacă prin dezbatere publică. Şi, aşa cum scrie presa, nici măcar după adoptare nu s-a sinchisit cineva să ofere explicaţii pentru transferul unei instituţii cu care Guvernul obişnuieşte să joace ping-pong de câţiva ani încoace, în funcţie de orientările politice şi interese. O instituţie vitală pe care, fără să reuşească s-o facă eficientă, a plimbat-o pe rând de la Agricultură la Interne, apoi la Dezvoltare şi Turism, a anexat-o Secretariatului General al Guvernului, pentru a o aduce înapoi la Ministerul Dezvoltării.

În mai 2012, când Agenţia de Cadastru a ajuns în curtea Secretariatului General din subordinea Ministerului Dezvoltării, acelaşi premier Ponta nu fugea de explicaţii. Atunci prim-ministrul considera că Agenţia în cauză nu avea ce căuta în subordinea unui minister în care a ajuns, citez, "mai mult pe criterii personale decât funcţionale", făcând trimitere la conducerea vremelnică a doamnei Udrea.

Ne întrebăm ce fel de criterii au determinat decizia de acum a Guvernului Ponta. Să fie tot personale? Să fi descoperit ceva criterii funcţionale pe care nu le vedea în 2012?

Să nu trecem cu vederea că acum vor fi puse la bătaie 300 de milioane de euro negociaţi cu Comisia Europeană pentru finanţarea cadastrului rural din fondurile noului exerciţiu financiar al Uniunii, la care se va adăuga o parte importantă de cofinanţare din resurse interne. Banii erau destinaţi primei intabulări, dar proiectul de lege iniţiat de PNL şi votat de Senat zace de două luni în Comisia juridică a Camerei, comisie al cărui preşedinte blochează raportul pentru a nu-l trimite în plen, în timp ce ministrul agriculturii, Daniel Constantin, vorbeşte deja de un proiect al cadastrului naţional şi de renunţare la prima intabulare.

E lesne de înţeles, ţinând cont de atâtea motive de îngrijorare, că trebuie să ne întrebăm de ce Guvernul îi serveşte pe tavă inclusiv aceste fonduri unui minister care gestionează şi aşa aproape toţi banii necesari comunităţilor locale mari şi mici, un minister care poate avea tentaţii discreţionare şi care poate influenţa decizii vitale pentru administraţiile locale, că pixul unui singur ministru poate face să tremure primari şi preşedinţi din consiliile judeţene din toată ţara.

Ne întrebăm de ce nu reacţionează nimeni. De ce tace, bunăoară, şi nu mai e îngrijorat proaspătul vicepremier şi ministru al agriculturii, Daniel Constantin. Acelaşi Constantin, care, în 2011, pe când nu era ministru, protesta pe blogul personal împotriva transferului Agenţiei de Cadastru către Ministerul Dezvoltării şi cerea imperativ mutarea acestuia în subordinea Ministerului Agriculturii, acolo unde îi este locul natural. Ştiţi ce spunea Daniel Constantin atunci despre această mişcare? Că "este o afacere care nu este benefică decât intereselor şi puşculiţei de partid". Că "în momentul în care se doreşte centralizarea tuturor acestor informaţii de cadastru la Ministerul Dezvoltării piaţa va fi controlată de o singură autoritate, mai bine spus, de o singură persoană, iar banii se vor duce doar la firmele agreate de aceasta".

Acestea erau vorbele ministrului Daniel Constantin în 2011, iar cuvintele lui mai pot fi citite încă pe blogul personal. Dacă aşa se gândeşte vicepremierul Constantin, de ce oare n-a făcut nimic să împiedice o asemenea ameninţare? De ce tace acum? De ce nu s-a luptat să aducă în curtea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Agenţia de Cadastru şi Publicitate Imobiliară? De ce?

Cu respect, Stelian Dolha, deputat liberal.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

O invit la microfon pe doamna deputat Camelia Bogdănici. Se pregăteşte doamna deputat Cristina Nichita.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Bună dimineaţa.

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Amânarea adoptării noii liste de medicamente compensate reprezintă o altă ofensă adusă de PSD pacientului român".

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Deşi domnul Bănicioiu, noul ministru al sănătăţii, a declarat cu ocazia audierii de către Comisiile reunite de sănătate din Camera Deputaţilor şi Senatul României că va continua proiectele începute de predecesorul Domniei Sale, proiecte conforme, de altfel, cu Programul de guvernare asumat de USL, remarcăm cum se contrazice din nou.

La scurt timp după ce a preluat mandatul de ministru al sănătăţii, domnul Bănicioiu a retras de pe site-ul ministerului toată documentaţia întocmită de domnul Nicolăescu cu privire la lista de medicamente compensate.

În aceste condiţii, noua listă cu medicamentele compensate, care ar fi trebuit finalizată la 1 aprilie 2014, va suferi o nouă amânare. Nimic nou până aici. Şi domnul Nicolăescu a amânat în repetate rânduri intrarea în vigoare a acestei liste. "Chinurile facerii" listei de medicamente compensate au început în primăvara anului 2013, pe când domnul Nicolăescu declara cu fermitate că aceasta va intra în vigoare la 1 iulie 2013, apoi a declarat că va intra la 1 ianuarie, ulterior, la 1 aprilie 2014.

Este cunoscut faptul că lista medicamentelor compensate pentru anumite afecţiuni sau boli cronice nu a mai fost actualizată de mai mult de cinci ani. În multe state, perioada dintre momentul aprobării unui medicament de către Agenţia Europeană a Medicamentului şi momentul în care acesta este prescris în regim compensat de către medici este una foarte scurtă. De pildă, în Belgia intervalul de timp este de 392 de zile, în Suedia, 206 zile, în Austria, numai 88 de zile. În România, s-a ajuns la situaţia inacceptabilă ca acest interval să dureze peste 2.000 de zile.

Vă rog să ţineţi cont că noile tipuri de medicamente ce urmează să fie introduse în listă pot creşte considerabil şansa şi calitatea vieţii pacienţilor români, în special a celor cu afecţiuni cronice. Amânarea repetată de către Guvernul României în ceea ce priveşte avizarea acestor tipuri de medicamente şi molecule cu indicaţii terapeutice noi nu face altceva decât să prelungească agonia bolnavilor cronici şi să amplifice impactul bolii asupra lor.

Mai mult, se prefigurează că Ministerul Sănătăţii urmează să scoată de pe piaţă mai multe medicamente ieftine, cu precădere cele autohtone. Este limpede că această măsură vine să favorizeze companiile farmaceutice străine, lucru deloc îmbucurător pentru pacienţi. Această măsură vine să descurajeze producătorii români de medicamente şi, cu certitudine, este o măsură cu impact negativ asupra economiei româneşti.

Este cel puţin surprinzătoare această măsură, deoarece contravine ideologiei şi doctrinei unui partid de stânga.

În încheiere, fac apel la responsabilitatea şi seriozitatea domnului Bănicioiu şi îi solicit să ia urgent o decizie favorabilă cu privire la această problemă.

Consider că această situaţie nu poate trena la infinit. Atunci când vorbim de vieţi omeneşti, unele măsuri trebuie luate în regim de urgenţă şi nu suportă amânări repetate, aşa cum s-a procedat în acest caz.

Vă mulţumesc.

Deputat de Iaşi, Camelia Bogdănici.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

O invit la microfon pe doamna deputat Cristina Nichita. Se pregăteşte domnul deputat Vasile Gudu.

Doamna Cristina Nichita:

Bună dimineaţa.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Legea economiei sociale, prioritate a Guvernului Ponta".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

M-am adresat dumneavoastră în urmă cu câteva săptămâni din dorinţa de a sublinia nevoia ca fiecare dintre noi să se aplece cu atenţie asupra Proiectului de Lege privind subvenţionarea serviciilor sociale derulate de către ONG-uri. Am subliniat atunci posibilitatea nedorită ca primăriile şi celelalte entităţi pe seama cărora vor fi lăsate prestaţiile sociale să nu fie nici competente şi nici pregătite pentru a prelua această sarcină. Problema rămâne una stringentă, dar ea este în legătură şi cu un alt proiect foarte important de lege aflat în dezbaterea noastră, şi anume cel al economiei sociale. Acest proiect de lege este una din marile noastre priorităţi în această sesiune parlamentară şi nu trebuie să vă reamintesc faptul că economia socială este unul dintre conceptele majore ale social-democraţiei.

Privind la potenţialul agricol enorm şi insuficient folosit al României şi aflând, în ultimă instanţă, că, în ultimul CAP de la noi din ţară, tractoriştii au salarii de 2.000 de euro, ca politician social-democrat nu pot decât să deplâng furia cu care în primii ani de după 1989 au fost demolate formele cooperatiste şi asociative din România.

Distrugerea fostelor CAP-uri, discreditarea pe temeiuri doctrinare, în special de către PNŢCD, a ideii de asociaţie, a dus în 20 de ani la discrepanţe uriaşe între oraşe şi sate, la sărăcirea mediului rural şi, implicit, la depopularea lui.

Pentru prima dată după 1989 se încearcă reglementarea economiei sociale şi sunt mândră că această iniţiativă curajoasă este luată de guvernul pe care îl sprijin şi eu, Guvernul Ponta.

Pentru a înţelege importanţa enormă a acestui proiect de lege, menţionez doar că actorii economiei sociale sunt asociaţiile şi fundaţiile de orice fel, casele de ajutor reciproc ale salariaţilor şi ale pensionarilor, cooperativele de credit şi societăţile cooperative meşteşugăreşti, de consum, agricole, de valorificare, de locuinţe, de transporturi, forestiere, pescăreşti şi de orice alte forme.

Proiectul de Lege a economiei sociale va defini pentru prima dată economia socială. Va reglementa modalitatea de atestare a întreprinderii sociale.

Iniţiativei guvernamentale societatea civilă i-a adăugat câteva amendamente, cred eu, extrem de importante, privind criteriile pe baza cărora o organizaţie va putea fi atestată ca întreprindere socială.

Consider că este obligaţia şi responsabilitatea Partidului Social Democrat să acţioneze ghidându-se după vocaţia sa socială, dar şi după promisiunile făcute în campania electorală.

Noi, social-democraţii, trebuie să asigurăm societăţii româneşti căile legale de organizare şi de funcţionare a celor care încă mai cred în căile asociative şi în activismul social.

După anii lungi în care politicienii de dreapta au spus că merită să trăiască doar aceia dintre noi care sunt capabili să plătească absolut tot ceea ce consumă, e sarcina noastră, a social-democraţilor, să le arătăm românilor că, unindu-se şi acţionând în spirit de solidaritate şi de responsabilitate socială, pot trăi mai bine şi mai demn.

Doamnelor şi domnilor, stimaţi colegi, economia socială este cea care stă la baza funcţionării unor state pe care le admirăm cu toţii, este cea care asigură tihna şi respectul de care se bucură cetăţenii multor ţări din zona europeană.

Nu am, desigur, naivitatea să cred că asigurarea cadrului legal e de ajuns pentru funcţionarea economiei sociale, dar am convingerea că e un prim pas şi că e acel pas pe care îl putem face noi, parlamentarii.

Vă mulţumesc.

Deputat PSD de Iaşi, Cristina Nichita.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Gudu. Se pregăteşte domnul deputat Dorel Căprar.

Domnul Vasile Gudu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Fostul USL, actualul USD - aceeaşi Mărie, cu altă pălărie"

Fostul Guvern USL a păstorit cea mai cinică guvernare: în timp ce se lăudau cu creşterea economică, băgau mâna adânc în buzunarul românilor prin noi taxe şi impozite, pentru alimentarea baronilor şi clientelei politice cu bani de campanie electorală. Se impune ca Guvernul Ponta 3 să oprească orice demersuri pentru listarea sau privatizarea companiilor din sistemul energetic, în primul rând pentru că procedurile actuale sunt incorecte şi aduc grave prejudicii sistemului energetic naţional, iar, în al doilea rând, pentru că România trebuie să adopte o strategie energetică care să prioritizeze sectoarele energetice. România nu are o strategie energetică adaptată la situaţia geopolitică actuală.

Guvernul Ponta 3 trebuie să elimine clientelismul politic din conducerea companiilor energetice şi să renunţe la luarea unor decizii arbitrare. Reamintesc în acest sens preluarea în subordine directă a două dintre cele mai performante companii româneşti: Transgaz şi Transelectrica, prin Secretariatul General al Guvernului, de la Ministerul de Finanţe, pe ascuns, fără să supună proiectul dezbaterii publice şi fără să transmită pieţei reglementate această informaţie. Companiile sunt cotate la bursă şi trebuiau respectate condiţiile minimale de transparenţă şi de guvernanţă corporativă. Fără nicio competenţă în managementul sistemului energetic şi al celor două companii, premierul Ponta va decide din pix pe cine trimite în consiliile de administraţie şi în AGA.

Începutul anului 2014 este marcat de o nouă taxă menită să reducă apetitul pentru investiţii în energie, dar nu numai. Bine-cunoscuta "taxă pe stâlp" are ca efecte în economia reală ruinarea mediului de afaceri, stoparea investiţiilor, iar prin creşterea în lanţ a preţurilor se va răsfrânge asupra consumatorului final.

Guvernul Ponta s-a angajat să renunţe la preţurile reglementate la gazele naturale, diferenţiat pentru populaţie şi industrie. Guvernul Ponta nici măcar nu a repus pe agenda discuţiilor cu FMI solicitarea mediului de afaceri cu privire la renegocierea calendarului de liberalizare a pieţei la gazele naturale.

Liberalizarea preţului la gaze naturale este o măsură care aparţine exclusiv Guvernului Ponta şi este rezultatul direct al negocierilor cu FMI. Pentru că această decizie a fost luată fără a avea o strategie clară care să permită companiilor să-şi ajusteze strategiile, rezultatul va fi unul catastrofal pentru mediul de afaceri şi menit să sărăcească şi mai tare populaţia.

Această măsură de liberalizare a preţurilor la gaze naturale a fost făcută de către acest Guvern într-un mod total iresponsabil faţă de economia românească. Având în vedere ultimele evoluţii ale situaţiei geopolitice complicate în zonă, unde Rusia este principalul furnizor de gaze naturale, se impune o suspendare a calendarului liberalizării preţurilor la gaze pentru a se evita un dezastru în economia românească, un dezastru care duce la îngroşarea numărului de şomeri din ţara noastră.

Creşterea accizei la carburanţi va duce la creşterea preţului la benzină şi motorină cu circa 50 de bani, ceea ce va duce la scumpiri în lanţ ale tuturor produselor. Ca urmare a majorării accizei, preţul final al carburanţilor din România va fi unul dintre cele mai mari din Uniunea Europeană. Creşterea accizei pentru carburanţi va genera un impact inflaţionist, confirmat deja de modificarea în sus a ţintei de inflaţie de către BNR pentru anul 2014. Măsura fiscală nu va aduce sporuri de venituri bugetare, ci reprezintă doar bani în plus luaţi din buzunarul românilor şi firmelor româneşti.

În 22 de luni de guvernare, fosta alianţă USL a introdus 35 de noi taxe şi impozite în decursul a două valuri majore de modificare a cadrului fiscal. Fosta alianţă USL s-a născut din ură şi s-a hrănit din minciuni. Au ajuns la putere prin abuz de încredere, minţind că vor face dreptate, reforme, vor aduce bunăstare, minţind că au soluţii. Noua alianţă USD reprezintă o altă majoritate, o altă maşinărie de vot, mai fragilă, mai flămândă, mai fiţoasă şi cu alte pretenţii. De la instalare, Guvernul Ponta 3 dă dovadă în continuare de lipsă de strategie şi expertiză în înţelegerea problemelor şi nevoilor economiei reale, având la bază o politică fiscală haotică, incoerentă, lipsită de orice minimă predictibilitate, ostilă mediului de afaceri şi economiei României în general.

Vă mulţumesc.

Vasile Gudu, deputat PDL de Tulcea.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Dorel Căprar. Se pregăteşte domnul deputat Aurelian Mihai.

Domnul Dorel-Gheorghe Căprar:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Aradul, judeţul cu cele mai multe îmbolnăviri de cancer din România"

"Sănătatea nu reprezintă totul, dar, fără sănătate, nimic nu contează", cum bine spunea Schopenhauer. În opinia mea, sănătatea este un concept extrem de complex având în componenţa sa o dimensiune emoţională, intelectuală, fizică, socială şi - nu în ultimul rând - una spirituală. Cu siguranţă, însă, sănătatea fizică este cea mai importantă şi greu de recăpătat odată pierdută.

Doresc astăzi să atrag atenţia asupra unei situaţii cu totul speciale la Arad, judeţul pe care îl reprezint prin Colegiul nr.6, unde am fost ales în calitatea de deputat. De la această tribună vreau să trag un puternic semnal de alarmă până încă nu este prea târziu asupra faptului că Aradul ocupă de ani buni locul unu pe ţară la incidenţa cazurilor de cancer. Este un semnal de alarmă şi, în acelaşi timp, un strigăt de ajutor. Ministerul Sănătăţii şi toate instituţiile implicate trebuie să-şi focalizeze cât mai repede atenţia asupra a ceea ce se întâmplă la Arad.

3,8% din arădeni suferă de cancer. Este o boală necruţătoare ale cărei posibile cauze trebuie căutate de factorii responsabili pentru ca arădenii să fie preveniţi asupra riscurilor la care se expun. Institutul Naţional de Sănătate Publică din cadrul Ministerului Sănătăţii a scos în evidenţă faptul că numărul bolnavilor de cancer creşte la Arad cu fiecare zi. Dacă în 2012, tot pe primul loc şi atunci, Aradul avea o incidenţă a îmbolnăvirilor cu cancer de 3,6 cazuri la suta de locuitori, în 2013, incidenţa a crescut la 3,8. Tare mă tem că anul 2014 va aduce veşti şi mai proaste pentru sănătatea arădenilor. Tocmai de aceea trag acest semnal de alarmă, rugând toţi factorii implicaţi să găsească rapid soluţii, să identifice posibile cauze, astfel încât să reducem efectele, adică îmbolnăvirea de cancer.

Pentru a scoate în evidenţă gravitatea situaţiei pe care o prezint, cred că este important de spus că media naţională la îmbolnăvirile cu cancer este undeva la 2%, existând însă şi judeţe unde cancerul afectează doar 0,6 %, cum este cazul Ilfovului, 0,8% Brăila sau 0,9% Vâlcea. Acest 3,8% din judeţul Arad este cu mult peste media naţională, ducându-ne în fruntea unui clasament sumbru al îmbolnăvirilor de cancer.

Dovada faptului că nu mai e timp să aşteptăm evoluţii viitoare este că din ultima perioadă analizată de Institutul Naţional de Sănătate Publică din Ministerul Sănătăţii a anului 2013, rezultă că s-au înregistrat 942 de cazuri noi, comparativ cu perioada similară din 2012, când vorbeam doar de 642 de cazuri de cancer. Se vede o evidentă şi rapidă creştere a ratei îmbolnăvirilor de cancer. Privind retrospectiv, în 2012, în judeţul Arad existau 16.457 bolnavi luaţi în evidenţă, în timp ce în 2013, numărul lor a crescut la 17.195.

Rog toţi cei implicaţi în starea de sănătate să intervină, atât pentru a identifica - cum spuneam - posibile cauze, cât şi pentru a-i ajuta pe cei deja bolnavi cu asistenţă de specialitate, tratamente adecvate şi moderne care să ducă în final la prelungirea speranţei de viaţă, dar şi la o îmbunătăţire a calităţii vieţii pe perioada bolii. De asemenea cred că ar fi bine-venită în Arad - judeţul cu cea mai mare incidenţă la cancer - apariţia unui centru de cercetare, combatere şi monitorizare a acestei boli cumplite.

Cei pe care îi reprezint în Parlamentul României, arădenii, la fel precum toţi românii, merită un plus de speranţă de viaţă pentru ei şi familiilor lor.

Vă mulţumesc. Deputat Dorel Căprar, Arad.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Aurelian Mihai şi se pregăteşte domnul deputat Cristian Chirteş.

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Declaraţia mea din această dimineaţă se numeşte: "România paralelă".

De ce România paralelă? Pentru că discutăm despre o comunitate numeroasă de cetăţeni români, care trăiesc dincolo de graniţele României, sunt milioane de cetăţeni. Numai în Colegiul Europa de Vest sunt trei milioane şi jumătate de cetăţeni români care trăiesc fără ajutorul direct din partea statului român, care nu cer în mod neapărat reducerea CAS-ului şi alte lucruri care, într-adevăr, se pot discuta într-un an electoral şi care pot ajuta foarte mult partidele politice în căutarea acelor voturi.

Totuşi, statul român nu face absolut nimic pentru românii din afara graniţelor ţării, dimpotrivă, taxele consulare, un subiect pe care, probabil, o să-l abordez pe parcursul acestui an, sunt exagerat de ridicate. Dacă discutăm şi despre problema din consulatele româneşti a orarului care este insuficient, pentru că aceste consulate ar trebui deschise şi sâmbăta şi duminica, trebuie să aibă orar prelungit. Dar şi insuficienţa numărului consulatelor este o lipsă pe care statul român trebuie să o depăşească.

Ne aflăm în faţa unei discrepanţe între ceea ce ar trebui să facă România faţă de această comunitate numeroasă. De ce spun acest lucru, pentru că zilele trecute, aflându-mă în Roquetas del Mar şi în Madrid, întâlnindu-mă cu numeroşi cetăţeni români şi ascultându-le problemele, am constatat încă o dată, la fel cum şi dumneavoastră, poate, în unele călătorii pe care le faceţi, aceste probleme dor foarte mult.

Ne aflăm în faţa unui an electoral. Da, bun. Scutirea impozitului pentru profitul reinvestit este o măsură foarte bună. Dar uităm să discutăm despre aportul pe care cetăţenii români îl aduc în statul român, pentru că trimiterile de bani sunt foarte numeroase. Uităm faptul că taxele consulare atât de ridicate sunt suportate de cetăţeni care astăzi nu mai au un loc de muncă stabil în străinătate. Şapte din 10 români în Spania şi Italia n-au un loc de muncă stabil, iar patru din 10 români nu au un loc de muncă. Dumnezeu ştie cum adună acei bani, Dumnezeu ştie cât de greu se chinuie pentru ca să ajute din puţinul lor această ţară, pentru că nu au uitat de ea.

Indiferenţa noastră, a politicienilor, este destul de evidentă, pentru că mai zilele trecute un demnitar român spunea că aceste taxe consulare sunt deja destul de scăzute şi nu, nu este adevărat. Nu este deloc adevărat. Când mai facem aceste referinţe şi aceste paralele, ar trebui să avem în vedere şi alţi indicatori economici, cum sunt cei privind nivelul de trai al ţării respective pe care o alegem ca termen de comparaţie, cât şi produsul intern brut.

Atât am avut de discutat astăzi despre această Românie paralelă, o Românie care se dezvoltă destul de sănătos, destul de eficient şi să dea Domnul ca, astăzi fiind şi Bunavestire, să avem un an în care românii din diaspora să se bucure de reducerea acestor taxe consulare.

Mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Cristian Chirteş şi se pregăteşte domnul deputat Toader Dima.

Domnul Ioan-Cristian Chirteş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică se intitulează: "La Reghin banii valorează mai mult decât sănătatea oamenilor?"

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Doresc să supun atenţiei dumneavoastră un caz deosebit de grav la care autorităţile responsabile asistă cu pasivitate. Este vorba de construirea la Reghin a celei mai mari fabrici de procesare a formaldehidei din România şi din Europa de Sud-Est. Investitorul SC Kastamonu România SA a reînceput demersul de obţinere a acordului de mediu prin dezbaterea publică care urmează să fie organizată miercuri, 26 martie 2014. Vorbim de lucruri foarte grave, pe care doresc să vi le expun în continuare. Reacţia opiniei publice locale este îndreptăţită, deoarece:

1. Fabrica urmează să fie amplasată în intravilanul oraşului, în apropierea mai multor obiective de interes public, printre care o grădiniţă şi în vecinătatea locuinţelor umane, la doar 400 de metri de staţia de alimentare cu apă a oraşului. Această investiţie, indiferent de cât de benefică este pentru bugetul local, trebuie relocată la o distanţă care să confere minimul de risc posibil pentru populaţia oraşului. Pentru cazuri de urgenţă sau de incidenţă, trebuie luat în considerare şi faptul ca locaţia propusă este inaccesibilă în "timp util". Într-un scenariu de incident şi cu bariera pusă, niciun echipaj de salvare nu va putea interveni în timp util.
2. Investitorul Kastamonu România SA are un istoric în cadrul comunităţii reghinene care îl face incompatibil cu aceasta, tensiunea socială existentă în oraş fiind relevantă în acest sens. Amintesc faptul că o singură asociaţie nonguvernamentală - Iniţiativa Civică Reghin - a strâns peste 4500 de semnături pentru interzicerea acordării autorizaţiei integrate de mediu investitorului menţionat şi că acesta a fost dovedit, de un control derulat recent de către ITRSV Braşov, cu circa 28 de mii de metri cubi de material lemnos fără acte de provenienţă. Din informaţiile pe care le deţinem, Kastamonu România SA a fabricat PAL în locaţia situată în intravilanul oraşului Reghin, timp de un an şi jumătate, fără a avea o autorizaţie integrată de mediu, într-o fabrică a cărei construire a început fără un acord de mediu şi fără o autorizaţie de construcţie.
3. Investiţia expune populaţia la un risc uriaş de îmbolnăvire, datorită cantităţilor mari de chimicale rezultate. În România se produce formaldehida în 3 locaţii: Victoria, Sebeş şi Rădăuţi. Dintre toate, doar cea de la Sebeş se mai situează în intravilanul oraşului, lucru ce face ca rata anuală a îmbolnăvirilor de cancer să situeze judeţul Alba şi oraşul Sebeş pe primele locuri în ţară. Din mai multe puncte de vedere, Sebeş şi Reghin se aseamănă: locaţie faţă de formele de relief, număr de locuitori etc. Diferenţa este că la Sebeş se produc anual 30 de mii tone de formaldehidă şi la Reghin se doreşte o producţie de 100 de mii de tone anual. Dacă în judeţul Alba se îmbolnăvesc de cancer anual circa 1800 persoane şi mor circa 800 (date culese din studiul DSP Mureş, pentru anul 2013), la o producţie de 30 de mii de tone, întrebarea este care vor fi rezultatele pentru judeţul Mureş, la o producţie de 100 de mii de tone? Este, pur şi simplu, o ecuaţie pe care autorităţile şi factorii responsabili par că o ignoră!
4. Când Kastamonu România SA a depus pentru prima dată cererea eliberării unui acord de mediu pentru Fabrica de clei, în februarie 2013, comunitatea a reacţionat ferm prin marşul de protest din 7 martie 2013, marş la care au participat peste 2000 de persoane, care şi-au manifestat atunci indignarea faţă de intenţiile investitorului turc. A fost sesizat deja Comisariatul General al Comunităţii Europene în persoana domnului Janez Potocnik, în legătură cu neconformităţile faţă de legislaţia europeană existente în această problemă, iar în momentul de faţă Comunitatea Europeană a deschis o anchetă-pilot privitoare la situaţia din Reghin.

Legislaţia europeană încadrează proiectul Fabrica de clei din Reghin sub incidenţa Directivei SEVESO, al cărei scop este tocmai prevenirea accidentelor majore produse de fabricarea sau manipularea cantităţilor mari de substanţe toxice şi periculoase. De regulă, asemenea fabrici, precum cea care urmează a se da în folosinţă la Reghin, se edifică la circa 10-30 de km de orice comunitate, o practică adoptată de toate celelalte state membre din comunitatea europeană.

Aceasta este, pe scurt, situaţia. Îl întreb pe această cale pe domnul ministru Attila Korodi care este poziţia Ministerului Mediului în această chestiune şi cum vede Domnia Sa rezolvarea acestei probleme. Demersul meu ferm este de a nu permite construcţia unei asemenea fabrici în intravilanul unui oraş cu o populaţie de peste 32 de mii de locuitori, şi solicit pe această cale instituţiilor abilitate să ia toate măsurile pe care legea românească le permite pentru a împiedica apariţia unui rezervor inepuizabil de boli şi nenorociri la Reghin.

Vă mulţumesc. Cristian Chirteş, deputat PNL, Circumscripţia electorală 28, Mureş.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Toader Dima şi se pregăteşte domnul deputat Florin Urcan.

Domnul Toader Dima:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În declaraţia mea politică de astăzi, "Liceele agricole, o şansă reală pentru viitorul agriculturii româneşti" vreau să atrag atenţia asupra situaţiei învăţământului agricol din România, domeniu căruia toată lumea îi recunoaşte importanţa, dar pentru care se face, din păcate, mult prea puţin. Ba chiar uneori pare de-a dreptul abandonat.

Stimaţi colegi, sunt aproape 50 de ani de când în România au apărut liceele agricole. În 1965, şcolile profesionale agricole, cu mulţimea de specializări care existau la acea vreme, erau transformate în licee agricole. A fost o schimbare normală şi necesară într-o perioadă de început, când erau căutaţi viitori specialişti care să completeze personalul de care era nevoie în toate unităţile agricole nou înfiinţate. Şi nu erau puţine astfel de unităţi, fie că vorbim de complexele pentru creşterea animalelor, fie că vorbim de asociaţiile cooperatiste sau inter-cooperatiste, indiferent de sectorul de activitate - cultura mare, legumicultura, viticultura sau zootehnia.

Şi lucrurile nu au rămas făcute numai pe jumătate. În toate liceele agricole au fost înfiinţate ferme didactice, în care elevii făceau practică obligatorie. Să nu uităm că, de multe ori, în apropierea liceelor agricole, erau staţiuni de cercetare agricolă, care preluau pe cei mai buni absolvenţi, fie ai liceelor respective, fie ai facultăţilor de specialitate. Aşa s-a ajuns ca în anul 1990 în România să existe 160 de şcoli şi licee agricole.

Astăzi mai sunt doar 40, multe dintre ele cu o dotare mai mult decât săracă şi aproape nebăgate în seamă de nimeni. Ce a fost mai rău a început în 1994, atunci când liceele agricole au trecut de la dubla subordonare faţă de Ministerul Învăţământului şi Ministerul Agriculturii doar în subordonare faţă de Ministerul Educaţiei.

Pot să spun că a fost un moment nefericit, pentru că atunci învăţământul agricol românesc a fost practic abandonat de către stat. Ministerul Educaţiei a avut grijă mai ales de învăţământul obligatoriu şi de cel teoretic, uitând, se pare, că e nevoie de specialişti în agricultură. Or, doamnelor şi domnilor deputaţi, agricultura rentabilă nu se poate face ca acum 100 de ani, cu oameni care cultivă pământul şi cresc animale doar după cum cred ei că trebuie făcut. După anul 1994 au fost perioade în care liceele agricole nu au primit niciun fel de dotare tehnică pentru formarea profesională la standardele de performanţă cerute de o agricultură modernă, aşa cum este cea din majoritatea ţărilor europene.

Se vorbeşte de ceva vreme de relansarea învăţământului agricol românesc, dar se face încă puţin. Mai mult par a se preocupa străinii, interesaţi să găsească în România specialişti de calitate. În judeţul Timiş, de exemplu, şcolile agricole vor fi reînfiinţate la cererea investitorilor germani. Poate că ar fi timpul să urmăm din nou exemplul germanilor şi să facem şi noi treburile "nemţeşte".

Stimaţi colegi, vorbim de atâta vreme de modernizarea agriculturii din România, încât subiectul pare că nu mai interesează pe nimeni. Vorbim de fermele de familie, dar vă întreb: cine să se ocupe de ele, cine să facă agricultură eficientă dacă nu ştie cum? Fermele de familie ar fi cu adevărat o oportunitate dacă ele ar fi înfiinţate şi conduse de absolvenţi ai învăţământului agricol de calitate. O astfel de fermă de familie, pe o suprafaţă de 1 - 5 hectare, ar putea beneficia şi de ajutorul de 15.000 de euro, bani cu care pot fi făcute multe lucruri în agricultură pe astfel de suprafeţe.

Să nu mai vorbim, doamnelor şi domnilor deputaţi, de ferme de subzistenţă, pentru că proprietarii acestora nu sunt, de fapt, fermieri, ci cultivă pământul doar pentru consum propriu şi nu rămâne nimic care să ajungă în pieţe. Deocamdată vorbim de câteva milioane de mici proprietari de pământ şi de animale, dar a venit vremea să le pregătim schimbul, să-i pregătim pe adevăraţii mici fermieri, care să le ia locul în timp, aşa cum s-a întâmplat în ţările occidentale.

E timpul ca Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014 - 2020 să pună în centrul său ferma de familie, care aparţine celor din clasa de mijloc. Sunt de părere că a venit vremea ca centrul de greutate să se mute de la sprijinirea fermelor mari şi foarte mari către susţinerea concretă şi constantă a fermelor mici şi medii. Valoarea adăugată mai mare va veni de la astfel de ferme din zootehnie, legumicultură, viticultură şi pomicultură, valoare sporită faţă de cea adusă de cultura mare.

Iar pentru asta, doamnelor şi domnilor deputaţi, e nevoie de specialişti, formaţi în liceele agricole. E timpul să ne uităm în urmă şi să învăţăm din greşelile trecutului, să găsim şi să aplicăm soluţii care să reducă birocraţia. E timpul să dăm o nouă şansă învăţământului agricol. Este momentul unei discuţii serioase, a unei întâlniri naţionale a tuturor specialiştilor din învăţământul agricol liceal, a unei dezbateri reale, dar care să aducă şi soluţiile pentru revigorarea acestui domeniu.

Vă mulţumesc. Deputat Toader Dima, Colegiul uninominal nr.6 Huşi, Vaslui.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Florin Urcan şi se pregăteşte domnul deputat Ioan Sorin Roman.

Domnul Ionaş-Florin Urcan:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Astăzi vin în faţa dumneavoastră cu o declaraţie politică: "Civism, nu şovinism pentru o Transilvanie curată".

În primul rând, ca şi cetăţean simplu al acestei ţări, iar, mai apoi, în calitate de deputat şi reprezentant al locuitorilor judeţului Mureş în Parlamentul României, doresc să fac anumite precizări şi să trag un serios semnal de alarmă asupra atentatului direct pe care aşa- zişi lideri ai maghiarilor din Transilvania îl produc asupra temeliei statului naţional unitar român, a principiilor naţiunii civice, a multiculturalismului, bunei înţelegeri şi convieţuiri între cetăţeni de etnii diferite, aşa cum ar trebui ele să se manifeste într-o Europă a valorilor unitare şi comune la care tindem cu toţii.

Recentele evenimente care au avut loc în Târgu Mureş, la mijlocul lunii martie, prin organizarea ilegală a unui marş al secuilor, conduc la concluzia că anumite organizaţii cu caracter politic ori civic maghiare, şi aici mă refer în special la UDMR, Partidul Civic Maghiar, Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania, Consiliul Naţional Secuiesc, Asociaţia Siculitas Egyesület, prin liderii lor, au încercat să inducă în opinia publică subiecte care pot afecta direct viaţa social-politică şi administrativă a României.

Chiar dacă liderii centrali ai UDMR au încercat să se dezică de evenimentul din 10 martie 2014 de la Târgu Mureş, doresc să fac precizarea că în mijlocul mulţimii au fost identificaţi reprezentanţi ai acestei organizaţii, respectiv, Borboly Csaba - preşedintele CJ Harghita, Robert Raduly - primarul municipiului Miercurea Ciuc, Tamás Sándor - preşedintele CJ Covasna, Antal Árpád - primarul localităţii Sfântu Gheorghe, care, se pare, au pus la dispoziţia unui număr impresionant de tineri mijloacele de transport pentru a se putea deplasa în municipiul Târgu Mureş la mitingul neautorizat.

Mass-media scrisă, precum şi cea audio-video a prezentat acest eveniment, relatând despre violenţele care au avut loc între tineri şi forţele de ordine ale Jandarmeriei Române. Doresc pe această cale să-mi exprim totala mâhnire faţă de tot ceea ce înseamnă practici violente, perturbarea ordinii şi liniştii publice, instaurarea îngrijorării şi chiar a fricii şi panicii în rândul populaţiei, toate aflate sub umbrela unor instigatori care nu au nimic în comun cu principiile şi valorile libertăţii, democraţiei şi statului de drept.

Observ cu stupoare faptul că prim reprezentanţi ai statului ungar, cum ar fi Kövér László, preşedintele Parlamentului ungar, fostul ambasador al Ungariei în România, Füzes Oszkar sau secretarul de stat Nemeth Zsolt, participă în mod constant la vizite sau acţiuni sociale menite să arate o altă faţă şi desfăşurare a lucrurilor şi fenomenelor normale, aşa cum sunt ele cuprinse în interiorul actelor normative şi legislative ale statului român. Fac un apel la toţi cei care au alte gânduri decât cele care sunt în interesul direct al cetăţeanului român, indiferent de etnie, să înceteze orice fel de manifestare directă sau indirectă care are ca şi scop doar atingerea unor ţinte electorale şi politicianiste.

Constat cu mirare faptul că reprezentanţi ai unor societăţi care trebuie să aibă un caracter civic, doresc transpunerea unor subiecte la limita şovinismului şi separatismului în viaţa de zi cu zi a cetăţeanului din România.

Consider că atât românii, cât şi maghiarii, deopotrivă, se confruntă cu altfel de probleme, cu lipsa locurilor de muncă, cu scăderi dramatice ale nivelului de trai şi puterii de cumpărare, cu creşteri masive a taxelor, impozitelor, utilităţilor, cu eşecul unei guvernări care a promis multe, dar a minţit şi mai multe.

Nu mai este loc acum de discursuri separatiste, de segregare, de asmuţire sau încordare pur artificială între oameni care sunt cetăţeni corecţi, care sunt prieteni, vecini sau chiar soţi şi soţii.

Nu mai este loc acum, în secolul XXI, anul 2014, de gesturi care să ne întoarcă în istorie, să ne arunce la coşul de gunoi al unor conştiinţe care sunt îndreptate spre rău, nu spre bună-credinţă, spre distrugere, nu spre construcţie, spre şovinism şi nu spre civism.

Trebuie să facem eforturi democratice puternice pentru a putea stopa toate aceste fenomene care ne pot face rău, care pot transforma patria noastră într-o zonă a unui conflict interetnic pe care niciunul dintre noi, sunt sigur, nu şi-l doreşte.

Vă mulţumesc. Florin Urcan, deputat, Luduş, Mureş.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ioan Sorin Roman şi se pregăteşte domnul deputat Anton Doboş.

Domnul Ioan Sorin Roman:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este: "Domnule Tökés László, ne-am săturat!"

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Încep această declaraţie politică salutând decizia colegilor din UDMR de a nu-i permite domnului Tökés László să candideze la alegerile europarlamentare pe listele Uniunii. Nu este posibil ca un europarlamentar român - îi place sau nu domnului Tökés, este cetăţean român şi reprezintă România în Parlamentul European - să nu facă altceva, de când a fost ales eurodeputat, decât să denigreze România.

Fiecare luare de cuvânt a Domniei Sale de la tribuna Parlamentului European a însemnat un atac adresat direct acestei ţări, o jignire la adresa românilor şi o batjocură la adresa cetăţeniei române.

Ultima sa declaraţie în plenul de la Strasbourg, în care a comparat situaţia maghiarilor din Transilvania cu cea a tătarilor din Crimeea, este una iresponsabilă, periculoasă şi de neiertat.

Din păcate, acelaşi mesaj l-a transmis şi duminică, la manifestarea dedicată Zilei Maghiarilor de Pretutindeni de la Oradea. Ba mai mult, a cerut şi autonomia întregii Transilvanii, nu doar a Ţinutului Secuiesc.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nu avem voie să trecem cu vederea derapajele domnului Tökés László.

Nu mai avem voie să tăcem atunci când domnul Tökés profită de calitatea de europarlamentar şi atentează la siguranţa naţională. Nu avem voie să acceptăm discursurile sale şovine. Ne-am săturat, domnule Tökés!

Dacă la început le-am mulţumit colegilor din UDMR deoarece nu-l mai susţin pe domnul Tökés la europarlamentare, permiteţi-mi să închei adresând o întrebare colegilor din PDL şi preşedintelui României, Traian Băsescu, care l-au ajutat pe Tökés să ocupe funcţia de vicepreşedinte al Parlamentului European: Este bine, domnilor colegi, că aţi promovat un om care atentează astăzi la integritatea naţională a acestei ţări?

Nu este nevoie să răspundeţi.

Vă mulţumesc. Sorin Ioan Roman, deputat Bihor.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Anton Doboş şi se pregăteşte domnul deputat Amet Varol.

Domnul Anton Doboş:

Declaraţia politică se intitulează: "PSD întoarce spatele Iaşiului".

Stimaţi colegi,

Vă prezint astăzi câteva argumente că Partidul Social Democrat s-a întors cu spatele către cetăţenii Iaşiului. Constatăm asta cu regret, pentru că liderii social democraţi şi-au asumat în nenumărate adunări publice să sprijine dezvoltarea celui mai mare centru cultural şi economic al Moldovei.

Primul nivel al acestor argumente este reprezentat de alocările bugetare pentru proiectele de care această zonă a ţării are nevoie. Autostrada Est-Vest a devenit un subiect uitat, niciun lider PSD nemaivorbind acum despre acest obiectiv de infrastructură, care ar scoate mai multe judeţe din Regiunea Nord-Est din izolare. De altfel, numai reprezentanţii PNL au fost mereu aproape de proiectul autostrăzii şi l-au promovat cât au făcut parte din guvern. Au fost singurele momente când proiectul a avansat, cu sprijinul miniştrilor liberali.

O altă mare investiţie a Iaşiului a dispărut subit din agendele reprezentanţilor PSD. Este vorba despre lucrările de extindere şi modernizare la Aeroportul Internaţional, care se derulează conform graficului, dar despre care parlamentarii social democraţi ai locului nu s-au arătat deloc interesaţi. Nici măcar atunci când au fost invitaţi de preşedintele liberal al Consiliului Judeţean. Asta arată că PSD are alte planuri decât cele pe care le au ieşenii.

Locuitorii judeţului Iaşi n-au uitat că acum aproape doi ani, 17 candidaţi ai USL, sprijiniţi de liderii administraţiei, au semnat "Manifestul pentru Iaşi", un document cu valoare programatică, cu puncte clare de evoluţie şi dezvoltare. Autostrada, şoseaua de centură şi aeroportul ar trebui să fie încă principalele linii de acţiune pentru toţi senatorii şi deputaţii de Iaşi, nu goana după funcţii politice, pe fondul înlăturării PNL de la guvernare.

Partidul Social Democrat a declanşat la Iaşi un război împotriva PNL şi a proiectelor sale, a creat majorităţi fragile şi de conjunctură, în loc să păstreze majoritatea confortabilă a USL, pentru dezvoltarea Iaşiului. Prin jocurile mărunte şi schimbările urmărite, liderii locali social democraţi vor întoarce judeţul cu câţiva ani în urmă, adică exact în cea mai nefericită perioadă a sa, 2008-2012. În mare parte, asta s-a întâmplat deja, prin alianţa PSD - PDL, la care au fost chemaţi şi unii oportunişti din PP-DD.

Atrag atenţia asupra pericolului care apare atunci când comunităţile sunt conduse de alianţe de ocazie. De asemenea, trebuie spus apăsat că PSD nu mai poate continua Programul USL, că a trădat încrederea electoratului. USD sau PSD-PDL-PP-DD-UDMR nu reprezintă USL! Social-democraţii i-au adus la guvernare tocmai pe aceia care au ridicat tăcuţi mâna pentru ca pensiile şi salariile românilor să fie mutilate. În plan local, s-au aliat chiar cu cei care au propus aceste tăieri. Tocmai de aceea, niciuna dintre noile alianţe ale PSD nu continuă proiectul USL, dar cel mai grav este că parlamentarii social-democraţi au uitat de locuri de muncă, investiţii, infrastructură, dezvoltare şi modernizare.

Deputat Anton Doboş, PNL Iaşi.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Amet Varol şi se pregăteşte ultimul vorbitor din această şedinţă, domnul deputat Cătălin Drăguşanu.

Domnul Varol Amet:

Domnule preşedinte,

Distinşi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Nevruzul, o sărbătoare a primăverii şi a unui nou început."

În fiecare an, începând cu data de 21 martie, musulmanii din întreaga lume celebrează sărbătoarea Nevruzului, o datină străveche ce îşi găseşte începuturile în urmă cu 5000 mii de ani. Cuvântul Nevruz are o provenienţă persană de la "Nowüz" şi prezintă o dublă semnificaţie: în cultura iraniană, această sărbătoare simbolizează începerea unui nou an calendaristic, iar în alte culturi, Nevruzul prevesteşte venirea primăverii, începerea unui nou ciclu de viaţă.

Data de 21 martie coincide, de asemenea, cu echinocţiul, fenomen astrologic ce anunţă venirea primăverii în emisfera nordică. Sărbătoarea Nevruzului este vast răspândită în întreaga lume, aceasta fiind celebrată în ţări ca Turcia, Iran, Afganistan, Vestul Chinei, Crimeea, Albania, Georgia şi o multitudine de ţări aparţinând Asiei Centrale.

În România, Nevruzul are o valoare revelatoare, fiind cea mai importantă sărbătoare după cele două sărbători religioase, Ramazan şi Kurban Bayram.

Pe data de 21 şi 22 martie, filialele Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmanilor din România, din: Constanţa, Medgidia, Bucureşti, Agigea, Murfatlar, Ovidiu, Tuzla, Mihail Kogălniceanu şi Techirghiol au organizat manifestări dedicate Nevruzului, recitând poezii, prezentând piese de teatru, iar ansamblurile de dansuri atât româneşti, cât şi tătăreşti au oferit un spectacol inedit.

Cu prilejul sărbătorii de Nevruz doresc să le urez tuturor musulmanilor o primăvară frumoasă, plină de împliniri şi pace sufletească.

Vă mulţumesc.

Deputat minorităţi, Amet Varol.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Cătălin Drăguşanu, care va susţine ultima declaraţie politică din această şedinţă.

Domnul Vasile-Cătălin Drăguşanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Revin astăzi asupra unui subiect de actualitate în societatea românească, şi anume delincvenţa juvenilă.

Zilele trecute, imagini filmate în sediul Poliţiei Piatra Neamţ, care arătau cum şeful poliţiei municipale loveşte cu palmele şi picioarele un copil în vârstă de 14 ani, bănuit că a comis fapte pe care însuşi Codul penal le incriminează, au făcut înconjurul ţării. Cu toate că fapta comisarului şef este incalificabilă şi nu trebuie tolerate sub nici o formă astfel de acţiuni, nu despre aceasta vreau să vorbesc.

Vreau să atrag atenţia asupra fenomenului delincvenţei juvenile care pare a fi în creştere în urbea nemţeană. Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, modificată şi completată chiar la finalul anului 2013 prin Legea nr. 257/2013 are un capitol special privind protecţia copilului care a săvârşit o faptă penală şi care nu răspunde penal.

Conform legislaţiei, în cazul copiilor care comit o faptă prevăzută de legea penală este necesară instituirea unei măsuri speciale de protecţie, respectiv supravegherea specializată sau plasamentul. Autorităţile care au putere de decizie în ceea ce priveşte instituirea acestor măsuri sunt Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului prin Comisia pentru protecţia copilului, în situaţia în care există acordul părinţilor, sau instanţa, dacă acordul părinţilor nu există.

Măsura supravegherii specializate constă în menţinerea copilului în familie, cu condiţia îndeplinirii de către acesta a anumitor obligaţii, cum ar fi: frecventarea cursurilor şcolare; utilizarea unor servicii de îngrijire de zi; urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie; interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite persoane.

În cazul în care menţinerea în familie nu este posibilă sau atunci când copilul nu îşi îndeplineşte obligaţiile stabilite prin măsura supravegherii specializate, se poate dispune plasamentul acestuia în familia extinsă ori în cea substitutivă, precum şi îndeplinirea de către copil a obligaţiilor de mai sus.

Dacă fapta prevăzută de legea penală, care a fost comisă de un copil care nu răspunde penal, prezintă un grad ridicat de pericol social sau dacă copilul săvârşeşte în continuare fapte penale, poate fi decisă plasarea acestuia într-un serviciu de tip rezidenţial specializat.

La nivelul judeţului Neamţ, în prima jumătate a anului 2013, doar un copil a beneficiat de măsura protecţiei speciale, şi anume de supraveghere specializată. Statistica poliţiei arată că pentru aceeaşi perioadă au fost 55 de minori până în 14 ani care au comis fapte penale. Cum au fost rezolvate celelalte cazuri nu ştiu, dar voi întreba Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice. Tot doamna ministru vreau să răspundă şi dacă modul în care DGASPC Neamţ îşi face treaba este în parametrii ceruţi de minister şi de legile în vigoare.

De asemenea, fondurile pe care această instituţie le cheltuieşte trebuie justificate, mai ales în astfel de momente, când tocmai cei care trebuie să beneficieze de serviciile direcţiei dovedesc că nici nu sunt luaţi în evidenţă.

Dacă în şase luni un singur caz a beneficiat de supraveghere specializată din partea DGASPC Neamţ, înseamnă că pentru celelalte 54 de cazuri identificate de poliţie au existat decizii judecătoreşti, iar aceşti copii au fost plasaţi în centrele de educare sau de detenţie pentru minori. Vom vedea cum va răspunde la această întrebare chiar ministrul justiţiei şi ministrul afacerilor interne.

Stimaţi colegi,

Cred că trebuie reînfiinţate centrele de educare a minorilor la nivel de judeţe şi, totodată, solicit ca direcţiile de asistenţă socială să colaboreze mai bine cu organele de poliţie în vederea implementării unor programe reale de intervenţie, în scopul corectării acestor comportamente deviante. Nu în ultimul rând, pentru a oferi o şansă de integrare în societate a adolescenţilor cu atitudini antisociale consider că trebuie elaborate strategii care să trateze şi să elimine treptat factorii care determină un grad crescut al delincvenţei juvenile.

Vă mulţumesc.

Drăguşanu Cătălin, deputat Colegiul nr. 1 Neamţ.

Şi pentru stenogramă depun la secretariat încă o declaraţie politică, intitulată "Existenţa barurilor în apropierea unităţilor de învăţământ - un pericol pentru elevi".

Mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu. Înainte de a închide prima parte a şedinţei de astăzi, cea dedicată declaraţiilor politice, am să dau citire listei deputaţilor care au prezentat declaraţii politice în scris.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat: domnul deputat Flavius Măduţa, domnul Sorin Stragea, Constantin Adăscăliţei, Florin Pâslaru, Daniel Suciu, Mihăiţă Găină, Ovidiu-Cristian Iane, Natalia Intotero, Camelia Khraibani, Violeta Tudorie, Andrei Dolineaschi, Vlad Cosma, Adrian Mocanu, Daniel Bărbulescu, Ion Călin, Dorel Covaci, Sergiu Vizitiu, Iuliu Nosa, Vasile Popeangă, Laurenţiu Nistor, Neculai Răţoi, Vasile Mocanu, Mircea Dobre, Manuela Mitrea, Sorin Grindeanu, Gavril Mîrza, Ioan Munteanu, Daniel Tudorache, Mihai Sturzu, Sonia Drăghici, Mircea Drăghici, Ioan Dîrzu, Radu Babuş, Ionel Arsene, Rodica Nassar, Mihai Weber, Ciprian Nica, Ioan Benga, Bogdan Mihăilescu, Ion Eparu, Bălan Ion şi Puşcaş Iacob.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal: Hubert Thuma, Daniel Iane, Raluca Surdu, Cristina Pocora, Alexandru Băişanu, Gheorghe Dragomir, Mihai Donţu, Mihai Lupu, Mircea Cazan, Costel Alexe, Graţiela Gavrilescu, Costel Şoptică, Ionel Palăr, Eugen Nicolăescu, Radu Zlati, Florin Alexe, Sorin Teju, Vasile Horga, Elena Uioreanu, Ştirbu Gigel şi Raluca Ispir.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator: Constantin Avram - două declaraţii, Cornelia Negruţ - două declaraţii, Ion Diniţă - o declaraţie, Ovidiu Raeţchi - o declaraţie.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal: Vasile Iliuţă, Ioan Balan, Maria-Andreea Paul, Iulian Vladu, Claudia Boghicevici, Cornel Sămărtinean, Alexandru Nazare, George Ionescu, Raluca Turcan şi Ioan Oltean - două declaraţii.

Din partea Grupului parlamentar al PP-DD: Ioana Dumitru.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale: Miron Ignat.

Şi din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar: domnul deputat Viorel Blăjuţ.

Cu aceasta, închid prima parte a şedinţei de astăzi, cea consacrată declaraţiilor politice.

Vă urez o zi bună!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Constantin Adăscăliţei:

"Susţinerea sectorului pomicol în agricultura românească"

Săptămâna trecută am susţinut în faţa dumneavoastră o declaraţie referitoare la agricultura din România şi importanţa care trebuie acordată acestui domeniu vital. La întoarcerea în judeţul Iaşi am fost contactat de mai mulţi fermieri, care m-au felicitat pentru acest demers şi mi-au cerut o abordare amănunţită a mai multor sectoare agricole, care, în România, trebuie dezvoltate.

Având în vedere că, în Colegiul 3 Iaşi, pe care îl reprezint în Camera Deputaţilor, funcţionau odinioară peste 7 ferme sau IAS-uri pomicole, cele mai importante fiind în comunele Tansa, Tibăneşti şi Popricani, astăzi vom vorbi despre dezvoltarea sectorului pomicol în România.

Patrimoniul pomicol însumă înainte de revoluţie peste 150 000 hectare, cu un înalt randament de producţie bazat pe o consecvenţă cercetare instituţională, producţie care, fie mergea la export, fie în unităţile industriale de procesare. În prezent aproape jumătate din această suprafaţă se află în paragină, iar situaţia unităţilor de procesare este chiar mai jalnică, în timp ce exporturile, după o lungă cădere, încep să dea semne uşoare de revenire.

Producţia naţională de fructe s-a situat în ultimii ani în jurul valorii de 1 milion de tone, în timp ce ţările cu tradiţie din UE produc anual 4 sau chiar 5 milioane. Poate aşa se explică paradoxul acestei perioade, în care lipsa competitivităţii a făcut ca bruma de producţie românească să fie valorificată în sezon pe un preţ de nimic, în timp ce magazinele erau pline în restul anului cu mere importate din Austria, Italia sau chiar din afara UE.

Pomicultura românească a fost pusă la pământ de către 3 factori:

1. fărâmiţarea marilor ferme socialiste, majoritatea prin retrocedare, ajungându-se de la unităţi de 500-600 hectare la unităţi individuale de 0.3-0.5 hectare.
2. lipsa mijloacelor tehnice de îngrijire a acestor suprafeţe şi blocajele financiare din institutele de cercetare, care în timp au dus la o defrişare necontrolată a livezilor.
3. îmbătrânirea pomilor, în special a soiurilor productive, care au o durată de viaţă limitată. Replantările cu material săditor s-au realizat într-o atât de mică măsură, încât aproape jumătate din livezile României sunt astăzi defrişate.

Cu toate acestea, piaţa liberă a permis dezvoltarea timidă, la început, a unor noi exploataţii de pomi sau arbuşti fructiferi.

Dacă în zona subcarpatică s-au dezvoltat plantaţii noi de măr, prun şi cireş, zona Satu-Mare s-a specializat în cultura arbuştilor fructiferi şi a căpşunului. Nu greşesc dacă afirm că fructele autohtone, fie ele soiuri inferioare uneori, sunt mai gustoase şi mai hrănitoare decât tot ce se găseşte pe piaţa importurilor.

Încă un amănunt care merită menţionat, spre deosebire de culturile vegetale sau de viticultură, este că sectorul pomicol nu a beneficiat de prezenţa masivă a investiţiilor străine, poate din cauză că unora le-a convenit vocaţia de piaţă de desfacere spre care ţara noastră se îndreaptă.

Faţă de cele de mai sus, putem concluziona că, indiferent de greşelile care s-au făcut, potenţialul de dezvoltare a fost şi a rămas întotdeauna la îndemâna noastră.

Astăzi propun ministerului de resort să analizeze câteva măsuri care sunt implementate cu succes la vecinii noştri din UE.

În primul rând trebuie încurajată înfiinţarea unor exploataţii viabile de minim 10 hectare, fie prin investiţii private, fie prin asocieri ale producătorilor. În acelaşi timp, trebuie aduse soiuri productive rezultate din cercetarea modernă, care sunt cultivate intensiv, cu o densitate dublă faţă de cum eram noi învăţaţi acum 30 ani, de exemplu mărul, prunul.

Trebuie încurajat exportul de fructe proaspete, posibilităţile de stocare şi depozitare, dar şi unităţile de procesare şi conservare.

Nu în ultimul rând, Ministerul Agriculturii trebuie să asigure un acces cât mai relaxat şi transparent al fermierilor la fondurile europene pentru acest sector.

În încheiere, îndemn pe toţi românii ca, în semn de solidaritate pentru producătorii autohtoni, să consume legume şi fructe româneşti.

Domnul Adrian Gurzău:

Există legi date în interesul infractorilor.

În cazuri de plagiat se impune îmbunătăţirea legii.

În legătură cu plagiatul lui Victor-Viorel Ponta, este normal ca societatea să acţioneze şi să ceară condamnarea hoţului. Plagiatul nu este numai un furt intelectual. El produce daune societăţii pe mai multe paliere: de la inducerea ideii că morala nu mai contează şi că este important să îţi atingi scopurile indiferent de mijloace, până la prejudicii de ordin material la bugetul statului, că, din plagiat, Victor-Viorel Ponta a beneficiat de bani în plus dintr-un doctorat fals şi obţinerea unor onoruri nemeritate. La acestea se adaugă prejudiciile morale aduse celor cărora, prin furt, Victor-Viorel Ponta le-a uzurpat locul în societatea academică.

Judecătorii nu au judecat dacă Victor-Viorel Ponta este un hoţ sau nu, ci au respins contestaţia la soluţia de clasare a dosarului pornit la plângerea lui Adrian Papahagi şi colegii săi. Judecătorii au decis că plângerea este inadmisibilă, din cauza faptului că cei trei reclamanţi nu aveau calitatea procesuală să facă o astfel de plângere. Din păcate încă mai există astfel de legi în România, date în interesul infractorilor. Dacă nu există o plângere din partea celor prejudiciaţi, nu există nici răspundere penală. Iar dacă cei prejudiciaţi nu dau doi bani pe reputaţia lor, judecătorii ce să facă? Ei nu au calitatea de a se autosesiza.

Dacă legea era făcută împotriva unor astfel de fapte precum plagiatul ar fi cuprins prevederea prejudiciului adus comunităţii profesionale şi posibilitatea ca aceasta să se constituie parte vătămată şi să-i acţioneze pe impostori în judecată pentru a le stopa măcar cariera academică falsă. Dar legea nu prevede aşa ceva. Este clar că legea trebuie să sufere o îmbunătăţire în acest sens. Am să le propun colegilor parlamentari din Partidul Mişcarea Populară să cerem modificarea legii în acest sens. În astfel de cazuri, comunităţile profesionale trebuie să aibă dreptul să riposteze pentru a-şi prezerva calitatea profesională.

Până atunci, mă frământă următorul lucru: de ce autorii din care a plagiat Victor-Viorel Ponta nu reclamă furtul?

Avem aşa: Ion Diaconu, fost ambasador, Vasile Creţu, fost magistrat militar şi profesor de drept la Universitatea "Spiru Haret", autorul volumului "Drept Penal Internaţional", din care s-au copiat vreo 40 de pagini; Victor Duculescu, din care s-au copiat bucăţi dintr-o prefaţă scrisă pentru lucrarea "Curtea Penală Internaţională, istorie şi realitate" a lui Dumitru Diaconu; Dumitru Diaconu, cu pasaje copiate din lucrarea "Curtea Penală Internaţională, istorie şi realitate".

Noi plecăm de la ipoteza că autorii copiaţi au fost originali în demersul lor. Numai că atitudinea lor este suspectă în acest caz. Au fost furaţi! Dacă nu denotă servilism şi frică în faţa funcţiei deţinute vremelnic de către Victor-Viorel Ponta, precum şi acceptarea hoţiei ca mod de viaţă, poate însemna şi altceva: poate că hoţii nu pot striga la rândul lor "hoţii"... Poate avem de-a face, în cazul lui Victor-Viorel Ponta, cu un hoţ al hoţilor. Până la proba contrară, pot să cred inclusiv acest lucru şi chiar să îl afirm.

Domnul Adrian Gurzău:

"Încălcând decizia CCR, Victor-Viorel Ponta a modificat Legea electorală în avantajul PSD"

Printr-o ordonanţă care încalcă decizia Curţii Constituţionale a României, care dă un avantaj Partidului Social Democrat, care clarificând treburile doar pe jumătate şi care nu a fost dezbătută public deşi ar fi trebuit să fie agreată de către toţi competitorii politici, Guvernul Ponta 3 a modificat Legea electorală. Hoţeşte, că doar hoţia este blazonul lui Victor-Viorel Ponta care şi-a furat propriul doctorat.

Conform unui material din cotidianul România liberă, Executivul a stabilit ca alegerile parţiale pentru Legislativ să aibă loc într-un singur tur, iar candidatul care a obţinut cele mai multe voturi să fie declarat câştigător. Potrivit ministrului pentru relaţia cu Parlamentul, Eugen Nicolicea, regula ar fi existat şi în trecut, dar făcea parte dintr-un articol respins de Curtea Constituţională, deoarece se interziceau candidaturile independente.

Guvernanţii spun că au constatat o lipsă de reglementare. Cică Legea alegerilor parlamentare nu mai avea prevederi în privinţa alegerilor parţiale, respectiv în câte tururi de scrutin se organizează alegerile şi cine este declarat câştigător. Aşa că, au hotărât, cu de la ei putere, fără consultarea opiniei publice şi a partidelor politice, ca alegerile parţiale să se desfăşoare într-un singur tur, urmând ca cel mai bine clasat să fie declarat câştigător. În caz de balotaj, se va organiza un nou tur de scrutin la două săptămâni de la primul tur, la care vor participa doar candidaţii aflaţi în această situaţie.

Conform sondajelor, cu scoruri cuprinse între 35% şi 40%, PSD, care va avea candidaţi comuni cu UNPR şi PC, este partidul avantajat de această regulă arbitrară şi neconstituţională. Nicolicea a recunoscut că Guvernul nu a clarificat problema candidaturilor independenţilor, deşi de la aceasta pornea decizia de neconstituţionalitate dată de către judecătorii CCR.

Eu cred că PSD îi pregăteşte o nouă tergiversare de dosar sponsorului Dan Voiculescu. Vor să-l aducă din nou în Parlament, ca să aibă de unde să-şi dea demisia. Se voieşte, să fie judecat când la tribunal, când la o instanţă superioară. Poate se prescrie fapta sau poate apucă PSD să dea graţierea şi amnistia.

Domnul Florin-Alexandru Alexe:

Vă reţin atenţia astăzi cu o decizie a Guvernului Ponta care include atâtea nereguli, încât ar putea fi declarată nulă de mai multe ori, dacă domnul prim-ministru ar avea decenţa de a respecta Constituţia şi legile ţării.

Decizia la care fac referire este modificarea prin Ordonanţa de urgenţă a Legii nr.35/2008 privind alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului. Guvernul PSD a decis, fără un anunţ prealabil şi fără a pune subiectul în dezbatere nicio zi, să organizeze alegeri parţiale pe 25 mai, simultan cu europarlamentarele, cu toate că normele privind transparenţa decizională obligă la o consultare publică de cel puţin 10 zile.

Potrivit actului normativ emis de Guvern, "alegerile parţiale se desfăşoară într-un singur tur, cel mai bine clasat candidat urmând să fie declarat câştigător". Această prevedere înlocuieşte articolul 48 alineatul (17) din Legea nr.35/2008, care stipula: "La alegerile parţiale pot participa numai partidele politice şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care la alegerile generale au îndeplinit pragul electoral, individual sau într-o alianţă politică ori electorală. Alegerile parţiale se desfăşoară într-un singur tur, cel mai bine clasat candidat urmând a fi declarat câştigător". Acest articol din lege a fost iniţial declarat neconstituţional, prin decizia Curţii Constituţionale nr.61/2010. Apoi Curtea Constituţională a revenit, datorită unei noi sesizări, şi a explicat clar, prin decizia nr.503/2010, că la alegerile parţiale nu pot participa partidele neparlamentare, dar pot participa candidaţii independenţi.

Ce a făcut Victor Ponta? Şi-a atins două obiective dintr-o lovitură.

Primul obiectiv este acela de a-i face pe plac, încă o dată, lui Traian Băsescu prin acordarea posibilităţii ca noul partid prezidenţial - PMP - să poată candida la aceste alegeri.

Al doilea obiectiv pe care l-a atins Victor Ponta este posibilitatea ca PSD să-şi consolideze majoritatea parlamentară. Astfel, dacă ordonanţa nu ar fi fost emisă, la alegerile parţiale s-ar fi aplicat principiile redistribuirii din Legea nr.35/2008, care ar fi inclus posibilitatea ca PSD-UNPR-PC să piardă mandate în colegii câştigate, în favoarea PNL sau PDL. Pe baza ordonanţei, PSD primul clasat în sondaje cu 35%, poate câştiga toate cele şase colegii în care se organizează alegeri parţiale. Mai mult, PMP, principalul partid neparlamentar, potrivit sondajelor, care acum va putea depune candidaturi, va fragmenta voturile pe zona dreptei.

Ce nu a făcut Victor Ponta? Nu a avut nici cel mai mic respect pentru Constituţie, pe care această ordonanţă o încalcă flagrant, nu a avut respect pentru legile ţării şi nici pentru instituţiile statului de drept. Legea nr.35/2008 ar fi trebuit să fie modificată potrivit deciziei nr.503/2010 a Curţii Constituţionale.

Mai mult decât atât, în nota de fundamentare întocmită de MAI este inclusă şi prevederea legală potrivit căreia alegerile parţiale se organizează în cel mult trei luni de la constatarea încetării mandatului unui parlamentar. Însă cea mai veche demisie s-a produs în ianuarie 2013, când Dan Voiculescu a plecat din Senat.

Astfel, legea a fost încălcată încă din aprilie 2014, când premierul Victor Ponta a refuzat să organizeze alegeri, afirmând că Parlamentul este "supradimensionat". ?i în restul colegiilor în care se organizează parţiale termenul a fost depăşit. MAI se arată preocupat, cu întârziere, de "imposibilitatea cetăţenilor de a fi reprezentaţi în Parlament". MAI susţine că ordonanţa vizează o situaţie de urgenţă şi extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, adică exact condiţia constituţională pentru emiterea ordonanţelor de urgenţă. În realitate, amânarea a fost provocată chiar de către Guvernul Ponta, timp de un an şi două luni.

Această eroare impardonabilă poate fi totuşi remediată dacă instituţiile statului nu ar fi aservite PSD-ului. Cum? Prin atacarea Ordonanţei de urgenţă la CCR doar de către Avocatul Poporului. Postul este deţinut interimar de către Ecaterina Teodorescu, nominalizată de PC, care până acum nu a contestat nicio ordonanţă de urgenţă şi sunt puţine şanse să facă un asemenea demers. Dacă s-ar decide să atace Ordonanţa de urgenţă, instituţia Avocatului Poporului ar avea argumente solide.

Prin participarea la alegerile parţiale a partidelor neparlamentare se încalcă principiul constituţional al configuraţiei politice a Parlamentului. În acest sens ar trebui să fie citită Decizia nr.61/2010 a CCR şi în special următorul paragraf: "În ceea ce priveşte alegerile parlamentare parţiale, Curtea reţine că acestea au loc ca urmare a vacantării unui mandat de parlamentar. Organizarea unor astfel de alegeri are drept scop completarea mandatelor parlamentare, însă cu respectarea structurii Parlamentului constituită în urma desfăşurării ultimelor alegeri generale. Pentru respectarea suveranităţii, a voinţei electoratului, exprimate în cadrul alegerilor generale, se impune ca în această etapă a alegerilor parţiale, subsidiară şi complementară alegerilor generale, să fie respectată aceeaşi condiţie a îndeplinirii pragului electoral, pe baza căreia un partid politic a obţinut reprezentare în Parlament. Admiterea unor candidaturi la alegerile parţiale din partea unor partide nereprezentate în Parlament ar conduce la modificarea configuraţiei politice a acestuia, în dezacord cu votul exprimat de corpul electoral la alegerile generale, în urma cărora s-a constituit organul reprezentativ suprem al poporului român, într-o anumită componenţă politică, a cărei modificare nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege".

Prin ordonanţă de urgenţă nu poate fi modificată sau completată o lege organică, Legea alegerilor parlamentare nr.35/2008 fiind lege organică. Constituţia interzice acest lucru.

Guvernul nu a ţinut cont de recomandările Comisiei de la Veneţia care nu agreează modificarea legislaţiei electorale cu 6 luni înaintea unui scrutin.

Este un moment bun ca Victor Ponta să demonstreze că relaţia lui cu Traian Băsescu este pur instituţională, aşa cum încearcă să ne mintă de la semnarea Pactului de Coabitare încoace, prin retragerea acestei Ordonanţe de urgenţă şi modificarea Legii nr.35/2010, potrivit deciziei Curţii Constituţionale. Este de preferat, în opinia mea, să avem un prim-ministru care greşeşte şi care îşi recunoaşte greşelile, decât să avem un prim-ministru care dovedeşte la fiecare pas un dispreţ total faţă de legi şi faţă de cetăţenii acestei ţări.

Dar, fără a fi un prevestitor, sunt absolut convins că Victor Ponta va continua pe calea pe care a ales-o deja şi care, după cât se pare, îi şi place foarte mult: aceea a minciunii şi ipocriziei.

Domnul Florin-Alexandru Alexe:

Abuzurile Guvernului Ponta continuă cu interzicerea dreptului constituţional al cetăţenilor de a-şi alege reprezentanţi în Parlamentul României. Guvernul a decis ca în Colegiul nr.2 din Iaşi, care a fost vacantat prin demisia, în luna ianuarie, a deputatului Relu Fenechiu, să nu fie organizate alegeri parţiale.

Motivul? Motivul invocat de Guvernul Ponta este acela că cetăţenii acestui colegiu sunt deja reprezentaţi de către deputatul minorităţii macedonene. Motivul evident este acela că PSD nu poate câştiga acest colegiu.

Lăsând la o parte motivul evident, acela că PSD nu suportă înfrângerea, să analizăm motivul pe care chiar Guvernul şi l-a ales ca să justifice această încălcare flagrantă a Constituţiei şi Legii electorale. Şi, pentru a evita subiectivismul, să vorbim, despre cifre şi fapte concrete.

Colegiul nr.2 din Iaşi este format din 72.107 alegători, care provin din localităţile: Aroneanu, Bârnova, Ciurea, Dobrovăţ, Grajduri, Holboca, Mironeasa, Miroslava, Mogoşeşti, Rediu, Scânteia, Şcheia şi Tomeşti. Liberalul Relu Fenechiu a devenit deputat în acest colegiu în urma obţinerii unui număr de 29.920 de voturi. Deputatul minorităţii macedonene, Ionel Stancu, a fost ales cu 237 de voturi la nivel naţional şi a fost repartizat ulterior judeţului Iaşi.

Cu tot respectul pentru deputatul minorităţii macedonene, consider că 72.107 alegători din judeţul Iaşi nu pot fi reprezentaţi de un deputat care a fost ales cu 237 de voturi care, în marea majoritate, nici măcar nu au fost obţinute de la cetăţeni din judeţul Iaşi.

Aşadar, îi solicit lui Victor Ponta ca, prin instituţiile abilitate, să dea curs solicitării PNL Iaşi, transmisă în mod oficial Guvernului României şi Autorităţii Electorale Permanente, şi să dispună, prin Hotărâre de guvern, conform dispoziţiilor legale în vigoare, organizarea de alegeri parlamentare parţiale în Colegiul nr. 2.

Domnul Adrian-Alin Petrache:

"Semnal de alarmă pentru creşterea infracţionalităţii în mediul şcolar"

Considerat esenţial pentru dezvoltarea factorului uman şi dezvoltarea viitoare a societăţii, învăţământul românesc traversează o perioadă dificilă, având în vedere atât rezultatele slabe obţinute de elevi în cursul anului şcolar 2012-2013, cât şi rezultatele slabe obţinute la simularea evaluării naţionale şi la simularea bacalaureatului din acest an.

Din nefericire, deşi şcoala ar trebui să reprezinte un loc propice pentru educaţie şi învăţat carte, acest lucru pare să se întâmple tot mai rar în rândul tinerilor. Astfel, mersul la şcoală nu mai pune accentul pe obţinerea unor cunoştinţe, ci pe ultimele tendinţe în modă sau pe comiterea unui număr alarmant de fapte incompatibile cu mediul şcolar.

Conform celor mai recente statistici, în primul semestru al anului şcolar 2013-2014, peste 140 de infracţiuni au fost comise de elevi în incinta unităţilor de învăţământ.

S-a constat că cele mai multe conflicte între elevi apar fie în timpul pauzelor, de cele mai multe ori ca urmare a unor discuţii în contradictoriu, fie în timpul orelor de sport, în curtea şcolii, fie la sfârşitul orelor de curs.

Din numărul total de fapte ce au caracter penal comise de elevi în cursul primului semestru al acestui an, cel mai des întâlnite sunt lovirile şi furturile. Astfel, s-au înregistrat aproximativ 70 de infracţiuni de loviri şi alte violenţe şi 40 de furturi. În ceea ce priveşte furturile, cele mai multe dintre acestea vizează telefoanele mobile, care au fost furate cu preponderenţă din vestiarele sălilor de sport sau în timpul pauzelor, când mulţi dintre elevi îşi lasă telefoanele nesupravegheate.

