Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Valer Dorneanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Dan Radu Ruşanu şi Ioan Munteanu, secretari, şi, în a doua parte, de domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Domnul Valer Dorneanu:

Buna ziua, stimaţi colegi!

Vă rog să vă reluaţi locurile în sala de şedinţe şi să-mi permiteţi să declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor, anunţându-vă că din totalul celor 329 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 171 de deputaţi, 158 fiind absenţi, din care 78 participă la alte acţiuni parlamentare.

Daţi-mi voie să vă spun "Bine aţi revenit în plenul Camerei Deputaţilor!", după câteva săptămâni de efort. Se pare că efortul v-a adus rezultate. după cum ne anunţă presa, cu toţii am câştigat, toate partidele politice. În orice caz, a câştigat democraţia.

Cu aceste precizări şi cu aceste urări de bun venit, daţi-mi voie ca, în conformitate cu prevederile art.94 din Regulament, să vă informez cu privire la următoarele aspecte: ordinea de zi pentru ziua de marţi şi miercuri, 17 şi 18 iunie 2008, care v-a fost distribuită; programul de lucru pentru perioada 16 - 21 iunie 2008; informare cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor, care urmează să fie avizate în comisiile permanente; lista rapoartelor depuse în perioada 13 mai - 17 iunie 2008 de comisiile permanente sesizate în fond; sumarul privind conţinutul fiecărui Monitorul Oficial al României, Partea I, de la ultima şedinţă până în prezent.

Cu aceste precizări, vă rog să-mi permiteţi să intrăm în ordinea de zi.

Pct.2 - Modificarea componenţei nominale a unei comisii permanente a Camerei Deputaţilor. Mai exact, Grupul parlamentar al P.D-L. propune încetarea calităţii de membru al Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a domnului deputat Liviu Codârlă.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt.

În unanimitate, s-a adoptat modificarea componenţei Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, la cererea Grupului parlamentar al P.D-L.

Pct.3 - Proiectul de Hotărâre pentru aprobarea statului de funcţii al serviciilor Camerei Deputaţilor pe anul 2008.

Cine prezintă proiectul?

Nu este necesar. Aveţi memorandumul prezentat.

Dacă sunt obiecţii? Nu sunt.

În aceste condiţii, supun votului dumneavoastră aprobarea statului de funcţiuni.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Doriţi să luaţi cuvântul? Nu.

Adoptat în unanimitate.

Pct.4 - Proiectul de Hotărâre pentru încuviinţarea efectuării de către Comisia pentru industrii şi servicii a unei anchete privind analiza problemelor din sectorul energetic.

Dau cuvântul comisiei. Doamna Aura Vasile înţeleg că vrea să prezinte proiectul de hotărâre.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Deci: "Hotărâre pentru încuviinţarea efectuării de către Comisia pentru industrii şi servicii a unei anchete privind analiza problemelor din sectorul energetic.

În conformitate cu prevederile art.71 şi 73 alin.(2) şi art.79 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, Camera Deputaţilor adoptă prezenta Hotărâre.

Art.1 - Se încuviinţează efectuarea de către Comisia pentru industrii şi servicii, denumită în continuare "Comisie", a cărei componenţă este prevăzută în anexă, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, a unei anchete privind analiza problemelor din sectorul energetic, cu următoarele obiective:

• verificarea oportunităţii majorării preţurilor gazelor naturale şi energiei electrice;
• modul de stabilire al preţurilor şi tarifelor în sectorul energetic;
• verificarea impactului pe care-l va avea asupra înfiinţării Companiei energetice integrate;
• verificarea solicitărilor operatorilor economici din sectorul energetic.

Art.2 - Convocarea şedinţelor comisiei se face cu cel puţin o zi înainte, de către preşedintele acesteia sau de către un vicepreşedinte. Vicepreşedintele îl înlocuieşte de drept pe preşedinte în lipsa acestuia sau ori de câte ori este nevoie.

Art.3 - Pentru ca şedinţele comisiei să aibă loc, este necesară participarea majorităţii membrilor care o compun. Hotărârile comisiei se adoptă cu votul majorităţii membrilor acesteia.

În condiţiile în care unul dintre membrii comisiei se află în imposibilitate de a participa la lucrări, grupul parlamentar respectiv va desemna un înlocuitor.

Art.4 - Comisia poate invita pentru audiere şi explicaţii orice persoană care poate avea cunoştinţă despre o faptă sau o împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în domeniul care formează obiectul activităţii comisiei.

La cererea comisiei, orice persoană care cunoaşte fapte sau împrejurări în legătură cu obiectul cercetării sau care deţine un mijloc de probă, este obligată să le aducă la cunoştinţă membrilor comisiei.

Instituţiile şi autorităţile care au legătură cu situaţiile prevăzute la art.1 lit. a) - b), dar şi cu alte aspecte legate de obiectul activităţii comisiei sunt obligate, în condiţiile legii, să răspundă la solicitările comisiei în termenul stabilit de aceasta.

Când pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări, în vederea aflării adevărului, este necesară prezenţa unor experţi, comisia poate dispune efectuarea de expertize.

Dispoziţiile legale referitoare la invitarea, prezentarea şi ascultarea persoanelor audiate, precum şi cele privitoare la prezentarea şi predarea obiectelor, înscrisurilor sau efectuarea expertizelor, se aplică în mod corespunzător.

Preşedintele sau vicepreşedintele comisiei, după caz, atrage atenţia persoanei audiate că are obligaţia de a spune adevărul, de a nu ascunde nimic din ceea ce ştie şi că nerespectarea acestei obligaţii atrage răspunderea legală.

Art.5 - Lucrările comisiei sunt publice. prin excepţie, plenul comisiei stabileşte condiţiile în care reprezentanţii mijloacelor de informare în masă au acces la lucrările acesteia.

Art.6 - Constatările, concluziile şi propunerile comisiei vor face obiectul unui raport, care va fi depus la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor până la data de 27 septembrie 2008.

După primirea raportului, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor va pune la dispoziţia Grupurilor parlamentare, în vederea iniţierii procedurii de dezbatere parlamentară.

Raportul comisiei se va supune dezbaterii plenului Camerei Deputaţilor, cu prioritate, în prima şedinţă programată a se desfăşura, după depunerea lui la Biroul permanent.

Această Hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din ... etc. Preşedinte."

Componenţa comisiei este prezentată în anexă şi din ea fac parte toţi membrii, domnii deputaţi şi doamnele deputat, din cadrul Comisiei pentru industrii şi servicii specifice.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, doamna deputat.

Dacă dintre domnii deputaţi doreşte cineva să ia cuvântul la dezbateri? Nu.

Trecem la dezbaterea conţinutului proiectului de hotărâre.

La titlul acesteia, dacă aveţi obiecţiuni? Nu.

Adoptat în unanimitate.

La art.1 sunt obiecţiuni? Nu.

Adoptat în unanimitate.

Art.2 - Obiecţiuni? Nu sunt obiecţiuni.

Adoptat în unanimitate.

Art. 3, 4, 5 şi 6 - dacă la vreunul din aceste texte aveţi obiecţiuni? Nu.

Adoptate în unanimitate.

La anexă, respectiv componenţa comisiei, care cuprinde, cum v-am spus, toţi membrii comisiei acesteia, dacă sunt obiecţiuni? Nu.

Votate în unanimitate.

Vom supune votului hotărârea în cursul zilei de mâine la votul final, ca să nu avem surprize.

Pct.5 - de pe ordinea de zi - Proiectul de Lege ... Nu, acesta se dezbate miercuri, pardon!

Pct.4 l-am dezbătut astăzi.

Pct.6 - Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.142/1999 privind sprijinul statului pentru salarizarea clerului.

Lege ordinară.

Adoptată de Senat.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială, prin domnul preşedinte Barbu, care va prezenta raportul.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Raport asupra Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.142/1999 privind sprijinul statului pentru salarizarea clerului.

În conformitate cu art.95 şi 115 din Regulamentul Camerei, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost sesizată cu acest proiect (PL-x 38).

Proiectul are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr.142/1999 privind sprijinul statului pentru salarizarea clerului.

Prin acest proiect se propune mărirea cuantumului sprijinului statului pentru salarizarea personalului clerical, precum şi acordarea unui sprijin lunar suplimentar personalului clerical care-şi desfăşoară activitatea în unităţi de cult cu venituri reduse în mediul rural.

Legea are un caracter ordinar.

A fost adoptată de Senat în şedinţa din 6 februarie 2008.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională, potrivit art.75 din Constituţia României.

Comisia vă propune admiterea cu modificări a proiectului de lege, aşa cum este prezentat în amendamentele admise şi respinse.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am inversat puţin ordinea lucrurilor, crezând că este vorba şi de o propunere legislativă, nu de un proiect de lege.

Dau cuvântul reprezentantului Guvernului să susţină acest proiect.

Domnul Carol-Emil Kovacs (secretar de stat, Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ministerul Culturii şi Cultelor, în numele Guvernului, vă propune adoptarea acestui proiect legislativ, având în vedere că acesta îşi propune să sprijine funcţionarea pe mai departe a unităţilor de cult cu venituri reduse, prin acordarea unui sprijin suplimentar personalului de cult, care înţelege să-şi desfăşoare activitatea în condiţiile grele determinate de lipsa mijloacelor materiale, precum şi să stabilească criterii transparente pentru acordarea acestui sprijin şi să fixeze numărul de posturi care va beneficia de această suplimentare.

Tot prin acest proiect de act normativ, aşezăminte religioase româneşti din afara graniţelor, care desfăşoară activităţi deosebite, în vederea menţinerii identităţii lingvistice, culturale şi religioase a românilor din afara graniţelor, indiferent de cultul recunoscut de care aparţin, au posibilitatea să beneficieze de sprijin de la bugetul de stat.

Datorită extinderii sferei beneficiarilor, a fost propusă şi suplimentarea sumei constituind sprijinul total lunar acordat.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să intervină?

Poftiţi, domnule deputat Vainer.

Domnul Aurel Vainer:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Bună ziua, bine v-am regăsit, bine ne regăsim!

Daţi-mi voie să spun două, trei cuvinte despre acest proiect de lege.

În numele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, populaţiei evreieşti din România, susţinem întrutotul acest proiect de lege pentru că, în mod implicit şi explicit, în ce ne priveşte, introduce unele funcţii extrem de importante pentru practicarea cultului mozaic.

Cred că adoptarea acestei legi înseamnă un act de recunoaştere reală a drepturilor speciale şi deosebite de care se bucură cultele în România anului 2008. Colegii mei sprijină acest proiect.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Doamna deputat Aura Vasile, din partea Grupului parlamentar al P.S.D.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Şi Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat sprijină şi va vota acest proiect de lege pentru modificarea şi completarea legilor care guvernau până în acest moment statutul şi salarizarea clericilor.

De asemenea, prin amendamentele care au fost făcute în cadrul şedinţei comisiei şi felului în care deputaţii partidului meu au adus îmbunătăţiri acestui proiect de lege, credem că sprijinul suplimentar pentru parohiile cu venituri reduse, mai ales în mediul rural, cât şi salarizarea clericilor care îşi desfăşoară în aceste locuri activitatea, este un lucru bun, este pe linia doctrinei partidului nostru.

Deci, vom vota acest proiect de lege.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Domnul preşedinte Barbu, de această dată din partea Grupului parlamentar al P.D-L.

Domnul Gheorghe Barbu:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Grupul parlamentar al P.D-L. va susţine acest proiect, pentru că într-adevăr în mediul rural personalul clerical, în locurile cu venituri foarte mici, are probleme majore.

În comisie am modificat, nu criteriile, ci modul în care ele trebuie stabilite, pentru că, aşa cum erau în proiectul de lege, în marea lor parte erau neaplicabile. De asemenea, la propunerea Grupului parlamentar al P.D-L., s-au majorat salariile cu încă 10%.

Cred că se face o oarecare reparaţie pentru clericii din România, indiferent de cultul din care fac parte, mai ales că am ţinut seama de propunerea dumnealor, fie că au venit de la cultul mozaic, fie ca au venit de la Patriarhie, inclusiv cu suplimentarea numărului de posturi, inclusiv cu sumele care trebuie plătite pentru cei care reprezintă cultele noastre în străinătate.

De aceea, vom susţine acest proiect de lege.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Are cuvântul domnul deputat Nicolae Popa, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Aşa după cum aţi observat, şi Guvernul a fost de acord cu acest proiect de lege, şi Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal va vota pentru acest proiect de lege.

Este un gest de reparaţie a unor greşeli care s-au făcut până acum în ceea ce priveşte salarizarea clericilor. Într-adevăr, în comunităţile mici, ei s-au confruntat cu greutăţi financiare foarte mari. Este, dacă vreţi, o îndreptare a ceea ce s-a făcut până acum, pentru că trebuie să reconsiderăm - şi încă o dată repet - să reconsiderăm statutul clerului şi a celor care slujesc Biserica, pentru că şi ei sunt intelectuali şi au un rol foarte mare în societate şi categoric trebuie şi ei să fie salarizaţi, aşa cum sunt salarizaţi şi profesorii şi celelalte categorii care, ştiu eu, participă la formarea omului şi caracterului moral ş.a.m.d.

Deci, în final, Grupul parlamentar al P.N.L. va susţine acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Au luat cuvântul reprezentanţii grupurilor parlamentare.

Îl rog pe domnule preşedinte Barbu să propună timpii de dezbatere, având în vedere că suntem în procedură de urgenţă.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte,

Vă propun cinci minute.

Aş vrea să dau totuşi aici, nu neapărat un răspuns, să precizez încă o dată, pentru că am auzit aici diverse tipuri de aprecieri, noi nu vorbim de salarizarea clericilor, ci de sprijinul acordat de stat pentru salarizare. Pentru că, cu tot respectul, personalul clerical nu lucrează conform Codului Muncii.

Deci, aici vorbim de cu totul şi cu totul altceva: sprijinul pe care statul îl acordă.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte, şi pentru precizarea necesară.

Dacă sunteţi de acord cu timpii propuşi? Nu este nimeni împotrivă. Mulţumesc.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege, în cadrul timpilor aprobaţi de către dumneavoastră. Vă rog să urmăriţi raportul.

La titlul legii, dacă aveţi obiecţiuni? Nu.

Votat în unanimitate.

Art.I, partea introductivă.

Votat în unanimitate.

Urmăriţi, vă rog, art.1 alin.(1) şi (3) de la pct.3 din raport.

Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul comisiei? Nu.

Adoptat în unanimitate.

Prin amendamentul nr.4 din raport, comisia aduce modificări alin.(1) din art.2 şi 1¹.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu.

Adoptat pct.4 în unanimitate, inclusiv introducerea alin. (1) - (2).

Urmăriţi, vă rog, la pagina nr.5 - 17.

La pct.5 - dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul de la pag.7 - 17, care se referă la introducerea unui articol nou, 2¹.

Nu sunt obiecţiuni.

Adoptat în unanimitate.

Pct.6 - care se referă la modificarea art.3.

Dacă aveţi obiecţiuni la pct.6? Nu.

Adoptat în unanimitate.

Pct.7 - care se referă la art.4.

Nu sunt obiecţiuni.

Adoptat în unanimitate.

Pct.8 - referitor la art.5.

Adoptat în unanimitate.

Pct.9 - referitor la art.9.

Adoptat în unanimitate.

Pct.10 - cu privire la anexe.

Adoptate în unanimitate anexele.

Pct.11 - referitor tot la anexe. Vă rog să urmăriţi pag.11-17.

Adoptate în unanimitate.

Pct.12 - modificările la anexele 1, 2, 3, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Votate în unanimitate.

Pct.13, 14? Adoptate în unanimitate.

Pct.15 - referitor la art.II.

Adoptat în unanimitate.

Pct.16 - Adoptat în unanimitate.

Am parcurs textele proiectului de lege.

Îl vom supune votului final la ziua şi ora stabilită.

Pct.7 din ordinea de zi: aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.151/2007 pentru completarea destinaţiei unor părţi din imobile situate în municipiul Bucureşti.

Lege organică.

Adoptată de Senat.

Suntem în procedură de urgenţă.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic să ia loc în banca destinată comisiilor permanente.

Comisia pentru administraţie, domnul deputat Duşa, cine reprezintă comisia la pct.7? Vă rog.

Dau cuvântul iniţiatorului să prezinte Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 151/2007.

Poftiţi, domnule secretar de stat. Vă rog să vă prezentaţi pentru stenogramă.

Domnul Horia Ion Irimia (secretar de stat, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor):

Bună ziua.

Domnilor deputaţi,

Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, care a iniţiat acest act normativ, vă solicită aprobarea proiectului de lege. Ideea şi necesitatea acestui act normativ rezulta din faptul că sunt tot mai multe situaţii de familii care sunt evacuate ca urmare a unor retrocedări.

Actul normativ, practic, prevede adăugarea la destinaţia iniţială a imobilelor respective, destinaţia iniţială fiind de locuinţe de necesitate pentru cazarea temporară a persoanelor şi a familiilor pe perioada executării consolidărilor la clădirile cu risc seismic ridicat, să se adauge destinaţia de locuinţe sociale pentru persoane evacuate din imobile naţionalizate.

Considerăm că astfel rezolvăm măcar în parte această cazuistică. Imobilele la care se face referire sunt în curs de finalizare. Recepţia va avea loc în perioada imediat următoare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul vicepreşedinte Mircea Duşa.

Domnul Mircea Duşa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.151/2007 pentru completarea destinaţiei unor părţi din imobile situate în Municipiul Bucureşti.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a luat în discuţie acest proiect de lege.

Face parte din categoria legilor organice.

A fost adoptată de Senat, care propune Camerei Deputaţilor - Cameră decizională - aprobarea raportului cu modificările respective.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Dacă sunt obiecţiuni? Nu sunt.

Stimaţi colegi,

Având în vedere că din partea comisiei s-a făcut propunerea adoptării în forma iniţială, urmează să procedăm, potrivit art.106 din Regulamentul Camerei, respectiv să supunem direct votului final proiectul de lege, neexistând nici amendamente, nici obiecţiuni, lucru pe care îl vom face mâine.

Pct.8, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea art.4 din Legea nr.752/2001 privind organizarea şi funcţionarea Academiei Române.

Lege organică.

Votată de Senat.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi îşi ia locul.

