Parliamentary debates

Domnul Nicolae Giugea:

"Relansarea economică este însoţită de deficitul de forţă de muncă şi de slaba capitalizare a economiei româneşti!"

România a ajuns în situaţia neplăcută în care veştile bune privind relansarea economică şi creşterea producţiei, în loc să-i bucure, îi întristează pe cei mai mulţi dintre operatorii economici autohtoni. Supărarea vine din faptul că forţa de muncă disponibilă este aproape pe jumătate plecată la muncă în străinătate, iar resursele de muncă disponibile în ţară aproape că nu mai există. Să nu ne îmbătăm cu apă rece atunci când Institutul Naţional de Statistică ne spune că rata şomajului e mică, pentru că acest lucru reflectă mai puţin locurile noi de muncă din economia noastră naţională şi mai mult faptul că migraţia românilor nu s-a domolit nici în anul 2021, în plină criză pandemică.

Dacă veţi întreba un fermier român căruia i-a dat Dumnezeu o recoltă bună în acest an, o să vă spună că nu are cu cine să recolteze roadele pământului, pentru că e muncă grea, trebuie făcută rapid, iar tinerii sunt tot mai puţini în satele româneşti. Dacă veţi întreba un întreprinzător român care vrea să repare mai multe autovehicule sau să producă mai multe pâini, o să vă spună că ar face-o, dar nu poate, pentru că nu are cu cine.

Personal, nu cred că problemele pe care le are România pe piaţa muncii se pot rezolva cu ajutorul "importului" de forţă de muncă din Asia, Africa sau alte state cu economii mai slabe decât economia noastră. Ar trebui să ne uităm la "case mai mari", adică la state dezvoltate din Uniunea Europeană, unde migraţia nu doar că nu a rezolva problema, ci a generat multiple alte probleme în plan social şi politic. Cred cu putere că există trei soluţii eficiente şi eficace, la îndemâna noastră, care pot rezolva problema pe termen lung, restul aşa-ziselor soluţii fiind doar improvizaţii.

În primul rând, capitalizarea tuturor ramurilor economiei naţionale, de la agricultură şi până la producţia industrială, ar transforma economia din una intensivă în utilizarea factorului muncă, în una în care capitalurile aduc cea mai mare parte din valoarea adăugată. Mai mult decât atât, o economie capitalizată poate să ofere salarii foarte mari, ceea ce ne duce la cea de-a doua soluţie, adică repatrierea românilor plecaţi la muncă în străinătate.

Cu declaraţii politice şi discursuri lacrimogene nu o să aducem niciun român acasă. Doar cu salarii mari putem să-i păstrăm pe tineri în ţară şi să-i convingem pe cei plecaţi să se întoarcă la casa părintească.

Nu în cele din urmă, România trebuie, măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, să pună în aplicare un program serios de creştere a natalităţii. Vrem sau nu să recunoaştem, ţara noastră are tot mai puţini copii, iar tendinţa nu pare să se inverseze. Ceea ce vreau să spun este că, dacă astăzi avem o mare problemă, în câţiva ani vom avea o problemă deosebit de gravă şi fără soluţii. Vreau să cred că, după soluţionarea crizei politice de către cei care au produs-o, vom avea un guvern stabil, care, având la dispoziţie cei mai mulţi bani din istoria ţării noastre, va face toate eforturile să rezolve problemele cu adevărat importante pentru România.