Pe de altă parte, unul din principalele motive pentru care a crescut violenţa în şcoli este exemplul negativ din familie, întrucât conform unor studii UNICEF, mai mult de jumătate dintre părinţii români aplică pedepse fizice copiilor lor, iar aceştia preiau la rândul lor manifestările părinţilor şi perpetuează comportamente agresive în şcoală.

De asemenea, printre posibilele cauze pentru care numărul infracţiunilor săvârşite în incinta unităţilor de învăţământ creşte de la an la an se regăsesc şi nevoia de dominare, răzbunarea, invidia, teribilismul, consumul de alcool şi droguri.

Având în vedere faptul că în anul şcolar 2012-2013 au avut loc aproximativ 240 de acte de violenţă în şcoli, există riscul ca în anul şcolar 2013-2014 acest număr să fie depăşit.

Consider că este important să se ia măsuri în acest sens, astfel ca mersul la şcoală să nu reprezinte un pericol pentru elevi, ci o şansă de a învăţa lucruri noi, o modalitate de a forma tinerii pentru a se putea descurca în viitor pe propriile lor forţe.

Este foarte important să putem stopa acest fenomen din ce în ce mai vizibil în şcolile din România şi să putem lua măsurile necesare ca şcoala românească să scoată elitele de altă dată.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Calendarul liberalizării preţurilor la gaze trebuie suspendat pentru că produce efecte dezastruoase în economie"

PDL consideră o urgenţă naţională elaborarea unui Pact naţional pe energie, prin consens, la nivelul partidelor parlamentare. Calendarul liberalizării preţurilor la gaze trebuie suspendat pentru că produce efecte dezastruoase în economie

PDL consideră o urgenţă naţională domeniul energetic şi definirea interesului naţional în această problemă. PDL crede că problema energetică este una de interes naţional prioritar şi consideră că este datoria Guvernului să consulte toate partidele politice parlamentare din România în această problemă. Aceste consultări ar trebui să conducă spre un Pact naţional pe energie prin care toate forţele politice să se angajeze că vor respecta paşii stabiliţi prin consens.

Urgenţa elaborării acestui Pact naţional pe energie este dată de efectele economice dezastruoase pe care liberalizarea calendarului la gaze le are, dar şi de situaţia geopolitică complicată din zonă, unde Rusia este principalul furnizor de gaze naturale.

Potrivit unor analize profesioniste, liberalizarea preţurilor la gaze asumată de Guvernul Ponta în vara lui 2012 va provoca o creştere de 143% a costului pentru gazele din producţia internă. Impactul economic va fi devastator în condiţiile în care preţul gazelor pentru consumatorii industriali va creşte cu 72%, ceea ce ar duce la pierdere de locuri de muncă, companii închise, scădere a PIB.

PDL a cerut încă de la începutul acestui an, în cadrul discuţiilor avute cu delegaţia FMI, BM şi CE, suspendarea calendarului de liberalizare a preţurilor natural. Motivele sunt foarte clare:

• Nu putem vorbi de o piaţă liberă a gazelor în România în condiţiile în care există doi mari producători care domină piaţa - Romgaz şi Petrom. Avem o singură sursă de import - Rusia, şi nu există o piaţă europeană a gazului natural. În aceste condiţii, liberalizarea pieţei gazului ar însemna pentru România doar alinierea la preţul practicat de Rusia pentru România.
• Sistemul "coşului de gaze" a fost adoptat doar ca măsură temporară de organizare a sectorului energetic românesc şi nu mai corespunde realităţii actuale. Aşa cum am afirmat şi în scrisoarea adresată de PDL delegaţiei FMI, continuarea liberalizării totale a pieţei gazelor naturale are un impact major asupra consumatorilor industriali şi efecte conexe devastatoare asupra unei industrii aflată deja în stare de şoc.
• Domeniul energetic nu poate fi reglementat prin ordonanţe de urgenţă, aşa cum au procedat Guvernele Ponta până acum. Fostul ministru al energiei, Constantin Niţă, ne-a ameninţat o lungă bucată de vreme că va elabora o strategie energetică naţională cu ajutorul unui consultant străin, contractat prin licitaţie publică. Acum, noul ministru Răzvan Nicolescu anunţă că nu mai face licitaţie, ci transmite publicului o listă de 10 întrebări pe baza cărora va elabora o strategie. PSD nu a reuşit, în 22 de luni de guvernare, să finalizeze "Elementele de strategie energetică naţională 2011-2035", lăsate pe masa guvernării de către PDL. Această strategie este cerută încă din luna noiembrie 2012 de către Comisia Europeană ca precondiţie pentru strategiile de dezvoltare şi de absorbţie a banilor europeni în perioada 2014-2020.

Consider că Guvernul Ponta trebuie să facă câţiva paşi clari, pentru a nu pune în pericol viitorul României:

1. să renunţe la calendarul de liberalizare a preţurilor la gaze natural; nu este prea târziu pentru a se lua decizia corectă prin negocieri cu FMI, BM şi CE;
2. să renunţe la impozitul pe construcţiile speciale şi să mai pună noi sarcini fiscale, care sperie investitorii străini şi destabilizează competitivitatea sistemului energetic naţional;
3. să oprească orice demersuri pentru listarea sau privatizarea companiilor din sistemul energetic, în primul rând pentru că procedurile actuale sunt incorecte şi aduc grave prejudicii sistemului energetic naţional, iar în al doilea rând pentru că România trebuie să clarifice, prin noua strategie energetică, care sunt sectoarele energetice pe care pune accent;
4. să elimine clientelismul politic din conducerea companiilor energetice.

Domnul Aurelian Ionescu:

"Un Guvern fără componentă liberală nu poate fi reprezentat în teritoriu de şefi liberali la deconcentrate"

Aşa cum era de aşteptat, reconfigurarea structurii politice de guvernământ a creat ecouri puternice mai ales în teritoriu, acolo unde nucleele aliaţilor care au câştigat încrederea oamenilor, mai ales prin voinţa demonstrată de a face să funcţioneze un mecanism unitar de măsuri, capabil să înglobeze în mod coerent elemente ale unor proiecte de dezvoltare punctual diferite, s-au văzut brusc puse în postura de a alege dacă rămân să-şi ducă mai departe programele începute în urmă cu doi ani, ori dacă îşi întorc spatele şi devin adversari captivi ai unui sistem de strategii devenite artificial incompatibile.

În ultima lună, s-a vorbit atât de mult despre impactul ruperii USL şi formării unei noi majorităţi guvernamentale la nivel naţional şi în afara graniţelor ţării, încât s-a minimalizat importanţa acestor schimbări politice tocmai la baza construcţiei căreia românii i-au acordat girul printr-un vot covârşitor. Această bază este cea a alianţelor politice funcţionale în teritoriu - în judeţe şi localităţi - unde blocarea oricărui proiect, din cauza alterării relaţiilor dintre partenerii de la nivel central, echivalează cu încălcarea unei promisiuni făcute electorilor. Privind lucrurile astfel, structura de conducere administrativă judeţeană din Ialomiţa a ales în mod fericit să nu facă un pas înapoi pe drumul deciziilor comune. Consider că hotărârea preşedinţilor judeţeni ai PSD şi PNL de a rămâne să colaboreze în continuare în promovarea măsurilor administrative este nu numai de apreciat, dar chiar de subliniat ca exemplu de consecvenţă şi concreteţe în decizie, două caracteristici definitorii ale unui proiect politic de factură câştigătoare.

Totuşi, cum Ialomiţa nu poate face nicicum excepţie de la aplicarea unitară a strategiilor guvernamentale, este necesară o restructurare a palierului de reprezentanţi ai Executivului naţional în teritoriu. Astfel, dat fiind faptul că programul de guvernare implementat de noua formulă politică majoritară de conducere a suferit modificări faţă de cel aplicat până acum, pare firească şi logică o schimbare la nivelul conducerii instituţiilor judeţene deconcentrate din subordinea Guvernului. Este previzibilă situaţia în care directorii propuşi şi susţinuţi de PNL la şefia acestor organisme nu vor mai fi dispuşi să aplice noile măsuri guvernamentale ce s-ar situa în afara strategiilor proprii politicii liberale promovate până de curând în sfera administrativă centrală. Mai mult decât atât, astăzi, aceşti manageri nu mai au legitimitatea reprezentării componenţei liberale din Guvernul României.

Ca urmare, cred că aceste argumente sunt îndeajuns de puternice încât să mă determine să solicit schimbarea din funcţie a şefilor liberali ai instituţiilor deconcentrate din Ialomiţa, astfel încât să se evite orice scurt-circuitare a reţelei de transmitere şi implementare în judeţ a noilor directive cuprinse în actualul program de guvernare.

Domnul Constantin Avram:

"Doreşte Rusia să redevină un imperiu?"

Pe fondul vânzolelii politice de pe malurile Dâmboviţei, generată de ruperea Uniunii Social Liberale şi la începutul campaniei electorale, neoficiale totuşi, privind alegerile pentru Parlamentul european din 25 mai 2014, iată că "marele urs de la Răsărit", adică Rusia face un mare pas specific războiului rece al anilor ‘70 - ’80. Ce a determinat acest gest beligerant, se bănuieşte în lumea politică a Europei, dar la întrebarea "de ce acum?" încă se mai caută răspunsuri. Sunt puncte de vedere care justifică anexarea peninsulei Crimeea, ca răspuns direct la precedentul Kosovo şi la situaţia încă neclară din Siria, unde se pare că NATO şi-a impus prin ONU punctul de vedere. Alţi analişti politici pun supărarea Rusiei pe seama dorinţei acesteia de a-şi manifesta puterea şi influenţa în zona Mării Negre avertizând NATO că s-a apropiat prea mult de graniţele Rusiei şi de zonele de influenţă economică ale acesteia, tocmai la 2-3 zile de aniversarea zilei naţionale a Ungariei. Ungaria, care prin diferite canale, neeuropene şi nedemocratice, condamnă tot mai des Tratatul de la Trianon şi sprijină pe faţă manifestările extremiste ale unui partid de sorginte fascistă zis Jobbik, pe subiectul autonomiei teritoriale ale aşa-zisului ţinut secuiesc, într-un moment politic în care UDMR este cooptată la guvernarea României, ca urmare a părăsirii acesteia de către Partidul Naţional Liberal. Cum de s-au potrivit toate aceste acţiuni ale Rusiei cu toate aceste evenimente, e greu de spus. Un lucru este din ce în ce mai clar: acela că în majoritatea cancelariilor europene, gestul Rusiei provoacă îngrijorare maximă pentru toate democraţiile europene, iar preocuparea NATO că Rusia ar putea continua cu anexarea Transnistriei sau a Republicii Moldova, este tot mai vizibilă. Pe cât este de vizibilă, tot atât de lipsite de eficienţă sunt toate primele măsuri contra Rusiei. Aceste măsuri seamănă mai mult cu o mângâiere pe creştet, decât cu un serios avertisment, din moment ce semnarea acordului de colaborare al Ucrainei cu Uniunea Europeană a trecut în plan secundar. Şi mediul politic din România este îngrijorat serios chiar dacă preşedintele Traian Băsescu dă asigurări că ţara noastră nu va fi afectată în nici un fel de manevrele Rusiei. Eu aş fi mai rezervat asupra acestui subiect, şi aş aştepta evoluţia măsurilor, mai ferme cred eu, anunţate de UE şi NATO.

Ar trebui să aşteptăm rezultatul acestor măsuri economice şi după aceea să exprimăm poziţii oficiale, chiar dacă suntem sub scutul protector al NATO şi UE. Pentru că, trebuie să recunoaştem faptul că suntem contemporani cu o retrasare a graniţelor în estul Europei, cu o nouă reîmpărţire a zonelor de influenţă economică din lume, ca rezultat negativ, al gestionării proaste a crizei economice şi financiare mondiale.

Eu cred că acesta este motivul principal al manevrelor militare ale Rusiei, sub masca protecţiei populaţiei ruse din aceste zone, prin organizarea unor referendumuri locale, cel puţin dubioase.

Au apărut destule suspiciuni în spaţiul public european, privitor la faptul că Rusia ar alimenta tensiunile interetnice din estul continentului, inclusiv cele din Transilvania, ca răspuns la aderarea României la UE şi NATO, şi la amplasarea scutului antirachetă al NATO la Deveselu, judeţul Olt, dar şi ca răspuns la dorinţa Ucrainei, Georgiei şi Republicii Moldova de a adera la Uniunea Europeană, şi poate chiar la NATO.

Diplomaţia rusă invocă potenţiale dezechilibre economice în zonă, în discursul public, dar şi nevoia de a-şi proteja populaţia de origine rusă din aceste zone, împotriva discriminării pe criterii etnice a acestor populaţii. Tocmai de aceea, se conturează concluzia că la originea acestor poziţii ale Rusiei ar sta mai mult considerentele de natură economică decât cele legate de protecţia populaţiei ruseşti din aceste zone ale estului Europei.

Dacă Rusia va anexa şi Transnistria după acelaşi scenariu din Crimeea, opinez că autonomia teritorială a ţinutului secuiesc se va transforma într-o problemă majoră pentru România. Şi atunci întrebarea din titlul declaraţiei are un răspuns ferm: DA!

Domnul Constantin Avram:

"Atacul statului asupra producătorului sau a plătitorului de taxe şi impozite"

Dacă ar fi să luăm în calcul estimarea Eurostat a creşterii economice de 3,6% a României în anul 2013, poate că ar trebui să fim mulţumiţi şi să intrăm într-o perioadă de micşorare a turaţiei motoarelor economiei naţionale.

Dar, trebuie să fim realişti, pornind de la faptul că am avut un an agricol foarte bun, poate cel mai bun, şi să avem în vedere măsuri fiscal-bugetare care să susţină această creştere economică, nu să o stagneze sau să o micşoreze.

Afirm acest lucru, pentru că adoptarea noilor măsuri guvernamentale de la 1 aprilie 2014, neatent gestionate, pot genera stagnare sau chiar recesiune economică, dar şi tensiuni sociale.

Energia electrică se va ieftini, dar acciza la combustibil va creşte cu 0,40 lei/litru, preţul gazelor naturale va fi în creştere, valoarea de tranzacţionare a certificatelor verzi este în creştere, toate acestea trebuie gestionate în aşa fel încât să genereze creştere economică, crearea de locuri de muncă, să susţină dinamica economică şi, în final, creşterea veniturilor bugetare pentru reluarea şi finanţarea programelor de investiţii simultane cu evitarea tensiunilor sociale prin măsuri compensatorii, pe care Guvernul Ponta le are în vedere. Mă refer aici şi la micşorarea CAS cu 5% şi la neimpozitarea profitului reinvestit de la 1 iulie 2014.

Oricum, principalul sector care trebuie revigorat, am mai spus-o, este cel al IMM-urilor, care, trebuie să recunoaştem, a fost cel mai rău lovit de criză.

Comisia Europeană recunoaşte rolul fundamental al IMM-urilor în economia statelor, acestea reprezentând eşalonul cel mai numeros, cu un rol esenţial în ieşirea din criză şi relansarea economiei.

Impactul crizei economice mondiale s-a resimţit puternic în economia României, în ansamblul său, economie care a fost afectată de o încetinire substanţială a creşterii, cu efecte negative şi imediate asupra populaţiei şi IMM-urilor vizând, în principal, locurile de muncă şi volumul vânzărilor.

Trebuie răspândită strategia de fiscalizare a întreprinderilor mici şi mijlocii, în sensul relaxării fiscale, a stimulării muncii şi a investiţiilor private, prin scutirea de impozit pentru profitul reinvestit, prin convingerea contribuabilului român că nu merită riscurile evaziunii în raport cu o nouă politică fiscal-bugetară mai relaxată, mai uşor de suportat.

IMM-urile se simt asaltate de excesul de controale ale administraţiei publice locale şi centrale, atenţia acestora concentrându-se mai mult pe evitarea greşelilor generatoare de evaziune şi mai puţin spre dezvoltarea companiei, şi conservarea locurilor de muncă, tocmai pentru că, reprezentanţii statului, în procesul de control, exercită mai mult funcţiunea de sancţionare decât funcţiunea de prevenire a greşelilor şi deciziilor generatoare de evaziune fiscală.

De multe ori, reprezentanţii statului, indiferent de culoarea politică a guvernului, au o conduită ca a "unor comisari sovietici", sunt ca "nişte dumnezei pământeni", uitând că fără IMM-uri, fără munca salariaţilor IMM, fără contribuţia substanţială a acestora la PIB, aceştia nu ar avea salarii, de foarte multe ori, excesiv de mari.

Astfel de comportament, după principiul "bună ziua hoţule", duce la falimentarea multor societăţi comerciale care mai mişcau sau mai uşor, şi care erau generatoare şi plătitoare de taxe şi impozite la stat, la administraţiile publice locale etc.

Am speranţa că nu acesta este obiectivul statului, să desfiinţeze mediul de afaceri, să-l ţină într-o permanentă stare de tensiune, pentru că riscurile sociale se pot manifesta exponenţial. Şi aşa, întreprinzătorii români sunt în total dezavantaj concurenţial cu firmele cu capital străin, din toate punctele de vedere şi, mai ales, din cauza inexistenţei barierelor vamale la anumite categorii de produse.

Poate este momentul ca societăţile comerciale cu capital autohton să se bucure de câteva facilităţi fiscale care să le permită să supravieţuiască pe timpul acestei crizei financiare şi economice, fără de sfârşit.

Trebuie să mai reflectăm asupra acestor aspecte, să modificăm legislaţia în domeniu, pentru că societăţile comerciale cu capital românesc sunt deja într-o mare suferinţă!

Rata declarării insolvenţei şi falimentelor este îngrijorător de mare şi trebuie făcut ceva să oprim acest fenomen foarte periculos în plan economic dar şi social.

Avem foarte mulţi specialişti în domeniul economiei, avem un minister specializat în activitatea IMM-urilor care trebuie să tragă acest semnal de alarmă către Ministerul Finanţelor Publice din România, pentru că, după câţi specialişti se exprimă pe la televiziuni pe teme economice, "în ţară la noi economia ar trebui să duduie", după cum se afirma acum câţiva ani în guvernul Tăriceanu.

Permanentul atac, permanentul asalt al statului asupra producătorilor de venituri la bugetul statului, respectiv asupra IMM-urilor, nu este de bun augur.

Să nu uităm că "Cine seamănă vânt, culege furtună", iar în economie aşa ceva ar fi catastrofal pentru că dezechilibrele economice majore între regiunile istorice ale ţării, deja se fac simţite la tot pasul, iar implementarea greoaie a măsurilor guvernamentale, menite să genereze creştere economică susţinută şi stabilitate socială, nu este de natură a ne determina să semnalăm un progres rapid.

Domnul Babuş Radu:

Declaraţie politică referitoare la Ucraina.

Ucraina este o ţară în Europa Orientală. Are frontiere cu Rusia, Belarus, Polonia, Slovacia, Ungaria, România, Republica Moldova, Marea Neagră şi Marea Azov.

La 16 iulie 1990 noul Parlament a adoptat Declaraţia Suveranităţii de Stat a Ucrainei. La 24 august 1994, Parlamentul ucrainean a adoptat Declaraţia de Independenţă prin care Ucraina era declarată stat democratic şi independent. În 8 decembrie la Brest şi apoi în 21 decembrie la Alma Ata, liderii Belarusului, ai Rusiei şi ai Ucrainei au dizolvat Uniunea Sovietică şi au format Comunitatea Statelor Independente.

Conflictul actual are la bază decizia Ucrainei de a refuza semnarea Acordului de Asociere la Uniunea Europeană în cadrul Summit-ului de la Vilnius.

Angela Merkel, David Cameron, Francois Hollande împreună cu 25 de lideri ai Uniunii Europene s-au reunit pentru a dezbate situaţia din Ucraina. Reuniunea a avut loc după "o baie de sânge şi fuga preşedintelui demis, Victor Ianukovici".

Pe data de 6 martie s-au reunit la Bruxelles şefii de stat şi de guvern pentru a adopta măsuri împotriva crizei din Ucraina. Comisia Europeană a prezentat un plan de ajutor de cel puţin 11 miliarde de euro provenind de la bugetul Uniunii Europene şi de la instituţii financiar-europene.

Statele Unite, în cadrul unui acord internaţional, s-au oferit să acorde Ucrainei un miliard de dolari. Programul de ajutor include 1,6 miliarde euro în cadrul unui credit de asistenţă macro-economică, 1,4 miliarde din donaţii, din care 600 de milioane în următorii 2 ani şi 3 miliarde de la Banca Naţională de Investiţii.

Acum Ucraina este în plin proces de divizare. Oare ce s-a întâmplat în 2008 în Osetia se va întâmpla şi în Ucraina? Oare Putin se va opri la Crimeea sau planul său este să reconstruiască Imperiul Rus?

Domnul Daniel-Ionuţ Bărbulescu:

"Desfiinţarea instanţelor afectează accesul liber la justiţie"

Accesul liber al cetăţenilor români la justiţie este un drept garantat prin art. 21 din Constituţia României, populaţia de pe întreg teritoriul ţării noastre trebuind deci să aibă o posibilitate neîngrădită în a-şi apăra sau susţine un drept garantat constituţional. Din punctul meu de vedere, măsura iniţiată de Ministerul Justiţiei de desfiinţare a unor instanţe nu se poate susţine, criteriul de eficientizare a justiţiei putând fi atins nu doar prin desfiinţare, dar şi prin o mai bună organizare a instanţelor. În cele ce urmează o să mă refer strict la Judecătoria Balş din judeţul Olt, pe care îl reprezint în Parlamentul României.

Desfiinţarea Judecătoriei Balş nu va conduce la eficientizarea activităţii niciunei alte instanţe care ar prelua localităţi din raza de competenţă teritorială a acesteia, efectul imediat fiind cu certitudine sporirea cheltuielilor bugetare. In situaţia desfiinţării, cel puţin probabil localităţile din raza de competenţă a Judecătoriei Balş ar fi arondate Judecătoriei Slatina, caz în care potenţiali justiţiabili ar urma să parcurgă între localitatea de domiciliu şi sediul instanţei distanţe cuprinse între 25 km şi 60 km, în prezent distanţa maximă fiind de 38 km. Mai mult, gradul de încărcare al Judecătoriei Slatina ar creşte, iar spaţiul afectat desfăşurării activităţii va deveni insuficient, desfăşurarea activităţii mai multor persoane în acelaşi imobil conducând, cu siguranţă, la disconfort. Având în vedere că opt dintre cei zece magistraţi ai instanţei şi parchetului şi un grefier domiciliază în municipiul Craiova, iar trei magistraţi şi treisprezece grefieri domiciliază în oraşul Balş, deplasarea în municipiul Craiova ar presupune cheltuieli bugetare importante pentru acoperirea costurilor acesteia, de cel puţin 7.000 lei lunar, fiind astfel evidentă o creştere a cheltuielilor, nicidecum o limitare a lor.

Desfiinţarea instanţei nu se impune nici prin prisma faptului că sediul instanţei este într-o stare foarte bună, iar mobilierul din sala de şedinţă a fost schimbat în anul 2010 şi nu poate fi folosit pentru alte activităţi ale Ministerului Justiţiei, aceeaşi fiind situaţia şi pentru sediul parchetului. Mai mult, sediul Judecătoriei Slatina nu oferă nici în prezent condiţii optime pentru magistraţi, pentru personalul auxiliar şi pentru justiţiabili, sporirea competenţei teritoriale conducând la o posibilă blocare a activităţii.

În altă ordine de idei, apreciem că este discreţionară şi discriminatorie măsura desfiinţării unei instanţe judecătoreşti sau a unui parchet, având drept criteriu de selecţie volumul de activitate, fără a se ţine cont şi de schema de personal şi calitatea activităţii, apreciată după criteriile specifice acesteia. În acest context, apare de neînţeles propunerea de a fi desfiinţată o instanţă judecătorească cu un număr anual de 3.300-3.500 cauze înregistrate, menţinându-se altele cu un număr de cauze mult mai mic, chiar sub 2.000, pentru care schema include trei, patru sau cinci magistraţi. Comparativ cu anul anterior, şi la unitatea de parchet numărul de dosare a crescut semnificativ, cu aproximativ 500.

Totodată, consider că aplicarea noului Cod penal şi a noului Cod de procedură penală poate fi realizată cu eficienţă în actuala organizare a instanţei sau a parchetului, având în vedere schema de personal completă.

În noul cadru procesual penal, dispoziţiile referitore la procedura de cameră preliminară sunt cele susceptibile de a presupune resurse suplimentare faţă de cele necesare desfăşurării procesului după regulile actuale. Noile prevederi legale presupun costuri rezultate, în esenţă, din creşterea numărului de judecători, fiind deja stabilit că o instanţă penală nu poate funcţiona potrivit noilor reglementări, decât cu un număr minim de patru judecători. În acest sens, concluziile studiului de impact au evidenţiat necesitatea unei scheme ocupate de cel puţin patru posturi de judecători, în cazul judecătoriilor, dintre care 3 judecători în materie penală şi un judecător în materie civilă, propunându-se ajustarea schemelor de personal. În condiţiile în care schema Judecătoriei Balş este de opt posturi, toate ocupate, instanţa fiind una atractivă, măsura desfiinţării apare ca neraţională.

În încheiere, apreciez, de asemenea, că eficienţa activităţii parchetului ar scădea în condiţiile în care organele de poliţie judiciară din cadrul Poliţiei oraşului Balş şi a posturilor arondate ar fi nevoite să se deplaseze la un parchet din altă localitate, fiind cunoscute şi restricţiile bugetare la nivelul Ministerului de Interne.

Domnul Ioan Benga:

"USD, o colaborare tripartită pe termen lung"

Deşi s-au făcut o seamă de speculaţii pe tema unui acord tripartit de scurtă durată sub titulatura USD, astăzi conştientizăm că Uniunea Social-Democrată, oficializată de PSD, UNPR şi PC, nu este doar o alianţă menită să puncteze alegerile europarlamentare, ci vizează o colaborare pe termen lung.

Lucru specificat în acordul formării USD, pentru cei care au avut ochi să vadă şi urechi să audă declaraţiile liderului Victor Ponta, cele trei formaţiuni, PSD, UNPR şi PC au alianţe electorale pentru alegerile europarlamentare, dar colaborează în Guvern, în Parlament, aici unde împreună avem 276 de parlamentari, şi evident în structurile locale.

Vă reamintesc că au fost discuţii privind participarea USL la europarlamentare, însă din start liberalii au ales să meargă singuri în alegeri. Motivele, asupra cărora nu insist în alocuţiunea mea, au fost de ordin tehnic şi ideologic, PNL manifestându-şi candidatura solitară. Din punctul nostru de vedere, ei nu sunt adversarii noştri, ei se bat cu PDL.

Obiectivele noastre politice rămân 100% cele ale USL, asta şi pentru că Uniunea Social-Democrată reprezintă trei din cele patru partide care au format Uniunea Social Liberală, iar scopul declarat al USD rămâne schimbarea regimului Băsescu, un obiectiv fundamental.

Aici nu mai vorbim de persoană. Persoana Traian Băsescu va pleca din funcţie în decembrie. Vorbim însă de un mod de a face politică, de o societate dezbinată a ultimilor 10 ani, graţie aportului "preşedintelui ales", în care totul a fost ură, scandal, bătaie, dosariadă la comandă.

USD a reuşit să pună laolaltă foarte mulţi oameni de o reală calitate şi competenţă în domenii diverse de activitate, care, fiecare în parte aduce cu sine un plus de valoare Uniunii, iar din analiza resursei umane de care dispunem am făcut o listă de candidaţi pentru europarlamentare care ne dă dreptul să gândim că USD va face un scor bun, realist, de 35% din sufragii.

Prin oamenii pe care îi va trimite USD în 25 mai la Bruxelles, la Strasbourg, avem speranţa ca România să fie mai bine reprezentată în Parlamentul European, pentru că România este o ţară al cărei potenţial nu a fost evaluat la adevărata valoare.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

"Nu blocaţi marile proiecte ale Iaşiului!"

Destrămarea USL creează probleme grave la nivel local.

De câteva zile, în judeţul Iaşi, între PSD şi PNL, s-a declanşat o acerbă luptă politică pentru întâietate, din care nu poate ieşi învins decât Iaşiul. Altădată prieteni de nedespărţit, dar şi mari generatori de promisiuni electorale, PSD-iştii şi liberalii din Iaşi au devenit azi duşmani de moarte. Iar duşmănia lor este pe cale, dacă nu să omoare, atunci măcar să blocheze pentru multă vreme de acum încolo toate marile proiecte ale Iaşiului.

Se pare că atât aleşii PSD cât şi cei ai PNL au uitat rapid faptul că au fost votaţi masiv de către ieşeni tocmai pentru a transpune în practică promisiunile electorale din celebrul manifest pentru Iaşi. Iar una dintre aceste promisiuni este modernizarea aeroportului din Iaşi.

Din păcate, în acest moment, asistăm la o luptă politică în jurul acestui proiect care pune în pericol tot ce s-a făcut bun la aeroport. De câteva zile, se cer demisii, se votează contra, se schimbă oameni, se boicotează şedinţe şi se blochează fonduri.

Dar proiectele sunt ale oamenilor pentru că ele se realizează din banii oamenilor. Nu partidele şi nu politicienii oferă banii necesari unui proiect, ci contribuabilii, cei care muncesc din greu pentru a-şi plăti taxele şi impozitele, tot mai mari în ultimii ani.

Ca om politic, dar mai ales ca ieşean, mi-am exprimat întotdeauna întregul sprijin pentru orice proiect util Iaşiului. Nu mă interesează că un proiect este pus în practică de o instituţie condusă de liberali sau de o instituţie condusă de PSD-işti. PSD-iştii şi liberalii au ajuns acolo, în acele funcţii, fiind aleşi de ieşeni. Acele instituţii sunt sau ar trebui să fie doar ale ieşenilor. Noi construim pentru noi.

Marile proiecte ale Iaşiului nu trebuie să aibă culoare politică. Acesta este crezul meu. De aceea, un proiect bun trebuie sprijinit de toată lumea, de la cele mai puternice instituţii ale statului până la omul de pe stradă. Iar Aeroportul Internaţional Iaşi este un astfel de proiect.

Puţină înţelepciune, domnilor politicieni, altădată atât de buni prieteni!

Nu blocaţi marile proiecte ale Iaşului!

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

"Să-i ajutăm pe tineri!"

Un raport al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) arăta recent că Iaşiul a ajuns pe locul patru în ţară la numărul de locuri de muncă libere. De fapt, cu cele circa 550 de locuri de muncă vacante înregistrate în acest moment, judeţul Iaşi se află pe primul loc în Moldova.

Din păcate, pe lângă faptul că numărul de joburi noi este aproape neînsemnat pentru un judeţ cu peste 800.000 de locuitori, mai consemnăm un aspect îngrijorător. La toate târgurile de joburi, agenţii economici s-au plâns de lipsa totală de pregătire profesională a tinerilor care caută un loc de muncă, mai ales a celor care abia au finalizat studiile medii. De fapt, în acest moment, numai în judeţul Iaşi avem zeci de mii de tineri care au terminat liceul, cu, dar mai ales fără bacalaureat, dar care nu deţin nici un fel de competenţe profesionale.

Mai mult, înăsprirea, în mod corect a regulilor de susţinere a examenului de bacalaureat va face ca în următorii ani numărul acestora să crească exponenţial. Şi nici semnele de la evaluarea naţională din clasa a VIII-a nu sunt mai bune. Pe termen lung, şcolile profesionale vor reprezenta cu siguranţă o soluţie, dar până atunci mai avem cale lungă şi greu de străbătut.

În acest moment, România are cel mai mare procent de tineri sub 25 de ani din toată Uniunea Europeană care nu muncesc.

Ce este de făcut?

Tot Uniunea Europeană ne poate da o soluţie. Înfiinţarea Alianţei europene pentru ucenici propune transformarea rapidă şi potrivit unor reguli clare, eficiente şi moderne a şcolii, astfel încât aceasta să nu mai producă îndeosebi şomeri, ci tineri calificaţi, capabili să-şi aleagă încă de pe băncile şcolii o meserie.

Aşadar, dacă vrem să avem parte de un viitor mai bun, noi şi tinerii de lângă noi trebuie să ne uităm mai atent spre UE şi mai ales să investim masiv în şcoala românească. Pentru un Guvern care a declarat răspicat, de atâtea ori, că educaţia este o prioritate naţională, nu ar trebui să fie niciun fel de probleme să devenim cu adevărat europeni şi în ceea ce priveşte pregătirea profesională a tinerilor.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Mărirea pensiilor pentru 234.000 de pensionari - simplă minciună electorală"

Am asistat ieri dimineaţă cum Premierul Victor Ponta şi ministrul muncii Rovana Plumb au anunţat mărirea pensiilor pentru 234.000 de pensionari ca urmare a aplicării indicelui de corecţie pentru toţi cei care s-au pensionat după 1 ianuarie 2011.

Dar, totuşi, cei ce cunosc şi lucrează în domeniu ştiu că măsurile anunţate sunt doar simple miniciuni electorale.

Guvernul nu dă nimic în plus pensionarilor, ci pur şi simplu este obligat să respecte decizia Curţii Constituţionale de anul trecut prin care Ordonanţa nr.1 din 2013, dată de acelaşi guvern Ponta, era declarată neconstituţională.

De fapt, guvernul Ponta a furat din banii pensionarilor şi acum este obligat să îi dea înapoi. Pe scurt, hoţii strigă hoţii.

Nici măcar aceşti 63 de lei în medie în plus la cele 234.000 de pensii calculate greşit de guvernul Ponta nu vor acoperi scumpirile în lanţ care urmează de la 1 aprilie. Ponta şi Plumb au jucat azi rolul lui Ceauşescu din decembrie ’89 când anunţa disperat că le mai dă nişte firimituri românilor.

Aceşti bani trebuiau daţi încă de la intrarea în vigoare a indicelui de corecţie, dar Guvernul a încercat să păcălească aceşti pensionari care erau beneficiari. Prin ordonanţa dată în ianuarie 2013, Ponta a încercat să fure din banii care li se cuveneau pensionarilor, aplicând un indice de corecţie mai mic.

Normal era ca valoarea câştigului salarial utilizat la fundamentarea bugetului de asigurări sociale de stat să fie cel care să stea şi la calculul indicelui de corecţie. Câştigul salarial mediu brut, utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale, este mai mare decât câştigul salarial mediu brut dat de Institutul Naţional de Statistică din anul trecut, ceea ce face ca indicatorul de corecţie obţinut să fie la rândul lui mai mic, influenţând punctajul pe care îl măreşte când este acordat, respectiv valoarea pensiei obţinute.

De altfel, guvernarea Ponta s-a specializat în a fura din banii pensionarilor prin diverse tertipuri.

În 2014 punctul de pensie trebuia majorat conform Legii nr.263/2010 cu minim 5%, adică 4,1% cât este rata inflaţiei medii proiectate pentru 2013 + 0,9% cât este jumătate din creşterea reală a salariului mediu proiectată pentru 2013, guvernul Ponta acordând doar o indexare de 3,75% a punctului de pensie.

Sub Guvernarea PDL, pensia medie de asigurări sociale de stat a crescut cu 30%, de la 593 de lei în anul 2008 la 773 de lei în anul 2011. Aceeaşi tendinţă a fost urmată şi de pensia medie cu stagiu complet de cotizare, care s-a majorat cu 23% şi a crescut la 1.083 de lei în acelaşi an, de la 879 de lei în anul 2008.

Pensia medie de asigurări sociale de stat a crescut cu numai 4,4% sub guvernarea USL, de la 778 de lei în luna aprilie 2012 la 811 de lei în septembrie 2013, în condiţiile în care inflaţia medie anuală a fost de 4.95%.

Nu mai minţiţi pensionarii! USL nu a făcut nimic pentru majorarea pensiilor, aplicând doar legea redactată şi adoptată de PDL.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Politica demografică - obiectiv de interes naţional"

Problemele de politică demografică afectează majoritatea statelor europene, iar România nu constituie o excepţie. Dacă până în 1989 prin politicile invazive ale regimului comunist ajunsesem la o medie de 3 copii pentru fiecare femeie, astăzi raportul este de doar 1,3 la 1, unul dintre cele mai scăzute din Europa. Contribuie la acest raport atât situaţia economică dificilă în care se află o mare parte dintre români, lipsa de informare privind mijloacele contraceptive şi recursul frecvent la soluţia ultimă a avortului, dar mai ales, insuficienta implicare a statului în stabilirea unor politici de sprijinire a familiilor. Şi aici pornim de la universala alocaţie pentru copii cu care actualii guvernanţi ne ameninţă că va creşte de 2 ani de zile, la subvenţionarea serviciilor de îngrijire a copiilor sau încurajarea programului de lucru flexibil pentru părinţii cu copii sub 2 ani. Vorbim însă şi de cazurile din ce în ce mai frecvente ale familiilor care nu pot avea copii, deşi îşi doresc.

În 2011 statul român, sub mult hulita guvernare PDL, a venit cu un program de sprijinire a acestor cupluri, prin subvenţionarea fertilizării in vitro. În 2013 însă noua guvernare socialist-liberală, "aproape" de oameni şi care promitea dreptate până la capăt, a găsit de cuviinţă să oprească acest program. Dreptatea era probabil doar pentru cei aleşi, cuplurile infertile nu meritau în viziunea PSD-PNL să beneficieze de sprijin. În cele 15 luni de funcţionare a programului s-au născut 300 de copii şi au fost cheltuiţi 5.6 milioane de lei. Poate pentru unii suma pare foarte mare, însă oare chiar putem pune preţ pe un copil?

Colega noastră, doamna deputat, medic şi mamă Lucreţia Roşca aşa pare să creadă: "Ca să faci un copil când nu ţi-l dă Dumnezeu, că e un bun pe care ţi-l doreşti, nu trebuie să contribuie societatea la aşa ceva. Personal, gândindu-mă la câte alte nevoi are sănătatea şi câte alte priorităţi are bugetul, e mai eficient un program de prevenire şi tratare stomatologică infantilă şi la bătrâni, decât fertilizarea in vitro.".

Într-adevăr, sistemul de sănătate românesc are multe probleme şi e greu să alegi priorităţile. Însă aici vorbim de o politică benefică pentru întreaga societate şi economie. Fără o inversare a actualului trend, în 2050 România va avea o populaţie de 14 milioane, iar sistemul de asigurări sociale şi economia în ansamblul său vor fi în colaps.

O rezoluţie a Parlamentului European din 2008 face referire la faptul că: "Infertilitatea este o boală recunoscută de Organizaţia Mondială a Sănătăţii; rata infertilităţii este în creştere, atingând în prezent aproximativ 15% din cupluri.", invită, prin urmare, statele membre să garanteze cuplurilor dreptul de acces universal la tratament împotriva infertilităţii. Nu voi aduce în discuţie situaţia din ţările mult mai dezvoltate economic, dar lângă noi, în Bulgaria sunt suportate trei tentative, în Ungaria - cinci, în Polonia - trei.

Oare chiar putem pune un preţ pe viitorul nostru?

Solicit noului ministru al Sănătăţii să reia programul început în 2011 de sprijinire a fertilizării in vitro, dând astfel o şansă miilor de cupluri care îşi doresc un copil, dar nu îl pot avea şi sprijinind dezvoltarea României. Sper că doamna deputat Roşca va binevoi să îşi reconsidere afirmaţiile şi să îşi ceară scuze public faţă de toţi aceia care nu pot avea copii.

Doamna Claudia Boghicevici:

"O mână de ajutor pentru continuarea reformării sistemului de pensii în România"

Săptămâna trecută am depus, alături de alţi colegi, un proiect legislativ pentru crearea cadrului legal în ceea ce priveşte pensiile ocupaţionale.

Proiectul de lege privind pensiile ocupaţionale creează premisele pentru furnizarea unei pensii adiţionale obţinute pe principiul contributivităţii, distinct şi în completarea pensiei din sistemul public. Acest sistem este bazat pe contribuţii definite şi este structurat pe conturi individuale.

Totodată, prin crearea lui se asigură stimularea şi cultivarea spiritului de economisire pentru bătrâneţe, pe baza constituirii şi investirii unei contribuţii noi pentru pensia ocupaţională. Un asemenea sistem contribuie la realizarea pe termen lung a sustenabilităţii financiare a sistemului public de pensii prin scăderea presiunii exercitată asupra acestuia. De asemenea, se asigură un aport de capital pe piaţa internă, cu efecte pozitive asupra creşterii economice.

Astfel, proiectul de lege reglementează principiile înfiinţării schemelor de pensii ocupaţionale şi ale fondurilor de pensii ocupaţionale, dreptul de a propune o schemă de pensii ocupaţionale, autorizarea schemelor de pensii ocupaţionale. Deci angajaţii dintr-un anumit domeniu, să spunem angajaţii CFR, vor putea opta pentru o schemă de pensii ocupaţionale în care să contribuie cu o anumită sumă lunar, iar atunci când ies la pensie aceste sume li se vor adăuga la cele prin sistemul de pensii publice.

Speranţa mea este ca acest proiect să fie tratat în cel mai serios mod cu putinţă de către actuala guvernare şi de către actuala majoritate parlamentară, pentru că miza nu este politică, miza este sustenabilitatea sistemului de pensii.

Domnul Mircea-Vasile Cazan şi domnul Ioan Tămâian:

"Cine spune adevărul şi cine minte în legătură cu autostrada Piteşti - Sibiu?"

Nu o spunem pentru prima oară. Am afirmat de mai multe ori, în public, că tronsonul de autostradă Piteşti - Sibiu este unul foarte important pentru România. Şi nu doar pentru că face parte dintr-un proiect european de drumuri. Tronsonul de autostradă Piteşti - Sibiu este extrem de important pentru ambele capitale de judeţ de la cele două capete ale lui. Două zone puternic industrializate cu numeroşi investitori străini, dar şi o zonă turistică de excepţie sunt argumentele pentru ca să se treacă cât mai urgent la începerea lucrărilor pe acest tronson.

Din păcate, avem parte până în prezent o sumă de poziţii contradictorii ale oficialilor guvernamentali care sunt şi factori de decizie în ceea ce priveşte tronsonul de autostradă Piteşti - Sibiu.

• 3 decembrie 2013: premierul Victor Ponta prezintă în Parlament un plan al priorităţilor privind construcţia de autostrăzi; în care tronsonul Piteşti - Sibiu nu se regăseşte.
• 11 februarie 2014, ministrul Dan Şova, pe blogul personal: "putem începe efectiv construcţia autostrăzii Piteşti - Sibiu de la 1 ianuarie 2017". Termenele prezentate de ministrul Şova au fost: 6 luni pentru licitaţia privind realizarea studiului de fezabilitate; 24 de luni - perioadă minimă impusă de Comisia Europeană, - pentru realizarea efectivă a studiului de fezabilitate; 6 luni pentru licitaţia privind construirea autostrăzii.
• 5 martie 2014, ministrul Dan Şova, pe blogul personal: "în cel mult 24 de luni pot începe lucrările pe Sibiu - Piteşti". Termenele prezentate de ministrul Şova au fost: 6 luni pentru licitaţia privind realizarea studiului de fezabilitate; 12 luni pentru realizarea studiului de fezabilitate; 6 luni pentru licitaţia privind construirea autostrăzii.
• 20 martie 2014, ministrul Dan Şova, pe blogul personal: "Aşadar, la 1 ianuarie 2017 vom putea începe efectiv construirea autostrăzii". Termenele prezentate de ministrul Dan Şova au fost: 6 luni pentru licitaţia privind realizarea studiului de fezabilitate; 24 de luni pentru realizarea efectivă a studiului de fezabilitate; 6 luni pentru licitaţia privind construcţia autostrăzii.
• 21 martie 2014, premierul Victor Ponta, la Dacia Piteşti: "Le-am confirmat celor de la Dacia ca din programul 2007-2013 de autostrăzi deja s-au alocat 25 milioane euro pentru actualizarea studiului de fezabilitate, ca în 2015 începem lucrările pe baza noului studiu de fezabilitate din ambele capete şi dinspre Sibiu şi dinspre Piteşti".

Ce se mai poate înţelege după toate aceste declaraţii?

Avem, în primul rând, un ministru, care una spune în februarie, alta la începutul lunii martie şi revine în a doua decadă a lunii martie la prima afirmaţie. Ca să simplificăm, avem un ministru Dan Şova care practic vede începerea lucrărilor când pe 1 ianuarie 2017, când pe 1 ianuarie 2016 şi din nou, pe 1 ianuarie 2017. Când a avut, dacă a avut, dreptate ministrul Dan Şova? În declaraţiile 1 şi 3 sau în declaraţia numărul 2? Cum este posibil ca într-o zi ministrul de resort să spună că 24 de luni pentru realizarea studiului de fezabilitate este, de fapt un termen minim impus de Comisia Europeană, deci ar putea dura mai mult decât 24 de luni şi, în altă zi, să se refere senin la un termen de 12 luni, uitând de Comisia Europeană? Cât de competent poate fi un astfel de ministru, pe mâna căruia s-au dat construcţia de autostrăzi şi, mai nou, întreg ministerul transporturilor?

Avem pe de altă parte un prim-ministru, care una spune în Parlament şi cu totul altceva partenerilor sau investitorilor străini de la Piteşti. De la ignorarea construirii autostrăzii Piteşti - Sibiu, la începerea lucrărilor în 2015 este o cale foarte lungă. Suntem aici în faţa unui dublu limbaj: unul pentru uz intern şi altul pentru uz extern. Când a fost corect primul ministru Victor Ponta? În decembrie sau acum pe 21 martie?

Nu în ultimul rând, suntem şi în faţa unor contradicţii dintre ministrul de resort, în toate afirmaţiile sale, şi premierul Victor Ponta, mă refer doar la declaraţia de la Piteşti a acestuia. Cine are dreptate? Ministrul sau premierul? Cine a minţit, ministrul sau premierul? Să nu ştie ministrul de resort că există un mai vechi studiu de fezabilitate care poate fi actualizat sau să-l fi scos din mânecă premierul? Să exagereze ministrul de resort cu termenele prezentate sau să nu cunoască premierul respectivele termene?

Ne este foarte greu să dăm un răspuns la toate aceste întrebări. Un lucru este însă sigur: undeva, la cineva, există un înalt nivel de incompetenţă şi ne este teamă că nu vor începe prea curând procedurile şi lucrările efective la autostrada Piteşti - Sibiu.

Domnul Ion Călin:

"Apa - motorul vieţii"

În fiecare an, la 22 martie este sărbătorită Ziua Mondială a apei, ca urmare a deciziei luate la Rio de Janeiro în anul 1992 de către Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare. În România, această zi se sărbătoreşte din 1993. Anul acesta tema pentru această zi este "Apa şi energia: interdependenţe fundamentale".

Această zi este sărbătorită pentru a atrage atenţia asupra importanţei apei ca resursă vitală pentru siguranţa alimentară prin încurajarea unei înţelegeri globale, mai eficientă şi mai responsabilă, a necesităţii de utilizare, protecţie, economisire şi conservare a apei. Totodată, această manifestare are ca scop, aducerea în atenţia opiniei publice a problemelor legate de necesitatea protejării cantitative şi calitative a apelor, dar şi de a pune în adevărata lumină rolul, îndatoririle şi responsabilităţile celor cu atribuţii în întreţinerea, valorificarea şi protejarea surselor de apă.

De fapt, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a anunţat perioada 2005-2015 drept Deceniu Internaţional "Apa pentru viaţă". Scopurile Deceniului Internaţional constau în sporirea nivelului de informare referitor la problemele acvatice la toate nivelurile şi crearea condiţiilor favorabile pentru organizaţii şi persoane cointeresate, în realizarea programelor şi proiectelor tangenţiale apelor, pentru asigurarea atingerii scopurilor stipulate la nivel mondial din punct de vedere a problemelor acvatice.

Pornind de la realitatea că aproape un miliard de oameni trăiesc în condiţii de subnutriţie, în timp ce resursele de apă dulce sunt în scădere, obiectivele Zilei mondiale a mediului privesc raţionalizarea consumului de apă în gospodării, agricultură şi industria alimentară, dar şi reducerea risipei de alimente.

Cantitatea de apă necesară pentru producerea hranei este de trei ori mai mare faţă de necesarul pentru băut, ceea ce arată importanţa apei ca pilon esenţial al securităţii alimentare.

În condiţiile în care populaţia lumii este în continuă creştere, iar 30% din alimentele produse pe plan mondial rămân nefolosite şi se risipesc, resursele de apă ale omenirii, considerate în descreştere, vor deveni în curând insuficiente pentru satisfacerea necesităţilor alimentare.

La nivel planetar 70% din apa potabilă se foloseşte în irigaţii. Terenurile irigate reprezintă 20% dintre terenurile agricole, iar ele produc 40% din cantitatea de hrană consumată la nivel global. România se afla pe primul loc în UE, în rândul populaţiei cel mai nemulţumite de calitatea apei, 94% dintre conaţionalii noştri considerând asta o adevărată problemă.

România este una dintre ţările cu cele mai scăzute resurse de apă din Europa, neuniform distribuită în timp şi spaţiu, sens în care peste 80% din resursele de apă potabilă ale ţării provin din Munţii Carpaţi.

Cele mai curate izvoare, dar şi cele mai preţioase se află în perimetrul ariilor protejate. Printre celelalte servicii pe care le furnizează ariile naturale protejate, apa potabilă ocupă un loc de frunte.

Marile oraşe ale ţării depind de râurile care izvorăsc din ariile protejate. Este vital să conservăm ecosistemele care sunt garanţia acestei extraordinare resurse, apa.

Această sărbătoare este de o reală importanţă, prin prisma faptului că apa este una din resursele indispensabile pentru viaţa omenirii. În acest context, Henri Coandă afirma că "secretul longevităţii e apa pe care o consumăm".

Eu cred că, nu numai că apa este un secret al longevităţii, dar este însăşi motorul esenţial al existenţei.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Creşterea calităţii vieţii, o prioritate pentru PSD"

Astăzi, Guvernul Victor Ponta a reuşit să îndrepte încă un abuz făcut pensionarilor de către Guvernul PDL, prin anunţarea finalizării unei măsuri importante pentru mulţi români şi anume, aplicarea indicelui de corecţie, printr-o aplicare justă a acestuia pentru toţi românii care s-au pensionat după 1 ianuarie 2011.

Guvernul Ponta a şters astfel discrepanţele care au creat frustrare şi umilinţă în rândul acestei categorii sociale. Totodată decizia Guvernului arată determinarea de a-i trata cu respect pe cei care au muncit o viaţă.

Până la sfârşitul lunii martie, toţi cei 234.000 de pensionari vor primi diferenţa de pensie aferentă lunilor noiembrie si decembrie 2013, cu o creştere medie de 63 de lei pe pensie.

În 2013, Guvernul a indexat pensiile, în 2014 la fel, iar în 2015, premierul a declarat că pensiile vor fi indexate cu un procent cel puţin egal, asigurând astfel o creste bine meritată a pensiilor.

2013 a fost un an bun, cu o creştere economică sănătoasă de 3,5% bazată în primul rând pe producţia industrială, în al doilea rând pe agricultură şi, în al treilea rând bazată pe fonduri europene.

Anul 2014 se anunţă un an la fel de bun, după primele doua luni, trendul arătând o creştere pozitivă.

Acesta este motivul pentru care Guvernul Ponta a putut ajuta acele sectoare de activitate unde era cea mai mare nevoie: la pensii, la salariile pentru profesorii debutanţi, la medicii rezidenţi, la agricultură, la grupa I de muncă, la militari.

Acest fapt demonstrează, încă o dată, că poporul român este prioritatea Guvernării PSD şi că promisiunile făcute pot fi respectate.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Zile numărate"

USL-iştii i-au numărat zilele preşedintelui, dar au reuşit să sfârşească înaintea lui. Toţi au crezut că generaţia tânără va face o schimbare pozitivă în politică, dar ne-am înşelat.

Mă întreb, iar şi iar, unde sunt milioanele de locuri de muncă? Unde e povestea cu scăderea CAS şi TVA? Ne-a spus cineva de peste 30 de noi taxe şi impozite?

Avem azi o guvernare eşuată, un premier interimar cu mai mult de jumătate de miniştri interimari peste o ţară care s-a săturat de improvizaţii şi diletantism.

Şi ceasul USD a început să ticăie...

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Alo,112? Cine plăteşte un apel fals pe minut?"

17.47. Apel la 112. Un bărbat din Vetrişoaia anunţa că sora i-a fost înghiţită de un val de pământ. Se mobilizează salvarea şi poliţia din Huşi, ce parcurg zeci de kilometri, dar sora pacientului este bine mersi în faţa televizorului. Cine plăteşte?

Pentru descurajarea apelurilor false şi abuzive, dar şi pentru recuperarea cheltuielilor făcute iniţial am iniţiat un proiect de lege ce prevede creşterea pedepselor pentru astfel de activităţi. Apelarea falsă sau abuzivă va fi sancţionată prin amendă de la 1.000 la 4.000 de lei sau 100 până la 400 de ore de activităţi în folosul comunităţii. În cazul repetării se poate ajunge până la dublarea amenzilor sau a orelor de activitate în folosul comunităţii sau închisoare de la 6 luni până la 3 ani.

Nu este un secret faptul că în România există sute de mii de cetăţeni care se "distrează" sunând la numărul de urgenţă 112. S-a ajuns la un apel fals pe minut şi la un procent de 70% de apeluri false şi abuzive.

Pedepsele mici şi numărul mic al celor sancţionaţi, doar 433, au dus la explozia apelurilor false şi abuzive la 112. Este antologic cazul tinerei ce a sunat la 112 şi a solicitat să i se repare tocul la pantofi sau cel al aşa-zisului pacient care a cerut medicilor să i se cumpere alcool.

Aceste apeluri, care nu au legătură cu numărul de urgenţă, aglomerează 112 şi trimit pe piste false echipajele ambulanţei. În acest timp alţi pacienţi ar putea fi salvaţi, iar cheltuielile legate de trimiterea spre urgenţe inexistente sunt plătite tot de fiecare dintre noi.

Doar 30,28% din cele 945.911 de apeluri la 112 din Iaşi au fost reale. Cel mai solicitat serviciu la 112 a fost Salvarea - 59,14%, urmată de Poliţie - 27,62% şi ISU - 12,26%.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Alergie la post"

Şapte paciente cu vârste între 18 şi 67 de ani au necesitat tratament în urma reacţiilor alergice declanşate de alimentaţia de post. O treime dintre ele aveau antecedente alergice, dar celelalte au incriminat declanşarea reacţiilor alergice de la aditivii alimentari.

Reacţiile alergice sunt de gravitate variabilă şi pot merge de la simplu exantem alergic, erupţii maculopapuloase, pruriginos până la edem Quincke, cu dificultăţi respiratorii sau şoc anafilactic. Toate aceste forme necesită şi beneficiază de suport volemic şi respirator, antiinflamatorii steroidiene, simpaticomimetice, antihistaminice. Prognosticul, în absenţa tratamentului rapid, este rezervat, iar toate cazurile de alergie severă necesită spitalizare pentru urmărirea reacţiilor secundare.

Reamintim că atât restricţiile, cât şi tipul de alimente consumate în perioada postului pot avea consecinţe neplăcute asupra sănătăţii. Ele ar putea fi cunoscute de la vârsta şcolii dacă Legea ce prevede ore de educaţie pentru sănătate ar fi adoptată în această sesiune parlamentară.

Regimul alimentar al acestei perioade trebuie să ţină cont de: vârstă, activitate fizică, status fiziologic şi afecţiuni preexistente, consultând, eventual, şi un nutriţionist.

Recomandăm un regim echilibrat, ce va include proteine vegetale (soia, cartofi, cereale integrale) fructe (pentru glucide), lipide (uleiuri şi margarine vegetale, nuci, seminţe), precum şi vitamine, în principal din fructe şi legume proaspete, adaptat caloric la necesităţile organismului - efort fizic intens sau sarcină, dar să nu le depăşească prin exces de alimente bogate în calorii: ciocolată, dulceaţă, nuci, fasole, care să ţină cont de afecţiunile asociate metabolice (diabet) sau neuropsihice (nevroze sau depresii), cu respectarea orarului de masă, pentru evitarea hipoglicemiillor, eventual făcut de un nutriţionist.

Cea mai ieftină şi uzuală opţiune este consumul de alimente pe bază de carbohidraţi: cartofi, paste, pâine, derivate din porumb. Produsele care înlocuiesc alimentele de origine animală (pate vegetal, soia, caşcaval vegetal) sau legumele, salatele sau fructele proaspete sunt şi ele la mare căutare în această perioadă, dar sunt mult mai scumpe.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Guiness Book la 112"

115 apeluri false la 112, în doar opt ore, făcute de o singură persoană. Un bărbat de 54 de ani din Vultureni mai avea puţin şi bloca numărul de urgenţă doar pentru a adresa injurii.

S-a ajuns ca în 2013, în Iaşi, să fie înregistrate aproape un milion de apeluri false, ceea ce înseamnă că în fiecare minut un ieşean a sunat fără motiv, trimiţând serviciile de urgenţă spre urgenţe inexistente. Pedepsele mici şi numărul mic al celor sancţionaţi, doar 433, au făcut ca aproape 70% dintre acestea să fie false sau abuzive. Este antologic cazul tinerei ce a sunat la 112 şi a solicitat să i se repare tocul la pantofi sau cel al aşa-zisului pacient care a cerut medicilor să i se cumpere alcool.

În acest timp alţi pacienţi ar putea fi salvaţi, iar cheltuielile legate de trimiterea spre urgenţe inexistente sunt plătite tot de fiecare dintre noi.

Pentru descurajarea apelurilor false şi abuzive, dar şi pentru recuperarea cheltuielilor făcute inutil, am iniţiat un proiect de lege ce prevede creşterea pedepselor pentru astfel de activităţi. Apelarea falsă sau abuzivă va fi sancţionată prin amendă de la 1.000 la 4.000 de lei sau 100 până la 400 de ore de activităţi în folosul comunităţii. În cazul repetării se poate ajunge până la dublarea amenzilor sau a orelor de activitate în folosul comunităţii sau închisoare de la 6 luni până la 3 ani.

Doar 30,28% din cele 945.911 de apeluri la 112, din Iaşi, au fost reale. Cel mai solicitat serviciu la 112 a fost Salvarea - 59,14%, urmat de Poliţie - 27,62% şi ISU - 12,26%.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Justiţia să-şi facă datoria"

Noi am susţinut de fiecare dată că nimeni nu este mai presus de lege, aşa că vom lăsa şi în acest caz justiţia să îşi facă datoria. Am votat şi împotriva superimunităţii şi vom vota oricând şi împotriva Legii amnistiei.

Proiectul meu de lege îi trimite acasă pe toţi cei peste 50 de parlamentari incompatibili sau corupţi, pentru că şi în România nimeni să nu fie mai presus de lege.

Majoritatea parlamentară refuză să constate că mandatul s-a terminat pentru doi parlamentari, declaraţi incompatibili prin hotărâre definitivă a Instanţei Supreme, Akos Mora şi Ştefan Bucur Stoica, sau să aprobe începerea urmăririi penale pentru alţi patru, pe numele lor de parlamentar Vosganian, Bórbely, Dobre şi Chiţoiu. Au refuzat şi ridicarea imunităţii în vederea arestării alţi doi deputaţi: Cosma şi Stan.

Un bilanţ rapid arată că până azi cel puţin 20 au avut sau au probleme cu legea, în principal pentru acte de corupţie, iar astăzi li s-au mai alăturat alţi 32 de incompatibili.

Proiectul meu modifică şi completează Legea privind statutul deputaţilor şi al senatorilor, în sensul încetării calităţii de parlamentar în trei noi situaţii: la data stabilirii definitive şi irevocabile a incompatibilităţii, la data pronunţării de către instanţă competenţa de judecată a unei sentinţe judecătoreşti definitive şi irevocabile de condamnare la închisoare cu suspendare sau executare, precum şi la data emiterii mandatului de arestare preventivă pentru o faptă cu caracter penal.

Parlamentul actualei majorităţi este o instituţie care nu respectă statul de drept. Proiectul meu de lege îi trimite acasă pe cei care se cred mai presus de lege.

Noi vom vota întotdeauna pentru justiţie.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Moarte pe credit?"

Spitalul din Bârlad are conturile blocate de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice, iar Comitetul director a rezolvat problema umblând în buzunarele cadrelor medicale cărora le-a tăiat tichetele de masă.

Cinci firme au dat în judecată unitatea sanitară, iar instanţele le-au dat câştig de cauză şi a obligat spitalul, evident nu şi pe cei din comitetul director, la achitarea restanţelor.

Culmea, blocajul financiar cauzat de arierate şi de neplata furnizorilor se datorează Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate, care nu a decontat tratamentul a peste 6.000 de cazuri tratate peste valoarea contractată, deşi acestea sunt confirmate şi validate de Şcoala Naţională de Management Sanitar Bucureşti.

Incompetenţa managerială a celor numiţi politic a spoliat spitalul de 8 miliarde de lei pe care ar fi trebuit să-i încaseze pentru cei 6000 de pacienţi trataţi peste contract. Poate vă interesează că aceste 8 miliarde sunt de ajuns pentru plata tichetelor de masă timp de mai multe luni.

Ce mai contează că în contractul colectiv de muncă, semnat pe 5 octombrie cu Guvernul USL, se precizează clar, la articolul 139, obligaţia angajatorului de a acorda tichetele de masă?

Mâine-poimâine, pe lângă medicamentele şi faşa din sacoşă, pacienţii, plătitori de asigurări de sănătate, vor fi nevoiţi să deconteze şi ineptocraţia numiţilor politic în toate funcţiile publice sau vor muri... pe datorie.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Sănătatea a ajuns la limita răbdării"

Suntem pe ultimele locuri din Europa în privinţa alocărilor bugetare pentru sănătate. Media europeană din PIB alocată sănătăţii este de 8,9% din PIB, adică de două ori mai mare decât cea din România. Fiecărui român îi revin doar aproximativ 300 de euro pentru sănătate, adică de 10 ori mai puţin decât media europeană. Secretarul de stat Arafat declara că ne situăm la nivelul Europei anilor 60, că alocări bugetare, şi constatăm că până şi Albania alocă un procent mai mare decât noi. Subfinanţarea cronică a dus deja la situaţii anormale, pentru că nu este normal să introduci coplata într-o ţară cu o populaţie săracă şi bolnavă, să tragi pe linie moartă un institut de importanţă strategică, care asigură siguranţa epidemiologică, să menţii închise cele 182 de spitale, să nu ai în toată Moldova un spital de nivel european, să pui pe liste de aşteptare pacienţii oncologici şi să obligi personalul medical să emigreze sau să intre în şomaj.

În condiţiile insuficienţei fondurilor şi a personalului nici nu se poate pune problema unui sistem de sănătate competitiv şi accesibil şi a unui personal plătit cu salarii decente.

Salariile mici, neplata gărzilor, blocarea posturilor şi condiţiile de muncă au făcut ca în 2012 numărul de medici să scadă sub nivelul critic de 40.000 medici. La acest început de an mai avem doar 39.813 medici, cu aproape 15.000 mai puţini faţă de 1990. Medicii rezidenţi câştigă doar şase lei (1,38 euro) pe oră, de zece ori mai puţin decât un coleg din occident şi după 3-7 ani de umilinţe aleg o altă ţară în care pot avea un trai decent.

Fără măsuri urgente, sănătatea românilor are un prognostic extrem de rezervat.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Scaunele"

În ultimii doi ani, în lumea politică nu am văzut decât certuri la ciolan şi schimburi de scaune. Pe plan social doar măriri de biruri şi cele mai bizare creşteri de preţuri la produse.

Nu contează că vă certaţi că pe unu’ îl cheamă Gheorghe şi pe celălalt Ion, contează ce ştie să facă pe postul de conducere şi dacă are abilităţile şi experienţa necesară să conducă. Când mergeţi la vot uitaţi-vă care e cel mai potrivit să conducă, după experienţă, în domeniul în care profesează, şi nu după mirosul de mici sau gustul berii, şi nu vă bucuraţi la o sticlă de ulei sau o pungă de zahăr pe care le plătiţi apoi din banii voştri. După ce ne-am ales şi pus în jilţurile puterii doar călăi, ne plângem de scumpiri şi taxe.

E prea puţin! Ar trebui să se introducă participarea obligatorie la vot, pentru a scoate din politică ONG-urile, care au un electorat stabil, care le acordă constant votul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Singurul om fericit"

Oricine riscă un comentariu în aceste zile imediat o încasează. Politicienii îşi dau la gioale, dar tot noi avem de suferit! Remarcabil este că niciunul, dar absolut niciunul dintre combatanţi nu pronunţă cuvântul noi, ei spun: "eu, io, mare politician".

Uneori mă gândesc că domnul Ponta e singurul om fericit din ţara asta.

Oameni buni, nu câştigaţi nimic din lupta voastră de aici! Opriţi o dată cearta! Vă înveninaţi sufletul degeaba, niciunul nu-i mai mult decât celalalt, iar noi, cei mulţi, se pare că mai contam doar atunci când vă trebuie vreun vot.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Banii sau viaţa? Sistemul de urgenţă pentru maşinile noi a devenit obligatoriu"

Evident, pe banii noştri. De ei vor profita guvernul şi Mesia de la Ministerul Sănătăţii transformat peste noapte, prin vraja de ciolan sigur, în miliţian de frunte la 112, la fel ca sutele de milioane scufundate în sistemul de urgenţă. Noi te apărăm în faţa camerelor de luat vederi de la televiziunile prietenoase. Asta doar daca nu cumva faci accident in Munţii Apuseni. La noi nu va merge, pentru că, aşa cum am văzut deja, apelurile la 112 pot fi identificate doar de pe telefoanele fixe. Şi cine va găsi maşina accidentată? Cumva acelaşi doctor-miliţian ce a ţinut avionul în hangar?

Suntem săraci, dar vom avea cea mai scumpă benzină din UE şi, moţ în frunte, sistem de urgenţă obligatoriu! Bine că nu trebuie încă să mai plătim o nouă taxă ca să montăm pe toate maşinile acest dispozitiv!

Dar cine ştie? Sper să nu le fi dat idei.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Stop corupţiei!"

Am depus în Parlament un proiect legislativ care are drept obiectiv reducerea corupţiei din instituţiile şi autorităţile gestionate de statul român.

În acest moment, orice infractor condamnat pentru una sau mai multe fapte de corupţie prevăzute în Legea nr.78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, poate ocupa din nou şi exercita o funcţie publică în cadrul autorităţilor publice, instituţiilor publice, regiilor autonome, societăţilor naţionale, companiilor naţionale, societăţilor comerciale în care statul, prin instituţiile sale, este acţionar majoritar.

Chiar dacă s-a folosit de atribuţiile funcţiei pentru a produce un prejudiciu statului roman şi a fost condamnat pentru una sau mai multe fapte de corupţie, infractorul poate ocupa o nouă funcţie în cadrul uneia dintre entităţile enumerate mai sus, poziţie care îi facilitează accesul la instrumente şi factori decizionali ce permit recidiva şi comiterea de noi fapte de corupţie.

Concret, persoanelor din administraţia centrală şi locală, angajaţi ai regiilor autonome, societăţi naţionale, companii naţionale, vameşi, poliţişti, profesori, medici, care au comis sau comit una sau mai multe infracţiuni de corupţie sau asimilate acestora, infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, li se interzice - pe lângă pedepsele actuale, prevăzute de prezenta lege şi de Codul penal şi dreptul de a mai exercita vreodată vreo funcţie publică.

Sper doar, ca în infinita dumneavoastră înţelepciune, să nu blocaţi acest act normativ ce poate deveni un instrument de însănătoşire a societăţii româneşti.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Strada care nu a fost reparată niciodată"

Exista, chiar exista, o stradă situată în secolul trecut. E în cartierul Munteni. Poate nu aţi ghicit încă... din Bârlad, România. Nu are nici canalizare, şi nici apă, şi nu e pietruită. Are însă din belşug gropi mari şi foarte mult noroi.

Copii merg la şcoală cu cizme de cauciuc, iar zeci de familii merg cu pantofii în sacoşă până la o stradă asfaltată. Cişmelele, inaugurate în ani electorali cu vreun sobor de preoţi, sunt înconjurate de gunoi, scufundate în glod şi, culmea, fără apă.

Oamenii îşi plătesc taxele şi impozitele şi spun doar "vorbe bune" despre cei care le-au cerut voturile la primărie şi consiliu local.

Bârlădenii mă tot întreabă de ce laptele şi mierea USL-istă nu curg şi pe strada lor. Răspunsul e simplu: asta am votat, asta avem, pentru că la ghiduşii nu-i întrece nimeni. Ei fac de toate doar pentru propriul interes, afacerile merg, cumetriile de partid sunt la ordinea zilei, dar numai munca pentru care au fost aleşi n-o face, din păcate, nimeni.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Nem tudom. Trăim în România?"

Nu trebuie să pretindem că UDMR sau Jobbik nu profită de lipsa de caracter şi de patriotism a politicienilor români aflaţi acum la guvernare. Puteau să accepte oferta noastră românească de susţinere fără a cere în schimb ministere, funcţii sau alte privilegii, ci doar adoptarea a patru din cele mai importante proiecte de lege pe care le-am propus în această sesiune parlamentară: mărirea alocaţiilor pentru copii la 200 de lei şi a fondurilor pentru sănătate la 6% din PIB, precum şi reducerea TVA şi a CAS cu câte 5%.

Unul din liderii cu dublă cetăţenie ne spune clar de ce a intrat la guvernare alături de PSD: "Dorinţa maximală este de a defini statul ca pe o înţelegere cu cetăţeanul, nu ca pe un stat naţional, unitar. Apoi reorganizarea administrativă a ţării trebuie să ţină cont de specificitatea regională, etnică şi istorică. Minorităţile să fie factor component al statului român, să poată fi utilizată oficial limba unei minorităţi acolo unde ea este masată semnificativ. Unele prevederi sunt realist fezabile în scurt timp, altele ţin mai mult de viziune."(...)

Pentru cei care nu dorim să înţelegem ungureşte "Cei care vor absolvi UMF Târgu Mureş, vor putea să se adreseze bolnavilor la fel de bine şi în română, şi în maghiară.".

Dacă tot nu am înţeles, ne ajută chiar Domnia Sa să nu uităm că: "autonomia teritorială pe criterii etnice este inclusă în programul politic al UDMR şi asumată ca atare" nu de azi de ieri, ci de douăzeci de ani, chiar dacă prezenţa la guvernare determină liderii uniunii să fie acum mai ponderaţi şi rezervaţi in declaraţii.

Întrebarea mea firească este: dacă acest ONG etnic a decontat guvernările anterioare, a dat socoteală pentru ce a făcut împotriva acestui popor, ca să-şi permită să afirme că fără ei nu exista reformă sau că fără ei nu exista dezvoltare economică? A dat socoteală de ce a făcut împreună cu PDL? A plătit pentru tăierea pensiilor, a salariilor şi pentru închiderea spitalelor?

Dar noi nu avem astăzi adevăraţi conducători, iar partidele au o singură ocupaţie: banul şi ciolanul.

Puneţi, domnilor din Guvern şi Parlament, mână de la mână şi nu vă mai uitaţi doar spre scaunele din Parlament, - căci, altfel, în curând o să aveţi nevoie de paşaport pentru Târgu Mureş, Harghita şi Covasna!

Proiectul meu de lege condamnă la închisoare pe toţi cei care îşi bat joc de constituţia acestei ţări. Dacă mai sunteţi şi români pe lângă carnetul de partid, vă solicit să votaţi acest proiect de lege.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Românii nu au votat UDMR, dar premierul îi bagă la guvernare"

Românii nu au votat UDMR, dar premierul îi bagă la guvernare, deşi au tăiat salariile şi pensiile şi au susţinut, fără rezerve, guvernarea PDL în închiderea spitalelor din România. Nu-mi amintesc ca în programul USL să fi fost vreo vorbă referitoare la cooptarea UDMR la guvernare.

Am aflat, prin vocea unor lideri politici, că fără "limba cântarului" UDMR nici "nu e reformă în ţară" şi nici "nu există progres".

Aşa îşi face UDMR intrarea oficială la guvernare. Uniunea poate să îşi asume rolul de guvernare, în "condiţiile corespunzătoare". Concret, pe lângă posturile de vicepremier, miniştri, secretari de stat şi funcţii în administraţia locală, se solicită şi rezolvarea problemelor restante din planul UDMR: în primul rând, înfiinţarea Universităţii de Medicină în limba maghiară la Târgu Mureş, prevăzută de trei ani în Legea educaţiei naţionale şi pentru care Guvernul Ungureanu a fost demis.

Urmează folosirea simbolurilor naţionale, în condiţiile în care multe primării conduse de maghiari au fost date în judecată pentru arborarea steagului secuiesc, iar elevii romani sunt obligaţi sa poarte uniforme cu simboluri care nu reprezintă România.

Nu au fost uitate celelalte prevederi din protocolul semnat în 2012: revizuirea Constituţiei, reorganizarea teritorială şi reglementarea drepturilor culturale.

Îi reamintim premierului ca articolul 1 din Constituţia încă neatinsă a României prevede că "România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.".

Rămâne întrebarea: cât va vinde USD din această ţară pentru a rămâne la putere?

Este incredibil cum îi trădează pe români şi sapă la temelia statului român nişte politicieni extrem de slabi, doar pentru a rămâne la putere. Să chemi la guvernare chiar pe cei ce macină pilonii statului român şi să le mai şi satisfaci toate pretenţiile, mi se pare o sinucidere naţională.

Eu voi susţine mereu doar valorile româneşti, istoria românească, veniturile românilor, capitalul românesc, industria şi agricultura românească şi tot ceea ce înseamnă resursele acestui popor, excluzând din start orice alianţă cu cei care au făcut şi fac rău intereselor românilor.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Un autocar cu miniştri"

Acesta nu este guvernul românilor, ci doar un autocar cu miniştri.