Dau cuvântul iniţiatorului.

Cine prezintă din partea Guvernului?

Domnul vicepreşedinte Iordache, vă rog să prezentaţi raportul comisiei.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Voi prezenta raportul asupra Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea art.4.

Senatul, în calitate de primă Cameră, a adoptat acest proiect de lege.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil.

Membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, în şedinţa din 12 mai, propun plenului Camerei Deputaţilor - cu unanimitate de voturi - adoptarea proiectului de lege.

Aşa cum aţi precizat şi dumneavoastră, face parte din categoria legilor organice.

Pentru acurateţe, vreau să vă spun că la pct.3 propunem eliminarea cuvântului "lor", eliminarea sintagmei "în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi" şi inserarea ei ca art.II, şi astfel art.II devine III.

La lit. c) textul va fi: "bunurile mobile şi imobile prevăzute la alin.(2) şi alin. (2¹) lit.b).

La lit. b) sintagma "pe baza prevederilor prezentului alineat coroborat cu prevederile alin. (8)."

Art.II. prevederile alin.(2¹) lit.a) art.4 se aplică în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare, iar art.II devine art.III.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să intervină la dezbateri generale? Nu.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege.

Vă rog să urmăriţi raportul comisiei.

La titlul legii comisia n-a avut obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră? Nu.

Adoptat în unanimitate.

Preambulul art.I? votat în unanimitate.

Urmăriţi, vă rog, amendamentul nr.3, care se referă la alin.(2¹), (2²).

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu.

Votat pct.3 în unanimitate.

La pct.4, comisia nu a avut amendamente.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Adoptat textul Senatului.

La pct.3 cu privire la alin.(4) şi (5) dacă aveţi obiecţiuni? Comisia nu a avut amendamente.

Votate în forma adoptată de Senat.

La pct.6 - referitor la introducerea unui nou alineat (6¹) - dacă aveţi obiecţiuni?

Adoptat.

Pct.7. Nu sunt obiecţiuni.

Adoptat.

Pct.8. Nu sunt obiecţiuni.

Adoptat.

Am parcurs textele proiectului de lege, însă a mai rămas o observaţie, pe care v-o prezintă domnul vicepreşedinte Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Observaţiile de tehnică legislativă să fie făcute de Departamentul Legislativ.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Da. Eu atenţionez, din nou, compartimentul, să verifice stenograma cu privire la observaţiile de tehnică legislativă şi corecturile pe care le-a propus domnul vicepreşedinte Iordache şi să le operaţi.

La vot final acest proiect de lege.

La pct.9 - Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.393/2004 privind statutul aleşilor locali.

Lege organică.

Din partea Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic există un raport de respingere.

Îl invit pe domnul deputat Mircea Duşa să prezinte acest raport.

Domnul Mircea Duşa:

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice. Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată şi comisia propune respingerea.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Dacă sunt obiecţiuni? Doreşte cineva să intervină? Nu.

Vom supune propunerea comisiei votului final, mâine.

La pct.10, avem, de asemenea, o propunere legislativă pentru completarea Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali; tot lege organică, tot raport de respingere prezentat de către comisie.

Aveţi cuvântul, domnule Duşa.

Domnul Mircea Duşa:

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice şi are ca obiect de reglementare probleme privind statutul aleşilor locali.

Comisia propune respingerea şi avem rugămintea să le şi supuneţi mâine la vot final, pentru că, fiind primă Cameră sesizată, se împlineşte termenul constituţional prevăzut de lege.

Domnul Valer Dorneanu:

Da, aveţi dreptate, domnule vicepreşedinte. Mâine nu vom supune votului final, ci se va constata împlinirea termenului constituţional. Oricum, va fi pe ordinea de zi, pentru a se îndeplini această procedură.

La pct.11, o propunere legislativă pentru completarea Legii nr.215/2001 a administraţiei publice locale.

De asemenea, comisia propune respingerea. Este aceeaşi situaţie. Şi aici s-a împlinit termenul constituţional. Mâine se va constata acest lucru oficial.

Pct.12. Propunerea legislativă privind modificarea alin. (7) al art.57 din Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale.

De asemenea, propunere de respingere. Termenul s-a împlinit pe 16 aprilie. Mâine se va anunţa, în cadrul votului final, acest lucru.

V-aş ruga să mă iertaţi. Mă sesizează colegii. Noi ne-am referit la termenul prezentării la Biroul permanent al rapoartelor care, într-adevăr, vizau o dată cu termenul împlinit. În realitate, în toate cele trei cazuri, termenul constituţional este neîmplinit, respectiv 2 septembrie 2008 şi ultima - 4 septembrie 2008.

În consecinţă, la pct.10, 11 şi 12, rog să se consemneze în stenogramă rectificarea: în toate cele trei cazuri, propunerile de respingere vor fi supuse votului final, mâine.

La pct.13: Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.351/2001 privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului naţional Secţiunea a IV-a, Reţeaua de localităţi; lege organică.

Deci, la pct.13, de asemenea, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic vă propune respingerea. Aici, termenul constituţional se împlineşte la 26 iunie.

Domnul Duşa.

Propunerea pentru modificarea Legii nr.351 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului.

Domnul Mircea Duşa:

Domnule preşedinte, să aveţi în vedere şi propunerea legislativă de la pct.9.

Domnul Valer Dorneanu:

Da, păi, acolo, nu cred că am zis că s-ar fi împlinit termen. Am zis că trece la vot final propunerea de respingere.

La pct.9, repet pentru stenogramă, s-a prezentat propunerea de respingere şi supunem la vot final pentru respingere. Pentru că termenul, la pct.9, se împlineşte pe 18 iunie.

Aveţi cuvântul la pct.13.

Domnul Mircea Duşa:

PL-x 154 se referă la modificarea Legii nr.35 din 2001 privind reţeaua de localităţi. Are ca obiect de reglementare Planul de amenajare a teritoriului, Secţiunea a IV-a.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propune respingerea acestei iniţiative legislative, iniţiativa făcând parte din categoria legilor organice şi Camera Deputaţilor fiind primă Cameră sesizată.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva să intervină? Nu.

Vom supune votului final mâine această propunere.

La pct.14: Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.35/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr.152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe.

Lege adoptată de Senat. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propune respingerea ordonanţei Guvernului.

Aveţi cuvântul, domnule Duşa.

Domnul Mircea Duşa:

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare activitatea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, reglementată pe baza Legii nr.152.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propune respingerea Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.35/2007, care are caracter ordinar şi Camera este Cameră decizională.

Senatul a adoptat această propunere legislativă.

Camera propune respingerea, deoarece, între timp, a apărut o nouă lege care a fost promulgată de Preşedintele României şi care avea ca obiect de reglementare acelaşi domeniu. Ordonanţa a sosit ulterior. Şi, de fapt, prin legea respectivă a fost şi aprobată ordonanţa.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva să intervină din partea Guvernului?

Domnul Horia Ion Irimia:

Aşa cum a supus şi domnul deputat Duşa, noi am avut o iniţiativă cu privire la această ordonanţă. Între timp, pe cale parlamentară, s-a promovat un alt proiect de lege. În cursul elaborării acelui proiect de lege s-a ţinut cont de propunerile noastre. A rezultat un act bun normativ, iar acum, într-adevăr, este deja reglementat acest domeniu.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc, domnule ministru.

Vom supune votului final acest proiect.

Domnule vicepreşedinte Duşa, se pare că, deocamdată, nu mai aveţi la comisie proiecte.

Vă transmit mulţumiri din partea preşedintelui Fenechiu.

La pct.15: Reexaminarea Legii privind atribuirea unei locuinţe generalului în retragere Marin Lungu, ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale nr.970/2007; lege reexaminată de Senat. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a propus respingerea.

Domnule vicepreşedinte Iordache, vă rog să prezentaţi raportul.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Aşa cum aţi spus şi dumneavoastră, noi, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, am propus respingerea.

În urma dezbaterilor şi a opiniilor exprimate în comisie, în raport cu obiectul şi conţinutul său, legea are caracter de lege ordinară.

Curtea Constituţională a fost sesizată în temeiul art.146 alin.a) din Constituţie, de către Preşedintele României, cu obiecţia de neconstituţionalitate a legii.

În urma analizei, Curtea Constituţională a constatat că, pentru considerentele expuse în Decizia nr.970, legea este neconstituţională.

Ţinînd cont de această decizie şi analizând foarte clar, noi propunem plenului Camerei Deputaţilor respingerea.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc. Dacă doreşte cineva să intervină? Nu.

Vom supune propunerea de respingere votului final.

La pct.16: Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.80/2007 pentru completarea şi modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic şi consular.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială avea termen pentru raport pe 17 iunie. Raportul nu a fost depus, astfel încât se amână dezbaterea şi va fi retrecută pe ordinea de zi în momentul în care va fi distribuit raportul.

La pct.17: Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.60/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi are cuvântul. Vă informez că dezbaterea a fost amânată din 13 mai 2008.

Aveţi cuvântul, domnule deputat, domnul vicepreşedinte Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi Senat, cu respectarea art.75 şi a art.76 alin.(1) din Constituţie, republicată, fiind transmisă spre promulgare Preşedintelui.

Potrivit şi în conformitate cu dispoziţiile art.76 alin.(2) din Constituţie, Preşedintele României, în cererea de reexaminare, a criticat o parte din modificările aduse şi a trimis-o spre reexaminare.

Senatul a reluat dezbaterile şi a adoptat Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.60/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi modificarea altor legi, în şedinţa din 19 martie.

În urma dezbaterilor în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, plenul comisiei a hotărât, cu majoritate de voturi, să supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.60/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, cu amendamentele admise, care sunt prezentate în anexe.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, care vizează modificarea unei legi organice, legea face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule vicepreşedinte, v-aş ruga să ne reîmprospătaţi memoria şi să ne amintiţi de ce s-a amânat dezbaterea pe 13 mai.

Domnul Nicolicea o să ne dea o explicaţie.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da, ca membru al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, vă învederez faptul că s-a amânat atunci pentru doamna fost ministru secretar de stat Kibedi a solicitat acest lucru. Ulterior, au venit nişte reprezentanţi ai Comisiei Europene şi au avut o discuţie cu membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, au avut patru obiecţii de fond şi le vom discuta la timpul respectiv.

În rest, nu au avut obiecţii asupra Codului de procedură penală şi, ca să nu mai revin la dezbateri generale, spun că susţinem acesta cu modificările pe care le-au precizat în raportul pe justiţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul vicepreşedinte Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Vreau să subliniez că în comisie s-a ţinut cont de toate observaţiile, atât din partea grupurilor parlamentare, dar şi a membrilor Guvernului, care au venit la dezbatere şi raportul pe care noi am spus că-l susţinem şi vi l-am propus, ca membri ai Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, este cel pe care-l aveţi distribuit şi pe care vom discuta la fiecare punct.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Am dorit să se facă aceste precizări şi pentru a asigura continuitatea dezbaterii, dar şi pentru a înţelege toţi colegii de ce a fost nevoie de amânare.

Dacă la dezbateri generale, mai doreşte cineva să facă vreo precizare?

Stimaţi colegi, vă informez că reprezentantul Ministerului Justiţiei, pe care-l rog să se prezinte, doreşte să aibă o intervenţie care, înţeleg eu, reflectă punctul de vedere al noii conduceri.

Poftiţi.

Domnul Gabriel Tănăsescu (secretar de stat, Ministerul Justiţiei):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Sunt Gabriel Tănăsescu. Sunt secretar de stat la Ministerul Justiţiei.

Ministerul Justiţiei solicită rediscutarea la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor a Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.60/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală. Solicităm acest lucru, pentru că este necesară întocmirea unui raport suplimentar, raport suplimentar având în vedere inadvertenţele care se pot constata pe tot cuprinsul formei adoptate de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

De altfel, Ministerul Justiţiei a înaintat două adrese - una către preşedintele Camerei Deputaţilor şi cealaltă, către preşedintele Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor -, precizând că inadvertenţele au o influenţă negativă asupra activităţii judiciare şi este necesară întocmirea acestui raport suplimentar.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule secretar de stat, o să dau cuvântul colegilor, dar am o mică neînţelegere. Tot se transmit semnale din partea Executivului, cum că Parlamentul întârzie adoptarea noilor coduri. Şi, acum, văd că dumneavoastră solicitaţi restituirea la comisie, dar este dreptul dumneavoastră şi nu vreau să intru pe fond.

Domnul Gabriel Tănăsescu:

În ceea ce priveşte adoptarea celor două coduri - Codul penal şi Codul procedură penală - şi, de altfel, şi Codul civil şi Codul de procedură civilă, suntem în faza de finalizare a acestora. Ele sunt, în prezent, afişate pe site-ul Ministerului Justiţiei, pentru a fi supuse dezbaterii publice. Eu cred că până în toamnă vor fi finalizate.

Domnul Valer Dorneanu:

Da. Doamna Aura Vasile doreşte să intervină cu privire la această cerere, sau pe chestiuni de procedură. Să vedem.

Doamna Aurelia Vasile:

Deci, să spunem că pe solicitarea domnului secretar de stat. Cred că domnul secretar de stat trebuie să citească Regulamentul Camerei Deputaţilor şi să bage de seamă că nu el este cel care poate să ceară retrimiterea la comisie, ci numai un parlamentar sau un grup parlamentar.

Atrag atenţia domnului secretar de stat că Camera Deputaţilor, parlamentarii, nu sunt subordonaţi Executivului, ci Executivul trebuie să execute ceea ce hotărăşte Parlamentul.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul vicepreşedinte Iordache şi apoi domnul Nicolicea.

Domnul Florin Iordache:

Domnule preşedinte,

Noi am fost sesizaţi cu reexaminarea la cererea Preşedintelui României. Aţi văzut, s-au ţinut cont, atât la Senat, cât şi la Cameră, de observaţiile pe care le-a făcut preşedintele. În raportul de adoptare, pentru că noi venim cu o lege de adoptare a ordonanţei, am ţinut cont de aceste observaţii, considerăm că nu mai este necesară retrimiterea, pentru că, de fiecare dată când se schimbă un secretar de stat, trebuie să retrimitem proiectele înapoi la comisie, observaţiile pe care le-a făcut Ministerul Justiţiei, cu secretarul de stat de la acea vreme, am ţinut cont de ele, le-am supus votului şi sunt cuprinse în acest raport. Dacă s-a schimbat, între timp, secretarul de stat, ne putem trezi că la toamnă vine alt secretar de stat şi facem un raport şi-l retrimitem. Noi suntem consecvenţi şi propunem să discutăm pe raport.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Nicolicea.

Domnul Eugen Nicolicea:

Retrimiteri în bloc, aşa, fără niciun motiv, nu există. Deci, asta cred că va înţelege domnul secretar de stat.

Pe de altă parte, sunt convins că, atunci când va avea dânsul argumente şi deputaţii vor considera că este necesară retrimiterea la comisie, nu ne vom opune, punctual. Dar, dânsul trebuie să ştie că acest Cod de procedură penală a trecut prin ambele Camere, a fost o lege promulgată, a fost trimis înapoi la reexaminare, a mai participat reprezentantul ministerului a treia oară, la Senat, unde s-a ţinut cont de absolut toate solicitările, atât ale Preşedintelui României, cât şi ale ministerului, a ajuns la Camera Deputaţilor, unde s-a ţinut cont din nou de solicitările respective şi a ajuns în plen. Deci, nu este niciun motiv pentru a retrimite un întreg proiect de lege.

Este clar că retrimiterea lui înseamnă o formă de tărăgănare şi, dacă ministerul nu a fost în stare, în decurs de doi ani şi ceva, să înţeleagă ce-i cu această lege, orice amânare de o săptămână nu va rezolva această problemă. Dar, reţineţi că, atunci când punctual, articol cu articol, vor veni probleme deosebite care necesită retrimiterea la comisie, le vom discuta, putem să le îndreptăm, dacă sunt, conform regulamentului, doar de redactare, în plen, dacă nu, o să solicităm retrimiterea alături de dumneavoastră, punctual pentru fiecare articol. Dar nu suntem de acord cu retrimiterea în bloc, care nu este decât o formă de tărăgănare.

Cât priveşte noile coduri pe care le tot propun, domnul ministru ar trebui mai bine să solicite atunci respingerea legii, pentru că celelalte forme, oricum, vor fi discutate de către alţi parlamentari în altă legislatură. Deci, în mod concret, dacă doreşte acest lucru, să solicite respingerea legii, şi nu o amânare, care nu-şi are niciun fel de rost.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Cristian Rădulescu. Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Cristian Rădulescu:

Stimaţi colegi,

Mă refer în mod special la antevorbitorii din Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Sigur că este bine că reprezentantul ministerului de profil ne-a prezentat punctul de vedere al actualului ministeriat. Aici se întrerupseseră dezbaterile pe acest proiect de lege, data trecută, la intervenţia unui secretar de stat din Ministerul Justiţiei şi era normal ca să reluăm, tot cu intervenţia reprezentantului Ministerului Justiţiei, aceste dezbateri, pentru a reînchide cercul.

Între timp, s-a schimbat ministrul şi iată că s-a schimbat şi concepţia din partea ministerului. Deşi comisia - şi au fost aici două mărturii - s-a aliniat comandamentelor europene şi cererilor obiecţiilor Preşedintelui României, în momentul de faţă Ministerul Justiţiei vede în alt fel problemele legate de Codul procedură penală. Sigur, dânsul, domnul secretar de stat, a spus cum ar fi bine din punctul de vedere al ministerului, dar procedural nu are capacitatea de a cere. Disfuncţionalitatea nu este la nivelul ministerului; disfuncţionalitatea, zic eu, este la nivelul Puterii, fiindcă, dacă ministerul chiar vrea să trimită la comisie şi, în felul acesta, să se mai câştige sau să se mai piardă încă vreo două luni de zile, pe această temă, trebuia să vorbească cu cineva din partea grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, care să ceară acest lucru în mod procedural şi justificat. Neexistând această coordonare şi această asociere, sigur, dânsul a exprimat un punct de vedere care nu este al lui, personal, este al actualului ministru al justiţiei. Noi nu ne asociem şi observ că nici celelalte grupuri parlamentare nu se asociază acestei cereri.

