Parliamentary debates

Domnul Adrian Alda:

"Preţul somnului guvernanţilor a ajuns să se plătească cu mult prea multe pierderi de vieţi omeneşti!"

Numărul mereu în creştere al îmbolnăvirilor zilnice şi disperarea strigată necontenit a medicilor din secţiile ATI de peste tot din ţară denotă nepăsarea totală, în faţa morţii românilor, a factorilor de decizie de la Palatul Victoria şi de la Cotroceni. Iar când cetăţeanul ajunge doar o cifră într-o statistică morbidă sau, şi mai rău, sfârşeşte direct la rubrica zilnică pentru decedaţi, în timp ce guvernanţii îşi văd nestingheriţi de calculele meschine privind păstrarea cu orice sacrificiu a puterii, este clar că România se zbate să supravieţuiască.

Sunt atât de evidente, din exterior, toate vulnerabilităţile ţării, încât stârnesc mila popoarelor vecine, care şi ele, la rândul lor, sunt chinuite de pandemie şi de scumpirea facturilor pentru energie, dar mulţumite măcar cu o coerenţă politică şi cu mai multă stabilitate şi predictibilitate.

În timp ce unii se distrează în nu ştiu ce colţ de lume însorit, jucând golf, în ţara noastră se moare! Se moare în spitale! Se moare mai nou acasă! Dar se moare necontenit! Oamenii se îmbolnăvesc şi ajung să moară. Fie nu mai au locuri în spitale, fie se tem să nu ardă de vii şi aleg să-şi joace soarta şi sănătatea în patul de acasă. Nu îmi doresc sub nicio formă să accentuez şi mai mult tuşele sinistrului şi ale pericolului care bântuie pe străzi şi în spitale, ci vreau să insist ca să trezesc conştiinţele adormite sau lâncezinde ale celor de la PNL - USR - UDMR! Şi Palatul Cotroceni trebuie să înţeleagă că, dacă gândeşte încet şi amână la nesfârşit găsirea unei soluţii pentru eliminarea crizei politice, nu înseamnă că, concomitent, pune stop şi pandemiei!

Nu, din contră! Şi mai mulţi români ajung să refuze vaccinarea, să se îmbolnăvească şi, din nefericire, să plece dintre noi! Oare este chiar atât de greu de înţeles că în spatele acelor cifre zilnice, care ni se prezintă de la Guvern, sunt sau, mai bine zis, au fost nişte oameni?! Oameni ale căror vieţi au fost curmate de un virus ucigaş sau de lipsa de atenţie, doar pentru un moment, a unor cadre medicale şi chiar de nişte aparate învechite ori de lipsa medicamentaţiei pentru tratarea COVID-19?!

Îmi vine foarte greu să înţeleg de ce Cabinetul Cîţu continuă să nu facă nimic pentru decelerarea pandemiei, în ciuda creşterii mortalităţii. Pur şi simplu frizează nebunia, faptul că bolnavilor cronici continuă să li se refuze dreptul la tratament.

Românii au dreptul la asistenţă medicală, potrivit Constituţiei, dar şi potrivit drepturilor financiare, care decurg din plata lunară a cotizaţiilor angajaţilor la asigurările de sănătate. Numai că, încă, guvernanţilor noştri de dreapta, pur şi simplu, continuă să nu le pese!

Iar de aici o parte dintre români pun pe seama pierderii de moment a puterii de către liberali şi USR-işti această lipsă de reacţie. Alţii îi suspectează direct de răzbunare îndreptată împotriva celor mulţi, din aceleaşi motive. Iar aceste raţionamente nu se referă strict la Palatul Victoria, ci bat cu aceeaşi putere şi în uşile Palatului Cotroceni. Iar în faţa nepăsării preşedintelui Iohannis şi a premierului interimar Florin Cîţu, noi, parlamentarii PSD, am considerat că se impune să facem tot posibilul să salvăm cât mai multe vieţi. Pentru noi fiecare viaţă contează!

Şi, da, este clar că, fiind în opoziţie, nu avem suficiente pârghii la îndemână, dar asta nu înseamnă că nu putem antrena factorii decizionali, fie ei şi interimari, să ia act de măsurile salutare care vor rezulta din dezbaterea pe care am iniţiat-o în Parlament privind situaţia sistemului de sănătate. Dacă Guvernul nu vrea sau nu mai poate face mare scofală din punct de vedere legal, vom face noi în Parlament!

Într-o ţară normală, agravarea pandemiei ar fi fost considerată un atentat la siguranţa naţională şi ar fi presupus o serie de şedinţe operative în ambele Palate. La noi, nu! Ar mai fi presupus şi consultarea tuturor specialiştilor şi startul investiţiilor de modernizare accelerată a tuturor spitalelor. Dar la noi se respinge solidaritatea chiar şi atunci când e vorba de salvat vieţi! În schimb, orgoliile personale şi confortul personal al unora au prioritate.

Trist, dramatic şi de neiertat! Iar istoria confirmă că nimic nu se iartă!