Se pare ca am ieşit masiv la vot pentru a-i pune pe grofi la guvernare! Brava! La mai multe păduri, steaguri şi cetăţenii!

Cu toţii am înţeles jocul care a redus la mai puţin de jumătate numărul locurilor de muncă în această ţară. Am rămas cu doar 4,38 milioane de locuri de muncă, faţă de cele 10 milioane existente înainte. Toţi cei care ne promit prin campanii milioane şi milioane de locuri de muncă, sunt aceeaşi care au demolat şi industria, şi agricultura, şi economia românească, sub pretextul reformei şi al privatizării.

Sunt multe, multe alte ţepe date neamului românesc. Noi, oamenii de rând, suntem păcăliţi cu credite înrobitoare şi cu salarii de mizerie, în timp ce investitorii străini, aflaţi în graţiile guvernanţilor, vor doar acapararea apei, aerului, pământului şi a resurselor naturale ce au asigurat de mii de ani existenţa naţiunii române.

Vedem azi cât de mult se străduiesc alţii să redeschidă în România exploatările aurifere, care, înainte de 1989, erau exploatări ale naţiunii române, în interesul tuturor românilor, şi extinderea perimetrelor pentru fracturare hidraulica sub denumirea sinistră de zone speciale de siguranţă publică.

Lecţiile despre creşterea PIB-ului şi realizări măreţe nu merg cu burta goală şi nici nu înlocuiesc locurile de muncă. Acum trebuie să se preocupe de infrastructura, de populaţia supersăracă a României, cu venituri de cerşetori ai Uniunii Europene, ce se situează, în cazurile fericite, la cel mult 300 de euro pe lună... Sănătatea e la pământ, spitalele şi şcolile sunt sărmane.

România e cocoşată de o administraţie din ce în ce mai numeroasă, care îşi stabileşte salarii din ce în ce mai mari pe lângă tunurile date sub mantaua politicienilor aflaţi la guvernare. Noi nu avem ce face cu un autocar cu miniştrii. Ce ar fi dacă i-am trimite în vacanţă?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Una da, două nu"

Doar una din trei gravide beneficiază de consult medical în perioada sarcinii. Două din trei gravide nu se prezintă niciodată la medic din cauza sărăciei sau a lipsei de educaţie, deşi sunt specialişti ce recomandă minim opt controale ginecologice chiar din primul trimestru de sarcină.

Teoretic, la nivel declarativ, controlul medical este oferit gratuit femeilor însărcinate. Practic însă, "oferta" statului român durează doar câteva zile la început de lună si cuprinde un număr limitat de servicii.

Se ajunge la situaţia în care viitoarele mame trebuie să plătească toate serviciile medicale, iar cheltuielile pot ajunge până la peste şase salarii minime pe economie, adică vreo 5.300 de lei.

Aceste "politici demografice" au avut trei consecinţe nefaste. Pe lângă scăderea natalităţii la un minim istoric (1,3-1,4 copii/femeie, aproximativ 200.000 de nou-născuţi anual), creşterea numărului de avorturi la cerere (100.000 pe an, un avort la cinci minute), constatăm şi că gravidele cu risc ajung în ultima clipă la maternitate. Nu mai este o surpriză pentru nimeni numărul mare de naşteri premature sau de nou-născuţi cu malformaţii sau faptul că România rămâne ţara europeană cu cea mai mare rată a mortalităţii infantile, dublă faţă de media Uniunii Europene.

Paradoxal, la nivel de ţară, în loc să ne preocupe politicile naţionale privind sănătatea reproducerii şi să alocăm fonduri pentru profilaxia sarcinilor nedorite, am ajuns în situaţia în care cheltuim peste cinci milioane de euro pentru avorturi, adică de zece ori mai mult decât suma alocată prevenţiei.

Proiectul meu de lege prevede ca tuturor gravidelor să li se ofere gratuitate pentru toate consultaţiile, investigaţiile şi tratamentele necesare unei evoluţii normale a sarcinii, în cadrul unui program naţional de asigurare a sănătăţii reproducerii şi stimulare a natalităţii a cărui finanţare va fi asigurată de la bugetul de stat sau din taxa de viciu

Asigurarea accesului la servicii medicale gratuite pentru mamă şi copil va reduce la jumătate decesele din prima zi de naştere, crescând numărul gravidelor ce se prezenta la medic şi va stimula natalitatea.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"«Verba volant, scripta manent» - Caius Titus. Senatul Roman"

Lăsând vorbele să zboare, primul tovarăş din "pesedomania" critica postările noului Meşter Manole al marilor proiecte despre o autostradă, recomandându-i cu asprime proletară "mai bine să vorbească decât să scrie pe blog, nici el nu mai înţelege ce scrie".

Premierul ştie ce ştie. Domnul Şova n-a învăţat nimic în toţi aceşti ani petrecuţi alături de primul tovarăş. Când vorbeşti poţi spune orice, poţi minţi cât vrei, de câte ori vrei, dar nu trebuie să rămână nimic scris. Asta e filosofia politică a actualei guvernări.

Ce să mai vorbim despre programul de guvernare USL sau de Manifestul pentru Iaşi?!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Vin alegerile!"

De aceea, "indiferent de culoarea politică, fiecare ales local are dreptul la o salarizare decentă, pentru că, indiferent de localitate, fiecare ales are o responsabilitate mare, legitimitate mare dată de votul cetăţenilor". Am citat din vicepremierul plin de gânduri bune pentru primarii aducători de voturi, dar căruia nu ii pasă de medicii rezidenţi, profesori sau pensionari.

Nu primarii au cele mai mici salarii în România. Nu le ajunge cât fură, le mai măresc şi salariile. Pentru copii nu sunt bani, pentru penali da, mărirea alocaţiei pentru copii nu a fost votată. Cică nu sunt fonduri pentru creşterea cu un leu şi 78 de bani a alocaţiei pentru copii, dar pentru aleşi au întotdeauna bani.

Mai ţineţi minte de creşterea salariilor profesorilor cu 50% sau acordarea de burse pentru medicii rezidenţi?

Pentru coaliţia de guvernare nimic nu este mai important ca un primar sârguincios în noaptea alegerilor. Se dă pe faţă şi fără jenă mită electorală.

Cei care au susţinut acest abuz, ar trebui să răspundă pentru mită electorală. Dar cum să faci asta, când tot ei, aceeaşi ei, şi-au votat deja superimunitatea?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"YouTube"

Când au inventat temniţa s-au gândit la un portret de pe YouTube! Fiul, bătăuş cu tătic sus-pus, fosta nevăstuică, baroană la ASF, el, probabil călare pe vreo tânără speranţă, emană adevăruri ferme pe YouTube pentru ca să aibă vreo 20 de milioane de like-uri populare.

Un puşcăriabil ce vorbea mai devreme de legea graţierii, amnistiei şi superimunităţii, şi multe alte legi şi fapte ce ţin de "familia" politică infractoare.

Am văzut doar un promo al erei care va începe la sfârşitul anului. Am văzut ce se va întâmpla dacă oamenii ăştia, socialiştii în Armani şi coborâtori din Mercedes, cu şofer şi purtător de umbrelă, ce mor în fiecare zi de grija ţărişoarei, vor ajunge să câştige pas cu pas puterea totală.

Atunci vom sta în poziţie de drepţi şi ne vor obliga, desigur, în ungureşte, să ne ţinem respiraţia ca să nu-i deranjăm.

Domnul Vlad-Alexandru Cosma:

"Atentatul la sănătatea publică este o ameninţare la securitatea naţională"

Siguranţa cetăţeanului este principala responsabilitate a statului român şi orice atentat la securitatea naţională este aspru pedepsit. Despre atentate la securitatea naţională se vorbeşte deseori în mass-media, iar de cele mai multe ori opinia publică condamnă actele ce sunt în măsură să pună în pericol sănătatea şi integritatea fizică a cetăţenilor României.

Recentele relatări din presă, privind alimentele improprii consumului, pregătite pentru comercializare, arată că, de cele mai multe ori, legea poate fi încălcată de producători sau comercianţi fără ca aceştia să se teamă de repercusiunile legale. Acest fapt nu relevă decât o lacună în legislaţia autohtonă.

Având în vedere că infracţiunile prezentate în media şi constatate de către organele de ordine sunt în măsură de a pune în pericol sănătatea cetăţenilor şi integritatea lor fizică, ducând chiar la destabilizarea echilibrului socio-economic al unei comunităţi, consider că putem vorbi chiar de un atentat la securitatea naţională a României.

În ţara noastră, securitatea naţională este apărată prin Legea nr.51/1991, însă în textul legii nu apare nicio referire la sănătatea publică sau integritatea fizică a cetăţenilor, ci doar la integritatea fizică a demnitarilor statului. Articolul 3, care defineşte ameninţările la adresa securităţii naţionale a României, nu include şi riscul îmbolnăvirii populaţiei prin orice mijloace, dacă se aduce atingere echilibrului socio-economic al unei comunităţi. Singura prevedere care ar putea acoperi această ameninţare este litera j) de la art.3, care stipulează: "Constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale a României (...) atentatele contra unei colectivităţi, săvârşite prin orice mijloace".

De aceea, consider că este necesar ca Legea nr.51/1991 să fie modificată pentru a include atentatele la sănătatea publică a românilor în rândul ameninţărilor la securitatea naţională.

Parlamentul României are datoria de a da un semnal atât populaţiei, cât şi celor rău intenţionaţi care pun mai presus beneficiile materiale de siguranţa publică. Infracţiunile care pot periclita echilibrul socio-economic al unei mari comunităţi sunt, fără îndoială, atentate la sănătatea publică şi la securitatea naţională, iar acest lucru trebuie reflectat şi în cadrul legislativ.

Domnul Costel Şoptică:

"Acciza suplimentară de 7 eurocenţi pe litru de motorină loveşte în agricultori"

Guvernul Ponta 3 atacă direct agricultura României, pentru că nu dă niciun semn că vrea să renunţe la introducerea accizei de 7 eurocenţi pe litru pentru toţi carburanţii. Iar unul dintre cele mai mari costuri pentru fermieri îl reprezintă tocmai cheltuielile cu motorina.

Din punct de vedere financiar, agricultorii români sunt net dezavantajaţi. Au unele dintre cele mai mici subvenţii de la Uniunea Europeană, iar creditele bancare sunt la dobânzi de câteva ori mai mari decât cele pentru fermierii din vestul continentului. A fost o luptă acerbă ca măcar motorina folosită în agricultură să beneficieze de acelaşi tratament fiscal, precum cea utilizată în alte state comunitare.

Abia în 2010, autorităţile au acceptat ca motorina pentru agricultură să aibă acciza scăzută, aşa cum prevede Directiva 2003/96/CE privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii. Fermierii români au reclamat mereu avantajul concurenţial pe care îl au agricultorii din celelalte state membre, pentru că beneficiază de o astfel de facilitate fiscală, cu mare impact asupra costurilor de producţie.

Astfel, începând cu anul 2010, acciza la motorina pentru agricultură a scăzut la 21 de euro/1000 litri. Diferenţa dintre rata accizei standard, aplicabilă potrivit Codului fiscal, şi rata accizei reduse reprezintă ajutor de stat sub formă de rambursare, a cărui valoare se determină în lei, pe baza cursului de schimb valutar euro/leu utilizat anual la calculul accizelor, potrivit legii.

În toamna lui 2013, a fost promovat un act normativ prin care se stabilesc fondurile bugetare ce urmau să susţină subvenţia la motorina pentru agricultură şi condiţiile în care fermierii pot beneficia de un astfel de sprijin. Hotărârea de Guvern din 9 octombrie 2013 se referă la subvenţionarea accizei la motorina pentru agricultură utilizată în ultima parte a lui 2013 şi primele trei trimestre ale anului 2014. Rata redusă de impozitare se aplică motorinei utilizată la efectuarea lucrărilor mecanizate în agricultură, în sectoarele vegetal, zootehnic şi îmbunătăţiri funciare.

Guvernul Ponta, din care a făcut parte şi Partidul Naţional Liberal, a stabilit cele mai mari valori ale sprijinului pentru motorina pentru agricultură, subvenţia ajungând la 1,399 lei/litru, iar cantitatea ce intră în programul de subvenţionare atingând 410 milioane de litri pentru întreaga perioadă vizată.

Decizia de a creşte acciza la carburanţi cu 7 eurocenţi pe litru ar reduce sprijinul pentru motorina destinată agriculturii cu 33 de bani, ceea ce ar diminua valoarea subvenţiei cu aproape 24%, ducând-o la începuturile sale, când se aloca un leu pe litru de motorină.

Partidul Naţional Liberal rămâne consecvent principiilor sale şi va susţine neaplicarea acestei accize suplimentare în agricultură, tocmai pentru a nu introduce şi mai multe distorsiuni pe piaţa produselor agricole.

Ministerul Finanţelor Publice trebuie să elaboreze un act normativ prin care Codul fiscal să poată fi modificat începând cu 1 aprilie 2014, act care nu a fost încă supus dezbaterii publice.

De aceea, personal, voi transmite o scrisoare deschisă ministrului finanţelor publice şi celui al bugetului prin care voi cere ca acest supliment de acciză să nu vizeze şi motorina pentru agricultură.

Impactul negativ asupra agriculturii ar fi mult prea mare, comparativ cu încasările pe care mizează bugetul de stat, astfel că măsura nu-şi găseşte rostul.

Partidul Naţional Liberal va continua toate demersurile pe care le consideră necesare pentru susţinerea fermierilor români, astfel încât ei să producă în condiţii egale cu toţi fermierii ce activează pe piaţa unică europeană.

Domnul Costel Alexe:

În intervenţia mea de doresc să vă reţin atenţia cu privire la unul dintre cele mai importante subiecte ale României, din punctul meu de vedere, în prezent şi pentru următorii ani, poziţionarea Partidului Naţional Liberal în contextul politic actual.

Adversarul nostru politic principal este PSD. Bătălia pentru viitorul României nu se mai dă cu Traian Băsescu, care se află la final de mandat, ci cu acelaşi PSD cu tentaţie de partid-stat nereprimată.

PNL este singura garanţie împotriva PSD-izării României şi împotriva întoarcerii la perioada 2000-2004.

PSD ne arată în fiecare zi că vrea să ne întoarcem în trecut, să stăpânească România, să pună mâna pe toate resursele. Din acest motiv nu mai există USL.

PNL trebuia să atenţioneze societatea românească că PSD nu mai este interesat de cetăţean şi de problemele acestuia, ci doar de a redeveni partidul-stat.

Social-democraţii caută cu disperare formule de a se ascunde în spatele unor alianţe pentru că le este frică de propriul nume. Oamenii nu au uitat ce a însemnat PSD pentru România. Când spui PSD, te gândeşti invariabil la partid-stat, baroni, interese clientelare, subordonarea justiţiei, jaf din banii statului.

Dacă PNL nu ar fi intervenit ferm, România ar fi avut acum exploatarea de la Roşia Montană, începută fără nicio dezbatere, Legea amnistiei şi graţierii, prin care unii scăpau de justiţie, în loc de dreptate până la capăt, cota unică anulată şi impozitarea progresivă având ca efect reducerea veniturilor multor oameni, aşa cum dorea PSD.

Toate declaraţiile din ultima vreme ale lui Victor Ponta demonstrează minciuna, demagogia şi ipocrizia de care dă dovadă preşedintele PSD.

Faptul că Victor Ponta vorbeşte despre refacerea USL, nu este doar un exemplu de ipocrizie, ci o încercare de a păcăli electoratul, de a-i înşela pe oameni. De altfel, PSD şi-a dovedit duplicitatea constituind alianţe cu PDL la nivel local.

USL nu mai există pentru că PSD s-a întors la practicile şi comportamentul din vremea lui Adrian Năstase, iar refacerea USL este încă o minciună la fel ca şi celelalte pe care le spune Victor Ponta:

• a spus în campanie că nu susţine proiectul Roşia Montană şi apoi a încercat să-l impună fără dezbatere;
• a spus că vrea dreptate până la capăt, dar de fapt a promovat amnistia şi graţierea pentru ca prietenii lui să scape de justiţie;
• a spus că vrea o Românie puternică, dar de fapt a vrut ca PSD să aibă singur toată puterea;
• a promis introducerea noii liste de medicamente de la 1 aprilie, iar acum doreşte sa o amâne;
• a promis reducerea CAS de la 1 iulie, iar apoi şi-a retras promisiunea;

După atâtea minciuni şi dezinformări, orice declaraţii ar mai face Victor Ponta nu mai pot avea credibilitate.

Românii contează pe noi să-i reprezentăm în lupta cu partidul-stat - PSD. În prima bătălie electorală din acest an, cea pentru europarlamentare, avem obligaţia faţă de oameni să ne mobilizăm şi să le demonstrăm că am rămas cei care le apără interesele.

Rezultatul alegerilor pentru PE are, dincolo de miza lor europeană, şi o putere simbolică în politica internă.

Liberalii au capacitatea de a obţine un rezultat de 25% la europarlamentare, care va reînvesti PNL cu legitimitatea de a conduce lupta împotriva tendinţei de PSD-izare a României.

Acesta este obiectivul nostru de etapă, care ne va ajuta să ne atingem obiectivul final al PNL - câştigarea alegerilor prezidenţiale.

Doar un preşedinte liberal reprezintă singura garanţie că România nu va fi la discreţia PSD.

Am demonstrat în repetate rânduri faptul că PNL este un partid unit, care îşi arată rezistenţa şi forţa mai ales în momentele cruciale ale luptei politice.

Până săptămâna viitoare, Costel Alexe, deputat din partea Partidului Naţional Liberal, vă doreşte sănătate şi zile frumoase! Numai bine!

Domnul Ioan Cupşa:

"Justiţia, un serviciu public prea scump pentru actualii guvernanţi?!"

Constituţia României, un moft?!

Sintagma "stat de drept" pare că a fost inventată doar pentru a proteja, din când în când, interesele lui Traian Băsescu şi ale camarilei sale.

Acest principiu nu este valorizat, nu este apreciat cu adevărat nici de către politicieni, nici de către mass-media şi, bineînţeles, (nefiind înţeles... ) nici de către cetăţeni.

Principiul supremaţiei legii, fundament al statului de drept, impune o respectare fără compromisuri a Constituţiei României, legea legilor noastre. Or, noi tratăm deseori acest principiu, această obligaţie de a respecta Constituţia, ca pe un simplu moft.

Pl-x nr. 33/2014 este o iniţiativă legislativă a Guvernului României, o iniţiativă elaborată şi motivată de către Ministerul Justiţiei, un proiect prin care se propune desfiinţarea unui număr de 30 de judecătorii şi parchete de pe lângă judecătorii. Această iniţiativă este făcută în dispreţul principiului mai sus arătat, o iniţiativă făcută împotriva prevederilor constituţionale.

Accesul la justiţie este un drept fundamental, regăsit în mod expres în prevederile art.21 din Constituţia României. Acest drept fundamental este un drept pozitiv, adică un drept pentru a cărui realizare statul trebuie să intervină, alocând resurse materiale şi de personal. Singurele limitări acceptate ale acestui drept sunt date de limitele resurselor economice şi sociale pe care statul le are la un moment dat.

Altfel spus, dacă şi numai dacă nu există resurse, statul poate limita accesul liber la justiţie.

Or, în trecut, statul a alocat şi alocă şi în prezent resurse pentru instanţele judecătoreşti existente - adică resursele există în prezent. De asemenea, în condiţiile unei creşteri economice constante în ultimii 2 ani şi cu o prognoză de creştere economică (asumată de către Guvern) - resursele vor exista şi în viitorul imediat!

Rezultă, aşadar, în condiţiile mai sus arătate, că limitarea accesului la justiţie, prin desfiinţarea unor instanţe judecătoreşti este neconstituţională.

Desfiinţarea unor instanţe judecătoreşti este o limitare a accesului la justiţie deoarece justiţiabilul va avea distanţe mari de parcurs în condiţiile unei infrastructuri de transport deficitară, cu cheltuieli aferente mai mari. Fiind afectaţi în mod special justiţiabili din mediul rural, justiţiabili cu venituri foarte modeste, efectele nefericite ale acestei măsuri vor fi cu atât mai serioase, justiţiabilul va fi împiedicat să se judece, va fi descurajat să îşi mai caute dreptatea.

Limitarea accesului la justiţie prin prisma distanţelor mari de parcurs (de la domiciliul justiţiabilului la locul situării instanţei de judecată) este o concluzie a raportului din anul 2012 a Comisiei Europene pentru Eficienţa Justiţiei (concluzie pomenită chiar în expunerea de motive propusă de Ministerul Justiţiei!). Un argument în sprijinirea poziţiei exprimată de către mine în această declaraţie politică.

Instituţiile europene ne recomandă îmbunătăţirea calităţii actului de justiţie, şi nicidecum desfiinţarea unor instanţe judecătoreşti. Studiile ne arată că în Uniunea Europeană nu există o tendinţă clară în ceea ce priveşte evoluţia numărului de instanţe judecătoreşti de prim grad, echivalentul judecătoriilor noastre. După anul 2004, în majoritatea ţărilor nu s-au întâmplat modificări ale numărului de instanţe, în alte ţări numărul de instanţe judecătoreşti a scăzut, în altele chiar a crescut...

În ţările est-europene, acolo unde se întâmplă reforme judiciare importante, tendinţa este de creştere a numărului de instanţe, "accesul la instanţe pentru un număr cât mai mare de utilizatori este deci o prioritate" - aşa cum se afirmă în raportul din anul 2013 al Grupului de lucru interinstituţional, raport care a fost influenţat hotărâtor de Raportul pe anul 2012 al CEPEJ.

Numărul de instanţe judecătoreşti si numărul de magistraţi necesari pentru buna funcţionare a justiţiei naţionale depind de circumstanţele concrete ale fiecărei ţări. Astfel, sunt factori determinanţi: complexitatea şi imperfecţiunea legislaţiei de aplicat, complexitatea şi eficienţa normelor de procedură, infrastructura de transport, gradul de cultură juridică şi veniturile justiţiabilului, moştenirea istorică, în special pentru fostele ţări comuniste, acolo unde sunt nenumărate probleme de natură juridică acumulate.

La noi, din cauza complicatei moşteniri a perioadei comuniste şi a legislaţiei stufoase, avem parte de un număr mare de dosare aflate pe rolul instanţelor de judecată, avem parte de un număr mare de cetăţeni care se adresează instanţelor de judecată.

În ceea ce priveşte conţinutul expunerii de motive, demersul Ministerului Justiţiei este criticabil şi pentru că dă dovadă de superficialitate în ceea ce priveşte evaluarea impactului economic şi social al acestui proiect de lege. Citez: "Proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect (impactul socio-economic)", Secţiunea a 3-a, Impactul socio-economic al proiectului.

La un calcul simplu, făcut la repezeală, prin desfiinţarea a 30 de instanţe judecătoreşti sunt afectaţi: aproximativ un milion de cetăţeni justiţiabili, "rearondaţi", aproximativ 500 de magistraţi şi funcţionari ai justiţiei "relocaţi" la alte instanţe.

Ştiut fiind că bugetele localităţilor în care funcţionează instanţe judecătoreşti au drept sursă de venit şi o parte din taxele de timbru achitate de către cetăţenii care se judecă, surse de venit pe baza cărora s-a stabilit şi bugetul de cheltuieli al localităţii, bugetul va fi dezechilibrat odată cu desfiinţarea acestor instanţe judecătoreşti (începând cu data de 1 mai 2014, conform proiectului legislativ).

Aş dori să formulez următoarele întrebări:

Vor fi afectaţi cetăţenii, vor fi afectate bugetele personale? Da.

Va fi afectat bugetul unităţilor de poliţie prin desfiinţarea parchetelor? Da.

Vor fi afectate unităţile administrativ-teritoriale, prin prisma modificărilor surselor de venit? Da.

Ministerul Justiţiei a încercat măcar să estimeze, să anticipeze aproximativ impactul socio-economic al adoptării proiectului de act normativ? Nu.

Admiţând că trecem peste criticile de neconstituţionalitate, putem să ne pronunţăm cu privire la oportunitatea acestui proiect legislativ, în lipsa oricărei referiri la urmările sale socio-economice imediate? Nu.

Dovada superficialităţii demersului legislativ al Guvernului o să o fac printr-un studiu de caz, printr-o analiză a situaţiei Judecătoriei Salonta, instanţă a cărei activitate o cunosc datorită profesiei mele de avocat - care locuieşte şi profesează în Oradea - şi a calităţii mele de deputat de Bihor.

Astfel, Judecătoria Salonta se află situată la 40 de km de municipiul Oradea, în aria sa de competenţă locuiesc aproximativ 55.000 de cetăţeni, 4 judecători şi 14 funcţionari, şi personalul auxiliar îşi desfăşoară acolo activitatea; volumul de activitate relevat de numărul mediu anual de dosare în ultimii 4 ani a fost de aproximativ 3.500; în anii 2009-2012 încărcătura pe judecător a fost de aproximativ 1.100 dosare; în anul 2013 (prin completarea schemei de personal cu încă un judecător) s-a ajuns la o medie de aproximativ 900 dosare pe judecător. Subliniez că încărcătura pe judecător, ca indice statistic, a fost peste media naţională.

Subliniez, de asemenea, că Judecătoria Salonta are un sediu propriu în care s-a investit pentru modernizare.

Competenţa teritorială a Judecătoriei Salonta este circumscrisă de o rază de cca. 20 km, calculată in orice direcţie din locul situării judecătoriei. Altfel spus, acum justiţiabilul arondat Judecătoriei Salonta nu are de parcurs o distanţă cu mult mai mare de 20 km pentru a se judeca în prima instanţă.

Dacă se va desfiinţa Judecătoria Salonta, prin rearondare la Judecătoria Oradea, unii justiţiabili vor parcurge distanţe de până la 60 km, în condiţiile lipsei unor mijloace de transport rutier şi feroviar directe.

Judecătoria Oradea, care la rându-i nu are suficiente săli de judecată şi spaţii anexe, va fi sufocată de supraîncărcare. Judecătoria Oradea fiind deja supraîncărcată şi având date statistice peste media naţională.

Va duce desfiinţarea acestei instanţe la un act de justiţie de calitate mai bună? Se pare că nu există niciun argument pentru a susţine o astfel de aşteptare.

Mă întreb când a greşit Ministerul Justiţiei: în anul 2013, când a suplimentat numărul de posturi de judecător cu încă unul, deoarece volumul de activitatea o cerea?

A greşit când a stabilit că începând cu 1 ianuarie 2014 schema de personal trebuie să mai crească cu încă un judecător, ajungând la un număr de 5 judecători?

Sau greşeşte astăzi când afirmă că Judecătoria Salonta nu mai este necesară, că volumul de activitate şi numărul de judecători nu justifică păstrarea acestei instanţe de judecată?

Ultimele întrebări au un caracter retoric, este evident că Ministerul Justiţiei greşeşte acum când solicită desfiinţarea acestei judecătorii.

Justiţia este un serviciu public scump, însă este esenţial!

Nu putem să ne raportăm întotdeauna şi niciodată cu prioritate la aspectele economice, la resurse alocate, la costuri atunci când luăm decizii privitoare la serviciile publice naţionale.

Sănătatea, educaţia, justiţia nu pot fi tratate în termeni grosolani de rentabilitate economică imediată. Sănătatea, educaţia şi justiţia unui popor sunt premise esenţiale ale dezvoltării, ale bunăstării sale.

Niciodată costurile nu pot fi prea mari atunci când au drept rezultat un popor de oameni sănătoşi, educaţi şi care trăiesc în armonie şi în respect pentru lege.

Aşadar, înfăptuirea justiţiei, spunerea adevărului juridic în instanţele de judecată de către judecători responsabili şi competenţi, nu poate fi concepută fără un acces real, neîngrădit la acest serviciu public naţional al fiecărui cetăţean, al cetăţeanului care locuieşte în buricul târgului şi al celui care locuieşte într-un cătun izolat, al celui cu venituri mari şi al celui cu venituri modeste sau lipsit de venituri...

Accesul liber la justiţie este un drept fundamental al cetăţeanului, dar şi o garanţie a înfăptuirii justiţiei ca deziderat social.

Dacă îngrădim accesul la justiţie, creând bariere justificate de costuri şi de optimizarea eventuală a acestor costuri, înfăptuirea deplină a justiţiei nu mai este posibilă. Încălcând astfel principiul supremaţiei legii, în mod necesar respectul faţă de lege al cetăţeanului scade cu consecinţa imediată a proastei, ineficienţei funcţionări a întregii societăţi româneşti.

O societate disfuncţională, ca urmare a nerespectării legilor, este o societate în care bunăstarea nu îşi găseşte locul, în care nici noi şi nici copiii noştri nu ne putem realiza deplin, şi nu doar din punct de vedere material, este o societate în care demnitatea omului este în pericol.

Nu voi vota acest proiect legislativ nici în Comisia juridică (din care fac parte) şi nici în plenul Camerei Deputaţilor, pentru toate argumentele de mai sus (fie ţinând de neconstituţionalitatea sa, fie ţinând de oportunitate).

Domnul Ion Diniţă:

"Noul PNDR, un pas important pentru creşterea şi dezvoltarea mediului rural românesc"

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a transmis în aceste zile prima variantă a Programului Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014 - 2020 către serviciile specializate ale Comisiei Europene de la Bruxelles. Vorbim astfel de o realizare extrem de importantă pentru agricultura românească, documentul de referinţă fiind finalizat de specialiştii ministerului de resort mai devreme decât era termenul stabilit. Este remarcabil faptul că MADR este primul minister din România care furnizează Comisiei Europene o variantă de lucru a unui Program european de finanţare pentru viitoarea perioadă de referinţă, respectiv 2014-2020.

Analiza conţinutului noului PNDR, de către oficialii de la Bruxelles, va permite fermierilor români şi tuturor celor implicaţi într-un fel sau altul în agricultură să intre cât mai repede posibil în posesia finanţărilor europene, atât de importante pentru dezvoltarea afacerilor agricole, dar şi pentru creşterea potenţialului agriculturii româneşti şi, implicit, a economiei. Finalizarea noului Program Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020 a rezultat după traversarea tuturor paşilor procedurali în acest sens, inclusiv dezbaterea sa într-un complex proces de consultare publică, prin care toţi cei implicaţi au avut ocazia să îşi prezinte opiniile şi soluţiile de îmbunătăţire a acestei prime forme consultative.

Varianta primară de lucru a PNDR 2014-2020 este un document extrem de elaborat şi pragmatic, care conţine 461 de pagini foarte folositoare agricultorilor români. După trimiterea PNDR la Bruxelles, conducerea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale este în aşteptarea emiterii de către Comisia Europeană a regulamentelor de implementare şi a actelor delegate. Ceea ce românii trebuie să aprecieze este faptul că MADR şi-a respectat cu brio promisiunea conform căreia noul PNDR va fi finalizat în cel mai scurt timp cu putinţă.

Între primele efecte vizibile care vor fi concretizate după aprobarea acestui document se numără posibilitatea imediată pentru mediul rural românesc de a beneficia de fondurile europene atât de necesare dezvoltării. Noutăţile, din punctul de vedere al finanţărilor, se referă la introducerea unui subprogram dedicat sectorului pomicol, care va cuprinde atât investiţii în producţie, procesare, cercetare, dar şi în sprijinirea asocierii producătorilor din domeniu. O altă măsură, complet nouă, se referă la un tip de finanţare special, cu implicaţii deosebite pentru competitivitatea producţiei agricole din România, respectiv măsura de cooperare, prin care fermierii vor beneficia de rezultatele cercetărilor ştiinţifice aplicate, în special pentru introducerea în producţie a soiurilor şi speciilor tradiţionale româneşti. De asemenea, pagubele din agricultură vor fi acoperite în mod mult mai eficient, fapt ce va conduce la o stabilitate şi o predictibilitate mult mai mare a veniturilor din agricultura autohtonă.

De remarcat este şi faptul că PNDR 2014-2020 a fost mult simplificat pentru a deveni un instrument flexibil, care să permită o accesare uşoară şi să reducă substanţial birocraţia existentă până acum în obţinerea fondurilor. În acest scop, a fost diminuat numărul măsurilor de finanţare, pentru a concentra sprijinul în punctele sensibile, şi au fost eliminate criteriile de eligibilitate şi de selecţie irelevante pentru dezvoltarea reală a mediului rural. Pentru investiţiile în exploataţiile agricole şi procesare, sprijinul va fi direcţionat atât pe integrarea producţiei cu procesarea, prin crearea de lanţuri scurte de aprovizionare, cât şi pe adresabilitatea directă spre fermele de mărime medie şi de tip familial, încurajându-se astfel crearea unei clase de mijloc fundamental necesară unei economii agrare durabile şi funcţionale.

Nu în ultimul rând, noul PNDR va oferi posibilitatea unor alocări substanţiale pentru investiţiile din infrastructura secundară de irigaţii, ceea ce va permite finanţarea tuturor programelor rămase până acum fără sprijin financiar. Noul program va acorda, în continuare, o atenţie sporită tinerilor fermieri, care vor fi încurajaţi consistent pentru a se instala în mediul rural, dar va oferi şi o nouă abordare realistă pentru realizarea perdelelor forestiere, atât de necesare pentru terenurile agricole şi căile de acces.

Sunt doar câteva din noutăţile prin care noul PNDR va contribui decisiv la creşterea economică, nu numai a mediului rural românesc, dar şi a întregii economii naţionale, în general.

Domnul Ioan Dîrzu:

"Creşterea animalelor - «motorul» durabil al activităţilor economico-sociale din zona montană"

Cu profundă îngrijorare mi s-a adresat în colegiul electoral Federaţia Micilor Fermieri Crescători de Animale Deţinători şi Utilizatori de Pajişti din România, sesizând ignorarea realităţilor istorice, economice şi a tradiţiilor seculare ale crescătorilor de animale din zona montană, prin propunerea de modificare a articolului 53 din Codul silvic şi, în consecinţă, interzicerea "la general" a păşunatului în această zonă.

Sunt pe deplin de acord cu interzicerea accesului animalelor domestice în plantaţii, perdele forestiere şi păduri de regenerare, lucru cât se poate de logic, însă să încerci să interzici unui animal domestic să se adăpostească de ploaie sau arşiţa amiezii într-o pădure matură este aiuritor, cât şi imposibil.

Păşunatul transhumant de vară, în zona alpină, este o tradiţie milenară atestată atât în Carpaţi, cât şi în Alpi, iar majoritatea ţărilor europene, care au munţi pe teritoriul lor, sprijină, nu blochează păşunatul pastoral de vară alpin, chiar dacă au fost reintroduse specii de răpitori în munţii masivi montani din Alpi. Nimeni nu s-a putut gândi să interzică accesul pastoral în pădurile montane, ba, chiar cei care suferă pagube din cauza răpitorilor sunt despăgubiţi.

Consider că din pretinse considerente ecologiste, care n-au nicio legătură cu tradiţiile şi realităţile satului montan, nu poate fi interzis accesul sau adăpostirea animalelor domestice în pădurile alpine.

În aceste condiţii, păşunatul în pădurile montane nu trebuie interzis "la general", ci să fie reglementat, iar starea de "infracţiune" să vizeze exclusiv excepţia şi abuzurile grave privind plantaţiile, pepinierele şi zonele speciale de protecţie.

În acest moment, pajiştile sunt în proporţie covârşitoare în proprietatea comunităţilor locale şi de ele beneficiază toţi locuitorii comunei respective, aşa că orice prevedere care nu ţine cont de rânduielile ancestrale ale creşterii animalelor va atrage reacţia negativă a acestora.

Sper că actuala conducere a ministerului de resort va abandona propunerea interzicerii păşunatului montan "la general", înţelegând că nu prin interzicerea accesului animalelor domestice la păşunat se protejează pădurea, ci prin strategii responsabile de gestionare a tăierilor de arbori, tăieri care nu sunt făcute de animale domestice şi nici de către păstori.

Domnul Mircea-Titus Dobre:

"Sectorul energetic, decimat de guvernarea democrat-liberală"

Partidul PDL nu cunoaşte integritatea morală, iar cei ce o cunosc deja şi-au dat demisia din partid. Aceşti oameni sunt vinovaţi de decăderea imaginii Parlamentului, din cauza acţiunilor şi vocabularului lor academic ce include, pe lângă minciuni şi ofense, numai argouri şi jargoane, exagerarea, deformarea şi prezentarea selectivă a adevărului.

Aşa debutează şi moţiunea simplă pe tema sectorului energetic, prin care, dorind să manipuleze cetăţenii, se afirmă că măsurile de austeritate au fost întemeiate şi acceptate de oameni. Electoratul nu a iertat aceste măsuri, asemenea şi celor care nu i-au votat şi nici nu îi vor vota vreodată, chiar şi boardul FMI consideră că măsurile de austeritate au fost exagerate.

Românii ştiu că PDL a trebuit să ia acele măsuri bugetare, din dorinţa avidă de a agonisi cât mai mult în propriile conturi bancare. Dacă mă înşel, şi ceea ce spun este nefondat, îi rog să ne spună unde s-au investit sumele strânse de pe urma tăierii cu 25% a salariilor, a TVA-ului mărit de la 19% la 24%, a subvenţiilor şi a indemnizaţiilor tăiate?

În raportul FMI din anul 2012 se menţionează că măsurile radicale impuse de Guvern au "contribuit la scăderea producţiei economice şi a întârziat revenirea economiei".

De asemenea, se remarcă faptul că procesul de ajustare putea fi mai gradual, în special datorită nivelului relativ redus a datoriei publice a României.

În ceea ce priveşte situaţia companiilor energetice de stat, cu ajutorul rapoartelor, a controalelor şi a cifrelor voi nuanţa dificultăţile cu care ne confruntăm şi cum s-a ajuns aici.

În cazul Hidroelectrica, raportul Euro Insol a arătat că în perioada 2009-2011 compania cumpăra un MWh cu preţul mediu de 204 lei şi, conform contractelor bilaterale încheiate aferente acestei perioade, preţul de vânzare era în medie de 108 lei MWh.

Un exemplu în acest sens este contractul cu Electrocentrale Deva din anul 2009, prin intermediul căruia Hidroelectrica cumpăra cu 230 lei/MWh şi îl vindea pe piaţă cu chiar mai puţin de jumătate, adică 108 lei MWh-ul.

Pe următorii doi ani, 2010-2011, Hidroelectrica cumpăra de la aceeaşi Electrocentrale Deva cu un preţ de 234 lei/MWh şi îl vindea cu un preţ mai mic decât anterior, în valoare de 101 lei/MWh.

Prejudiciul total adus companiei Hidroelectrica pe cei trei ani de guvernare PDL urcă la valoarea de peste 137 de milioane de euro. Raportul Euro Insol conchide analiza, cu observaţia că "încheierea şi derularea acestor contracte reprezintă mai degrabă o formă de ajutor acordat respectivilor producători, în dauna intereselor economice ale Hidroelectrica". Inspectorii guvernamentali arată că aceste pierderi sunt cauzate de intervenţia ilegală a unor persoane ce au ocupat funcţii de conducere în Ministerul Economiei, care au avizat şi aprobat contractele menţionate mai devreme. Adriean Videanu, un membru reprezentativ PDL era la acea dată ministru al Economiei şi totodată cel care a avizat majorarea preţului contractelor peste cel reglementat de ANRE.

O altă companie de stat prejudiciată de guvernarea PDL este Complexul Energetic Oltenia, unde s-au sesizat o serie de nereguli, printre care: majorarea ilegală cu peste 20% a valorii contractelor de achiziţie publică, contracte de sponsorizare a Complexelor Turceni, Rovinari şi Craiova de peste 19 milioane de lei şi 58 de contracte/acte adiţionale, prin care companiile care au format CE Oltenia au încheiat angajamente legale în cuantum de 219 milioane de lei, fără ca aceste acte juridice să fie supuse controlului financiar preventiv. Cu privire la aceste demersuri Curtea de Conturi a arătat că complexele Turceni şi Rovinari au sponsorizat o echipă de fotbal cu suma de 18,8 milioane de lei.

De la marele jaf al CE Oltenia din perioada 2010-2012, în anul 2014 această companie înregistrează un profit de 300 de milioane de lei, are un management privat şi beneficiază de o investiţie de 1 miliard de dolari la Rovinari. Totodată, în data de 30 ianuarie 2014 ministrul pentru Energie a semnat un contract de finanţare cu BERD pentru reabilitarea şi modernizarea unui grup energetic din cadrul sucursalei Turceni, în valoare de 200 milioane de euro.

Partidul Democrat Liberal s-a caracterizat prin stagnare, regres şi afaceri în nume propriu, rapoartele întocmite şi cifra de pierdere suferită de companii sunt cele mai bune argumente.

În ceea ce priveşte realizarea reactoarelor 3 şi 4 giganţii europeni s-au arătat, în timpul guvernării democrat-liberale, interesaţi de finanţarea proiectului, dar pe fondul crizei economice şi dispariţiei banilor din Fondul de Dezvoltare, sumele pentru finalizarea obiectivului nu au mai existat, iar în 2011 şi partenerii au părăsit proiectul. Aşadar, "Eşecul proiectului reactoarelor 3 şi 4 Cernavodă ne indică exact cât de importantă este inexistenţa unei capacităţi interne de reacţie rapidă".

Guvernul Ponta este cel care a readus în discuţie independenţa energetică a României. Şi atunci când preşedintele Traian Băsescu, ironic, afirma că Ponta a plecat cu privatizarea companiilor de stat şi propuneri de proiecte "în traistă" în vizita în China, iar membrii PDL erau deranjaţi de "entuziasmul juvenil" al guvernanţilor, erau de fapt lezaţi de semnarea acordului cu partenerii chinezi. "Vorbăria fără urmări" prezisă de PDL s-a materializat într-o serie de acorduri şi propuneri de finanţare, printre acestea şi negocieri cu privire la realizarea reactoarelor 3 şi 4.

Chiar în această perioadă grupul chinez se află în negocieri cu partea română, în baza Memorandumului de înţelegere între departamentele de energie ale celor două ţări, cu privire la finanţarea proiectului de construcţie a reactoarelor. Alte proiecte de cooperare cu companii chineze au fost semnate pentru realizarea Proiectului termoelectric de la Rovinari, înţelegerea de reabilitare a grupurilor 3 şi 4 ale Centralei termoelectrice Deva şi altele, fiind vorba de un capital chinez în valoare estimată de 5 miliarde de euro.

Imaginaţia membrilor PDL depăşeşte multe limite. Cu toate acestea, absurdităţile menţionate în moţiunea despre sectorul energetic sunt nenumărate şi le recomand iniţiatorilor moţiunii să consulte datele exacte ale companiilor de stat pentru a observa faptul că, în comparaţie cu guvernarea PDL, Guvernul Ponta a numit management apolitic, care a reuşit ieşirea din insolvenţă a companiilor, plata datoriilor sau generarea de profit de cca 5-6 ori mai mare decât au putut-o face ei.

Ca o ultimă observaţie, cu privire la moţiunea dezbătută în decursul săptămânii trecute, doresc să transmit membrilor Opoziţiei să nu îşi tulbure liniştea prea tare, deoarece acciza de 7 eurocenţi la carburanţi nu va produce nici pe departe efectele pe care scumpirile din 2009, în mod ironic, în aceeaşi perioadă în care preţul la baril a atins un minim istoric, le-au cauzat.

Adică, în 2009 acciza la benzină a crescut cu 14,3%, un an mai târziu a crescut cu încă 18,4%, iar în 2011 a crescut cu încă 19,9%, la care adăugăm şi creşterea TVA reflectată la preţul final, şi îi invit pe deputaţii democrat-liberali să ne spună de câte ori a crescut preţul la carburant în total.

Pe final de declaraţie, solicit Opoziţiei să nu mai arate cu degetul indicându-ne pe noi, social-democraţii, ca fiind responsabili de pagubele produse chiar de domniile lor.

Domnul Andrei Dolineaschi:

"Înăsprirea sancţiunilor din Codul Penal pentru infracţiunile privind sănătatea publică"

Sănătatea şi integritatea fizică a cetăţenilor României reprezintă precondiţia unei societăţi prospere, competitive şi cu putere de muncă. De aceea, alimentaţia publică este reglementată prin legi şi norme stricte, care nu ar trebui să pună sub semnul îndoielii standardul de calitate al produselor ce ajung la populaţie. Cu toate acestea, prin intermediul mass-media, cetăţenii află că adesea producătorii şi distribuitorii de alimente fac rabat de la standardele de calitate şi expun populaţia unor pericole foarte mari.

Cazurile prezentate acum câteva săptămâni în presă ne obligă să evaluăm atent legislaţia şi sancţiunile pentru cei care comit adevărate atentate la sănătatea publică. În consecinţă, vă îndrept atenţia spre Capitolul V al Codului Penal, care se referă la infracţiunile contra sănătăţii publice şi pedepsele pentru aceste infracţiuni. Astfel, spre exemplu, alineatul (1) al articolului 352 prevede că "Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase, dacă a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă." Totodată, articolul 356 prevede pedeapsa cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă pentru infectarea prin orice mijloace a surselor sau reţelelor de apă, dacă apa devine dăunătoare sănătăţii oamenilor, animalelor sau plantelor. Articolul 358 descrie situaţia care a captat atenţia opiniei publice în ultima săptămână: "vânzarea de alimente, băuturi sau alte produse cunoscând că sunt alterate ori cu perioada de valabilitate depăşită, dacă sunt vătămătoare sănătăţii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării unor drepturi." Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează punerea în consum de carne sau produse din carne, provenite din tăieri de animale sustrase controlului veterinar, dacă sunt vătămătoare sănătăţii.

Luând în considerare faptul că toate aceste infracţiuni pot duce la dezechilibre socio-economice în comunităţile afectate, consider că sancţiunile sunt mult prea blânde. De aceea, cred că prin înăsprirea sancţiunilor pentru infracţiunile ce aduc atingere sănătăţii publice, producătorii şi distribuitorii de alimente neconforme cu standardele de calitate ar fi descurajaţi.

Închei prin a invoca articolul 34 din Constituţia României care prevede că "dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat, iar statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice." Parlamentul României trebuie să acţioneze în spiritul drepturilor consfinţite prin Constituţie şi să descurajeze ferm atentatele la sănătatea publică.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"PNL nu va susţine proiectul Guvernului Ponta 3 privind desfiinţarea judecătoriilor"

Săptămâna trecută a avut loc, la iniţiativa Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi din Camera Deputaţilor, o dezbatere publică pe tema Proiectului de lege al Guvernului privind desfiinţarea unor instanţe judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea, dezbatere la care am participat şi eu, în calitate de parlamentar al PNL, ca susţinător al Judecătoriei Rupea.

Majoritatea colegilor parlamentari şi reprezentanţi ai judecătoriilor în cauză care au participat la această dezbatere au cerut, cu argumente legate de tipicul fiecărei instanţe (distanţă, număr de dosare, clădiri mai noi sau reconsolidate aflate în proprietatea ministerului, populaţie îmbătrânită şi cu venituri reduse), ca acestea să fie menţinute, ba chiar mai mult, au afirmat, ca şi mine de altfel, că nu vor susţine sub nicio formă adoptarea acestui proiect de lege, considerându-l neconstituţional.

Fiind parlamentar de Braşov la al doilea mandat, cunosc în amănunt situaţia din colegiul pe care îl reprezint şi de aceea mă opun ferm desfiinţării Judecătoriei Rupea, considerând că introducerea acesteia pe lista celor 30 de instanţe care urmează să fie desfiinţate de către actualul guvern nu este absolut deloc justificată, criteriile de selectare a acesteia nefiind în niciun caz pertinente.

În momentul în care proiectul Guvernului a ajuns în dezbaterea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor am depus un amendament prin care solicit eliminarea de pe Anexa 1 a proiectului menţionat a Judecătoriei Rupea.

Alături de colegii mei liberali, consider că accesul liber al cetăţenilor la justiţie trebuie să primeze în faţa oricăror altor considerente ale statului - de ordin financiar sau de altă natură - care oricum contrazic flagrant atât prevederile constituţionale, cât şi demersurile anterioare ale aceluiaşi stat, care a făcut investiţii masive în unele dintre aceste instanţe propuse pentru desfiinţare, aşa cum este şi cazul Judecătoriei Rupea.

Domnul Vasile-Cătălin Drăguşanu:

"Existenţa barurilor în apropierea unităţilor de învăţământ - un pericol pentru elevi"

Aş dori să vă vorbesc despre un subiect cu puternice implicaţii asupra dezvoltării armonioase a copiilor noştri. O problemă reală de actualitate este reprezentată de existenţa barurilor din apropierea şcolilor, deşi legislaţia interzice funcţionarea lor în perimetrul unităţilor de învăţământ.

Mii de baruri din întreaga ţară sunt amplasate lângă instituţiile şcolare şi comercializează minorilor atât alcool, cât şi produse din tutun. Aşadar, normele prevăzute de HG nr. 128/1994 care statuează că "în incinta şi apropierea unităţilor de învăţământ de toate gradele, a căminelor şi locurilor de cazare pentru elevi şi studenţi, în curţile acestor imobile, precum şi pe trotuarele sau pe aleile de acces în aceste unităţi, se interzice comercializarea ori expunerea spre vânzare a băuturilor alcoolice, a tipăriturilor şi înregistrărilor audio şi video cu conţinut obscen", dar şi a produselor din tutun sunt practic litera moartă a legii.

La Primăria din Piatra Neamţ, de pildă, de la începutul anului 2013 şi până în prezent nu a fost înregistrată nicio sesizare în legătură cu funcţionarea numeroaselor baruri şi chioşcuri din proximitatea şcolilor.

Autorităţile locale ignoră, cu bună ştiinţă, această situaţie, din varii motive. Doresc să subliniez în mod deosebit numai două dintre acestea. În primul rând, asemenea mici societăţi plătesc taxe şi impozite, cu alte cuvinte contribuie la finanţarea bugetelor locale, iar în al doilea rând, desfiinţarea lor ar presupune suprimarea locurilor de muncă şi - implicit - creşterea ratei şomajului. Din aceste considerente principale, dispoziţiile rămân doar o plăsmuire legislativă sabotată în mod tacit de toţi cei care ar trebui să le pună în aplicare.

Însă, acest caracter permisiv al autorităţilor locale neglijează două aspecte care au un puternic impact social negativ: absenteismul şi creşterea ratei violenţei şcolare.

Barurile şi puburile aflate în zonele adiacente unităţilor de învăţământ reprezintă refugiul preferat de elevi in timpul orelor de curs. Studii de specialitate recente relevă faptul ca absenteismul şcolar constituie prima etapa în dezvoltarea unui comportament delictual, având repercusiuni nefavorabile în dezvoltarea psihică şi mentală a minorului.

În plus, violenţa în şcoli se amplifică de la un an la altul. De pildă, în anul şcolar 2011-2012, s-au înregistrat la Ministerul Educaţiei Naţionale peste 14.000 cazuri de violenţă. Totuşi, acest număr nu este real, deoarece o multitudine de fapte nu sunt raportate autorităţilor competente. Violenţa are dimensiuni mult mai sporite. Iar printre cauze se numără şi consumul de alcool - achiziţionat sau consumat în apropierea unităţilor de învăţământ.

În cazul absenteismului şi violenţei în şcoli soluţia nu constă în scăderea notei la purtare, care este totuşi o metodă desuetă. Ar fi utile anumite strategii prin care reprezentanţii localurilor din proximitatea şcolilor să fie instruiţi cu privire la interzicerea vânzării de alcool către minori şi, totodată, ar fi necesare noi programe de consiliere a tinerilor predispuşi unui comportament deviant.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Autostrada Piteşti - Sibiu"

Joi, 20 martie a.c., prim-ministrul Victor Ponta a avut o vizită de lucru în Piteşti, pentru o întâlnire cu reprezentanţii Dacia-Renault. Cu această ocazie, cel mai important mesaj al şefului Guvernului a fost că actualul cabinet va face autostrada care să lege Piteştiul de Sibiu.

Am văzut că anumiţi colegi din opoziţie reclamă lipsa acestei autostrăzi şi speculează plecarea grupului Dacia - Renault din România. Asemenea gesturi incalificabile ne demonstrează că aceşti politicieni nu îşi doresc binele pentru România, acest lucru fiind dovedit şi de perioada în care Guvernul Boc a fost la putere şi a încercat cu toate forţele să stopeze dezvoltarea prin blocarea fondurilor europene, prin tăierea locurilor de muncă, prin gonirea investitorilor străini din ţară. De ce nu au făcut dânşii această autostradă pe care o consideră de o importanţă strategică? Vă reamintesc că preşedintele acestei ţări în cei 15 ani cât a fost ministru, primar şi preşedinte n-a făcut niciun kilometru de autostradă!

Ceea ce este cu adevărat important este că Guvernul Ponta susţine construcţia autostrăzii Piteşti-Sibiu, fiind primul care face ceva concret în vederea demarării acestui proiect mare de infrastructură. Astfel, în acest an se lansează licitaţia în vederea realizării studiului de fezabilitate pentru acest tronson de autostradă. Mai mult, premierul a menţionat că din programul 2007-2013 de autostrăzi s-au alocat cei 25 de milioane de euro pentru actualizarea studiului de fezabilitate, iar din 2015 vor începe lucrările pe baza noului studiu de fezabilitate din ambele capete, şi dinspre Sibiu, şi dinspre Piteşti. Piteşti-Curtea de Argeş va fi primul tronson finalizat, în timp ce autostrada completă Piteşti-Sibiu va fi finalizată din programarea 2014-2020.

Fac un apel pentru colegii din opoziţie să îşi amintească de fiecare dată când lansează un atac mincinos că au fost la putere un număr foarte mare de ani, timp în care au avut ocazia de a-şi demonstra capabilităţile. De exemplu, pe subiectul scumpirilor la carburanţi, toţi aşa-zişii reprezentanţi ai dreptei ar trebui să tacă. În guvernarea USL preţul la motorină a scăzut cu 2%, iar cel al benzinei cu 3%.

Pe vremea guvernelor PDL motorina s-a scumpit cu 90%, iar benzina s-a scumpit cu 70%. Vă amintesc că în ianuarie 2009 preţul benzinei era de 0,67 euro/litru, iar cel al motorinei era de 0,79 euro /litru, în timp ce în ianuarie 2012, un litru de benzină costa 1,28 euro/litru, iar motorina era 1,34 euro/litru. În acea perioadă doamna Udrea nu ieşea în stradă să protesteze pentru creşterea acestor preţuri, ceea ce ne indică că pe dumnealor nu îi interesează preţul la combustibil, ei fiind singurii care au prosperat economic în timp ce românilor le erau tăiate salariile şi pensiile.

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

"Dezbaterea politică în Parlament"

Ieri am asistat cu toţii la ceea ce ar fi trebuit să fie un dialog politic în plenul Camerei Deputaţilor între reprezentanţii Guvernului şi cei ai opoziţiei parlamentare. Aşteptările mele s-au plasat în sfera concretului. Am aşteptat o dezbatere a argumentelor, o încurajare a dialogului şi a compromisului politic şi, de ce nu, soluţii angajate şi agreate de toate forţele politice parlamentare. În schimb, am asistat la o dezbatere ternă, lipsită de viziune şi angajamente clare în faţa românilor, dar abundentă în ceea ce priveşte invectivele şi atacurile politice de la adresa opoziţiei la adresa Guvernului şi viceversa. Dezbaterea de ieri a stat sub semnul conflictului şi nu al soluţiilor.

Demagogia şi ipocrizia a fost cuvântul de ordine folosit de interlocutorii politici în descrierea reprezentanţilor taberei adverse. Tranşeele se sapă repede şi adânc. Când ne gândim la faptul că reprezentanţii parlamentari ai PNL erau într-o alianţă cu cei ai PSD nu mai departe de acum o lună. Am asistat cu stupoare cum soluţiile prezentate de Guvern au fost criticate numai şi numai pentru că vin din partea lui Ponta şi cum argumentele politice ale Guvernului s-au limitat la a-i numi pe reprezentanţii opoziţiei ipocriţi şi demagogi.

Lupta din Parlament s-a dat mai mult pe cine îşi asumă paternitatea reducerii CAS la angajator şi nu pe ce anume efecte ar trebui să aibă o astfel de măsură. Polemica s-a purtat pe oportunitatea introducerii unei noi accize la combustibil şi nu pentru soluţii alternative prin care banii, într-adevăr necesari la buget, se pot obţine.

Exerciţiul de ieri din Camera Deputaţilor a fost unul de imagine şi nu unul de democraţie. Microfoanele au fost tăiate discreţionar, regulile de bază ale unui dialog nu au fost respectate, în principal pentru că fiecare din forţele politice prezente la dezbatere s-au concentrat pe cum să arate bine la televizor şi nu pe rezolvarea unor probleme de fond. Am aşteptat să auzim cum anume se vrea a creşte rata de colectare a taxelor, despre când şi cum se va reduce TVA-ul, despre nevoie şi strategiile de creştere a gradului de absorbţie şi despre reforma administrativă de care ştim cu toţii că România are nevoie. În schimb am primit argumente slabe, rostite grăbit de ambele părţi ale baricadelor.

Chiar dacă apreciez principiul deschiderii Guvernului către dezbaterea parlamentară nu pot să susţin iniţierea unor dezbateri false şi mimate de protagonişti. Avem nevoie de soluţii şi mai puţin de discuţii. Drept dovadă, din întreaga dezbatere nu a reieşit nici măcar un angajament, o ştire pozitivă pentru economie sau o soluţie alternativă de abordare a problemelor cu care ne confruntăm. S-a scris mai mult despre genţile unei distinse doamne colege din Parlament decât despre reducerea CAS-ului la angajator cu 5 puncte procentuale.

Agenda publică nu cred că este interesată de insulte, cred în schimb că este interesată de tactici şi strategii economice, de planuri de dezvoltare economică şi de reducere a deficitului pe care România încă îl are în faţa Occidentului. Oamenii sunt interesaţi de problemele sociale, de venituri, salarii sau pensii, de infrastructură, de administraţie, de fiscalitate, de mediu şi de siguranţă publică, nu de scandal politic. Acestea sunt problemele, nu cine strigă mai tare de la această tribună. Cred că dezbaterea politică din Camera Deputaţilor iniţiată imagologic de PNL este un exemplu de "aşa nu" în ceea ce priveşte practica parlamentară. Îmi exprim speranţa că vor exista astfel de dezbateri lunar, dar cu mult mai multă substanţă şi relevanţă pentru viaţa de zi cu zi a românilor.

Domnul Ion Eparu:

"Când aşezăm şi educaţia pe raftul cu priorităţi?"

Am salutat din prima clipă iniţiativa Ministerului Educaţiei, de a extinde simulările naţionale şi de a le acorda o mai mare importanţă, în condiţiile în care, ştim cu toţii, an de an, examenele au fost izvor nesecat de surprize neplăcute. Nu sunt un susţinător al "îngrăşării porcului în ajun", vorba românului, şi cred în continuare că educaţia românească are nevoie de o transformare profundă. Dar, aşa cum am mai spus, cred în schimbările făcute cu paşi mici, considerând aşadar că această iniţiativă, a exerciţiilor naţionale în vederea pregătirii pentru examene a candidaţilor şi autorităţilor, deopotrivă, este o primă etapă.

Paradoxal, însă, vorbim despre transformări esenţiale în educaţie uitând de ceea ce reprezintă, până la urmă, baza acestui sistem. Am aflat consternat că eforturile cadrelor didactice implicate în aceste testări sunt considerate benevole, dar totul are un pronunţat caracter obligatoriu. Testările s-au derulat mizându-se pe bunăvoinţa dascălilor care au ajuns să presteze, în această perioadă, săptămânal, un număr dublu de ore de muncă, pentru ca aceste simulări să funcţioneze aşa cum au fost gândite. Consternate au fost şi autorităţile când au aflat că aceşti oameni pretind ca munca să le fie răsplătită. "Este o premieră!", le-au răspuns celor care au îndrăznit să-şi ceară drepturile prevăzute prin lege.

Presupunând că ar fi prima dată când angajaţii din învăţământ cer să fie plătiţi pe măsura eforturilor depuse, de ce este acesta un argument împotriva acordării unor drepturi, fie ele în bani sau zile libere?

Pe de altă parte, premieră poate fi luat în calcul şi faptul că, pentru prima dată, se menţionează expres în documentele care reglementează organizarea testărilor, că notele nu pot fi trecute în catalog. Atunci, evaluările nu mai ţin loc de teze ori banale extemporale, ca în alţi ani, deci nu se reflectă, concret, în niciun fel, în documentele şcolare, urmând să fie dublate de alte testări. Şi asta i-a supărat pe dascăli, o dovadă în plus că efortul lor va fi în van. Chiar psihologic vorbind, sunt ore de muncă ajunse pe apa Sâmbetei, pentru că elevul, şi ştim toţi asta, că toţi am trecut, odată, prin bănci, rareori contabilizează vreun alt rezultat decât unul oficial. Sper să mă înşel, dar cred că teoria mea se va confirma în câteva luni, când, dacă nivelul subiectelor se va menţine, vom constata că între rezultatele simulărilor de acum şi cele ale examenelor nu vor exista diferenţe semnificative.

Probabil că atunci vom arăta, din nou, cu degetul, către cei care nu au avut suficiente activităţi în spiritul voluntariatului, pentru a ridica o promoţie, în câteva luni, pe o treaptă superioară.

Apropo, ştiţi cui cerem noi performanţă pe degeaba? Unor intelectuali pe care ne bazăm să pună bazele unei societăţi întregi, pentru vreo 9,3 lei/oră, adică nici 2,1 euro. Salariul lunar mediu din învăţământul românesc este câştigat de un profesor din Luxemburg în patru-cinci ore, de un dascăl din Danemarca în şase ore, iar de unul din Anglia ori Finlanda într-o zi lucrătoare. Iar exemplele nu sunt alese întâmplător, pentru că vorbim despre sisteme de învăţământ către care România se uită cu admiraţie şi pe care le ia drept modele. Dar România, în acelaşi timp, îşi consideră dascălii de câteva zeci de ori mai puţin valoroşi. Şi vedem cu toţii ce politică bună s-a dovedit!

De aceea, eu consider că aceste ore necesare simulărilor ar trebui remunerate.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Preocupările majore din societatea românească de azi sunt locurile de muncă şi investiţiile. PNL a propus, încă de când era partener în alianţa de guvernare, soluţii care răspund tocmai acestor aşteptări: reducerea CAS cu 5 puncte procentuale la angajator şi neimpozitarea profitului reinvestit.

Într-o ţară în care taxarea muncii este printre cele mai mari din Europa, reducerea contribuţiilor de asigurări sociale poate însemna mai multe locuri de muncă noi, mai puţini bani plătiţi la negru şi salarii mai mari. Un CAS mai mic este nu doar o măsură pentru mediul de afaceri, ci şi pentru angajaţi. Este o şansă de a mişca economia, pe care Guvernul Ponta (indiferent de numărul lui) nu are voie nici s-o ignore, nici s-o amâne.

Într-o ţară în care investiţiile s-au oprit din lipsă de bani, iar finanţarea prin sistemul bancar este dificilă, neimpozitarea profitului reinvestit este o soluţie pentru mediul de afaceri, care are nevoie de resurse financiare alternative pentru a se dezvolta.

Simple declaraţii despre strategia de reindustrializare a României, despre atragerea de capital autohton în sectoare economice cu potenţial de creştere (energie, transporturi, IT etc.) nu sunt suficiente. Dacă Guvernul le doreşte cu adevărat, trebuie să adopte imediat această măsură.

Doresc să îi amintesc premierului că cele două propuneri ale PNL au reprezentat promisiuni şi angajamente publice pe care le-am agreat împreună încă din 2011, când USL a prezentat Proiectul Economic pentru România, le-am reafirmat în campania electorală din 2012 şi le-am inclus în Programul de guvernare al USL pentru perioada 2013-2016.

Reducerea CAS cu 5 puncte procentuale la angajator şi neimpozitarea profitului reinvestit au fost discutate şi convenite încă din 2013 cu organismele financiare internaţionale (FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană) şi reconfirmate cu prilejul misiunii de evaluare în ianuarie 2014. Am parcurs împreună aceste etape şi am reuşit să stabilim, în cadrul negocierilor, chiar termenul de 1 iulie 2014 pentru aplicarea lor.

În acest context, întrebările esenţiale pe care trebuie să le adresez primului-ministru se referă la dorinţa acestuia de a-şi respecta angajamentele: vrea sau nu vrea să scadă cota de asigurări sociale cu 5 puncte procentuale? Vrea sau nu vrea să scutească de la impozitare profitul reinvestit? Şi dacă da, aşa cum teoretic a pretins, când va face acest lucru?

Îi cer să dea dovadă de curajul de a-şi asuma public un răspuns, oricare ar fi el, pentru că în acest moment adoptarea celor două măsuri ţine doar de voinţa şi decizia politică, de nimic altceva.

Dacă doreşte cu adevărat locuri de muncă şi investiţii în România, are ocazia să aprobe cele două măsuri până la 1 mai, astfel încât să fie aplicate şi să producă efecte în economie începând cu 1 iulie 2014.

Domnul Flavius-Luigi Măduţa:

"Agroturismul, o oportunitate pentru România"

România este una dintre ţările cu un potenţial turistic apreciabil. Cu toate acestea, de decenii nu au fost create condiţiile pentru ca potenţialul turistic să fie valorificat. Câteva videoclipuri difuzate la televiziuni din străinătate nu sunt suficiente pentru a dinamiza turismul românesc.

O strategie serioasă pentru revitalizarea turismului trebuie să se bazeze pe dezvoltarea infrastructurii de transport, pe sprijinirea agenţilor economici şi prin gândirea unor programe care să valorifice potenţialul local şi regional. La litoralul românesc, autorităţile locale au dovedit în ultimii ani că ştiu să promoveze turismul estival şi să atragă turişti. Consider că România trebuie să facă mai mult pentru a valorifica anumite resurse care pot face ţara noastră atractivă pentru turiştii străini - mă refer în primul rând la agroturism.

În toate zonele ţării s-au păstrat tradiţii populare interesante, în numeroase zone s-a păstrat farmecul vieţii din comunităţile locale tradiţionale. România poate vinde pachete turistice bazate pe agroturism, dacă va avea o strategie eficientă de promovare a acestui sector şi dacă va dezvolta infrastructura spre câteva zone importante.

Dezvoltarea agroturismului ar avea beneficii multiple. Pe de o parte, contribuie la atragerea turiştilor străini, în condiţiile în care piaţa turismului internaţional este extrem de competitivă. Pe de altă parte, oferă oportunităţi de afaceri şi de creare de noi locuri de muncă în zone mai puţin dezvoltate economic, dar cu peisaje naturale superbe şi cu tradiţii bine conservate. În acelaşi timp, este un stimulent pentru păstrarea şi transmiterea valorilor tradiţionale ale comunităţilor româneşti.

Agroturismul este o oportunitate de dezvoltare economică şi socială a unor zone din România, pe care trebuie să o folosim inteligent.

Domnul Florin Gheorghe:

"Soldul pozitiv al balanţei comerciale cu cereale ar trebui sau nu să ne bucure..."

Statistica oficială ne arată că în anul 2013, pentru prima dată după anul 1989, producţia agricolă record s-a reflectat şi în raportul dintre importurile şi exporturile pe care agenţii economici din Românie le derulează în acest sector. Mai mult, soldul a fost favorabil exporturilor cu mai bine de 300 milioane de euro, exporturile de produse agricole totalizând peste 5,1 miliarde euro. La o privire superficială ar trebui să ne bucurăm şi să spunem, după o sintagmă deja brevetată, "agricultura duduie". Întotdeauna am fost reţinut în a aprecia instantaneu datele statistice, doar din perspectiva semnului pus în faţa indicatorilor: plus sau minus.

Ştim cu toţii că sporul masiv de producţie agricolă de anul trecut s-a datorat într-o proporţie covârşitoare condiţiilor meteorologice generoase, care au adus producţii şi de două sau de trei ori mai mari decât mediile anuale la cereale. Anul 2014, caracterizat de precipitaţii reduse, perioade extinse de secetă şi lipsa zăpezii nu pot să ne aducă vreo doză de optimism că episodul din 2013 s-ar putea repeta şi anul acesta. Concluzionând, agricultura românească este profund legată de bunăvoinţa condiţiilor meteo, pentru că infrastructura agricolă, în special cea de irigaţii, lipseşte cu desăvârşire.

Cred cu putere că, pentru a vedea dacă evoluţia balanţei comerciale cu produse agricole este una sănătoasă, sustenabilă pe termen lung, ar trebui să vedem şi care este structura produselor exportate. Judecând astfel, putem lesne observa că cerealele, în formă brută, neprocesată, au totalizat mai bine de 2,7 miliarde de euro. cu alte cuvinte, agricultura românească exportă materii prime necesare industriei agro-alimentare din alte state, cu o valoare adăugată brută extrem de mică. Atunci, de ce ne mai miră faptul că atractivitatea faţă de agricultură a românilor este foarte mică? Oare nu bănuim că atractivitatea este indisolubil legată de câştigurile modeste generate de această activitate? De ce să nu câştige cei care muncesc în agricultură atâta cât merită?

Am susţinut ani de-a rândul şi continui să susţin că România nu are nevoie doar de o agricultură performantă şi dotată cu elemente de infrastructură, ci şi de dezvoltarea unei economii rurale care să pună în valoare producţia agricolă autohtonă. Ce este mai bine să exportăm, grâu sau paste făinoase? Roşii sau pastă de tomate? Fructe sau conserve? Răspunsul este evident! Produsele care încorporează mai multă valoare adăugată, care să contribuie la prosperitatea şi dezvoltarea mediului rural românesc. Această schimbare de atitudine, de relansare a modelului de dezvoltare a mediului rural românesc va avea beneficii nu doar asupra sustenabilităţii balanţei comerciale pe termen lung, ci şi asupra numărului de locuri de muncă din mediul rural, unde şomajul este la cote alarmante, şi asupra prosperităţii tuturor românilor.

Cred că ar trebui, cât mai curând, să ne trezim din optimismul exacerbat al cifrelor din anul 2013 şi să solicităm Guvernului măsuri de sprijin pentru înfiinţarea şi dezvoltarea de cât mai multe IMM-uri în mediul rural. Victor Ponta ar trebui să înveţe câte ceva din succesul magiunului de Topoloveni sau al conservelor de la Matca, care se vând cu succes la Bucureşti, Paris sau Milano. Se poate domnule Ponta! Se poate, domnule Constantin! Investiţiile realizate prin SAPARD au fost extrem de utile, dar nesemnificative pentru o ţară cu o suprafaţă agricolă de peste 14 milioane de hectare. Valorificând această resursă, România îşi va asigura prin exporturi nu doar o bucată importantă din piaţa Uniunii Europene, dar se poate recâştiga şi încrederea clientului român în produsele Made in Romania.

Domnul Florin Gheorghe:

"La baronii PSD sunt banii dumneavoastră!"

Un milion de euro la Camera de Comerţ şi Industrie! Un milion de euro la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor! 30 de milioane de euro la Consiliul Judeţean Constanţa! Un milion de euro la Consiliul Judeţean Prahova! Un milion de euro la Consiliul Judeţean Argeş! Un milion de euro la Consiliul Judeţean Brăila! Şi lista şpăgilor poate continua, însă timpul alocat şedinţei nu ne ajunge pentru a enumera zecile de milioane de euro pe care baronii locali ai PSD le-au primit în ultimii doi ani. Orice individ raţional îşi dă seama că, pentru foloase necuvenite de un milion de euro, prejudiciul adus în buzunarul românilor este înzecit.

Un milion de euro şpagă a devenit deja condiţie eliminatorie din CV-ul baronilor locali, ţinuţi cu drag în braţe de Victor Ponta, pentru a putea deţine o astfel de funcţie. Nu iei şpagă de un milion, nu eşti capabil, deci nu eşti bun de baron local al PSD. Nici nu mai este de mirare de ce, imediat după ce au preluat guvernarea, baronii PSD l-au împins de la spate pe Viorel Ponta să destrame toate reformele din domeniul justiţiei. Păi, ar mai fi putut ei fura liniştiţi dacă justiţia este independentă, iar procurorii nu mai pot fi ameninţaţi, mutaţi sau destituiţi prin telefon? Actele şi faptele USL din ultimii doi ani, continuate cu îndârjire de USD nu fac decât să confirme acest lucru. S-a acreditat greşit ideea că baronii PSD sunt prigoniţi de justiţie. Baronii PSD sunt cei care zilnic vor să desfiinţeze DNA, ANI, CCR sau alte instituţii ale statului de drept, care le stau în coaste şi îi incomodează.

Oare de ce stăm şi ne plângem că nu avem investitori străini în România? Cine oare nu ştie că orice investitor strategic de bună-credinţă, care ar dori să-şi investească banii în economia românească şi să creeze locuri de muncă, trebuie să treacă mai întâi cu servieta ticsită de "mulţumiri" pe la uşa baronilor, ca să le cumpere bunăvoinţa?!

Uitaţi-vă la Constanţa, uitaţi-vă la judeţul cu cele mai puternice atuuri investiţionale: energie, port, turism. Câţi investitori au îndrăznit să intre în judeţul de la Marea Neagră ca să creeze afaceri noi şi să creeze locuri de muncă şi bunăstare? Vă invit să veniţi la Constanţa. Veniţi şi o să vedeţi că judeţul arată la fel ca după 1989. Nu veniţi cu elicopterul domnului Nicuşor Constantinescu, pentru că din aer lucrurile poate arată altfel. Veniţi cu picioarele pe pământ şi constănţenii o să vă spună cu subiect şi predicat cât de amară este viaţa la Constanţa.

Oamenii strigă disperaţi după locuri de muncă. Oamenii vor salarii câştigate cinstit şi nu pomenile electorale ale lui Mazăre şi Constantinescu. Constănţenii vor investiţii publice şi private, vor bunăstare. Ori, în Republica baronilor PSD ştiu că nu au nicio şansă!