De aceea, ar trebui să continuăm discuţia. Întrebarea mea este dacă pe o asemenea chestiune, care este foarte importantă, să continuăm discuţia, în absenţa cvasitotalităţii membrilor Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, care acum sunt prinşi într-o şedinţă care a fost aprobată de către Biroul permanent al Camerei. Aici, într-adevăr, este o chestiune. Dacă pe această temă, care a făcut subiectul unor dezbateri profunde în presă şi care durează de atâta timp, putem să continuăm discuţia, atâţia câţi suntem în Cameră şi fără niciun alt jurist, în afară de cei doi colegi care şi-au exprimat poziţia.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna Aura Vasile şi apoi domnul vicepreşedinte Iordache.

Doamna Aurelia Vasile:

Parţial de acord cu antevorbitorul nostru, dar vreau să fac următoarea corecţie: raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a fost dezbătut de membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Ceea ce ne-a prezentat nouă, plenului Camerei, sunt deja lucruri care au fost însuşite de comisie. Cei doi jurişti care au vorbit despre acest proiect cred că vorbesc în numele Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, iar noi, cei care am studiat raportul comisiei, pe grupurile parlamentare, suntem îndreptăţiţi să cerem să dezbatem acest proiect de lege, în condiţiile în care el a suscitat până acum foarte multe pasiuni. În condiţiile în care cele două comisii de specialitate - Senat şi Cameră - au ţinut cont de ceea ce s-a cerut la reexaminare, iar comisiile s-au pus şi şi-au armonizat punctele de vedere, cred că trebuie să purcedem la dezbaterea proiectului de lege acum.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule vicepreşedinte, numai puţin. Numai puţin că, acum, vreau să-i fac o invitaţie domnului secretar de stat. (Se adresează domnului deputat Florin Iordache.)

Domnule secretar de stat,

Personal, pot să înţeleg, să vă înţeleg, pentru că aţi preluat această funcţie acum. Trebuie, însă, să înţelegeţi şi dumneavoastră rigoarea Regulamentului Camerei Deputaţilor.

Încerc să găsesc o soluţie constructivă. Deci, aţi văzut, colegii mei vă sugerează să ne spuneţi nişte lucruri concrete. Dacă la texte de lege care sunt prezentate în raport şi în proiect aveţi obiecţii întemeiate, care să ne convingă pe noi că trebuie să facem treaba asta acum, şi nu doar pentru două, trei, patru texte. Ca să asigurăm şi o coerenţă şi o unitate proiectului, vă rog să spuneţi: la câte din textele din proiect aveţi obiecţii şi care sunt acestea? Dacă sunt, într-adevăr, atât de importante, încât necesită reevaluarea lor?

Domnul Gabriel Tănăsescu:

Domnule preşedinte,

Am trimis cele două adrese către dumneavoastră şi către preşedintele Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor. Acolo am sintetizat toate problemele, inadvertenţele pe care le-am sesizat noi în cuprinsul proiectului de lege. Acolo sunt sintetizate.

Domnul Valer Dorneanu:

Acestea au făcut obiectul discuţiilor în comisie, nu? Domnule vicepreşedinte? Vă rog.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc.

Asta încercam să precizez, domnule preşedinte. Sunt patru observaţii cu care noi, membrii comisiei, suntem de acord. Şi precizez încă o dată: toate observaţiile pe care Ministerul Justiţiei, prin reprezentantul său de atunci, plus observaţiile pe care le-a făcut Preşedintele României, le-am cuprins în raport. Între timp, s-a discutat cu reprezentanţii Comisiei Europene, la patru aspecte şi la toate aceste patru aspecte noi suntem dispuşi şi avem soluţie să acceptăm ceea ce propun dumnealor.

Dar vreau să vă fac o singură precizare: tot prin decizia Biroului permanent, nici mâine nu putem face mai mult, pentru că noi şi mâine lucrăm, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, în paralel. Şi doar unul sau doi reprezentanţi vom fi în plen, pentru că şi mâine, în paralel cu plenul, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi discută proiectele pe care le-aţi dat dumneavoastră.

Iar eu, la începutul discuţiei, v-am spus: s-a votat cu un singur vot împotrivă, în rest, toţi colegii au fost de acord cu modificările făcute. Deci, ce să vină colegii mei, din Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, să confirme că noi susţinem în continuare acest raport?!

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă mai doreşte cineva să intervină?

Domnule ministru, în situaţia aceasta, aveţi o singură soluţie regulamentară: dumneavoastră puteţi propune, având în vedere că s-a restituit de două ori la comisie, puteţi, cel mult, să propuneţi respingerea proiectului. Şi, atunci, o asemenea propunere o pot supune votului, dezbaterii, nu votului; votul îl va da plenul...

În aceste condiţii, trecem la dezbaterea raportului şi, acolo unde veţi avea de făcut observaţii sau obiecţii, vă invităm la cuvânt, domnule ministru.

La titlul legii, dacă sunt obiecţiuni? nu. Votat în unanimitate.

Cuprinsul preambulului articolului unic, la pct. 2 din raport?

Nu sunt obiecţiuni. Votat.

La pct. 3, cel care vizează pct. 1 de la art. I, respectiv art. 6 din proiect.

Nu sunt obiecţiuni. Adoptat punctul de vedere al comisiei.

Vă rog, domnule ministru, să fiţi atent.

La pct. 4 din raport, cel care vizează introducerea a 29 de puncte noi, de la pct. 1¹ la pct. 1²⁹.

Dacă sunt obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat pct. 4.

La pct. 5, cel care vizează modificarea alin.(2) al art. 64; repet pct. 5 de la pagina 4.

Există obiecţiuni, domnule Nicolicea? Nu. Adoptat.

Pct. 6, dacă sunt obiecţiuni? Comisia nu a avut amendamente la alin.(2) de la art. 64; pardon, la alin.(3).

Nu sunt obiecţiuni. Adoptat.

Pct. 7, cel care se referă la alin.(3) al art. 67.

Nu sunt obiecţiuni. Rămas textul iniţial.

La pct.8?

Nu sunt obiecţiuni.

La pct.9, introducerea art.68².

Comisia nu are de efectuat modificări la textul Senatului. Nici domnul ministru nu are. Adoptat.

Pct.10, nu sunt obiecţiuni.

Adoptat.

Pct.11, se referă la introducerea unui articol nou, 79¹.

Nu sunt obiecţiuni. Adoptat.

Pct.12.

Nu sunt obiecţiuni. Adoptat.

Pct. 13.

Nu sunt obiecţiuni. Adoptat.

Pct. 14.

Nu sunt obiecţiuni. Adoptat.

Pct.15, cel care vizează introducerea a 15 puncte noi, respectiv pct. I¹ până la pct. I¹⁵. Le găsiţi la pagina 9.

Domnul Iordache.

Domnul Florin Iordache:

O singură observaţie de tehnică legislativă: ...nu poate fi făcută prin alte mijloace; cercetarea ar fi mult întârziată". "Şi cercetarea ar fi mult întârziată", exact cum se face la art. 91¹.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Nicolicea, tot aici sau...

Domnul Eugen Nicolicea (din bancă):

Este corect ce spune colegul.

Domnul Valer Dorneanu:

Bun! Deci rog comisia şi secretariatul tehnic să reţină această problemă. Nefiind alte obiecţiuni, pct. 15 a fost adoptat.

Pct.16, cel care se referă la introducerea... Domnule Nicolicea, aveţi cuvântul.

Domnul Eugen Nicolicea:

Când a fost modificat Codul de procedură penală, la sugestia doamnei ministru Macovei, a fost introdusă o sintagmă, şi anume că cererea de interceptare este formulată de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, ceea ce ar fi implicat faptul că urmărirea penală trebuie să înceapă înainte de a se cere această autorizaţie de percheziţie.

Urmările au fost acelea că noi am solicitat ca la dosar să fie depusă această cerere, semnată de către procurorul care efectuează urmărirea penală - evident, după începerea urmăririi penale, aşa cum prevăzuse doamna Macovei - şi s-a iscat acel scandal de presă, acea intervenţie a Preşedintelui României şi evident că acum noi am îndreptat eroarea făcută de doamna Macovei - precizez aici că nu ne aparţine nouă - şi am eliminat această cerinţă ca cererea de autorizare de interceptare să fie semnată de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

Deci am făcut această precizare. Este unul din punctele care a fost preluat din cererea de reexaminare a preşedintelui şi asupra căruia se oprise şi Raportul de ţară pe Justiţie şi precizez pentru toată lumea că l-am respectat.

Propun să votăm forma aceasta, care respectă absolut toate cerinţele.

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Guvernului există vreo obiecţie? Nu.

Domnule deputat Nicolicea, propuneţi să se voteze forma adoptată de Senat, pentru că nu a existat niciun amendament din partea comisiei.

Nefiind obiecţii la textul Senatului, urmează să constatăm că va fi votat în unanimitate acesta.

La pct. 18, dacă sunt obiecţiuni la textul Senatului? Comisia n-a avut amendamente.

Adoptat textul Senatului.

La pct. 19, de asemenea, dacă sunt obiecţiuni la textul Senatului cu privire la art. 91³, pagina 11?

Nu sunt. Adoptat textul Senatului.

Pct. 20, cu privire la art. 96⁶, dacă aveţi obiecţiuni la textul Senatului? Nu.

Votat.

Pct. 21. Nu sunt obiecţiuni.

Adoptat textul Senatului.

Pct. 22, propunerea comisiei este de a fi eliminat. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul comisiei? Nu.

Adoptată propunerea comisiei, se elimină textul.

La pct. 23, cel cu privire la alin.(3) al art. 100. Dacă aveţi obiecţiuni la textul Senatului?

Adoptat textul Senatului.

La pct. 24, obiecţiuni la textul Senatului, de la art. 100 alin.(3¹) şi (3²). Nu sunt obiecţiuni.

Adoptat textul Senatului.

La pct. 25?

Adoptat textul Senatului.

La pct. 26? Urmăriţi amendamentul comisiei de la pct. 26.

Adoptat amendamentul comisiei cu privire la alin.(1²³).

Pct. 27, dacă aveţi obiecţiuni la textul Senatului?

Adoptat textul Senatului.

Pct. 28, dacă aveţi obiecţiuni?

Adoptat textul Senatului.

La pct. 29 Comisia juridică propune eliminarea textului Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt, eliminat.

Adoptată propunerea comisiei.

La pct. 30?

Adoptat textul Senatului.

Pct. 31?

Adoptat textul Senatului.

Pct. 32, urmăriţi amendamentul comisiei noastre.

Adoptat amendamentul comisiei.

Pct. 33, dacă aveţi obiecţiuni la punctul de vedere al Senatului cu privire la abrogarea propusă?

Adoptată propunerea Senatului.

La pct. 34, urmăriţi textul Senatului.

Adoptat textul Senatului.

Repet şi pentru Guvern, textul Senatului începe de la pagina 19 până la pagina 22.

Pct. 34. Nu sunt obiecţiuni. Adoptat textul Senatului.

Pct. 35, textul Senatului.

Adoptat textul Senatului.

Pct. 36, textul Senatului.

Adoptat.

Pct. 37, textul Senatului.

Adoptat.

Pct. 38, textul Senatului.

Adoptat.

Pct. 39, textul Senatului.

Adoptat.

La pct. 40 vă rog să urmăriţi amendamentul comisiei, pagina 24. Nu sunt obiecţiuni.

Adoptată propunerea comisiei noastre la pct. 40, cu privire la introducerea alin.(5¹) la art. 159.

Pct. 41, urmăriţi amendamentul comisiei la pagina 24.

Adoptat amendamentul comisiei.

Pct. 42, textul Senatului.

Adoptat textul Senatului.

Pct. 43, textul Senatului.

Adoptat textul Senatului.

Pct. 44, textul Senatului.

Adoptat.

Pct. 45, Senatul propune abrogarea; comisia noastră îşi însuşeşte. Dacă sunt obiecţiuni?

Adoptat punctul de vedere al Senatului şi al comisiei, implicit.

Pct. 46, textul Senatului.

Adoptat.

Pct. 47, textul Senatului.

Adoptat.

Pct. 48, textul Senatului, cu modificarea ... urmăriţi, vă rog, la pagina 29, cu modificarea numerotării aliniatelor 11¹ - 11⁷, nu 11⁸.

Adoptat textul Senatului, cu această precizare.

Pct. 49, comisia propune eliminarea. Dacă aveţi obiecţiuni?

Adoptat amendamentul comisiei.

Pct. 50, textul Senatului.

Adoptat.

Pct. 51, textul Senatului.

Adoptat.

Pct. 52, textul Senatului.

Adoptat.

Pct. 53, textul Senatului.

Adoptat.

Pct. 54, textul Senatului. Nu sunt obiecţiuni.

Adoptat.

Pct. 55, textul Senatului.

Adoptat.

La pct. 56, Comisia noastră juridică propune eliminarea textului iniţial. Nu sunt obiecţiuni.

Se adoptă amendamentul comisiei, se elimină textul.

Pct. 57, de asemenea, Comisia juridică propune eliminarea.

Adoptat - eliminat textul.

Pct. 58, textul Senatului.

Rămâne textul Senatului.

Pct. 59, textul Senatului.

Rămâne textul Senatului.

Pct. 60, de asemenea, textul Senatului.

Pct. 61, textul Senatului.

Pct. 62, textul Senatului.

Pct. 63, textul Senatului.

Pct. 64, comisia propune eliminarea. Urmăriţi, inclusiv Guvernul, pct. 64, pagina 37.

Nu sunt obiecţiuni. Se elimină textul.

Pct. 65, textul Senatului.

Adoptat.

Pct. 66, textul Senatului.

Adoptat.

Pct. 67, textul Senatului.

Adoptat.

Pct. 68, textul Senatului.

Adoptat.

Pct. 69, textul Senatului.

Adoptat.

Pct. 70, textul Senatului.

Adoptat.

Pct. 71, textul Senatului.

Adoptat.

Pct. 72, textul Senatului.

Adoptat.

Pct. 73, textul Senatului.

Adoptat.

Pct. 74, urmăriţi amendamentul comisiei noastre, care vizează modificarea aliniatelor 1, 5, 7 şi 8 ale pct. 29 din art. 493⁴, pagina 44-45. Nu sunt obiecţiuni.

Adoptat amendamentul comisiei.

La acelaşi pct. 74, pentru următoarele alineate, comisia propune menţinerea textului Senatului. Nu sunt obiecţiuni.

La pagina 46 de la acelaşi amendament, urmăriţi amendamentul comisiei noastre la alineatul care începe cu "Convorbirile sau comunicările"; urmăriţi pag.46.

Adoptat amendamentul comisiei.

La pct. 75, textul Senatului.

Adoptat.

Pct. 76, textul Senatului.

Adoptat.

La pct. 77 urmăriţi amendamentul comisiei noastre, introducerea unui articol nou, art. II¹.

Adoptat.

Anexele 1, 2, 3, 4, dacă sunt obiecţiuni? Nu sunt.

Adoptate.

Pct. 78, punctul de vedere al Senatului.

Adoptat.

Pct. 79, textul Senatului.

Adoptat.

Pct. 80, textul Senatului.

Adoptat.

Pct. 81, Comisia noastră juridică propune eliminarea. Dacă sunt obiecţiuni?

Adoptat.

La pct. 82, comisia propune eliminarea. Nu sunt obiecţiuni.

Adoptat.

Au fost parcurse toate textele de lege.

Cu surpriză constat că nu au fost niciun fel de obiecţii care să fi justificat restituirea.

Vom supune proiectul de lege votului final mâine şi cu aceasta vă rog să observaţi că programul pentru dezbateri legislative s-a terminat.

Urmează prezentarea de declaraţii politice şi intervenţii ale domnilor deputaţi.

- după o scurtă pauză -

Şedinţa a fost condusă de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Domnul Ioan Oltean:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Daţi-mi voie să deschid şedinţa consacrată declaraţiilor politice astăzi, 17.06.2008.

O să începem astăzi cu Puterea şi am să-l rog pe domnul deputat Horea Dorin Uioreanu să poftească la microfon şi se pregăteşte domnul deputat Mihai Apostolache, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule deputat Uioreanu, aveţi cuvântul.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Titlul declaraţiei politice este: "Balonul portocaliu care fâsâie".

Multă lume m-a întrebat ce avem noi, liberalii, împotriva Partidului Democrat-Liberal, partid cu care, acum patru ani, reuşeam să înlăturăm un regim ce tindea să devină totalitar, profund corupt şi antidemocratic.

Am un singur răspuns la această întrebare: o palmă de la mama doare cu mult mai mult decât o palmă dată de un necunoscut.

În 2004, ne doream cu toţii să schimbăm maniera arhaică de a face politică ba cu mici şi bere, ba cu spectacole trase de păr, ba cu aranjamente de culise şi cumetrii.

Eram cu toţii sătui de PSD, condus cu viclenie de Adrian Năstase, de Guvernul manipulator şi corupt de la acea vreme. Traian Băsescu, Emil Boc şi încă alţi democraţi de la acea vreme ne-au fost, într-adevăr parteneri în intenţia noastră de a schimba România.

Nu a crezut nimeni că imediat după alegerea şi după câştigarea alegerilor primarii portocalii vor transforma instituţiile pe care le conduc în adevărate maşini de făcut bani pentru clientela de partid. Nu am intuit nicio secundă că partenerii noştri de alianţă vor instala în posturile cheie din administraţie incompetenţa şi nepotismul; toate acestea îmbrăcate cu grijă într-o maşină permanentă de propagandă de tip comunist. La Cluj, şef peste municipiu este Emil Boc, preferatul lui Traian Băsescu. Tot la Cluj, şef peste judeţ este Alin Tişe, finul preferat al lui Emil Boc. Cumetriile continuă şi la nivel mai mic.

Despre cum a ajuns un anonim portocaliu să conducă un judeţ de talia Clujului, am câteva tehnici de campanie, inovaţii din această experienţă a alegerilor locale 2008: juratul cu mâna pe biblie în schimbul unei sume de bani; afişajul din poartă în poartă, fără a cere voie proprietarilor; asumarea realizărilor altora; denigrări josnice la adresa adversarilor; bileţele anonime otrăvite; ameninţări.

Am constatat cu amărăciune că, faţă de acum patru ani, s-a schimbat numai culoarea celor care îi consideră pe români proşti.

