Parliamentary debates

Domnul Adrian Moisoiu şi domnul Paul Magheru:

"Bacalaureat politic"

Bacalaureatul ridică şi anul acesta probleme. El s-a transformat dintr-un examen care ar fi trebuit să ateste maturitatea şi cunoştinţele acumulate de tinerii absolvenţi, într-o dispută între elevi, părinţi şi profesori pe de o parte şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, pe de altă parte.

Cuiul lui Pepelea l-a constituit, de această dată, modul în care au fost concepute subiectele pentru proba orală la limba şi literatura română. Prevalându-se de faptul că prin programa şcolară la limba şi literatura română, între orele de literatură şi cele de comunicare se recomandă un raport de 3:1 şi că la examenul de bacalaureat, tânărul trebuie să-şi argumenteze propriile sale opinii, Ministerul Educaţiei Cercetării şi Tineretului, cât şi aparţinătorul său, Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare, fac politică pe faţă, fără nici o jenă.

Folosind pretextul că un tânăr bacalaureat de 18-19 ani trăitor într-o Românie a anului 2008, trebuie să înţeleagă fundamentele lumii de astăzi, sunt selectate texte din Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România (aşa numitul Raport Tismăneanu, raport pe care Parlamentul României a refuzat să şi-l asume), Conferinţa domnului Jonathan Scheele din 27 aprilie 2005, Pactul naţional pentru educaţie şi altele, tinerii fiind siliţi să-şi însuşească şi eventual să-şi asume opinii care nu îi reprezintă. Prin accentul pe care reprezentanţii ministerului îl pun pe modul politic în care au fost selectate subiectele de comunicare, pe bună dreptate, se pune întrebarea dacă acest examen de maturitate mai reflectă obiectiv cunoştinţele unui absolvent de liceu. Se vorbeşte de comunicare, dar se uită că absolvenţii trebuie să posede cunoştinţele care au fost prevăzute în programa şcolară. Fără cunoştinţe nu ai ce comunica, nu există comunicare!

Faptul că România este plasată într-un clasament internaţional în ultima treime, nu se datorează competenţelor de comunicare, ci modului în care este tratată şcoala românească, chiar de către conducătorii ei.

Întreb, cu ce drept s-au conceput subiecte, care condamnă o perioadă din istoria recentă a României, asupra căreia cei abilitaţi, mă refer la marii noştri istorici, nu s-au pronunţat încă?

Se susţine ideea potrivit căreia "tineretul trebuie să fie ancorat în realitate". Dar cum sugeraţi că trebuie să se procedeze? Prin mediatizarea unor personalităţi dubioase de cultură "ZERO barat", care au reuşit în mod obscur să se impună?

De ce nu propuneţi pentru verificarea valenţelor de comunicare texte din operele scriitorilor noştri clasici, care sunt mai mult decât actuale?

Alegerile locale din 2008, recent încheiate, îl reprezintă în totalitate pe Caragiale. Câtă comunicare este în poezia lui Eminescu, v-aţi întrebat? Aţi căutat? Critica socială, satirizarea tiraniei, minciuna politică, moravurile putrede ale claselor stăpânitoare, maimuţăreala după moda Apusului, accentele de revoltă împotriva celor vinovaţi de mizeria poporului sau patriotismul, le găsiţi din plin. Toate sunt subiecte de comunicare.

Versurile din poezia "Împărat şi proletar" a lui Eminescu: "Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă,/ Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi!/ Atunci când după moarte răsplata nu v-aşteaptă,/ Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă,/ Egală fiecare şi să trăim ca fraţi!" nu reprezintă o atenţionare referitoare la ce îi aşteaptă pe tinerii de azi? Şi tot Mihail Eminescu, în poezia "Viaţa" dă un avertisment tinerelor fete de astăzi: "Când şi-ar vinde corpul alb şi mlădios/ Viaţa i-ar da aur prea cu de prisos/ Dar să se închine a-nvăţat de mică;/ N-ar fi fost mai bine-a nu crede nimică?"

Urmare a modului în care a fost conceput sfârşitul de an şcolar, frecvenţa absolvenţilor în ultima lună a scăzut în mod impresionant, orele ne mai prezentând interes, astfel încât profesorii nu au mai putut parcurge integral programa. La disciplinele care nu sunt cuprinse în programa de bacalaureat, profesorii nu au avut cui să predea. Chiulul a fost în floare!

Consecinţa este evidentă: se distruge atât sistemul de învăţământ, cât şi obiectivele curriculare ale celorlalte discipline.

Întorcându-mă la Eminescu,nu mă voi mai referi la alte poezii ca "Glossă", "Epigonii", Ai noştri tineri" şi altele, ci voi încheia cu câteva versuri din "Scrisoarea III: "Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă/ Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,/ Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela, Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este aşa?/ Prea v-aţi arătat arama, sfâşiind această ţară,/ Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,/ Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,/ Ca să nu s-arate - odată ce sunteţi - Nişte mişei!"

Da, domnilor, sunteţi "penibili" şi "ridicoli". Ce să respecte tineretul la noi?