Se apropie cu paşi repezi data de 1 aprilie 2014. Românii au înţeles că zecile de taxe nedrepte puse de Ponta nu au vizat niciun moment investiţii şi crearea de locuri de muncă bine plătite pentru români. Cele 35 de taxe introduse deja, precum şi noile taxe pe carburanţi introduse de la începutul lunii viitoare nu au decât un singur scop: să le mai dea baronilor penali încă o dată în plus bani, bani luaţi din buzunarele tot mai sărace ale românilor. La ei, dragi români, la baroni sunt banii dumneavoastră!

Domnul Florin Mihail Secară:

"Autostrăzi, Masterplan şi domnu’ Goe de la transporturi"

Desemnarea domnului Dan Şova în succesivele guverne conduse de Ponta nu cred că a mirat pe nimeni. Aceasta pentru că guvernele Ponta s-au construit pe principiul recompenselor personale şi a onorării facturilor restante la partid. Toată lumea ştia că Şova are o casă de avocaţi extrem de pricepută la încâlcit clauze contractuale, astfel încât avocaţii să se ghiftuiască bine, iar banul public să fie sifonat în cel mai grosolan mod. Ca să nu-l deranjeze nimeni, Ponta l-a pus ministru al marilor proiecte sau mai bine spus ministru al proiectelor absente. În toată activitatea la minister Şova s-a remarcat doar prin mâzgălitul hărţilor cu autostrăzi imaginare şi prin redactarea unor proiecte de lege extrem de favorabile unor companii străine şi în detrimentul statului român. Acum, în semn de dispreţ pentru români, Victor Ponta l-a pus iarăşi ministru, culmea, dându-i o pălărie şi mai mare: infrastructura plus transporturile.

Dacă ar fi să-i credem minciunile lui Ponta, şi anume că taxa suplimentară pe benzină introdusă de la 1 aprilie nu va ajunge direct în buzunarele baronilor, ci la transporturi şi autostrăzi, adică sub condeiul lui Şova atunci, sincer vă spun că, dându-i banii lui Şova, e acelaşi lucru sau chiar mai rău pentru banii românilor. A demonstrat cât de priceput este la furat din bani publici în cazul contractelor pentru deszăpeziri încheiate în acest an, după ce viscolul se încheiase. Şova a demonstrat că nu ştie nici de unde porneşte şi nici unde se termină autostrada Piteşti-Sibiu. Nu înţelege nimic din domeniul transporturilor şi, mai rău, nici nu-i lasă pe cei care se pricep să o facă. Şova se pricepe bine doar la postările puse pe paginile de socializare şi la învârtelile care-i fericesc pe clienţii politici ai PSD. Şova ştie cum să-i dea lui Mazăre o bucată din Portul Constanţa sau cum să dea firmelor deţinute de baronii PSD cele mai avantajoase contracte de asfaltare, pentru care nu sunt obligaţi să execute vreo lucrare. Se vede deja în adâncimea gropilor din asfalt, exact acolo unde baronii sunt mai influenţi: Vrancea, Teleorman, Constanţa, Brăila, Argeş, Gorj sau Dolj.

Ca răspuns la totala lipsă de seriozitate a lui Ponta şi a lui Şova, Comisia Europeană a mai dat, zilele acestea, un dos de palmă direct Guvernului Ponta şi, indirect tuturor românilor, anunţând că nu va aproba programele operaţionale în legătură cu sectorul de transporturi, până când Guvernul nu va redacta un Masterplan serios pentru acest domeniu.

Nu putem bănui decât că Guvernul Ponta a transmis Comisiei mâzgăliturile lui Şova, în loc de un Masterplan european serios şi că răbdarea comisarilor a ajuns şi ea la limită. Nu putem crede că domnul Şova a spicuit din postările pe Facebook şi a transmis Comisiei propunerile României pentru 2014-2020.

Când vorbim despre Dan Şova, discuţia nu mai presupune confruntări între partide politice care să aibă la bază idei, strategii sau viziuni diferite. Când spunem Şova spunem dispreţ, incompetenţă şi pericol pentru întreaga infrastructură de transporturi din România. Au trecut doi ani de când Ponta a preluat guvernarea şi, la nivelul infrastructurii de transport, nu putem vorbi despre nici un proiect nou demarat, ci, dimpotrivă, despre blocarea tuturor proiectelor deja demarate. De exemplu, segmentele de autostradă demarate în anul 2011 pe Coridorul IV Nădlac - Sibiu trebuiau finalizate până cel târziu în anul 2013. La tronsonul Piteşti-Sibiu revizuirea studiului de fezabilitate era demarată, iar banii europeni aşteptau să fie cheltuiţi. Autostrada trebuia să fie gata în 2015, iar Şova ne anunţă că abia în 2017 se gândeşte să o înceapă. Tot ce s-a realizat în 2010-2011 a fost dărâmat cu o consecvenţă greu de imaginat de către duetul tragi-comic Ponta-Şova. Speranţe nu mai are nimeni că situaţia s-ar mai putea ameliora. Singurul lucru la care ne putem aştepta este ca Şova să ne anunţe că a bătut palma cu tovarăşii chinezi şi că ne vor construi aceştia o autostradă suspendată peste Carpaţi.

Doamna Gabriela-Maria Podaşcă:

"Guvernul Ponta se ţine de cuvânt şi majorează pensiile"

Ieri, ministrul muncii, Rovana Plumb, a făcut un anunţ important: pentru mai mult de 230.000 de români pensiile vor creşte în medie cu 63 lei până la sfârşitul lunii. Finalizarea acestei proceduri de calcul reprezintă o victorie pentru noi toţi, o dovadă că lucrurile merg în direcţia bună. Aceasta nu este singura veste încurajatoare: dacă în 2014 pensiile au fost indexate cu 3,75%, prognozele sunt pozitive şi pentru anul viitor. Astfel, conform datelor oficiale, în 2015 pensiile vor fi indexate cu peste 4%.

Pe lângă faptul că aduce mai mulţi bani în buzunarul românilor, măsura anunţată de doamna ministru Rovana Plumb este o dovadă clară că Guvernul Ponta repară nedreptăţile făcute pe vremea lui Boc. Să nu uităm că, timp de 4 ani de zile, nicio pensie nu a crescut din cauza incompetenţei PDL-iste. Atunci, Emil Boc, auto-proclamat profesor de drept constituţional, a decis să sfideze decizia Curţii Constituţionale şi a trecut la masacrarea pensiilor pentru a acoperi golurile din buget. În lipsa oricărei viziuni de stimulare a economiei, PDL a dat o lovitură grea pensionarilor şi i-a adus în situaţia degradantă de a-şi duce traiul de pe o zi pe alta.

Acum, chiar dacă PDL nu mai există decât pe hârtie, urmările guvernării Boc încă se văd. Guvernul Ponta a depus mari eforturi pentru a rectifica greaua moştenire PDL-istă şi iată că, după o primă majorare a pensiilor chiar la începutul acestui an, acum avem un nou motiv de bucurie. În continuare, trebuie să le asigurăm pensionarilor un trai decent şi am încredere că actualul cabinet va face tot posibilul pentru a majora şi pe viitor aceste venituri.

Pensionarii au fost nedreptăţiţi prea mult timp. Creşterea pensiilor este o datorie morală pe care o avem faţă de toţi acei români care au contribuit o viaţă întreagă pentru a-şi asigura o bătrâneţe demnă. Salut această mult aşteptată recalculare a pensiilor, o recalculare justă, bazată pe câştigul salarial şi pe munca depusă.

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

Marţi, 18 martie 2014, preşedintele României a transmis la Senat o cerere de reexaminare asupra propunerii legislative pentru abrogarea articolului 276 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal. Articolul respectiv, abrogat la începutul sesiunii parlamentare la iniţiativa PNL, prevedea incriminarea faptei "unei persoane care, pe durata unei proceduri judiciare în curs, face declaraţii publice nereale referitoare la săvârşirea, de către judecător sau de organele de urmărire penală, a unei infracţiuni sau a unei abateri disciplinare grave legate de instrumentarea respectivei cauze, în scopul de a le influenţa sau intimida".

Acest articol a suscitat, la finele anului trecut, pe bună dreptate, numeroase comentarii, aplicarea lui cu rea-credinţă putând deschide calea unor abuzuri previzibile în contextul actual, ce ar putea avea ca efect îngrădirea libertăţii de exprimare şi, în acest fel, amputarea rolului fundamental al presei, acela de câine de pază al democraţiei.

În România, presa nu împiedică actul de justiţie. Să ne gândim doar în câte situaţii ea a fost cea care a semnalat mari cazuri de corupţie, "dosare" făcute uitate prin sertare şi abuzuri săvârşite în îndeplinirea funcţiei.

Or, tocmai acesta este rolul presei: să nu lase ca astfel de lucruri să scape nesancţionate de justiţie şi neştiute de cetăţeni.

A invoca faptul că o emisiune sau un articol de ziar ar putea "intimida" magistraţii ori "influenţa" actul de justiţie este o ruşine.

Prin ce altceva dacă nu prin verticalitate, curaj, onestitate şi devotament pentru sacra lor misiune se deosebesc magistraţii de noi, toţi ceilalţi români de rând?

Şi pentru ce, dacă nu pentru a fi incoruptibili, curajoşi şi de neclintit, le acordăm magistraţilor nu doar respectul cuvenit funcţiei, ci şi salarii şi pensii cu mult peste media celorlalte?

Consider că trebuie să lăsăm jurnaliştii să îşi facă meseria, în libertate, şi să ne ocupăm mai atent, mai îndeaproape, de ceea ce au sau nu au voie să facă oamenii politici pentru ca justiţia, în România, să fie cu adevărat independentă!

Aşadar, susţin că propunerea legislativă pentru abrogarea articolului 276 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal trebuie să fie promulgată.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"România trebuie să profite de contextul generat de Ucraina pentru a sprijini integrarea mai rapidă a Republicii Moldova în UE"

Evoluţiile din ultima perioadă legate de Ucraina creează un profund sentiment de îngrijorare. Pentru toată lumea civilizată, obişnuită cu valorile democraţiei şi cu respectarea statului de drept, anexarea Crimeii la Federaţia Rusă reprezintă o gravă încălcare a suveranităţii Ucrainei. Chiar dacă ea nu s-a realizat printr-o invazie militară, acest joc geopolitic care a depăşit de mult regulile diplomaţiei, arată că situaţia Europei de Est nu este nici măcar acum rezolvată la aproape două decenii şi jumătate după prăbuşirea cortinei de fier. Există în continuare un conflict îngheţat între cei care împărtăşesc principiile şi valorile occidentale şi cei care doresc o reîntoarcere la statu-quo-ul creat imediat după Al Doilea Război Mondial.

Situaţia din ţara vecină la nord, cu care România are cea mai mare graniţă, este atent monitorizată de Executiv. Până în acest moment, colaborarea dintre instituţiile statului a funcţionat foarte bine şi mă bucură să văd că inclusiv preşedintele ţării a înţeles că este nevoie de o colaborare interinstituţională şi de transmiterea unui mesaj bine coordonate. Dintr-o asemenea perspectivă, vreau să-i felicit pe toţi factorii de decizie pe zona de politică externă pentru felul în care au gestionat un asemenea context geopolitic - mai ales în condiţiile în care, deşi nu extrem de probabil, poate să apară un conflict militar la graniţa de nord a României.

Este extrem de important să acţionăm prudent, dar să ne şi punem în valoare calitatea de ţară membră a NATO. În această logică, amplasarea scutului antirachetă de la Deveselu ne transformă în punctul cel mai estic al Alianţei Nord-Atlantice, ne conferă un statut special şi ne pune în postura de a putea specula geopolitic toate evoluţiile din regiune.

Tocmai de aceea cred că este foarte important ca România să pună piciorul în prag în faţa partenerilor europeni şi să se implice mai activ în sprijinirea aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Situaţia Basarabiei este cu mult mai uşor rezolvabilă în acest moment decât cea a Ucrainei şi de aceea este nevoie să se acţioneze concret, în sensul sprijinirii autorităţilor de la Chişinău şi a partidelor politice proeuropene de peste Prut. În Moldova urmează să aibă loc alegeri cruciale şi cred că este de datoria tuturor responsabililor politici din România să acţioneze în sensul unei victorii a forţelor democratice. Pe de o parte, nu putem să-i abandonăm pe fraţii basarabeni. Pe de altă parte, nu ar fi de dorit ca frontiera Europei unite să fie stabilită pe Prut.

Văzându-l pe premierul Ponta având o declaraţie comună cu şeful Executivului de la Chişinău, Iurie Leancă, am avut sentimentul că, în sfârşit, după foarte mult timp, se fac şi lucruri concrete întru sprijinirea Republicii Moldova. Mi-aş dori foarte mult ca şi preşedintele Băsescu să înţeleagă necesitatea unei comunicări congruente pe acest subiect - de o manieră similară precum pe tema Ucrainei - şi astfel să se găsească o cale de a-i ajuta mai mult pe basarabeni. Toate poziţionările acestea critice ale şefului statului român împotriva autorităţilor moldovene nu fac decât să alimenteze discursul fals naţionalist al comuniştilor şi socialiştilor şi riscă să creeze un curent pro-rus chiar mai puternic decât cel din prezent. E important să nu existe orgolii când vine vorba de interesele Republicii Moldova şi ca toţi factorii de decizie de la Bucureşti să acţioneze unitar întru sprijinirea integrării europene cât mai rapide a Basarabiei.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Riscăm PSD-izarea instituţiilor statului dacă Victor Ponta continuă politica sa populistă"

Partidul Naţional Liberal, filiala Constanţa este de părere că acţiunile şi tergiversările din ultima perioadă ale PSD au ca principal scop reinstaurarea partidului-stat în România, aşa cum a fost în perioada Guvernului Năstase.

Mai mult, Victor Ponta, împreună cu membrii PSD încep să preia metehnele regimului Băsescu, prin încercările de cooperare cu filialele PDL din ţară. PSD a decis, împreună cu aliatul său mai vechi din Iaşi, PDL, să schimbe majoritatea din Consiliul Judeţean, motivând lucruri fără sens.

Astfel, la Iaşi, PSD a dat practic mâna cu PDL, trecând peste cuvântul pe care l-a dat tuturor românilor care au acordat un vot de încredere reprezentanţilor Uniunii Social Liberale. Membrii Partidului Naţional Liberal îşi asumă lupta împotriva PSD-izării Iaşiului, în caz contrar cunoscându-se efectele ce pot urma de aici: subdezvoltare şi sărăcie.

USL s-a rupt pentru că Victor Ponta dorea să transforme această alianţă într-un fel de PSD mai mare, fără opoziţie, numind proprii oameni în funcţiile ce erau atribuite PNL. Noi nu ne putem asuma dizolvarea USL atâta timp când foştii parteneri de alianţă sperau într-o PSD-izare a Uniunii Social Liberale.

Am rămas singura garanţie împotriva distrugerii României, aşa cum am reprezentat ultima garanţie că Traian Băsescu nu va transforma ţara într-un tip de regim autoritar, acaparând toate resursele şi anulând independenţa instituţiilor statului.

PNL este partidul care, fie că s-a aflat la putere, fie în opoziţie, şi-a păstrat principiile şi a sancţionat practicile abuzive şi populismul.

Amintim faptul că, dacă PNL nu ar fi intervenit ferm atunci când a fost cazul, România ar fi avut acum exploatarea de la Roşia Montana începută, legea amnistiei aprobată, cota unică anulată şi impozitare progresivă, aşa cum dorea PSD.

Încheierea regimului Băsescu, pentru care PNL s-a luptat, nu înseamnă PSD-izarea României şi întoarcerea la perioada 2000-2004. Noi nu putem accepta ca românii să fie minţiţi, să li se promită un trai mai bun, salarii mai mari, locuri de muncă şi refacerea spitalelor şi şcolilor, în condiţiile în care PSD este interesat de funcţii politice şi de acapararea puterii. Am constatat că foştii noştri aliaţi nu şi-au schimbat mentalităţile şi practicile, care sunt aceleaşi din perioada 2000-2004.

Încheierea regimului Băsescu, pentru care PNL s-a luptat, nu înseamnă PSD-izarea României şi întoarcerea la perioada Năstase.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Premierul Ponta şi ministrul Rovana Plumb îşi asumă merite ce nu le aparţin"

Luni, în cadrul unei dezbateri organizate la Ministerul Muncii, doamna ministru Rovana Plumb şi premierul Victor Ponta au lăsat să se înţeleagă că actuala garnitură de la Palatul Victoria a asigurat o creştere a pensiilor pentru 230.000 de pensionari.

"Vreau să-i asigurăm pe pensionari că vor fi în permanenţă printre priorităţile Guvernului, vreau să-i asigur că îi vom trata cu grijă şi cu respect, pentru că au muncit o viaţă întreagă şi consider că prin politicile şi soluţiile pe care Guvernul condus de primul-ministru Ponta le va adopta vor face în aşa fel încât aceştia să beneficieze de o viaţă decentă" - a declarat doamna ministru Plumb, iar premierul Victor Ponta a plusat: "le mulţumesc doamnei ministru Plumb, preşedintei Casei Naţionale de Pensii - dacă ceea ce am spus în noiembrie s-a aplicat şi anume, procedura prin care indicele de corecţie se aplică unui număr de peste 230.000 de pensii va duce la recalcularea acestora pe plus, nu pe minus (...) Ştiţi, dacă tot am început astăzi cu 230.000 de pensionari cărora le dăm nişte bani în plus..."

Consider din nou că anunţurile triumfaliste ale premierului Victor Ponta şi ale ministrului Rovana Plumb, cu privire la majorarea pensiilor, reprezintă o păcălire a alegătorilor, în special a celor pensionari şi că este vorba de o nouă temă de campanie electorală a PSD.

De fapt, atât primul-ministru cât şi doamna Rovana Plumb îşi asumă merite pe care nu le au. Ei nu fac altceva decât să pună în aplicare o decizie a Curţii Constituţionale din noiembrie 2013, care îi priveşte pe cei care s-au pensionat după data de 1 ianuarie 2011. Doar cu un sfert de gură se face referire la Decizia Curţii Constituţionale 437/2013, cea care a obligat Guvernul să recalculeze peste 200.000 de pensii, dar în ceea ce priveşte Ordonanţa de urgenţă nr.113 din 18 decembrie 2013, cea prin care s-a pus în aplicare decizia CCR mai sus amintită, oficialii PSD se fac că uită cu desăvârşire că la pregătirea implementării acestei măsuri de recalculare prevăzute de ordonanţă a lucrat intens fostul lor coleg din Guvernul USL, ministrul liberal al muncii, doamna Mariana Câmpeanu.

De altfel, cine citeşte Monitorul Oficial nr.830 din 23 decembrie 2013 nu va regăsi printre cosemnatarii Ordonanţei de Urgenţă nr.113/2013 numele Rovanei Plumb, ci numele Marianei Câmpeanu şi chiar a altor miniştri liberali.

Doamnă ministru Rovana Plumb, domnule prim-ministru Victor Ponta, renunţaţi vă rog la discursurile populiste! Nu-i păcăliţi pe pensionari şi nu vă mai arogaţi merite care nu vă aparţin. Nu este corect să procedaţi aşa faţă de o categorie a populaţiei care şi aşa este în mare parte defavorizată.

Am aflat cu surprindere, dintr-un talk-show de la un post de televiziune unde a fost prezent premierul Victor Ponta, că măsura reducerii CAS cu 5 puncte procentuale şi a scutirii de impozit a profitului reinvestit nu reprezintă o iniţiativă a PNL, ci o "iniţiativă comună, a noastră, a celor care am fost împreună în USL". Domnule prim-ministru, aştept cu nerăbdare şi ziua în care veţi spune că iniţiativa cotei unice a aparţinut economiştilor social-democraţi şi a conservatorilor din PC.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Prăznuim astăzi Buna Vestire, sărbătoare creştină care marchează momentul amestecului dintre sfinţenie şi omenesc, în pântecele Fecioarei Maria, condiţionalitate pentru naşterea lui Isus Cristos, Fiul Omului, totodată şi Fiu Al Lui Dumnezeu.

Cu 12 ani în urmă, s-a hotărât ca acest praznic să fie ziua în care se aduce cinstire poliţistului român. Prin urmare, avem o zi în fiecare an, ziua de 25 martie, ocazia să aducem mulţumirile noastre tuturor acelora care cu sacrificii şi onestitate apără legea şi pe fiecare cetăţean cinstit de cei care o încalcă.

Legat de acest eveniment doresc să fac câteva consideraţii, şi anume:

Este foarte nocivă pentru o democraţie existentă, în spaţiul public, a opiniei ca poliţia este coruptă, că poliţiştii sunt necinstiţi şi puşi pe căpătuială sau răi şi obtuzi. În ceea ce-l priveşte pe poliţist, numit în regimul comunist miliţian, circula glume deloc măgulitoare, acesta fiind subiect de batjocură, sau, şi mai rău, subiectul unor acuzaţii, de multe ori fără acoperire, de chiul şi lipsă de profesionalism. Mass-media, în goana după senzaţional, preia evenimente care pun poliţiştii în lumină proastă. Sunt cu mult mai rar popularizate cazurile de politişti-eroi de toată ziua - care nu pot să se apere mediatic (statutul le interzice acest lucru) şi care sunt umiliţi, fiind trataţi nediferenţiat, ca o masă amorfă, laolaltă cu uscăturile care, ca în fiecare sistem, se găsesc şi aici . Rezolvarea problemei se găseşte, pe de o parte, în interiorul sistemului poliţienesc, care trebuie să-i elimine pe cei care nu sunt demni să fie poliţişti, dar şi în afara sistemului poliţiei, la îndemâna noastră, a politicienilor care trebuie să fim mult mai atenţi cu nevoile lor, să promovăm un sistem de salarizare si condiţii de muncă decente.

Ce-ar fi dacă, alături de elemente care nu ne sunt folositoare (uneori chiar ne sunt nocive) am prelua, din cultura americană, ca societate civilă, respectul faţă de poliţist? Americanii îşi consideră poliţiştii modele sociale, deşi au şi ei cazuri de corupţie care răzbat în presa şi chiar în filme.

Doresc să fac o menţiune aparte în ceea ce-i priveşte pe poliţiştii comunitari, personal încadrat nu de MAI, ci de consiliile locale, care desfăşoară aceeaşi activitate ca şi poliţiştii MAI de la compartimentul de Ordine Publică dar sunt cu mult mai prost plătiţi, neavând nicio serie de alte drepturi acordate în sistemul MAI. Consider că este cazul să hotărâm urgent în această problemă: dacă poliţiştii comunitari sunt necesari pentru societate, trebuie să le revizuim condiţiile de muncă şi salarizare, aducându-i la nivelul MAI, iar dacă încarcă inutil schemele de salariaţi ai primăriilor, trebuie să găsim alte soluţii de loc de muncă pentru aceşti oameni.

În orice caz, azi, în zi aniversară eu le doresc tuturor poliţiştilor, fără discriminare, mulţi ani sănătoşi şi fericiţi alături de familiile lor şi îi asigur de profundul meu respect pentru munca pe care o depun în folosul cetăţenilor.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Doresc să aduc în discuţie în faţa dumneavoastră două evenimente economice, modificări legislative care pot aduce mari prejudicii economiei româneşti şi fiecărui cetăţean în parte, în cazul în care nu sunt corect gestionate, şi anume: acciza pe carburant şi aşa numita "taxa pe stâlp".

Fenomenul implementării acestor măsuri pare să repete scenariul vechi şi arhicunoscut din ultimii 24 de ani: populaţia plăteşte anumite cercuri de interese, "băieţii deştepţi" marchează profituri uriaşe, ţara sărăceşte şi românii se aleg cu "praful de pe tobă".

Impresionant profitul Petrom din anul 2013, nu-i aşa? Peste un miliard de euro, cu 23% mai mare decât în anul 2012! I-am felicitat, i-am dat exemplu de management excelent, le-am urat succes şi, cum pare firesc, le-am şi mulţumit pentru faptul că oferă locuri de muncă bine plătite şi susţin campanii de interes social, cultural etc. Pare că nu ne mai aducem aminte în ce condiţii dezavantajoase a fost privatizat Petromul de către Guvernul Năstase, sub sloganul că statul este cel mai prost administrator. Dacă analizăm comparativ statisticile, constatăm că statul german sau statul polonez (ca să venim mai aproape de noi) nu este un stat "prost administrator". Poate că ar fi cazul să modificăm sloganul cel vechi, în baza căruia avuţia naţională s-a evaporat, fără echivalent, în buzunare private cu domiciliul dincolo de graniţă în: "statul român este prost administrator". Şi, mai ales, poate că este vremea să acţionăm în sensul apărării interesului românilor.

Acciza şi taxa pe stâlp sunt, din acest punct de vedere, o nouă provocare pentru Guvernul român.

Nu pun acum în discuţie oportunitatea acestor noi surse de venit la un buget "sărăcit" de anii de criză economică, de politicile economice de austeritate extremă ale Guvernului Boc, de reorganizarea ANAF care a perturbat încasările. Pe această temă se pot purta discuţii pro şi contra, cu argumente deopotrivă pertinente. Genul acesta de discuţii abat atenţia asupra unui aspect esenţial: modul în care se aplică aceste măsuri care condiţionează, în ultima instanţă, buzunarul din care vor fi achitate.

După cum se observă, ambele taxări au în mare parte legătură cu macrostructuri economice din zona energetică, adică exact cu acele structuri în faţa cărora statul român a capitulat fără condiţii de fiecare dată. Şi totuşi (noroc cu legislaţia din UE) România are o instituţie "filtru" care, în anumite condiţii, poate stopa transferul unor costuri în buzunarul consumatorului final şi poate determina ca sarcina de plată să mai micşoreze profitul societăţilor comerciale care operează în sectorul energetic. Această instituţie este Autoritatea Naţională de Reglementare Energetică.

S-a creat în mediul politic un curent de susţinere a autonomiei acestei instituţii. Autonomie faţă de cine?! Faţă de consumatorul final (industriaş român sau simplu cetăţean român) al cărui interes trebuie să-l apere? Taxele în discuţie sunt vitale şi pot altera grav nivelul de trai, şi aşa precar în ţară, inclusiv prin falimentele "în lanţ" pe care depăşirea suportabilităţii fiscale a producătorilor energofagi le poate cauza. Aceleaşi taxe, raportate la nivelul profiturilor pe care le înregistrează sunt un pumn de mărunţiş.

Fac apel la dumneavoastră, stimaţi colegi, să creăm cadrul de voinţă politică şi legislaţia necesară pentru ca reglementatorul în energie, ANRE, să acţioneze în interesul real al României şi să nu aprobe introducerea în preţuri ale acestor taxe, oprindu-le pentru colectare la nivelul companiilor din energie.

Domnul Daniel Iane:

Lipsa unei strategii energetice coerente şi viabile pentru România din partea Guvernului condus de Victor Ponta este deja vizibilă şi va produce efecte negative pentru o mare parte a populaţiei.

Având în vedere situaţia energetică internaţională - şi mă refer la criza dintre Ucraina şi Federaţia Rusă - care are efecte directe şi în plan energetic, dezbaterile despre resursele de energie au reapărut pe agenda publică, iar actualul cabinet de miniştri pare lipsit de iniţiativă cu privire la acest domeniu atât de important pentru România şi partenerii europeni.

Despre potenţialul energetic al României se vorbeşte de foarte mult timp şi ştim cu toţii că există chiar un potenţial crescut în acest domeniu. Totuşi, actualului Guvern, condus de premierul Victor Ponta, îi lipseşte cu desăvârşire o strategie coerentă cu privire la acest sector, vital atât pentru români, dar şi din ce în ce mai vital pentru vecinii noştri din Ucraina. De curând, Rusia a anunţat deja că va majora cu 37% preţul gazelor vândute către Ucraina, iar relaţiile diplomatice dintre cele două state, putem observa că sunt încă unele foarte tensionate, acest fapt afectând siguranţa energetică a Ucrainei. Guvernul ucrainean, conform informaţiilor oficiale, a anunţat că au nevoie, în fiecare an, de aproximativ 30 miliarde metri cubi de gaze din importuri, iar o treime din acest volum va fi asigurat de Slovacia. În acest context internaţional, România are şansa de a deveni un furnizor de gaze naturale pentru Ucraina, şansă care poate însemna importante beneficii, atât pentru bugetul de stat, cât şi în ceea ce priveşte creşterea importanţei rolului nostru în regiune şi în rândul ţărilor din Uniunea Europeană. Avem ocazia să participăm activ la reconstrucţia Ucrainei, asigurându-i acesteia resurse de energie fără de care nu poate supravieţui.

Totuşi, aceste oportunităţi care ar putea asigura o creştere a rolului internaţional al României, par că vor rămâne nefructificate, deoarece actualului Guvern îi lipseşte o strategie bine definită pentru segmentul energetic al României. Viziunea lui Victor Ponta şi a PSD pare să fie una bine definită doar în două situaţii: fie când îşi numesc oamenii apropiaţi în funcţii-cheie în cadrul Ministerului Energiei, în cel al autorităţilor din domeniu sau în consiliile de administraţie ale companiilor din energie, fie când decid creşteri uriaşe de preţuri pentru gazele naturale sau pentru energia electrică. În aceste două situaţii amintite, strategia este una foarte bine definită, dar evident în interesul direct al celor din actuala coaliţie de guvernare.

Un exemplu foarte recent care relevă preocuparea celor din PSD pentru controlul îndeaproape al domeniului energetic al României este trecerea Departamentului de politici economice din cadrul Departamentului pentru energie, în subordonarea directă a apropiatului lui Victor Ponta, Constantin Niţă, ministru al Economiei. Probabil premierul Victor Ponta s-a gândit că noului ministru al energiei îi lipseşte experienţa şi îndemânarea în elaborarea unei politici energetice în beneficiul PSD.

Românii vor avea parte şi ei de un adevărat "beneficiu" peste doar câteva zile. Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Energie (ANRE), Nicolae Havrileţ, a anunţat că începând cu data de 1 aprilie preţurile la gazele naturale vor creşte cu un procent de 2% pentru consumatorii casnici şi cu 5% pentru cei industriali. Creşterea preţului la energie înseamnă sărăcirea românilor şi a întreprinzătorilor industriali, dar probabil acest fapt este parte a unei strategii "bine definite" a Guvernului Ponta pentru segmentul energetic.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Republica Moldova - cu un pas mai aproape de Uniunea Europeană"

Nu poţi opri cursul istoriei. Victor Ianukovici, fostul preşedinte al Ucrainei, a încercat şi a eşuat. Gestul lui politic de a bloca integrarea Ucrainei în Europa a primit cea mai fermă replică. Pe fondul tensiunilor internaţionale create de anexarea Peninsulei Crimeea la Rusia, Uniunea Europeană a decis să semneze, la Bruxelles, partea politică a Acordului de Asociere cu Ucraina, reprezentată de premierul Arseni Iaţeniuk.

Locul Republicii Moldova este alături de România în Uniunea Europeană. Vizita premierului Victor Ponta la Chişinău în februarie anul acesta a consolidat relaţia cu Republica Moldova, a întărit angajamentul României de a susţine parcursul european al prietenilor noştri de peste Prut şi a reiterat prioritatea absolută a politicii externe, şi anume semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană (inclusiv componenta de liberalizare a schimburilor comerciale), cât de curând posibil.

De aceea, salutăm decizia Consiliului European de a semna acordurile de asociere cu Republica Moldova şi Georgia nu mai târziu de luna iunie. Şi ne alăturăm vocilor din Parlamentul European care cer semnarea acestor documente chiar mai devreme de luna iunie, pentru că situaţia în această parte a Europei încă nu s-a stabilizat şi pericolul ca alte teritorii să fie anexate prin forţă încă nu a trecut.

Se dovedeşte încă o dată că utilizarea forţei, oricât de ambiţioasă ar fi ea, nu mai poate fi o soluţie fiabilă în lumea de azi. Doar că, din păcate, nu toţi liderii politici sunt pregătiţi să accepte această schimbare.

Domnul Ioan Balan:

"Risc de recesiune în România! De ce tace Ponta?"

Minciunile Guvernului Ponta ies la suprafaţă precum ciupercile după ploaie. Credeam că măcar după ce a schimbat o parte dintre miniştri, nu-i va obliga şi pe aceştia să-i susţină minciunile. Nu s-a întâmplat, pentru că Ponta se hrăneşte cu minciună. A minţit că se va opri cu taxarea. A minţit că va menţine preţul energiei în limitele suportabilităţii agenţilor economici. Minte când spune că efectele politicilor sale proaste nu-i vor afecta pe agenţii economici şi pe români, în anul 2014.

După ce am văzut analizele unei importante companii de consultanţă asupra efectelor liberalizării preţului pentru gazele naturale, am rămas uimit şi nu am dat în primă instanţă crezare cifrelor alarmante. Astfel, personal am studiat cu atenţie calendarul de implementare al liberalizării preţului la gaze, aprobat de Ponta pentru următorii doi ani. Să ştiţi că am ajuns la aceeaşi concluzie: preţurile gazelor indigene pentru industrie vor ajunge să crească cu aproape 150% în următorii doi ani, deşi PDL obţinuse de la FMI şi UE o amânare a implementării acestei măsuri.

S-a gândit oare Ponta, mai ales în contextul tensionat din regiune, care vor fi efectele economice ale acestei liberalizări bruşte? Deja cele mai mari confederaţii din industrie avertizează că o asemenea măsură va genera pierderi de peste 6,3 miliarde de euro pentru industrie şi pentru economie, iar efectele sociale anticipate de cei din industrie se ridică la peste 500.000 de şomeri.

De ce tace Ponta? De ce loveşte sub centură industria? Până ieri se lăuda că în creşterea economică de anul trecut, de 3,5%, 2,3% a fost aportul industriei. Ce poate înţelege orice om raţional este faptul că Ponta asasinează orice domeniu economic din România care are curajul de a se stabiliza şi de a îndrăzni să crească.

Îmi este şi teamă să pronunţ cuvântul recesiune. În anii 2009-2010, Partidul Democrat Liberal a făcut eforturi deosebite pentru ca, începând din anul 2011, economia românească să crească. Românii au îndurat măsuri foarte dure, pentru ca, din anul 2011, economia să reintre pe calea bunăstării. De doi ani Victor Ponta depune toate eforturile să ne bage din nou în recesiune. 35 de taxe şi impozite noi! Asasinarea investiţiilor publice! Locuri de muncă mai puţine şi mai prost plătite!

Gândindu-mă la faptul că, de la 1 aprilie 2014, preţul carburanţilor va trece de 7 lei pe litru, pentru simplul motiv că Ponta trebuie să dea bani mai multor baronilor locali, că preţul la electricitate creşte, că preţul gazelor naturale se va dubla într-un an de zile pentru activităţile industriale, nu pot decât să afirm cu maximă responsabilitate că cei care se tem de instalarea recesiunii economice în România sunt îndreptăţiţi să aibă aceste emoţii.

Chiar dacă şi-a peticit guvernul cu miniştri tineri, Victor Ponta nu dă nici cel mai mic semn că ar vrea să iasă din logica electorală. Victor Ponta nu are decât un singur obiectiv: să-i biciuiască şi mai tare pe contribuabilii de bună-credinţă până îi vede falimentari, doar ca să aibă mai mulţi bani pentru campanie. Obiectivele Guvernului Ponta 3 nu sunt legate nici de creşterea economică, nici de reducerea evaziunii fiscale, nici de reducerea şomajului şi crearea de noi locuri de muncă. Victor Ponta trebuie doar să mintă cu neruşinare în continuare şi să le dea baronilor locali banii furaţi din buzunarele românilor.

Domnul Ionel Arsene:

În declaraţia de săptămâna aceasta voi face referire la felul în care se raportează la guvernare unele dintre partidele aflate, în prezent, în opoziţie. Deşi toate datele disponibile până acum arată că economia României merge într-o direcţie bună, unii reprezentanţi ai principalelor formaţiuni politice din opoziţie încearcă să destabilizeze activitatea Guvernului din cauza propriilor interese politice şi electorale, însă cele câteva procente în plus pe care ar putea să le obţină pot ajunge să coste foarte mult economia României.

Am apreciat activitatea miniştrilor liberali în perioada în care aceştia s-au aflat în componenţa Guvernului. Alături de colegii mei de la PSD, PC şi UNPR ei au depus toate eforturile pentru a pune în aplicare Programul de guvernare al Uniunii Social-Liberale, spre binele celor care ne-au votat, care au aşteptări foarte mari de la noi. Având în vedere faptul că noul guvern a preluat obiectivele USL, cred, în continuare, că participarea Partidului Naţional Liberal la actul de guvernare ar fi un fapt pozitiv pentru români.

Totodată, cred că într-o democraţie este foarte importantă activitatea opoziţiei. Aduce echilibru şi poate fi în interesul cetăţenilor, în măsura în care reuşeşte să fie obiectivă şi să nu plaseze interesul electoral înaintea celui public. Acesta este motivul pentru care cred că ar trebui să înceteze cursa declanşată de PDL şi PNL, în încercarea de a smulge alegători unii de la ceilalţi. Pot să înţeleg dorinţa colegilor mei de a se impune în faţa cetăţenilor, dar nu pot să înţeleg de ce acele câteva procente în plus ajung să fie mai importante decât interesele României.

Ieri, în plenul Camerei, s-a cerut ca două măsuri despre care premierul Victor Ponta a anunţat că se află pe agenda Guvernului să fie aplicate cu câteva luni mai devreme. În caz contrar, PNL ar urma să depună o moţiune de cenzură. Cele două măsuri la care mă refer sunt reducerea CAS-ului şi neimpozitarea profitului reinvestit. Declaraţiile colegilor mei liberali sunt pur demagogice. Ei ştiu foarte bine că măsuri cu un impact atât de mare nu pot fi devansate peste noapte. Implementarea lor trebuie pregătită foarte bine pentru a preveni orice implicaţie negativă asupra economiei.

De aceea aş vrea să-i întreb pe foştii mei colegi din USL ce rost are să discrediteze două iniţiative foarte bune, aşteptate de mediul de afaceri? Programul de guvernare a fost stabilit de comun acord şi, până recent, era unul foarte bun, dar, după ce au ajuns în opoziţie, unii dintre parlamentarii liberali şi-au dat seama că, de fapt, nu era chiar atât de bun şi ar trebui modificat.

În cazul Partidului Democrat Liberal situaţia este chiar mai gravă. Un rezumat al guvernării acestui partid ar trebui să conţină destabilizarea gravă a economiei, sărăcirea populaţiei şi o bătaie de joc continuă la adresa pensionarilor şi, în general, la adresa românilor cu venituri mici. În prezent, la aproape doi ani de când au pierdut guvernarea, reprezentanţii PDL vin să critice măsurile Executivului în exerciţiu pe motive fanteziste. Ceva mai multă decenţă din partea lor ar fi bine-venită şi chiar de dorit.

Datele de până acum arată că, după un an 2013 foarte bun, care a întrecut previziunile economice, 2014 continuă într-un ritm asemănător. Rata anuală a inflaţiei a scăzut în ianuarie la 1,06%, iar în februarie a atins un minim istoric de 1,05%. Veniturile bugetului consolidat au înregistrat o creştere de peste 10% în prima lună a acestui an, iar încasările de TVA au crescut şi ele cu 18%. România are un excedent al balanţei de plăţi de 388 milioane euro în ianuarie, cu 45% mai mare faţă de prima lună din 2013. Exporturile au crescut, de asemenea, cu 6%.

La fel de important este faptul că producţia industrială a crescut cu mai mult de 10%, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, în condiţiile în care 2013 a fost un an record pentru industrie. Consumul a crescut şi el cu 6% în ianuarie 2014, ceea ce indică faptul că cetăţenii au resimţit creşterea economică din 2013. Toate aceste rezultate produc, până acum, un cadru favorabil pentru continuarea implementării programului de guvernare al Executivului.

În plus, guvernarea actuală arată o preocupare constantă pentru îmbunătăţirea situaţiei românilor cu venituri mici. Peste 230.000 de români vor primi mai mulţi bani la pensii în urma recalculării acestora de către Ministerul Muncii. De asemenea, anul acesta pensiile au fost majorate cu 3,75%, iar anul viitor vor fi crescute cu un procent de peste 4%.

Reducerea CAS-ului şi neimpozitarea profitului reinvestit se află şi ele pe agenda Guvernului pentru perioada următoare, însă implementarea lor trebuie să ţină cont de condiţiile economice. Avem nevoie ca aceste iniţiative să fie implementate la momentul oportun, pentru un impact maximizat. Cred că opoziţia cunoaşte acest lucru, însă de dragul campaniei electorale care urmează, începe să ceară devansarea lor.

Cred că, până la urmă, colegii mei ar putea fi surprinşi de rezultatele acţiunilor pe care le desfăşoară. Românii şi-au dat deja seama care sunt forţele politice care lucrează în interesul lor şi o partea a opoziţiei ar putea avea surpriza de a constata că încercarea de a se substitui acestora va fi, în cele din urmă, un eşec electoral.

Guvernul trebuie să-şi continue activitatea foarte bună de până acum şi să depună toate eforturile pentru punerea în aplicare a programului de guvernare anunţat. Rezultatele bune pe care le obţine deja vor descuraja toate aceste încercări de destabilizare venite din partea opoziţiei şi vor arăta cetăţenilor că o guvernare echilibrată şi responsabilă poate să le aducă un nivel de trai mai bun şi să-i facă mândri de ţara în care trăiesc.

Domnul Ionel Palăr:

"PNL cere Guvernului Ponta să îşi respecte cuvântul dat şi să reducă CAS-ul şi să introducă neimpozitarea profitului reinvestit"

PNL a susţinut acest demers încă din anul 2009, pe când se afla în opoziţie, urmând ca aceste măsuri să fie susţinute şi în Programul de guvernare al USL, pledând spre adoptarea acestora şi în prezent.

În februarie, primul-ministru Ponta afirma că Guvernul a convenit cu Fondul Monetar Internaţional să introducă începând cu 1 iulie 2014 scutirea de impozit a profitului reinvestit, ca şi reducerea CAS la angajator.

Trebuie reamintit că reducerea CAS cu 5 puncte procentuale înseamnă în primul rând reducerea costurilor forţei de muncă pentru angajator, ceea ce încurajează crearea de noi locuri de muncă legale, această măsură ajutând în acelaşi timp şi la reducerea evaziunii fiscale.

Totodată, scutirea de impozit a profitului reinvestit stimulează mediul de afaceri, care va fi încurajat să ducă banii în noi investiţii, ceea ce va genera noi locuri de muncă şi, implicit, dezvoltarea şi creşterea nivelului de trai.

Scutirea impozitului pe profitul reinvestit şi reducerea CAS cu 5 puncte procentuale la angajator sunt măsuri aşteptate de către toţi întreprinzătorii, cu capital autohton sau străin, care au solicitat constant adoptarea cu prioritate a acestui pachet de relaxare fiscală în sfera mediului de afaceri.

Dacă aceste măsuri, conform declaraţiilor premierului Ponta, nu se vor adopta până la 1 iulie 2014, Partidul Naţional Liberal îşi va menţine ferm poziţia, înaintând astfel moţiunea cu privire la expunerea de motive enumerate anterior.

Domnul George Ionescu:

"Ziua Poliţiei Române"

Astăzi se împlinesc 192 de ani de la înfiinţarea Poliţiei Române, zi în care toată lumea recunoaşte importanţa acestui serviciu.

Ziua Poliţiei Române a fost desemnată ziua de 25 martie, prin art. 50 din Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002, dată care coincide şi cu sărbătoarea Bunei Vestiri.

În anul 1822, domnitorul Grigorie Dimitrie Ghica i-a înmânat Marelui Agă Mihăiţă Filipescu steagul Agiei (primul drapel al Poliţiei Române). Acesta avea pictat chipul Maicii Domnului şi al îngerului aducător al Bunei Vestiri. Înmânarea acestui steag legalizează funcţionarea Instituţiei Poliţiei Române.

Poliţia Română face parte din Ministerul Afacerilor Interne şi este instituţia statului român care apără drepturile persoanei, proprietăţii publice şi private, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice, conform legii.

În legătură cu importanţa existenţei acestei instituţii, marele scriitor francez Honoré de Balzac susţinea: "Poliţia!... Cine sunt cei care o dispreţuiesc? Imbecili ce nu ştiu decât să batjocorească ceea ce înseamnă liniştea lor. Căci, suprimaţi poliţia şi veţi suprima civilizaţia."

Aşa cum spune şi sloganul Poliţiei Române, avem nevoie de "siguranţa şi încrederea" asigurate de această instituţie ce urmăreşte respectarea legii şi a ordinii.

Ziua Poliţiei Române este marcată printr-un program de activităţi şi manifestări cum ar fi: Ziua porţilor deschise, pentru cei interesaţi să cunoască o parte din activităţile pe care poliţiştii le desfăşoară. Astfel comunitatea poate afla detalii importante privitoare la activităţile poliţiştilor sau poate asista la diverse exerciţii de simulare a unor intervenţii.

Cu ocazia acestei zile, ţin să-i felicit pe toţi oamenii legii pentru profesionalismul şi curajul de care dau dovadă în cadrul activităţilor pe care le desfăşoară.

Domnul Cornel Itu:

"Unificarea practicii judiciare trebuie să revină pe agenda politică"

Problema unificării practicii judiciare în România, una dintre condiţiile de bază ale reformei în justiţie, s-a aflat de două ori pe agenda politică, proiectele de lege, elaborate de oameni foarte bine pregătiţi şi cu o vastă experienţă în domeniu, fiind în mod nefiresc respinse de Ministerul Justiţiei, iar apoi de Senat, cameră decizională, o dată în 2010, apoi în 2011.

Comisia Europeană ne-a atenţionat în repetate rânduri asupra lipsei de unitate în hotărârile judecătoreşti, în condiţiile în care România şi-a asumat, în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare, o serie de obligaţii privind reformarea sistemului judiciar. Rapoartele Comisiei Europene au admis că România înregistrează anumite progrese în privinţa unificării practicii judiciare, un exemplu în acest sens fiind recursurile în interesul legii, însă aceste instrumente nu au produs o schimbare suficientă. Totodată, Comisia Europeană a arătat că factorii de decizie din sistemul judiciar românesc manifestă o anumită reticenţă în a coopera şi a-şi asuma responsabilitatea în beneficiul reformei.

Primul proiect privind unificarea practicii judiciare, demarat în anul 2009, a fost elaborat de Consiliul Superior al Magistraturii în colaborare cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, asociaţiile profesionale ale magistraţilor şi experţi străini. În anul 2010 a fost sesizat Ministerul Justiţiei pentru iniţierea procedurii specifice. Consiliul Superior al Magistraturii a considerat că proiectul acestei legi, prin noutatea reglementării şi prin modificările propuse Codului de procedură civilă şi Codului de procedură penală, dă consistenţă dispoziţiilor art. 126 alin. (3) din Constituţia României, republicată, care prevăd că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţa care asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către întregul sistem judiciar şi oferă mecanismele procedurale eficiente care permit Înaltei Curţi să îndeplinească această sarcină atât atunci când cauzele sunt judecate de către aceasta, cât şi atunci când ele sunt judecate în ultimă instanţă de către curţi de apel sau tribunale. Ministerul Justiţiei a refuzat să promoveze proiectul de lege, invocând că nu sunt probleme de drept, ci de interpretare a unor instanţe, pe de altă parte invocând un nivel de pregătire precar al magistraţilor, făcând referire apoi la independenţa acestora şi la faptul că o astfel de unificare ar afecta libertatea lor de decizie. Cu alte cuvinte, nu s-a dorit reforma şi s-au găsit pretexte.

În paralel, o altă variantă a proiectului a fost prezentată Camerei Deputaţilor de către Asociaţia Magistraţilor din România, propunerea fiind adoptată tacit la acest nivel, însă a fost ulterior respinsă de Senat. Deşi s-a invocat de către Senat la respingerea Propunerii legislative privind promovarea practicii unitare şi de modificare şi completare a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească, a Codului de procedură civilă şi Codului de procedură penală că noile coduri vor reglementa chestiunea precedentului judiciar, acest lucru nu s-a întâmplat, iar iniţiatorii legii, respectiv Asociaţia Magistraţilor din România, cunoşteau prea bine acest aspect. Însă oamenii lui Boc au preferat, ca de obicei, să facă ce ştiau mai bine, adică să taie din start orice iniţiativă benefică pentru ţară.

Ce modificări de substanţă ar fi adus adoptarea proiectului? Doamna Mona Pivniceru, care la momentul întocmirii proiectului ocupa funcţia de preşedinte al Asociaţiei Magistraţilor din România, explica foarte clar beneficiile, respectiv crearea unui drept de revizuire a hotărârilor şi aplicarea automată a unor soluţii în cazuri despre care se constată că sunt similare.

Din păcate, suntem în anul 2014 şi recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în România se află în continuare sub semnul întrebării în ţările Uniunii Europene, iar statul este condamnat în prea multe cazuri de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Lipsa unei practici unitare a instanţelor ne costă pe fiecare în parte, costă atât justiţiabilul, cât şi pe magistrat, şi, de asemenea, afectează mediul de afaceri, intern şi extern, o dată pentru că antreprenorii români pierd sume imense din cauza aşteptării îndelungate pentru o hotărâre corectă, iar investitorii străini evită de multe ori ţara noastră din cauza incertitudinii juridice.

Cred că este oportun să readucem pe agenda politică proiectul privind unificarea practicii judiciare şi să susţinem până la capăt reforma în justiţie.

Doamna Camelia Khraibani:

"Adopţia, o alegere nobilă"

In declaraţia prezentă mă voi referi la un eveniment recent cu o deosebită semnificaţie umanitară. Este vorba despre "Marşul pentru viaţă." Este o manifestare ajunsă la a patra ediţie şi este dedicată protejării copiilor şi sprijinirii familiei. În acest an, tema evenimentului a fost "Adopţia, o alegere nobilă", pentru a atrage atenţia că este nevoie de o cultură a adopţiei care să pună în centru interesul copilului, să valorizeze adopţia şi să nu culpabilizeze părinţii naturali. Evenimentul a fost organizat în multe oraşe din ţară, printre care Cluj-Napoca, Timişoara, Braşov, Constanţa, Ploieşti, Oradea, Arad, Deva, Bistriţa, Alba Iulia, Piatra-Neamţ, Baia Mare şi Bacău. Aproximativ o mie de persoane au participat în Bucureşti, sâmbătă, 22 martie, la "Marşul pentru viaţă", care a avut loc din Piaţa Unirii până în Parcul Tineretului din Capitală, evenimentul fiind organizat pentru a susţine adopţia ca o soluţie pentru ocrotirea copiilor născuţi de mame aflate în dificultate.

Participanţii la marşul din Bucureşti au aşezat în fruntea coloanei de manifestanţi câţiva copii, care au purtat bannnerul pe care a fost scrisă tema evenimentului din acest an - "Adopţia, o alegere nobilă. Marşul pentru viaţă 2014". Pe tot traseul marşului, manifestanţii au purtat sute de baloane multicolore şi pancarte pe care scria "Eşti mai puternică decât crezi", "Adopţia înseamnă dragoste", "Pro adopţie", "Pro viaţă", "Pro familie", "Pro decenţă", "Pro tradiţie".

Evenimentul la care mă refer a fost organizat cu scopul de a susţine adopţiile, de a sprijini copiii abandonaţi, familiile aflate în dificultate care sunt nevoite să îşi dea copiii în adopţie, dar şi familiile care iau în adopţie un copil, a declarat doamna Alexandra Nadane, preşedintele asociaţiei Studenţi pentru viaţă, organizatorul evenimentului din Capitală. Totodată, doamna Nadane a precizat că evenimentul a fost organizat şi pentru a atrage atenţia că în România nu există o cultură a adopţiei, iar un copil adoptat, dar şi familiile care adoptă sunt privite sceptic.

Împreună cu organizatorii evenimentului şi eu susţin că adopţia este o soluţie firească pentru ocrotirea copiilor născuţi de mame aflate în dificultate, ale căror familii nu îşi pot asuma responsabilitatea creşterii unui copil. Trebuie să supunem unei analize critice mentalităţile potrivit cărora familia care adoptă este văzută ca nefirească, mama sau părinţii care îşi lasă copilul să fie adoptat sunt consideraţi nedemni de numele de părinţi. Este cazul să apreciem că aceste calificări nu sunt corecte şi că ele îngreunează mult încredinţarea spre adopţie, adopţia şi integrarea copilului adoptat.

Dacă în centrul atenţiei vom pune interesul copilului vom vedea şi o altă faţetă a realităţii sociale. Vom înţelege că părinţii naturali nu trebuie dispreţuiţi pentru că au ales, adesea cu multă durere sufletească, să încredinţeze altcuiva creşterea şi educaţia copilului lor. Nu idealizăm realitatea, ştim că sunt şi experienţe nereuşite sau chiar tragice cu unele adopţii. Dar, pe de altă parte, nici nu putem să nu fim de acord cu reprezentanţii Asociaţiei Studenţi pentru viaţă atunci când, în cunoştinţă de cauză, susţin că, citez, "Un copil adoptat este un copil binecuvântat, la a cărui viaţă au contribuit două rânduri de părinţi. Părinţii adoptivi sunt de admirat pentru dragostea lor. Părinţii naturali trebuie sprijiniţi în luarea unei decizii deplin responsabile, care să aibă în vedere interesul copilului din toate punctele de vedere".

Am reţinut din cuvântul organizatorilor că legea noastră în materie de adopţie nu prevede soluţii pentru unele situaţii des întâlnite, susţinând că ar fi necesară, de exemplu, legiferarea începerii demersului de încredinţare spre adopţie încă din perioada sarcinii. În acest fel, se speră că se va reduce abandonul, mortalitatea infantilă şi va creşte numărul de adopţii. Apreciez că ţara noastră trebuie să construiască viitorul celor mai vulnerabili copii ai săi prin politici adaptate realităţii şi testate pe plan internaţional.

Am găsit de cuviinţă să vă reţin atenţia cu această problematică pentru a contribui la perfectarea legislaţiei care reglementează regimul adopţiei şi pentru a vă transmite că România are nevoie de o cultură a adopţiei, care înseamnă de fapt o cultură a vieţii.

Doamna Camelia Khraibani:

"Românii sunt cetăţeni de jure ai UE, iar nu de facto"

În Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene stă scris: "Uniunea este întemeiată pe valorile indivizibile şi universale ale demnităţii umane, libertăţii, egalităţii şi solidarităţii; aceasta se întemeiază pe principiile democraţiei şi statului de drept. Uniunea situează persoana în centrul acţiunii sale, instituind cetăţenia Uniunii şi creând un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie".

România este membră a Uniunii Europene din 2007. Cetăţenii români sunt de drept cetăţeni ai Uniunii Europene, şi ar trebui să fie trataţi ca atare.

Cu toate acestea, românii nu se simt încă egali cu ceilalţi cetăţeni europeni şi aceasta este realitatea. Aderarea României la spaţiul Schengen a rămas un deziderat prea îndepărtat.

În ultimii ani, o tendinţă frecventă a fost ca integrarea României în Schengen să fie transformată în miză politică şi temă de dezbatere în cadrul campaniilor electorale din diferite state ale Uniunii. Putem înţelege preocuparea unor state membre UE, în special a Marii Britanii şi a Germaniei, privind posibile presiuni şi abuzuri asupra sistemelor de asigurări sociale. Şi, sigur, dacă este vorba de abuzuri suntem total de acord să sprijinim stoparea lor, dar considerăm că o retorică electorală prin care cetăţenii români sunt identificaţi generic ca fiind principalul pericol pentru comunităţile locale este nepotrivită şi încalcă tocmai dreptul la demnitate umană, libertate, solidaritate şi egalitate.

În acest context, este îmbucurătoare atitudinea Germaniei care a ales să gestioneze corect dezbaterea de săptămâna trecută referitoare la aşa-zisele abuzuri la adresa mobilităţii pe piaţa forţei de muncă şi apreciem la valoarea ei reală poziţia principială a Berlinului referitoare la libertatea de circulaţie, ca unul dintre drepturile fundamentale în UE.

Considerăm aceasta un important semn pozitiv pentru România şi o recunoaştere a eforturilor Guvernului României de a valida cerinţele care i-au fost solicitate de către Uniunea Europeană.

Rămânem încrezători că, pe fondul îndeplinirii de către România a criteriilor pentru aderarea la spaţiul Schengen, să fie adoptată o decizie pozitivă în acest sens în cursul acestui an, în baza abordării etapizate agreate la nivelul UE.

Ne dorim ca românii să nu se mai simtă discriminaţi şi victime ale unor standarde duble aplicate în interiorul Uniunii Europene, ci să fim consideraţi de jure şi de facto cetăţeni europeni egali cu toţi ceilalţi cetăţeni europeni.

Domnul Mihai Lupu:

"Noi, liberalii, susţinem introducerea insolvenţei persoanelor fizice în Codul insolvenţei"

De câteva săptămâni se dezbate în Camera Deputaţilor, în cadrul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, Proiectul de Lege al Guvernului privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă sau, mai bine zis, un nou Cod al insolvenţei persoanelor juridice.

PNL consideră că mediul economic are nevoie urgentă de un nou Cod al insolvenţei, dar, în acelaşi timp, susţinem ferm faptul că este absolut necesară şi insolvenţa persoanelor fizice, având în vedere că Legea falimentului personal este reglementată deja în majoritatea ţărilor europene. De aceea, noi, liberalii, am propus, prin colegii noştri parlamentari, membri ai Comisiei juridice, introducerea unui capitol distinct în acest Cod al insolvenţei, capitol care să se refere la insolvenţa persoanelor fizice.

PNL s-a implicat în acest demers deoarece consideră, în primul rând, că România trebuie să se alinieze legislaţiei europene în domeniu, falimentul personal existând în ţări precum Marea Britanie, Franţa, Germania sau, de câţiva ani, în fostele ţări comuniste, precum Polonia, Cehia, Letonia, Estonia, Lituania şi, nu în ultimul rând, pentru faptul că persoanele fizice sunt în prezent discriminate din acest punct de vedere de lege în România, în comparaţie cu companiile.

Considerăm că şi persoanelor fizice care au probleme financiare serioase trebuie să le acordăm aceeaşi şansă ca şi companiilor, de a putea intra în faliment personal şi de a putea ulterior să o ia de la capăt, fără un istoric financiar stigmatizant.

Cerem Guvernului Ponta, dar şi parlamentarilor din celelalte grupuri parlamentare, să susţină, alături de PNL, acest demers legislativ deosebit de necesar pentru cetăţenii români ale căror venituri s-au tot redus în anii de criză, rămânând împovăraţi de datorii şi fără nicio soluţie de ieşire. Statul român a găsit în aceşti ani de criză soluţii pentru bănci, pentru susţinerea acestora în cazul creditelor neperformante, dar persoanelor fizice nu li s-a acordat nici cea mai mică şansă să se poată redresa.

Mai mult decât atât, celebra electorată dorită de PSD nu reprezintă în niciun caz o soluţie viabilă, ci doar un compromis pasager, discriminatoriu şi generator de complicaţii financiare ulterioare. O lege a falimentului personal ar da posibilitatea debitorilor români de bună-credinţă să beneficieze de reinserţia socială necesară.

Domnul Constantin Mazilu:

"Birocraţia le blochează fericirea copiilor orfani"

Birocraţia stă de foarte multe ori în calea fericirii unui copil orfan. Pot trece ani întregi până când un prichindel ajunge să fie adoptat şi să-şi găsească o familie potrivită. La fel, şi familiile care doresc să înfieze un copil pot aştepta la nesfârşit. Din cauza asta, românii se sperie de legislaţia care încurajează birocraţia şi nu se înghesuie să adopte copii, deşi mulţi îşi doresc acest lucru. Cei care se decid totuşi să o facă se lovesc de o procedură stufoasă şi, de cele mai multe ori, până la urmă renunţă.

Legislaţia provoacă un mare tam-tam al nervilor, încât cine doreşte să adopte trebuie să se înarmeze cu multă răbdare şi să conştientizeze că este foarte greu şi durează foarte mult. Cine nu e suficient de determinat se împotmoleşte în sistemul prea complicat.

Vă repet că, din nefericire, nu cantitatea de răbdare a celor care doresc să devină părinţi prin adopţie este problema, ci legislaţia. Copiii care stau în centrele de plasament aşteaptă chiar şi patru sau cinci ani până să-şi găsească o familie, iar numărul lor, şi aşa destul de mare, tot creşte. Şi asta pentru că, înainte de a-i da spre adopţie, autorităţile încearcă să-i reintegreze pe copii în familia naturală. Acest proces presupune chiar şi căutarea rudelor până la cele de gradul patru.

Mai întâi, orice cuplu care doreşte să adopte un copil trebuie să depună o cerere la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi la Protecţia Copilului pentru evaluarea condiţiilor morale şi materiale. Familia adoptivă este evaluată şi pregătită de asistentul social desemnat şi de un psiholog, pregătire care durează aproximativ două luni. Asistentul social responsabil va trebui să vorbească şi cu alţi membri ai familiei sau chiar şi cu prietenii apropiaţi. Tot în această etapă, cuplul solicitant urmează un curs prin care învaţă cum să integreze un copil orfan în familie. Abia apoi obţine un atestat de adopţie, care este valabil un singur an.

Dacă până aici procedura pare destul de simplă, deşi e suficient de cronofobă, aceasta se complică de îndată ce se trece la etapa de potrivire copil-familie. Asistentul social trebuie să caute un copil compatibil cu familia. După ce este găsit, urmează procedura de pregătire, cu întâlniri şi programe de acomodare, precum şi cu un program de vizite. Dacă există o compatibilitate, minorul este încredinţat cuplului pentru trei luni, însă doar dacă se finalizează toate procedurile şi numai dacă totul decurge conform planurilor. Numai că tot calvarul nu se opreşte aici. Asistenţii sociali vor mai sta cu ochii pe ei încă doi ani de la încuviinţarea adopţiei.

Vi se pare simplă această procedură? Recunosc că mie nu. Toate aceste demersuri peste demersuri le dau multe bătăi de cap cuplurilor care doresc să adopte un copil, iar mulţi renunţă la idee înainte de a intra în hăţişurile sistemului.

Consider că acest sistem, în loc să provoace zâmbete şi multă bucurie, aduce multă suferinţă şi bătăi suplimentare de cap. Legislaţia ne trădează adevăratele sentimente şi preocupări. De ce spun asta? Pentru că legea românească a adopţiei nu prevede soluţii pentru unele situaţii des întâlnite. De exemplu, ar fi foarte necesară legiferarea începerii demersului de încredinţare spre adopţie încă din perioada sarcinii. Astfel se va reduce abandonul, mortalitatea infantilă şi va creşte numărul de adopţii. Altfel, dovedim că de viitorul unora dintre copiii acestei ţări ne îngrijim prea puţin, iar de al altora chiar deloc. Privită din acest punct de vedere, societatea românească demonstrează că şi-a abandonat copiii şi a abandonat şi multe mame. Spunem despre copii că sunt un dar, o bucurie, că ei sunt viitorul naţiunii, doar că adopţia, care este o soluţie firească pentru ocrotirea copiilor născuţi de mame aflate în dificultate, ale căror familii nu îşi pot asuma responsabilitatea creşterii unui copil, devine un adevărat necaz.

Pe lângă legislaţia cu probleme, trebuie să luăm în consideraţie şi un alt factor psihosociologic: în România, din păcate, nu există o cultură a adopţiei. Copilul adoptat este văzut ca un copil de mâna a doua. Familia care adoptă este văzută ca nefirească. Mama sau părinţii care îşi lasă copilul să fie adoptat sunt consideraţi nedemni de numele de părinţi. Aceste calificări nu sunt deloc corecte şi ele îngreunează mult încredinţarea spre adopţie, adopţia şi integrarea copilului adoptat.

Închei prin a sublinia că sunt convins că România poate şi trebuie să le construiască viitorul şi celor mai vulnerabili copii ai săi prin politici adaptate realităţii şi testate pe plan internaţional.

Domnul Mihai-Răzvan Sturzu:

"PDL insistă să practice politica minciunii şi dezinformării"

Subiectul acestei moţiuni - domeniul energiei, aminteşte de momentul în care Hidroelectrica a fost căpuşată de cei pe care mass-media i-a numit "băieţi deştepţi" şi pe care guvernul USL i-a înlăturat. Analizând datele contabile ale Hidroelectrica şi comparând profitul companiei din 2013, de aproximativ 200 de milioane de euro, cu cel din 2010, de doar 3,5 milioane de euro, sau din 2011, de aproximativ 55 de milioane de euro, orice comentariu e de prisos.

În ceea ce priveşte proiectul hidrocentralei Tarniţa-Lăpuşteşti, Guvernul României a încheiat un memorandum cu cel chinez şi chiar în urmă cu o lună Excelenţa Sa, ambasadorul Chinei în România, a declarat că în prezent sunt în lucru studii pentru ca această investiţie să înceapă cât mai curând. Într-o situaţie asemănătoare sunt şi reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă. De asemenea, cablul electric submarin dintre România şi Turcia a făcut obiectul unui memorandum semnat între cele două guverne, iar discuţiile sunt într-un stadiu avansat. Tot aici au fost menţionate cazurile de corupţie care au avut legătură cu domeniul energetic. Aş vrea să menţionez un singur nume: Adriean Videanu.

Cât despre Complexul Energetic Oltenia, este o companie care are profit de circa 300 de milioane de lei în 2013, nu are datorii restante la bugetul de stat şi nici rate sau dobânzi bancare restante.

Mărirea redevenţelor pentru resursele naturale este o măsură justificată pentru comorile din subsolul ţării, care nu pot fi oferite gratuit, aşa cum probabil se doreşte în cadrul PDL.

La fel, suprataxarea veniturilor suplimentare obţinute de către producătorii de gaze naturale în urma liberalizării preţurilor are drept scop redirecţionarea banilor spre ajutorarea acelor persoane afectate de creşterea preţurilor ca urmare a liberalizării.

Schema prin care a fost redus numărul de certificate verzi acordate producătorilor de energie regenerabilă, deşi criticată, are efecte pozitive, în momentul actual România fiind cu 6 ani înaintea termenului stabilit cu UE. Domnii deputaţi PDL cu siguranţă trebuie să îşi actualizeze datele. În momentul de faţă 23,6% din energia consumată la nivel naţional provine din surse regenerabile, ţinta stabilită fiind de 24%. De asemenea, preţul facturii la energie a scăzut, chiar preşedintele Traian Băsescu a confirmat acest lucru.

Privind evoluţia industriei şi a producţiei industriale, în anul 2013 aceasta a crescut cu 7%, iar în ianuarie 2014 a fost înregistrată o creştere de peste 10% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Industria s-ar fi aflat într-un mare pericol dacă preşedintele Băsescu ar fi continuat în mod iresponsabil să blocheze legea de aprobare a OUG nr.57/2013, referitoare la reducerea schemei certificatelor verzi pentru o perioadă limitată de timp.

În concluzie, moţiunea pe care o combatem este o minciună în care se evită menţionarea acelor date care o contrazic cu desăvârşire. În textul acesteia apare următoarea frază: "însă atunci când s-au văzut la guvernare nu au fost preocupaţi de soarta ţării, ci de împărţirea puterii şi umplerea buzunarelor proprii", care pare luată din statutul PDL, pentru că este descrierea exactă a perioadei acestora de guvernare. Evoluţia pozitivă în timpul Guvernării USL a tuturor aspectelor menţionate mai sus este uşor de dovedit prin informaţii oficiale, nu prin răstălmăcirea realităţii.

Domnul Ion-Bogdan Mihăilescu:

Declaraţie politică privind dezvoltarea agriculturii româneşti

Agricultura reprezintă unul dintre domeniile naţionale strategice şi prioritare pentru România, acest domeniu de activitate având o importanţă deosebită într-o economie sănătoasă.

În România, în anul 2013, s-au înregistrat producţii record în sectorul agricol, fapt care a condus la o creştere economică apreciabilă. Anul trecut, agricultura a contribuit cu 23,4% la PIB-ul ţării, 2013 fiind anul în care România a înregistrat, după 20 de ani, primul excedent comercial agroalimentar în valoare de 324,9 milioane de euro. Principalul partener al statului român în comerţul agricol a fost Uniunea Europeană, livrările de produse agroalimentare către statele membre având o pondere valorică de 58,4%. După ce exporturile au crescut cu 9,1%, atingând astfel un maxim istoric de 219,12 miliarde de lei, deficitul comercial al României a scăzut în 2013 faţă de anul precedent cu 41,3%. Aceste date, fundamentate pe rezultate concrete, reprezintă certitudinea că o agricultură productivă, bazată pe o strategie naţională de dezvoltare durabilă poate constitui motorul întregii economii, cu efecte vizibile şi benefice asupra traiului de zi cu zi al tuturor cetăţenilor.

România este recunoscută pentru potenţialul sau pedoclimatic ridicat, din acest punct de vedere ţara noastră ocupând un loc între primele zece ţări din Europa. Însă sunt peste 9 milioane de hectare de teren arabil neexploatate optim, mai mult de jumătate din suprafaţa agricolă a ţării fiind exploatată în condiţii de subzistenţă. Astfel, este necesară identificarea unor soluţii viabile bazate pe norme legislative pentru impulsionarea şi dezvoltarea unei agriculturi moderne şi performante. Deblocarea mecanismelor de finanţare europeană, încasarea la timp a subvenţiilor şi reducerea birocraţiei, toate acestea reprezintă o serie de măsuri concrete, aplicate în 2013 de către Guvernul României. Începând din acest an, România va putea accesa importante fonduri europene prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020, putând astfel să îmbunătăţească productivitatea exploataţiilor agricole, Ministerul Agriculturii având obligaţia de a se transpune într-o interfaţă flexibilă care să înlesnească agricultorilor români accesul cât mai facil şi rapid la aceste fonduri.

O măsura importantă, care trebuie luată în regim de urgenţă şi care este cerută de foarte mult timp de agricultori este şi subvenţionarea de către statul român a dobânzii creditului agricol. Această măsură poate constitui una dintre măsurile-cheie care să stea la baza unei dezvoltări sănătoase şi durabile a agriculturii.

În concluzie, trebuie să continuăm procesul de eliminare a birocraţiei din sistem şi să venim cu un pachet de măsuri legislative care să faciliteze dezvoltarea acestui sector de activitate, existând astfel premisele unor noi creşteri economice.

Domnul Miron Ignat:

"Crimeea s-a reîntors acasă"

Printr-un gest nechibzuit, acum 60 de ani, peninsula Crimeea a fost ruptă de patrie şi dăruită fără voinţa populaţiei autohtone, unei alte ţări care nu avea nicio legătură tradiţională cu Crimeea. Reîntoarcerea istorică s-a realizat pe data de 16 martie 2014.

Referendumul a avut două întrebări în cele trei limbi folosite pe teritoriul peninsulei Crimea, şi anume:

• Doriţi să vă întoarceţi la Rusia?
• Doriţi să rămâneţi în continuare cu Ucraina?

Cu o participare la vot de peste 82% la referendum, populaţia Crimeii a votat cu încredere, în proporţie de peste 95%, reîntoarcerea la patria istorică Rusia.

Referendumul s-a desfăşurat paşnic, fără violenţe, fără tulburări, fără maidan şi a fost supravegheat de 135 de observatori din 23 de ţări, chiar şi din unele ţări ale Uniunii Europene.

Orice cetăţean de bună-credinţă îşi pune întrebarea: ce i-a determinat pe locuitorii peninsulei Crimeea să organizeze referendumul din 16 martie 2014?

Răspunsul este clar şi fără echivoc, evenimentele de pe Maidanul din Kiev - susţinute de unele persoane cu interese în destabilizarea Ucrainei.

Aceşti manifestanţi paşnici - sau foarte paşnici, în relatările mass-mediei occidentale - au venit la demonstraţia de pe Maidan bine pregătiţi, bine organizaţi, bine echipaţi şi bine dotaţi cu bâte de baseball, lanţuri şi bastoane de cauciuc, cocktailuri Molotov şi le-au utilizat din plin.

Trebuie remarcată o realitate, faptul că, în anumite zile, în fruntea acestor manifestanţi paşnici se aflau unele personalităţi de rang înalt sau chiar foarte înalt din unele ţări ale Uniunii Europeane, ai Parlamentului European şi chiar de peste ocean.

Din nou am o întrebare, oare aceşti lideri din ţările care se declară superdemocratice au îndemnat pe cei prezenţi pe Maidan să demonstreze paşnic sau au îndemnat la violenţă şi la folosirea cocktailurilor Molotov?

Mai trebuie remarcat încă un fapt fără precedent petrecut la Kiev, act ce va fi consemnat de istorie. Pe data de 21 februarie 2014, miniştri din trei ţări membre ale Uniunii Europene, în numele demonstranţilor superpaşnici, au negociat cu guvernul existent la acea dată în Ucraina. S-a semnat şi un protocol, s-a luat angajamentul că acest protocol va fi respectat întocmai şi necondiţionat. Rezultatul a fost neaşteptat. Guvernul a respectat cele asumate, pe când reprezentanţii care au semnat în numele opoziţiei nu şi-au respectat semnăturile şi revoluţia a continuat cu cocktailuri Molotov şi cu lunetişti până când câteva zeci de demonstranţi şi-au pierdut viaţa.

Scopul revoluţiei a fost atins, s-a instaurat un guvern nou care a luat de îndată două hotărâri istorice:

• interzicerea folosirii altor limbi pe teritoriul Ucrainei;
• semnarea tratatului de asociere cu Uniunea Europeană.

Carta europeană a limbilor minoritare sau regionale adoptată anterior a fost uitată.

Istoria a făcut ca pe teritoriul Ucrainei să locuiască aproximativ 500 000 de români pentru care limba română este limbă maternă şi, dintr-o dată, conform deciziei noului guvern, constituit prin Maidan, nu mai au dreptul să folosească limba română, deşi este limba lor maternă.