Pierderea Bucureştiului este un semn clar pentru balonul portocaliu că începe să se dezumfle. Semn că electoratul poate să decidă singur că PD-L a devenit un mare fâs, un balon care acum fâsâie.

Vă mulţumesc pentru atenţie, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Daţi-mi aici o amintire, că nu strică. La anul am s-o scot şi am să v-o arăt, domnul... Mulţumesc.

O să invit acum la microfon pe domnul Mihai Apostolache. Este? Dacă nu este, atunci doamna Găleteanu, vă rog frumos să luaţi cuvântul dumneavoastră, din partea Grupului Partidului Social Democrat şi ...

Doamna Monalisa Găleteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Numai un pic, dacă mă iertaţi. Am să rog, domnul Ştefan Baban, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, să se pregătească.

Vă rog, doamna colegă.

Doamna Monalisa Găleteanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu.

Doamna Monalisa Găleteanu:

Am intitulat intervenţia mea de astăzi: "Partizanatul politic".

Am traversat, în ultimele 45 de zile o campanie electorală cum nu a mai avut România în ultimii 18 ani de democraţie.

Am văzut cu toţii cum încrâncenarea politică de la alegerile locale din acest an a dus la lupte de guerrillă, cu violenţă fizică şi împuşcături în plină stradă, cu victime omeneşti, mai rău ca în timpul războiului.

Ce anume i-a făcut pe oameni să-şi piardă cumpătul, ce mijloace oculte s-au strecurat între timp în strategia de campanie a combatanţilor, astfel încât să ajungă să se omoare consătenii întrei ei, fraţii între ei, probabil că doar istoria şi urmaşii noştri vor decanta faptele şi vor trage concluziile corecte.

Cât despre "organele abilitate", aşa cum li se spune acum forţelor de ordine în mod generic, nu ne punem prea mari speranţe că se vor strădui să afle adevărul, cu atât mai mult cu cât o bună parte a lor a pactizat, în mod făţiş, cu una dintre părţile cobeligerante, aducând o faţă nouă partizanatului politic postdecembrist.

Cine să-ţi mai facă dreptate în Ţărişoara ta, dacă însuşi preşedintele ţării, cel care se jura pe Constituţie în 2004 că va veghea la respectarea ei, a ajuns să facă partizanat politic pe faţă, ca un adevărat membru de partid, în favoarea candidaţilor PD-L?

Cine să-i amintească domnului preşedinte că la articolul 84 din Constituţie, acela referitor la incompabilităţi, scrie negru pe alt că "Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid"?

Noi nu spunem că domnul preşedinte mai plăteşte şi astăzi cotizaţie la PD-L, dar, prin modul în care le-a făcut propagandă candidaţilor acestui partid, s-a manifestat în mod public ca si un membru activ de partid.

Cât despre liderii unor sindicate care pe parcursul acestei campanii electorale şi-au manifestat public sprijinul pentru un candidat sau altul, încălcând Legea sindicatelor, nr.54/2003, asta deja nu mai surprinde pe nimeni, pentru că, nu o dată în istoria recentă a României, liderii de sindicat s-au dezis de angajamentele faţă de membrii de sindicat şi au încălcat art.1 alin.(2) din Legea sindicatelor, conform căreia "Organizaţiile sindicale sunt independente faţă de partidele politice".

Aceasta este noua faţă a partizanatului politic dâmboviţean!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu, stimată colegă.

Îl invit la telefon pe domnul deputat Ştefan Baban, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, şi îl rog pe domnul Kerekes Károly să-şi pregătească intervenţia.

Domnul Ştefan Baban:

Mulţumesc, domnule preşedinte. Am venit la microfon!

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Atenţie... la renta viageră!"

Comisia Europeană va obliga România să oprească aplicarea rentei viagere în agricultură începând cu 01.01.2010, deoarece temerile specialiştilor europeni se referă, în special, la faptul că această lege să nu prindă atât de bine în România şi să se ajungă ca, la un moment dat, să fie plătite ca rentă viageră peste un miliard de euro.

Şi asta deoarece ţara noastră deţine, prin cele 15 milioane hectare de teren agricol, peste 12,6% din suprafaţa arabilă a ţărilor Uniunii Europene şi aproape 23% din suprafaţa arabilă a ţărilor central şi est - europene.

În acest moment, statul român plăteşte rente viagere în baza a peste 60.000 de dosare, ce însumează o suprafaţă de 250.000 hectare. Cum pentru un hectar de teren arendat, statul plăteşte o sumă de 50 de euro, atunci rezultă că suma acordată românilor care au ales să-şi arendeze terenurile este de circa 12,5 milioane de euro. Şi asta numai pentru terenurile arendate. Dacă luăm în calcul şi banii alocaţi pentru suprafeţele vândute, ajungem la suma pe care Comisia Europeană o vehiculează (circa 614,25 milioane euro) şi care alimentează temerile oficialităţilor de la Bruxelles, precum că foarte mulţi bani vor fi transferaţi către ţara noastră sub forma ajutorului de stat.

Chiar dacă specialiştii români au dat asigurări, asigurări bazate pe cifre şi simulări, că renta viageră în România nu va atinge proporţiile apocaliptice menţionate de specialiştii Uniunii Europene, problema rentei viagere în România române una destul de spinoasă, având în vedere că tot mai mulţi proprietari de terenuri preferă să renunţe la terenurile agricole, stimulaţi fiind de aceşti bani, deoarece sunt perfect conştienţi că nu pot face agricultură performantă cu uneltele agricole de care dispun şi cu forţa de muncă îmbătrânită. Iar variantele de rezolvare a acestei probleme nu sunt prea multe: una ar fi renunţarea la ea sau continuarea ei, dar într-o altă formă, care să stimuleze într-adevăr agricultura autohtonă şi care să o facă să devină competitivă cu agricultura din ţările membre ale Uniunii Europene, având în vedere suprafaţa agricolă de care dispune ţara noastră.

Dar pentru toate acestea, cei ce vor coordona şi îndruma agricultura românească în următorii ani vor trebui să se ocupe îndeaproape de acest sector în tot timpul anului/anilor, şi nu doar în momentele în care suntem ameninţaţi cu activarea clauzei de salvgardare pentru agricultură. Pentru că dispunem de o bogăţie fantastică, pe care nu ştim să o prezentăm şi să o folosim, şi ca urmare, în loc să fim mari producători agricoli şi implicit mari exportatori de produse agricole, suntem mari importatori, plătind bani grei pentru ceea ce lăsăm în paragină sau lăsăm să se distrugă de la sine.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, stimate coleg.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Kerekes Károly şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Mihai Dumitriu.

Domnule coleg, microfonul este al dumneavoastră.

Domnul Kerekes Károly:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de azi va fi scurtă pentru că lucrurile sunt simple şi clare. De asemenea, va fi amară pentru că arată incapacitatea unora de a învăţa din greşeli şi încăpăţânarea de a se agăţa de lucruri anacronice.

Afirm aceasta pentru că, după aproape două decenii de la Revoluţie şi de la lecţia convieţuirii, pe care ar fi trebuit să o asimilăm după evenimentele de la Târgu-Mureş din martie 1990, în comuna cu populaţie etnică mixtă Sântana de Mureş, judeţul Mureş, în imediata apropiere a municipiului Târgu-Mureş, am fost martor la o campanie cum nu aş fi crezut să mai văd în România europeană în mileniul III.

Nu aş fi crezut că un candidat la demnitatea de primar, cu vechime în administraţia locală - reales negreşit până acum de fiecare dată - ar putea considera de efect electoral discursuri şi afişe care îndeamnă populaţia comunei la "vot românesc" în încercarea de a evita primejdia ajungerii "sub călcâiul unguresc", primejdie iminentă, având în vedere şansele reale ale contracandidatului său reprezentând UDMR. Şi tot textul primarului în funcţie numeşte acest pericol punerea sorţii oamenilor "în mâini duşmane".

Adică la mai bine de un an de când suntem membri ai uniunii popoarelor europene şi la aproape două decenii de democraţie, unii politicieni - şi încă unul având vechime în administraţia locală - mai cred ca agitând coarda naţionalismului şi ridicând stindardul luptei etnice pot acumula voturi.

Este regretabil faptul că filiala judeţeana Mureş a PSD nu s-a delimitat de practica naţional-şovină a candidatului său. Este vorba despre un partid care se pretinde a fi democrat, făcând parte din marea familie a partidelor socialiste din Europa, grupare pe care nu o caracterizează astfel de manifestări.

Se pare că electoratul s-a deşteptat în ritm mai rapid decât aceşti demagogi, mărturie stând rezultatele finale ale votului. Aşadar, candidatului în cauză i-a fost servită o lecţie despre ce aşteptări au cu adevărat oamenii de la administratorul treburilor publice la nivel local şi s-a pus capăt lungii perioade de păstorire a comunităţii locale.

Două învăţăminte pot fi trase din lecţia de la Sântana Mureş: pe de o parte, oamenii au căpătat discernământ în ceea ce priveşte votul pe care îl acordă, de multe ori la nivel local nu culoarea politică a candidatului contează, cât capacitatea de a administra problemele de interes local, şi pe de altă parte, faptul că aţâţarea la ură etnică e o poveste demult uitată şi fără efect în urne.

Cu toate acestea, persistă amărăciunea mea în faţa evidenţei că astfel de strategii de campanie mai sunt abordate de unii candidaţi. În plus, recomand cazul incalificabil atenţiei Consiliului Naţional de Combatere a Discriminării spre cercetare şi luare de poziţie.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mihai Dumitriu şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Andrian Mihei, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnule Dumitriu, aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Dumitriu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Biroul Electoral Central decide contrar voinţei locuitorilor din comuna Voineşti, interpretând legea după bunul plac, la comandă politică".

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Legea privind alegerea autorităţilor administraţiei publice locale personal îmi este clară şi precisă, fără a lăsa loc de interpretări şi analogii, aşa cum o parafrazează un anumit grup de interese din Biroul Electoral Central.

Mă refer la cazul special, înregistrat în comuna Voineşti, judeţul Iaşi, când unul dintre candidaţi a decedat în duminica votului, şi nu orice candidat, acela care deţine funcţia de primar; deci în timpul exercitării mandatului.

Poate legea ar trebui amendată, cu toate cazurile posibile care pot apărea în timpul alegerilor, în aşa fel încât să răspundă şi întrebărilor: Ce se întâmplă dacă unul dintre candidaţi a decedat în timpul alegerilor? Sau în ziua alegerilor? Dacă candidatul decedat este primarul în funcţie, căruia nu i-a încetat mandatul?

Revenim la cazul de la Voineşti - Iaşi.

Care era decizia urgentă şi corectă pe care trebuia să o ia Biroul Electoral Central în momentul aflării decesului unuia dintre candidaţi? Trebuiau întrerupte alegerile pentru că a decedat primarul în funcţie? Trebuiau continuate? De ce trebuiau continuate, când în cursa pentru primărie a mai rămas un singur candidat? Ce rost avea continuarea votului, când se ştia de către Biroul Electoral Central că cel care va obţine în final postul de primar al comunei este candidatul rămas în viaţă, indiferent de numărul de voturi obţinute?

Poate că, dacă se suspenda procesul electoral şi se stopa continuarea alegerilor, fără a se ajunge la votul final şi, la numărătoare, decizia Biroului Electoral Central de a-l valida ca primar pe cel rămas singur în cursa pentru primărie era cât de cât credibilă, dar sigur ilogică, incorectă şi ilegală.

Stimaţi colegi,

Decizia Biroului Electoral Central a fost de a nu se suspenda procesul electoral şi de a se continua votarea până la ora 21,00, ora închiderii urnelor.

Vă întreb şi mă întreb: care a fost logica? Care a fost suportul legal al acestei decizii? Probabil se spera de către grupul de interese din Biroul Electoral Central de aceeaşi culoare politică cu candidatul rămas în cursă de unul singur că va obţine mai multe voturi decât candidatul decedat, fiind o motivaţie şi un suport cât de cât legal de a-l valida ca primar.

Numărătoarea voturilor le-a încurcat socotelile şi a arătat că decedatul Ivaşcu Neculai, primar în funcţie, a fost ales de mai mulţi cetăţeni decât candidatul rămas în cursă, demonstrând că voinţa populară este mai puternică decât cea a autorităţilor şi a Biroului Electoral Central.

Au apărut multe explicaţii care au încercat să motiveze numărul mare de voturi obţinut de candidatul decedat şi decizia BEC-ului de a-l valida ca primar pe cel învins. Unii spun că a fost un vot emoţional, alţii că a fost o recompensă pentru cei 18 ani de muncă cât a fost primar, că gestul de a-l vota pe candidatul decedat este unul fără sens, pragmatic vorbind, gest de neînţeles. Le consider explicaţii fără logică şi doar interesate.

Menţionez câteva din declaraţiile cetăţenilor comunei Voineşti referitoare la decizia Biroului Electoral Central de a-l valida pe singurul candidat care, în concurenţă cu un decedat, a obţinut cele mai puţine voturi. Va intra în primărie când o va câştiga cinstit.

Nu vrem primar numit la Bucureşti. Vrem alegeri democrate. Nu cei de la BEC ne aleg nouă primarul. Noi îl alegem. Să se facă alegeri din nou, să se facă iar campanie electorală.

Stimaţi colegi şi guvernanţi,

Situaţia de la Voineşti este deosebit de ciudată, în condiţiile în care Biroul Electoral Central nu a decis suspendarea alegerilor la anunţarea decesului unui candidat, chiar a primarului în funcţie.

Vă adresez rugămintea să susţineţi şi să faceţi demersurile necesare pentru ca Biroul Electoral Central să revină asupra deciziei ilegale de validare şi a candidatului învins şi să propună reluarea procesului electoral în comuna Voineşti, pe motiv că primarul a decedat în timpul exercitării mandatului. Rog să se reţină că Ivaşcu Neculai, care a decedat, era primar în funcţie şi candidat la alegerile din 2008.

Cetăţenii din comuna Voineşti aşteaptă de la dumneavoastră o decizie logică, în spiritul legii şi a voinţei locuitorilor comunităţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu, domnule coleg.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Andrian Mihei, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, şi îl rog să se pregătească pe domnul Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Astăzi, 17 iunie, este sărbătorită Ziua mondială pentru combaterea deşertificării şi secetei. Această dată a fost adoptată în 1994 de Convenţia Naţiunilor Unite pentru combaterea deşertificării prin Rezoluţia 49/115. Statele sunt invitate să dedice această zi implementării Convenţiei şi mediatizării necesităţii cooperării internaţionale pentru combaterea deşertificării şi secetei, subliniind problemele cu care se confruntă milioane de oameni care locuiesc în regiunile deşertificate.

Anul acesta, accentul se pune pe combaterea degradării solului pentru o agricultură sustenabilă, fapt pentru care depun în scris această declaraţie, cu titlul "Fostul grânar al Europei ameninţat de deşertificare".

Şi, pentru că ne aflăm într-o zi după o campanie destul de acerbă şi am observat că toţi colegii mei au abordat această tematică, o a doua declaraţie politică se intitulează "Socoteala de la Cotroceni faţă cu reacţiunea".

Stimaţi colegi,

Campania electorală a luat sfârşit. Alegerile au fost făcute. Felicitări câştigătorilor, înţelepciune şi concluzii pertinente pentru viitor celorlalţi! Şi... fapte - să vedem promisiunile făcute în campanie transformate în realitate.

Mâine, 18 iunie, se împlinesc 8 ani de când, dintre toţi candidaţii în cursa pentru primărie, cu 50,69% din voturi, Traian Băsescu era al treilea primar ales al Bucureştilor, din partea Partidului Democrat, întrecându-l pe contracandidatul său, Sorin Oprescu, candidat PDSR pe acea vreme, care a întrunit 49,31% din voturi. Opt ani i-au trebuit roţii să se învârtă şi tot atâţia ani a avut preşedintele ca să înţeleagă că tacticile şi practicile sale nu pot avea succes la nesfârşit. Şi iată cum, totodată, implicarea sa în activitatea partidului preferat - făcută pentru că "Sunt şi am fost întotdeauna susţinătorul lui Vasile Blaga" şi "Ei sunt partenerii mei, singurii care mi-au fost alături la referendum" - implicare atât de criticată de o mare parte a mass-media şi, nu în ultimul rând, neconstituţională, a început să îşi arate şi cealaltă faţă.

Partidul Democrat-Liberal, îmbrăcat în personalitatea preşedintelui, nu a reuşit să mai convingă electoratul cu discursul despre coaliţia celor 322, care nici nu îşi avea rostul în alegerile locale. Nici regretele exprimate de domnul preşedinte în timpul campaniei electorale pentru alegerea domnului Tăriceanu ca prim-ministru şi exprimarea intenţiei de a alege un prim-ministru din Partidul Democrat după alegerile din toamnă nu au avut mai mult succes, nereuşind să crediteze, pe mâna domnului preşedinte ales, partidul prezidenţial.

Probabil că, pentru a-şi salva partidul, vom asista iar la apariţii ale domnului preşedinte în ipostaza de victimă, cea care a funcţionat atât de bine în 2004 şi la referendum, arătând cu degetul spre forţele malefice care doresc să îl împiedice să facă dreptate în ţară şi să lupte cu corupţia. După PSD, oligarhi, parlamentari, tonomatele trusturilor de presă par a fi următoarele ţinte. Şi clasa politică din care nu face parte, în afară de partidul din care nu face parte. Şi, cum spunea Caragiale: "Ajungem dar la chestiunea reviziunii Constituţiunii şi Legii Electorale..."

Vă mulţumesc.

Şi, totuşi, ca să închei într-un spirit optimist şi cred că într-un subiect în care noi, toţi românii, suntem uniţi, în seara aceasta, la 21,45, să fim cu toţii alături de echipa naţională a României. Hai România!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg. "Hai România!" spunem cu toţii.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Aledin Amet din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale şi îl rog să se pregătească pe domnul coleg, nelipsitul nostru coleg al declaraţiei politice, Adrian Moisoiu.

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Încă o dată despre problema Cimitirului musulman din Bucureşti".