În Crimeea peste 68% dintre locuitori folosesc limba rusă ca limbă maternă şi această populaţie s-a trezit că, conform deciziei Kievului, nu mai are dreptul să utilizeze limba maternă şi a fost forţată să-şi recapete acest drept.

Am trăit şi am văzut, la televizor, şi alte revoluţii, care s-au numit portocalii, trandafirii sau de primăvară, dar am văzut, tot la televizor, şi încă o revoluţie foarte paşnică, specific kieveană, cu cocktailuri Molotov, cu coloane de demonstranţi în fruntea cărora erau prezenţi unii lideri reprezentativi ai ţărilor democratice occidentale. Nu mai doresc să văd asemenea revoluţii cu jertfe omeneşti.

Noua administraţie a peninsulei Crimeea a abrogat decretul dictatorial al Kievului care interzicea folosirea acestor limbi în afară de ucraineană şi a stabilit ca pe teritoriul Crimeii să fie utilizate atât de populaţie, cât şi în administraţie trei limbi, aşa cum se foloseşte şi în Elveţia, o ţară într-adevăr democratică.

Doamna Manuela Mitrea:

"Fără citit, riscăm să dispărem ca popor!"

Filozoful român Vasile Băncilă a spus că: "Azi civilizaţia şi cultura sunt ca două trenuri ce merg pe linii paralele, dar în direcţii opuse: pe măsură ce civilizaţia creşte, cultura scade." Aceasta este se pare direcţia în care se îndreaptă România în ziua de astăzi din punct de vedere cultural, în jos.

Potrivit unui studiu făcut de Comisia Europeană, europenii sunt tot mai puţin interesaţi de cultură. România este ţara cu cei mai puţini oameni interesaţi de activităţile culturale, 14% din românii care au participat la studiu declarând că iau parte la activităţi culturale, şi doar 51% spunând că au citit cel puţin o carte pe an.

Realitatea este că românii, doborâţi de nevoi, nu mai reuşesc să găsească resursele fizice şi psihice ca să citească, să meargă la teatru sau la operă, preferând să petreacă mult timp în faţa televizorului sau a calculatorului.

Copiii noştri nu mai citesc, pentru mulţi dintre ei lectura fiind o pierdere de timp sau prea plictisitoare. Rezultatele tot mai slabe din ultimii ani la examenele de capacitate şi bacalaureat, coroborate cu rata tot mai mare a abandonului şcolar, indică totuşi că renunţarea la studiu este o mare eroare.

Din nefericire, lipsa interesului pentru cultură plasează România pe primul loc în Europa. Într-un top al ţărilor privind analfabeţii, România, cu 41% dintre români analfabeţi, este urmată de Bulgaria, unde 40% dintre oameni nu ştiu să citească şi să scrie, şi de Luxemburg, unde sunt 26% analfabeţi. Astfel, în secolul al XXI-lea, potrivit Institutului Naţional de Statistică, în România aproape un sfert de milion de persoane nu ştiu să citească.

Având în vedere statisticile tot mai îngrijorătoare în ceea ce priveşte interesul pentru activităţile culturale ale românilor, apreciez că se impune luarea unor măsuri rapide şi hotărâte pentru a stimula lectura.

Domnul Adrian Mocanu:

"Încă o confirmare pozitivă a politicii economice a Guvernului"

Dincolo de iureşul politic la care cetăţenii români asistă zilnic, în care politicienii îşi împart vorbe grele şi care nu poate avea alt efect decât creşterea absenteismului la urne, activitatea guvernamentală în domeniul economic îşi face simţite rezultatele din ce în ce mai pregnant.

Îmi permit să trec în revistă câteva dintre ultimele statistici de interes economic în legătură cu România. Astfel, debutul anului 2014 aduce cu sine o creştere cu peste zece procente a veniturilor bugetului consolidat. Această realitate este, în sine, un indice al stabilităţii economice şi un semn de competitivitate care nu poate să aibă decât efecte benefice în legătură cu aprecierea locului ocupat de România în economia europeană. Cauzele ce au condus la această creştere pot fi identificate în îmbunătăţirea colectării contribuţiilor la bugetul de stat - situaţie pentru care pot fi creditate atât firmele autohtone, dar şi instituţiile însărcinate cu colectarea - şi în depăşirea cu 13 % a nivelului încasărilor din accize aferent anului 2013.

Potrivit înregistrărilor oficiale reţinute de autorităţi, asistăm la un record notabil în sfera economiei, fiind pentru prima dată în ultimii 20 de ani când România are excedent comercial agroalimentar. Dacă Ministerul Agriculturii a raportat în 2012 un deficit comercial de produse agroalimentare de peste 745 de milioane de euro, iată că România a avut în 2013 un excedent comercial de circa 325 de milioane de euro.

Aşa cum aminteam şi cu altă ocazie, trebuie să insistăm asupra unor rezultate foarte bune avute în 2013:

• conform Eurostat, în trimestrul al treilea din 2013, România a avut cea mai puternică creştere economică din UE (1,6%);
• nivelul excelent al plăţii arieratelor,
• creşterea salariului minim, a venitului minim garantat şi a pensiilor;
• scăderea inflaţiei de la 4,95 % în 2012 la 1,8 % în 2013.

Deşi 2013 a fost, în lumina statisticilor, un an foarte bun din punct de vedere economic, sunt semne clare că această evoluţie va marca şi anul în curs. România a avut, în ianuarie 2014, un excedent al balanţei de plăţi de 388 de milioane de euro, cu 45 % mai mare decât excedentul înregistrat în ianuarie 2013. Faţă de acelaşi moment de comparaţie, investiţiile străine au crescut cu 8% în debutul anului 2014, ceea ce confirmă că orientarea Guvernului Ponta către mediul de afaceri internaţional este una susţinută de instrumente concrete şi eficiente.

Iată câteva realităţi ce confirmă că ţara nu este condusă cu vorbe, ci cu fapte. Guvernul Ponta trebuie să continue această cale, a dezvoltării economice, singurul mijloc prin care românii pot să beneficieze de o creştere consistentă a nivelului de trai.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"Iaşi - pe harta oraşelor ecologice datorită tinerilor"

Judeţul Iaşi se caracterizează printr-o biodiversitate bogată, cu circa 1760 de specii de floră spontană şi peste 450 de specii de faună sălbatică, specii care, în marea lor majoritate, sunt conservate corespunzător în ecosistemele terestre şi acvatice. În prezent, suprafaţa de arii protejate a judeţului este de circa 80 000 ha şi reprezintă 15% din suprafaţa totală a judeţului. Vegetaţia naturală este specifică silvostepei, iar cea silvică este reprezentată de păduri de foioase. Fauna include specii de interes cinegetic: capra roşie, mistreţul, lupul, vulpea, păsări de penaj.

Reprezint judeţul Iaşi în Parlamentul României şi vreau ca cele expuse mai sus să nu rămână doar citate din manualele de ştiinţele naturii. Tinerii din judeţul Iaşi mi-au dovedit anul acesta că educaţia pentru mediu îşi arată deja roadele. Această declaraţie politică este făcută inclusiv în semn de apreciere şi mulţumire pentru eforturile şi dedicaţia lor.

Anul acesta, Ora Pământului - unul dintre cele mai mari evenimente de mediu la nivel mondial - se sărbătoreşte la Iaşi printr-o serie de acţiuni premergătoare zilei de 29 martie. În perioada 24 - 28 martie, ieşenii sunt aşteptaţi să aducă deşeuri electrice şi electronice vechi sau defecte, participând astfel la campania "Iaşi reciclează, locul deşeurilor nu este în preajma ta". În perioada 17- 29 martie sunt organizate conferinţe pe teme de mediu, concursuri interactive, acţiuni de educaţie ecologică, campanii de colectare a deşeurilor, acţiuni de ecologizare a parcurilor, şcolilor, expoziţii de desene, postere sau colaje realizate de elevi pe tematica salvării planetei. Participă peste 23 de licee, şcoli şi grădiniţe, implicate direct în organizarea şi desfăşurarea acestor activităţi. Iar, pe 29 martie, Ora Pământului este marcată timp de o oră, în intervalul orar 20,30 - 21,30, când se va stinge iluminatul public în zona pietonală Ştefan cel Mare şi iluminatul arhitectural la clădirile monumente istorice din zonă. În acelaşi timp, municipalitatea va organiza în faţa Palatului Roznovanu mai multe evenimente: expoziţii de proiecte de mediu, spectacolul "Sunetul Pământului".

Toate acestea contribuie într-o foarte mare măsură la educaţia pentru mediu a cetăţenilor. Într-adevăr, multe au caracter simbolic, nu au un impact semnificativ pentru rezolvarea unor probleme de fond, dar valoarea lor pentru educaţie este importantă. Cel mai puternic argument în acest sens este elementul comun care caracterizează evenimentele din acest an: organizatorii acestor evenimente, care plasează oraşul Iaşi pe harta celor mai importante judeţe ecologice din România, sunt tinerii. Aceşti tineri provin din mediul studenţesc, din Asociaţia Română pentru Reciclare RoRec, Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi" prin Facultatea de Inginerie Chimică şi Protecţia Mediului, Universitatea "Al.I.Cuza" prin Facultatea de Geografie şi Geologie, Facultatea de Fizică şi Facultatea de Biologie, Liga Studenţilor Chimişti, Liga Studenţilor Geografie-Geologie, Liga Studenţilor la Biologie în parteneriat cu administraţia publică locală.

Faptul că tinerii din Iaşi sunt implicaţi activ în promovarea şi protecţia mediului, în acţiuni cu caracter ecologic, dovedeşte în mod incontestabil că eforturile pentru educaţie ecologică îşi arată deja roadele. Suntem adesea tentaţi să ignorăm eforturile societăţii civile de profil sau ale specialiştilor din aceste domenii, le considerăm un discurs gol de conţinut, ne îndreptăm atenţia doar asupra aspectelor negative şi problemelor nerezolvate. Sau, mai grav, spunem că "există probleme mai mari şi mai urgente" decât natura. Dar iată că, după mai bine de 20 de ani de când încercăm să ne aliniem Europei inclusiv privind standardele de mediu, tinerii ne dovedesc că o bună parte din aceste eforturi au avut sens. Copiii noştri au înţeles mesajul şi sunt dispuşi să lupte pentru mediu, deoarece este o resursă vitală.

Toate aceste acţiuni de mediu constituie, în opinia mea, premise pentru a justifica necesitatea ca judeţul nostru şi Iaşiul să devină, cu ajutorul adulţilor, unul dintre cele mai importante centre care pun accent pe educaţia şi pe activitatea ecologică şi de protecţie a mediului.

Astfel, la rândul meu, încerc să mă alătur tinerilor ieşeni pasionaţi de protecţia mediului şi să contribui la educaţia ecologică a copiilor şi adolescenţilor din Colegiul 1 Răducăneni, unde sunt ales deputat. În lunile martie şi aprilie va fi demarată o competiţie şcolară, desfăşurată cu prilejul Lunii Pădurii, însoţită de o acţiune de împădurire atât de necesară acestui judeţ. Combinând teoria şi practica, sper să ajutăm elevii să înţeleagă cum să interacţioneze corect cu mediul, ce probleme pot să apară şi cum pot fi acestea rezolvate, să îi încurajăm să-şi aplice cunoştinţele dobândite şi să participe activ la protejarea mediului. Nu în ultimul rând, trebuie să devină conştienţi de faptul că sunt alegeri pe care ei le pot face în calitate de consumatori sau de utilizatori ai resurselor pentru a ocroti natura.

Domnul Ioan Munteanu:

Domnului doctor Răzeşu, cu toată consideraţia,

Aş dori să vă mulţumesc pentru modul nepărtinitor în care aţi dezvoltat subiectul elevilor stresaţi pe care eu l-am abordat într-una din declaraţiile mele politice. Apreciez analiza pe care aţi făcut-o, dar aş dori să ofer câteva explicaţii legate de opiniile exprimate, şi nicidecum un drept la replică.

Am atacat acest subiect plecând de la situaţia nepoţilor mei care se confruntă cu examinări presărate cu tot felul de "capcane" şi cerinţe insuficient de bine formulate, dar şi de la plângerile pe care le auzi de la toţi cei care au copii la şcoală. Aşa s-a întâmplat atunci când s-a pus problema admiterii în aşa-zisa clasă zero, la fel cu testările naţionale de la clasa I, cu olimpiadele de la clasa a II-a, cu cele de la a IV-a, a VI-a, ca să nu mai vorbim de simulările de la a VIII-a şi a XII-a, de teze, teste, extemporale, examene, concursuri, olimpiade etc.

Luarea mea de poziţie s-a vrut, de fapt, o pledoarie în favoarea copilului şi a unui învăţământ bazat pe un conţinut inteligent ales, fără miile de lucruri grele şi inutile pe care elevii trebuie să le tocească, să le uite şi apoi să-şi umple din nou mintea cu alte chestii şi mai grele, şi mai nefolositoare. Acesta a fost contextul în care am făcut trimiterea la şcoala finlandeză, şcoală europeană cu rezultate de excepţie, unde există o adevărată ştiinţă a programării didactice, fără exagerările şi inutilităţile din sistemul românesc. Evident, trimiterea aceasta nu înseamnă copierea modelului oferit de ţara în care nivelul de trai, de civilizaţie şi de educaţie este la zeci de ani distanţă de mult reformatul sistem de la noi şi unde nu se fac economii atunci când este vorba despre devenirea umană.

Dincolo de reflecţiile pe care declaraţia mea vi le-a provocat, mă simt onorat de faptul că m-am aflat în atenţia dumneavoastră şi că nu v-a fost indiferent mesajul pe care eu l-am dus în Parlament. O declaraţie politică însă nu-i decât o intervenţie scurtă, fără divagaţii sau explicaţii, care se referă la o chestiune precisă şi care trebuie să cuprindă esenţialul în cât mai puţine propoziţii. Din fericire, opiniile dumneavoastră au meritul de a continua şi de a completa ceea ce eu spusesem deja.

Această penultimă luare de cuvânt în plen vine să aducă încă o nuanţă la tematica largă pe care am abordat-o în cei 10 ani de activitate parlamentară. Cred că puţine sunt subiectele de interes public şi cetăţenesc, sănătate, protecţie socială, educaţie, justiţie care să fi rămas neatinse, şi toate acestea, plecând de la situaţii de viaţă concrete pe care le-am cunoscut în relaţiile mele cu oamenii din Neamţ, la fel ca şi interpelările pe care le-am adresat guvernanţilor, în speranţa sprijinirii cetăţenilor aflaţi în impas. Pentru cei care vor să afle câte din grijile nemţenilor am luat cu mine la Parlament, există site-ul doveditor (C.dep, deputat Ioan Munteanu).

Domnule doctor Virgil Răzeşu, respectul meu pentru dumneavoastră creşte pe măsură ce mă apropii de sfârşitul articolului şi apreciez poziţia pe care aţi luat-o. Îmi doresc să mă aflu şi altă dată în postura de om care vă provoacă la asemenea interpretări. Sunt mulţumit că un text de-al meu, preluat de pe site-ul Camerei Deputaţilor de către jurnaliştii de la "Ceahlăul", poate conduce spre o dezbatere publică. Consider că este un câştig pentru noi toţi, ţinând cont că în acest fel putem ajunge la soluţii ce se caută de ani de zile pentru problemele din învăţământ.

Vă mulţumesc pentru că n-aţi rămas indiferent la o declaraţie politică devenită articol de jurnal.

Domnul Alexandru Nazare:

"Lipsa dialogului între instituţiile brăilene"

După o lungă perioadă în care judeţul Brăila n-a avut prefect, situaţia s-a soluţionat şi a fost numită doamna Vasilica Vîlcu. Am sperat că lucrurile în administraţia brăileană vor intra pe un făgaş normal, dar cum orgoliile şi interesele personale sunt mai presus de orice, chiar şi acum, când există cadrul legal pentru o bună funcţionare a judeţului şi când am fi tentaţi să credem că problemele s-au rezolvat, se pare că a survenit un nou impediment: lipsa de dialog între prefect şi preşedintele Consiliului judeţean.

Victimele acestui război rece între instituţii sunt cetăţenii Brăilei şi judeţul în ansamblul său, care rămâne blocat în lupta vanităţii dintre şefii judeţului şi a lipsei de dialog dintre aceştia.

Având în vedere situaţia deloc plăcută cu care se confruntă brăilenii, consider că e vremea ca autorităţile de la centru să îşi îndrepte atenţia către Brăila, e momentul ca prim-ministrul Ponta să ia atitudine şi să soluţioneze această nouă situaţie cu care se confruntă judeţul. Este o situaţie de tot râsul, şi nu brăilenii trebuie să plătească pentru incoerenţa şi lipsa de profesionalism a celor ce sunt la cârma judeţului.

În concluzie, domnule prim-ministru, nu e suficient doar să numeşti prefect la Brăila. Daţi o decizie în PSD de această dată care să îi oblige pe Gheorghe Bunea Stancu şi pe primarul Simionescu să intre într-un dialog civilizat cu reprezentantul Guvernului.

Doamna Cornelia Negruţ:

"Reducerea CAS, între avantaje şi riscuri"

Dincolo de dezbaterea ideologică privind reducerea contribuţiilor sociale, trebuie să acordăm o mai mare atenţie efectelor concrete şi colaterale pe care le poate avea o asemenea măsură la toate nivelurile societăţii şi ale economiei. Consider că nu este suficient să ne raportăm doar la teoria conform căreia reducerea CAS generează automat noi locuri de muncă, iar aceasta să fie unicul unghi de abordare a subiectului. Tocmai de aceea, se impune să avem în vedere dezbaterea pe acest subiect complex din cel puţin trei paliere: bugetar, mediul de afaceri şi social.

Din punct de vedere bugetar, trebuie spus că, prin comparaţie cu execuţia bugetară pe 2013, calculele din prezent, bazate pe contextul creşterii economice prognozate pentru 2014 şi, implicit, al creşterii încasărilor şi cheltuielilor bugetare, ar duce spre concluzia că reducerea cu 5 puncte procentuale a CAS-ului ar însemna, de fapt, o scădere cu 11,23% a încasărilor din contribuţiile sociale. Ar rezulta un efort bugetar pe un an al acestei reduceri de aproximativ 5,79 miliarde de lei, aproape 1,3 miliarde de euro, respectiv aproape 3% din veniturile bugetare corespunzătoare anului 2013. Este aşadar o sumă considerabilă, care, în condiţii normale, nu poate fi acoperită nici măcar din creşterea accizei pe combustibil sau impozitul pe construcţii speciale, ale căror încasări prognozate pentru un singur an nu depăşesc cifra de 800 de milioane de euro, sumă destinată, conform poziţionărilor publice de până acum, investiţiilor în infrastructură.

Practic, ca să acoperim acest deficit bugetar de 1,3 miliarde de euro, ar fi necesar să crească gradul de ocupare din economie la un nivel de salariu mediu cu peste 11%. În consecinţă, într-un an ar trebui să apară aproximativ 570.000 de noi locuri de muncă cu un nivel de salarizare mediu. Din această perspectivă se impune o singură concluzie clară, şi anume aceea că reducerea CAS cu 5 puncte procentuale nu poate genera o acoperire imediată pentru bugetul de stat din crearea de noi locuri de muncă. Crearea de noi locuri de muncă poate să reprezinte un efect imediat al reducerii contribuţiilor asigurărilor sociale, dar acesta este mai degrabă un element de discurs decât unul de calcul economic. Rămâne fără echivoc faptul că va fi nevoie de un efort bugetar din altă parte pentru a susţine o astfel de măsură, fie prin creşterea veniturilor bugetare, fie prin reducerea unor cheltuieli.

Din perspectiva mediului de afaceri, reducerea CAS este, evident, un plus. Dacă din punct de vedere bugetar această măsură nu este sustenabilă, cu siguranţă ea ar aduce în schimb un avantaj major mediului de afaceri. Putem contabiliza cel puţin 7 efecte benefice ale acestei măsuri: 1. Pentru angajatorii care au nevoie de forţă de muncă, costul acesteia va fi mai scăzut; 2. Angajatorii care nu au nevoie de forţă de muncă primesc un balon de oxigen financiar, aceştia rămânând cu mai multe fonduri la dispoziţie; putem evita astfel insolvenţe şi falimente; 3. Creşte competitivitatea economiei româneşti, deoarece scăderea costurilor cu munca înseamnă un argument foarte serios pentru posibilii investitori străini.

Până acum, ne aflam pe locul 7 la nivelul UE cu contribuţiile sociale, doar Ungaria având un nivel mai crescut decât România în regiune. Prin comparaţie, Bulgaria avea un nivel al contribuţiilor de 32,4%. O reducere cu 5 puncte procentuale ne-ar face mult mai atractivi decât Cehia şi ţările baltice; 4. Se reduce munca la negru, în felul acesta evitându-se riscurile la care se supun acum angajatorii care nu respectă legislaţia în vigoare; 5. Balonul de oxigen primit de angajatori prin reducerea contribuţiilor la stat se poate transpune în măriri de venituri pentru salariaţi, ceea ce poate creşte productivitatea şi eficienţa muncii, dar şi nivelul de trai; 6. Se reduce presiunea pe angajatori după ce Executivul a impus creşterea salariului minim pe economie. Practic, se creează un cadru propice pentru o majorare ulterioară a salariului minim pe economie. Implicit, creşte confortul financiar al populaţiei. Asta în condiţiile în care şi contribuţia mediului de afaceri la creşterea economiei va fi mai mare; 7. Încetineşte şi diminuează migraţia capitalului uman, ceea ce este un efect extrem de pozitiv în condiţiile în care România s-a confruntat cu un exod accelerat al forţei de muncă bine calificate către ţările dezvoltate economic din Vestul Europei în ultimii 10 ani. În felul acesta, mediul de afaceri va beneficia de angajaţi mai bine pregătiţi şi mai bine motivaţi.

Iată doar câteva motive semnificative pe care trebuie să le avem în calcul atunci când trebuie să luăm o astfel de decizie. Guvernul trebuie să hotărască dacă mergem pe varianta gestionării resurselor de către stat sau apelăm la soluţia unei gestionări mai eficiente a capitalului de către mediul de afaceri, lăsând piaţa să distribuie de o manieră mai liberă resursele.

În al treilea palier de discuţie, cel din punct de vedere social, nu există un prim impact al acestei măsuri. Ea nu contribuie în mod direct nici la creşterea veniturilor populaţiei, implicit, nu contribuie nici la mărirea nivelului de trai al angajaţilor. Nu sporeşte nici de o manieră directă consumul. Pe de altă parte, în funcţie de deciziile pe care le iau managerii firmelor, vor exista efecte şi pe aceste paliere, aşa cum am subliniat în analiza efectelor la nivelul mediului de afaceri. Singurul efect direct cuantificabil al acestei măsuri ar fi scăderea nivelului sărăciei prin crearea de noi locuri de muncă. În acest moment, România are peste 730.000 de şomeri. O reducere a acestui nivel la un prag sub 500.000 ar face să nu mai existe probleme structurale privind piaţa muncii. Un şomaj sub 5% ar plasa România în top 3 al ţărilor Uniunii Europene, ceea ce ar contribui foarte mult la scăderea nivelului sărăciei.

Oportunitatea reducerii contribuţiilor sociale nu poate fi ignorată. O asemenea măsură poate reprezenta un pas major înainte pentru economia românească şi poate rezolva multe dintre dezechilibrele existente în acest moment. Piaţa poate distribui eficient resursele, în multe privinţe mult mai bine decât statul, multiplicând efectele economice ale capitalului rămas la dispoziţia mediului de afaceri. Nu trebuie ignorată însă nici componenta bugetară, care este extrem de importantă. România nu poate să ajungă din nou în zona unor deficite bugetare semnificativ mai mari de 2%.

În concluzie, s-ar putea adopta o soluţie de compromis, care să presupună reducerea CAS cu 5 puncte procentuale, într-o manieră etapizată. Mă refer la 2 puncte procentuale în acest an şi, în funcţie de efectele economice ale acestei măsuri pe care le putem cuantifica abia la sfârşitul lui 2014, se poate merge în zona scăderii CAS cu încă 3 puncte procentuale, începând cu 2015 sau 2016.

Doamna Cornelia Negruţ:

"«România puternică», un demers perfect aplicabil"

Fără a politiza foarte mult schimbarea componenţei politice a majorităţii parlamentare care susţine actualul Guvern, îmi exprim public încrederea că românii de bună-credinţă nu pot să nu observe că Executivul condus de Victor Ponta continuă să îşi respecte promisiunile electorale luate în urmă cu doi ani de către Uniunea Social-Liberală. Datele oficiale statistice confirmă astfel că şi la începutul anului în curs România este pe drumul cel bun în ceea ce priveşte revitalizarea economică şi, implicit, a nivelului de trai al populaţiei. USL s-a angajat în 2012 să facă din nou "România puternică", iar actualul Guvern, sprijinit de USD şi UDMR, va continua acest demers în mod susţinut, în folosul românilor.

Pentru un om nefamiliarizat cu informaţiile statistice, poate nu înseamnă nimic unele cifre publice din primele trei luni ale anului 2014, însă la modul general acestea sunt foarte importante pentru a demonstra că ţara noastră se află pe făgaşul corect din punct de vedere economic şi social. Astfel, veniturile bugetului consolidat au început în 2014 cu o creştere de peste 10% în ianuarie. Evoluţia din prezent este susţinută în principal de majorarea cu 18% a încasărilor din TVA - un semn consistent că firmele româneşti contribuie la bugetul de stat, dar şi că instituţiile responsabile cu colectarea acestor sume îşi fac mai bine datoria -, precum şi prin creşterea de aproximativ 13% a încasărilor din accize. În plus, România a avut anul trecut un excedent comercial de produse agroalimentare de 324,9 milioane euro, faţă de un deficit de 745,5 milioane euro în 2012, conform datelor oficiale ale Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, fiind primul an în care se înregistrează o asemenea performanţă notabilă. Este pentru prima dată în ultimii 20 de ani când România are un excedent comercial agroalimentar, fapt extrem de îmbucurător atât pentru statul român, în general, cât şi pentru agricultori.

Veştile bune ale începutului de an 2014, comparativ cu ianuarie 2013, nu se opresc însă aici. Astfel, investiţiile străine au crescut cu 8%, iar România are excedent al balanţei de plăţi de 388 milioane euro în ianuarie, cu 45% mai mare decât în aceeaşi lună din anul trecut. De asemenea, producţia industrială a crescut cu mai mult de 10% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, în contextul în care 2013 a fost un an record pentru industrie. Şi în viaţa oamenilor s-au simţit schimbări în bine, deoarece consumul a crescut cu 6% în ianuarie 2014, ceea ce indică faptul că şi cetăţenii au resimţit creşterea economică de anul trecut. Un alt element este cel al cifrelor exporturilor - un alt motor important al economiei româneşti -, care au crescut de asemenea cu 6%, pe când importurile au crescut doar cu 4,6%. Nu în ultimul rând, rata anuală a inflaţiei a coborât în ianuarie la 1,06%, iar în februarie a atins un nou minim istoric, de doar 1,05%.

Guvernul intenţionează să scadă taxele pentru cei cu venituri mici, de la 16%, în măsura în care bugetul de stat va permite acest lucru, să ajungem la unele categorii la un nivel de impozitare de 8%, fapt ce le va uşura nivelul de trai românilor. Totodată, un alt impact social major va avea şi creşterea continuă a salariului minim până la nivelul de 1.200 lei. Nu în ultimul rând, aplicarea scăderii TVA şi la alte produse de bază, după ce s-a introdus la pâine şi produsele de panificaţie, proiect susţinut asiduu de Partidul Conservator, respectiv şi la fructe, legume sau carne, va aduce din nou bani în buzunarul fiecărui român, uşurând valoarea coşului zilnic şi stimulând astfel producătorii interni.

V-am prezentat doar câteva măsuri şi realităţi ale prezentului, care nu pot fi contestate de nimeni, în ciuda încercărilor timide de denigrare ale opoziţiei. Sunt convinsă că Guvernul va face tot ceea ce îi stă în putere pentru a demonstra că "România puternică" nu va rămâne la stadiul de slogan de campanie, ci va fi o realitate pentru fiecare dintre noi, pentru fiecare român.

Doamna Marioara Nistor:

"Ministrul agriculturii, vinovatul «fără vină» din scandalul cărnii expirate"

România nu este departe de a fi un stat mafiot, în absolutul înţeles al acestei terminologii, poate dure. România este un stat în care instituţiile sale fundamentale sunt la cel mai jos nivel din punct de vedere al funcţionării din ultimii 24 de ani. România se confruntă cu o disoluţie a autorităţii statului cum nu s-a întâmplat sub nicio guvernare trecută. Acestea sunt realităţi, nu vorbe. Sunt lucruri jenante, cu care se confruntă zilnic fiecare cetăţean, loviţi crunt de nesimţirea autorităţilor şi a funcţionarilor care le reprezintă, şi, mai ales, a directorilor conducători ai acestor instituţii, repet, ale statului, adică ale unor oameni plătiţi de fiecare dintre noi.

Şi acum să vă explic de ce. Să luăm exemplul contrabandei incredibile cu carne şi produse din carne neconforme şi alterate, care a ajuns în cantităţi uriaşe pe piaţa românească, nu numai în galantarele pieţelor şi hipermarketurilor, ci chiar şi în şcoli şi spitale, punând grav în pericol sănătatea oamenilor, a bolnavilor şi a copiilor. În recentul scandal al cărnii alterate, cel mai predispus organism al statului în măsură de a acţiona, respectiv Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a tăcut ca peştele. Mai exact, ministrul de resort, cocoţat recent şi pe funcţia de vicepremier, supranumit în glumă "ăla micu" de toţi colegii şi prietenii lui, atât din partidul securistului dovedit, Felix, cât şi din partidele partenere de la guvernare. "Ăla micu" s-a pitit pe undeva pe unde să pară şi mai mic decât este, şi-a pus leucoplast pe guriţă şi nu a anunţat deloc opinia publică, adică românii, recte consumatorii de carne alterată, despre dezastrul care se petrecea în mai toată România. Consider că prin tăcerea sa complice, "ăla micu", vicepremier şi şef al Ministerului Agriculturii, şi-a asumat în mare parte dezastrul creat, evaziunea fiscală uriaşă rezultată în urma scandalului şi, implicit, disconfortul produs consumatorilor de bună-credinţă. În consecinţă, deşi a fost apărat de Ponta şi ceilalţi guvernanţi pesedişti cărora Daniel Constantin le face temenele, consider că "ăla micu" trebuia să îşi dea urgent demisia de onoare, dezonoare, de orice fel, dar trebuia să îşi dea demisia! Iar dacă nu şi-o dădea, trebuia să fie demis, cât ai zice... peşte sau... carne alterată! Aşa s-ar fi făcut un gest de normalitate, de democraţie, de civilizaţie, de respect pentru cetăţean... În România însă suntem departe de a vorbi despre normalitate, aşa că vicepremierul lui Felix Motanul e bine mersi în continuare şi toacă mulţi bani publici pe participări la târguri internaţionale de agricultură unde nu-l bagă nimeni în seamă.

Că instituţiile statului nu funcţionează cum trebuie a dovedit-o cu vârf şi îndesat acest ultim scandal de evaziune din domeniul produselor de strictă necesitate care ajung pe masa românilor. Ministerul Agriculturii, ANSVSA, ANAF, OPC, toate s-au făcut de un mare râs! Oamenii de bună-credinţă se întreabă, pe bună dreptate, de ce aceste instituţii nu au ştiut şi nu au reacţionat în niciun fel când era vorba de o reţea de contrabandă cu produse neconforme, care acţiona pe întreaga suprafaţă a ţării. Aceste instituţii, în mod normal ale statului de drept - dar care este statul de drept, ne întrebăm? -, au ajuns să nu mai aparţină românilor, contribuabililor, ci partidelor politice de la guvernare şi acoliţilor acestora. A fost nevoie de Serviciul Român de Informaţii, care în mod normal are alte atribuţiuni, pentru a înlocui funcţionarea normală a acestor instituţii şi a deconspira reţelele de carne expirată.

Pe acest subiect, preşedintele Băsescu avea perfectă dreptate: instituţiile statului nu funcţionează deoarece au ajuns să aparţină cu totul, cu director, salariaţi, şofer şi purcel, partidelor politice şi clientelei. Mă refer la partidele politice care se succed la conducerea ţării ca într-un carusel morbid, cu intenţii antiromâneşti, nu la PP-DD, singurul partid din România care nu a fost vreodată la guvernare.

În cazul cărnii expirate şi aduse în plasele de cumpărături ale românilor, nimeni nu a plătit. Sunt nişte arestări, vor fi procese, lumea va uita şi nimeni nu va plăti. Mă refer la instituţiile statului. Ministrul agriculturii trebuia să nu mai fie ministru în veci după acest episod! Dar el este şi va mai fi ministru şi ne dă lecţii despre agricultură, fără să ştie realitatea din Brăila, spre exemplu, despre cum se fac sau nu irigaţiile, despre cum agricultorii sunt batjocoriţi, despre bursa de cereale, despre preţurile de dumping şi câte şi mai câte. Am auzit că nici măcar nu vrea să cunoască realitatea. Să se ducă în treaba lui şi să ne lase în pace!

Domnul Iuliu Nosa:

Titlul declaraţiei mele de astăzi este "Trebuie să prevenim abandonul şcolar".

În declaraţia de astăzi, aş dori să abordez un alt subiect extrem de important, şi anume abandonul şcolar, care reprezintă o problemă a sistemului românesc de învăţământ insuficient tratată şi care are nevoie de acţiuni urgente. Este un fenomen serios şi larg răspândit, care ar trebui să fie o prioritate pentru toţi cei implicaţi în procesul de educaţie: politicieni, factori de decizie, părinţi, profesori şi elevi.

Cel mai adesea, elevii care ajung să renunţe la educaţie provin din familii în care părinţii nu au mai mult de opt clase. Mai mult, familiile numeroase, dezorganizate, lipsite de resurse, care au probleme în a asigura îmbrăcămintea adecvată tuturor copiilor, resimt uneori nevoia de forţă de muncă, aşa că aleg să-şi îndrume copii spre angajare. Astfel, aceştia ajung să fie zilieri, să desfăşoare activităţi regulate ca barman, de prostituţie sau cerşetorie. Prezenţa pe durata semestrelor şcolare în astfel de activităţi aducătoare de venit constituie elemente de risc ce se soldează aproape mereu cu renunţarea prematură la educaţie.

La nivelul şcolii, situaţiile de abandon pot fi determinate de repetenţiile repetate şi frecvente, de integrarea insuficientă în colectivul clasei de elevi sau de calitatea relaţiilor cu profesorii şi cu colegii.

Activitatea de prevenire este complexă, deoarece presupune intervenţii concrete care să ducă la reducerea cât mai mult a fenomenului de abandon şcolar, prin acţiuni menite să limiteze sau să înlăture, unde este posibil, cauzele abandonului şcolar. De aceea este nevoie să existe preocupări reale pentru prevenirea abandonului şcolar, atât din sfera politică, cât şi din partea societăţii civile. Astfel, abandonul şcolar s-ar îmbunătăţi prin existenţa unor programe guvernamentale care să vizeze prevenirea abandonului şcolar. Aceste programe trebuie să fie mereu îmbunătăţite, să se ţină cont de toţi factorii care pot determina abandonul şcolar şi, în consecinţă, programele să conţină măsuri concrete de limitare a acţiunii factorilor de risc.

De asemenea, avem nevoie de programe iniţiate de ONG-uri, care să urmărească reducerea sau chiar eradicarea fenomenului de abandon şcolar, dar şi de acţiuni eficiente ale organismelor locale care se ocupă cu prevenirea şi combaterea abandonului şcolar, precum şi cu ajutarea copilului aflat în situaţia de abandon şcolar.

Totodată, la nivelul şcolii sunt foarte puţine acţiuni care să prevină abandonul şcolar, deşi cadrele didactice pot avea un rol important în prevenirea abandonului şcolar timpuriu. Aceştia sunt în permanent contact cu elevii, pot identifica şi diagnostica problemele acestora şi pot atrage atenţia autorităţilor sau organizaţiilor nonguvernamentale competente pentru a interveni la nevoie.

Eu personal consider că prevenirea abandonului şcolar merită o atenţie sporită, iar Guvernul trebuie să elaboreze programe specifice de prevenire, dar şi proiecte, campanii şi diferite planuri de acţiuni, astfel încât fenomenul abandonului şcolar să fie stopat.

Domnul Ioan Oltean:

"Legătura fragilă dintre minciună şi majoritatea parlamentară"

La iniţiativa Ministerului de Interne, printr-un proiect semnat de domnul vicepremier Gabriel Oprea, Guvernul Ponta 3 a modificat Legea electorală printr-o ordonanţă de urgenţă prin care Guvernul va organiza, în aceeaşi zi cu alegerile europarlamentare, alegerile în colegiile parlamentare vacantate, ignorând, aşa cum deja ne-a obişnuit, o altă lege. Astfel, Executivul a modificat Legea electorală fără un anunţ prealabil şi fără să pună textul în dezbatere nicio zi, deşi normele de transparenţă decizională obligă la un preaviz de cel puţin 10 zile.

Deşi sunt colegii care au fost vacantate de ceva vreme, tergiversând ilegal, mai multe luni, organizarea alegerilor parţiale în colegiile parlamentare vacantate, Guvernul Ponta 3 a găsit utilitatea organizării alegerilor parţiale, chiar dacă acest lucru presupune ca domnul premier Ponta 3 să-l contrazică pe domnul premier Ponta 2. Şi aceasta deoarece, deşi în septembrie 2013, domnul premier a fost sesizat de presă cu privire la încălcarea legii prin neorganizarea alegerilor la termen, iar motivaţia dumnealui a fost că nu reprezintă o urgenţă, astăzi, domnul premier Ponta 3 îşi găseşte justificare pentru aprobarea acestei ordonanţe de urgenţă din cauza obligaţiei legale de a organiza alegeri în cel mult trei luni de la vacantarea unor colegii. Observăm cum legea este interpretată diferit de către domnul jurist premier Ponta.

Mai mult, ordonanţa căreia domnul premier îi găseşte urgenţă încalcă Recomandările Comisiei de la Veneţia potrivit cărora "legislaţia electorală să nu fie modificată cu mai puţin de un an înainte de organizarea unor alegeri".

Astfel, în septembrie 2013, când domnul premier nu considera organizarea alegerilor o prioritate, 5 din 6 colegii parlamentare vacantate erau în situaţia în care cetăţenii erau nereprezentaţi în Parlament. Spre exemplu, domnul senator Voiculescu şi-a dat demisia din Senat acum aproximativ 1 an, colegiile domnilor Hellvig şi Silaghi (PNL) sunt libere de 6 luni, domnul Nechita (PSD) a plecat din Parlament acum 9 luni etc. Astfel, dacă în septembrie domnul premier Ponta considera că legea este respectată şi că nu există nicio urgenţă în acest sens, astăzi majoritatea fragilă din Senat de doar 3 voturi în plus îl determină pe domnul premier să observe cu alţi ochi legalitatea Legii electorale. Totodată, potrivit notei de fundamentare a ordonanţei de modificare a Legii electorale, imposibilitatea organizării de alegeri parţiale va conduce la imposibilitatea cetăţenilor de a fi reprezentanţi în Parlament. În acest sens, anul trecut, preşedintele Camerei Deputaţilor, domnul Zgonea, considera "constituţională" problema reprezentării prin faptul că "oamenii sunt reprezentaţi, mandatul fiind naţional".

Observăm cu uşurinţă cum interpretarea legii diferă în funcţie de interesele politice ale momentului, cum legalitatea devine ilegalitate, iar ilegalitatea corespunde spiritului legii. Totodată, ministrul pentru relaţia cu Parlamentul, domnul Nicolicea, a motivat urgenţa ordonanţei prin depăşirea termenului de trei luni pentru organizarea alegerilor. Mă întreb, domnule ministru, care este sancţiunea pentru încălcarea legii pe care dumneavoastră înşivă aţi remarcat-o? Care este, domnule premier, motivaţia pentru care interpretaţi o lege ca aplicându-se diferit de la un an la altul?

În fapt, motivaţia politică de a consolida o majoritate fragilă devine uşor perceptibilă. Dorinţa de a obţine o majoritate prin câştigarea cât mai multor colegii dintre cele vacante devine politică de stat pentru premierul ţării şi partidul pe care-l conduce, într-o ţară prea puţin guvernată.

Domnul Ioan Oltean:

"Guvernul Ponta, un etern jaf organizat la bugetul de stat"

După nici măcar doi ani de guvernare USL, Executivul Ponta nu a reuşit să înregistreze decât eşecuri. România este de doi ani de zile victima unor minciuni grosolane şi jafuri organizate la cel mai înalt nivel.

În funcţie de împrejurări, de nevoi şi interese de partid şi de gaşcă, Guvernul Ponta îşi revendică cel mai incoerent, ilogic, crud şi mincinos sistem de colectare a taxelor şi impozitelor vreodată deţinut de România. Guvernul Ponta îşi revendică probe evidente de jaf, hoţie şi incompetenţă.

În plenitudinea spiritului creator, Guvernul Ponta ne-a obişnuit deja cu adoptarea de legi neconstituţionale, pe genunchi, fără nici cea mai mică şansă de dezbatere şi transparenţă, fugind de opoziţie de fiecare dată. În încercarea sa de a muşamaliza obiceiul de a creşte taxele şi impozitele, Guvernul Ponta adoptă diverse ordonanţe de urgenţă care, de cele mai multe ori, prevăd aşa- numitele mascate proceduri simplificate.

În plin proces de guvernare, Guvernul Ponta 3 nu a înţeles nimic din experienţa de guvernare a celorlalte două predecesoare ale sale. Astfel, România se scaldă într-o mlaştină a neconstituţionalităţii veşnice, a risipei, hoţiei şi a minciunilor eterne. Actualmente, în România există 35 de taxe noi şi impozite majorate de Guvernul Ponta. În aceste condiţii, România are, conform unui studiu realizat de PricewaterhouseCoopers, a doua cea mai mare povară fiscală din lume. USL a devenit detaşat, în urma celor 22 de luni de guvernare, lider în topul guvernelor care au adus cele mai multe schimbări peste noapte Codului fiscal şi Codului de procedură fiscală din ultimii 10 ani.

După cum ştim cu toţii, instanţele europene au decis că toate variantele taxelor auto, indiferent cum au fost numite - taxă de primă înmatriculare, taxă auto, taxă de poluare - sunt neconforme cu tratatele europene, somând astfel autorităţile de la Bucureşti să modifice modalitatea de calcul, astfel încât această taxă să nu mai fie discriminatorie. Astfel, taxa auto instituită în anul 2012 a fost declarată ilegală de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. În cazul în care toţi românii care şi-au înmatriculat autoturismele în ultimii doi ani ar da în judecată statul, cerând returnarea taxei auto, indiferent de denumirea pe care a avut-o - taxă de poluare sau timbru de mediu -, statul român ar trebui să le restituie întreaga sumă încasată, respectiv 1,34 miliarde de lei, plus penalităţi, la care s-ar putea adăuga şi cele 4 miliarde de lei, anunţate de însuşi premierul Victor Ponta ca plăţi restante înregistrate până în luna martie 2013.

Ca şi când tăvălugul erorilor şi valurilor monstruoase de incompetenţă şi rateuri n-ar fi fost suficient, Guvernul Ponta 3 ne pregăteşte o dublă lovitură-surpriză, deloc gogonată, începând cu data de 1 aprilie: industria românească va fi zguduită din temelii de taxa Ponta pe carburanţi, pe de o parte, şi gaze mai scumpe, pe de altă parte. Într-un astfel de ritm chinuitor de supravieţuire fiscală, şoferii vor plăti mai mult pe benzină în România decât în Austria, iar preţul motorinei va fi mai mare decât cel din Germania.

Suplimentar accizei mai mari, preţul la pompă va resimţi anul acesta şi impactul taxei pe construcţii speciale, aşa-numita taxă pe stâlp, care se va aplica inclusiv rafinăriilor şi staţiilor de alimentare cu carburant. Într-un astfel de context fiscal problematic, companiile sunt de părere că vor fi nevoite să paseze costul adiţional de producţie impus de Guvernul Ponta către clienţi, în timp ce marii consumatori de gaze preconizează o evoluţie sumbră, în sensul că nu vor supravieţui pe piaţă.

În dulcele spirit al confuziilor, erorilor, bâlbelor, gafelor şi hotărârilor luate la ceas ce noapte, pe genunchi, statul s-a grăbit să impună de la 1 ianuarie plata unei contribuţii de sănătate de 5,5% pentru cei care obţin venituri din chirii, deşi a omis să pună la punct modalitatea de calcul. Astfel, nefericiţii români care obţin venituri din chirii au surpriza de a bate drumul până la Fisc, unde programul de soft pe care Executivul l-a pus la dispoziţie în acest scop nu funcţionează. De asemenea, deşi impozitul îşi produce efectele de la data de 1 ianuarie 2014, ANAF a publicat formularul care trebuie completat de către contribuabil abia la mijlocul lunii februarie. Ceea ce nu ştie Guvernul Ponta este faptul că, în contextul acestei sărăcii lucii, oamenii vor alege să nu mai declare contractele de închiriere a spaţiilor.

Disperarea Guvernului Ponta în ceea ce priveşte ambiţia oarbă a colectării fondurilor la buget este absolut vizibilă. Statul câştigă bine, strânge totul la bugetul de stat. Unde sunt însă şoselele, unde sunt autostrăzile, unde sunt şcolile, spitalele, programele de asistenţă socială, medicamentele? Cu toţii ne lovim de impozite peste impozite şi taxe peste taxe, de sărăcie lucie, risipă şi incompetenţă.

A înţeles oare Guvernul Ponta misiunea încărcată de răspundere a unui guvern loial şi dedicat interesului superior al cetăţeanului ? Se pare că nu. De ce ? Pentru că mărirea numărului de impozite şi taxe nu este suficientă pentru a resuscita o economie aflată în moarte clinică. Trebuie depuse eforturi colosale pentru repornirea industriei, cât a mai rămas din ea, trebuie stimulată şi dezvoltată agricultura, trebuie stopată privatizarea totală, trebuie intensificate exporturile şi investiţiile străine.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Preţul alimentelor"

După ce preţurile benzinei şi motorinei s-au majorat aberant, producătorii agricoli şi distribuitorii au şi o să aibă curajul să crească şi ei preţurile cu 15-20%, la carne, lapte şi pâine.

Însuşi preşedintele Băncii Mondiale a declarat că preţurile alimentelor pe plan mondial au crescut până la un nivel periculos, iar cele mai importante economii ale lumii trebuie să ia măsuri pentru protejarea săracilor. Acesta a numit preţurile ridicate şi schimbătoare "cea mai mare ameninţare la adresa săracilor din lume."

Cu toată producţia agricolă mare obţinută în România în 2013, nu s-a ajuns la o scădere a preţurilor alimentelor, ci, din contră, au crescut.

Chiar dacă se anunţă sfârşitul crizei, aceasta nu înseamnă că noi, românii, trebuie să ne bucurăm, în perioada următoare putând să ne aşteptăm la o creştere masivă a preţurilor la alimente. În acest sens lucrurile merg foarte prost în România.

Dumnezeu a creat oamenii foarte diferiţi, dar numai unii au vocaţie de conducători. Pe aceia trebuia să-i caute şi să-i aleagă poporul român drept conducători.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Modernizarea societăţii româneşti"

România de astăzi este ţara europeană în care sunt încă prezente cele mai multe inechităţi şi discrepanţe între şansele pe care cetăţenii le au în dezvoltarea lor în societate. Urmare a evoluţiilor socioeconomice din ultimii 20 de ani, s-a reuşit contraperformanţa deloc de dorit de a ne apropia de un tip de societate în care egalitatea de şanse se realizează stratificat, pe etaje. Semnalez faptul că nu este departe momentul în care lipsa de comunicare între aceste paliere va genera blocaje sociale generatoare de crize, conflicte şi instabilitate.

Se poate vorbi despre clivajul dintre oraş şi sat în ceea ce priveşte educaţia, asistenţa medicală, accesul la utilităţi. Se poate vorbi despre diferenţe între femei şi bărbaţi sau despre accesul la binefacerile modernităţii pentru categorii mai mari sau mai reduse numeric de populaţie. Se poate vorbi despre şansa sau, mai corect, neşansa persoanei cu dizabilităţi sau a persoanei cu aptitudini speciale.

Originea acestui defazaj nu se limitează doar la incapacitatea clasei politice de a propune soluţii pertinente la problemele cu care se confruntă categoriile sociale aflate, în mod tradiţional, în aria excluziunii sau marginalizării. Spre deosebire de statele europene, unde societatea civilă a secondat acţiunea administraţiei publice şi a făcut presiuni în vederea unor strategii coerente de integrare socială, în România organizaţiile neguvernamentale nu se dovedesc în măsură să creeze infrastructura necesară diminuării diverselor forme ale discriminării şi excluziunii de orice fel. În acest context, realitatea socială evoluează oarecum diferit faţă de rapoartele oficiale şi în prea mică măsură într-o direcţie pozitivă. Este şi cazul concret al zonei politico-administrative ce oferă asistenţă persoanelor cu dizabilităţi. În relaţie cu acestea, statul continuă să-şi limiteze intervenţia la asistenţă financiară, obiectiv adesea precar din cauza deficitului de resurse ce afectează parcă în mod constant bugetul asigurărilor sociale.

Relaţia directă a acestor cetăţeni cu instituţiile administrative este inhibată inclusiv de inexistenţa sau plasarea defectuoasă a rampelor de acces în clădiri sau în mijloacele de transport în comun. De asemenea, deşi legislaţia a propus o serie de stimulente fiscale firmelor care angajează astfel de persoane, sunt multe situaţiile în care companiile preferă să plătească impozite mai mari decât să facă apel la acest gen de resurse umane. Agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de muncă nu au dovedit, până acum, prea multă originalitate şi iniţiativă în facilitarea dialogului între cei aflaţi în dificultate şi potenţialii angajatori, iar deschiderea doar clamată de sistemul administrativ şi de cel educaţional este multiplicată de prejudecăţi de mult absente din mentalul lumii civilizate.

Cetăţenii la care mă refer pot întoarce societăţii, la rândul lor, un vast potenţial creativ, având capacitatea de a se exprima şi ca producători de bunuri şi servicii, iar România nu este atât de bogată pentru a-şi permite să ignore astfel de oportunităţi.

Lumea europeană în care ne-am integrat a înţeles pe deplin acest lucru, iar de rapiditatea cu care vom trece la măsuri concrete, în sensul mobilizării celor interesaţi să prospere ca membri cu drepturi depline ai comunităţii, depinde de ritmul în care vom impulsiona modernizarea profundă a societăţii româneşti în fapte, nu doar în vorbe.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Valorificarea potenţialului intelectual şi social al copiilor"

Anul european pentru combaterea sărăciei şi excluziunii sociale trebuia să contribuie la creşterea gradului de implicare a tuturor actorilor din sistem, inclusiv a cetăţenilor, ceea ce ar conduce la găsirea de noi soluţii pentru iniţierea şi dezvoltarea de măsuri concrete pentru combaterea sărăciei, numai că, din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat.

În anul 2010 au fost identificate următoarele grupuri ca fiind expuse unui risc de sărăcie ridicat: copiii (între 0-15 ani) cu 24,7%; populaţia din zonele rurale, 29,9%; lucrătorii pe cont propriu, inclusiv agricultorii, cu 39,9%, şi şomerii, cu 37,9%; gospodăriile cu doi adulţi şi trei sau mai mulţi copii, 40%.

În acest sens, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale trebuie să aibă în vedere o serie de proiecte ce pot fi susţinute financiar din Fondul Social European, pentru a răspunde obiectivelor strategice prevăzute în Raportul naţional strategic privind protecţia socială şi incluziunea socială în scopul dezvoltării sectorului de economie socială, ca soluţie pentru integrarea pe piaţa muncii a persoanelor defavorizate, precum şi proiectarea şi implementarea unui program complex de formare/calificare/recalificare pentru creşterea competenţelor antreprenoriale pentru şomerii şi tinerii din mediul rural.

Este necesar să se investească atât în familie, dar mai ales în valorificarea potenţialului intelectual şi social al copiilor. Astfel, se vor crea premisele ca aceşti copii să devină adulţi cu competenţe profesionale sporite, cu ajutorul cărora să depăşească situaţia de sărăcie cu care se confruntă familiile lor.

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

"Doamnă ministru Plumb, respectaţi drepturile persoanelor cu dizabilităţi!"

Vin astăzi în faţa dumneavoastră pentru a sesiza încă o dată problema persoanelor cu dizabilităţi care sunt, în general, uitate sau invizibile în comunităţile lor. Sunt oameni care se confruntă cu un risc crescut de sărăcie şi de excluziune socială şi care nu îşi pot desfăşura activităţile zilnice în mod normal, aşa cum noi, toţi ceilalţi, o putem face. Integrarea în societate a unei astfel de persoane înseamnă a-i garanta dreptul şi oportunitatea de a avea acces la educaţie şi pregătire, de a-şi găsi un loc de muncă, de a beneficia de serviciile publice. Integrarea înseamnă crearea de politici publice, cadrul legislativ şi programe care să aibă ca scop îndepărtarea barierelor şi, în egală măsură, promovarea atitudinilor şi resurselor necesare egalităţii şi nondiscriminării.

Însă, din păcate, în România, în cele mai multe dintre cazuri, măsurile pentru asistenţă şi pentru protecţie nu pot satisface nevoile lor specifice. Serviciile de sănătate şi reabilitare sunt greu accesibile, nu sunt întotdeauna de calitate, ţin cont de necesităţile persoanelor cu dizabilităţi în mică măsură şi sunt la preţuri inabordabile pentru acest grup vulnerabil. Persoanele cu handicap, cu precădere cele cu dificultăţi de deplasare, au acces limitat la servicii de sănătate de calitate, inclusiv la tratamente medicale de rutină, ceea ce creează inegalităţi în materie de sănătate fără legătură cu handicapul.

Vedem, astfel, cât de prezentă este încă discriminarea în rândul persoanelor cu dizabilităţi.

Legea reglementează drepturile de care beneficiază această categorie socială, drepturi acordate tocmai în scopul recuperării şi integrării sociale a acestora, însă ştim cu toţii că este nevoie de mai mult pentru o protecţie reală a acestei categorii sociale. În contextul legislativ specific domeniului persoanei cu handicap, România, ca ţară membră a Uniunii Europene, are obligativitatea de a se alinia ţărilor membre în ceea ce priveşte asigurarea normalităţii şi demnităţii persoanei cu handicap.

Nu putem să nu constatăm că angajarea persoanei cu dizabilităţi nu este încurajată la nivelul societăţii româneşti. În Europa, nivelul mediu de ocupare pentru persoanele cu handicap este în jur de 50%. Abordarea legislativă destinată să favorizeze angajarea lor este poate aspectul cel mai controversat al politicii în favoarea acestei categorii. În România, conform datelor INS, aproximativ două treimi din persoanele cu dizabilităţi s-au confruntat cu restricţii în ceea ce priveşte participarea la activităţi profesionale şi au nevoie de asistenţă specifică pentru a desfăşura o astfel de activitate. Mai puţin de o treime din populaţia cu dizabilităţi care este angajată a beneficiat de asistenţă specială: sprijin în desfăşurarea activităţii profesionale, echipamente speciale sau adaptări la locul de muncă. Pentru a asigura dreptul la acces neîngrădit al persoanelor cu dizabilităţi la mediul fizic, informaţional şi comunicaţional, sunt necesare măsuri precum adaptarea trecerilor de pietoni, semnalizarea vizuală şi sonoră la intersecţiile cu trafic intens, pavaj tactil, adaptarea clădirilor şi, nu în ultimul rând, campanii de informare şi mediatizare în ceea ce priveşte drepturile acestei categorii sociale.

Astfel, fac apel la Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi trag un semnal de alarmă asupra necesităţii elaborării unei strategii în acest domeniu, care să creeze până în 2020 o Românie fără obstacole pentru persoanele cu handicap, obiectivul general al acesteia urmând a fi acela de a oferi acestor persoane capacitatea de a se bucura de drepturi depline şi de a beneficia complet de participarea la viaţa socială şi economică, aşa cum este firesc să fie.

De asemenea, fac apel la găsirea de soluţii necesare garantării unei indemnizaţii minimale pentru acoperirea nevoilor vitale, pentru a putea asigura acestei categorii de cetăţeni păstrarea demnităţii şi a normalităţii vieţii.

În acest sens, eu, în calitate de parlamentar, am iniţiat deja o propunere legislativă care vizează garantarea venitului minim pentru persoana cu handicap, iniţiativă care îşi urmează traseul parlamentar în Camera Deputaţilor şi pe care sper, stimaţi colegi, să o votaţi favorabil atunci când ea va intra în dezbaterea plenului.

Domnul Radu Zlati:

Declaraţie politică intitulată "Domnul Ponta ne duce cu CAS-ul"

Ieri am avut parte, în plenul Camerei, de o piesă de teatru tristă. Una al cărui protagonist a fost premierul Victor Ponta. Urmând unei propuneri a Partidului Naţional Liberal, aprobată de către Biroul Camerei, premierul s-a prezentat în faţa noastră. Ar fi trebuit ca, urmare a invitaţiei adresată de către Cameră, premierul să ne vorbească nouă, parlamentarilor, despre ce a făcut, face sau va face Guvernul pe care îl conduce pentru a asigura implementarea a două măsuri de relaxare fiscală: reducerea CAS la angajator cu 5 puncte procentuale şi neimpozitarea profitului reinvestit. Ambele măsuri agreate de către USL încă din 2011 şi prezente atât în platforma electorală a USL din decembrie 2012, cât şi în Programul de guvernare al USL pentru 2013-2016. Ambele măsuri făcând deja obiectul discuţiilor cu FMI şi constituind un angajament al Guvernului USL, asumat în ianuarie 2014.

Este drept, toate acestea se întâmplau în momentul în care USL încă mai exista, deoarece exista componenta sa liberală. Se pare că odată cu încetarea de facto a existenţei USL angajamentele luate de către PSD în perioada 2011-2012, angajamente care au făcut ce PSD şi PNL, sub sigla USL, să dobândească încrederea românilor, nu mai au tot atâta valoare - dacă au avut vreodată.

Numai astfel se explică faptul că locul unor angajamente ferme a fost luat de către nişte asumări condiţionate de capacitatea "cadrului fiscal-bugetar". Numai astfel se explică faptul că ieri premierul Ponta ne-a vorbit marea majoritate a timpului alocat discursului său despre orice, numai despre când anume va avea loc aplicarea celor două măsuri de relaxare fiscală, nu. Ne-a vorbit în schimb despre marile realizări ale guvernului său, uitând că acest guvern avea şi o esenţială componentă liberală.

Că preşedintele Camerei Deputaţilor, domnul Valeriu Zgonea, şi-a apărat şeful de partid în faţa criticilor pe procedură venite din partea opoziţiei, critici care plecau de la evitarea de către premier a chiar subiectului dezbaterii, nu ne poate mira. Dar ne întristează să descoperim la un fost aliat politic că face dovadă de aceleaşi alese calităţi de conducător de şedinţă pe care le observasem la un alt temporar conducător al Camerei, în legislatura precedentă.

În aceste condiţii, nu putem decât observa că dezbaterea pe care am propus-o Camerei, şi prin ea poporului român, a eşuat - şi nu din vina opoziţiei. Dar ea măcar a avut o calitate: a demascat fuga guvernanţilor din faţa unor responsabilităţi cu termene clare, chiar dacă - şi poate tocmai de aceea - aceste responsabilităţi impun şi asumarea unor riscuri. Plecând de la aceste triste constatări nu putem decât aştepta momentul în care domnul Victor Ponta va veni în faţa noastră şi ne va spune că în calitate de deputat ar vota bucuros aplicarea măsurilor de relaxare fiscală, dar că în calitate de şef al unui guvern legat de anumite obligaţii internaţionale asumate, nu poate să le propună Parlamentului.

Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi:

"Instituirea unor măsuri suplimentare pentru protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate"

În ultimele luni, plecând de la experienţe directe în muncă pentru românii din diaspora am elaborat o primă formă a unui proiect de lege în vederea îmbunătăţirii Legii nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate.

V-aş aduce aminte, de pildă, cazul unui grup de 21 de cetăţeni români care au fost recrutaţi pentru ocuparea unui loc de muncă în domeniul construcţiilor în Dubai, dar care nu au încheiat în prealabil un contract de mediere cu firma de plasare a forţei de muncă din România - la faţa locului existând diferenţe majore între condiţiile de muncă şi cazare negociate şi realitate.

Trebuie să pornim de la constatarea că nu de puţine ori agenţii de plasare a forţei de muncă în străinătate au abuzat de buna-credinţă a cetăţenilor români care au apelat la serviciile de mediere pentru obţinerea unui loc de muncă peste hotare, iar condiţiile de muncă şi remuneraţia negociate iniţial au rămas doar o plăsmuire.

Propunerea legislativă urmăreşte să prevină presiunile din ce în ce mai frecvente ale firmelor de plasare a forţei de muncă asupra muncitorilor români. Legea actuală prevede amenzi mici pentru firmele de plasament care comit abuzuri şi nu specifică clar care sunt punctual contravenţiile care constituie de fapt abuzuri ale acestor firme. O lege incompletă la capitolul contravenţii nu face decât să încurajeze firmele să comită în continuare abuzuri. Aşadar, un prim palier de construcţie legislativă vizează înăsprirea şi introducerea unor noi sancţiuni pentru contravenţiile săvârşite de agenţii de ocupare a forţei de muncă.

Pentru a diminua numărul de cazuri de exploatare în muncă, se impune o transparentizare în ceea ce priveşte controalele şi măsurile dispuse de Inspectoratele Teritoriale de Muncă la agenţii de ocupare a forţei de muncă. Rezultatele controalelor trebuie aduse la cunoştinţa publicului prin mijloacele de comunicare electronică, respectiv prin paginile de Internet ale instituţiilor abilitate. Lipsa unor liste cu agenţii de ocupare a forţei de muncă grupaţi după anumite criterii pe paginile de Internet ale Inspecţiei Muncii şi Inspectoratelor Teritoriale de Muncă judeţene îngreunează accesul solicitanţilor de locuri de muncă în străinătate la o serie de informaţii care le-ar permite să aleagă în cunoştinţă de cauză firma de intermediere cu care să lucreze.

Ca o măsură suplimentară, pentru a ţine o evidenţă clară a românilor care muncesc în străinătate şi pentru o monitorizare permanentă a situaţiei lor, agenţii de ocupare a forţei de muncă vor avea obligaţia de a transmite datele cetăţenilor români care solicită locuri de muncă în străinătate misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României din statele în care îşi vor desfăşura activitatea. Această măsură este necesară în condiţiile în care tot mai mulţi români nu raportează că au rezidenţă şi lucrează în alte ţări.

Proiectul de lege va rămâne în dezbatere publică până la data de 1 aprilie, urmând apoi să intre în circuitul parlamentar. Aştept aşadar observaţiile românilor interesaţi de această temă pe adresa de email deputat@ovidiuraetchi.ro

Doamna Raluca-Cristina Ispir:

Partidul Naţional Liberal susţine în continuare libertatea presei şi îşi menţine argumentele pentru care a considerat de la bun început absolut necesară abrogarea articolului 276 din Codul penal. Prin abrogarea lui se va respecta libertatea de expresie şi se va asigura un cadru lipsit de orice tip de cenzură pentru oricare cetăţean din România. Drept urmare, cererea de reexaminare înaintată de preşedintele Traian Băsescu m-a surprins, deşi nu este prima dată când preşedintele susţine că presa este o ameninţare la securitatea naţională. Ceea ce trebuie înţeles este faptul că nicio putere a statului, fie ea şi judecătorească, nu trebuie să beneficieze de o protecţie suplimentară. În România, dreptul la opinie şi liberă exprimare trebuie garantat pentru toţi cetăţenii, aşa cum prevede Constituţia ţării noastre.

Presa este unul din elementele de bază al societăţilor democratice, recunoscută în mod informal drept cea de-a patra putere a statului. Rolul presei este acela de a informa şi de a supraveghea respectarea statului de drept şi de a evidenţia orice fel de derapaje.

O îngrădire a dreptului la liberă exprimare înseamnă o suprimare a presei, fapt cu care noi, liberalii, nu putem fi de acord. PNL a militat întotdeauna pentru libertatea presei şi pentru independenţa justiţiei, două valori de bază ale statelor moderne.

Abrogând acest articol nu există niciun fel de temere pentru nimeni din România că imaginea sa nu va putea fi reparată în instanţe. Există alte pârghii legale pentru a putea să-ţi aperi dreptul la imagine sau orice alt drept, dar nu încălcând dreptul la expresie.

Să nu uităm că dreptul la expresie, la liberă exprimare, la critică şi la observaţii reprezintă una dintre cele mai importante realizări ale societăţii româneşti, după 1989 încoace.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Solicitare privind demiterea lui Răzvan Băncescu, coordonator de proiect al ASPA

În presă şi pe Internet au fost postate numeroase informaţii despre abuzurile din ultima perioadă ale Autorităţii pentru Supravegherea şi Protecţia Animalelor (ASPA).

Ca urmare a acestor brutalităţi asupra animalelor, dar şi asupra oamenilor, brutalităţi care vor întări faima României de ţară a cruzimilor faţă de animale, solicit demisia sau demiterea domnului Răzvan Băncescu, coordonator de proiect al ASPA.

Dacă ţara noastră aspiră cu adevărat la standarde civilizate de comportament al instituţiilor, atunci astfel de practici care dovedesc cruzime şi violenţă nejustificate trebuie înlăturate, iar cei responsabili sancţionaţi.

Absurdul situaţiei este dat şi de numele instituţiei "Autoritatea pentru Supravegherea şi Protecţia Animalelor" care s-a transformat în ultimele luni într-o maşinărie de torturat şi ucis animale nevinovate, dar şi de intimidare a acelor cetăţeni care iubesc câinii şi care încearcă să găsească soluţii umane de rezolvare a problemei prezenţei acestora pe străzi.

O organizaţie prestigioasă precum Vier Pfoten, care a făcut, în ultimii aproximativ 15 ani, o muncă extraordinară în România, derulând proiecte de multe milioane de euro obţinute din donaţii externe, a fost ţinta unui atac brutal şi violent, documentat cu filmări, poze şi mărturii, sâmbătă, 21 martie 2014.

Conform unei informări făcute pe Facebook, intervenţia ASPA într-o clinică a Vier Pfoten a avut următorul rezultat: "câini plini de sânge, târâţi cu crosele, apoi aruncaţi de-a valma în cuşti. Reamintim că hingherii au spart lacăte şi au vandalizat un adăpost şi padocurile Vier Pfoten din curtea ADP Sector 6 în cadrul unei acţiuni ilegale comandate de ASPA, cu acordul Primăriei Sector 6 şi cu sprijinul Poliţiei Locale. Toţi cei 90 de câini, inclusiv cei 15 câini ai Vier Pfoten, erau sterilizaţi, microcipaţi şi înregistraţi, iar o mare parte dintre ei erau deja adoptaţi şi urmau să plece către viitorii stăpâni."

Pentru o astfel de intervenţie, cei responsabili trebuie să răspundă, iar domnul Răzvan Băncescu să demisioneze sau să fie demis. Un lucru mai puţin cunoscut este că domnul Răzvan Băncescu a participat alături de mine, când eram consilier de stat în Cancelaria primului-ministru, şi de alţi cca 20 de experţi, jurişti şi reprezentanţi ai unor autorităţi publice, la eforturile făcute, în anul 2012, pentru elaborarea unei legi care să soluţioneze într-o o manieră civilizată şi eficientă problema câinilor comunitari. De la acel moment al unor eforturi şi discuţii constructive, domnul Băncescu a alunecat spre practici care revoltă orice om cu conştiinţă...

Doamna Rodica Nassar:

"24 martie - Ziua mondială de combatere a tuberculozei"

Pe parcursul ultimilor 15 ani, în întreaga lume s-au depus eforturi enorme pentru a reduce povara tuberculozei, pentru a micşora răspândirea şi pentru a asigura controlul acesteia. Astfel, la nivel mondial au fost trataţi cu succes peste 40 de milioane de pacienţi cu tuberculoză şi au fost salvate peste 6 milioane de vieţi omeneşti.

Marcată anual pe 24 martie, Ziua mondială de combatere a tuberculozei reprezintă o zi în care se marchează data la care doctorul Robert Koch, în anul 1882, a descoperit bacilul care provoacă tuberculoza -Mycobacterium tuberculosis, numit şi bacilul Koch. Totodată, ziua de 24 martie constituie o ocazie de a atrage atenţia asupra problemelor complexe medicale şi sociale provocate de tuberculoză, precum şi de a analiza şi comunica politica naţională de măsuri în vederea prevenirii şi combaterii acestei afecţiuni.

În România sunt diagnosticate până la 20.000 de noi cazuri pe an, reprezentând o pătrime din totalitatea cazurilor din Uniunea Europeană. De asemenea, incidenţa estimată a bolii este de 94 de cazuri noi la suta de mii de locuitori, de 6 ori mai mare decât media Uniunii Europene şi vizibil superioară faţă de 18 cazuri noi în Ungaria, sau 32 de cazuri noi în Bulgaria.

Încă din 1997 a fost schimbată strategia naţională de combatere a tuberculozei, acest fapt ducând la rezultate îmbucurătoare, prin scăderea cu până la 48% a incidenţei acesteia, precum şi scăderea mortalităţii cu până la 50%. Aceşti indicatori trebuiau să fie acoperiţi până în 2015, pentru a ne alinia cerinţelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Problemele evidente ţin de detecţia cazurilor noi de boală, laboratoarele existente furnizând informaţii referitoare doar la un sfert din necesar, restul rămânând nediagnosticate, sau diagnosticate foarte târziu în evoluţia bolii, acest fapt ducând evident la o rată de succes foarte mică a tratamentului, de aproape 20%.

?n medie, tratamentul tuberculozei se întinde pe parcursul a 6-8 luni, iar în cazul tuberculozei multi-drog rezistente se poate întinde până la 20 de luni. Din cauza faptului că necesită internare îndelungată şi carantină, pentru a minimiza extinderea bolii, necesită intervenţie susţinută atât din partea medicilor pneumologi, cât şi supraveghere ulterioară din partea medicilor de familie.

Costurile acestui tratament sunt foarte mari şi avem nevoie ca Programul naţional de combatere a tuberculozei să se muleze pe nevoile existente ale pacienţilor noi descoperiţi şi să-i sprijine pe cei care nu-şi pot permite tratamentul, iar în acest scop vom propune alocări suplimentare de fonduri, destinate depistării şi tratării acestei afecţiuni.

Doamna Rodica Nassar:

"20 martie - Ziua mondială a sănătăţii orale"

Anul 2014 este al treilea an consecutiv când Comisia pentru sănătate şi familie din Camera Deputaţilor susţine şi promovează Campania "Zâmbeşte România", campanie ce are menirea de a informa publicul larg cu privire la sănătatea şi igiena orală, precum şi la serviciile stomatologice existente.

Aproape unu din trei persoane suferă de un anumit grad de sensibilitate dentară. Conform unui studiu realizat de către IPSOS în mai 2012, 80% dintre români au probleme dentare, cariile fiind cea mai frecventă afecţiune (71%). Patru din 10 persoane prezintă probleme cauzate de placa dentară bacteriană, iar trei din 10 au respiraţie urât mirositoare şi dinţi sensibili.

Deşi majoritatea românilor susţin că respectă regulile elementare de igienă dentară, declarând că îşi periază dinţii de două ori pe zi (deşi nu imediat înainte de a merge la culcare), studiile arată că românii consumă de fapt puţin peste 1 tub de pastă de dinţi pe an (media naţională) şi aproape 2 tuburi pe an la nivel urban, în timp ce la nivel rural s-a calculat că se consumă în medie un tub de pastă de dinţi la aproape 6 ani. De asemenea, studiile arată că se foloseşte în medie, la nivel urban, aceeaşi periuţă de dinţi timp de 1,5 ani.

Deşi 80% dintre români au probleme dentare, aceştia au indicat o puternică reticenţă faţă de mersul la dentist - 49% nu vizitaseră un cabinet stomatologic în ultimul an, în timp ce doar 29% au mers la cabinet pentru un control. Există încă un procent de 9% dintre români care nu au mers niciodată la dentist. 69% dintre români au declarat că merg la dentist doar atunci când au probleme, iar 64% amână uneori tratamentele medicale sau vizitele, motivând că acestea sunt prea scumpe.

Românii nu sunt încă familiarizaţi cu tratamentele specializate disponibile şi nu ştiu cum să îşi extindă igiena dentară dincolo de simpla periere cu pastă de dinţi obişnuită. Cei mai mulţi dintre ei (81%) nu au urmat niciun tratament atunci când s-au confruntat cu dureri intense şi peste 40% dintre cei cu dinţi sensibili nu au făcut nimic pentru a-şi trata problemele. Doar 15% dintre români folosesc pastă de dinţi specializată, iar 25% nu au putut menţiona niciun rol pentru aţa dentară.

În ciuda acestor probleme, 80% dintre români declară că sunt mulţumiţi de starea lor de sănătate, o explicaţie fiind aşteptările reduse privind sănătatea orală. Majoritatea asociază sănătatea orală cu păstrarea dinţilor naturali (80%), lipsa cariilor (75%) sau dinţii albi (46%), dar fără a lua în serios alte probleme, cum ar fi placa bacteriană, dinţii sensibili, respiraţia neplăcută sau problemele gingiilor.