Deja a devenit, din păcate, o tradiţie, ca, o dată pe an, să readucem în discuţie problema obţinerii terenului necesar amenajării unui cimitir musulman în Bucureşti. Din partea mea au mai fost, în acest sens, câteva intervenţii de la tribuna Parlamentului, neexistând, însă, o concretizare a demersurilor începute.

Firesc, Primăria Generală a Capitalei deţine mijloacele necesare rezolvării problemei. Vocea comunităţii musulmane din Bucureşti trebuie auzită, însă, şi în Camera Deputaţilor. Regretăm tradiţia deja formată deoarece, în cazul în care s-ar fi finalizat într-un mod favorabil respectivele demersuri, nu ar mai fi fost nevoie de redeschiderea subiectului.

O situaţie dramatică, petrecută în urmă cu câteva săptămâni, ne-a demonstrat, dacă mai era nevoie, că trebuie, cât mai repede, amenajat un cimitir musulman în Bucureşti. Nu este normal ca un cetăţean român, de religie islamică, să nu fie înmormântat într-un cimitir îngrijit de autorităţile statului nostru, ci într-un cimitir îngrijit de un alt stat.

În Bucureşti, am mai specificat şi cu alte ocazii, trăieşte o importantă comunitate de musulmani. Aşteptăm de foarte mulţi ani din partea autorităţilor locale, în locul politeţurilor şi promisiunilor încă neonorate, rezolvări concrete. S-au strâns numeroase hârtii, s-au purtat multe discuţii, s-au căutat soluţii.

Un lucru este cert: dincolo de aspectele relatate, rezolvarea se află, încă, în faza de început. Noi, însă, suntem consecvenţi şi vom insista pentru găsirea celei mai bune soluţii.

Vă mulţumesc

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Adrian Moisoiu şi rog să se pregătească domnul deputat Dumitru Bentu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule Moisoiu, aveţi trei minute la dispoziţie.

Domnul Adrian Moisoiu:

Domnule preşedinte, o să vă rog să îmi daţi puţin mai mult, pentru că am şi o replică de dat şi vă mulţumesc pentru cuvântul dumneavoastră.

Domnul Ioan Oltean:

Un minut în plus, domnule deputat.

Domnul Adrian Moisoiu:

În primul rând, vreau să-i răspund în replică domnului deputat Kerekes Károly că, deşi nu este vorba de un primar al PRM-ului, ci este vorba de un primar PSD în cazul comunei Sovata, întrebarea ar fi cine a iniţiat şi propagă cu obstinaţie separatismul de toate gradele? Cine promovează autonomia Ţinutului Secuiesc?

Şi vreau să-l asigur pe domnul deputat Kerekes Károly că şi domnul ministru Borbély ar fi putut fi ales primar la municipiul Târgu-Mureş dacă ar fi avut puterea să se dezlipească, să se dezică public de autonomia Ţinutului Secuiesc, deci de Programul UDMR-ului.

Am două declaraţii politice, una "Bacalaureat politic", pe care am să o depun, împreună cu domnul deputat Magheru, şi una care are ca motto, "Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,/ Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?/ Braţele nervoase, arma de tărie,/ La trecutu-ţi mare, mare viitor!".

Această declaraţie politică se intitulează "Un gând pios la comemorarea a 119 ani de la moartea lui Mihail Eminescu.

Sunt mândru că întâmplarea a făcut ca să fiu născut la 15 ianuarie, în aceeaşi zi cu marele Mihail Eminescu, şi, deoarece la anul nu voi mai fi la acest microfon, permiteţi-mi să aduc un omagiu celui despre care, în urmă cu 119 ani, ziarul "Românul" din 16 iunie 1889 anunţa sec la rubrica "Ştiri": "Eminescu nu mai este. Înmormântarea în ziua de 17 iunie. Corpul poetului este depus în groapă, la umbra unui tei din cimitirul Bellu."

Cel despre care Traian Demetrescu a scris: "Şi numai eşti!...O groapă sub rânjetele-i crunte/ Cuprinse necuprinsul din geniala-i frunte!/ Şi după cum în viaţă a fost eternul dor:/ Tu dormi, tu dormi acum sub teiul plângător!"

Da, Eminescu a trecut în nefiinţă în urmă cu 119 ani... Cel despre care Alexandru Vlahuţă scria: "Tot mai citesc măiastra-ţi carte/ Deşi o ştiu pe din afară:/ Parcă urmând şirul de slove/ Ce-a tale gânduri semănară".

Iar Victor Eftimiu: "Şi floarea teiului e-n toi/ Furtunile se potoliră/ Mai freamătă măiastra liră/ Mai cântă Eminescu-n noi."

Cel despre care titanii literaturii române, dintre care am să citez câţiva aleşi aleatoriu, scriau:

Tudor Arghezi: "Păşiţi încet cu grijă tăcută, feţii mei./ Să nu-i călcaţi nici umbra, nici florile de tei." ... "A vorbi de poet este ca şi cum ai striga într-o peşteră vastă... Nu poate să ajungă vorba la el, fără să-i supere tăcerea. Numai graiul coardelor ar putea să povestească pe harpă şi să legene, din depărtare, delicata lui singurătate."

Mihai Beniuc: "Pe Eminescu noi, poeţii tineri,/ Zadarnic încercăm, nu-l vom ajunge./ Cântecele lui fără seamăn/ Sunt pentru noi miraj de neatins."

Marin Sorescu: "Acest tânăr cu ochi mari,/ Cât istoria noastră,/ Trecea bătut de gânduri/ Din cartea cirilică în cartea vieţii,/ Tot numărând plopii luminii, ai dreptăţii, ai iubirii/ Care îi ieşeau mereu fără soţ....Şi pentru că toate acestea/ Trebuiau să poarte un nume,/ Un singur nume,/ Li s-a spus/ EMINESCU."

Nichita Stănescu: "Eminescu este cel mai dificil poet român şi cel mai de neînţeles. Dându-ne iluzia, totuşi, că poate fi înţeles. ...Adolescentul, bărbatul, bătrânul, fiecare ia din Eminescu partea lui. Întins de-a lungul atâtor vârste, Eminescu ni se relevă ca fiind cel mai înalt bărbat pe care l-a născut această ţară."

George Călinescu: "Astfel se stinse, în al optulea lustru de viaţă, cel mai mare poet pe care l-a ivit şi îl va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale."

În încheiere, vă prezint câteva versuri ale lui Dumitru Matcovschi: "Eminescu mai trăieşte,/ Eminescu n-a murit,/ Eminescu pătimeşte,/ Cum nimeni n-a pătimit./ Eminescu e făclie,/ E o ţară cu minuni, Un izvor cu apă vie, Care vine din străbuni."

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

V-aţi înscris în timpul alocat. Cealaltă declaraţie vă rog să o lăsaţi la Secretariatul Camerei.

Îl invit acum pe domnul coleg Dumitru Bentu să ia cuvântul şi îl rog pe domnul deputat Garda Dezideriu, din partea Grupului parlamentar al UDMR, să-şi pregătească intervenţia.

Domnule Bentu, trei minute sunt ale dumneavoastră.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc foarte mult. Sunteţi gentil ca întotdeauna.

Aş vrea să fac însă o precizare. În perioada alocată prin decizia forurilor de conducere ale Camerei Deputaţilor activităţilor în teritoriu s-au derulat momente şi evenimente care au constituit pentru mine tot atâtea subiecte ale unor declaraţii politice. Evident, voi da citire doar uneia dintre ele. Celelalte vor fi depuse la Secretariatul şedinţei de astăzi.

Declaraţia pe care v-o supun atenţiei se numeşte "Agentul".

Speriat de perspectiva ca favoritul domniei sale la Primăria Generală a Capitalei, Vasile Blaga (Vameşul) să fie învins de doctorul Oprescu, lucru care s-a întâmplat între timp, preşedintele Traian Băsescu a trecut "întâmplător" prin studioul de televiziune preferat. Acolo a lansat din nou idei care de care mai "originale", unele năucitoare, iar altele de-a dreptul nocive.

Desprindem de pe panoplia generoasă a unui şef de stat ce a coborât foarte jos discursul ca şi calitatea argumentelor, redesenându-şi imaginea de politician oarecare, următoarele :

• votul uninominal la preşedinţii de consilii judeţene "a terminat listacii de profesie". Percepţie absolut falsă, mulţi dintre cei care spera domnia sa să treacă în istorie au fost aleşi cu procente fabuloase;
• sugestia imperativă că trebuie tot poporul jurnalist să-l respecte fără crâcnire pe Emil Boc pentru cele 75% din voturile electoratului clujean care l-au reinstalat în funcţia de primar. Suntem, de fapt, în faţa unui mesaj pentru sine, preşedintele PD-L, Traian Băsescu, neurmărind altceva decât să-şi capitalizeze succesul "repetitorului" de pe Someş;
• atacul virulent la adresa lui Sorin Oprescu, pe care se încăpăţânează să-l lipească de Ion Iliescu, aducându-l, printr-un ricoşeu penibil, în zona responsabilităţii pentru mineriada din 13-15 iunie 1990;
• acreditarea convingerii că un independent de talia doctorului nu poate conduce ca un dependent de marile grupuri de interese precum Vasile Blaga;
• şi, în sfârşit, cea mai uimitoare declaraţie, aceea că, dacă poporul te votează, eşti curat, uitând că prin votul său alegătorul exprimă opţiuni personale şi nu opinii juridice.

Confundând aspectul cantitativ cu cel calitativ, Traian Băsescu echivalează grav votul cu justiţia, plasând-o pe un palier, în viziunea domniei sale, supliment de contur.

Preşedintele şi PD-L-ul sunt fără de prihană, iar ceilalţi tot atâtea ipostaze ale răului.

Agentul a gândit, a vorbit, s-a răcorit. Doar licărul lui 2009 i-a răvăşit pentru o clipă augusta-i figură.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Garda Dezideriu, din partea Grupului parlamentar al UDMR, şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Valentin Frâncu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnule Dezideriu, aveţi cuvântul.

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

M-am obişnuit cu părerile unor magistraţi după care, prin lupta mea împotriva mafiei retrocedărilor şi a mafiei lemnului, periclitez independenţa justiţiei. Însă ce se întâmplă când unii magistraţi, nerespectând deontologia profesională, intervin pentru muşamalizarea unor cazuri grave de corupţie?

Astfel, am aflat cu stupoare că, după tergiversări îndelungate din partea Parchetului de pe lângă Tribunalul din Miercurea Ciuc, domnişoara prim procuror de pe lângă Judecătoria din Gheorgheni, Majeczky Izabella, a intervenit la data de 24 aprilie 2008 cu o rezoluţie prin care a solicitat respingerea propunerii Inspectoratului de Poliţie al judeţului Harghita, Serviciul de investigare a fraudelor, ca să fie preluate de către Direcţia de cercetări penale a Inspectoratului General de Poliţie dosarele înregistrate sub nr.79/P/2008 şi 285/P/2008, având ca obiect plângerea formulată de persoana vătămată, Benedek Anna, respectiv activitatea infracţională desfăşurată de numitul Nagy Istvan, sub directa îndrumare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică.

Care sunt motivele acestei intervenţii?

Cercetarea activităţii infracţionale a Direcţiei de cercetări penale, sub coordonarea unor procurori imparţiali de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar pune în lumină împroprietărirea abuzivă a concubinului domnişoarei prim procuror, Szabo Tamas, din pădurea composesoratului Gheorgheni de către domnul secretar Nagy Istvan. Mai concret, cu împuternicirea nr.541 din 8 aprilie 2000, Szabo Tamas a fost împroprietărit în mod abuziv cu un teren forestier în mărime de 5 hectare la data de 19 iulie 2005, împroprietărire ce contravenea Legii nr.247/2005. Şedinţa Comisiei locale de fond funciar, unde domnul secretar împreună cu alţi 5 membri ai comisiei au decis împroprietărirea domnului Szabo Tamas, nu era statutară deoarece nu erau prezenţi primarul ori viceprimarul, deci preşedintele comisiei, au lipsit majoritatea membrilor comisiei din totalul de 16 persoane, stabilit prin Ordinul nr.340 din 15 octombrie 2005 al prefectului judeţului Harghita.

Stimată doamnă preşedinte Laura Codruţa Kovesi,

Dacă susţineţi imparţialitatea justiţiei, ar fi de preferat să reanalizaţi cazurile care fac obiectul referatului nr.398 din 26 februarie 2008 al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii din Camera Deputaţilor şi, potrivit dispoziţiilor art.217 alin.(2) din Codul de procedură penală, să dispuneţi preluarea cazurilor de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Emilian Valentin Frâncu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, este invitat la microfon şi este rugat să se pregătească domnul deputat Mircea Ifrim.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

"Judeţul Vâlcea nu mai are culoarea roşie"

Pentru prima oară după aproape 71 de ani, judeţul Vâlcea este înveşmântat acum cu preponderenţă în culoarea electorală a Partidului Naţional Liberal.

Este un rezultat cu totul excepţional, cel mai bun obţinut vreodată la nivel judeţean în istoria recentă a PNL. Avem 35 de primari, ceea ce, fără câteva zecimale, reprezintă 40% din primăriile din judeţ.

Am obţinut 343 de mandate de consilier local (faţă de PSD - 303, PD-L - 251 şi PC - 71) şi suntem singurul partid care are consilieri în absolut toate localităţile judeţului.

Atât la numărul de primari, cât şi la cel de consilieri locali suntem pe primul loc în judeţ, în urma noastră situându-se PSD şi PD-L.

Promovând cu adevărat femeile, suntem singurul partid care se poate mândri cu primăriţe. Nici PSD nici PD-L nu au izbutit acest lucru. Noi am reuşit. Şi asta nu într-una, ci în trei localităţi din judeţ.

De asemenea, vom avea un cuvânt important de spus la nivelul Consiliului judeţean Vâlcea, unde am câştigat 10 mandate de consilier, cu unul mai mult decât la precedentele alegeri locale.

Toate acestea reprezintă roadele unei susţinute munci în echipă, dar nu numai atât. Rezultatele obţinute de noi stau mărturie că încet, dar sigur, populaţia unui judeţ considerat până nu demult drept "unul dintre cele mai roşii de pe harta României" a început să conştientizeze şi să aprecieze rezultatele bunei guvernări liberale.

"Practicile PSD fac de ruşine democraţia"

Victoria democraţiei liberale în alegerile locale din Vâlcea a fost parţial ştirbită prin acţiunile subversive ale adversarilor noştri ideologici, anumiţi politruci nereformaţi care fac jocurile în interiorul organizaţiei judeţene a PSD.

Capacitatea lor de a influenţa rezultatul alegerilor, mai ales în secţiile de votare din sudul judeţului, s-a văzut în cantitatea exagerat de mare de buletine de vot raportate ca fiind nule la alegerea preşedintelui consiliului judeţean: 12.347 dintr-o prezenţă totală la vot de 198.227 de alegători.

E greu de imaginat cum ar fi posibil ca aproape 7% din alegători să nu ştie, după atâţia ani, să pună ştampila într-o căsuţă din buletinul de vot. Niciodată procentul voturilor nule nu a fost atât de mare, la fel cum niciodată nu s-au contabilizat la Biroul Electoral Judeţean atât de multe procese-verbale cu modificări şi ştersături.

Unii, mai cinici, ar putea spune că era de aşteptat să se întâmple astfel cu documentele de vot provenite dintr-o zonă controlată de PSD. Dar nici cei mai cinici comentatori nu pot găsi o explicaţie pentru refuzul reprezentanţilor partidelor neparlamentare de a aproba verificarea celor 12.347 de voturi declarate nule.

Deşi primiseră instrucţiuni clare din partea şefilor lor de organizaţii judeţene, cu excepţia reprezentantului PNŢCD, toţi ceilalţi delegaţi ai partidelor neparlamentare în Biroul Electoral Judeţean au votat alături de PSD pentru respingerea contestaţiei.

Atitudinea lor rămâne de neînţeles, cu atât mai mult cu cât aceste formaţiuni politice se declară împotriva "aranjamentelor care favorizează partidele mari", iar suspiciunea de fraudare a alegerilor se încadrează exact în acest tip de nemulţumire.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Felicitări pentru primăriţe. E o performanţă.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Mircea Ifrim, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, şi suntem în aşteptarea celorlalţi colegi înscrişi pentru declaraţiile de astăzi.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Ifrim:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Prezenta declaraţie politică se referă la necesitatea intransigenţei faţă de infracţiune, ce trebuie tratată strict în litera legii, cu fermitate şi în mod unitar.

Apreciez acţiunile Direcţiei Naţionale Anticorupţie privind sancţionarea eliberării de permise false de conducere şi traficul cu bani în fotbal. Preţuiesc şi stimez forurile din fotbalul românesc şi Poliţia română, care au luat măsuri imediat.

Mă întreb ce se întâmplă în cazul diplomelor false de la Universitatea din Oradea date în domeniul medical şi sesizat acest fapt din 2006, octombrie, de trei preşedinţi de comisii parlamentare.

O diplomă medicală este mai gravă dacă e falsă decât un permis de conducere. Omoară nu un om, omoară sute şi chiar mii de oameni, ceea ce nu poate să facă un conducător auto.

După doi ani de la descoperirea indubitabilă întâi a unei diplome (septembrie 2006) 26 diplome, ianuarie 2007, 78 în prezent, semnatarii lor sunt în învăţământ şi educă studenţii. Ba mai mult, sunt în funcţii de conducere în învăţământ şi distrug şi ascund probe.

Ne aflăm în faţa unei reţele de crimă organizată, aceste diplome fiind din Italia, Elveţia, San Marino, Germania. La acestea se adaugă frauda de aproape 25 de milioane de euro pentru care a fost trimis în judecată doar un singur om, nu toţi profitorii din familie şi din afara ei, societăţi de construcţii, tipografii, restaurante, societăţi medicale, care este dovedit că au ajutat frauda.

De ce în acest mod? Local, în Bihor totul se face în familie, cu încălcarea legii. Procurorul general al Curţii de Apel este decan la Universitate iar, sesizând acest fapt, se răspunde comisiei parlamentare că nu e nici o incompatibilitate, deoarece nu a lucrat direct la dosarele infractorilor. Este răspuns ilariant şi care cere măsuri.

Tot în această Facultate de medicină, tehnicieni dentari din Italia devin, fără a urma cursuri şi a cunoaşte limba română de predare, medici dentişti. S-a sesizat Ministerul Sănătăţii din Italia.

Ca urmare s-a trimis un control de la Ministerul Educaţiei şi Cercetării la această universitate, control condus de persoana implicată în aprobarea unor cifre de şcolarizare fictive, graţie cărora s-a putut frauda bugetul de stat cu 25 de milioane de euro şi care doar a ajutat infractorii aflaţi la conducerea facultăţii să distrugă probe şi să acopere realităţi.

Mă adresez Guvernului României şi solicit să se implice în această gravă situaţie. Suntem ţară a Uniunii Europene, iar la ora actuală, prin această reţea de crimă organizată internaţională, furnizăm criminali cu diplome întregii Europe. Este firesc ca organele de procuratură să descopere toate realităţile şi aceasta necesită timp, e normal, dar nimic nu poate justifica neluarea măsurilor administrativ-disciplinare faţă de asemenea infracţiune şi este incredibil ca în numele autonomiei universitare Ministerul Educaţiei şi Cercetării să nu ia niciun fel de măsuri, asistând la continuarea activităţii infractorilor şi nici măcar să nu anuleze public aceste diplome, în urma cărora se atentează la dreptul de bază al omului, dreptul la sănătate.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

În sală nu mai avem în acest moment deputaţi prezenţi pentru a-şi susţine declaraţiile politice. De aceea, mi-aş permite să îi amintesc pe colegii care au depus în scris declaraţiile politice la secretariatul Camerei Deputaţilor. Aceştia sunt într-un număr de 25, din partea următoarelor grupuri parlamentare:

Partidul Social Democrat: Iuliu Nosa, Ion Stan, Gheorghe Chiper, Mihaela Rusu, Costică Macaleţi.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat- Liberal: Constantin Traian Igaş, Marius Rogin, Cezar Preda, Graţiela Denisa Iordache şi Petru Călian.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal: Tiberiu Bărbuleţiu, Rareş Mănescu, Ioan Hoban.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare: Mircea Purceld, Dumitru Avram, Ilie Merce, Paul Magheru.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator: Viorel Pupeză, Constantin Faina, Eduard Hellvig, Lia Ardelean şi Vlad Hogea.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale au depus următorii deputaţi: Miron Ignat, Mircea Grosaru şi Longher Ghervazen, iardin partea grupului de deputaţi fără apartenenţă la un grup politic, domnul Mircia Giurgiu.

În total 25. Tot pentru statistică, mai precizez că şi-au susţinut declaraţiile politice de la microfonul Camerei un număr de 11 deputaţi. Nemaiexistând alţi colegi înscrişi pe listele de declaraţii politice, închid şedinţa de astăzi dorind tuturor o seară bună şi succes echipei naţionale în meciul din seara aceasta.

Doamne ajută! Pe mâine.

(Următoarele declaraţii politice şi intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Petru Călian:

"Tratatul de la Lisabona - un nou impas pentru U.E."

Uniunea Europeană se confruntă cu o criză provocată de semnarea Tratatului de Reformă de la Lisabona. Singura ţară care a apelat la vocea poporului a fost Irlanda, iar prin referendumul organizat, 53.4% din electoratul irlandez a respins tratatul UE. Acest vot a aruncat uniunea într-un impas asemănător celui din 2005, când Franţa şi Olanda s-au opus Constituţiei europene.

România, ca şi majoritatea statelor, a ratificat acest tratat. Ca şi membru al Uniunii, îmi arăt îngrijorarea faţă de consolidarea dezvoltării europene. După ani de negocieri, acest document nu a reuşit să unească marea familie, ci să o dezbine şi să izoleze un membru, care acum are nevoie de sprijin din partea noastră. La o confruntare cu poporul, s-a evidenţiat neîncrederea şi reticenţa faţă de UE ca instituţie şi ca laborator de soluţii pentru problemele cetăţenilor. Nesemnarea tratatului de către toţi membrii face mai dificilă activitatea şi demersurile blocului comunitar în calea sa spre expansiune.

Ca şi reprezentant al poporului, militez pentru o informare cât mai corectă a cetăţenilor cu privire la deciziile luate în cadrul UE şi la o mai bună transparenţă în ceea ce priveşte relaţiile stat - UE. Tratatul a speriat irlandezii, deoarece aceştia nu au cunoscut întocmai conţinutul şi beneficiile aduse de noul proiect care nu atacă sub nicio formă suveranitatea vreunui stat. O politică externă îmbunătăţită, o putere întărită a parlamentelor naţionale şi un preşedinte stabil sunt punctele de plecare ale actului de reformă pentru o bună funcţionare a construcţiei europene. Tratatul urmăreşte democratizarea activităţii Uniunii şi nu aduce prejudicii drepturilor cetăţenilor.

Rezultatele referendumurilor organizate, cele din 2005 şi cel de săptămâna trecută, reprezintă un semnal de alarmă la adresa credibilităţii UE, act care poate produce un efect în lanţ. Ce rezultate s-ar obţine dacă mâine s-ar organiza referendumuri în toate statele membre? E o întrebare retorică la care trebuie sa medităm.

Istoria îl face pe cetăţeanul european să aibă în sânge frica strămoşilor care îl duce la cumpătare, reţinere şi neîncredere în principiile democratice ale unei alianţe contemporane, care acum are nevoie de soluţii rapide pentru redresarea imaginii pe care cu greu a reuşit să o construiască.

"O lecţie de democraţie"

În urmă cu 18 ani, mii de tineri şi-au pierdut viaţa pentru ca în prezent România să fie o ţară membră NATO cu drepturi depline, pentru ca noi, românii, să avem reprezentanţi aleşi în Parlamentul european şi să ne bucurăm de statutul privilegiat pe care îl are fiecare ţară ce face parte din marea familie europeană.

Dar, înainte de toate, aceşti tineri au plătit cu preţul vieţii dreptul ca astăzi să trăim în democraţie şi să putem alege în mod deliberat pe cei care ne vor conduce destinele în anii ce vor urma.

Dacă în '90 aveam parte de o reprezentare masivă la urnele de vot, acum se pare că ne luptăm cu un absenteism greu de suportat pentru cei mai mulţi dintre politicieni. Ce îi determină pe români să nu îşi exercite acest drept constituţional obţinut prin vărsarea de sânge a unor tineri? Nimic altceva decât reţeta electorală românească, plină de sclipici, gălăgie şi demagogie.

La alegerile locale din acest an, rata participării la vot a fost de doar 40%, lucru care ne arată că democraţia nu este înfloritoare, ba, dimpotrivă, a murit înainte să se maturizeze.

Absenteismul la vot, formă a absenteismului civic, este provocat de acţiunile politicienilor, care sunt contra dorinţei alegătorilor, singurul pedepsit fiind însuşi electoratul.

Participarea electoratului se diminuează de la un scrutin la altul, iar reprezentanţii sunt aleşi de un număr tot mai mic de alegători. Bineînţeles, acest lucru nu se datorează faptului că românii nu mai cred în instituţiile democraţiei, ci pentru că românii nu sunt satisfăcuţi de cei care se află la putere, indiferent că facem referire la o putere centrală sau locală.

Dacă o simplă definiţie a democraţiei ne arată că aceasta înseamnă "guvernarea de către popor pentru popor", atunci se naşte o întrebare: cine realizează o guvernare şi interesele cui le reprezintă aceasta, atunci când poporul e în dezacord şi are preferinţe diferite?

Slaba reprezentare la vot din acest an ne-a dovedit încă o dată că actorul colectiv sau electoratul s-a plictisit să tot asculte programe electorale care de multe ori se cufundă în doctrine politice care nu sunt nici de dreapta, nici de stânga.

Pentru acest electorat confuz, trebuie să luptăm ca la alegerile parlamentare ce vor avea loc în toamna acestui an să fie nu unele pline de promisiuni deşarte, ci unele în care mesajul politic să fie clar înţeles, iar odată pentru totdeauna fiecare politician să se hotărască pe care parte a baricadei se află: stânga sau dreapta!

Închei această declaraţie politică cu dorinţa de a-i felicita pe toţi cei care au câştigat aceste alegeri dorindu-le mult succes pe viitor şi să nu uite că prima lecţie despre democraţie se referă la popor şi la interesele acestuia.

Domnul Dumitru Avram:

"Românii - victime ale capitalismului sălbatic"

Campania electorală, premergătoare alegerilor locale, s-a declanşat furtunos, ca un preludiu wagnerian. Nu mai puţin de 200.000 de candidaţi s-au înfruntat într-o bătălie acerbă pentru scaune de primari ori de consilieri. Deşi s-a înscris în tradiţia acelor bălăcăreli comice din vremuri caţavenciene, actuala confruntare a fost şi este mai parşivă ca oricând, întrucât în spatele ei se află marele "LOZ" ispititor al fondurilor comunitare pe care viitorii primari şi preşedinţi de consilii judeţene le vor dijmui după bunul plac.

O asemenea perspectivă i-a incitat pe unii parlamentari şi miniştri să părăsească fotoliile de înalţi demnitari pe care le ocupă în Capitală, pentru a coborî în aşezările ţării, acolo unde timp de 18 ani nu s-a prea întâmplat nimic, în afara jafului barbar al tranziţiei spre capitalismul sălbatic, dar care, peste noapte, tind să devină adevărate mine de aur. Tentaţia lozului câştigător este atât de mare, încât mai fiecare candidat a jucat şi joacă în neştire la loteria electorală, cheltuind bani scoşi de la ciorapul propriu, dar şi din vistieria partidului care l-a împins într-un joc pe cît de îmbietor, pe atât de riscant.

Nimeni nu se vedea însă pierzând. Toţi sperau să prindă marele crap comunitar, cu o râmă mică autohtonă. Pentru milioanele de alegători, care-şi drămuiesc la sânge banii câştigaţi cu trudă, gestul acesta de a arunca pe fereastră milioane de lei, în speranţa că se vor înmulţi precum ciupercile după ploaie, constituie o adevărată nebunie. Nu şi pentru politicienii slobozi la pungă. Ei sînt convinşi că banii investiţi în alegeri vor fi recuperaţi, cu vârf şi-ndesat, de pe spinarea celor care i-au votat sau din diverse afaceri mafiote.

Unele partide şi candidaţii lor au început să tocmească pielea ursului din pădure încă înaintea deschiderii campaniei electorale. Vorba aceea, cine se scoală de dimineaţă departe ajunge, dacă trece pragul. De Paşti, candidaţii liberali au cheltuit milioane de lei, oferind unor alegători defavorizaţi de capitalism pachete cu alimente - carne, ulei, zahăr, orez, făină, ouă şi alte produse - deşi până atunci, vreme de 4 ani, n-au avut ochi să vadă cît de greu trăiesc cei mai mulţi oameni ai acestei ţări. PNL, care de 4 ani guvernează ţara neconstituţional, imoral şi incompetent, nu lăcrimează niciodată pentru cei năpăstuiţi. Liderii săi, de ieri şi de azi, au fost călăuziţi de un singur principiu: când eşti la putere, tai şi spânzuri de aşa natură încât în opoziţie să poţi sta cu burta la soare ca un nabab, zece sau douăzeci de ani.

La rândul lor, social-democraţii, profitând de tradiţionala sărbătoare de 1 Mai, şi-au adunat "suporterii" în Parcul Izvor, la o chermeză populară menită să reverse peste Bucureşti nu numai izul instant al grătarului, dar şi o veselie atât de persistentă, încât participanţii să nu-i uite gustul ei nici atunci când vor intra în cabinele de vot, cu buletinele în mână. Numai că, pomanagiul şef al organizaţiei locale a PSD s-a trezit într-o mare încurcătură. Atât micii, cât şi tricourile inscripţionate cu iniţialele partidului n-au putut acoperi cererea excesivă a hămesiţilor simpatizanţi, dând naştere unor nemulţumiri rău prevestitoare.

PD-L, în ale cărui conturi curg banii gârlă, fără să se ştie şi cât de legal, s-a mărginit, pentru început, la băi de mulţimi despuiate pe litoral, avându-l, ca de obicei, drept protagonist, pe agitatorul de profesie Traian Băsescu. PD-L nu umblă cu cratiţa şi tigaia pe drum. Liderii săi investesc mult mai eficient, racolând primari păpuşari de pe la alte partide, pe care-i plăteşte în viu, ca în oborul de vite.

Când nu ai o lege electorală care să interzică drastic asemenea practici perverse menite să altereze conştiinţa umană, când fraudarea alegerilor şi terorismul politic nu sunt pedepsite, ci, dimpotrivă, sunt încurajate de autorităţi şi practicate la scenă deschisă de partidele care cochetează cu puterea, atunci este greu să vorbeşti despre democraţie în România. La noi, însă, ilegalitatea devine normalitate, încât, însăşi justiţia se adaptează la unele anomalii.

Domnul Paul Magheru:

"Alegerile locale din judeţul Bihor"

Alegerile locale din judeţul Bihor au adus cu sine o reconfigurare a reprezentanţei la nivelul instituţiilor administrativ- politice. Ani de zile, Oradea a însemnat fieful PD-L, înscăunându-se în plan local o redută afaceristo-politicianistă care de-a lungul mandatelor nu a făcut altceva decât să-şi servească propriile interese. Rezultatele s-au şi văzut cu timpul, Oradea fiind un oraş care de ani de zile cunoaşte un ritm lent de dezvoltare. Lipsa investiţiilor străine, cu toate că vorbim de un oraş de graniţă, a făcut ca oraşul să rămână mult în urma altor oraşe, gen Cluj- Napoca sau Timişoara, care au cunoscut în ultimii anii un adevărat salt economic. E adevărat că acestea sunt oraşe mai mari decât Oradea, dar poziţia strategică a oraşului, şi anume cea de frontieră, ar fi trebuit să producă efecte puternice în ceea ce priveşte dezvoltarea.

În contextul acesta, cetăţenii Oradei au simţit nevoia unei schimbări, astfel că în locul primarului PD-L-ist Mihai Groza, candidat la cursa pentru un nou mandat, a fost ales candidatul PNL, Ilie Bolojan. Candidatul PNL a câştigat Primăria Oradei din primul tur de scrutin, cu un procent de 50,37%, pe locul al doilea situându-se candidatul PD-L, Mihai Groza, cu un procent de 20,51%, iar pe locul al treilea s-a situat candidatul UDMR, Biro Rozalia, cu un procent de 19,98%.

La nivelul Preşedinţiei Consiliului Judeţean, câştig de cauză a avut tot un candidat al PNL, Radu Ţârle, care a obţinut un procent de 27,93%, urmat fiind pe locul al doilea de către Alexandru Kiss, cu un procent de 23,13%, iar pe locul al treilea, din partea PD-L, Ştefan Seremi, care a obţinut un procent de 23,01%. La nivelul Consiliului Local Oradea, cele 27 de mandate de consilieri au fost repartizate în felul următor: PNL, zece mandate, PD-L şi UDMR, câte şapte mandate fiecare, iar PSD câte trei mandate. În ceea ce priveşte Consiliul Judeţean Bihor, cele 34 de mandate de consilieri au fost repartizate, câte zece mandate pentru PNL, adică 25,04%, nouă mandate pentru PD-L, 23,34%, nouă mandate pentru UDMR, 22,46% şi şase mandate pentru PSD, adică 13,55%.

La nivel de primari, în judeţul Bihor au fost declaraţi aleşi din primul tur de scrutin 49 de primari, iar ceilalţi 52 fiind desemnaţi după cel de-al doilea tur de scrutin. Per total la nivelul judeţului Bihor, dintr-un număr de 511881 de alegători înscrişi pe listele electorale s-au prezentat la urne un număr de 276852 de persoane, adică 54,09%. În ceea ce priveşte PRM, rezultatul obţinut la nivelul Consiliului Local a fost de 3,76%, la Consiliul Judeţean de 3,58%, la Preşedinţia Consiliului Judeţean 3,5%, iar pentru primăria Oradiei, candidatul PRM Mihai Drecin a obţinut 1,4%.

Privind rezultatele în ansamblu se poate afirma că atât la nivelul oraşului Oradea, cât şi la nivelul judeţului Bihor s-a manifestat tendinţa înlocuirii hegemoniei PD-L-iste, dar şi UDMR-iste, cele două partide pierzând funcţiile cheie ale administraţiei locale, Primăria şi Preşedinţia Consiliului Judeţean, în dauna PNL.

Dincolo de tabloul exact al acestor alegeri locale se poate observa, şi la nivelul judeţului Bihor, uşoara scădere a PD-L-ului, fenomen înregistrat în întreaga ţara şi care confirmă pierderea galopantă a simpatiei populare de către preşedintele Traian Băsescu, cel care se identifică cu PDL.

În privinţa Partidului România Mare, scorul obţinut, atât pe plan local cât şi naţional, reflectă un adevăr tot mai dureros, şi anume faptul că PRM luptă singur împotriva tuturor, atât cu mafia sondajelor, cât şi cu fraudele electorale puse la cale de maşinăriile mafiote de partid, al celor care cu bani au ajuns să-şi cumpere votul. Partidul România Mare şi-a păstrat mereu coloana vertebrală necoborându-se la nivelul pomenilor electorale şi a matrapazlâcurilor electorale pe care celelalte partide le practică cu aviditate.

Cetăţenii sunt suverani prin votul lor, dar, din păcate, manipularea şi fraudarea alegerilor au marcat şi acest scrutin electoral. În speranţa că românii se vor trezi în ceasul al doisprezecelea, iar la următoarele alegeri, parlamentare şi prezidenţiale, vor da un vot patriotic, nu ne rămâne decât să le urăm românilor să urmeze îndemnul imului naţional, deşteaptă-te române!

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

Guvernul a aprobat alocarea a 31,656 milioane de lei pentru achiziţionarea a 44 de clădiri pentru grădiniţe, şcoli şi licee din 15 judeţe ale ţării.

O bună parte a clădirilor în care sunt grădiniţe, şcoli generale şi licee au aparţinut altor proprietari, ele au fost confiscate de regimul totalitar şi retrocedate apoi acestora. Pentru o bună parte dintre ele, Ministerul Educaţiei, cu autorităţile locale, a găsit de cuviinţă necesitatea cumpărării acestora.