Ţinând cont că 90% din bolile organismului se manifestă la nivelul cavităţii bucale şi că există o strânsă legătură între sănătatea orală şi bolile cardiovasculare, naşterea prematură, diabetul zaharat, osteoporoza sau alte afecţiuni influenţând buna funcţionare a întregului organism, sănătatea orală (îngrijirea corectă a dinţilor, gingiilor şi a întregii cavităţi bucale) reprezintă nu doar condiţia esenţială pentru un zâmbet frumos, ci şi pentru o viaţă sănătoasă.

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

"Cartea minciunilor USL"

În 22 de luni de guvernare, fosta alianţă USL a introdus 35 de noi taxe şi impozite în decursul a două valuri majore de modificare a cadrului fiscal. "Dreptatea până la capăt’’ a însemnat, de fapt, "jaf până la capăt’’ şi, în egală măsură, "incompetenţă până la capăt’’.

Victor Ponta crede că un guvern nou îl face pe el şi PSD mai "curat şi mai uscat’’, iar Crin Antonescu se comportă de parcă simpla afirmaţie că este în opoziţie şterge tot răul pe care l-a făcut României. Cei doi au fost complici la minciunile spuse. Crin Antonescu şi PNL sunt părtaşi la tot ceea ce a însemnat guvernarea USL, prin participarea în ultimii doi ani ca partid aliat al PSD la guvernare la toate loviturile date justiţiei, statului de drept, la toate derapajele create şi susţinute cu bună-ştiinţă.

Una dintre caracteristicile acestei guvernări este incompetenţa. O incompetenţă care a mers mână în mână cu corupţia. Guvernările Ponta-Antonescu au dat ţării o pleiadă întreagă de "miniştri" care, după ce au luat calea guvernului, au luat fie calea tribunalului, fie calea penitenciarului. Guvernările Ponta-Antonescu au oferit spectacolul eşecurilor televizate: privatizarea Oltchim, privatizarea CFR Marfă, Legea descentralizării, proiectul de revizuire a Constituţiei României, acestea din urmă declarate neconstituţionale de către CCR.

Guvernul USL a promovat clientelismul politic în conducerea companiilor energetice şi nu a renunţat la luarea unor decizii arbitrare. Reamintesc în acest sens preluarea în subordine directă a două dintre cele mai performante companii româneşti: Transgaz şi Transelectrica, prin Secretariatul General al Guvernului, de la Ministerul de Finanţe, pe ascuns, fără să supună proiectul dezbaterii publice şi fără să transmită pieţei reglementate această informaţie. Companiile sunt cotate la bursă şi trebuiau respectate condiţiile minimale de transparenţă şi de guvernanţă corporativă. Fără nicio competenţă în managementul sistemului energetic şi al celor două companii, premierul Ponta va decide din pix pe cine trimite în consiliile de administraţie şi în AGA.

Bugetul anului 2014 a fost conceput ca un buget tipic al stângii socialiste, bazat pe introducerea de noi impozite şi taxe, pe mărirea unora existente. Partea cea mai nocivă în bugetul guvernării USL o reprezintă agresiunea de proporţii la adresa contribuabilului, a omului de rând care munceşte şi plăteşte la timp taxele şi impozitele. Tocmai de aceea, pentru populaţia României, creşterea accizei cu 7 eurocenţi pe litrul de carburant începând cu data de 1 aprilie 2014 este un bir inutil şi toxic. Acest buget a demonstrat victoria evaziunii fiscale asupra celui mai "cinstit" guvern al României. Acest buget nu este numai o dovadă a lipsei de strategie, dar şi a lipsei de expertiză în înţelegerea problemelor şi nevoilor economiei reale, având la bază o politică fiscală haotică, incoerentă, lipsită de orice minimă predictibilitate, ostilă mediului de afaceri şi economiei în general.

Guvernarea USL a fost inamicul principal al companiilor private şi al fermierilor, care a alungat investitorii şi a suprimat investiţiile publice. Anul trecut, sub guvernarea USL s-a atins apogeul în cazul firmelor intrate în insolvenţă, aproximativ 81 de firme pe zi. Faţă de anul 2012, numărul insolvenţelor a crescut cu 10%, fiind dublu faţă de 2008. România este pe locul 102 în lume şi pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte rezolvarea insolvenţelor.

Fosta alianţa USL s-a născut din ură şi s-a hrănit din minciuni. Au ajuns la putere prin abuz de încredere, minţind că vor face dreptate, reforme, vor aduce bunăstare, minţind că au soluţii. Guvernarea USL nu a construit nimic în afară de biruri.

Fosta alianţă a USL a păstorit cea mai cinică guvernare. În timp ce se lăudau cu creştere economică, introduceau noi taxe şi impozite, în scopul alimentării cu sume uriaşe a clientelei politice de partid şi a baronilor locali, zonele sensibile ale campaniilor electorale din 2014: primăriile USL, consiliile judeţene şi consiliile locale.

"Cartea minciunilor USL" este un document de substanţă, tehnic, care inventariază toate minciunile promovate de fosta guvernare USL. Acest document a fost întocmit de guvernul alternativă al PDL şi a fost dat publicităţii pentru a arăta românilor care au fost principiile care au stat la baza guvernării USL: incompetenţa, minciuna, jaful şi abuzul de putere.

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Poliţia Română, între provocări, competitivitate şi disfuncţionalităţi"

Pentru orice poliţist român, Ziua Poliţiei Române, pe care o sărbătorim astăzi, 25 martie, ar trebui să aibă o semnificaţie mult mai profundă decât cea a unei banale aniversări oficiale! Când spun mult mai profundă, mă refer la adevăratele probleme existente în Poliţie, nu numai la festivităţile oficiale, dublate de fiecare dată de avansări în grad şi înaintări în funcţii. În rândurile ce urmează, o să explic cum văd eu stadiul în care se află în prezent această structură deosebit de importantă a statului.

Poliţia Română este de şapte ani încoace o poliţie europeană. Cu siguranţă, asta nu înseamnă că şi poliţiştii care fac parte din Poliţia Română au devenit, în aceşti ani, poliţişti europeni, în ciuda progreselor semnificative înregistrate în ultima perioadă. Ministerul Afacerilor Interne, care are în ogradă şi Poliţia Română, păstoreşte o masă importantă de funcţionari, printre care se află cu certitudine oameni deosebiţi, ale căror resurse nu sunt exploatate suficient. Din păcate, Poliţia Română încă mai suferă la capitolul imagine, probabil şi pentru că cei care au fost foarte mulţi ani comandanţi judeţeni nu au fost capabili să devină şi buni manageri.

Pentru marea majoritate a cetăţenilor români, Poliţia Română, ca instituţie, este confundată cu angajaţii ei, iar societatea îi percepe pe poliţişti drept remediul majorităţii problemelor cu care ei se confruntă. Cu siguranţă, această percepţie se va păstra şi în perioada următoare, ea fiind de natură să reprezinte o recunoaştere a rolului deosebit pe care instituţia Poliţiei îl are în societate. Deşi modificările legislative au atribuit activităţile de evidenţă a populaţiei, paşapoarte, permise auto sau înmatriculări în responsabilitatea altor instituţii, cetăţeanul obişnuit încă asociază aceste activităţi cu Poliţia Română. Aceste confuzii sunt foarte greu de înlăturat, în special în mediul rural, iar disfuncţionalităţile şi corupţia asociată unor astfel de activităţi afectează iremediabil şi instituţia Poliţiei. De la poliţist se aşteaptă, aproape fără nici un fel de excepţie, rezolvarea problemelor, indiferent dacă acestea sunt sau nu de competenţa lui, respectiv ale autorităţii publice pe care o reprezintă. Desigur că pe cetăţean îl doare atunci când este blocat în trafic, atunci când îi dispare portmoneul sau atunci când este purtat de la poliţie la parchet şi apoi la instanţă, chiar dacă este o victimă şi a apelat la poliţie, pentru că a sperat că instituţia Poliţiei va lucra pentru el. În asemenea cazuri, percepţia victimei este, de cele mai multe ori, aceea că poliţistul nu i-a rezolvat problema sau că datorită incompetenţei lui a fost plimbat de la o uşă la alta...

Mai mult, una din categoriile profesionale cele mai intens mediatizate este cea a poliţiştilor. Alături de fotbalişti, politicieni sau artişti, informaţiile care implică poliţişti se află în topul mass- media naţionale şi judeţene. În acest context, apariţiile poliţiştilor în presă în ipostaze total nepotrivite cu uniforma şi rangul lor, precum recentul caz soldat cu demiterea şefului Poliţiei municipiului Piatra Neamţ, pot fi considerate excepţii care confirmă regula conform căreia mai avem încă mult de muncă până vom implementa o mentalitate europeană lucrătorilor din Poliţia Română. Sunt convins că Ministerul Afacerilor Interne îşi va adapta politica de promovare a imaginii, iar cei cu funcţii de decizie vor conştientiza că această "preferinţă specială" pentru poliţist, chiar dacă uneori relatările din mass-media îmbracă note critice, poate constitui o recunoaştere a importanţei deosebite pe care el o are.

Pe de altă parte, activitatea poliţistului este greu de evaluat sau încadrat în tipare care să permită o cuantificare exactă a muncii lui, cu toate eforturile unor şefi de a le "norma" munca. Niciun poliţist nu poate să prevadă cât timp va petrece la locul săvârşirii unei infracţiuni, la o cercetare simplă la faţa locului, la o audiere a unui infractor, a unei victime sau a unui martor.

Este adevărat că aderarea României la Uniunea Europeană a adus programe şi finanţări şi pentru poliţie, însă aceste sume nu pot reprezenta o garanţie a dispariţiei slăbiciunilor din sistem. Ca în orice instituţie din România, şi în Poliţie există o multitudine de disfuncţionalităţi, de la cadrul legislativ, care uneori îngreunează activitatea poliţiei (spre exemplu martorii asistenţi, reminiscenţă a actului de justiţie comunist, care trebuia să fie înfăptuit de popor), la deficitul de personal (raportul poliţist/numărul populaţiei, care este mult sub media europeană), ineficienţa sistemului de pregătire, capacitatea limitată din punct de vedere informatic etc., şi până la politica păguboasă în domeniul logistic, centralizat şi corupt.

Nu în ultimul rând, apartenenţa europeană a României a generat în ultimii ani ameninţări specifice, în special la frontiera estică: trafic de migranţi, trafic de organe şi alte tipuri de infracţiuni asociate criminalităţii organizate transfrontaliere. Mai ales din perspectiva ultimelor evenimente derulate în ţările din estul României, nevoia de competenţă, profesionalism şi determinare se află la cote maximale pentru structurile specifice ale Poliţiei, fiind vorba de apărarea securităţii naţionale şi cea a frontierelor de stat.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

"Scheunatul politic al deputatului liberal Costel Alexe provoacă hohote de râs"

Vizibil supărat de faptul că nu mai este băgat în seamă de nimeni, Cristian Adomniţei îşi aruncă în lupta politică ultimul argument: deputatul Costel Alexe. Evident, acesta ar fi trebuit să tune şi să fulgere pentru apărarea blazonului şefului său liberal, însă "căţeluşul de serviciu" al preşedintelui CJ Iaşi nu a reuşit să scoată decât un biet scheunat în care s-a strâns toată frustrarea liberală, lipsit total de virilitate politică, care nu a trezit altceva decât multe hohote de râs pentru unii sau compasiune pentru alţii. Este greu pentru domnul Alexe să se adapteze la viaţa politică românească. Promovat prematur din calitatea de jucător de fotbal în parcarea din spatele blocului în cea de deputat de Iaşi, domnul Costel Alexe confundă tribuna Parlamentului României cu celebrele "butoane" din fotbal, propunându-şi încă din prima zi de mandat să dezvolte unele afaceri.

Cunoscut în mediul politic ieşean ca fiind un "negociator" pentru ştergerea datoriilor la întreţinere înregistrate de apropiaţii săi şi de clienţii politici liberali, domnul deputat Alexe şi-a adus aminte de Aeroportul Iaşi tocmai după ce stăpânul său l-a trimis să adune de prin curţile oamenilor niscaiva flori, atâtea câte să alcătuiască buchetul preşedinţial pentru care, aflat la Iaşi, preşedintele Băsescu nu a avut ochi. Ne închipuim însă că, fiind prezent la aeroport, "căţeluşul" liberal cu fracturi de logică în gândire şi-a adus aminte că la Iaşi avem aşa ceva. Spun că şi-a adus aminte deoarece în cele peste 14 luni de mandat, de la tribuna Parlamentului nu a dezbătut subiectul Aeroportului Iaşi nici în întrebări, nici în interpelări, nici măcar în declaraţii politice, aşa cum nu a dezbătut nici problema autostrăzii Ungheni - Iaşi - Târgu Mureş, nici problema Şoselei de centură a Iaşiului, nici problema Bazinului Olimpic Iaşi, nici problema Spitalului Regional Iaşi, fiind probabil preocupat de lucrările de modernizare de la sediile deconcentratelor conduse de liberali, sedii ale căror pereţi nu suportau decât culoarea galbenă. De fapt, cam multe proiecte ale Iaşiului pentru doar o singură întrebare în peste 14 luni de mandat.

Elucubraţiile tânărului ca apariţie meteorică în politica românească, sfidează bunul-simţ care presupun că nu prea îi este cunoscut, atunci când afirmă că PSD nu are niciun merit în modernizarea Aeroportului Iaşi. Tocmai acum, când Guvernul Ponta a deblocat în luna decembrie suma de 8 milioane de lei din Fondul de rezervă pentru modernizarea pistei şi aerogării de la Aeroportul Iaşi. Acelaşi domnişor de onoare ne povesteşte că schimbarea numelui aeroportului ar fi o insultă la adresa ieşenilor şi o nouă măsură de sabotare a proiectelor Iaşiului. Nu ştim despre ce proiecte ale Iaşiului face vorbire domnul Alexe, pentru că, aşa cum am văzut, ca activitate parlamentară, dumnealui nu s-a preocupat de proiectele Iaşiului, probabil având o scuză pertinentă - nu a aflat încă de ele. Însă să declari că PSD Iaşi şi primarul Gheorghe Nichita formează o echipă de demolatori, în timp ce preşedintele Consiliului Judeţean, pentru care domnul Alexe escalada zilele trecute garduri cu scopul formării buchetului preşedinţial, s-a preocupat mai mult de studii de consultanţă decât de lucrarea în sine la aeroport, aruncând miliarde de lei pe geam, probabil clienţilor politici, considerăm că acestea nu pot fi decât manifestările unei crize de infantilism cu efect ireversibil. Pentru "domnişoara de onoare" Costel Alexe, care a prezentat buchetul preşedinţial pentru a celebra aşa cum se cuvine noua legătură firească între ultimul autocrat din Europa şi cel mai frustrat preşedinte de Consiliu Judeţean din ţară, acest scheunat politic este o dovadă a faptului că domnia sa trebuie să se întoarcă acolo de unde l-au propulsat prematur motoarele turbo ale politicii liberale, adică în parcarea din spatele blocului, unde să-şi poată continua liniştit activitatea pe care o avea înainte de a debuta în politică.

Guvernul Ponta şi PSD a susţinut întotdeauna necesitatea modernizării aeroportului de la Iaşi, mai cu seamă că Iaşiul ocupă o poziţie strategică foarte importantă, fiind cea mai mare localitate de la graniţa de est a Uniunii Europene şi a NATO. Schimbarea denumirii din Aeroportul Internaţional Iaşi în Aeroportul Internaţional Moldova - Iaşi nu face altceva decât să crească prestigiul acestui aeroport şi să deschidă mai multe linii de finanţare pentru acest obiectiv deoarece, aşa cum se cunoaşte, este mult mai uşor de finanţat un obiectiv strategic regional decât un obiectiv local.

Tocmai din această cauză încercările Guvernului Ponta şi încercările PSD-ului Iaşi de a înlesni atragerea de fonduri europene pentru finalizarea acestui obiectiv regional au fost confundate de foştii noştri colegi de alianţă cu pierderea principalei lor teme de campanie, ceea ce demonstrează că pe unii liberali frustraţi nu îi interesează marile proiecte regionale din zona Moldovei, ci îi interesează doar talk-show-urile, acum, că suntem în apropierea a două campanii electorale.

Domnule Adomniţei, vă fac prin această declaraţie un ultim îndemn, ţineţi-vă în lesă "căţeluşii" pentru că scheunăturile lor publice provoacă nimic altceva decât dezgust.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

"Pentru Republica Moldova există un singur drum: drumul european, alături de România"

La 27 martie 1918, în prezenţa primului-ministru al României, Alexandru Marghiloman, Sfatul Ţării Republicii Democratice Moldoveneşti vota cu largă majoritate unirea cu România. Pe 27 martie 2014 se împlinesc 96 de ani de la reîntregirea trupului ţării cu Basarabia, teritoriu istoric românesc, un lucru firesc, pentru care s-a vărsat foarte mult sânge, Basarabia fiind prima provincie românească care s-a unit cu Vechiul Regat. În încheierea proclamaţiei de unire se preciza: "În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna Republica Democratică Moldovenească se uneşte cu mama ei, România".

Din păcate, realităţile istorice ulterioare au demonstrat faptul că nu totdeauna "noroadele singure" pot să-ţi hotărască soarta lor, dovada supremă venind în 1940, când prin forţă, Basarabia este din nou răpită, împotriva oricăror norme de drept internaţional, câştig având de această dată dreptul forţei, şi nu forţa dreptului, aşa cum ar fi trebuit să fie.

Astăzi, Republica Moldova nu este parte a statului român dar este un stat independent care nu îşi reneagă trecutul istoric şi rădăcinile istorice şi care a ales să urmeze exemplul european împreună cu ţara-mamă, România, pentru care depune numeroase eforturi concretizate - în ultima perioadă, şi datorită eforturilor Guvernului român - cu unele reuşite la nivel diplomatic şi de politică externă.

România şi actualul Guvern Ponta vor continua eforturile de susţinere a Republicii Moldova atât la nivel de transfer de expertiză, cât şi la nivel financiar, deoarece este pentru prima dată când un Guvern din România trece de la susţinerea declarativă a Republicii Moldova la susţinerea concretă, bazată pe un program eficient şi bine aplicat, raportat la actuala realitate istorică din zonă, care s-a transformat încet, încet într-o zonă de conflict militar, datorită contextului ucrainean, astfel încât contractul cu Europa, în speţă cu Uniunea Europeană, este singura garanţie concretă care poate asigura statalitatea Republicii Moldova şi paşaportul acesteia către o viitoare aderare la Alianţa Nord Atlantică.

Mă bucură mult că există numeroase acorduri bilaterale între cele două state şi că acestea se concretizează în rezultate bune. Guvernul Ponta va continua politica susţinerii financiare a învăţământului din această ţară, va acorda burse în continuare tinerilor moldoveni care vor dori să studieze în România, în paralel cu aplicarea spiritului şi principiilor programului Erasmus dintre cele două state. În aceeaşi ordine de idei, România va depune diligenţe de orice fel pentru a pregăti formatori de limba română, în paralel cu acordarea asistenţei necesare pentru dezvoltarea Cadrului Naţional al Calificărilor şi a Registrului Naţional al Calificărilor pentru instituţiile de învăţământ din Republica Moldova.

În domeniul justiţiei, actualul Guvern Ponta va acorda asistenţă de specialitate pentru armonizarea legislaţiei Republicii Moldova cu cea europeană, în ceea ce priveşte justiţia şi afacerile interne. Nu trebuie să uităm faptul că România acordă asistenţă şi pentru proiectul de implementare a Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare şi care asigură funcţionarea eficientă a Centrului de Analiză a Informaţiilor a Inspectoratului General de Poliţie Moldova.

În domeniul infrastructurii vom continua să susţinem conectarea Moldovei la Coridoarele IV şi IX Pan Europene, prin sprijinirea construcţiei unei căi ferate cu ecartament european care să facă legătura, prin Ungheni, cu capitala Chişinău, precum şi prin continuarea proiectelor de infrastructură rutieră, şi aici menţionăm un nou pod rutier între cele două ţări, precum şi construirea în viitor a autostrăzii Ungheni-Iaşi-Târgu Mureş.

În aceeaşi ordine de idei, considerăm că este esenţială conectarea Republicii Moldova la reţelele energetice comunitare, pentru a se asigura şi securitatea energetică a Moldovei. Gazoductul Iaşi - Ungheni este un proiect important, care va fi continuat pentru punerea în exploatare.

Înfiinţarea SMURD Moldova este o reuşită, ţinând cont că SMURD România poate echivala la titlul de cea mai eficientă instituţie medicală de urgenţă din sud-estul Europei.

Ca urmare a eforturilor Guvernului Ponta şi ale europarlamentarilor români, evident, combinate cu eforturile decidenţilor politici din Republica Moldova, am văzut că pentru fraţii noştri de peste Prut s-a obţinut liberalizarea regimului vizelor în Uniunea Europeană. Nu pot să fiu decât bucuros că Republica Moldova a fost campioana Summitului de la Vilnius, fiind prima ţară din Parteneriatul Estic care va beneficia de liberalizarea regimului vizelor.

Guvernul Ponta şi Partidul Social Democrat vor depune toate diligenţele şi vor continua eforturile până când şi Republica Moldova va face parte din frumoasa familie a Uniunii Europene. Aşa cum a precizat şi primul-ministru Victor Ponta, Republica Moldova are avantajul de a învăţa şi aplica din experienţa europeană a ţării noastre, de a evita nereuşitele României în parcursul ei european şi de a prelua lucrurile bune reuşite de statul român.

Destinele acestor două ţări surori trebuie să fie comune şi închei având convingerea că Republica Moldova va continua politica proeuropeană şi relaţiile frăţeşti cu ţara de care nu o desparte decât râul Prut!

Domnul Ioan Stan:

Rezultatele înregistrate de economia românească în primul trimestru al acestui an se constituie în semnale pozitive pentru strategia guvernamentală şi în tot atâtea asigurări privind programele asumate de guvern pentru perioada următoare. Mă refer la faptul că începutul de an 2014, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, se înscrie cu o creştere a producţiei industriale mai mare de 10 %, în contextul în care 2013 a fost un an record pentru industrie. Un alt motor al economiei româneşti, aflat în angrenaj cu producţia industrială, ca şi cu cea agricolă, exporturile au crescut cu 6%, comparativ cu creşterea de numai 4,6% a importurilor. Creşterile de care vă vorbesc s-au resimţit şi în buzunarul cetăţenilor, afirmaţie susţinută de o creştere cu 6% a consumului în luna ianuarie a acestui an. Repet, traduse în cuvinte aceste cifre califică prestaţia guvernamentală în domeniu drept cea mai potrivită şi, mai ales, demnă de a fi valorificată ca model în perioada următoare. În această idee mi se pare absolut firească preocuparea factorilor responsabili în asigurarea celor mai potrivite strategii în sprijinul industriei, al investitorilor din acest areal de activitate. Iată de ce am apreciat cu siguranţă la justă valoare tenacitatea cu care premierul Ponta a insistat pentru promulgarea Legii referitoare la energia recuperabilă. Mă aplec încă odată, cu sufletul în faţa înţelepciunii neamului meu care are un anume proverb despre mintea românului cea de pe urmă. Bine că i-a fost dată cui trebuia să promulge legea, înainte de a fi dojenit de Curtea Constituţională pentru baterea câmpilor printre certificate verzi.

Din aceleaşi binecuvântate motive despre care v-am vorbit mai sus salut şi sprijin adoptarea a ceea ce guvernul a pregătit sub numele "pachet de stimulare" a consumatorilor industriali de energie electrică şi gaze naturale. Acest pachet este legat de preţurile la energie şi gaze şi se preconizează a fi aprobat în şedinţa de guvern din 26 martie, după ce, la nivelul Camerei Deputaţilor, se vor fi oferit toate explicaţiile necesare.

Atitudinea mea este determinată de intenţia declarată a responsabililor guvernamentali de a păstra prin aceste măsuri trendul pozitiv pe care l-a avut economia românească în anul 2013 şi "chiar un pic mai bine" în 2014, ca să-l citez pe primul-ministru.

Nu exclud că vom auzi comentarii care mai de care mai "avizate" cu privire la acest demers. Nu cred că nu se vor face cele mai fanteziste legături privind interese care mai de care mai ciudate şi mai oculte. Comparativ cu păstrarea economiei româneşti în coordonatele creşterii înregistrate până în prezent de Guvernul Ponta, toate acestea sunt chiar nişte nimicuri şi le voi trata ca atare. Ceea ce vă invit, cu respect, să faceţi şi dumneavoastră.

Domnul Ştefan Alexandru Băişanu:

"PNL cere Guvernului Ponta 3 să-şi asume măsuri ferme de susţinere a mediului de afaceri"

La cererea Grupului parlamentar al PNL, în temeiul articolului 182 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, în care se stipulează, la alineatul (1), faptul că: "La solicitarea unuia sau mai multor grupuri parlamentare sau a primului-ministru, în plenul Camerei Deputaţilor se pot desfăşura, o dată pe lună, dezbateri politice, cu participarea primului-ministru, pe probleme de interes major pentru viaţa politică, economică şi socială", a avut loc ieri, în plenul Camerei, o dezbatere parlamentară cu participarea primului-ministru Victor Ponta şi a ministrului de finanţe, Ioana Petrescu, pe tema celor două măsuri susţinute de noi, parlamentarii PNL, şi anume cele privind reducerea CAS cu 5 puncte procentuale şi scutirea impozitului pe profitul reinvestit.

Mai mult decât atât, noi, parlamentarii PNL, am depus recent şi o iniţiativă legislativă în acest sens, prin care solicităm ca aceste două măsuri să fie aplicate începând cu data de 1 iulie a.c.

Săptămâna trecută am organizat în cadrul Grupului parlamentar al PNL şi o dezbatere pe această temă, privitoare la reducerea CAS-ului cu 5 puncte procentuale la angajator şi la scutirea de impozit a profitului reinvestit, dezbatere la care am invitat mai mulţi reprezentanţi ai mediului de afaceri, considerând că opiniile acestora sunt cele mai relevante atunci când vine vorba de măsuri care îi privesc în mod direct. Vom continua aceste discuţii cu mediul de afaceri care sprijină demersul liberal, pentru a identifica cele mai pertinente pârghii de relaxare fiscală şi pentru a putea susţine şi implementa ulterior un program mai amplu de relaxare fiscală, care să aibă impact pe termen scurt şi mediu.

La fel ca şi cei direct implicaţi, reprezentanţii mediului de afaceri, şi noi, liberalii, susţinem ferm aceste măsuri, deoarece credem realmente faptul că reducerea CAS cu 5 puncte procentuale ar avea un impact important în privinţa reducerii costurilor forţei de muncă pentru angajator, ceea ce va încuraja şi crearea de noi locuri de muncă legale. Mai mult decât atât, această reducere creează şi premisele unui efect direct în buzunarele românilor, întrucât lasă la dispoziţia angajatorului sume suplimentare de bani, pe care le poate folosi pentru mărirea veniturilor angajaţilor. În ceea ce priveşte cea de a doua măsură pe care o susţinem, şi anume scutirea de impozit a profitului reinvestit, aceasta stimulează mediul privat, care va fi încurajat să ducă banii în noi investiţii, ceea ce va genera noi locuri de muncă şi, implicit, dezvoltare şi creşterea nivelului de trai al românilor.

Încă înainte de intrarea noastră, a liberalilor, la guvernare, dar şi acum, după trecerea noastră în opoziţie, am susţinut şi vom susţine permanent politicile economice liberale. Considerăm că economia românească are nevoie stringentă de măsuri de relaxare fiscală ferme, de măsuri care să contribuie în mod concret la o creştere economică sănătoasă şi sustenabilă, care să conducă, astfel, la atragerea de investiţii şi, implicit, la crearea condiţiilor pentru relansarea pieţei muncii.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

"25 martie - Ziua Poliţiei Române - 192 de ani de istorie şi tradiţie"

Poliţia Română aniversează astăzi 192 de ani de atestare documentară, de Buna Vestire - o zi de mare sărbătoare a credincioşilor ortodocşi români. Primele atestări privind Poliţia Română datează din vremea lui Neagoe Basarab şi a lui Mihai Viteazu, continuă cu domnia lui Mihai Sutzu - organizarea pazei Capitalei, emiterea primelor acte de identitate şi reglementarea portului armelor, iar din 1806 organele de pază şi ordine din Capitală primesc denumirea generică de Poliţie. În 1821 Tudor Vladimirescu acordă scutiri de taxe şi impozite celor însărcinaţi să menţină ordinea publică şi să apere proprietatea cetăţenilor, iar în 1831, prin Regulamentele organice, atribuţiile poliţiei sunt extinse. În timpul Revoluţiei de la 1848 are loc reorganizarea poliţiei.

Începând cu Legea de organizare a poliţiei a lui Alexandru Ioan Cuza, din 1860, urmată de Legea lui Vasile Lascăr - aprilie 1903, şi Legea pentru organizarea poliţiei generale a statului - iulie 1929 - competenţele organelor de poliţie sunt extinse iar raporturile cu celelalte structuri ale statului mult mai bine reglementate. Prin Decretul nr.25/23 ianuarie 1949 se înfiinţează Miliţia, apoi, prin Decretul-lege nr.2/27 decembrie 1989 se reînfiinţează Poliţia Română, ale cărei competente vor fi reglementate prin Legea nr.26 din 18 mai 1994 şi prin Legea nr.218/2002.

Din 1990 Poliţia Română a cunoscut mai multe transformări, etape de transformări menite să asigure siguranţa persoanelor, a colectivităţilor, drepturile legitime ale cetăţenilor, precum şi alte drepturi prevăzute în acte internaţionale în care România este parte. Un proces important în evoluţia Poliţiei Române a fost procesul de demilitarizare, care a avut loc în 2002, un lucru absolut necesar pentru integrarea României în Uniunea Europeană.

În calitate de parlamentar am susţinut şi voi susţine propunerile legislative care apără drepturile lucrătorilor din Ministerul Afacerilor Interne, pentru a avea condiţii de muncă şi de trai decente, în concordanţă cu importanţa socială a muncii pe care o desfăşoară.

Cu toate problemele de ordin obiectiv şi subiectiv care exista în activitatea poliţiştilor sunt convins că poliţiştii vor reprezenta un model de profesionalism, moralitate, onestitate, un sprijin pentru fiecare cetăţean afectat de infracţionalitate, iar cetăţenii vor vedea în poliţist un prieten care veghează asupra vieţii sale, avutului său, liniştii şi ordinii publice.

La mulţi ani, Poliţia Română!

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

"Cum se investesc fondurile europene în judeţul Bistriţa-Năsăud"

Bistriţa-Năsăud nu este unul dintre cele mai frumoase judeţe ale ţării doar datorită cadrului natural, vestigiilor istorice pe care le posedă şi tradiţiei conservate, ci şi graţie locuitorilor care populează această regiune. Despre ei voi vorbi astăzi. Despre aceşti oameni care cu trudă, hărnicie şi devotament, în mandatele lor de primari, cât şi ajutoarele acestora, s-au preocupat şi au realizat îmbunătăţirea nivelului de civilizaţie şi trai al oamenilor din comunele judeţului Bistriţa-Năsăud.

Absenţi de la scandalurile politice şi interesele de partid, aceşti oameni s-au preocupat, şi cu bunăvoinţă au obţinut fondurile europene puse la dispoziţie prin diverse programe operaţionale pentru dezvoltarea infrastructurii rurale şi racordarea la sisteme de canalizare şi staţii de epurare, conform standardelor necesare solicitate de Uniunea Europeană.

Astfel, prin Măsura 322 privind renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia şi populaţia rurală, mai mult de 27 de comune au beneficiat de circa 75 de milioane de euro, investiţi, în cea mai mare măsură, în dezvoltarea infrastructurii rutiere şi extinderea reţelelor de apă şi canalizare.

Comuna Nuşeni a accesat suma de 2,5 milioane de euro prin măsura mai sus amintită, astfel încât la capitolul modernizarea drumurilor comunale şi a străzilor din sate, 14,3 km de străzi au fost asfaltate şi peste 23 de km de rigole au fost amenajate. Voi menţiona şi comuna Chiochiş, deoarece pe lângă cei 10,7 km de drumuri comunale asfaltate şi 9,3 km de drumuri de hotar amenajate, în cele nouă sate aparţinând acestei localităţi au fost reabilitate cămine culturale şi centre de educaţie pentru şcolari şi preşcolari.

Tot prin Măsura 322, comunele Ilva Mare şi Leşu au accesat fiecare câte 2,5 milioane de euro ce au fost investiţi în modernizarea infrastructurii, asfaltarea drumurilor, extinderea reţelei de apă şi canalizare şi punerea în funcţiune a staţiei de epurare, respectiv construirea bazinelor de tratare, alimentare şi reţelelor de apă potabilă şi canalizare a apelor menajere, staţie de epurare a apelor uzate, dar şi în asfaltarea străzilor.

Comunele Şintereag şi Dumitra au obţinut, în colaborare, 6 milioane de euro pentru dezvoltarea infrastructurii locale şi reabilitarea a 27 km de reţele de apă şi canalizare, dintre care 2,1 milioane de euro fonduri fiind alocate pentru asfaltarea a peste 10 km de drum, inclusiv drumul care merge până la groapa ecologică de la Tarpiu. Acest depozit ecologic, tocmai menţionat, este unicul depozit care gestionează deşeurile din întregul judeţ, prima celulă operaţională având o durată de viaţă între 5 şi 6 ani, fiind planificat ca în anul 2015 să înceapă construcţia celei de-a doua celule, proiecte finanţate din fonduri nerambursabile, prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională.

Comunele menţionate în expunerea mea nu sunt singurele implicate în procesul de atragere a fondurilor europene, încă 10 comune din judeţ, prin cofinanţare din partea POS Mediu, au extins reţelele de apă, canalizare, tratare ape uzate şi branşamente individuale în localităţi.

Tot la capitolul fonduri europene Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud, în parteneriat cu 15 primării din judeţ, a implementat un proiect european în valoare de 6,7 milioane de lei pentru gestiunea în sistem informatic a Registrului Agricol şi a altor servicii publice aferente primăriilor.

Iată deci, la mine în judeţ există oameni responsabili care pot elabora programe eligibile pentru accesarea fondurilor europene, iar fondurile accesate pot fi investite pentru dezvoltarea comunelor şi a satelor, şi în mod direct pentru bunăstarea oamenilor.

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

"Dezvoltarea judeţului prin valorificarea potenţialului turistic"

Nu abordez în premieră subiectul necesităţii de a acorda o mai mare importanţă domeniului turistic din judeţul Bistriţa-Năsăud. Aceasta este o preocupare mai veche de a mea fiind conştient de expansiunea pieţei de turism din Europa şi de potenţialul economic pe care îl putem atinge ca ţară valorificând toate aceste obiective existente.

Bistriţa-Năsăud este casa marilor poeţi George Coşbuc şi Andrei Mureşanu, a dramaturgului Liviu Rebreanu, a pedagogului şi prozatorului Ion Pop-Reteganul şi a multor alţi oameni de seamă. Cine a vizitat peştera Grota Zânelor, Valea Repedea din Munţii Călimani, Cetatea Rodnei, Muntele de sare de la Sărăţel, dar şi multe altele şi nu s-a minunat aflând ce bogăţii naturale unice posedă România?

Aceste rezervaţii şi monumente ale naturii, vestigiile istorice, edificiile religioase şi culturale, lacurile, peşterile şi cheile trebuie încadrate într-o strategie de turism interregional şi prezentate publicului larg.

Acesta este şi motivul pentru care în Strategia 2014-2020 de dezvoltare a judeţului Bistriţa-Năsăud, Consiliul Judeţean a marcat infrastructura de turism ca fiind unul dintre obiectivele majore, elaborând o schemă amplă de promovare a turismului, începând cu elemente fundamentale, precum refacerea drumurilor judeţene, amenajarea drumurilor turistice, creşterea accesibilităţii turistice la obiectivele de turism, educarea şi formarea tinerilor în acest domeniu, înfiinţarea "Şcolii de Turism" pentru susţinerea acestei strategii, valorificarea potenţialului balnear, dezvoltarea unui cluster în turismul balnear de la Sângeorz-Băi, dezvoltarea turismului tematic, sportiv, alpin, de aventură, cultural, rural, precum şi înfiinţarea unui Centru Judeţean pentru Turism de Aventură şi Sporturi Extreme.

De asemenea, din noul exerciţiu bugetar european Consiliul Judeţean îşi propune să mărească ponderea fondurilor europene atrase în judeţ, iar la capitolul dezvoltarea turismului se urmăreşte contractarea unor investiţii de peste 17 milioane de euro pentru dezvoltarea domeniului schiabil "Gura Plaiului" din Munţii Călimani, pentru Centrul Judeţean pentru Turism de Aventură şi Sporturi Extreme suma de 400.000 de euro, 20 de milioane de euro pentru dezvoltarea zonei turistice de la poalele Munţilor Rodnei, pentru dezvoltarea zonei Colibiţa suma de 45 de milioane de euro, dar şi alte proiecte de mare anvergură sunt adăugate în schemă şi vor fi propuse pentru investiţii.

România are nevoie de investiţii considerabile în acest sector pentru a deveni competitivă şi atractivă pe plan internaţional, de aceea Strategia 2014-2020 va fi implementată cu prioritate şi seriozitate, având în vedere faptul că turismul durabil este un important factor al progresului economic, va spori dezvoltarea obiectivelor vizate, a condiţiilor de trai la nivel local, dar şi naţional.

Doamna Raluca Surdu:

Prin intermediul declaraţiei mele politice de astăzi doresc să salut semnarea Acordului de asociere al Ucrainei la marea familie a Uniunii Europene, fapt ce aduce beneficii întregii comunităţi europeane.

Este un moment istoric atât pentru Ucraina, cât şi pentru comunitatea europeană. Acest gest demonstrează ataşamentul poporului ucrainean la valorile şi principiile ce stau la baza funcţionării Uniunii Europene.

Decizia vecinului nostru de la frontiera de nord de a alege drumul european este rezultatul direct şi în special meritul poporului ucrainean, care a demonstrat, pe durata ultimelor luni, că ştie să lupte pentru un viitor european. Putem observa că refuzul fostului preşedinte al Ucrainei, Viktor Ianukovici, de a semna asocierea cu Uniunea Europeană la momentul summitului de la Vilnius a fost o opţiune strict personală, ce a încălcat flagrant dorinţa ucrainenilor. Protestele ce au fost declanşate imediat după renunţarea lui Ianukovici la dezideratele europene ale poporului pe care l-a reprezentat şi poziţionarea publică a acestuia în favoarea Federaţiei Ruse sunt exemple care dovedesc că dorinţa poporului este mai presus de orice alt interes geostrategic sau de altă natură.

Semnarea acordului de asociere cu UE este meritul exclusiv al cetăţenilor ucraineni, care au decis că îşi doresc un viitor european, alături de parteneri ale căror idealuri sunt unele democratice, şi nu contrariul acestora.

România a susţinut extrem de ferm şi va continua în aceeaşi manieră, manifestându-şi suportul în vederea adâncirii relaţiilor europene ale Ucrainei.

Poporul ucrainean trebuie să cunoască, într-un timp cât mai scurt, cât mai multe din acele beneficii ale apropierii de marea familie europeană. În primul rând, Ucraina îşi va consolida sau îşi va îmbunătăţi semnificativ nivelul de trai după implementarea reformelor de tip european din domeniul social şi economic.

Acest proces trebuie să fie unul cât mai accelerat, importanţa acestui demers fiind una crucială atât pentru Ucraina, cât şi pentru dezvoltarea şi consolidarea întregii comunităţi europene. Suntem în faţa unei alte dovezi a faptului că Uniunea Europeană rămâne un reper autentic pentru valorile şi principiile democraţiei şi pentru cele ale statului de drept.

România cunoaşte faptul că a deveni membru al Uniunii Europene este un parcurs lung şi destul de anevoios, ce presupune un efort continuu. Cetăţenii români au cunoscut beneficiile apartenenţei la familia europeană. A fi european este mai mult decât un simplu deziderat. A fi stat apropiat de şi orientat către Uniunea Europeană reprezintă premise care pot asigura dezvoltarea politică, socială şi economică a Ucrainei.

Domnul Sorin Teju:

"Avem nevoie urgentă de politici de tineret pentru dezvoltare antreprenorială în România"

Atât Uniunea Europeană, cât şi România se confruntă de mai bine de 3 ani cu creşterea şomajului în rândul tinerilor, în momentul de faţă 23% dintre aceştia fiind şomeri. În Prahova, judeţul pe care îl reprezint în Parlament, deţine cel mai mare număr de tineri şomeri din ţară, acesta fiind de 4.102 şomeri, potrivit datelor furnizate de ANOFM. Mai mult, un număr din ce în ce mai mic de tineri, atât la nivelul Uniunii Europene, cât şi în ţară, consideră lucrul independent o alternativă reală şi favorabilă serviciului ca angajat, problemele principale cu care aceştia se confruntă fiind birocraţia, lipsa fondurilor şi a educaţiei antreprenoriale. Rezolvarea acestor probleme este necesară pentru revitalizarea economiei naţionale şi asigurarea unei stabilităţi economice pe viitor.

În condiţiile în care, în momentul de faţă, majoritatea locurilor de muncă vacante, adică un procent de 75%-80%, se adresează muncitorilor de medie sau înaltă calificare profesională proveniţi din şcoli profesionale, dar numărul celor ce termină astfel de instituţii educaţionale şi ar putea ocupa astfel de locuri de muncă este de aproximativ 40%, putem observa o inconsistenţă între ceea ce produce sistemul educaţional şi piaţa muncii. Această discrepanţă poate fi însă uşor şi rapid rezolvată prin încurajarea tinerilor să întreprindă activităţi de antreprenoriat şi prin educarea acestora în acest sens. O eventuală consultanţă gratuită oferită de către stat tinerilor despre ce înseamnă domeniul de afaceri, despre posibilităţi şi modalităţi de accesare a fondurilor nerambursabile oferite de către stat şi a fondurilor europene, despre managementul afacerilor ar putea avea un impact real asupra numărului de tineri ce îşi deschid IMM-uri. De asemenea, creşterea cantitativă a fondurilor nerambursabile ar putea ajuta.

În România, numai unul din 100 de tineri se decide să înceapă o afacere pe cont propriu, în timp ce în alte state ale Uniunii Europene unul din patru ia această decizie. O creştere a numărului de tineri antreprenori ar însemna o creştere a numărului de locuri de muncă existente pe piaţă, o stimulare a economiei naţionale, prin aducerea de capital străin în ţară şi prin creşterea circulaţiei banilor în economie, o scădere a preţurilor şi o creştere a competitivităţii pieţei. De asemenea, ar rezolva problema şomajului şi ar asigura o stabilitate economică pe viitor.

Pentru toate aceste motive şi pentru că tinerii reprezintă prezentul şi viitorul nostru, este important să creştem numărul tinerilor antreprenori şi să găsim soluţii viabile prin care să îi încurajăm şi ajutăm pe aceştia să întreprindă activităţi economice, rezolvarea acestei probleme având efecte favorabile atât pentru diminuarea şomajului, cât şi pentru economie în general.

Domnul Hubert Petru Ştefan Thuma:

Aş dori să abordez în declaraţia mea de astăzi un subiect extrem de important, asupra căruia am atras nenumărate semnale de alarmă, mă refer la tăierile masive de păduri.

Pentru combaterea acestui fenomen, am depus în Parlamentul României săptămâna trecută, alături de un număr considerabil de colegi liberali, o iniţiativa legislativă privind completarea Legii privind siguranţa naţională a României nr. 51 din 29 iulie 1991, cu scopul de a completa lista de ameninţări la adresa siguranţei naţionale prin includerea tăierilor masive, necontrolate de păduri.

Această iniţiativă a fost şi este necesară în condiţiile în care sute de hectare de pădure au fost masacrate de cele mai multe ori cu ştirea şi complicitatea autorităţilor, îndreptându-ne spre un dezastru ecologic. Tăierile masive conduc inevitabil la alunecări de teren - prin scăderea sau dispariţia protecţiei oferite de rădăcinile arborilor sau ale copacilor - sau, în cazul în care acestea sunt dublate de precipitaţii masive, la inundarea unor aşezări umane.

Potrivit unui studiu realizat de Greenpeace în România, se taie peste 3 ha de pădure în fiecare oră. Din datele/informaţiile prezentate de RNP - Romsilva, rezultă că zilnic se exploatează în medie 41 ha, din care o mare parte o reprezintă tăierile nelegale/furturile.

Volumul total al tăierilor ilegale din fondul forestier proprietate de stat şi privată în perioada 2005-2011 este, potrivit datelor puse la dispoziţie de Ministerul Mediului şi RNP - Romsilva, de 633.500 m.c.

Consider că modificarea pe care am iniţiat-o noi, liberalii, va responsabiliza şi mai mult instituţiile statului cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale. Această măsură va reprezenta un sprijin puternic şi pentru implementarea noului Cod Silvic, fiind necesare, mai mult ca niciodată, adoptarea unor măsuri drastice şi, din acest motiv, fac apel la toţi colegii mei parlamentari, să o susţină şi să o voteze, atunci când va intra în dezbatere.

Domnul Angel Tîlvăr:

"25 martie - Ziua Poliţiei Române"

Poliţia Română îmbrăcă în această zi haine festive, cu ocazia împlinirii a 192 de ani de la atestarea Poliţiei Române moderne.

Primele atestări privind Poliţia Română datează din vremea lui Neagoe Basarab şi a lui Mihai Viteazul prin crearea instituţiei agiei, de pe vremea domniei lui Mihai Sutzu, prin organizarea pazei Capitalei, emiterea primelor acte de identitate şi reglementare a portului armelor, iar din 1806, organele de pază şi ordine din Capitală primesc denumirea generică de "POLIŢIE".

În 1821, Tudor Vladimirescu acordă scutiri de taxe şi impozite celor însărcinaţi să menţină ordinea publică şi să apere proprietatea cetăţenilor, iar în 1831, ca un semn clar de evoluţie spre modernitate, prin Regulamentele Organice apare prima lege care prevedea organizarea poliţiei române ca instituţie specializată, atribuţiile poliţiei fiind extinse. În timpul Revoluţiei de la 1848 are loc reorganizarea poliţiei, prin apariţia instituţiei şefului poliţiei Capitalei, căruia i se subordonează Guardia municipală.

La 9 iunie 1850, domnitorul Ghica Vodă emite "Cronica poliţienească" prin care, în cele 158 de articole erau reglementate sarcinile "înaltei poliţii" şi "obişnuitei poliţii", ceea ce a constituit momentul creării primei structuri centrale cu atribuţii în organizarea şi coordonarea activităţilor poliţieneşti.

Cea mai importantă lege de organizare şi funcţionare datează de la 25 martie 1908, când s-a creat Siguranţa Generală a Statului şi Inspectoratul General de Poliţie, care funcţionează şi în prezent, pe lângă Direcţiunea Poliţiei şi Siguranţei.

La 25 martie 1822, domnitorul Grigorie Dimitrie Ghica a înmânat Marelui Agă Mihăiţă Filipescu, steagul agiei, acesta fiind primul drapel al poliţiei române. Alături de siglă se afla o ghirlandă din aur în interiorul căreia era prezentată Maica Domnului înaintea îngerului ce-i aduce vestea cea bună - în aceeaşi zi, ca dată anuală fixă în Calendarul creştin ortodox, 25 martie este ziua de sărbătoare creştinească Buna Vestire - simbol creştin ce a fost preluat şi pe actualul drapel al Poliţiei Române. Istoricii consideră că înmânarea steagului agiei legalizează funcţionarea Instituţiei Poliţiei Române. Prin articolul 50 din Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002, data de 25 martie a fost desemnată Ziua Poliţiei Române.

În fiecare an, această zi este sărbătorită în toată ţara prin organizarea de diverse manifestări unde cetăţenii au posibilitatea să descopere aspecte ale activităţilor pe care poliţiştii le desfăşoară zi de zi,, dar şi dotările de care aceştia dispun în executarea misiunilor.

Ziua de 25 martie este şi o zi a bilanţului îndatoririlor în faţa societăţii. Într-o perioadă de profunde transformări globale, economice şi sociale, în aceste timpuri în care flagelul terorismului este atât de aproape de noi, când "moartea albă" nu mai reprezintă doar un subiect de film, ci o tristă realitate într-o lume a informaticii şi tehnologiei cauzatoare de multe ori de noi infracţionalităţi, necunoscute societăţii româneşti, profesiunea de poliţist îşi reconturează statutul de profesiune a legii, ordinii şi dreptăţii.

Instituţie fundamentală a statului de drept şi parte integrantă a edificiului instituţional romanesc, Poliţia Română s-a raliat cerinţelor Uniunii Europene, care subliniază importanţa statuării unei poliţii responsabile, de încredere, organizată şi operaţională, în conformitate cu acquisul comunitar.

Honoré de Balzac spunea extrem de concis: "Guvernele sunt trecătoare, societăţile se schimbă, poliţia rămâne."

Istoria ne învaţă că într-un stat de drept, departe de a fi o unealtă în mâinile unui guvern sau ale unui regim, Poliţia trebuie să se dovedească a fi o organizaţie flexibilă, capabilă să se adapteze la cerinţele comunităţii, care să acţioneze mai degrabă ca un serviciu public, decât ca o forţă de intimidare.

Doamna Raluca Turcan:

"Ultimii doi ani au arătat că învăţământul românesc este în comă profundă"

Aproximativ unul din doi elevi nu a luat notă de trecere la simularea examenelor de BAC. Rezultatele acestor probe sunt aproape identice cu cele de anul trecut. Acest fapt demonstrează un singur lucru: sistemul educaţional românesc este în comă profundă. Rezultatele constant slabe ne demonstrează faptul că Ministerul Educaţiei Naţionale nu are o strategie de îmbunătăţire a situaţiei, nu a aplicat nici măcar o singură politică publică eficientă. Guvernele Ponta 2 şi Ponta 3 se mulţumesc cu aceste rezultate.

Regresul profund este cauzat de letargia şi nepăsarea Guvernelor Ponta. Iată principalele cauze ale situaţiei în care ne aflăm în acest moment.

1. USL a amânat predarea şi evaluarea transdisciplinară;
2. USL nu a implementat, aşa cum prevedea Legea educaţiei naţionale, masteratul didactic; fără profesori bine calificaţi, elevii nu vor avea rezultate performante;
3. Guvernul Ponta 2 nu a alocat bani pentru manuale, pentru dotarea laboratoarelor şi a şcolilor;
4. USL nu a decontat abonamentele navetiştilor pe anul trecut şi a plafonat decontul pentru anul curent.

Solicit ministrului educaţiei naţionale, Remus Pricopie, să realizeze un raport comparativ cu rezultatele ultimilor doi ani la simulările, dar şi la examenele de Bacalaureat, pe care să-l prezinte, aşa cum spune legea, în Parlament. Cer actualei puteri să respecte ad literam Legea educaţiei naţionale şi să aplice măsurile pe care le-a tot amânat de atâtea ori. În acelaşi timp, cer Ministerului Educaţiei Naţionale să elaboreze şi să monitorizeze măsurile de redresare care trebuie să fie aplicate la nivelul fiecărei unităţi şcolare, în vederea îmbunătăţirii rezultatelor.

Doamna Elena-Ramona Uioreanu:

"Domnule ministru al turismului, chiar nimănui nu îi pasă cum ne prezentăm în lume?"

Se spune că cel mai mare duşman al tău eşti tu însuţi. Şi mare adevăr este în aceste vorbe. A fost suficientă o privire pe broşurile cu care ne-am prezentat ca ţară la Târgul pentru turism de la Berlin pentru a realiza că nu avem nevoie de nimeni pentru a ne denigra. Putem şi singuri, şi chiar cu mai mult succes decât ar reuşi nişte străini, chiar dacă ar depune eforturi serioase. Singura problemă e că ne facem de râs exact acolo unde ar trebui să strălucim, să arătăm tuturor că România este o destinaţie bună pentru vacanţă, să convingem lumea să vină să ne viziteze ţara, să-şi cheltuiască banii în România. Or, modul în care ne prezentăm la târgurile internaţionale de turism mă determină să mă întreb şi să vă întreb, domnule ministru, dacă noi chiar ne dorim să dezvoltăm turismul, aşa cum se repetă la nesfârşit, ca parte importantă a economiei naţionale, sau vrem doar ca nişte firme să-şi umple conturile, cu bani deloc puţini, îngropând imaginea României. E şi asta o formă de sprijinire a economiei, e adevărat!

Am aflat din presa clujeană că broşura de prezentare a României la Berlin a stârnit râsul. Nouă ar trebui să ne stârnească plânsul, pentru că e inadmisibil să acceptăm produse făcute de mântuială, pline de greşeli de traducere, care duc în derizoriu orice efort real de promovare. De ce spun asta? Vă dau doar câteva exemple de perle culese din broşura de promovare a României: "Die Noroioşi Vulkane", denumire care nu există nici în limba română, cu atât mai puţin în limba germană, ci e un fel de furculiţion, iar steagul României, dacă nu ştiaţi, are "albastru în proţap", realizatorii broşurii încurcându-se în atâta ştiinţă de limbă germană sau Google translate le-a jucat o festă serioasă, când au vrut să descrie aranjarea culorilor, ajungându-se la traducerea "albastru la proţap" în loc de "albastru lângă băţ." Cum spuneau şi ziariştii clujeni: poate aveau în minte berea nemţească şi s-au gândit ce bine ar merge cu ceva la proţap.

E amuzant, ştiu, dar problema e că acest amuzament pe noi ne costă enorm. Şi nu mă refer aici doar la faptul că pentru organizarea Târgului pentru turism de la Berlin statul român a plătit unei firme 127.000 de euro. Problema e că cel mai mult ne costă imaginea noastră în exterior.

Vreau să ştiu, domnule ministru, cine plăteşte daune morale pentru gafele de genul celor prezentate mai sus? Cine plăteşte pentru dezinteresul arătat de o instituţie a statului român faţă de produsele cu care se prezintă ca să promoveze imaginea ţării? Pentru că mi se pare anormal să plăteşti bani grei pentru astfel de producţii, fără o verificare temeinică a textelor incluse într-o astfel de broşură!

Şi pentru că nu suntem la prima ieşire la un eveniment de profil în care România a fost făcută de râs, şi amintesc aici dezolanta participare la târgul de turism de la Paris, din toamna anului trecut, vă întreb, domnule ministru: chiar nimănui nu îi pasă de modul în care ţara noastră este prezentată în lume?

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Ce punem în locul industriei? O industrie modernă!"

Zilele trecute, guvernatorul Băncii Naţionale a României, domnul Mugur Isărescu, îşi exprima o opinie personală în legătură cu restructurarea sectorului industrial din România după 1990. Potrivit domniei sale, după ce România a optat definitiv pentru economia de piaţă, mai bine de jumătate din industria românească trebuia închisă sau restructurată. Tot domnia sa preciza că, dincolo de zgomotul electoral, în România, astăzi, se produce o reindustrializare cu paşi repezi a economiei.

Sunt de acord, în cea mai mare parte, cu afirmaţiile domnului Isărescu. Mai mult, aş adăuga că nu doar 50% din industrie, ci aproape 90% din industria românească la momentul 1990 nu mai corespundea unui criteriu fundamental în economia contemporană - competitivitatea. Industria anilor ’80, puternic energofagă, cu productivităţi ale muncii la 15%-20% din media europeană, cu tehnologii şi know-how din anii ’60 sau ’70, nu mai putea fi competitivă decât, poate, în relaţia cu pieţele din Orientul Mijlociu sau Africa Centrală, în nici un caz competitivă cu exigenţele europene, americane sau sud-est asiatice. Cu toate acestea, 90% din industria anilor ’90 nu putea fi nici închisă şi nici restructurată. Nu putea fi închisă din pricina sutelor de mii de angajaţi care lucrau în această industrie perimată, pentru care nu existau alternative de încadrare în muncă. Industria nu putea fi nici restructurată, în absenţa resurselor financiare ale statului român. Anii ’90 au reprezentat o epocă dificilă a tranziţiei româneşti la economia de piaţă, însă consider că ceea ce trebuie să ne preocupe astăzi, în mod real, sunt anii care vor urma.

E drept, economia României se reindustrializează în prezent pe segmente şi domenii de competitivitate, graţie investitorilor străini, care au "mirosit" atuurile economiei româneşti şi ştiu că România poate să ocupe un loc între statele care au înregistrat "miracole economice". Deja România se detaşează în Uniunea Europeană ca unul dintre cei mai puternici producători de autoturisme şi subansamble pentru autoturisme produse de mărci de renume. De industria textilă românească se tem industriile textile europene, şi au şi de ce: calitate superioară, preţ mai mic. Tinerii care creează în România pentru tot globul cele mai importante şi inovative software-uri din lume şi care au adus în România toate transnaţionalele de profil sunt deja brandul nostru comercial de ţară. Laminoarele, unele segmente ale producţiei alimentare, construcţia de utilaje sunt alte domenii industriale care se ancorează puternic, independent, cu picioarele pe terenul competitivităţii, avertizează tot mai puternic pieţele: Atenţie! Vin românii!

Contribuţia de 2,3% pe care industria a avut-o la creşterea economică de 3,5% din anul 2013 trebuie să ne bucure enorm. Este dovada unei creşteri economice sustenabile. Cu toate acestea, nu trebuie să cădem în beţia statisticii, ci trebuie să fim realişti şi vigilenţi pentru că pieţele internaţionale nu stau nicidecum pe loc şi asistăm la evoluţia industriei româneşti. Concurenţa contraatacă zi de zi, ceas de ceas.

De aceea, activitatea guvernamentală trebuie subsumată susţinerii industriei cu toate forţele. Industria are nevoie de un climat competitiv pentru a creşte producţia şi pentru a susţine exporturile. De evoluţia viitoare a industriei româneşti şi de ponderea investiţiilor în aceasta va depinde sănătatea structurală a economiei româneşti şi standardul de viaţă al românilor.

Domnul Vasile Iliuţă:

"Avem dreptul la o alimentaţie sigură şi sănătoasă"

Una dintre multele probleme cu care se confruntă societatea românească este aceea a comercianţilor care înşală cumpărătorii cu produsele etichetate în mod intenţionat şi abuziv eronat, prezentând şi vânzând produse provenite din import ca fiind produse româneşti. Din păcate, această înşelăciune nu se opreşte aici.

Multe etichete de pe produsele alimentare induc în eroare cumpărătorul şi prin scrisul mic, prin informaţiile eronate despre conţinutul produsului, cel care pierde în aceste cazuri fiind întotdeauna cumpărătorul, care se bazează pe corectitudinea producătorilor. Din păcate, pentru mulţi dintre comercianţi primează banul obţinut în orice condiţii şi contează mai puţin siguranţa şi sănătatea oamenilor. Ignoranţa şi lipsa de responsabilitate, teama că o etichetare corectă poate scădea profitul, par a fi elementele care definesc pe mulţi dintre comercianţi.

Sute de clienţi nemulţumiţi au reclamat în ultima perioadă la Protecţia consumatorului nereguli făcute de producători, comercianţi şi reprezentanţi ai marilor magazine la produsele din carne, băuturi răcoritoare şi textile, pe etichetele cărora sunt trecute alte informaţii decât ceea ce conţin în realitate. Degeaba s-au majorat amenzile pentru cei care încalcă flagrant legea, aceştia continuând să o încalce tot în defavoarea consumatorului.

Ceea ce este supărător pentru consumator este faptul că nici autorităţile implicate nu ştiu ce conţin unele mezeluri şi produse alimentare, reţetele de fabricaţie a multor produse nu sunt respectate, iar etichetarea acestor alimente nu oferă consumatorului informaţiile esenţiale. Ce fac autorităţile?

Se tot fac sondaje privind comportamentul de consum al românilor iar în procesul alegerii produselor alimentare primează două criterii: aspectul produsului şi preţul, fără să se ţină seama de "bombele alimentare" la care suntem cu toţii expuşi.

Sunt sigur că fiecare dintre noi s-a confruntat cu viciile pieţei interne, a avut experienţe negative în ceea ce priveşte produsele alimentare şi a aşteptat ca ceva să se schimbe, dar acest lucru nu s-a întâmplat.

Astăzi, sub Guvernul Ponta, când veniturile populaţiei nu au crescut, aşa cum PSD şi PNL au promis în campania electorală, tendinţa majorităţii populaţiei de a cumpăra cât mai ieftin nu este decât un pericol la adresa sănătăţii publice. Subliniez, încă odată, lipsa de preocupare a autorităţilor implicate, a Ministerului Agriculturii, mai ales faţă de cei cu venituri reduse, cărora tentaţiile faţă de preţurile mici nu le oferă deloc siguranţă si sănătate, ci dimpotrivă. Avem răbdare şi aşteptăm o schimbare.

Domnilor guvernanţi, avem dreptul la o alimentaţie sigură şi sănătoasă, dar acest lucru nu se poate realiza decât printr-o informare cât mai corectă cu privire la ceea ce cumpărăm şi prin dispoziţii care să stabilească, printr-o legislaţie clară, care sunt cerinţele de etichetare care să îi ajute pe cetăţeni să facă o alegere bună pentru sănătate.

Doamna Violeta Tudorie:

"Repetăm erorile antiruseşti ale lui Ceauşescu? Traian Băsescu - un războinic improvizat"

De la început mă declar revoltată de acţiunea Rusiei de a anexa prin forţă părţi din teritoriul Ucrainei, precum peninsula Crimeea. Dar una este să comunici această poziţie de respingere, şi altceva este circul donquijotism practicat din vârful statului de surescitatul Traian Băsescu.

Şi conducătorii altor state şi-au exprimat indignarea şi au luat măsuri severe faţă de această nouă sfidare rusească, dar au făcut-o cu calm, la rece, ca oameni de stat.

Iată, de exemplu, Bulgaria a spus că nu va merge cu sancţiunile împotriva Rusiei până la capăt fără un studiu de impact. Ungaria, asemenea foştilor aliaţi ai CAER, se bucură de împrumuturile, de resursele şi de investiţiile ruseşti, fără a se arăta prea deranjată de anexarea Crimeii.

Ce l-o fi apucat pe Băsescu să ne bage iar în gura "ursului" siberian? Oare nu a învăţat nimic din gafa lui Ceauşescu de a se lua în gât cu sovieticii? Vrea să fie ascultat, lăudat şi primit la casele înalte din Occident? Şi Ceauşescu a fost plimbat cu trăsura reginei Marii Britanii şi i-a avut ca oaspeţi pe marii preşedinţi Charles de Gaulle şi Richard Nixon. Şi la ce i-a folosit? Traian Băsescu a recunoscut singur că vorbeşte pentru propria imagine atunci când a spus că nu l-a luat nimeni în seamă când cu recunoaşterea Kosovo.

De când cu evenimentele din Ucraina, Băsescu se manifestă ca acel căţelandru care latră tare pe lângă dulăii Americii şi ai Uniunii Europene. Se dă expert înfocat în studii ucrainene şi ruseşti, pe considerentul că este mai aproape de graniţele acestora decât SUA.

A terminat cu românii şi acum vrea să-i rezolve pe moldoveni şi pe ucraineni. Anunţă sancţiunile internaţionale împotriva ruşilor cu aceeaşi satisfacţie diabolică cu care anunţa tăierile de salarii şi pensii ale românilor. Se vede că suferă de nebăgare în seamă.

Dar, noi românii, ce avem de câştigat din această îmbăţoşare sterilă şi ridicolă? Nu ar trebui ca cetăţenii să-l aducă, pe acela care, chipurile, îi reprezintă, cu picioarele pe pământ? Doar n-o să credeţi că se sperie Putin de gura lui Băsescu! Şi nu este vorba numai de noi, cetăţenii României. Cu ce se vor alege românii Republicii Moldova şi chiar cetăţenii Ucrainei din această isterie băsistă? Cu iluzia că vor intra în UE şi vor primi bani europeni? Le garantează Băsescu aceşti bani şi acest parcurs? Este realizabil un asemenea obiectiv împotriva opoziţiei active a Rusiei? Or, ultimele evoluţii, în ciuda unor încurajări formale fără nicio bază de pregătire şi în ciuda promisiunilor băsiste, au îndepărtat şi mai mult popoarele respective de acest delir.

Domnule Băsescu, răcoriţi-vă puţin şi opriţi-vă măcar la acest sfârşit de mandate dezastruoase în politica internă şi dăunătoare intereselor românilor în politica externă. Plimbarea dumneavoastră la Bruxelles, la Consiliul Europei, ca şi aceea a doamnei Elena Băsescu, această super-Monica Macovei, la Parlamentul European, nu numai că ne-au umplut de ridicol, dar ne-au creat prejudicii şi greutăţi suplimentare în politica şi în viaţa noastră viitoare. Nu toţi avem moşii la Nana ca să nu ne pese de unde luăm gazul şi cât ne costă. Veţi zice că suntem meschini, pentru că ne gândim la buzunarul propriu când lumea reintră în războiul rece, dar, încă odată, nu toţi românii au intrat în politică săraci şi au ieşit latifundiari, ca familia dumneavoastră. Nu negociaţi interesele românilor pe averea şi cariera dumneavoastră şi a fiicelor. Aşa că mai scutiţi-ne cu rolul de războinic improvizat!

Domnul Iulian Vladu:

"Scumpirile de la 1 aprilie 2014 - o nouă pagină neagră în lupta puterii împotriva economiei româneşti"

Românii primesc lovitură după lovitură de la guvernul stângii socialiste, metamorfozat în fabrică de şomeri şi tartor al taxelor şi impozitelor. Scumpirea gazelor şi a energiei electrice de la 1 aprilie 2014, cumulată cu aplicarea accizei de 7 eurocenţi pe litrul de combustibil, reprezintă o nouă pagină neagră în lupta puterii împotriva economiei româneşti.

Victor-Viorel Ponta devine astfel un nefericit simbol al dezastrului mediului de afaceri şi al falimentului personal a milioane de români, aduşi în sapă de lemn de o politică fiscală iraţională şi neproductivă. Industriaşii români vor plăti, peste câteva zile, tributul succesului de anul trecut. Majorarea cu 24% a gazelor din producţia internă îi va arunca într-o concurenţă neloială cu omologi din Uniunea Europeană, care deja achitau facturi la utilităţi cu 30% mai ieftine. Mulţi îşi vor închide porţile, cei mai mulţi vor trimite oameni acasă.

După ce, în 2013, preţul la energie electrică a crescut cu 30 de procente, iată că acum aducerea preţului gazelor interne la nivel european vine să întregească un tablou al incompetenţei şi al nepăsării politice faţă de un sector care se zbate singur într-un mediu concurenţial acerb.

Victor-Viorel Ponta ştie că nu are suficienţi bani la buget pentru a-şi hrăni baronii, stăpâni peste judeţe în care sărăcia atinge cote insuportabile. Şi atunci pune taxe şi impozite, inventează accize, scumpeşte preţuri la utilităţi. Nu-i pasă că - încet şi sigur - produsele româneşti vor fi atât de scumpe, încât nu vor mai avea nicio şansă pe pieţele internaţionale. Nu-i pasă că tinerii nu mai găsesc locuri de muncă. Nu se sinchiseşte că românii abia îşi asigură traiul de zi cu zi. Cu o ţară de asistaţi social, încolonaţi la urne, PSD îşi atinge scopul: acela de a fi stăpân peste o societate mult prea săracă şi mult prea îngenuncheată ca să emită pretenţii!

Domnul Mihai Weber:

"Viitorii europarlamentari, foarte reprezentativi pentru interesele românilor"

Sâmbătă, 22 martie, Alianţa electorală PSD-UNPR-PC a depus la Biroul Electoral Central dosarele de candidatură pentru alegerile europarlamentare care vor avea loc pe 25 mai.

Îmbucurător este că, de această dată, avem o listă mai puternică de candidaţi şi am convingerea că această echipă va lupta pentru binele tuturor românilor din Uniunea Europeană şi nu oricum, ci cu multă trudă şi responsabilitate, aşa cum, din păcate, alţii nu au făcut-o.

Pe lista alianţei, validată de Comitetul Executiv Naţional al PSD în luna februarie, pe prima poziţie se regăseşte actualul europarlamentar PSD Corina Creţu, pe locul al doilea - senatorul PSD Ecaterina Andronescu, pe locul al treilea se află Cătălin Ivan, eurodeputat şi purtător de cuvânt al PSD. Pe următoarele poziţii se află fostul ministru al comunicaţiilor Dan Nica, fostul ministru PC pentru IMM-uri Maria Grapini, senatorul UNPR Damian Drăghici, europarlamentarii Daciana Sârbu, Ioan Mircea Paşcu, Viorica Dăncilă, adjunctul şefului de cabinet al comisarului european pentru agricultură, Sorin Moisă, şi actualii eurodeputaţi Victor Boştinaru şi Claudiu Ciprian Tănăsescu. Pe poziţiile 13-17 sunt candidaţi PC, UNPR, propunerile PSD Bucureşti, ale TSD şi PES Activist.

Sunt convins că, pe viitor, România va fi reprezentată în Parlamentul European mult mai puternic decât în ultimii cinci ani. Aceşti europarlamentari social-democraţi bine pregătiţi vor susţine interesele naţionale şi politice ale ţării noastre în Parlamentul European cu foarte multă mândrie şi demnitate.

Domnul Dorel Covaci:

"Un gând de apreciere, preţuire şi respect de Ziua Poliţiei Române"

În ciuda eforturilor depuse pentru crearea unui sistem legislativ capabil să reglementeze desfăşurarea vieţii sociale şi să asigure respectarea ordinii publice, toate statele, chiar şi cele cu democraţie avansată şi o situaţie economică foarte bună, s-au confruntat, se confruntă şi probabil se vor confrunta cu acţiuni de tulburare a ordinii publice.

Plecând de la cauzele probabile de producere a tulburării ordinii publice şi de la propria experienţă, statele şi-au constituit structuri specializate şi au adoptat strategii pentru menţinerea şi restabilirea ordinii publice. În general, majoritatea statelor democratice includ în categoria forţelor de ordine publică efective de poliţie, de jandarmerie, carabinieri, unităţi antitero, servicii de pază şi protecţie a demnitarilor, de poliţie de frontieră, pompieri, gardă de coastă, gardă naţională etc.

Fiecare stat şi-a creat şi perfecţionat structuri în domeniul ordinii publice în pas cu propria sa dezvoltare istorică, păstrând propria identitate, existând astfel o varietate de structuri organizatorice, relaţionale şi concepţii de abordare în plan intern a ordinii publice.

Cu titlu de exemplu, în Germania, ordinea publică este încredinţată poliţiei, în timp ce în Franţa, Belgia, Olanda, Canada, Spania, în mediul urban, ordinea publică este încredinţată poliţiei, iar, în mediul rural, pe această linie are atribuţii jandarmeria. În SUA, competenţa aparţine poliţiei, cu particularitatea că pentru restabilire acţionează şi Garda Naţională, o instituţie care funcţionează în regim temporar, fiind încadrată cu cetăţeni americani de diferite profesii, care sunt plătiţi să se pregătească săptămânal şi, la nevoie, să acţioneze alături de poliţie.

Remarcăm faptul că în majoritatea statelor forţele de ordine publică sunt în subordinea Ministerului de Interne (Ministerul Securităţii Publice etc.) şi sunt coordonate centralizat pentru aplicarea legii. Excepţie fac Franţa şi Olanda, unde jandarmeria este în structura Ministerului Apărării.

În România, sistemul naţional de asigurare a ordinii publice cuprinde ansamblul format din legislaţie, autorităţile şi organele administraţiei publice, instituţiile, forţele şi resursele create şi pregătite special, care acţionează pentru garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, protecţia proprietăţii publice şi private, funcţionarea normală a statului de drept.

Pe data de 25 martie, de ziua Bunei Vestiri, Poliţia Română împlineşte 192 de ani de existenţă.

Poliţia este răspunzătoare de menţinerea ordinii publice, acţionând pe trei direcţii: prevenirea socială, în sensul acţiunilor asupra factorilor sociali care concură la complexitatea cauzală a tulburărilor ordinii publice; prevenirea situaţională, prin luarea în considerare a măsurilor care au ca scop reducerea factorilor ce facilitează faptele de tulburare a ordinii publice şi sporirea riscurilor autorilor acestora de a fi descoperiţi; menţinerea ordinii publice folosind toate mijloacele atribuite de lege.

În Vechiul Regat, instituţia cu atribuţii poliţieneşti, care a precedat poliţia până la Revoluţia din 1948, a fost Agia (în capitalele Bucureşti şi Iaşi), în fruntea căreia se afla un agă (denumire de origine turcă). După perioada fanariotă, când instituţiile noastre cunosc un declin semnificativ, în 1822, domnitorul pământean Grigore Dimitrie Ghica, domnitor al Ţării Româneşti între 1822-1828, al cărui fiu Dimitrie era prefect al capitalei, înmânează Agăi Mihăiţă Filipescu primul drapel al Agiei în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Bucureşti. Pe lângă alte simboluri, acest steag înfăţişa şi scena Bunei Vestiri. "Iată cum, în chip atât de fericit, istoria instituţiei noastre se împleteşte cu Biserica", remarca în 1903 colonelul P. V. Năsturel în cartea "Steagul, stema şi însemnele domniei".

Prin importanţa şi semnificaţiile sale, evenimentul consemnat acum 192 de ani constituie un moment de referinţă în istoria Poliţiei Române. Înmânarea acestui steag al Agiei legalizează funcţionarea instituţiei Poliţiei Române.

Cuvântul "poliţie" provine din greceşte, care înseamnă activitate de ordine de stat. A intrat în uzul curent la noi, după toate aparenţele, în epoca fanariotă, datorită influenţei greceşti. În secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea se vorbeşte deseori în documentele vremii despre " poliţie", cu înţelesul de "activitate de stat" şi chiar cu acela de "stat" propriu-zis.