Unităţile de învăţământ nu dispun de terenuri pentru construirea de noi clădiri, nu există soluţii de mutare, iar autorităţile locale nu dispun de resurse financiare pentru achiziţie. De asemenea, în unele cazuri au fost restituite în totalitate terenurile pe care sunt amplasate clădirile unităţilor de învăţământ, inclusiv curţile.

Banii vor fi transferaţi din bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului către bugetele locale din judeţe, prin intermediul inspectoratelor şcolare judeţene.

Sumele alocate prin Hotărârea de Guvern pot fi completate cu fonduri din bugetele locale şi alte surse legal constituite în vederea achiziţionării imobilelor.

Toate imobilele care fac obiectul actului normativ urmează a fi achiziţionate prin vânzare-cumpărare în urma unui proces de negociere cu proprietarii. Achiziţia imobilelor retrocedate se va realiza în termen de 90 de zile de la adoptarea hotărârii.

Domnul Tiberiu Bărbuleţiu:

"Regretele în politică sau politica regretelor"

Pe final de campanie au apărut şi regretele... Unele mai noi, altele mai vechi. Un fel de mea culpa pe care unii înţeleg să şi-o facă sub forma unei confidenţe, în faţa electoratului, sperând că le mai câştigă puţină simpatie. Poate că unora asemenea sincerităţi li se par mai bune decât ipocrizia, însă eu, ca cetăţean al acestei ţări, sunt plictisit să aud la fiecare şase luni că desemnarea lui Tăriceanu ca premier este o greşeală. Nu suntem confidenţii preşedintelui, poate ar fi trebuit să-şi caute consilieri mai buni care să-i asculte toate neajunsurile şi să-i aline suferinţele.

În mod surprinzător, ceea ce regretă fostul lider al Alianţei DA este că a respectat Protocolul Alianţei.Deci, marele regreteste acelea că s-a ţinut de cuvânt şi a respectat un contract. Să înţelegem din această declaraţie că planul său era altul şi nu a reuşit atunci să-l pună în practică? Iar dacă nu a fost să fie în 2004, poate aceste neîmpliniri vor fi reparate în 2008? Avem deja toate indiciile acestui posibil scenariu. Strategia este clar conturată, iar rezultatul consultării populare nu va conta deloc, guvernarea fiind acordată discreţionar celor care, în opinia preşedintelui Băsescu, o merită.

Totuşi, vreau să cred că trăim într-un regim democratic, în care votul popular dictează majorităţile, iar principiul suveranităţii poporului mai funcţionează încă. Dacă nu putem garanta respectarea acestor principii de bază ale democraţiei, de ce să mai meargă oamenii la vot dacă voinţa lor va fi interpretată după altă regulă decât cea a majorităţii?

Nu vreau să enumăr aici toată gama de regrete exprimate public de-a lungul timpului de către domnul preşedinte. Însă este greu să mai crezi că cineva este sincer când azi regretă că a fost coleg de Guvern cu Valeriu Stoica şi mâine acesta devine extrem de util formaţiunii prezidenţiale. (5 iulie 2000, Traian Băsescu: "Recunosc cu durere în suflet că am făcut parte dintr-un Guvern care dispreţuieşte oamenii şi regret că am fost coleg cu domnul Stoica, care, în calitate de avocat, de jurist, trebuia să înţeleagă toate consecinţele aplicării legislaţiei pe care a promovat-o".)

Aceste inconsecvenţe trădează un singur lucru: că regretele în politică sunt nişte trucuri ieftine la care fac apel cei vicleni şi dornici să manipuleze emoţional masele. Regretul la noi se aproprie mai mult de politică decât de sinceritate.

Ceea ce uită politicienii este că şi poporul are regretele sale, pe care e drept şi le spune rar, odată la 4 ani sau la... 5 ani.

Domnul Ion Stan:

"Ziua porţilor deschise la hăitaşi - sărbătoarea împăratului gol"

Este bine să ne amintim că numele dealului Cotroceni se trage din verbul "a cotroceni", care desemnează acţiunea de a hăitui vânatul, pentru a fi adus în bătaia puştii lui Vodă.

Duminică, 18 mai A.D. prin 2008 Înalt Ucaz, Vodă Băsescu a decretat: "De azi înainte, 18 Florar va fi Ziua Victoriei Prezidenţiale Traian Băsescu!"

Înaltul ucaz a fost transmis poporului pe cale bucală, prin chiar gura aurită a cetăţeanului - preşedinte, care nu putea pierde prilejul să mai exerseze câteva vocalize antiparlamentare, hăhăite în faţa microfoanelor avide de saliva chiriaşului de la Cotroceni.

Avem serioase temeiuri să credem că Traian Băsescu, proclamând o zi a porţilor deschise la hăitaşi şi hăituire, a făcut doar o probă de microfon pentru spectacolul ce va urma. Un spectacol în care este pregătit să se folosească de întregul arsenal al puterii secrete, aflate la îndemâna instituţiei prezidenţiale chiar cu riscul de a atrage oprobiul asupra imoralităţii mijloacelor şi a compromite irevocabil ce a mai rămas din bruma de credibilitate a serviciilor de informaţii.

Incapabil să finalizeze vreun proiect serios ca fost primar al Capitalei, impotent să managerieze o politică a Administraţiei Prezidenţiale care să redreseze direcţia greşită spre care se îndreaptă România, cetăţeanul - preşedinte recurge la repetate tentative de a provoca, prin diversiuni şi terorism mediatic, crize de istorie naţională, scontând pueril că instituţiile democratice fundamentale vor cădea în capcana întinsă de hăitaşul şef, iar el se va putea erija în salvatorul naţiunii.

Stratagema de care se foloseşte Traian Băsescu este veche de când lumea, fiind un fel de... scuzaţi-mă, vă rog, "femeie de serviciu" care-i resuscitează pe toţi impotenţii politici. Însămânţarea fricii, teroarea publică realizată cu false ameninţări, inventarea de ticăloşii, de satane naţionale şi alte pericole a fost, întotdeauna, profesiunea de credinţă a politicianului corupt şi venal, care mituieşte poporul cu speranţe deşarte săvârşind cea mai oribilă piraterie politică, adică raptul tâlhăresc al puterii.

De ce va ieşi la atac Traian Băsescu? Ce miză mare l-aruncă pe el în lupta alegerilor primarului general al Capitalei, dacă pentru aceasta îşi încalcă prerogativele constituţionale?

Traian Băsescu iese la atac împins de nevoi, de spaime şi dragele lui grupuri de interese specializate în devalizarea, an de an, a bugetelor administraţiilor locale, în general, dar al Capitalei în mod special.

Viitorul primar general al Capitalei trebuie, în viziunea supremului interes reprezentat de Traian Băsescu, să vrea şi să poată acoperi uriaşele matrapazlâcuri, de foarte multe miliarde, învârtite de funcţionari corupţi din administraţiile locale, devenite jalnice marionete ale unor clanuri mafiote care-şi dispută contractele serviciilor publice. Cetăţeanul-preşedinte cunoaşte bine lumea care-l aruncă pe el în luptă, pentru susţinerea unui anume candidat ca primar general al Capitalei. O lume care l-a subjugat şi de care se teme. O lume care l-a îmbogăţit şi acum pretinde să fie servită, adică să i se permită manipularea puterii corupte în propriul beneficiu.

Candidatul în care cetăţeanul-preşedinte are încredere trebuie să ne trezească prudenţa. Nu oricine poate fi creditat de Traian Băsescu să acopere dezastrele pe care el şi succesorul său le-au lăsat în bugetele municipalităţii.

Ca fost ministru al internelor şi patron al serviciilor de poliţie politică acoperit sub pălăria Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă, Vasile Blaga va mai avea în mână, pe termen scurt şi mediu, importante hăţuri pentru strunit diverşi nărăvaşi. Omul ales este, cel puţin, pe măsura înaintaşilor.

De altfel, în lumea opiniilor încă necenzurate, ale blog-erilor umblă zicerea: "Blaga aduce... Blaga, Vameşul de va veni, el pe mulţi va vămui".

Cu aceste raţionamente şi răspunsuri este oricui evident că buzduganul războiului aruncat duminică 18 mai, Anno Domini 2008, în ziua porţilor deschise ale palatului hăitaşului... pardon Cotroceni, este al unui împărat gol. Gol de adevăr. Gol de onestitate politică. Gol de orice bune intenţii.

Trăiască împăratul gol!

"Animale politice: Calul lui Caligula - senator, buldogul lui Băsescu - primar

Al treilea împărat al Romei şi al treilea preşedinte al României nefericite şi întâmplătoare coincidenţe"

Al treilea împărat roman, "Caligula" (Cizmuliţă), a fost impus în suprema demnitate a Imperiului Roman de către garda pretoriană şi acceptat de Senat. Drept recunoştinţă, Caligula şi-a numit calul senator.

Al treilea preşedinte al României, Traian Băsescu, este produsul nedemocrat al unei fraude electorale, fiind impus în suprema demnitate republicană de o ocultă gardă pretoriană a unei aşa-zise Internaţionale Portocalii, în realitate o mafie transnaţională, care a ocupat economic centrul şi estul Europei post-comuniste. Drept recunoştinţă, Traian Băsescu, ajuns preşedinte, a insultat suprema putere reprezentativă a poporului şi garantul supremaţiei Constituţiei, numind Parlamentul "adunare de ticăloşi" şi Curtea Constituţională "adăpost de infractori".

La început, domnia împăratului Caligula s-a caracterizat prin popularitate şi generozitate. Pâinea şi circul îndestulau pe toţi cetăţenii Romei. Dar, numai după 8 luni, într-o cetate cu 182 de sărbători pe ani, trezoreria şi grânarele au secătuit, iar domnia lui Caligula a devenit despotică, incoerentă, marcată de extravaganţe, cruzimi şi teroare.

Şi preşedinţia lui Traian Băsescu a debutat printr-o sarabandă a spectacolelor de adulaţie, popularitate şi promisiuni. Apoi, părăsit de toţi cei aleşi să-i fie sfetnici apropiaţi, "Zeus" a rămas singur în Olimpul Cotrocenilor şi a transformat România în ţara incoerenţei politico-administrative, a permanentelor scandaluri politice, asezonate cu picanterii blonde, minijupe şi chiar cu câte o arestare suspectă, aşa, ca un avertisment pentru cine... limbă lungă antiprezidenţială ar putea avea. Adversarii politici sunt zdrobiţi ca muştele, sub greutatea unor prefabricate dosare de corupţie, în timp ce pretorii prezidenţiali lichidează, rând pe rând, "ifosele" de democraţie ale principalelor autorităţi constituţionale ale statului.

Nero, fratele şi succesorul lui Caligula, a dat foc Romei.

Băsescu, piromanul din Rouen, vrea, cu tot dinadinsul, să incendieze România. Amintirea estuarului Senei cu aproape 40 de nave cuprinse de vâlvătăile unui foc ce nu se mai sfârşea, îi provoacă pesemne, "bărbăţia", iar andropauzatul nu-şi poate reprima obsesia. Ghiftuit, după o masă duminicală cu piticii săi politici, cu mintea trimisă la plimbare prin vreo sordidă speluncă din porturile Levantului, piromanul din Rouen s-a lansat în peroraţii insultătoare grave la adresa adversarilor politici ai buldogului... pardon, candidatului democrat-liberal pe care doreşte, musai, să-l impună primar general al Capitalei. Altfel, vai şi amar va fi de toţi cei care au prăduit bugetele municipalităţii şi distrus Bucureştiul vreme de vreo 15 ani.

Nemulţumit de maniera calmă, atmosfera de civism şi respect mutual cu care candidaţii în alegerile locale şi-au început campania, Traian Băsescu a intrat în sevraj, lipsindu-i drogurile sale preferate: mahalagismul politic, invectivele şi scandalul. Aşa că le-a aruncat sămânţa. Primind ok-ul tătucului-preşedinte, democrat-liberalii au dezgropat securea războiului. Arsenalul electoral din vremurile de glorie ale dreptei interbelice: topoare, ciomege, răngi, ţevi de metal, pietre. Victimele campaniei electorale "patent Băsescu", stil "Sfarmă-oase" au fost nevoite să solicite protecţia companiilor de securitate, iar acestea au trecut la reprimarea turbulenţilor cu... gloanţe de cauciuc.

Nu-i o scenă din comediile lui Caragiale. Este rodul a ceea ce, iresponsabil, anticonstituţionalul cetăţean-preşedinte Traian Băsescu a însămânţat, iar actorii evenimentelor au încasat, întrecându-se în a-i face hatârurile andropauzatului politic de la Cotroceni.

Se vede, ca-n poveste, cale de la şapte poşte, că Traian Băsescu tânjeşte după o nouă suspendare. Are nevoie de un concediu prelungit, pe care să-l petreacă în turnee de lapidare a democraţiei, de spurcare a clasei politice şi apologie a violenţei politice.

Să nu se aştepte la vacanţă pentru manipularea alegerilor parlamentare. În schimb, s-ar putea să primească altceva. Să fie obligat să promulge, în premieră legislativă absolută, legea controlului sănătăţii facultăţilor mintale a deţinătorilor de înalte demnităţi publice.

Asta şi pentru a nu se mai repeta întâmplarea de pomină, când unui prim-ministru al lui Carol I i s-a năzărit că este bulldog şi, în timpul şedinţelor Consiliului, intra sub masă, mârâia şi muşca miniştrii de picioare.

Trimis pentru un consult la Paris, la cea mai mare somitate a vremii, profesorul Charcot, acesta a întrebat ce funcţie deţine distinsul om politic la el în ţară. "Prim-ministru", i s-a răspuns. "De cât timp?". "A prezidat mai multe guverne, vreo zece ani şi mai bine, domnule doctor". "Heureux pays!" ("Fericită ţară!"), a diagnosticat somitatea medicală.

La aşa năravuri, aşa lege să te lege şi atunci să te ţii bine, cetăţene preşedinte.

Domnul Traian Constantin Igaş:

Declaraţie politică intitulată "Mediul înconjurător, încotro?".

Se cuvine ca la începutul lunii iunie a fiecărui an, aşa cum este şi normal, să discutăm câteva dintre problemele pe care le prezintă astăzi mediul înconjurător, implicit natura care ne înconjoară. Solicit acest lucru şi în calitatea mea de vicepreşedinte al unei comisii care are în atribuţiile sale şi pe cele ce ţin de amenajarea teritoriilor şi echilibru ecologic. Cu atât mai mult doresc să mă opresc asupra acestei zile, întrucât problemele pe care astăzi mediul înconjurător ni le prezintă nu sunt deloc de neglijat, dacă pomenim doar un subiect: încălzirea globală.

Ziua Mondială a Mediului, 5 iunie, a fost stabilită de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite în 1972 pentru a marca deschiderea Conferinţei asupra Mediului Uman, care a avut loc la Stockholm şi care a recunoscut eşecul omenirii în gestionarea biosferei şi a chemat la minimizarea decalajului dintre ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare. De la această Conferinţă, numeroase ţări au introdus problemele de mediu în agendele lor şi multe organizaţii de mediu guvernamentale şi neguvernamentale au fost create. Şi sunt de părere că acelaşi lucru ar trebui să-l facem şi noi.

Prin mediu înconjurător sau mediu ambiant se înţelege ansamblul de elemente şi fenomene naturale şi artificiale de la exteriorul Terrei, care condiţionează viaţa în general şi pe cea a omului în special. Sensul dat acestei noţiuni în cadrul Uniunii Europene este cel al unui ansamblu de elemente care, în complexitatea relaţiilor lor, constituie cadrul, mijlocul şi condiţiile de viaţă ale omului, cele care sunt ori cele care nu sunt resimţite. O altă definiţie o găsim în Legea protecţiei mediului, în care mediul înconjurător este ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul şi subsolul, toate straturile atmosferei, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale şi spirituale.

Primejdia reprezentată de poluare a crescut şi creşte neîncetat, impunând măsuri urgente pe plan naţional şi internaţional, în spiritul ideilor pentru combaterea poluării. Poluarea mediului privită îndeosebi prin prisma efectelor nocive asupra sănătăţii a îmbrăcat de-a lungul timpului mai multe aspecte concretizate în diferite tipuri de poluare.

Din ce în ce mai des, zilnic chiar, aflăm despre pericolele pe care le prezintă încălzirea globală. Prea puţin însă aflăm despre măsurile ce se iau pentru o reducere a acestei încălziri, cu atât mai mult cu cât efectele ei se răsfrâng asupra întregii planete, nu doar a unui anumit teritoriu. Măsuri ar trebui să luăm fiecare dintre noi, iar exemple putem da fiecare. Cauza principală a încălzirii globale este creşterea concentraţiei de CO2 în atmosferă în ultimele secole.

Pe lângă dezvoltarea industrială, o altă cauză la fel de importantă o reprezintă defrişările masive ale pădurilor. Acestea duc la o creştere a concentraţiei de noxe, ceea ce provoacă efectul încălzirii globale şi epuizarea stratului de ozon. Valurile de căldură,o altă consecinţă a încălzirii globale, implică unele riscuri pentru sănătatea populaţiei, mai ales în zonele urbane, unde temperaturile sunt mai ridicate.

Din partea fiecărui cetăţean este nevoie de mult mai multă atenţie pentru a trăi într-un mediu curat, pentru a respira aer curat, pentru a bea apă curată şi pentru a putea folosi condiţiile de viaţă pe care ni le oferă natura. Însă, se pare că oamenii tratează cu neglijenţă acest aspect important al vieţii lor, ceea ce duce la agravarea procesului de poluare şi distrugere a mediului şi implicit la distrugerea sănătăţii fiecăruia dintre noi şi a celor din jur. Actualul Guvern a încasat sume enorme din taxa de înmatriculare pe care cetăţenii au fost nevoiţi s-o plătească în momentul achiziţionării unui autoturism. S-a spus despre aceşti bani că se vor regăsi ulterior în proiecte de mediu, proiecte care să ducă la o îmbunătăţire a situaţiei actuale a mediului înconjurător. Până acum nu putem observa niciun fel de proiect despre care să putem spune că a fost realizat din banii colectaţi din această taxă. Ne întrebăm însă când va ajunge şi mediul pe masa de lucru a Guvernului, iar acesta să-l considere o prioritate.

Domnul Marius Rogin:

"În grija cui rămân refugiaţii?"