Odată cu înjghebarea în decursul milenar al istoriei şi apariţia statului, poliţia, cu sarcina de a menţine ordinea în cetate, îşi dezvoltă propria instituţie, care, pe parcursul istoriei, suferă transformări şi împreună cu armata şi justiţia contribuie, sub conducerea nemijlocită şi cu aportul direct al voievozilor şi al domnitorilor noştri, la instaurarea ordinii şi a autorităţii pe meleagurile moştenite de la înaintaşi.

Datele privind istoricul Poliţiei Române nu apar decât în perioada modernă, după anul 1800. Poliţia ca instituţie a însoţit statul în toate orânduirile cunoscute de istorie, întrucât orice stat are nevoie de ordine internă, deci şi de structura prin care aceasta să fie asigurată.

Ministerul Trebilor din Lăuntru se împărţea, la vremea înfiinţării sale, în trei secţiuni, iar în atribuţiile secţiei I, pe prim plan se situa poliţia generală, ale cărei baze au fost puse prin Regulamentul Organic. Din 1861 a luat denumirea de Ministerul de Interne, jucând un rol constructiv în istoria poporului român.

Cea dintâi lege care dă o adevărată organizare Poliţiei a fost promulgată la 1 aprilie 1903 şi se intitulează Legea pentru organizarea Poliţiei Generale a Statului. Ea a fost elaborată de ministrul de interne Vasile Lascăr, despre care se poate spune că este părintele şi organizatorul poliţiei din România.

Legea organizării Poliţiei Generale a Statului din 1 aprilie 1903 este considerată, din punct de vedere istoric, prima lege organică de poliţie. Ea preciza atribuţiile şi stabilea competenţele personalului poliţiei, instituind principiul stabilităţii organelor poliţieneşti şi scoaterea lor în afara luptelor politice.

În 1949 se înfiinţează Miliţia, apoi, prin Decretul - Lege nr. 2/27 decembrie 1989, se reînfiinţează Poliţia Română, ale cărei competenţe vor fi reglementate ulterior prin Legea nr. 26 din 18 mai 1994 şi prin Legea 218 din 23 aprilie 2002.

Din 1990, Poliţia Română a cunoscut mai multe etape de transformări, menite să asigure siguranţa persoanelor, a colectivităţilor, drepturile legitime ale cetăţenilor, precum şi a alte drepturi prevăzute în acte internaţionale, la care România este parte.

Demilitarizarea poliţiei a fost cerută încă din 1998 de unii politicieni. Procesul a avut loc în anul 2002, fiind un lucru necesar pentru integrarea României în UE. În urma acestui proces, profesia de poliţist a fost redefinită, ea intrând în nomenclatorul de meserii din România.

Poliţia Română este în prezent "instituţia specializată a statului, care exercită atribuţii privind apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, a proprietăţii private şi publice, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice, în condiţiile legii".

Stimaţi colegi, noile realităţi din domeniul ordinii publice impun, în contextul unei specializări şi al unui profesionalism ridicat, dezvoltarea şi transformarea permanentă a cel puţin cinci capacităţi: capacitatea de informare, viteza de reacţie, forţa de reacţie, controlul situaţiei în timp şi spaţiu, gestionarea activităţii de comandă. Punerea în funcţiune a unui mecanism bazat pe asigurarea acestor capacităţi creează garanţia intervenţiilor cu succes pentru apărarea ordinii publice, asigurarea siguranţei persoanelor şi exercitarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, în conformitate cu legea.

Cu prilejul Zilei Poliţiei Române, transmit un gând de apreciere, preţuire şi respect pentru eforturile de zi cu zi în asigurarea unui climat de ordine şi siguranţă în rândul comunităţilor locale. Mult succes şi împliniri profesionale în exercitarea atribuţiilor poliţiştilor români, puse în slujba respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor!

La mulţi ani!

Domnul Petru Movilă:

"Acum 96 de ani, România şi Republica Moldova erau un singur popor"

La 27 martie 1918, Sfatul Ţării de la Chişinău a aprobat cu 86 de voturi pentru, 3 împotrivă şi 36 de abţineri, unirea condiţionată cu Regatul României. În acel moment, ruptă de Moldova în 1812, Basarabia revenea în graniţele româneşti.

Reprezentanţii din Sfatul Ţării au subliniat că Basarabia îşi va păstra autonomia, că Sfatul Ţării, Parlamentul basarabean, va continua să existe, că urmau să se pună în practică reforme politice şi sociale, de exemplu, votul secret, egal şi universal şi, bineînţeles, reforma agrară. Mai apoi, actul a fost prezentat Regelui Ferdinand, care era refugiat la Iaşi, iar Unirea Basarabiei cu România a fost recunoscută prin Tratatul de Pace de la Paris din anul 1920. Rusia, URSS la acea vreme, nu s-a împăcat niciodată cu această pierdere teritorială. Istoricii ne aduc aminte că au existat mai multe discuţii, inclusiv în anul 1924, la Viena, dar care s-au soldat cu răsunătoare eşecuri, dat fiind faptul că sovieticii au încurajat în permanenţă activitatea unor grupuri bolşevice, agresive pe frontiera de pe Nistru sau în sudul Basarabiei, cea mai cunoscută fiind cea de la Tatar Bunar.

Însă, în 1940, Stalin alipeşte Basarabia Uniunii Sovietice, iar în 1944 trupele sovietice ocupă România şi instaurează comunismul. Aşa se face că vreme de 50 de ani, nici elevii din dreapta Prutului şi nici cei din stânga Prutului nu au învăţat la şcoală ce s-a întâmplat exact la 27 martie 1918.

Astăzi, influenţa Rusiei în Republica Moldova nu mai este ce a fost odată. Avem dovezi şi semnale clare, concrete că şi de o parte şi de cealaltă a Prutului se doreşte unirea celor două ţări. Guvernul actual este responsabil pentru modul în care România susţine integrarea în Uniunea Europeană a Republicii Moldova. Acum este esenţială o atitudine raţională cu privire la direcţia europeană a Republicii Moldova şi consider că este un moment de răscruce pentru întreaga Europă.

În ultimii ani, prin eforturi susţinute, serioase şi consistente, Moldova şi-a câştigat dreptul de a fi mai aproape de Europa. România, alături de Polonia, Republica Cehă, statele baltice şi nu numai, susţin întru totul această orientare, cu argumente solide faţă de procesul de extindere a Uniunii.

Din 2007, odată cu deschiderea cabinetului meu parlamentar de la Chişinău, în calitate de deputat în Parlamentul României, am sprijinit numeroase proiecte care astăzi au făcut ca România şi Republica Moldova să fie mai apropiate. Înfrăţirea municipiului Iaşi cu Chişinăul este un astfel de exemplu, care a schimbat atitudinea tuturor celor implicaţi în această experienţă.

Astăzi, cu doar două zile înainte de data de 27 martie, pot spune cu tărie că locul românilor de peste Prut este într-o Europă Unită, alături de fraţii lor din România.

Domnul Mircea Lubanovici:

Doresc pe această cale să salut înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie prin preluarea activităţii din acest domeniu de la Ministerul Muncii şi Oficiul Român pentru Adopţii. Doresc să cred că, pe această cale, deficienţele de comunicare şi procedură dintre cele două instituţii vor fi rezolvate, iar în acest mod activitatea în domeniu va cunoaşte un progres evident. Mă bucură că toate apelurile referitoare la acest subiect sunt luate în considerare, dar nu pot să nu mă întreb dacă simpla înfiinţare a unei autorităţi rezolvă toate problemele din domeniul adopţiilor.

Stimaţi colegi, problematica adopţiilor şi cu atât mai mult a celor internaţionale este extrem de complexă şi sensibilă. Există o nevoie reală în acest domeniu de rezolvarea unor probleme critice, pe care le-am repetat în nenumărate rânduri: blocaje instituţionale, personal slab calificat, anchete sociale superficiale, abuzuri asupra copiilor din orfelinate. Să nu uităm că toate acestea lasă o amprentă negativă asupra dezvoltării copiilor instituţionalizaţi.

În asemenea condiţii, stimaţi guvernanţi, consideraţi că prin crearea unei instituţii rezolvaţi toate problemele? Cu părere de rău, observ o lipsă de interes în abordarea acestor chestiuni, atât din partea Parlamentului, cât şi a Guvernului, fapt evident în lipsa altor acţiuni în domeniu. Cu atât mai mult cu cât ordonanţa de urgenţă prin care se înfiinţează această autoritate prevede şi alte schimbări cu scopul clar de a acorda mai multă putere şi influenţă unor personaje din Guvern.

Doresc să cred că s-a ales metoda pentru grăbirea procedurilor şi nu pentru reglarea raporturilor de putere în interiorul Guvernului. Doresc să cred că binele şi şansele la dezvoltare ale copiilor abandonaţi nu intră în calcule politice meschine. Şi vă rog să îmi demonstraţi aceasta prin acţiuni clare, cu impact real în facilitarea adopţiilor şi bunăstarea copiilor din orfelinate.

Domnul Mircea Lubanovici:

"Cum combatem munca la negru?"

Doresc să vă aduc în atenţie subiectul muncii la negru în România. Astfel, conform ultimului Eurobarometru, România se numără printre ţările europene cu cel mai mare procent de angajaţi plătiţi în afara sistemului legal. După estimările Consiliului Fiscal, în 2013, aproximativ 1,45 de milioane de români munceau la negru. Aceste date sunt confirmate şi de rapoarte ale Băncii Mondiale, conform cărora munca fără forme legale este încurajată de ponderea mare a taxelor şi impozitelor din veniturile angajaţilor. Concret, evitarea plăţii contribuţiilor la asigurările sociale reprezintă 24% din evaziunea fiscală totală din România. Aceasta în condiţiile în care România are una dintre cele mai dezvoltate economii subterane din Uniunea Europeană cu circa 30% din PIB.

În aceste condiţii, nu pot să nu vă întreb, stimaţi guvernanţi, care sunt măsurile dumneavoastră concrete pentru limitarea acestui fenomen?

Din nefericire, cu toţii ne bucurăm de omniprezenţa dumneavoastră în studiourile de televiziune, în timp ce administrarea ţării şi rezolvarea problemelor sunt amânate. Bineînţeles, unele dintre ele - cum ar fi creşterea minimală a pensiilor - sunt luate în considerare strategic, cu puţin timp înainte de alegeri. Şi să nu uităm de favorurile şi cadourile pentru grupurile de interese din teritoriu. De parcă puteţi păcăli românii cu asemenea măsuri electorale, când cifrele şi datele statistice arată clar lipsa de performanţă a acestui Guvern.

Mă văd nevoit să vă adresez un apel la responsabilizare! Adevăratele probleme ale ţării trebuie tratate cu seriozitate şi bună-credinţă pe durata întregului mandat al Guvernului, nu doar în momentele electorale. Şi, din păcate, lupta cu economia subterană este una pe care aţi abandonat-o în favoarea apariţiilor televizate.

Domnul Dorin Silviu Petrea:

Dacă atunci când vă gândiţi la agricultură, vă imaginaţi scene din trecut, cu munci ale câmpului, daţi-mi voie să vă ofer astăzi o nouă perspectivă. Dezvoltarea durabilă şi strategică a societăţii româneşti este un proces dependent de creşterea economică, iar agricultura a reprezentat şi reprezintă şi astăzi un segment cheie în acest proces. Aşa după cum spunea şi Regele Mihai în 1947, agricultura este "un domeniu al viitorului".

Ţara noastră dispune de elemente cheie care să permită transformarea agriculturii într-o componentă majoră a economiei de stat. O spunem şi noi, o recunosc şi alţii, România are potenţial de "paradis agricol", contribuind deja în medie cu aproape 6% din PIB în fiecare an şi reprezentând ocupaţia a 30% din populaţia activă.

Dar pământurile fertile, diversitatea producţiei, mâna de lucru, toate acestea trebuie mobilizate şi valorificate pentru a răspunde tuturor provocărilor ce apar la nivel naţional, cât şi în cadrul european al Politicii agricole comune. Cunosc voinţa şi măsurile Guvernului în eforturile de a genera reformele necesare pentru sectorul agricol. Iar pentru că toate lucrurile se fac cu bani, vă reamintesc doar faptul că subvenţiile acordate de către Uniunea Europeană şi statul român se ridică la aproximativ 83 de milioane de euro pentru sprijinirea fermierilor autohtoni. Schemele de ajutor nu sunt puţine şi nici de neglijat.

Săptămâna trecută am participat la o întâlnire cu comisarul pentru agricultură şi dezvoltare rurală, Dacian Cioloş. În urma discuţiilor concluzia este clară: "România trebuie să ia decizii de orientare strategică în următoarele luni, pentru următorii ani".

Pentru că aceste decizii trebuie luate până la sfârşitul lunii iulie, vă încurajez să consultaţi proiectul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2014 - 2020 şi să contribuiţi activ la construirea unei strategii care să ţină cont de specificul structurii agricole din România.

Trebuie să avem însă în vedere faptul că autorităţile europene au insistat pe calitate, pe conţinutul strategiilor. Cu atât mai mult trebuie să urmărim ca aşteptările agricultorilor români să se regăsească în aceste documente. Vă încurajez să cunoaşteţi mecanismele de acordare a subvenţiilor din domeniul agricol şi să identificăm împreună măsuri de perfectare a acestor proceduri.

Dovadă că agricultura reprezintă o prioritate la nivel european este că, potrivit unui sondaj realizat după metodologia Eurobarometrului, aproape 80% dintre cetăţenii Uniunii Europene susţin că politica agricolă comună aduce beneficii tuturor statelor UE. În mod cert, la fel ca şi noi, cele mai multe state se concentrează acum pe sprijinirea agriculturii şi a zonelor rurale. Corelarea schemelor de sprijin la particularităţile fiecărei zone este nu doar indicată, ci şi necesară, iar pentru ca România să fie performantă în acest domeniu, este important să cunoaştem nevoile producătorilor.

Lipsa accesării fondurilor vine pe fondul informării insuficiente. Este şi datoria noastră, stimaţi colegi, să recredibilizăm agricultura românească, produsele autohtone şi să stimulăm creşterea acestui sector. Câtă vreme proiectul PNDR mai poate fi modificat, înainte de a fi acceptat oficial de Uniunea Europeană, trebuie să depunem toate eforturile pentru a reflecta în această strategie interesul şi nevoile celor direct afectaţi de domeniul agriculturii.

Cred de asemenea că alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European reprezintă o oportunitate pentru ca ţara noastră să continue lupta pentru reforma agricolă. Să nu uităm că Parlamentul European este cel care aprobă numirea comisarilor, iar România poate să reprezinte şi în acest mandat interesele Uniunii Europene în domeniul agricol. Motiv pentru care vă încurajez să ne unim eforturile pentru realizarea de noi performanţe în acest sector.

Domnul Sorin Mihai Grindeanu:

"Susţinerea performanţei"

Conform DEX-ului, performanţa este un rezultat (deosebit de bun) obţinut de cineva într-o întrecere sportivă sau o realizare deosebită într-un domeniu de activitate. Pornind de la această definiţie dată de Dicţionarul explicativ al limbii române, vreau să vă vorbesc astăzi despre cât de important este ca noi, lideri politici, parlamentari, să susţinem performanţa.

În primul rând, trebuie să ne dorim performanţă nu doar în sport ci în orice domeniu al vieţii sociale. Este imperativ să susţinem, să încurajăm şi să finanţăm performanţa.

Vreau să vă aduc la cunoştinţă rezultatele obţinute de doi sportivi români în două competiţii importante.

Gimnasta Andreea Munteanu a făcut senzaţie pentru gimnastica românească la concursul Trofeo Citta di Jesolo din Italia, unde a câştigat medalia de aur la bârnă şi pe cea de bronz la sol. Săptămâna trecută, aceeaşi Andreea Munteanu a câştigat o medalie de bronz la Cupa Mondială de la Cottbus, din Germania. Sabrerul Tiberiu Dolniceanu a câştigat sâmbătă etapa de Cupă Mondială de la Moscova. Rezultate din ultimele 72 de ore, din sportul mondial.

Dar sportul nu este singurul care are rezultate excepţionale.

Statisticile plasează România în topul ţărilor cu cei mai mulţi copii cu o inteligenţă peste medie. Anual, zeci de elevi români se întorc de la olimpiadele internaţionale cu medalii şi diplome, dovedind că în România se poate face excelenţă.

Aşa se măsoară performanţa. Şi asta nu este tot.

Dragi colegi, performanţă se poate face în aproape orice domeniu. Chiar şi în zona instituţiilor bugetare. Personal am ales să susţin şi să votez majorarea salariilor profesorilor debutanţi, ale medicilor rezidenţi şi pe cele ale aleşilor locali ca o modalitate de a încuraja performanţa. De multe ori, când un bugetar îşi face treaba, se consideră că realizează o performanţă, un lucru aparent ciudat, dar în concordanţă cu felul în care erau încurajaţi bugetarii prin salarii injuste şi condiţii austere.

Noi, în acest Parlament, am făcut primul pas spre normalizare. Ca să cerem cuiva performanţă, trebuie să dăm ceva în schimb - salarii decente, condiţii şi atenţia noastră.

Declaraţia mea politică de astăzi se doreşte un apel la susţinerea performanţei. Performanţa se măsoară în aur, dar şi în ...viitor! Viitor ca unitate de măsură a timpului pentru noi şi pentru generaţiile care vor veni.

Domnul Ion Bălan:

"Falimentul personal - în dezbatere"

Am ales să vorbesc astăzi despre un proiect legislativ aflat în dezbatere la Camera Deputaţilor şi care a născut multe discuţii şi aici, în plen, dar şi în societatea civilă, mediul online şi printre oameni, în general. Se întâmplă acest lucru pentru că vorbim despre un subiect delicat şi o abordare nouă a situaţiei economice grele pe care o traversează mult prea multe familii din România.

Argumentele care vin în susţinerea acestui concept - de insolvenţă a persoanelor fizice - ţin mai mult de cifre, - numărul mare de datornici la bănci, numărul în creştere al ratelor restante, suma totală restantă care se adună de la o zi la alta. Toate acestea creează presiune pe întreaga economie, care se bazează în bună parte pe consum şi puterea de cumpărare a oamenilor.

Am fost întrebat la rândul meu cum va funcţiona această lege, cu atât mai mult cu cât oamenii au aflat că în alte ţări europene falimentul personal este o soluţie agreată. De aceea insist pentru explicarea termenilor, pentru dezbatere şi pentru informarea populaţiei, care trebuie să cunoască avantajele şi dezavantajele.

Falimentul personal are, aşadar, două etape - faza de plan de reorganizare, în care datornicul plăteşte o anumită sumă lunară, sub supraveghere judiciară, şi etapa falimentului, în care acesta îşi poate pierde proprietăţile, dar în urma valorificării acestora i se şterg datoriile neacoperite.

Iată de ce este necesară cunoaşterea tuturor detaliilor şi luarea în calcul a tuturor factorilor care definesc falimentul personal. Şi acest lucru trebuie făcut fără patimă şi zgomot, ci cu atenţie sporită pe cetăţean, pentru că acesta trebuie să înţeleagă noul context, în cazul în care acest proiect devine lege.

Ştim că în alte ţări europene se aplică deja - Anglia, Franţa, Germania, Polonia, Olanda sunt doar câteva dintre ele. Iar în Ungaria este în lucru proiectul insolvenţei persoanelor fizice, recomandarea venind chiar de la Fondul Monetar Internaţional. Aşadar, este important să învăţăm din experienţa acestora şi să analizăm cu atenţie inclusiv efectele adoptării acestei prevederi în aceste ţări, pentru a crea un cadru legal cât mai eficient.

Domnul Daniel Florea:

"Ziua Mondială de Luptă împotriva Tuberculozei"

Pe 24 martie 1882, la Berlin, medicul Robert Koch anunţa comunitatea ştiinţifică din acea vreme că a descoperit bacilul care produce tuberculoza şi care a ajuns să-i poarte numele. Ca recunoaştere a însemnătăţii acelei zile, în fiecare an, pe 24 martie, întreaga umanitate marchează Ziua Mondială de Luptă împotriva Tuberculozei.

În condiţiile în care anual în lume mor 1,7 milioane de oameni din cauza acestei boli, iar o singură persoană contagioasă, care nu ştie că este bolnavă, poate transmite infecţia altor 10 - 15 persoane într-un an, în ţara noastră, incidenţa tuberculozei înregistrează valori de 10 ori mai ridicate decât în Europa, deşi tratamentul pentru TBC este inclus într-un program naţional şi este gratuit. Bucureştiul este capitala europeană cu cei mai mulţi bolnavi de tuberculoză: de trei ori mai mulţi decât în Paris, deşi numărul de locuitori e aproape acelaşi.

Raportat la o populaţie de aproximativ 20 de milioane, în România, între 30 000 şi 35 000 de persoane suferă de această afecţiune. Potrivit statisticilor, România ocupă primul loc în Uniunea Europeană din punct de vedere al numărului de îmbolnăviri prin tuberculoză, urmată de Lituania, Letonia şi Bulgaria. Această boală reprezintă nu numai tratamente costisitoare şi îndelungate, ci şi izolare şi marginalizare socială, cu consecinţe emoţionale puternice, reprezentând la nivel mondial a doua cauză a mortalităţii, după HIV. Medicii afirmă că tuberculoza nu mai este neapărat boala celor săraci. În plus, tratamentul incomplet a dus la apariţia unei forme mai rezistente de TBC.

Tuberculoza era considerată boala sărăciei. Îi afecta pe cei care nu aveau un loc de muncă, trăiau în condiţii precare şi se hrăneau prost. Astăzi profilul celor cu această afecţiune se schimbă, mulţi dintre ei fiind tineri care muncesc mult, sunt obosiţi şi stresaţi, nemaiavând grijă de sănătatea lor. Medicii atrag atenţia şi în legătură cu tipul de tuberculoză tot mai frecvent printre bolnavi. În toată ţara sunt deja 1.500 de cazuri de TBC rezistent la antibiotice, o formă mult mai gravă şi mult mai scump de tratat. Dacă tuberculoza normală se tratează în şase luni, iar pastilele costă 100 de euro pe lună, vindecarea de tuberculoză numită multidrog, care cedează doar după administrarea îndelungată a 2 medicamente, durează 2 ani şi costă până la 6000 de euro pe lună.

România are nevoie de mult mai multe programe de informare şi prevenire, nu numai pentru TBC. Trebuie recunoscut faptul că de multe ori nenorocirile ce se întâmplă în ţara noastră au la bază necunoaşterea şi slaba informare. De aceea am încredere că împreună trebuie să încurajăm toate organismele guvernamentale şi neguvernamentale să implementeze mai multe programe de susţinere, informare şi prevenţie.

Domnul Daniel Florea:

"Susţinem proiectele de succes ale Guvernului USL"

Într-o perioadă de mari disensiuni politice, nu trebuie să uităm că suntem angajaţi să sprijinim prin toate resursele ceea ce Guvernul USL şi-a propus şi a reafirmat nu cu mult timp în urmă.

În urma analizelor indicatorilor economici din anul trecut, datele statistice confirmă încă o dată faptul că politicile implementate de către Guvernul USL, în plan economic şi social, au deja efecte pozitive.

Măsurile pe care guvernul nostru le-a luat până în prezent au avut impact benefic atât în plan social, deoarece salariul mediu net a crescut încă de la începutul anului trecut, cu 2,7%, ajungând la 1.661 lei, comparativ cu luna aprilie a anului precedent, salariul mediu net a crescut cu până la 7%, cât şi în plan economic, dacă ţinem cont de faptul că produsul intern brut a crescut în primul trimestru al anului trecut cu 2,2% faţă de perioada similară a anului 2012 şi cu 0,7% comparativ cu rezultatele înregistrate în ultimul trimestru din 2012. Aşa cum afirma şi prim-ministrul Victor Ponta: "Creştere economică am avut şi a fost sănătoasă în 2013 - de 3,5%, bazată în primul rând pe producţia industrială, agricultură şi fonduri europene. Anul acesta, după primele două luni, trendul este în acelaşi sens - avem creştere."

Mai mult decât atât, în condiţiile în care aproape în toată Europa şomajul este în creştere continuă în ultimul timp, România se află pe locul 10 şi pe 4 în Europa Centrală şi de Est, după numărul locurilor de muncă create în urma proiectelor de investiţii străine realizate în ţară în 2012.

Astfel, România a atras anul trecut 7.114 locuri de muncă generate de investiţiile străine, cu 18,9% mai multe decât în anii precedenţi. Companiile din România au nevoie de susţinere, de programe bine elaborate, care să le susţină competitivitatea şi orientarea spre noi pieţe de export, favorizând astfel angajările şi implicit reducerea şomajului.

Guvernul USL a susţinut cu 100 de milioane de euro firmele din IT care creează peste 200 de locuri de muncă şi pe care le vor menţine pentru minimum 5 ani. Să nu uităm nici de facilitatea neplăţii CAS pentru cei care angajează tineri şomeri, scopul acestor măsuri fiind de a relansa economia românească prin crearea de locuri de muncă.

Creşterea economică peste aşteptările previzionate s-a datorat şi unei creşteri semnificative a exporturilor româneşti, ceea ce înseamnă că industria din România funcţionează încă şi că avem toate şansele să dăm curs cu succes proiectului nostru, al USL, de reindustrializare a ţării, bineînţeles, cu condiţia să continuăm să sprijinim activ acest sector, prin implementarea unei strategii de competitivitate şi dezvoltare durabilă care să se deruleze pe termen lung şi care să redea României locul meritat pe piaţa europeană din acest punct de vedere.

Consider că suntem datori să sprijinim orice iniţiativă care va duce la creşterea economică şi la creşterea nivelului de trai al românilor.

Domnul Mihăiţă Găină:

"România, campioană la absorbţia fondurilor europene"

Am tot auzit în ultimul timp fel şi fel de critici lansate de opoziţie privind absorbţia fondurilor europene. Opoziţia actuală din România nu mai are la îndemână niciun argument viabil cu care să atace Guvernul Ponta în privinţa absorbţiei fondurilor europene. Nu o spun eu, ci o atestă faptele.

Recent, ţara noastră a încasat într-o singură zi peste 830 de milioane de euro, pentru anul 2013. Da, este într-adevăr un record absolut nu doar pentru România, ci şi pentru majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene. Suma solicitată spre rambursare în anul 2013 şi virată acum depăşeşte chiar şi totalul banilor încasaţi de România pentru anii 2009, 2010 şi 2011.

Cele mai multe fonduri încasate la 20 februarie 2014, respectiv 506,20 milioane de euro, au fost rambursate pentru proiectele din cadrul Programului Operaţional Sectorial Transport. De asemenea, pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice (POS CCE) a fost rambursată suma de 180,71 milioane de euro. Pentru Programul Operaţional Sectorial Mediu au fost rambursate 123,76 milioane de euro. Şi Programul Operaţional Asistenţă Tehnică a atras 19,72 milioane de euro. Iar rezultatele unei politici performante în atragerea fondurilor UE nu se opresc aici. Până acum, pentru anul 2013 s-au încasat 2,9 miliarde de euro, de două ori mai mult decât în anul precedent. Mai mult, rata de absorbţie curentă este în prezent de aproximativ 34%, iar valoarea totală a sumelor pe care România le-a solicitat Comisiei pentru rambursare în 2014 este de aproape 6,5 miliarde de euro.

De asemenea, România încă mai are posibilitatea să îşi îmbunătăţească acest bilanţ datorită «regulii N+3», care pune la dispoziţia ţării încă trei ani pentru a cheltui banii alocaţi pentru perioada anterioară.

Cea mai mare parte din fondurile UE de coeziune aflate la dispoziţia României pentru perioada 2014-2020 vor fi direcţionate către mediu şi infrastructura de transport (peste 20% pentru fiecare sector). Proiectul feroviar Arad-Braşov-Bucureşti-Constanţa va avea o contribuţie majoră la creşterea economică, prin diminuarea timpului necesar transportului de mărfuri şi de călători.

Cu o rată de absorbţie de 90% în perioada 2014-2020, România îşi va consolida creşterea economică cu 0,8 puncte procentuale pe an. Concret, vom avea cel mai ridicat potenţial din regiune, faţă de 0,7 puncte în cazul Ungariei, 0,6 puncte pentru Croaţia, 0,5 în Polonia şi Slovacia, respectiv 0,3 puncte în cazul Cehiei.

Stimaţi colegi, şi din aceste raţiuni trebuie să felicităm guvernul pentru că îşi propune, în noul program, creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene, între 50-80% până la sfârşitul anului 2015. Guvernul are ca obiective majore pentru anii următori folosirea unor sume cât mai mari din fondurile existente până la sfârşitului lui 2015, recuperând întârzierile acumulate în trecut, precum şi negocierea şi implementarea performantă a fondurilor aferente perioadei viitoare de programare 2014-2020.

Domnul Gavril Mîrza:

"Adevăraţii fermieri"

Apropiindu-ne de sfârşitul primului trimestru al anului, statistica ne oferă zilnic aproape informaţii despre mersul economiei româneşti în anul 2013, informaţii ce pot avea aport însemnat în stabilirea obiectivelor de atins şi a căilor de urmat în anul 2014. Aceste informaţii sunt accesibil cuantificate în cifre, adică matematic.

Matematica nu este influenţabilă politic, nu depinde de guvernare ori de majoritatea parlamentară şi nici nu respectă directive europene. Matematica este o veşnică nesupusă ce recunoaşte doar propriile legi! Şi matematica spune că pentru prima dată în ultimii 20 de ani România are excedent comercial agroalimentar. Aceasta, în cifre, înseamnă un excedent comercial de produse agroalimentare de 324,9 milioane euro faţă, de ce să n-o spunem, de un deficit de 745,5 milioane euro în 2012.

Am convingerea că, dacă matematica este mereu imbatabilă, există voci care vor clama că laudele se cuvin bunului Dumnezeu care a dat ploaie şi căldură când i-a trebuit ogorului şi că guvernarea, mai precis Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, nu are nici un merit în obţinerea rezultatelor cuantificate mai sus în excedentul cu pricina. Mărturisesc cu smerenie că voi fi întotdeauna convins că pentru tot şi pentru toate suntem datori laude şi mulţumiri celui de sus.

Dar în afară de această mărturisire de credinţă, mai am şi convingerea că s-au chibzuit cu înţelepciune treburile agriculturii româneşti în toate ale ei, că s-a acordat respect celor care şi-au asumat riscul şi răspunderea de a activa în acest domeniu, că au fost ajutaţi cei care au cerut, că au fost sprijiniţi financiar la timp cei care au îndeplinit cerinţele legale, că au fost reprezentaţi la nivel naţional şi european pe măsura efortului depus şi a corectitudinii prestaţiilor specifice.

Cu această convingere, care nu este nicidecum un laudatio, ci mai degrabă o constatare, am ţinut să relev în faţa dumneavoastră o iniţiativă exprimată săptămâna trecută, la un seminar de specialitate, de domnul ministru al agriculturii şi dezvoltării rurale. Mă refer la introducerea conceptului de "fermier activ", concept urmând a se defini prin negaţie după stabilirea de comun acord minister-fermieri a unui inventar de proprietari de pământuri care nu le folosesc productiv în scop agricol. Proprietari de genul aeroporturi, consilii locale şi alte asemenea instituţii care nu vor mai putea beneficia de plăţi directe pentru suprafeţe cum sunt, de exemplu, pajiştile.

Am dorit să salut această iniţiativă ca unul căruia domeniul nu-i este străin şi mai ales pentru larga participare în definirea conceptelor "fermier activ" şi respectiv "inactiv" la care au fost invitaţi să contribuie cei interesaţi. Mi se pare strict corect ca doar cei care înregistrează şi lucrează terenuri în agricultură să fie beneficiari ai plăţilor directe la suprafaţă.

Chiar dacă nu vor fi foarte mulţi cei care nu vor întruni condiţiile presupuse de calitatea de "fermier activ", nu vor fi de neglijat avantajele pentru cei cu adevărat implicaţi în agricultură dacă ne gândim că sunt peste 1,1 milioane de fermieri înscrişi la APIA pentru care s-au făcut plăţi comunitare în anul financiar 2012-2013. Şi mai cred cu tărie că a venit timpul ca cei care nu pot valorifica terenurile agricole în agricultură şi le ţin blocate doar pentru diverse speculaţii, măcar să nu mai primească bani pentru asta.

Domnul Daniel Tudorache:

"Importanţa alegerilor europarlamentare"

În acest an se încheie mandatul de cinci ani al actualilor europarlamentari, iar cetăţenii din cele 28 de state ale Uniunii Europene sunt aşteptaţi la urne pentru a-şi alege reprezentanţii în Parlamentul European, pentru noua legislatură. Anul 2014 va aduce un nou Parlament al Uniunii Europene şi o nouă garnitură a Comisiei Europene şi 500 de milioane de europeni vor putea să definească direcţia politică a Uniunii.

Dincolo de personajele în sine şi problemele economice, alegerile europene sunt contextualizate şi de ascensiunea discursului xenofob şi eurosceptic din statele cu vechime în Uniunea Europeană. Aceste alegeri au o miză foarte importantă, de aceea selecţia internă a candidaţilor trebuie să se facă pe bază de competenţă şi criterii clare, astfel încât cei pasionaţi cu adevărat de politica europeană să aibă ocazia să contribuie la schimbări majore aduse în favoarea populaţiei europene.

Trebuie să recunoaştem o realitate deranjantă, care ar putea îngreuna alegerile programate pentru luna mai a acestui an, indiferenţa publicului. Şi în România, poate mai mult decât în alte ţări europene, ideile europene prezintă un interes foarte scăzut. Acesta este motivul pentru care nici presa şi nici opinia publică nu s-au interesat îndeaproape de activitatea europarlamentarilor.

Activitatea europarlamentarilor care urmează să ne reprezinte trebuie evaluată serios, trebuie să marcheze un nou început. Nu trebuie să acceptăm şi să promovăm la nivel internaţional cazurile de nepotism şi jocurile politice nesincere, pentru ca opinia publică să nu aibă ocazia să se îndoiască de calitatea politicienilor trimişi la Bruxelles.

Alegerile pentru reprezentanţii la nivel de Europa sunt foarte importante şi trebuie tratate ca atare. Trebuie să ne detaşăm de ideea că aceste poziţii reprezintă interese personale şi împreună să promovăm valorile reale care să facă cunoscute doleanţele, revoltele, plusurile ţării noastre.

Trebuie să explicăm românilor ce înseamnă acest procedeu de selecţie şi votare, trebuie să fie în permanenţă la curent cu tot ceea ce ţine de viaţa politică a ţării din care fac parte, astfel ca sloganul campaniei de informare lansat de Parlamentul European, Acţionează. Reacţionează. Decide, să se transforme într-o realitate comună pentru fiecare cetăţean.

"Oamenii, alegătorii europeni, au posibilitatea de a determina majorităţile politice din Parlament, stabilind tendinţele pentru elaborarea legislaţiei, pentru punerea sub semnul întrebării a politicilor greşite şi pentru influenţarea dezbaterii, în viitorii cinci ani după alegeri." - Anni Podimata, vicepreşedinte al Parlamentului European

Domnul Vasile Popeangă:

"Băsiştii fac glume electorale"

Poate că unii români, mai naivi, au crezut că măcar la europarlamentare băsiştii vor avea decenţa să stea mai pe margine. Deoarece, pe de-o parte, nici măcar oamenii care i-au votat nu se pot declara mulţumiţi de modul în care au fost reprezentaţi de către portocalii la Bruxelles, iar pe de altă parte, decenţa îţi cere ca, atunci când faci rău propriei ţări, să te retragi, măcar pentru o perioadă, ca să mai uite lumea ce-ai făcut...

N-avem însă ocazia să constatăm că decenţa este o caracteristică a băsiştilor. Poate şi din pricina definiţiei, pentru că decenţă înseamnă respect pentru bunele moravuri, bună-cuviinţă sau pudoare. Şi cum ai putea să spui că stai bine la capitolul bună-cuviinţă când, pierzând pe drum orice logică, ţipi ca broasca-n gura şarpelui la urechile doamnei Merkel, ori ale doamnei Reding, sau ale lui Barroso, că propriul parlament naţional (reprezentantul suprem al democraţiei) dă... lovituri de stat? Fază la care stă până şi portarul de la IMGB cu gura căscată, mirându-se câtamai minciunile pot să înghită marile democraţii occidentale, crezând tot soiul de otrăvuri picurate de băsişti în timpane. Cum Dumnezeu poţi să ai pretenţia că îţi reprezinţi bine ţara când faci tot ce îţi stă cu putinţă să o denigrezi? Cum poţi să pretinzi că îţi reprezinţi bine ţara când îl promovezi pe un extremist ca László Tökés ori când zbieri cât te ţin bojocii în toate zările că s-a făcut o fraudă electorală de două milioane şi jumătate de voturi? Cum poţi să te declari satisfăcut chiar tu, ca băsist, convins ori de conjunctură, când o ai colegă pe EBa, sursă permanentă de hohote, fie în România, fie peste hotare, ori de câte ori deschide gura? De mirare cum, ca băsist care te crezi onest, nu ţi se face frică de câte ori o vezi pe EBa ridicându-se să ia cuvântul, indiferent despre ce: salvarea balenelor sau denigrarea României...

Interesant a fost însă cum a reuşit "fata lu' tata" să adune peste o sută de mii de semnături, pe şest. Că n-a auzit - iar de văzut, şi mai puţin - cineva că EBa ar fi ieşit cu hârtiuţa şi cu pixu-n mână la vânătoare de semnături. Partidele n-au dat niciun semn de colaborare. Atunci, cine a adunat acea sută de mii de semnături? Poate ştiu serviciile răspunsul...

După cum drăguţ a fost că au reuşit şi PDL-iştii să sară pragul celor două sute de mii de semnături necesare. C-aşa-i la partide: mii de oameni trebuie să adune două sute de mii de voturi, pe când la candidaţii independenţi, un singur om trebuie să strângă doar jumătate, nu care cumva să fie mulţi... Vasile Blaga a fost chiar simpatic când a afirmat că "la baza întocmirii acestei liste a stat competenţa, iar propunerile PDL sunt cele mai bune". Sau, cum s-ar zice, competenţi, da' mulţi. De exemplu: câţi români se simt reprezentaţi de ce au comis la Parlamentul European Monica Macovei ori Traian Ungureanu? Theodor Stolojan ori Jean Marinescu? Ori câţi români şi-ar dori ca în numele lor să vorbească la Uniunea Europeană libanezul Kansou Kazem? Vom vedea. Cum ar zice Pristanda: "Curat competenţă, coane Vasile!"...

Şi mai zicea domnul Blaga că pe respectiva listă figurează şi oameni cu multă experienţă în PE. Da? Şi cu ce a ajutat asta poporul român? Cu menţinerea lui Băsescu la Cotroceni împotriva majorităţii electoratului? Cu piedici puse masiv ca nu cumva să primim prea mulţi bani din bugetul Uniunii Europene? Cu sabotaje care au dus la închiderea programelor de finanţare europene? "Aceşti oameni se vor bate pentru România, pentru români, vor încerca să aducă Europa în fiecare casă de români", a clamat Blaga. Mai bine nu: nu are nimeni nevoie de un Barroso în fiecare casă şi cu atât mai puţin de vreo Reding, ne prea ajung băsiştii noştri, nu vrem şi alţii, de import...

Vasile Blaga a precizat că speră să ducă în Parlamentul European 7-8 parlamentari, "însemnând undeva la 20%". Nu ştie însă multă lume pe ce calcule se bazează, cu alte cuvinte, e cam multă exagerare în vorbele sale. Pentru că, pe de-o parte, destule voturi vor pleca spre "fata lu' tata", iar pe de altă parte, nemulţumiţii se vor ralia noului partid de suflet al lui Băsescu. Deja s-a văzut că de pe barca pe cale să se scufunde dispar primii oportunişti. Iar despre cei care rămân se spune că nici măcar PMP nu şi-i doreşte, deci încă o dată nu-i bine. Şi atunci, de unde speranţele domnului Blaga? Că Reding şi Barroso votează în alte părţi...

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Extremişti, dar mulţi!"

De ani şi ani, sub cupola acestei săli s-a tot vorbit - din păcate, cam rar, cam puţin şi de către prea puţini - despre extremismele pe care le-am "importat", despre manifestările lor pe teritoriul României, despre taberele paramilitare care există şi despre modul în care, prin maşinaţiunile unor reprezentanţi ai administraţiei locale, toate acestea sunt finanţate din bani publici. Adică, dacă la o anume sărbătoare locală este chemată de peste hotare o formaţie de muzică specializată mai mult în diseminarea de mesaje extremiste decât în melos, foarte des s-a întâmplat ca primarul să îi plătească "prestaţia" cu bani publici. Adică şi cu banii mei şi ai familiei mele, şi cu banii dumneavoastră, şi cu banii celor de la SRI, şi cu banii celor de la Cotroceni etc. Ironic, nu? E ca şi cum ţi s-ar da o doză de otravă pe care ţi-o administrează cineva după ce ţi-a cumpărat-o din banii tăi...

Da, e bine că s-a început expulzarea persoanelor străine indezirabile din România. Aşa se întâmplă în toate ţările civilizate, care nu-şi doresc tulburări pe teritoriul lor. Şi era momentul să se întâmple aceste lucruri şi în ţara noastră. Este însă deranjant că ministrul de externe ungar se crede îndreptăţit să verifice el "modul european" în care ne facem noi curăţenie în ograda proprie. Da, este vorba despre concetăţenii săi, însă să nu uităm că însăşi ţara sa repudiază activităţile acestora, nesfiindu-se chiar să interzică nişte organizaţii extremiste. Or, dacă Ungaria nu permite activităţile extremiste ale propriilor cetăţeni, noi trebuie să fim obligaţi să le acceptăm acestora ce nu pot face la ei acasă? Ciudat mod de a-ţi manifesta buna vecinătate...

Dar cel mai rău este alt aspect. Să ne amintim că, anul trecut, o elevă de naţionalitate română a avut parte de nişte tratamente deloc amicale din partea concetăţenilor săi extremişti doar pentru că a îndrăznit să se afişeze cu o bentiţă tricoloră. Anul acesta, pentru că un elev român de nici cincisprezece ani s-a fotografiat cu tricolorul la gât, a primit ameninţări cu bătaia şi cu moartea de la nişte extremişti.

De ce acolo unde românii sunt minoritari, dacă aceştia îşi manifestă sau promovează simbolurile naţionale, e musai să fie agresaţi, intimidaţi, ameninţaţi de tot soiul de extremişti şi, mai rău, autorităţile locale nu iau măsuri conforme cu situaţiile respective? De ce trebuie să acceptăm tulburări "de import" în zonele în care românii sunt cei minoritari? S-a făcut un prim pas prin expulzarea persoanelor indezirabile. Urmează ca şi românii, acolo unde sunt minoritari la ei în ţară, să se simtă în siguranţă şi, mai ales, începând de când?

Domnul Vasile Mocanu:

"Un nou Petru I al secolului XXI - «Ţarul Putin»"

După zeci de ani în care în zona noastră a fost o relativă linişte, iată că dinspre Răsărit se întrevăd mişcări ce ar putea să aducă ameninţări si în zonele în care trăiesc comunităţi semnificative de români. Aproape un sfert de secol, "ursul" rusesc a hibernat, probabil lingându-şi rănile după lovitura nimicitoare primită de URSS în anul de graţie 1989. Însă, odată cu primăvara, "Moş Martin" s-a trezit şi e pus pe fapte mari. Ştim însă că ruşii îşi fac politica externă pe douăzeci de ani înainte, deci este mai mult decât într-un joc de şah, în care fiecare mutare proprie e gândită, fiecare posibil răspuns al adversarului e calculat şi simulat de cât mai multe ori, astfel încât, dacă Putin a pornit "dezgheţarea" conflictelor îngheţate, înseamnă că el şi-a ales deja o variantă ieşită câştigătoare. Rămâne doar să vedem care va fi riposta internaţională, deocamdată aceasta întârziind ori fiind mai mult simbolică.

Din punctul de vedere rusesc, "ţarul" Putin recuperează bucăţi din Mama Rusie pierdute în vremurile sovietice - Crimeea, probabil Transnistria, pentru început - în aplauzele rusului de rând. Nu există însă nicio garanţie că pretenţiile acestuia nu se vor extinde şi asupra estului Ucrainei, de exemplu. Însă acelaşi Putin nu face vorbire, sub nicio formă, despre subiecte cum ar fi înlăturarea efectelor Pactului Ribbentrop-Molotov şi revenirea benevolă la patriile-mamă a teritoriilor răpite cu acest prilej...

Dacă ne uităm pe hartă, vedem că, de fapt, ce se întâmplă acum în est este, de fapt, o variantă a războiului economic. Crimeea este "portavionul nescufundabil" tânjit atâta vreme de Rusia în Marea Neagră, zonă unde se descoperă tot mai multe zăcăminte de materii prime importante, după care privesc pofticioşi şi cei de la Gazprom. Mai ales că alternativa la gazul şi petrolul rusesc ar însemna slăbirea influenţei Rusiei în Europa, spre insatisfacţia majoră a magnaţilor din jurul lui Putin. Iar acest lucru pare insuportabil pentru aceştia...

Iată că acest Petru I al secolului XXI - "ţarul" Putin - încearcă să îşi mărească moştenirea pe care o lasă urmaşilor săi. Mărire care poate să fie, de fapt, semnalul începerii unor evenimente ulterioare ce pot avea ca rezultat final refacerea vechii Uniuni Sovietice într-o formă nouă, mai subtilă... Cine şi cum îl va putea împiedica?

Domnul Iacob Puşcaş:

"Dezbaterea pe politici economice"

Dezbatere politică organizată ieri, 24 martie 2014, în temeiul articolului 182 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, la solicitarea Grupului parlamentar PNL, a fost salutată de majoritatea deputaţilor şi în ciuda titlurilor exagerate din presă prin care aceasta ar fi degenerat într-un scandal monstru, ea s-a încadrat în limitele fireşti unei astfel de dezbateri cu o temă atât de importantă.

Sigur că, fiind vorba de politici economice, partidele PDL şi PNL, aflate în opoziţie, s-au coalizat împotriva Guvernului şi a partidelor aflate la guvernare. Pentru oricine este limpede faptul că, scăderea CAS la angajator cu 5 puncte procentuale sau neimpozitarea profitului reinvestit sunt o gură de oxigen pentru toţi angajatorii. Aceste două măsuri pot duce chiar la creşterea salariilor, e adevărat, într-un procent relativ scăzut, fără un efort suplimentar din partea angajatorului. Alte măsuri propuse de Guvern, care de asemenea ar avea un impact pozitiv asupra populaţiei, ar fi revenirea TVA la cota de 19% cât şi impozitarea progresivă.

Măsurile prezentate mai sus, sunt rezultatul unor analize făcute de experţi din cadrul Guvernului şi ele vor putea fi implementate fără a crea probleme bugetului de stat.

Fac un apel la maturitatea dumneavoastră şi vă îndemn să fiţi corecţi atât cu conştiinţa dumneavoastră, cât şi cu populaţia ţării. Haideţi să criticăm ceea ce este de criticat şi să apreciem ceea ce este de apreciat! Niciuna din aceste măsuri nu este rea, ba dimpotrivă, ele aduc beneficii fiecăruia. Critici puteţi aduce Guvernului nu pentru măsurile pe care intenţionează să le ia, ci pentru nesiguranţa planului de aplicare a acestor măsuri şi pentru lipsa de fermitate în raport cu FMI. Sper să fiu ascultat şi la următoarele dezbateri să ne ridicăm la nivelul pe care îl doresc şi cetăţenii ţării.

Domnul Iacob Puşcaş:

"Intransigenţă în apărarea integrităţii teritoriale"

La nivelul recentelor manifestaţii stradale, cu scop revendicativ tot mai explicit, coroborate cu o incisivitate declarativă mai veche sau mai nouă a Guvernului de la Budapesta, Ungaria încearcă să fructifice din plin contextul internaţional şi să îşi intensifice politica iredentistă (şi) faţă de România, în "vizor" este, de fapt, cu toate că se vântură insistent doar autonomia Ţinutului Secuiesc, intenţia seculară a vecinilor noştri de a stimula minoritatea maghiară din România la acţiuni vizând dezmembrarea Transilvaniei şi includerea acesteia în blocul occidental, unde unirea cu Ungaria ar fi o simplă formalitate!

Concepţia în cauză se regăseşte foarte frecvent în atitudinea reprezentanţilor la cele mai înalte niveluri ale statului ungar, care nu o dată au ameninţat România cu internaţionalizarea problemei Transilvaniei, mă refer la unele personalităţi politice de prim rang - cum ar fi Gyula Horn, Máthyás Szüros, Lászlo Sólyom etc. - care s-au înscris pe linia trasată cu atâta vehemenţă revizionistă de preşedintele ungar Arpad Göncz, cum rezultă din expunerea "doctrinei" sale în cuprinsul cărţii "Istoria Transilvaniei": "Naţiunea ungară... ţine la dreptul său de proprietate asupra întregului Ardeal. Nu va exista nici o generaţie ungurească, oricât de grea i-ar fi soarta, care să fie dispusă să renunţe la acest sfânt drept istoric. Naţiunea ungară este gata să-şi ia arma în mână, în orice clipă, pentru a-şi exercita acest drept, sacrificându-şi viaţa... Fără Ardeal, nu poate exista stat unguresc, nici misiune ungurească realizabilă, nici viaţă ungurească."

Nu este aşadar prea greu de dedus, conform viziunii iredentiste a acestui fost şef de stat, atât de actuală, că oricât de multe drepturi ar acorda Bucureştiul pentru minoritatea maghiară din România, ele nu vor satisface niciodată cererile oficiale de la Budapesta, al căror scop esenţial este de fapt încorporarea efectivă a Transilvaniei la Ungaria.

Punerea acestui plan în aplicare, făcută fie prin incitările agitatorilor externi, de genul celor aparţinând deja declaratei persona non grata Ana Maria Barki, fie prin mediatizarea "defilării" în Transilvania a trenului special "Nostalgia" cu ocazia sărbătorii Rusaliilor, sau prin instruirea de către Garda Maghiară a unor brigăzi paramilitare în România, se realizează prin "şiretlicul" legalizării dublei cetăţenii în spaţiul românesc, cu scopul anexării Transilvaniei în mod paşnic printr-un "consens european" (se preconizează obţinerea prin mijloace artificiale a unei "majorităţi" maghiare în Transilvania şi prin dobândirea a peste 50% din proprietăţile imobiliare aflate în România, în varianta retrocedărilor în natură - foarte multe bazate pe acte false - şi a cumpărătorilor de terenuri agricole şi păduri).

În faţa acestor presiuni externe şi interne, prin care se doreşte anularea articolului 1 din Constituţie, într-o viitoare Românie ce s-ar vrea federală, este de datoria statului român să dea dovadă de mai multă fermitate în anihilarea tuturor acţiunilor care vizează prejudicierea integrităţii teritoriale a ţării noastre.

Domnul Iacob Puşcaş:

"Statul trebuie să protejeze familia, nu să o descurajeze!"

Se constată tot mai mult că există nu doar în România, ci la nivel global un fenomen presant la nivelul Legislativului în ce priveşte încercările de introducere, de multe ori intempestive, fără consultarea prealabilă a societăţii civile, fără dezbaterile specialiştilor în mass-media, a unor legi al căror scop este în esenţă de a eluda principiile democraţiei aducând atingere în fond dăinuirii fiinţei naţionale a României.

Un astfel de proiect legislativ este cel referitor la pretinsa nevoie (de care nu avem nevoie) de a se recunoaşte o "formă alternativă de familie" întemeiată pe parteneriatul civil. Acest proiect este, îndeobşte, un atac deschis la adresa obligativităţii statului de a proteja familia întemeiată pe căsătoria liber consimţită, echivalând-o pe aceasta cu o relaţie interumană superfluă (lipsită de obligaţii şi bazată pe interesul obţinerii de facilităţi fiscale şi locative). "Căsătoria" aceasta unisex reprezintă, în esenţa consecinţei ei asupra moralei întregii societăţi, o diminuare şi nu o sporire a libertăţilor civile, pentru că presupune o situaţie în care minorităţile sexuale vor beneficia de o serie de privilegii în faţa legii, vor subsuma principiul universal al drepturilor omului prin extragerea drepturilor acestora din contextul general al drepturilor omului.

Cu alte cuvinte, consider că legislaţia familială a Românei actuale este suficient de permisivă în ce priveşte libertatea de manifestare a minorităţilor sexuale, că mi se pare un anacronism (cu repercusiuni antinaţionale) introducerea "uniunilor civile" între două persoane de acelaşi sex sau de sexe diferite, numai pentru a se da naştere unei noi forme de familie, care, să recunoaştem deschis, urmăreşte impunerea graduală în mentalul colectiv a unor anomalii psiho-comportamentale, care să culmineze cu ideea de acceptare a căsătoriei între persoane de acelaşi sex.

Şi nu consider această încercare de legalizare doar o simplă îngrijorare, ci pur şi simplu este alarmant faptul că ponderea naşterilor în afara căsătoriei a ajuns la 31% în anul 2011, iar dacă ne interesează cu adevărat perspectiva unei Românii trainice şi sănătoase, a unei familii unite şi nu destrămate, cu copii care să aibă percepţia că au o mamă şi un tată, nu ca în Franţa, unde cuvintele acestea s-au înlocuit cu părinte 1 şi părinte 2 sau partener 1 şi partener 2, atunci înseamnă că respectăm realmente principiile morale care i-au însufleţit de milenii pe strămoşii noştri şi că acordăm copiilor noştri şansa la un viitor demn, responsabil şi fericit!

Domnul Virgil Delureanu:

"Sprijinirea cetăţenilor care solicită acordarea pensiei sau a altor tipuri de prestaţii sociale ce fac obiectul Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prin înfiinţarea la nivelul administraţiei publice locale din comune şi oraşe a unui compartiment de pensii"

Declaraţia mea politică se referă la necesitatea înfiinţării la nivelul administraţiei publice locale din comune şi oraşe a unor compartimente de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Dintre motivele care stau la baza necesităţii înfiinţării unor astfel de compartimente enumăr:

• numărul mare de solicitări din partea beneficiarilor, cât şi a potenţialilor beneficiari de pensii şi alte drepturi sociale;
• vârsta şi starea de sănătate a solicitanţilor;
• distanţele mari între localitatea de domiciliu a solicitantului şi casa teritorială şi sectorială de pensii;
• lipsa mijloacelor de transport în mediul rural şi costul ridicat al transportului până la casa judeţeană de pensii;
• aglomeraţia de la ghişeele caselor de pensii;
• cheltuieli suplimentare din bugetul familiei pentru persoanele cu venituri limitate sau chiar fără venituri;
• numărul de deplasări care trebuie făcute de solicitant cu mijlocul de transport în comun la solicitarea casei teritoriale sau sectoriale de pensii a unor noi documente pentru completarea dosarului.

Având în vedere cele menţionate, solicit sprijinul dumneavoastră pentru iniţierea şi susţinerea unui proiect de lege pentru înfiinţarea la nivelul administraţiei publice locale din comune şi oraşe, a unui compartiment de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ce fac obiectul Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Domnul Vasile Horga:

"Responsabilitatea faţă de cetăţenii României"

Cetăţenii, în numele cărora ne place atât de mult să vorbim, sunt din ce în ce mai confuzi urmărind din afară tumultuoasa viaţă politică de pe malurile Dâmboviţei. Ce puteau să mai creadă ei atunci când, ademeniţi prin vorbe mari de politicieni, s-au lăsat prinşi de val spre urna de vot, dând viaţă unei idei dătătoare de speranţă pentru prima dată după mulţi ani de umilinţă la care au fost supuşi.

Aşa a apărut megalomanica construcţie a USL, izvorâtă dintr-o firavă idee a unor lideri vizionari, construcţie ce părea destinată a rezista mulţi ani, pentru că era rezultatul unei munci comune a celor care au semnat proiectul - liderii politici ai PSD şi PNL - şi a celor care au edificat construcţia - cei 70% din cetăţenii României.

Voci politice autorizate au pus la îndoială încă de la început rezistenţa acestei construcţii, care verificată în condiţii de şocuri puternice, supusă unor forţe interne şi externe incontrolabile, s-a dovedit că acele calcule făcute de cei care au semnat proiectul construcţiei USL nu sunt menite să susţină grandioasa construcţie. Şi iată că după mai bine de doi ani, USL se dărâmă din interior, precum un castel construit din carton, fără ca forţe externe puternice să sape temeinic la temelia sa.

Odată încheiate alegerile parlamentare din 2012, cu un USL învingător de necontestat, trebuiau găsite soluţii pentru formarea de structuri trainice de conducere şi control a uniunii, pentru ca aceasta să nu se bazeze în continuare numai pe deciziile politice ale celor doi lideri fondatori, chiar dacă prin poziţia lor în partid aceştia ocupau poziţiile de vârf. Problemele multiple şi deosebit de complexe generate de o guvernare centrală şi locală cu multe elemente eterogene, aveau nevoie de structuri tot atât de complexe, pe cât erau problemele cu care începea să se confrunte USL, ca urmare a nearmonizării la nivel central sau local a diferitelor interese partinice. Coordonarea la nivelul celor doi lideri de vârf ai uniunii a fost benefică atâta timp cât problemele erau posibil de controlat, iar numărul şi complexitatea lor erau reduse, însă avalanşa acestora ca urmare a derulării programului de guvernare în plan central şi local a determinat atât înmulţirea numerică, cât şi creşterea complexităţii problemelor, fapt ce a scăpat în mod natural posibilităţii lor de control la nivelul liderilor de vârf. În acel moment trebuia luată decizia constituirii unor structuri de coordonare şi control mai evoluate şi mai eficiente, chiar dacă poate decizia politică ar fi fost îngreunată.

Multitudinea şi complexitatea problemelor politice puteau fi preluate în această situaţie de mai mulţi lideri politici implicaţi în activitatea de decizie şi rezolvare, înainte de acutizarea lor. Ne-am fi găsit poate şi astăzi într-un USL capabil să răspundă nevoilor şi intereselor populaţiei, care a crezut sincer în proiectul nostru. Dincolo de ce s-a întâmplat, va trebui să învăţam din aceste greşeli, va trebui să fim mult mai exigenţi cu noi, atunci când propunem cetăţenilor contracte pe care fiecare dintre noi vom fi obligaţi să le respectăm. Nu vom mai putea justifica nicicând de ce atunci când populaţia ne validează programele prin votul său, noi, politicienii, nu ne putem ridica la exigenţele acestor cerinţe şi nu putem trece peste orgolii, greutăţi, obstacole şi orice alte tipuri de interese şi să ne dedicăm total doar voinţei celor care ne-au mandatat prin votul lor, adică marea majoritate a populaţiei României.

Dezamăgirea electoratului, care prin forţa votului a contribuit la edificarea construcţiei USL, este pe măsură, toată nădejdea pusă de cetăţeni în USL s-a spulberat în câteva clipe, aparent ca urmare a unor neînţelegeri între liderii politici ai USL, din care el, cetăţeanul votant, a fost acum exclus şi lăsat în voia sorţii. Oameni simpli, dar care au crezut în ideea acestei uniuni de partide, în mintea lor progresistă, ne întreabă ce se va întâmpla acum cu viaţa lor, ce se va întâmpla cu promisiunile făcute şi neonorate, dacă vom mai avea curajul şi altă dată să le mai promitem ceva cerându-le din nou votul, dacă să mai creadă în politică şi partidele care o promovează şi dacă asta este adevărata democraţie pe care o construim în ţara lor?

Nu este uşor să găseşti argumente credibile pentru un eşec şi cu atât mai mult să încerci să convingi oamenii care au crezut în tine de ce şubreda construcţie a USL nu a putut să reziste. Nu poţi transfera vina asupra a doi oameni de la vârful acestei construcţii, care, pe alocuri, nu s-au înţeles, când la această construcţie am participat noi toţi împreună, iar dacă USL a înregistrat un eşec în plan funcţional, însemnă că acesta este şi eşecul nostru şi trebuie să ni-l asumăm fără rezerve în faţa electoratului nostru. Oamenii trebuie să cunoască că noi nu am abandonat niciun moment promisiunile din programul pe care ni l-am asumat împreună, credem în continuare cu convingere în aceste idei, noi, cei care am fost parte şi am format USL-ul, chiar mai mult, vom lupta din poziţia de partid de opoziţie în care ne aflăm în acest moment ca să ducem la bun sfârşit cea mai mare parte a promisiunile făcute.

Oamenii care ne-au votat trebuie să ştie că nu i-am abandonat nicio clipă, idealurile pentru care am format USL-ul au rămas aceleaşi: lupta împotriva reinstaurării sistemului autoritarist prezidenţial în România; lupta împotriva degradării în mod constant a nivelului de trai al populaţiei; lupta împotriva corupţiei reale; eliminarea abuzurilor şi arbitrariului din viaţa publică; redarea încrederii populaţiei în valenţele democraţiei, armonizarea obiectivelor şi puterilor statului pentru interesul major al cetăţeanului; şi toate celelalte, pentru care PNL va continua lupta.

Suntem şi ne simţim responsabili în continuare pentru promisiunile făcute cetăţenilor în numele USL, nu vom abandona promisiunile noastre până ce idealurile în numele cărora am început această luptă nu vor fi realizate pentru români.

După pauză

Partea a doua a şedinţei a fost condusă de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bună dimineaţa!

Continuăm lucrările, doamnelor şi domnilor deputaţi, şi vă anunţ că din totalul celor 403 deputaţi, încet dar sigur, am ajuns la 215 colegi care au semnat. Sunt absenţi 188. Avem cvorumul de 202 deputaţi îndeplinit.

Începem dezbaterea iniţiativelor legislative înscrise pe ordinea de zi conform celor aprobate de Biroul permanent şi Comitetul liderilor.

Primul este proiectul de Hotărâre privind....

Vă rog frumos, domnule vicelider al Grupului parlamentar al PNL, aveţi cuvântul. Domnul Victor Paul Dobre.

Domnul Victor Paul Dobre:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Grupul nostru are o propunere de modificare la ordinea de zi, respectiv punctul 22, Proiectul de Lege privind prima intabulare a terenurilor agricole şi forestiere, un proiect extrem de important şi benefic pentru un număr foarte mare de cetăţeni, să fie pus mai în faţă, pe poziţia 5. Şi vă supunem aprobării, domnule preşedinte şi stimaţi colegi.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Dar nu avem raportul!

Domnul Victor Paul Dobre:

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule vicelider, nu avem raportul!

Domnul Victor Paul Dobre:

Domnule preşedinte, cred că legat de acest raport este bine să ascultăm secretarul Comisiei juridice.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Păi nu facem dezbatere pe...

Domnul Victor Paul Dobre:

Nu, nu e vorba de dezbateri, e vorba de situaţia tehnică.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Nu pot să vă dau cuvântul, pentru că nu aveţi pe ce... Păi, pe ce procedură să vă dau? Ni s-a ridicat astăzi o temă pe care din punct de vedere juridic noi nu o putem rezolva nici cu procedură în timpul plenului. O rezolvă Comitetul liderilor care va cere Biroului permanent dezbaterea ei fără raport. Aceasta este singura procedură parlamentară pe care o avem, în rest nu avem ce să facem.

Domnul deputat Tinel Gheorghe, pe procedură. Sunt de acord cu propunerea domnului Victor Paul Dobre. Nu a prezentat-o ieri în Biroul permanent, dar aceasta vroiam să vă spun.

Domnul Tinel Gheorghe.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Proiectul acesta de act normativ se află pe ordinea de zi de o lună şi două săptămâni. De o lună şi două săptămâni, de fiecare dată, ordinea de zi e completată cu acest act normativ, argumentându-se că nedezbaterea lui este legată de faptul că n-are raportul comisiei de specialitate.

Din informaţiile pe care le deţin eu, în raportul comisiei de specialitate există, însă este dosit la comisie din varii motive.

Domnule preşedinte, haideţi să lămurim această problemă, pentru că pe ordinea de zi a Biroului permanent al Camerei Deputaţilor avem 347 de proiecte de acte normative care au termenele depăşite la comisiile de specialitate şi haideţi să vedem ce facem cu aceste acte normative.

Dar, punctual astăzi, dacă există raportul, solicit preşedintelui comisiei de specialitate să vină la tribună şi să spună dacă are sau nu raport, ca să putem să intrăm pe dezbatere la acest proiect.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, în conformitate cu prevederile regulamentare - şi aş vrea să vă uitaţi la ele - este competenţa Comitetului liderilor care să propună Biroului permanent, în momentul în care o cerere de raport a depăşit termenul stabilit de către grupul parlamentar... (Domnul deputat Theodor-Cătălin Nicolescu solicită cuvântul.)

Numai o secundă, pot să vorbesc şi eu, ca preşedinte? Sunteţi nervoşi, ce s-a întâmplat cu dumneavoastră? Staţi liniştiţi! Nu mai sunt la putere? Am înţeles. (Rumoare.)

Domnul Ludovic Orban (din sală):

Aveţi obligaţia să-i daţi cuvântul!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, numai o secundă. Staţi jos, vă rog frumos, bine aţi mai venit în Parlament! Vă rog frumos luaţi loc, nu fiţi agitat!

Dragi colegi,

În conformitate cu prevederile regulamentului rapoartele vin la Biroul permanent. Biroul permanent este singurul care primeşte raportul, îl verifică din punct de vedere al respectării regulamentului şi îl trimite plenului.

Comitetul liderilor, în mod excepţional, poate propune Biroului permanent, sub rezerva primirii raportului, dacă în paralel se dezbate acel proiect în comisie şi comisia lucrează în paralel cu plenul, să trimită raportul. Comitetul liderilor, dacă nu are nici o problemă, pentru că au reprezentanţi în comisia respectivă, acceptă raportul şi noi îl punem fără raport; raportul când vine, preşedintele comisiei îl citeşte.

Dacă la dumneavoastră în comisie - domnul preşedinte Ciucă este aici - avem o problemă, o discutăm după-amiază în Comitetul liderilor, strict legată de această chestiune.

Pe procedură, vă rog frumos. Dar vă rog frumos să specificaţi articolul şi ce vreţi să-mi spuneţi.

Domnul Theodor-Cătălin Nicolescu:

Procedura despre care ne spuneţi dumneavoastră, domnule preşedinte, este procedura reglementată de art. 37 lit. c) din regulament.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Corect!

Domnul Theodor-Cătălin Nicolescu:

Numai că noi nu ne aflăm în situaţia prevăzută de art. 37 lit. c), întrucât raportul există. Nu putem să discutăm la Comitetul liderilor despre un raport ca şi cum n-ar exista, când în data de 20 noiembrie Comisia juridică, în unanimitate, a adoptat raportul, iar în data de 9 decembrie Comisia pentru agricultură, cu 13 voturi la 12 a adoptat acelaşi raport.

Prin urmare, avem un raport comun despre care în calitate de secretar al Comisiei juridice vă informez că l-am semnat din seara de 9 decembrie 2013 şi atunci, repet, nu ne aflăm pe art. 37 şi vă rog să solicitaţi preşedintelui Comisiei juridice să aducă raportul la plen pentru a fi dezbătut.

Mulţumesc frumos.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul deputat Marian Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Ne aflăm în faţa unei discuţii care în mod normal n-ar fi trebuit să aibă loc sau n-ar fi trebuit să înceapă.

Domnule preşedinte,

Vă informez şi informez plenul că lucrurile, aşa cum le-aţi prezentat, sunt absolut corecte, este atributul Comitetului liderilor de a propune ordinea de zi. Acest proiect, aşa cum a amintit unul dintre antevorbitori, colegii mei aici, se află de mai multă vreme pe ordinea de zi, nu este singurul, mai sunt alte 20 şi ceva de proiecte a căror perioadă de a discuta lucrurile nu s-a formalizat încă, motiv pentru care eu vă propun să încheiem discuţia aici pe acest temei. Este o propunere pe care o fac evident, în calitate de lider al Grupului parlamentar al PSD. În măsura în care la şedinţa de Birou permanent de după-amiază Comitetul liderilor va decide că proiectul respectiv va trebui să intre pe ordinea de zi, el va intra pe ordinea de zi de săptămâna viitoare, va fi dezbătut. În măsura în care decidem că nu este un raport formalizat, aşa cum s-a precizat aici şi cum ştim că cel puţin aşa apare în ordinea de zi; eu n-am citit altceva decât faptul că proiectul respectiv nu are raport depus. Nu facem aici nici muncă de cercetare, nici muncă de poliţie, ea se face în altă parte şi ştiţi foarte bine unde.

Deci, vă rog să sistaţi discuţiile pe această temă şi să intrăm în ordinea de zi.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bun. Pe procedură, domnul deputat Orban.

Domnul Ludovic Orban:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pe procedură am de spus câteva lucruri. Ne aflăm în faţa unei încălcări flagrante a Regulamentului Camerei Deputaţilor, nu este prima încălcare, să ne aducem aminte că a existat o "marţe neagră" în care ne-am făcut de râs pe baza unui proiect de lege a amnistiei care a fost scos ca un iepure din joben, al cărui raport nu a existat în plenul Camerei.

Vă cer dumneavoastră, domnule preşedinte, sancţionarea preşedintelui Comisiei juridice, nu cer o sancţiune foarte mare, măcar un avertisment, pentru faptul că a ascuns raportul unei comisii permanente şi a împiedicat plenul să dezbată acest proiect de lege şi pentru că a împiedicat peste 4 milioane de proprietari să aibă dreptul legal să li se intabuleze proprietăţile care le-au fost restituite.

De asemenea, cer Grupului Partidului Conservator, că niciodată n-am crezut că Partidul Conservator este de fapt o firmă a domnului Voiculescu, ca să arate că nu vrea să ţină în fruntea Comisiei juridice un...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, o să vă rog frumos, declaraţiile politice s-au încheiat la ora 10,00...

Domnul Ludovic Orban:

Lăsaţi-mă să intervin!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

O să vă rog frumos să reveniţi la regulament, nu vreau să stabilim aici... şi am cerut liderilor grupurilor politice parlamentare de foarte multe ori să nu ne jignim colegii. Vă reamintesc că în conformitate cu prevederile regulamentare plenul Camerei Deputaţilor nu poate să sancţioneze verbal pe nimeni şi ştiţi care sunt atribuţiile dumneavoastră prin Comitetul liderilor, prin care puteţi să sesizaţi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Deci, dacă mai aveţi altceva vă rog frumos să-mi spuneţi, pe regulament, cu tot respectul pe care vi-l port, nu vreau să dau drumul la o dezbatere în care dumneavoastră să-l jigniţi pe un coleg, celălalt să vă jignească şi să intrăm într-o zonă care nu vă este favorabilă nici nouă, nici dumneavoastră, nici nimănui din Parlamentul României.

Aveţi cuvântul.

Domnul Ludovic Orban:

Domnule preşedinte, sancţiunea de avertisment o puteţi da dumneavoastră, în calitate de preşedinte.

Pe de altă parte, după ce aţi întârziat o oră la dezbateri, lăsându-ne să aşteptăm, arătându-ne că aţi făcut fără frecvenţă o anumită perioadă a vieţii, cred că nu sunteţi în poziţia să îmi acordaţi mie dreptul de a mă sfătui în materie de decenţă şi de bun- simţ.

În fine, închei prin a formula cererea către Partidul Conservator să înlocuiască preşedintele Comisiei juridice.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, să ştiţi că oamenii în România fac şi la frecvenţă şi la fără frecvenţă. Singurul lucru pe care nu poţi să-l faci la fără frecvenţă sau la frecvenţă sunt cei şapte ani. Aceia ori îi ai, ori nu-i ai! (Aplauze.) ...din păcate pentru noi... Iar respectul şi educaţia, ori te naşti cu ele, ori nu le ai! Eu nu pot să jignesc pe nimeni şi nu-mi stă în caracter să jignesc pe nimeni. Mă bucur că fac parte din acele milioane de oameni care au avut ambiţia în viaţă să facă ceva, faţă de alţii care câteodată vin la Parlament, destul de rar, şi atunci vin să îi împroaşte cu nori pe colegii lor. Din punct de vedere regulamentar preşedintele Camerei Deputaţilor nu are competenţe decât în baza unui raport să ceară plenului sancţionarea unui coleg. Închei aici dezbaterea aceasta care nu este benefică şi nu are nici un avantaj pentru Parlamentul României, decât orgoliile personale ale unora dintre colegi, de a se vedea la televizor. (Domnul deputat Nini Săpunaru solicită cuvântul.)

Lăsaţi-mă o secundă, există... Colegilor de la liberali v-am dat de trei ori cuvântul pe o procedură, încălcând altă procedură care spune: atunci când un lider de grup parlamentar sau un vicelider cere un vot pentru mutarea unui proiect de lege în plen, la începutul şedinţei, eu sunt obligat, cu prioritate, să supun acest lucru la vot. Şi aş vrea să stabilim foarte clar, procedurile sunt acestea. Dacă dumneavoastră doriţi să le schimbaţi, eu n-am nici o problemă, ştiţi cum puteţi să le schimbaţi.

Deci, eu o să rog în primul rând Comitetul liderilor să vină până la prezidiu, înainte de a supune la vot. Vă rog frumos. (Consultări.)

Bun, s-a degajat o soluţie. Liderul grupului politic cel mai mare o să v-o prezinte. Domnul Marian Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am ajuns la următoarea soluţie şi, cel puţin în opinia mea, este singura la care puteam ajunge, determinat de faptul că raportul respectiv a stat probabil mai multă vreme decât ar fi fost necesar la comisie, dar şi pentru faptul că nu are în momentul acesta un raport depus de care Comitetul liderilor şi respectiv Biroul permanent să fi ţinut seamă, recomandăm Grupului PNL să-şi retragă propunerea pentru a fi mutat mai în faţă pe ordinea de zi şi totodată am convenit în Comitetul liderilor să-i recomandăm preşedintelui Comisiei juridice ca în această săptămână proiectul legislativ respectiv să intre pe ordinea de zi a Comisiei juridice, să fie dezbătut şi la finalul acestei săptămâni să se depună raportul, urmând ca săptămâna viitoare să intre în dezbatere în plen.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bun. Este soluţia cea mai bună, ca să încheiem orice problemă. Vă reamintesc că dacă îl mutam de pe 22 pe 5, neavând raport, intram în acelaşi blocaj instituţional, nu aveam nici un avantaj. Domnule Ciucă, sunteţi preşedintele comisiei, o să vă rog frumos săptămâna viitoare, luni, să fie raportul pe ordinea de zi şi să rezolvăm problema care este strict legată de acest raport. El va fi pus pe ordinea de zi, astfel încât să putem să mergem mai departe.

Continuăm dezbaterea şi o să rog Comitetul liderilor, vă rog frumos să vă întâlniţi săptămâna aceasta şi să discutăm despre aceste proiecte care sunt şi care necesită un termen precis, în momentul în care îl punem pe ordinea de zi, sub rezerva primirii raportului, ca să nu mai existe probleme.

Mergem mai departe. Proiectul de Hotărâre privind modificarea Anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 48/2012 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

Hotărâre privind modificarea anexei.

În temeiul art. 60 din Regulamentul nostru, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre:

Articol unic - ... ştiţi foarte bine care este preambulul...

- domnul deputat Dorel-Gheorghe Căprar, aparţinând Grupului parlamentar al PSD, trece de la Comisia pentru mediu şi echilibru ecologic la Comisia pentru transporturi şi infrastructură, în calitate de membru;

- domnul deputat Constantin-Stelian-Emil Moţ, aparţinând Grupului parlamentat al PSD, este desemnat în calitate de membru al Comisiei pentru mediu şi echilibru ecologic;

- doamna deputat Adriana-Doina Pană, aparţinând Grupului parlamentar al PSD, trece de la Comisia pentru transporturi şi infrastructură la Comisia pentru mediu şi echilibru ecologic, în calitate de membru;

- şi doamna deputat Rovana Plumb, aparţinând Grupului parlamentar al PSD trece de la Comisia pentru mediu şi echilibru ecologic la Comisia pentru muncă şi protecţie socială în calitate de membru.

Dacă sunt obiecţii, comentarii, din partea grupurilor politice? Nu sunt. Merge la votul final.

4. Proiect de Hotărâre privind vacantarea unui mandat de deputat.

În conformitate cu prevederile regulamentare şi cu anunţul făcut de doamna deputat Grapini ieri, în plenul Camerei Deputaţilor, s-a redactat următorul Proiect de Hotărâre privind vacantarea unui mandat de deputat.

Având în vedere demisia doamnei deputat Maria Grapini, în data de 25 martie 2014, şi, ca preşedinte al Camerei Deputaţilor, am luat act de această demisie în şedinţa publică din 24 martie.

"În temeiul art.70 alin.(2) din Constituţia României, republicată, al art.7 alin.(1) şi (3) din Legea nr.96 privind statutul deputatului şi senatorului, republicată, al art.48 alin.(16) din Legea nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, al Legii autorităţii administraţiei publice locale nr.215/2001 şi al Legii nr.393/2004 privind statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art.210 şi 211 din Regulamentul nostru, Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic. - Camera Deputaţilor constată încetarea calităţii de deputat a doamnei Maria Grapini începând cu 25 martie 2014 şi declară vacant locul de deputat din Circumscripţia nr.37 Timiş, Colegiul uninominal nr.3."

Obiecţii, comentarii la proiectul de hotărâre? Nu.

Se consideră adoptat şi merge la votul final.

Avem proiectul nr.5. A venit raportul? S-a distribuit către colegi? Da? Bun.

Eu am primit o rugăminte din partea colegului PDL din Comisia pentru afaceri europene să îl amânăm - dânsul este raportor - până vine Domnia Sa să prezinte raportul. Dacă nu vă deranjează, dacă pe colegi nu-i deranjează şi trecem la următorul punct până vine şi colegul nostru. Da? E domnul deputat Nazare. Aţi venit? Gata. Iertaţi-mă!

5. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.9/2014 pentru aprobarea unor măsuri de eficientizare a sistemului de gestionare a instrumentelor structurale.

Are trei amendamente admise.

Procedura este de urgenţă.

Caracterul este ordinar.

Guvernul României, o să rog frumos, domnul ministru să prezentaţi, în conformitate cu prevederile Regulamentului, punctul de vedere al Guvernului, ca iniţiator.

Domnul Alin Sorin Mitrică (secretar de stat, Ministerul Fondurilor Europene):

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Actul normativ prevede un aspect cuprins în Programul de guvernare, şi anume faptul că autorităţile de management pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice şi Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane vor trece de la ministerele sectoriale unde se aflau - respectiv economie şi muncă - către Ministerul Fondurilor Europene, incluzând aici atât partea de structură, cât şi personalul, litigiile aflate în curs, toate angajamentele şi partea de buget prevăzută la începutul anului.

De asemenea, s-au dezbătut în cadrul comisiei trei amendamente referitoare, în principal, la sumele necesare pentru cheltuielile solicitate de către beneficiari la rambursare şi la cereri de plată pentru care a fost efectuată o sesizare de fraudă, aceste sume putând fi achitate până la punerea în mişcare a acţiunii penale, lucru care va contribui la fluidizarea plăţilor până în momentul în care justiţia desfăşoară o acţiune concretă. Aceste sume se vor achita în baza unui instrument de garantare emis în condiţiile legii de o societate bancară sau de o societate de asigurări în cuantumul total al sumelor plătite prin rambursare sau prin cereri de plată, inclusiv a sumei solicitate la rambursare de plată prin cerere curentă pentru anumite tipuri de beneficiari şi, de asemenea, sumele necesare acoperirii corecţiilor financiare sau reducerilor procentuale stabilite în aplicarea Ordonanţei nr.66 vor fi anulate parţial sau integral în cazul pronunţării unor hotărâri judecătoreşti definitive.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Din partea Comisiei pentru buget, domnul preşedinte Nicolăescu.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, în această dimineaţă, a luat în discuţie acest proiect de lege.

Proiectul are avize favorabile de la Consiliul Legislativ, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare, Comisia pentru muncă şi protecţie socială.

Face parte din categoria legilor ordinare.

De asemenea, proiectul de ordonanţă de urgenţă, care se supune aprobării Parlamentului, are ca obiect de reglementare preluarea de către Ministerul Fondurilor Europene a întregii structuri şi a atribuţiilor Autorităţii de management POSDRU de la Ministerul Muncii, respectiv ale Autorităţii de management POSCCE de la Ministerul Economiei.

De asemenea, se propune şi preluarea, în condiţiile legii, a personalului şi a posturilor aferente acestor structuri, precum şi modificarea, în mod corespunzător, a atribuţiilor Ministerului Fondurilor Europene cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.96/2012.

Din totalul de 33 de membri ai Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci au fost prezenţi la dezbateri 31 şi cu majoritate de voturi comisia a hotărât să supună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare proiectul, cu amendamentele admise prezentate în anexă.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Numai o secundă, o să vă rog frumos, din partea grupurilor politice parlamentare dumneavoastră vreţi să luaţi cuvântul, da? Vă rog frumos, cu mare plăcere.

Îmi cer scuze, că eu tocmai spusesem de domnul Nazare, dar n-am fost în dreapta, să vă uit...

Domnul Anton Doboş:

Având în vedere că unica şansă a României pentru dezvoltare în perioada următoare o reprezintă fondurile europene, Partidul Naţional Liberal a susţinut şi va susţine în continuare toate formele, toate instrumentele pentru creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene.

În consecinţă, Partidul Naţional Liberal susţine şi va vota aceste amendamente.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul deputat Nazare, Grupul parlamentar al PDL.

Domnul Alexandru Nazare:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am studiat această ordonanţă de urgenţă şi câteva lucruri mi-au sărit în ochi, ca de obicei. Înţeleg că vrem să mutăm aceste două autorităţi de management la Ministerul Fondurilor pentru că Ministerul Fondurilor e bun, e foarte performant şi ni se invocă în ordonanţa de urgenţă - deşi nu ştiu... nu prea văd urgenţa -, ni se invocă performanţa ministerului. Dar, de fapt, cel mai bun AM, cea mai bună autoritate de management e la Ministerul Dezvoltării, unde deja am ajuns la 40%. De ce nu mutăm aceste AM-uri acolo, de ce le mutăm aici?

Dar, lăsând la o parte această întrebare retorică, aş vrea să vă dau un exemplu, pentru că sunt convins că mulţi dintre dumneavoastră n-aţi reuşit să parcurgeţi această ordonanţă de urgenţă, să vă dau un exemplu de limbă de lemn şi o să vă citesc ce scrie la final şi o să vă şi explic.

"Având în vedere noul cadru legislativ european şi necesitarea elaborării de noi programe operaţionale pentru perioada 2014-2020, se impune a se menţiona - deci se impune a se menţiona - expres atribuţiile Ministerului Fondurilor Europene de coordonare a elaborării, negocierii, modificării programelor operaţionale finanţate prin fondurile europene structurale şi de investiţii, precum şi de coordonare a cadrului legislativ, instituţional şi procedural pentru implementarea programelor operaţionale finanţate prin fonduri europene structurale şi de investiţii, modificări propuse care vor conduce la asigurarea unei implementări corespunzătoare a proiectelor cu finanţare externă nerambursabilă."

Nu cred c-aţi înţeles ceva!

Voci din sală:

Mai rar!

Domnul Alexandru Nazare:

Dar, într-un cuvânt, ce vor să spună cu asta?

Vor să spună aşa: Ministerul Fondurilor n-a avut obiectul muncii până acum, am intrat în noua perioadă de programare şi Ministerul Fondurilor n-avea atribuţii să negocieze. Şi a trebuit să venim cu ordonanţe de urgenţă să-i dăm obiectul muncii Ministerului Fondurilor.

Adică... "afară-i vopsit gardul" - ne lăudăm cu absorbţia - "şi înăuntru-i leopardul". Cam aşa. Bun. Grav!

Dar haideţi să revenim la mutarea celor două AM-uri, să vedem ce justificări ni se dau.

În primul rând, ni se spune că avem Comisia Europeană de acord cu această măsură. Dar Comisia Europeană ne-a avertizat şi ne-a spus aşa, într-un citat al directorului de la DG Regio, Vittoria Alliata di Villafranca, care ne-a avertizat să nu avem dereglări în implementarea proiectelor, ceea ce se aşteaptă Comisia Europeană să avem.

Dar ni se spune aşa: "Pentru că tratăm cu seriozitate această problemă şi pentru că a început noua perioadă de programare, de la 1 ianuarie Ministerul Fondurilor trebuie să negocieze..." Şi din cauza asta are nevoie de toate autorităţile de management şi pentru că vrem să urmăm modelul polonez.

Oameni buni, dacă voiam să urmăm modelul polonez aveam acordul de parteneriat aprobat în Guvern de pe 8 ianuarie. Polonezii l-au aprobat de pe 8 ianuarie. Noi încă n-avem nimic aprobat, n-avem încă nimic trimis la Bruxelles. Aşa era dacă aveam modelul polonez.

Dacă voiam să urmăm modelul polonez, 40% din bani erau gestionaţi la nivel regional şi local. Noi n-avem nimic gestionat la nivel regional şi local, deşi PDL-ul a cerut asta în dezbaterea la care a participat premierul în Parlament.

Dacă vroiam să urmăm modelul polonez, aveam un program operaţional dedicat pentru regiunea care avea cea mai mare nevoie din România.

Dar noi nu vrem să urmăm modelul polonez, noi vrem doar să ne folosim de modelul polonez, să-l invocăm - când avem nevoie, îl scoatem -, modelul polonez, să păcălim lumea cu modelul polonez. Şi de ce păcălim lumea? Păcălim lumea pentru că la aceste două programe - POSDRU şi POSCCE - sunt nişte probleme atât de grave, încât nu prea pot fi povestite de către Guvern aici în Parlament, pentru că ne-am apuca cu toţii cu mâinile de cap. Şi, din cauza asta, le mutăm la Ministerul Fondurilor, ca în ultimul ceas să nu pierdem banii.

Dar vă spun de acum, şi Guvernului, şi colegilor, că nu prea se poate salva pe ultima sută ce n-aţi făcut în ultimii doi ani. Pentru că degeaba invocaţi, că nu s-a făcut nimic. Această rată de absorbţie - şi o repet de fiecare dată -, rata de absorbţie este rodul unei munci de ani de zile, dinainte de a veni dumneavoastră la guvernare.

Şi hai să vă dau un exemplu din acordul de parteneriat. Vă mai dau un citat: "Structurile existente la nivel regional vor fi folosite pentru a asigura un contact intens cu beneficiarii din teritoriu şi pentru a evita crearea de structuri noi. Aceste unităţi regionale vor avea funcţii delegate de la Autoritatea de Management pentru a avea rolul de a primi aplicaţiile şi de a efectua verificarea administrativă, eligibilitatea, verificarea tehnică şi verificarea conformităţii, rămânând să fie efectuate la nivel central." Deci rămâne tot la nivel central.

Deci, dragi colegi, nu se schimbă nimic. Înainte de a trimite acest acord de parteneriat la Bruxelles, măcar câteva lucruri trebuie să rezolvăm: să debirocratizăm, pentru că nu urmăm modelul polonez şi nu debirocratizăm; să înjumătăţim numărul structurilor care se ocupă cu acest management al fondurilor europene, că sunt AM-uri, că sunt OI-uri, sunt mai multe acum în acordul de parteneriat; să avem banii daţi la regiuni, să nu-i mai ţinem, să nu ne aşezăm la Bucureşti pe bani şi să stăm, pentru că n-o să-i cheltuim şi s-a văzut că nu se pot cheltui. Încă n-aţi auzit cam câţi bani se dezangajează, că, de fapt, de dezangajări vorbim aici. La POSDRU şi la POSCCE aici, în acest fapt, stă urgenţa, urgenţa stă numai în faptul că se vor pierde banii. De aceea are nevoie Ministerul Fondurilor de aceste două autorităţi de management.

Şi acum vă întreb la final: noi ne vom abţine la acest proiect de lege, pentru că n-avem cum să facem altceva, pentru că nu putem să participăm la - eu ştiu - la o încercare de a drege lucrurile din mers, pe care vreţi s-o faceţi aici. Nu puteţi invoca faptul că în noua programare financiară autorităţile de management sunt într-un sigur minister, pentru că e vorba de programarea anterioară, nu-i de programarea viitoare. Anul ăsta nu veţi lua niciun ban pe programarea viitoare, da?

Şi de ce nu-i ministrul Teodorovici aici? Serios, o chestiune de respect. Dacă tot vrei să dregi busuiocul, măcar vii în Parlament, să-l dregi tu personal, nu trimiţi pe cineva, pentru că - într-adevăr - este o ordonanţă cu nişte chestiuni foarte grave în ea.

Şi, dacă tot e să vorbim despre cum dezbatem un proiect de lege atât de important, că, dacă ar fi să-l discutăm, e cel mai important: la comisie a fost prezentă toată lumea? A fost vreo dezbatere? Măcar prezenţi au fost câţi trebuiau să fie? Întreb şi eu. Mă rog, bun. Sper...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule preşedinte...

Domnul Alexandru Nazare:

Da, m-am oprit aici. Noi ne abţinem.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, aţi făcut copy-paste. Tot şapte minute aţi vorbit. Dacă ar vorbi fiecare reprezentant şapte minute, ştiţi cum sunt regulile...

Domnul Alexandru Nazare:

Îmi pare rău, dar să ştiţi că e un proiect de lege foarte important.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Ştiu, ştiu.

Eu v-aş lăsa să vorbiţi, pentru că aş putea să croşetez pe discursul dumneavoastră pentru ultimii patru ani, din 2007 până în 2013. Mare plăcere mi-ar face!

Domnul Alexandru Nazare:

Domne, nu croşetaţi, faceţi treabă când mai veniţi cu ordonanţe de astea, de urgenţă!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Să croşetez adică... politic, să vă arăt ce s-a făcut pe vremea respectivă.

Domnul deputat Marian Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Pentru că distinsul antevorbitor, în numele Grupului parlamentar al PDL, a vorbit şapte minute, eu am să fiu extrem de lapidar şi cred că am să mă încadrez în maximum un minut, ca pe medie să iasă lucrurile.

Primul lucru. Stimate coleg, stilul tip Ilie Dobre nu vă prinde. Încercaţi-l pe ăla care v-a caracterizat şi pe care eu îl apreciez.

Doi. Ministerul Fondurilor Europene are, până în momentul aprobării acestei ordonanţe, exact atâtea atribuţii câte i-aţi stabilit dumneavoastră în momentul în care l-aţi înfiinţat şi i-aţi atribuţii.

Al treilea lucru, şi cu asta am să închid, cred că de la înălţimea ratei de absorbţie de maximum 7%, cât aveaţi în 2012, orice e deasupra se vede în ceaţă.

În consecinţă, şi prezentarea dumneavoastră tot una înceţoşată a fost. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Bun. Am terminat cu dezbaterile.

Aş vrea să reamintesc tuturor colegilor mei, ca să înţeleagă. Cel care ridică primul mâna vine la microfon.

Pe proceduri de urgenţă, conform art.115, dragi colegi, noi avem cinci minute la dezbateri generale, dacă colegul nostru care vine are plăcerea de a vorbi doar el ca să se audă, cu instrumentul politic pe care-l are microfonul, ceilalţi colegi vor fi văduviţi. Aşa încât o să vă rog frumos şi o să vă reamintesc ce înseamnă procedura de urgenţă.

Comisia, intrăm pe cele trei amendamente.

Timpul comisiei. Comisia cât timp ne acordă pentru amendamente? Vă rog frumos.

Din partea comisiei, nu mai e nimeni? Domnul Nicolăescu. Nu v-am văzut, iertaţi-mă, vă rog frumos.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Vă rog să aveţi ochi şi pentru noi, domnule preşedinte.

Cinci minute, mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Cinci minute, da?

Deci cinci minute pentru dezbaterea amendamentelor. Cinci minute în total.

Bun, intrăm la anexă, amendamentele admise. Nu avem niciun amendament respins.

Dacă la primul amendament există obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

La primul amendament, Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă... Ăla este primul amendament, la care scrie nemodificat. La primul. Nu.

La amendamentul numărul doi, admis de către comisie, dacă există obiecţii, comentarii? Nu.

La 3, după art.7 se introduce un nou articol, art.8, cu următorul cuprins... acesta este amendamentul, văd, cel mai consistent.

Dacă există obiecţii, comentarii la el?

Domnul Alexandru Nazare:

Cred că ar trebui totuşi să clarificăm un pic acest amendament, că, e adevărat, e un pic consistent şi cred că-i şi important.

Deci e vorba de art.8 lit. m), care se modifică în felul următor:

"Se introduc, pe lângă rambursări şi cererile de plată în cazurile în care a fost formulată o sesizare de fraudă."

Bun, cred că e un pic neclar aici. În ce cazuri? Cine a formulat sesizarea de fraudă? Sunt proiecte unde se... Este adevărat, se fac multe sesizări de fraudă. Şi atunci se face rambursarea şi nu se face plata?

Din punctul meu de vedere cred că trebuie să specificăm ce fel de tip de sesizare, că una este să vină o sesizare pe mail, alta e să fie o sesizare făcută din partea DLAF. Ar trebui să specificăm aici cine a făcut sesizarea de fraudă.

Pe lângă asta, o să ajungem, după aia, să recuperăm nişte bani. Pentru că... vă daţi seama că dacă dăm drumul la plăţi în cazurile în care avem sesizări de fraudă, o să avem şi cazuri în care sesizările se justifică, se consideră fraudă, aplicăm corecţia, după care autoritatea contractantă respectivă va trebui să dea banii înapoi. Nu ştiu, v-aţi gândit şi la acest aspect? Nu vreţi, vă rog frumos, să veniţi să ne explicaţi cam ce înţelegeţi prin această sesizare de fraudă şi dacă aţi luat în calcul şi aceste cazuri?

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Alin... domnul Mitrică!

Domnule ministru, aveţi cuvântul. Iertaţi-mă, a rămas şi pe stenogramă!

Domnul Alin Sorin Mitrică:

Mulţumesc.

Am luat în calcul ceea ce spuneţi dumneavoastră, însă există o problemă.

După cum cunoaşteţi, la nivelul tuturor programelor există o serie de astfel de sesizări care au blocat plăţile, pornind de la proiecte mari, precum cele pe mediu, până la proiecte pe resurse umane sau pe competitivitate şi de aceea încercăm prin acest mecanism să dăm drumul la plăţi, iar în momentul în care justiţia vine cu un document concret, care să scoată în evidenţă faptul că respectiva sesizare este fundamentată, numai în momentul acela blocăm plăţile.

În ceea ce priveşte recuperarea lor, este adevărat, există acest risc pe care dumneavoastră îl menţionaţi, în contextul în care se dovedeşte că sesizarea este întemeiată, să avem probleme la recuperarea banilor care au fost trimişi către beneficiari, însă şi pentru aceasta există legislaţie. Şi la fel cum şi în cazul unor corecţii aplicate pur şi simplu pentru desfăşurarea necorespunzătoare a procedurilor de achiziţie publică există posibilitatea de a recupera legal banii, şi pentru acest mecanism avem aceeaşi posibilitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule ministru.

Domnul deputat Nicolăescu.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

Vreau să fac o scurtă precizare, ca să nu rămână lucrurile confuze.

Ce spune domnul Nazare este perfect adevărat, dar nu este acum momentul să discute despre aşa ceva. Asemenea întrebări trebuiau puse în cadrul comisiei, atunci când s-a aprobat textul ordonanţei. În amendamentul pe care-l supunem dezbaterii plenului, ne referim la cu totul altceva. Ne referim, de fapt, la faptul că se introduce un instrument nou, care să ajute la utilizarea mai bună a fondurilor europene.

Deci, din punctul de vedere al comisiei, afirmaţia domnului Nazare nu are loc în această dezbatere şi vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu foarte mult.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Vă reamintesc că obiecţiile şi comentariile unui deputat la un amendament înseamnă propunere de eliminare.

Deci, domnul deputat, în numele Grupului parlamentar al PDL, propune eliminarea amendamentului admis la comisie, 3, în întregime, chiar dacă numai o parte din el.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Alexandru Nazare:

Stimaţi colegi,

De acord. Problema e în felul următor: în momentul în care nu este autoritate contractantă şi e un operator privat, o societate comercială, care a dezvoltat un proiect pe POSCCE, să spunem, şi are o suspiciune de fraudă care se confirmă şi noi am făcut toate plăţile, păi alergăm după respectiva societate de ne vine rău şi nu mai luăm banii de acolo!

Acestea sunt motivele pentru care vă ridic această problemă în plen, pentru că înţeleg că dezbaterea la comisie, ca de obicei, nu prea a fost consistentă. Nu prea s-a discutat despre aceste lucruri şi, din punctul meu de vedere, sunt importante pentru că ştiu cât de greu e să recuperezi nişte bani de la societăţi comerciale care au probleme pe proiecte, au cheltuit banii, n-au niciun activ şi alergăm după ele, pur şi simplu.

Deci, din punctul meu de vedere...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Alexandru Nazare:

...mai bine îl eliminăm. Nu e un mecanism viabil.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat,

Eu nu am voie să intervin de la prezidiu, dar vă spun că domnul deputat Nicolăescu, domnul preşedinte, are perfectă dreptate.

Are perfectă dreptate din punct de vedere... şi eu nu vreau să consider că toţi colegii care sunt de la PDL din Comisia pentru buget, finanţe sunt necunoscători şi trebuia să vină altcineva în locul lor. Am încredere în colegii mei care au votat în unanimitate.

Deci, în conformitate cu prevederile Regulamentului, timpul de dezbateri pentru amendamente s-a epuizat.

Există o cerere din partea Grupului parlamentar al PDL de eliminare, deci obiecţii, comentarii de eliminare a amendamentului 3.

Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele.

Să înceapă votul.

Vă mulţumesc.

Propunerea dumneavoastră nu a întrunit voturile necesare.

Vă supun la vot...

Sunt 24 de voturi pentru şi 113 împotrivă şi o abţinere.

Vă supun la vot amendamentul comisiei de la poziţia 3.

Să înceapă votul.

Vă mulţumesc.

124 de voturi pentru, o abţinere, 23 de voturi împotrivă.

Cu acordul liderilor grupurilor politice parlamentare, am înţeles că s-a discutat, având în vedere că avem prezent la plen de la ora 10,00 ministrul agriculturii, o să vă rog frumos să trecem la poziţia 12 şi să o mutăm, poziţia 12, la poziţia 6, astfel încât să respectăm Regulamentul şi după aceea...

Deci vă propun mutarea poziţiei 12, nu, domnule ministru, Propunerea legislativă privind unele măsuri referitoare la plăţile naţionale directe complementare în sectorul zootehnic pe poziţia 6.

Să înceapă votul.

Bun, 126 de voturi pentru, o abţinere, 24 de voturi împotrivă.

O să vă rog frumos să aprobaţi acest proiect de lege. Raportul conţine amendamente admise, procedura este de urgenţă, caracterul este ordinar.

6. Este Propunerea legislativă privind unele măsuri referitoare la plăţile naţionale directe complementare în sectorul zootehnic, Pl-x 47/2014 - adoptare şi Proiectul de Lege privind unele măsuri referitoare la plăţile naţionale directe complementare în sectorul zootehnic, PL-x 40/2012, care are raport de respingere.

Avem cinci amendamente admise.

Domnule ministru, aveţi cuvântul pentru susţinerea proiectului.

Domnul Daniel Constantin (ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale):

Da, bună ziua.

Mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am ţinut în mod special să susţin acest proiect de lege, pentru că este unul de importanţă capitală pentru agricultură, în general, şi pentru zootehnie, în mod special. Ce s-a întâmplat în anul 2007, anul 2008, s-au semnat anumite ordine de ministru care condiţionau primirea de subvenţii în sectorul zootehnic de existenţa unei declaraţii pe proprie răspundere, conform căreia nu există datorii la bugetul de stat. În această situaţie s-au aflat mii de fermieri care au semnat declaraţii pe proprie răspundere, parte dintre ei neştiind că există anumite datorii la bugetul de stat.

În anul 2010, Curtea de Conturi a consemnat aceste nereguli la nivel naţional, astfel încât Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a trebuit să recupereze de la un număr semnificativ de crescători de animale sumele care fuseseră plătite ca subvenţie pe cap de animal.

În egală măsură, aceşti fermieri au fost sancţionaţi, şi anume trei ani de zile n-au mai putut să primească subvenţiile, pentru efectivele de animale, pe care le primeau. În plus, s-au generat şi foarte multe procese penale, astfel încât, şi în momentul de faţă, avem nu mai puţin de 9700 de beneficiari afectaţi până în acest moment, şi care prin această lege vor avea anumite avantaje, corespunzător unui număr de 237 de mii de capete de animale, care nu au mai primit subvenţia pe cap de animal.

Prin acest proiect legislativ, se reglementează această situaţie, în primul rând, sumele reprezentând primele încasate de către beneficiarii CNDP care aveau datorii şi cărora li s-au emis titluri de creanţă de către Camerele de conturi nu se mai recuperează.

În al doilea rând, sumele recuperate de către Agenţia de Plăţi se restituie şi al treilea lucru pe care îl reglementează acest proiect de lege, beneficiarii, care nu au încasat sumele cuvenite din cauza acestor datorii şi care au depus cereri, beneficiază şi vor beneficia de aceste sume.

Astfel, pe parcursul anului 2014, Ministerul Agriculturii va returna crescătorilor de animale nu mai puţin de 26.877 de mii de lei, dar cred că cel mai important este faptul că sperăm ca odată cu acest proiect de lege crescătorii de animale, care sunt astăzi într-un număr de 9700, dar riscau să fie mai mulţi în această situaţie, nu vor mai avea probleme nici financiare şi nici penale, repet, din cauza acelor ordine de ministru care s-au semnat în anii 2007-2008.

Vreau să mulţumesc colegilor din comisiile de specialitate care au înţeles urgenţa acestui proiect de lege şi celor care au semnat acest proiect de lege şi sper să-l votaţi în şedinţa dumneavoastră de astăzi.

Mulţumesc foarte mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule ministru.

Dezbateri generale.

Vă reamintesc că avem 5 minute la dezbateri generale.

A, iertaţi-mă, da, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, raportul comun.

Domnule vicepreşedinte Harbuz, vă rog frumos să mă iertaţi. Eraţi îndepărtat, după două doamne şi nu v-am văzut. Noroc cu domnul Dobre care mi-a atras atenţia că nu văd neamţul şi e un lucru foarte periculos pentru mine.

Domnul Liviu Harbuz:

Da. Mulţumesc pentru aprecieri, domnule preşedinte.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci au fost sesizate spre dezbatere în fond cu Propunerea legislativă privind unele măsuri referitoare la plăţile naţionale directe complementare în sectorul zootehnic, acest proiect a fost transmis cu adresa Pl-x 47, şi Proiectul de Lege privind unele măsuri referitoare la plăţile naţionale directe complementare în sectorul zootehnic, transmis cu PL-x 40.

La întocmirea raportului comun, comisiile au avut în vedere avizele favorabile ale Consiliului Legislativ şi punctele de vedere ale Guvernului de susţinere a propunerii legislative şi a proiectului de lege.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Ambele iniţiative legislative au ca obiect de reglementare instituirea unor măsuri referitoare la plăţile naţionale directe complementare în sectorul zootehnic, în sensul ca beneficiarii acestor plăţi care nu au respectat condiţia de eligibilitate privind lipsa datoriilor la bugetul de stat şi/sau local să fie exoneraţi de la plata sumelor reprezentând primele pe care trebuie să le restituie ca urmare a titlurilor de creanţe emise în urma verificărilor efectuate de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură pentru aplicarea corectă a legislaţiei comunitare în domeniu.

Având în vedere că propunerea legislativă şi proiectul de lege au acelaşi obiect de reglementare, membrii comisiei au hotărât întocmirea unui singur raport, conform prevederilor art.67 alin.(3) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat.

În urma examinării propunerii legislative, a proiectului de lege şi a opiniilor exprimate de către membrii comisiei, s-a hotărât în unanimitate să se supună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Propunerii legislative privind unele măsuri referitoare la plăţile naţionale directe complementare în sectorul zootehnic, respectiv Pl-x 47, cu amendamentele admise prevăzute în prezentul raport şi respingerea proiectului de Lege privind unele măsuri referitoare la plăţile naţionale directe complementare în sectorul zootehnic, respectiv PL-x 40.

Prin conţinutul său normativ, această iniţiativă face parte din categoria legilor ordinare.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

La dezbateri generale? Onorabilii mei colegi.

Domnule deputat Kelemen Atilla, aveţi cuvântul.

Domnul Kelemen Atilla-Béla-László:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Istoria acestei legi a fost foarte succint şi foarte cuprinzător totuşi prezentată de domnul ministru şi cred că este o lege care face dreptate pentru aceia care au fost privaţi de anumite drepturi. Drepturi care, uite, astăzi se adevereşte că au fost pe deplin meritate.

Eu cred că este şi un curaj politic din partea Guvernului să revenim la o decizie greşită acum câţiva ani şi să dăm înapoi acelora care au meritat pe deplin aceşti bani. Ştim cu toţii, sectorul zootehnic este un sector foarte important pentru noi toţi care stăm aici, în această sală, fiindcă alegătorii noştri, de oriunde venim, sunt printre alegătorii noştri şi cei care se ocupă cu zootehnia.

Grupul parlamentar al UDMR va vota pentru această lege.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Tinel Gheorghe, îmi cer scuze, vă rog frumos, aşa a fost ordinea de precădere, după care veniţi dumneavoastră, după care domnul Valeriu Steriu. Un singur om de... domnule Daea, îmi cer scuze, unul singur...

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte, mulţumesc.

Din start spun că Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal, ca şi în comisie, şi în plen va susţine iniţiativa. Dar observ câteva lucruri procedurale.

Pe lista de iniţiatori a proiectului de act normativ îl regăsesc pe domnul ministru Daniel Constantin. Să înţeleg că domnul ministru se dedublează, foloseşte iniţiativa parlamentară în detrimentul iniţiativei guvernamentale pentru a-şi motiva activitatea parlamentară? Sau sunt mai repede de argumentat banii prin iniţiativă legislativă decât prin cea guvernamentală?

Domnule ministru,

Pentru că tot aţi reuşit să identificaţi sursele de finanţare, cei 27 de milioane de lei, întrebarea mea este: pentru motorină veţi identifica sursele, pentru plata subvenţiei la motorină? Pentru Camerele Agricole, identificaţi sursele? Pentru cei 16 la sută impozit, poate vă gândiţi şi la cei care plătesc 16 la sută impozit, o taxă introdusă de dumneavoastră, poate vă gândiţi că veţi susţine iniţiativa Partidului Democrat Liberal de a elimina acea taxă de 16 la sută, acea taxă pe chiaburime şi poate vă gândiţi şi la cei pensionaţi din sectorul agricol care sunt puşi acum să dea nişte bani, să restituie nişte bani, pentru că vreţi, chipurile, statul, tot statul ca şi în acest caz, a greşit când le-a calculat pensiile. Sunteţi viceprim-ministru în Guvernul României şi rugămintea este pentru că există o iniţiativă, o solicitare de iniţiativă legislativă, s-o susţineţi şi pe aceea, domnule ministru.

În continuare însă, o singură frază vă mai spun. Domnule ministru, aşteptam ca acel program naţional, acel draft al PNDR-ului să vină şi la noi, în Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice. Asta discutăm, noi discutăm de bani, discutăm de proiecţii şi, din păcate, şi nu divaghez din păcate, fondul, cei 8,5 miliarde încă nu ştim spre ce direcţii se vor îndrepta începând cu acest an şi poate aveţi bunăvoinţa astăzi la comisie sau săptămâna viitoare să veniţi să ne informaţi şi pe noi.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Domnule deputat, să ştiţi, domnule deputat, e deputat, ştiţi foarte bine, are dreptul la iniţiativă, nu e în conflict de interese şi e şi ministru. Deci e în dublă calitate astăzi.

Vă rog frumos, domnule ministru, v-a pronunţat numele... n-am ce să fac, dreptul la replică, că altfel mă ceartă domnul Tinel Gheorghe.

Domnul Daniel Constantin:

Ca deputat, domnule preşedinte, e adevărat, aţi menţionat dumneavoastră foarte bine, sunt şi deputat şi trebuie să-mi fac şi datoria de deputat. Dar eu mă bucur şi vreau să salut faptul că PDL-ul semnează astăzi sau votează astăzi proiectul de lege. Mă bucur că, nu ştiu cum să spun, ca să nu jignesc, v-a venit într-un fel mintea la cap, pentru că aţi avut ocazia patru ani de zile, din 2008 până în 2012, să iniţiaţi un astfel de proiect sau să opriţi un ordin de ministru, atunci când aţi fost la guvernare. Nu aţi făcut-o, mă bucur că astăzi sunteţi de acord cu noi şi că votaţi pentru acest proiect de lege foarte important.

Cât despre motorină, ştiţi foarte bine că se plăteşte acea subvenţie la motorină, chiar în aceste zile şi vă mulţumesc că mi-aţi dat ocazia, până la sfârşitul acestei luni se vor plăti absolut toate plăţile.

Vreau să vă spun că spre deosebire de guvernarea din care dumneavoastră aţi făcut parte, toate plăţile sunt la zi, înainte de campania de primăvară, atât plăţile pe suprafaţă, cât şi plăţile pentru ceea ce înseamnă plata pe cap de animal, CNDP-uri şi aşa mai departe. E prima dată când Ministerul Agriculturii, agenţiile de plăţi plătesc atât de repede subvenţiile.

Dar eu vă mulţumesc pentru intenţia dumneavoastră şi pentru că aţi menţionat şi de PNDR, vreau să vă reamintesc, conform uzanţelor, am participat de fiecare dată când m-aţi invitat la Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice. Nu a fost până acum o uzanţă să venim să prezentăm Programul Naţional de Dezvoltare Rurală. Dacă vă amintiţi, 2004-2005 nu a fost prezentat niciodată. Am venit şi am discutat în faţa dumneavoastră câteva ore. Cred că de trei ori numai de Programul Naţional de Dezvoltare Rurală. E adevărat că de multe ori dumneavoastră aţi lipsit.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Aşa se vede de acolo? Vă rog frumos, veniţi în locul meu, că nu se vede aşa, să ştiţi...

Vă rog frumos, aveţi cuvântul, s-a referit la dumneavoastră personal? Direct, ca şi plăţile.

Vă rog frumos, aveţi cuvântul.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte, eu n-am venit la microfon să-l jignesc pe domnul ministru. Chestia asta cu "mintea la cap", nu ştiu dacă PC sau domnul ministru Daniel Constantin, pe timpul când era director general la APIA, avea mai multă minte. Acum, în calitate de ministru, şi-a recuperat-o sau şi-a recâştigat-o pe cea pe care o avea atunci.

Însă, am venit să-i reamintesc domnului ministru că eu, de obicei, în comisiile de agricultură nu lipsesc niciodată. Sunt de fiecare dată, în timp ce dumneavoastră, domnule ministru, nu veniţi decât atunci când noi de 3-4-5 ori vă invităm şi cu mari chinuieli şi cu mari zgomote făcute şi intervenţii pentru a participa.

Mai mult, reprezentantul dumneavoastră în comisiile de specialitate, reprezentanţii, sunt de multe ori sub nivelul celor dorite de noi în comisie.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, nu poate să fie nimeni sub nivelul celuilalt ca parlamentar, ştiţi foarte bine la ce mă refer, da. Deci, domnule deputat, noi colegii suntem toţi la acelaşi nivel. Şi deştepţi, şi frumoşi, şi devreme acasă, da?

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte,

M-am referit la reprezentantul ministerului de specialitate în Comisia pentru agricultură, care de multe ori n-are cum să-şi asume o decizie, fiind la nivel de şef de serviciu, consilier, deci...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Aia este altceva.

Domnul Tinel Gheorghe:

...daţi-mi voie, vă spun o realitate a celor ...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, nu mai spuneţi, că aia e vina dumneavoastră că-l primiţi. Obligaţia e secretar de stat, da, deci nu mai spuneţi ce faceţi în comisie, că deja intrăm în altă parte a regulamentului. Vă rugăm frumos. Bun.

Grupurile politice parlamentare, colegul liberal, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul George Scarlat:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Prezenta lege, aflată astăzi pe ordinea de zi, are o deosebită importanţă atât pentru fermieri, producători agricoli, beneficiari ai Programului naţional de plăţi naţionale directe complementare în sectorul zootehnic, cât şi pentru statul român. Spuneaţi bine dumneavoastră, domnule ministru, că nu ne referim aici la plăţi în perioada 2007-2010.

Este adevărat, este o măsură reparatorie a ministerului şi, bineînţeles, a iniţiatorilor şi noi, membri în Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, am susţinut în unanimitate acest proiect de lege, care are datoria de a rezolva problema debitelor constituite în urma verificărilor făcute de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, a controalelor Curţii de Conturi la beneficiarii măsurii, întrucât nu au respectat criterii de eligibilitate la momentul depunerii cererilor de finanţare. Şi aici mă refer, ştiţi foarte bine, la acele declaraţii pe proprie răspundere, prin care beneficiarii, fermierii nu trebuiau să aibă datorii către bugetul de stat sau către bugetele locale. Însă, tocmai în urma demersurilor făcute de fermieri, Comisia Europeană a invitat România să respecte hotărârea Curţii Europene de Justiţie şi să respecte, în principal, să acţioneze, autorităţile române să acţioneze în respectarea legislaţiei europene în vigoare.

În urma sesizărilor făcute de fermieri, astăzi, Comisia Europeană ne invită să repunem în drepturi beneficiarii, sume de care trebuiau să beneficieze pentru a da plusvaloare sectorului din care fac parte şi nu pentru a-şi recupera statul datoriile.

De ce pentru stat este important, întrucât putem evita, prin această lege, iniţierea unei proceduri de infringement la nivelul României că nu respectăm legislaţia în vigoare.

Vă mulţumesc.

În consecinţă, Grupul parlamentar Partidului Naţional Liberal va susţine şi prezentul proiect de lege şi toate proiectele de lege care vin în beneficiul şi în sprijinul fermierilor români.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule Steriu, vă rog frumos, foarte scurt.

Pe procedură? Vă rog frumos.

Domnul Marian Neacşu:

Domnule preşedinte, foarte scurt, în numele Grupului parlamentar PSD, solicit prelungirea programului cu 20 de minute pentru dezbaterea de astăzi.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Corect, aveţi dreptate.

Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele.

Să înceapă votul.

Sunt patru proiecte de lege de respingere de la Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport care au fost ridicate. Bun. Se poate prelungi întotdeauna până la ora 12,00, când e timpul normal. Se poate prelungi oricând, ştiţi foarte bine.

101 pentru, 26 abţineri, 27 de voturi împotrivă.

Vă rog frumos, aveţi cuvântul.

Domnul Tinel Gheorghe:

Eu sunt de acord, însă, în temeiul art.50, înainte de aprobarea ordinii de zi, preşedintele de şedinţă este obligat să supună votului toate propunerile de modificare sau de completare a ordinii de zi.

Dacă vreţi să modificăm de fiecare dată şi programul de lucru, domnule preşedinte, pe cuvânt, haideţi să-l aruncăm şi să devină facultativ. Fiecare face ce vrea, când vrea, cum vrea...în Parlament.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, haideţi să nu fim ironici.

Lăsaţi-mă să răspund eu, lăsaţi-mă. (Coboară la tribună.)

Dragi colegi,

Două chestiuni pe care vreau să le ridic.

Conform procedurii, nu numai articolului pe care l-aţi citit dumneavoastră, şi aveţi în stânga un expert în regulament, mai întrebaţi-l din când în când, că şi eu îi mai întreb pe cei care se pricep la regulament mai bine decât mine sau măcar la nivelul meu, şi cei care nu se pricep, dar au o idee, Pe timpul dezbaterii, oricând un lider al grupului politic parlamentar poate cere prelungirea termenului şi programului de lucru până la finalizarea unor proiecte de legi. Astfel încât cererea domnului deputat Marian Neacşu este regulamentară.

Eu îmi cer scuze că o parte din colegii mei nu vin la ora 10,00 să semneze condica, de fiecare dată şi nu este vina mea, conform obligaţiilor regulamentare trebuie să ai cvorum de şedinţă 202.

Astăzi, special, în numele meu personal şi al grupului minorităţilor naţionale, îmi cer scuze că am întârziat mai mult ca de obicei. Am avut o discuţie cu câţiva parlamentari din Bundestagul german, o discuţie foarte importantă pentru viitorul Uniunii Europene şi pentru respectarea românilor care lucrează sau circulă în afara graniţelor noastre. Iar discuţia a fost una pe care, îmi pare rău că trebuie să spun, grupul Partidului Popular European din România n-a fost în stare s-o explice cum trebuie şi este vorba de migraţia pentru beneficii sociale pe care, în acest moment, dacă vreţi, o avem în toată Europa şi în care anumite voci de dreapta acuză doar statele membre şi vinovaţii de serviciu sunt românii şi bulgarii astăzi. CDU, după o discuţie foarte bună şi vreau să-i mulţumesc domnului deputat Ganţ, şi un dialog constant împreună cu social-democraţii, că aşa e guvernarea, au reuşit astăzi să înţeleagă că naţionalitatea n-are nicio legătură cu infracţiunea pe care o faci într-un stat. Şi noi susţinem aceste măsuri dure, dar nu suntem de acord ca românii noştri să fie consideraţi oi negre. Ăsta a fost discursul. Şi cer scuze eu, în numele meu şi al domnului deputat, că ne respectăm şi programul oficial. Ce am spus liderilor de grup, nu vreau să mai repet, nu este obligatoriu să ştiţi aici.

De aceea, cred că a prelungi cu încă 10-20 de minute pentru patru proiecte de legi care au termen de adoptare tacită şi sunt importante şi pentru dumneavoastră şi le-am adus de pe poziţia 100 în primele patru, şi sunt despre Legea educaţiei naţionale, la cererea tuturor liderilor grupurilor politice parlamentare, cred că facem un lucru foarte bun.

Dar încă o dată repet, îmi cer scuze, în numele meu şi al domnului Ganţ că am avut această discuţie extraordinar de bună cu colegii mei din Bundestag. (Îşi reia locul la prezidiu.)

Ne întoarcem la dezbateri generale. S-au închis dezbaterile generale? Nu s-au închis, dar aţi cerut pe procedură prelungirea termenului. Vă rog, numai după ce supun la vot. Vă rog frumos.

Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele. Să înceapă votul, 20 de minute să prelungim. Aţi votat? Am greşit. Iertaţi-mă, atunci nu mai votăm. Eram, sunt îndrăgostit de primăvară, eu, ştiţi, întotdeauna... am o problemă, da.

Domnul preşedinte Nicolăescu.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

Vroiam, pe procedură, să fac un anunţ, şi anume Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal vă va înainta acum textul moţiunii simple - "Guvernul Ponta 3 ameninţă viaţa pacienţilor: amână lista de medicamente compensate".

Şi vă rog să primiţi acest text, pentru că el, din punctul nostru de vedere, reprezintă un angajament politic nefinalizat de către acest Guvern.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Sunt de acord cu dumneavoastră.

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte. Bun.

S-au încheiat dezbaterile pe... Nu s-au încheiat.

Domnule Steriu, scurt, vă rog frumos, că am depăşit termenul.

Domnul Valeriu-Andrei Steriu:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Dar am insistat, pentru că este mult prea importantă această reparaţie care se face după 7 ani, iată al şaptelea ministru, după 7 ani, care reuşeşte în final, alături de colegii din Parlament, să propună o soluţie pentru cei aproape 10 mii de fermieri care de 7 ani aşteaptă cu emoţie execuţie silită sau alte probleme.

Unde am umblat în ţară, din mijlocul ţării până în Călăraşi, am întâlnit permanent problema aceasta şi mereu s-a căutat o soluţie. Mă bucur că o avem în clipa de faţă aplicată.

Pe de altă parte, aş vrea să fac o corecţie, pentru a nu se rămâne cu o impresie greşită de la antevorbitor, la Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, de cele mai multe ori, cel puţin februarie-martie, a fost ministrul şi întotdeauna este un secretar de stat, unde se dezbat corect toate aceste aspecte.

Încă un lucru să-l precizez, din 2009, Comisia Europeană a solicitat, pe acest subiect cu fermierii care nu-şi puteau încasa subvenţiile, o formulă, pentru că nu era tolerată această legare a subvenţiilor de datoriile la bugetul local.

Vă mulţumesc mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Doamna deputat, aveţi cuvântul, în numele Grupului parlamentar PP-DD.

Doamna Luminiţa-Pachel Adam:

Şi Grupul parlamentar al PP-DD susţine acest proiect, şi aşa cum tot spunem, rămânem consecvenţi principiilor noastre şi vom vota absolut toate proiectele care se fac şi sunt în folosul cetăţenilor.

Noi nu ne mai punem întrebarea de unde s-au găsit resurse pentru acest proiect, ci suntem bucuroşi că s-au găsit şi că în sfârşit acordăm o compensaţie pentru cei care au nevoie de ea.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Am depăşit...regulamentul, l-am prelungit pentru patru proiecte de lege. Am rugat frumos pe toată lumea să...

Vă rog frumos, aveţi cuvântul.

Domnul Clement Negruţ:

Domnule preşedinte,

Vă mulţumesc foarte mult pentru indulgenţa de care daţi dovadă.

Vreau să spun doar un singur lucru. Sigur, astăzi am făcut o chestiune, până la urmă, normală. Dar oare instituţiile de coordonare şi control ale statului din deconcentrate, din consiliile judeţene, din prefecturi ce au făcut ca să se ajungă în situaţia asta?

Mulţumesc frumos.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Intrăm pe amendamentele admise.

Nu se mai poate, vă rog frumos. Vă rog, gata, un singur membru de grup, un singur deputat neafiliat.

Amendamentele admise.

La primul, obiecţii comentarii? Nu. Admis.

Al doilea. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Al treilea. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Al patrulea. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Şi cel de-al cincilea şi ultimul. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Proiectul de lege merge la votul final. Vă reamintesc că are caracter ordinar.

7. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.92/1996 - Pl-x 11/2014 a îndeplinit termenul de dezbatere şi vot final. Deci s-a depăşit, propunerea legislativă se consideră adoptată, în conformitate cu prevederea art.75 alin.(2) din Constituţie, art.11 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

La acesta aveţi procedură?

Vă rog frumos.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile art.98: "Proiectele şi propunerile legislative avizate potrivit art.95-97..." şi acolo ni se prezintă toată procedura de avizare, "...se supun dezbaterii Camerei în succesiunea prevăzută pe ordinea de zi aprobată în condiţiile prezentului regulament".

Actul normativ privind trecerea STS-ului la Ministerul Administraţiei şi Internelor este foarte important. Da, foarte important şi cred, domnule preşedinte, că nu trebuia folosit niciun tertip pentru a eluda dezbaterea parlamentară. Nu, deci, acestea sunt chestiuni pe care le-aţi criticat în opoziţie, aţi intrat în grevă parlamentară şi le practicaţi cu nonşalanţă şi cu atâta "succes" şi "tupeu", încât, de multe ori, noi, actuala opoziţie, suntem sideraţi de practica şi de comportamentul dumneavoastră.

Noi credem că acest act normativ, chiar dacă dumneavoastră l-aţi pasat Senatului şi spuneţi, domnule, să se ducă acolo, ar fi trebuit dezbătut, avea procedură de urgenţă, pe care tot noi am aprobat-o. Nu putem să ducem STS-ul ocolind cea mai importantă Cameră, zic eu, din Parlamentul României, Camera Deputaţilor, în dezbatere publică. Şi eu cred că astfel de practici ar trebui să înceteze, domnule preşedinte.

Vă spuneam într-o intervenţie anterioară, sunt 347 de rapoarte pe ordinea de zi a Biroului permanent, unele cu termene depăşite de...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Dar ştiţi câte rapoarte am primit eu de la fosta conducere?

Domnul Tinel Gheorghe:

Da, ştiu, 140 de la noi şi 200 de la dumneavoastră, de când sunteţi dumneavoastră la guvernare.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mii, mii. Dar câte aţi votat în primele zile?

Domnule coleg, domnule deputat.

Domnul Tinel Gheorghe:

V-am spus, 140 de la noi...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

În conformitate cu prevederile regulamentare, că citim câte un articol şi le uităm pe celelalte. Obligaţia liderilor grupurilor politice parlamentare, când se depăşeşte termenul de depunere a raportului, este următoarea: fie cer Comitetului liderilor, şi sunteţi o majoritate, pentru a se introduce pe ordinea de zi fără raport, ceea ce regulamentul prevede, fie, dacă nu aveţi alt argument, cereţi prelungire la 60 de zile şi alte instrumente pe care le aveţi în regulament.

Eu nu fac niciun... nu am niciun tertip şi nu fac nicio şmecherie, doar aplic regulamentul. Nu s-a venit cu el, eu constat că nu mai avem competenţe în acest moment a dezbate acest proiect de lege şi trebuie să citesc în prima şedinţă. Asta este obligaţia mea regulamentară. Restul e declaraţie politică.

Domnul Marian Neacşu, pierdem timpul acordat celor patru proiecte de lege.

Domnul Marian Neacşu:

O jumătate de minut, domnule preşedinte. Foarte scurt.

Primul lucru. Ca şi tura trecută, colegul meu citeşte selectiv. A venit aici şi v-a aburit cu o prevedere regulamentară potrivit căreia nu putem modifica ordinea de zi, dar noi am discutat tura trecută despre programul de lucru. Era cu totul altceva.

A doua chestiune. Nu discutăm strict, ca singur instrument pe care-l folosim, numai de Regulamentul Camerei Deputaţilor. Sunt şi alte instrumente, stimate coleg, prin care dumneavoastră şi colegii dumneavoastră puteaţi să urmăriţi şi puteţi să urmăriţi proiecte legislative care urmează să intră în procedură de adoptare tacită. Dacă le-aţi fi urmărit, puteaţi să interveniţi aşa cum am intervenit noi pe legile care urmează şi care se referă la Legea învăţământului.

Deci, haideţi să nu mai umblăm cu demagogie de la microfonul acesta, că numai de aici se transmite la televizor. Activitatea parlamentară se desfăşoară şi la comisii, şi la Comitetul liderilor, şi la Biroul permanent. Şi vă rog frumos să revenim, totuşi, la lucrurile care ţin până la urmă de dezbaterea pentru care ne aflăm astăzi aici.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

8. Propunere legislativă pentru aprobarea art.58 din Legea nr.1 din 5 ianuarie 2011, Legea educaţiei naţionale.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Nu doreşte.

Comisia sesizată în fond? Comisia condusă de domnul deputat Angel Tîlvăr, preşedintele Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport.

Aveţi cuvântul.

Domnul Angel Tîlvăr:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Vă rog să-mi permiteţi să citesc raportul asupra Propunerii legislative pentru completarea Legii educaţiei nr.1/2011, Pl-x 15/2014.

Comisia noastră a primit spre dezbatere în fond Propunerea legislativă pentru completarea art.58 din Legea nr.1 din 5 ianuarie 2011 a educaţiei naţionale.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare completarea art.58 din Legea educaţiei naţionale, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul ca programul "Şcoală după şcoală" să se poată organiza şi în alte spaţii decât cele ale unităţilor de învăţământ preuniversitar, cu autorizarea consiliilor de administraţie ale inspectoratului şcolar judeţean şi ale administraţiilor publice locale.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, iar potrivit prevederilor art.75 alin.(1) din Constituţia României Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

În urma dezbaterii, comisia a propus respingerea propunerii legislative.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Dezbateri generale.

Doamna deputat Turcan. Aveţi cuvântul.

Doamna Raluca Turcan:

Domnule preşedinte,

Dragi colegi,

Acest proiect de lege vizează reglementează modului în care se organizează Programul "Şcoală după şcoală", mai exact, în ce spaţii s-ar putea organiza acest program.

Legea educaţiei naţionale cuprinde modalitatea de derulare a Programului "Şcoală după şcoală". Problema funcţionării şi implementării acestui program ţine de finanţare.

De altfel, Legea educaţiei naţionale include acordarea unor vouchere educaţionale, astfel încât copiii, părinţii ai căror copii doresc să urmeze Programul "Şcoală după şcoală" să poată să susţină o parte din costurile acestui program.

Reglementarea pe care o vizează iniţiatorii în acest proiect de lege se regăseşte, ca metodologie, într-un ordin de ministru nr.5349/2011.

Aşadar, Partidul Democrat Liberal consideră că această iniţiativă legislativă nu este oportună, întrucât avem în Legea educaţiei naţionale cadrul de derulare a Programului "Şcoală după şcoală", există şi metodologia derulării. Noi susţinem doar necesitatea acordării unui voucher, aşa cum prevede legea, deci, practic, implementarea finanţării Programului "Şcoală după şcoală".

Am avut un proiect de lege distinct pe această temă. Din nefericire, PSD-ul, prin vocea doamnei Ecaterina Andronescu, a respins acest proiect la Senat fără o dezbatere prealabilă şi considerăm că acolo este problema rezolvării unei necesităţi vitale în România, şi anume ca părinţii să-şi poată lăsa copiii la curs după finalizarea orelor obligatorii.

Cred că, din nefericire, în România educaţia a devenit prohibitivă pentru copiii din familii nevoiaşe. Credem că este nevoie de o încurajare, de o stimulare a finanţării Programului "Şcoală după şcoală". Acel tichet valoric se acorda părinţilor în mod opţional. Dacă doreau, puteau să utilizeze tichetul valoric, dacă nu, puteau să-l lase familiilor care aveau cu adevărat nevoie şi doar în felul acela copiii din familii nevoiaşe ar fi putut primi un stimulent din partea statului să urmeze Programul "Şcoală după şcoală".

Aceea este necesitatea pe care Partidul Democrat Liberal o identifică şi în privinţa acestui proiect de lege ne vom abţine, întrucât există reglementare exact pe subiectul menţionat în această iniţiativă.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult, doamnă deputat.

Nu mai sunt dezbateri generale. Vă reamintesc că raportul comisiei sesizate în fond propune respingerea acestei iniţiative legislative, aşa că, în conformitate cu art.104 din Regulament, merge la votul final.

9. Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr.1 şi pentru luarea unor măsuri în domeniul învăţământului, Pl-x 34 de anul acesta. Are raport, tot aşa, de respingere a acestei iniţiative.

Prima dată, doamna deputat. Iertaţi-mă, doamna Bogdănici este iniţiator. Aveţi cuvântul, doamnă deputat.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Bună ziua, dragi colegi.

Sunt unicul iniţiator al acestei iniţiative.

V-aş ruga să fiţi deosebit de atenţi la ceea ce vă spun, pentru că această iniţiativă se referă la ceea ce este extrem de grav şi cu care voi începe şi voi sfârşi, prin faptul că nu ţine cont de Constituţia României.

Ordonanţa de Guvern a schimbat un text din Legea educaţiei naţionale, în care se spunea că, în conformitate cu autonomia universităţii, fondurile pot fi folosite de către universităţi. S-a scos autonomia universitară şi s-a introdus că 5% din cuantumul încasărilor în valută - şi subliniez, numai cuvântul "în valută" - va fi dat Ministerului Educaţiei Naţionale. Şi am să vă spun câteva lucruri.

În primul rând, nu s-a ţinut cont de Consiliul rectorilor şi de Carta universităţilor.

Am în mână o adresă a unei universităţi de renume din Iaşi, care a făcut o adresă atât Guvernului, cât şi Ministerului Educaţiei Naţionale şi se adresează instanţei pentru a semnala acest lucru. Se face o discriminare între universităţile care încasează şi au venituri proprii în valută, pe de o parte, şi în lei, pe de altă parte.

Universităţile care au studenţi străini dau o parte din bani, pentru că se plăteşte în valută, universităţile care au taxe numai în lei, de la studenţii români, nu dau. Este o discriminare şi să ştiţi că şi aici legiştii au găsit o mică scăpare, pentru că, dacă studenţii străini şi-ar plăti taxa în lei, atunci această ordonanţă, acest articol nu ar mai fi valabil.

Un alt lucru: conform Hotărârii Guvernului nr.185/2013, care se referă la organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale şi Legii nr.500/2002 care se referă la finanţele publice, toate veniturile proprii realizate de universităţi din diverse forme de şcolarizare pot fi folosite de universităţi independente. Dar ceea ce mă surprinde este respingerea de către Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, care spune următorul lucru: propunerea legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat. Bugetul de stat a fost publicat pe 19 decembrie 2013. Ordonanţa a fost publicată pe 30 decembrie 2013. Nu s-au prevăzut înainte, până la publicare, aceste sume, iar ceea ce este extrem de drăguţ, că s-a copiat, iniţiatorii, sunt unicul iniţiator, nu au indicat sursa de finanţare.

De aceea, vă spun un lucru: cred că se doreşte pedepsirea universităţilor care au venituri în valută, iar ceea ce este grav, nu ţinem cont de art.32 alin.(6) al Constituţiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamnă deputat, aţi vorbit 6 minute. Vă rog frumos.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Am terminat.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu foarte mult.

Domnule preşedinte, vă rog frumos să prezentaţi cuvântul. Reamintesc tuturor colegilor, şi ca iniţiator, articolele sunt foarte clare în regulament. Vă rog frumos, când avem un text care nu este în procedură de urgenţă, nu depăşiţi 5 minute. Sunt alte parlamente care vă limitează la 3 sau la un minut intervenţia. Legiştii nu sunt, legaliştii sunt!

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Angel Tîlvăr:

Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a primit spre dezbatere în fond Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr.1 şi pentru luarea unor măsuri în domeniul învăţământului.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea alin.(2) al art.206 din Legea educaţiei naţionale nr.1/2011 cu modificările şi completările ulterioare, în sensul eliminării obligaţiilor instituţiilor de învăţământ superior de stat de a vira 5% din contravaloarea taxelor plătite de studenţii străini către Ministerul Educaţiei Naţionale.

În acest proiect, Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată, iar, în urma dezbaterii, comisia a propus respingerea propunerii legislative.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Dezbateri generale.

Doamna deputat Turcan.

Azi nu prezintă interes moldovenii şi în special neafiliaţii, deci numai doamnele...

Doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Raluca Turcan:

Domnule preşedinte,

Dragi colegi,

Partidul Democrat Liberal menţionează că, ulterior depunerii acestei iniţiative legislative, a fost dată pe furiş o ordonanţă de urgenţă, nr.117/2013, prin care universităţile trebuie să contribuie cu 5% din veniturile proprii la un fond-fantomă al Ministerului Educaţiei Naţionale, fără o destinaţie clară a acestor bani.

Practic, prin această ordonanţă se încalcă legislaţia în vigoare, se încalcă autonomia universitară conferită de art.206 alin.(2) din Legea educaţiei naţionale, prin care universităţile, în baza autonomiei universitare, pot dispune integral de veniturile obţinute din şcolarizarea studenţilor străini.

Aşadar, din nefericire, această iniţiativă legislativă nu mai este oportună, însă ea a fost înlocuită de o ordonanţă de urgenţă legiferată în Parlament şi autonomia universitară este ştirbită în acest moment în România. Şi Partidul Democrat Liberal cere suplimentar dezbaterii acestei iniţiative legislative clarificarea fondului în care se duc 5% din veniturile universităţilor din România.

Aşadar, Partidul Democrat Liberal se abţine la acest vot.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc, doamnă deputat.

Dezbateri generale? Domnule deputat, vă rog frumos. Aveţi cuvântul. Cum aţi spus dumneavoastră? Din neamul Movileştilor. Domnule deputat Petru Movilă, aveţi cuvântul.

Domnul Petru Movilă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Iniţiativa colegei noastre, doamna deputat Bogdănici, este o iniţiativă corectă, pentru că, în ceea ce priveşte autonomia universitară s-a spus foarte clar: este o încălcare a acestei autonomii universitare; doi - este o discriminare şi un tratament neechitabil între universităţi, pentru că sunt universităţi care beneficiază de o imagine, un management bun şi au studenţi străini care vin şi-şi achită taxa în valută. De asemenea, sunt universităţi care rezistă doar prin ceea ce le dă statul român şi au taxe doar în lei. Însă cel mai interesant este faptul că respingerea se face pe un argument care nu există, acela că există influenţe asupra bugetului de stat în condiţiile în care, la construcţia bugetului de stat pe anul 2014, aceste sume care reprezintă 5% din încasările în valută ale universităţilor nu sunt prinse în construcţia bugetului de stat.

De aceea, eu şi colegii mei neafiliaţi din Partidul Mişcarea Populară vom vota această propunere legislativă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Nu mai sunt intervenţii la dezbateri generale.

Proiectul... vă reamintesc că raportul comisiei sesizate în fond este de respingere a iniţiativei. Merge la votul final, conform art.104 din Regulament.

10. Avem următoarea Propunere legislativă pentru modificarea art.96 alin.(2) şi (3) din Legea educaţiei naţionale, Pl-x 37/2014.

Iniţiatorii? Doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Luminiţa-Pachel Adam:

Prezenta iniţiativă legislativă are drept scop modificarea Legii educaţiei naţionale nr.1/2011, în vederea întăririi rolului beneficiarilor direcţi în buna desfăşurare a procesului educaţional.

Prin modificarea legislativă propusă, dorim ca reprezentantul elevilor din unitatea de învăţământ să participe la şedinţele Consiliului de administraţie, în calitate de membru deplin, cu drept de vot, ca reprezentant al beneficiarilor proprii ai sistemului educaţional.

Astfel, elevii vor învăţa să-şi exprime punctul de vedere în raport cu factorii decidenţi şi vor contribui la îmbunătăţirea societăţii prin implicarea directă în viaţa şcolară.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc, doamnă deputat.

Domnule preşedinte, veţi cuvântul.

Domnul Angel Tîlvăr:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia noastră a fost sesizată pentru dezbatere în fond cu Propunerea legislativă pentru modificarea art.96 alin.(2) şi (3) din Legea educaţiei naţionale nr.1/2011.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea alin.(2) şi (3) ale art.96, în sensul ca reprezentantul elevilor din unităţile de învăţământ să poată participa la şedinţele consiliului de administraţie, în calitate de membru deplin, cu drept de vot, nu doar cu statut de observator, cum este în prezent reglementat.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, iar Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

În urma dezbaterii, comisia a propus respingerea propunerii legislative.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Doamna deputat Turcan.

Doamna Raluca Turcan:

Domnule preşedinte,

Dragi colegi,

Partidul Democrat Liberal susţine această iniţiativă. Ea are greşeli de text, dar, din nefericire, în comisie nu am reuşit să intrăm în dezbaterea pe articole, pentru că s-a supus la vot respingerea.

Propunerea cred că ar conduce la o îmbunătăţire a Legii educaţiei naţionale prin întărirea unui drept acordat elevilor, de a participa la şedinţele consiliului de administraţie, în calitate de membru deplin, cu drept de vot, ca reprezentant al beneficiarilor principali ai sistemului educaţional. Din nefericire, un studiu făcut de Organizaţia elevilor din România arată că în momentul de faţă 45% dintre elevii care ar trebui să fie participanţi la şedinţele consiliului de administraţie nu sunt chemaţi la aceste şedinţe.

Aşadar, un drept pe care ei l-ar avea prin Legea educaţiei naţionale nu este respectat.

Principiul din această iniţiativă este unul bun şi credem că elevii trebuie încurajaţi să urmărească dezbaterile din sistemul de educaţie, să urmărească modul în care funcţionează instituţiile lor de învăţământ, cum se derulează managementul, trebuie să fie încurajaţi să participe la luarea deciziilor, la asumarea unor responsabilităţi. Avem tineri minunaţi în România. Trebuie doar ca ei să fie identificaţi, stimulaţi şi să fie luaţi ca o parte integrantă la procesul de decizie în unităţile de învăţământ. Din nefericire, şcoala românească se îndepărtează tot mai mult de interesele elevilor, de piaţa muncii şi de necesităţile pieţei muncii, astfel încât un tânăr care termină o formă de învăţământ să-şi găsească un loc de muncă.

Profesorii nu sunt remuneraţi aşa cum ar trebui. Haideţi să creăm un parteneriat solid între elevi, profesori şi părinţi, astfel încât şcoala românească să încerce să-şi managerieze mult mai bine interesele pe care le are.

Aşadar, Partidul Democrat Liberal susţine această iniţiativă legislativă. Dacă am fi avut posibilitatea să corectăm textul, am fi făcut-o în cadrul comisiei.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul deputat Benga.

Domnul Ioan Benga:

Domnule preşedinte, aş vrea să aduc aminte colegilor de la Partidul Democrat Liberal că ei au scris acea Lege nr.1 care este o lege a haosului, că mi se pare incorect ca în această etapă să încercăm să corectăm nişte greşeli mari de tot pe care le are această lege care, din punctul meu de vedere, ca fost dascăl la catedră... şi cred că foarte mulţi dintre cei de la PDL nu prea au legătură cu sistemul naţional de învăţământ, cred că n-au fost demult pe acolo să vadă -, mi se pare incorect ca un elev de vârstă şcolară de clasa V, VI, VII, VIII să participe la un consiliu de administraţie în care el nu pricepe nimic. Eventual, în calitate de observator, poziţia lui ar fi mult mai corectă, iar a-i da dreptul să participe la luarea unor decizii care sunt vitale pentru o şcoală care are o personalitate juridică în anumite zone mi se pare prea mult.

Noi suntem pentru respingerea acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Staţi o secundă! Imediat vă dau dreptul la replică.

Nu mai sunt luări de cuvânt. Vă reamintesc că raportul comisiei sesizate în fond propune respingerea acestei iniţiative legislative. Conform art.104 din Regulament, merge la votul final.

Doamnă deputat Turcan, dreptul la replică, conform regulamentului, aveţi cuvântul.

Doamna Raluca Turcan:

Vă mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Pentru buna informare a celor care vin şi vorbesc la tribuna Parlamentului, această iniţiativă legislativă nu aparţine Partidului Democrat Liberal şi iniţiatorul tocmai a vorbit în faţa dumneavoastră. Deci e important ca atunci când cineva vine aici la tribună, să şi ştie despre ce vorbeşte.

Dar faptul că ...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamna deputat, rugămintea mea personală. Domnul deputat nu v-a atacat nici pe dumneavoastră, nici pe ceilalţi. A zis despre Grupul parlamentar al PNL. Dumneavoastră aţi clarificat pe regulament dreptul la replică. Nu aş vrea să intrăm în alte drepturi la replică. Vă rog frumos. Dumneavoastră ştiu că sunteţi receptivă la aşa ceva.

Aveţi cuvântul, vă rog frumos. Aveţi cuvântul.

Doamna Raluca Turcan:

Vă mulţumesc mult.

Voi încheia, pentru că nu vreau să monopolizez discuţia.

Vreau doar să vă spun atât: eu acord încredere tinerilor din România şi nu cred că sunt incapabili să participe la luarea unei decizii. Nu cred că sunt incapabili să înţeleagă despre ce este vorba în unităţile lor şcolare.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

11. Ultimul proiect de lege, tot pentru modificarea şi completarea Legii nr.1/2011 a educaţiei naţionale.

Înainte de a da cuvântul, dacă vrea iniţiatorul?

Pe procedură, domnul deputat Cezar Preda. Domnule deputat, aveţi cuvântul, vă rog frumos.

Domnul Cezar-Florin Preda:

Domnule preşedinte, pe procedură. Am o rugăminte: nu mai fiţi atât de selectiv în a întrerupe oamenii care vin la microfon. Primul care a jignit, într-adevăr, foarte mulţi colegi deputaţi a fost colegul nostru... colegul de la PSD, care a spus că niciunul de la Partidul Democrat Liberal nu are nicio legătură cu şcoala românească şi cu sistemul, ceea ce cred că este nepermis, iar dumneavoastră trebuia să fiţi omul, la funcţia pe care o aveţi, care să întrerupeţi o asemenea expunere.

Vă mulţumesc.

Scuzaţi-mă, condiţia era să fiţi şi atent! Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Aveţi dreptate, dar aţi fi fost de la început, de la ora... dacă eraţi de la ora 10,55 aici aţi fi văzut discursurile dinainte, care erau mult mai dure şi mai jignitoare. Aici aveţi dreptate şi de aia am şi dat cuvântul doamnei deputat în dreptul la replică. Şi sunt şi prezent, şi atent, domnule deputat. Mă bucur că sunteţi şi dumneavoastră prezent.

Domnul Oajdea, iniţiatorul acestui proiect de lege. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Daniel Vasile Oajdea:

Domnilor colegi,

Legea pe care vreau să o susţin aici şi pe care am iniţiat-o se referă la reducerea numărului de ore obligatorii petrecute de elevi în sălile de clasă şi la reintroducerea manualelor unice.

Concret, astăzi s-a ajuns în situaţia în care un elev de clasa a VII-a pleacă de la ora 7,00 dimineaţa, ca să ajungă la şcoală, să înceapă orele de la 8,00, şi stă la şcoală până la 3,00, ajunge la 4,00 acasă. Este normal, nu are când să mai înveţe, mi se pare absolut corect. De aceea, eu am propus, prin iniţiativa legislativă, ca elevii din clasele I-IV să petreacă maximum 4 ore pe zi obligatorii, cei din clasele V-VIII, maximum 5 ore pe zi obligatorii în şcoală şi cei din liceu, maximum 6. De ce? Foarte simplu. Şi profesorii spun că au nevoie să se pregătească pentru a doua zi şi e normal. Un elev nu trebuie şi el să se pregătească?! Pentru că dacă noi îl ţinem la şcoală peste 7 ore încontinuu şi-i predăm diverse discipline, trebuie să-i dăm şi timpul ca să înveţe pentru a doua zi.

De aceea, cred că este absolut normal să limităm, prin lege, aceste ore petrecute obligatoriu de elevi la şcoală. Nu are legătură cu after-school, care este altceva.

Tot în această iniţiativă legislativă am propus reintroducerea manualelor unice.

Astăzi probabil mulţi dintre noi ştim că elevi de la aceeaşi specializare, fie că este vorba de licee şi aşa mai departe, lucrează după manuale diferite, multe dintre ele conţin greşeli, ştim cu toţii cum au fost aprobate. Mi se pare mult mai corect să avem manuale unice pentru fiecare profil în parte, la nivel naţional, astfel încât să fim siguri că sunt şi bune, şi am veni şi în întâmpinarea părinţilor. Să nu uităm că sunt părinţi care au mai mulţi copii, unul e într-o clasă, urmează celălalt, chiar dacă e la acelaşi liceu trebuie să cumpere alt manual care are un conţinut diferit.

De aceea, cred că având în vedere şi faptul că evaluările sunt unice la nivel naţional, iar copiii învaţă după cărţi diferite, de multe ori cu greşeli, cred că s-ar impune revenirea la manualele unice, pe care să le stabilească, evident, Ministerul Educaţiei, printr-o comisie de specialitate, care să fie corectate, să nu mai conţină erori. Şi cred că astfel am avea şi rezultate mult mai bune la învăţătură pentru copii.

De aceea, vă rog să susţineţi această iniţiativă legislativă, că o consider bună şi cu un rol important în procesul de învăţare.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Preşedintele comisiei, raportul, vă rog frumos. Raportul comisiei. Măcar dezbateri generale.

Domnul Angel Tîlvăr:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a primit, spre dezbatere în fond, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.1/2011.

Propunerea are ca obiect de reglementare modificarea Legii nr.1, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea reglementării numărului maxim de ore pe săptămână pentru fiecare an de studiu în învăţământul secundar, gimnazial şi liceal, precum şi reintroducerea în sistemul de învăţământ a manualelor unice pentru fiecare profil în parte.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, iar Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

În urma dezbaterii, în şedinţele din 11 martie 2014, comisia a propus respingerea propunerii legislative. Nu mai citesc motivele, pentru că probabil la dezbaterile generale vor fi invocate de vorbitori.

Vă mulţumesc.