Cei mai mulţi dintre noi au aflat, la un moment dat, că în România există, pe lângă clasicele "naţionalităţi conlocuitoare", o mulţime de anonimi veniţi de departe. Încântaţi de faptul că deţin această informaţie, băştinaşii nu se mai obosesc să facă vreun pas în plus. Nu-şi pierd vremea încercând să afle ce e dincolo de aerul lor înstrăinat. Ce i-a făcut să aleagă drept staţie terminus o ţară care nu e tocmai cea mai bună posibilă. Şi ce au adus cu ei de departe. Câţi dintre noi ştiu ce tradiţii culturale sunt în Congo, ce anume celebrează kurzii, care sunt sărbătorile sirienilor ori în ce fel au îmbogăţit arta lumii iranienii?

Chipuri exotice. Le remarci pe stradă şi treci mai departe. Ai destule lucruri care să te preocupe, oamenii ăştia n-au loc în gândurile tale. Şi totuşi, cine sunt străinii cu care împarţi oraşul? Refugiaţii - de la fete străine la prieteni. Mulţi dintre ei sunt studenţi, alţii au venit aici cu afaceri. Inşi obişnuiţi, de care nu te deosebeşti prea mult. Dar mai sunt şi altfel de personaje, cei care n-au ajuns aici de plăcere. Li se spune refugiaţi. Au plecat din ţările lor pentru a putea supravieţui. Persecuţii politice, abuzuri sexuale, războaie civile, sărăcie, foamete, nimic din ce-au lăsat acasă nu le hrăneşte dorul. Doar familiile, ramase în urmă, într-o lume la care majoritatea nu mai are acces.

Pe data de 4 decembrie 2000, Adunarea Generală a scos în evidenţă faptul că în 2001 se celebrează cea de-a 50-a aniversare a Convenţiei din 1951 referitoare la Statutul Refugiaţilor şi că Organizaţia pentru Unitatea Ţărilor Africane (OAU) a fost de acord cu sărbătorirea Zilei Internaţionale a Refugiaţilor concomitent cu Ziua Refugiaţilor din Africa (20 iunie). În concluzie, s-a hotărât ca, începând cu anul 2001, ziua de 20 iunie să reprezinte Ziua internaţională a refugiaţilor.

La 28 iulie 1951, în cadrul Conferinţei Plenipotenţiarilor Naţiunilor Unite este adoptată Convenţia ONU cu privire la statutul refugiaţilor. Principalul scop al Convenţiei a fost de a furniza o definiţie generală a persoanelor care trebuie considerate ca refugiaţi şi a statutului legal al acestora. Punctul de plecare al convenţiei este Carta Naţiunilor Unite şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, unde sunt enunţate drepturile şi libertăţile fundamentale ce trebuie respectate tuturor oamenilor, indiferent de rasă, religie, naţionalitate etc.

În Articolul 1 al Convenţiei de la Geneva din 1951, refugiatul este definit ca fiind persoană care "În urma unor evenimente petrecute înainte de 1 ianuarie 1951 şi a unei temeri bine întemeiate de a fi persecutată datorită rasei, religiei, naţionalităţii, apartenenţei la un anumit grup social sau opiniei publice, se află în afara ţării a cărei cetăţenie o are şi care nu poate, sau datorită acestei temeri, nu doreşte să se pună sub protecţia acestei ţări; sau care, neavând nicio cetăţenie şi găsindu-se în afara ţării în care avea reşedinţa obişnuită, ca urmare a acestor evenimente, nu poate sau, datorită acestei temeri, nu doreşte să se reîntoarcă".
Refugiaţii se definesc ca fiind acele persoane care devin refugiaţi datorită evenimentelor apărute în ţara de origine în timpul absenţei lor.

Există doua categorii de reglementări a problematicii refugiaţilor la nivel regional: Agenţii ale Naţiunilor Unite special create pentru a opera la nivel regional. O persoană nu poate beneficia de statutul de refugiat conform Convenţiei din 1951 dacă beneficiază de protecţia şi asistenţa unor Agenţii ale Naţiunilor Unite altele decât Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi. UNRWA (the United Nations Relief and Works Agency for Palestine Refugees in Near East), spre exemplu, acordă asistenţă şi protecţie numai în unele ţări ale Orientului Mijlociu - dacă un refugiat din Palestina solicită protecţie în afara zonei în care operează UNRWA, solicitarea acestuia poate fi luată în considerare în conformitate cu criteriile Convenţiei din 1951.

Acorduri ale guvernelor dintr-o anumită regiune, independente de comunitatea internaţională. Un instrument regional recent, ce guvernează aspectele specifice ale problemelor refugiaţilor din Africa, este Convenţia Organizaţia Unităţii Africane (OUA), adoptată de Adunarea şefilor de stat şi de guvern ai OUA în anul 1969.

Una dintre obligaţiile autorităţilor, dar nu numai a lor, ci şi a noastră, este aceea de a ne preocupa de integrarea acestor persoane în comunităţile în care au fost primiţi. Fiecare dintre noi putem contribui la îmbunătăţirea condiţiilor lor de viaţă, prin acceptarea lor în rândurile noastre, prin oferirea unui adăpost, a unui loc de muncă sau a unei mici posibilităţi de a-şi educa copiii. Pentru oricare dintre noi aceste lucruri sunt extrem de importante. Iar ceea ce nu trebuie să uităm este că aşa cum şi românii au între ei refugiaţi şi românii au fost în anumite locuri şi anumite vremuri nişte refugiaţi. Şi ei au pierdut tot ceea ce aveau, inclusiv identitatea. Şi ei au fost mai mult sau mai puţin sprijiniţi, iar noi se cuvine ca la rândul nostru să sprijinim.

Domnul Constantin Faina:

Declaraţie politică intitulată "Lupul paznic la oi".

În conformitate cu datele publicate de Administraţia Naţională Apele Române, în anul trecut s-au înregistrat 82 de poluări accidentale, din care 49 cu produse petroliere, 15 cu substanţe organice, 8 cu produse de origine anorganică şi 10 poluări de altă natură.

Peste 20% din totalul poluărilor provin din surse neidentificate, 12% s-au produs pe fluviul Dunărea, iar 8% au dus la mortalitate piscicolă.

Poluatorii sunt cunoscuţi; ei sunt atât din mediul industrial, poluatori din domeniul petrolier şi minier, cât şi din cel agricol, dar şi operatorii serviciilor de gospodărire a apei.

Surprinzător sau nu, operatorii serviciilor de gospodărire a apei, adică cei care sunt chemaţi să elimine poluarea, reprezintă 40% din cei care poluează apele de suprafaţă. Şocant, nu? Din cele 397 de staţii de epurare, câte sunt în total în municipiile din ţară, doar 14, da, doar 14 staţii, adică 3,53% se încadrează în standardele europene, adică au o tehnologie care să permită să reţină complet nitraţii, sulfaţii, metalele grele, suspensiile şi alţi compuşi, restul nu îndeplinesc aceste cerinţe.

Credem că sistemul de penalităţi pe care îl folosim pentru toţi agenţii economici şi operatorii de gospodărire comunală atunci când sunt depăşiţi indicatorii limită, este total ineficient.

Până când se vor accesa fondurile de la Uniunea Europeană în anul 2009, apreciem că se impune folosirea eficientă a fondurilor bugetare şi extrabugetare. Operatorii de gospodărire comunală trebuie să retehnologizeze sistemele de epurare, să avem curajul de a încredinţa această activitate unor operatori regionali care deţin certificări de calitate la cele mai înalte standarde şi au putere financiară pentru a asigura dezvoltarea infrastructurii şi serviciilor de calitate în toate localităţile.

În condiţiile în care până la sfârşitul perioadei de tranziţie volumul de investiţii necesar pentru conformarea cu normele europene va fi de 19 milioane de euro pentru sectorul de apă şi canalizare, rolul şi aportul operatorilor, devin esenţiale.

Suntem de părere că operatorii trebuie stimulaţi în iniţierea şi derularea tuturor proiectelor de reabilitare a reţelelor de canalizare, a staţiilor de epurare, pentru a nu constata în timp, că am păstrat " lupul paznic la oi".

"Seceta şi preţul alimentelor"

Nu credem că există nici un motiv să se pună la îndoială, acum, în preajma declanşării secerişului, previziunile obţinerii unei recolte bogate în anul curent. Starea de vegetaţie a cerealelor păioase, îndeosebi a grânelor, condiţiile climatice favorabile generează o prognoză de 6 milioane de tone de grâu.

Se estimează, de asemenea, o producţie de 9,8 milioane tone porumb cu 2,6 ori mai mare decât în anul 2007. Un asemenea an agricol, care se anunţă bun, poate încetini, corespunzător afirmaţiilor guvernatorului BNR, şi inflaţia cu cel puţin 1% şi poate contribui la stagnarea sau reducerea preţurilor, concomitent cu ieşirea de sub dependenţa importurilor masive de alimente.

În mod normal, în acest an prielnic, producătorii, angrosiştii şi procesatorii ar trebui să-şi valorifice produsele/producţia în condiţii de maximă eficienţă.

Lipsa unei pieţe de desfacere, preţul mic care se oferă producătorilor şi creşterea continuă a preţurilor plătite pentru înfiinţarea culturilor, întreţinere şi alte lucrări agricole, sunt probleme de care se plâng an de an fermierii.

Cotaţiile petrolului pe pieţele internaţionale au antrenat scumpiri, inclusiv la alimente. Concurenţa neloială măreşte şi ea scumpirile. Am ajuns ca un kilogram de legume sau fructe să fie vândut cu un preţ aproape ridicol de către producător şi ajunge să fie cumpărat de noi, consumatorii, şi de 30 de ori mai scump. Pentru a nu le scădea profitul, atât intermediarii cât şi marile lanţuri de magazine nu vor să mărească preţul de achiziţie de la producător.

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale considerăm că trebuie să găsească soluţii pentru sprijinirea structurilor de achiziţii, a morarilor şi brutarilor care nu sunt interesaţi, datorită costurilor imense cu depozitarea, să-şi mobilizeze stocuri de durată. Prin politici realiste, prin măsuri, fără să se abată de la regulile comunitare, ministerul trebuie să atragă marile companii internaţionale care operează pe piaţa cerealieră, să valorifice producţia internă, în detrimentul importurilor. Nu de alta, dar în mod paradoxal, anii agricoli bogaţi au însemnat un dezastru pentru producători, obligându-i să-şi vândă recolta la preţuri de nimic.

Natura a fost până acum bună cu noi. Seceta nu a afectat producţia agricolă. Depinde de noi de a înţelege marea şansă agrară a României şi dacă Guvernul va dovedi acest lucru, prin măsuri economice şi financiare de susţinere a agriculturii, aşa cum fac multe state europene. Noi, consumatorii, nu vom mai avea motive de nelinişte privind preţul produselor agricole.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Declaraţie politică: "Alegerea preşedinţilor de consilii judeţene, pentru prima dată, prin vot uninominal".

La alegerile locale din 1 iunie 2008, preşedinţii de consilii judeţene au fost votaţi, pentru prima dată, prin vot uninominal, într-un singur tur de scrutin. Deşi ne aşteptam la consecinţe spectaculoase, totuşi, rezultatele alegerilor locale arată că, în cele mai multe cazuri, preşedintele consiliului judeţean aparţine aceluiaşi partid care a obţinut majoritatea în consiliul respectiv. Acest lucru demonstrează că votul uninominal nu a generat efectele scontate.

Primele alegeri locale, care au fost organizate în baza votului uninominal, arată că, în proporţie covârşitoare, partidul care a obţinut majoritatea în consiliul judeţean este cel care a dat şi preşedintele organizaţiei respective. Acest tandem este întrucâtva firesc şi demonstrează că, indiferent de procedură, opţiunile cetăţenilor sunt constante. Pe de altă parte, practica a arătat că sistemul de vot uninominal, în varianta actuală, pune accentul, totuşi, pe o opţiune politică. Putem afirma că este un lucru natural faptul că alegătorii, care şi-au dat votul pentru un anumit partid, au sprijinit şi candidatul acestui partid la funcţia de preşedinte al consiliului judeţean. În acelaşi timp, logica foarte populară, conform căreia nu se votează partidul, ci candidatul, nu se verifică în cazul de faţă, pentru că nu poate fi vizualizat un candidat fără susţinerea unui partid.

O problemă foarte importantă care se ridică în această situaţie este cea a unui eventual blocaj în consiliile judeţene, provocat de faptul că alegerea preşedinţilor acestora, deşi se face prin vot uninominal, nu se realizează cu o majoritate absolută, aşa cum se procedează în cazul primarilor, pentru a le da o mai mare legitimitate. De aceea, preşedintele unui consiliu judeţean - care, ţinând cont de fondurile ce ajung aici, are o poziţie poate mai importantă decât cea de primar - nu poate fi considerat pe deplin reprezentativ dacă şi-a câştigat funcţia cu numai 25% din voturi, de exemplu.

În urma experienţei de pe 1 iunie, putem concluziona că votul uninominal a fost adoptat în grabă, înregistrând o serie de minusuri. Pe de altă parte, este bine că acest tip de vot clarifică, totuşi, o relaţie dintre un politician şi electoratul său. Chiar dacă nu au existat suficiente consultări şi nici timp destul, pentru pregătirea mai riguroasă a acestui tip de vot, putem învăţa lucruri importante din acest scrutin, pentru a analiza mai atent performanţa sa. În momentul de faţă, această grabă de a implementa tipul de vot uninominal a dus doar la consolidarea forţei anumitor lideri locali, dintre care mulţi au avut doar nevoia de justificare a unei legitimităţi pe care până acum doar o pretindeau.

Domnul Vlad Hogea:

"Sfârşitul revoluţiei portocalii"

Rezultatele celui de-al doilea tur al alegerilor locale conduc la o singură concluzie: tabăra prezidenţială a pierdut tot. Secretarul general al PD-L şi "creierul organizatoric" al partidului, Vasile Blaga, a fost învins fără drept de apel (în ciuda unei desfăşurări infernale de forţe) de către outsider-ul Sorin Oprescu, a cărui campanie electorală a fost mai degrabă modestă (ca să nu spun sărăcăcioasă). Alţi 3 candidaţi portocalii la primăriile sectoarelor 1 (Răzvan Murgeanu), 4 (Radu Silaghi) şi 5 (Sebastian Bodu) au pierdut şi ei, la diferenţe semnificative, în faţa contracandidaţilor lor din PNL (Andrei Chiliman), Partidul Conservator (Cristian Popescu-Piedone) şi, respectiv, PSD (Marian Vanghelie). La Iaşi, PD-L-istul Dumitru Oprea a ieşit din politică la fel de spăşit precum a intrat, după înfrângerea umilitoare suferită în lupta cu actualul şi viitorul primar PSD-ist Gheorghe Nichita. Şi exemplele pot, desigur, continua, pe aceeaşi linie.

Mi s-a părut halucinantă încăpăţânarea lui Emil Boc, de duminică seară, de a susţine că partidul său ar fi... câştigat alegerile locale! Negarea evidenţei nu le foloseşte oamenilor lui Băsescu nici măcar pe termen scurt; românii nu mai pot fi păcăliţi. Cât despre semnificaţia celor petrecute pe 15 iunie, ea priveşte nu doar victoria Alianţei PSD+PC în scrutinul local, ci şi tendinţele care se întrevăd pentru alegerile parlamentare din toamnă. Partidul Democrat-Liberal are o zestre electorală din ce în ce mai subţire, iar previzibilul său eşec va fi însoţit de izolarea totală pe scena politică. În plus, odată cu dispariţia "vacii de muls" reprezentată de Primăria Capitalei pentru echipa Băsescu-Videanu-Udrea-Cocoş-Golden Blitz, partidul prezidenţial va avea grave probleme cu finanţarea. Grupurile de interese îşi vor lua mâna de pe cei din PD-L, pentru simplul motiv că nu are rost să mai arunce bani grei într-o "gaură neagră".

Se anunţă, aşadar, vremuri grele pentru cei care, timp de 4 ani, au întreţinut mitul fals al revoluţiei portocalii. Ipocrizia lor a fost aspru sancţionată de electorat la 1 şi 15 iunie, iar mesajele patetice ale lui Traian Băsescu în favoarea lui Vasile Blaga şi Dumitru Oprea, urmate înfrângerea acestora, spune multe. Preşedintele nu mai este ascultat de populaţie, iar dacă se implică (depăşindu-şi atribuţiile constituţionale), mai mult strică: e ca o piază rea. Când apare în talk-show-uri televizate, nu mai face rating. Când îl laudă pe un acolit de-al lui, îi poartă ghinion respectivului. La sediul central al PD-L, atmosfera era una funerară, în seara când independentul Sorin Oprescu a câştigat Primăria Capitalei. Revoluţia portocalie s-a încheiat. A fost înăbuşită chiar de marile erori ale celor care au inventat-o în 2004, cu lacrimi de telenovelă vărsate de Băse' pe umerii lui Stolo. Acum, falimentul politic al acestor aventurieri este deplin, iar plecarea lor la culcare este doar o chestiune de luni.

Domnul Iuliu Nosa:

Declaraţia mea politică se intitulează "Băsescu, vector al Partidului Democrat-Liberal în campania electorală".

După atâţia ani de campanii electorale cu scandaluri, acuzaţii, dosare, pomeni electorale, am sperat că, în sfârşit, campania pentru alegerile locale din acest an va fi una decentă. Ne-am dorit cu toţii o campanie cu proiecte, confruntări constructive în urma cărora electoratul să poată alege în cunoştinţă de cauză. Aşteptam dezbateri pe idei, planuri, programe electorale. Măcar la vârf, între cei mai buni din fiecare partid.

Dacă în primele zile ale campaniei electorale unii analişti o catalogau ca fiind plictisitoare, fără sare şi piper, lupta s-a înteţit pe final. Dar, din păcate, nu candidaţii au fost cei care au condimentat lupta politică.

După ce a anunţat un soi de blat, Traian Băsescu n-a putut să stea liniştit în fotoliul lui prezidenţial şi să fie spectator în această luptă! Că s-a implicat în campania electorală este puţin spus. Băsescu chiar a făcut o campanie electorală activă, susţinând din toate puterile PD-L -ul şi candidaţii acestuia. Aproape că nici nu am mai fost miraţi de faptul că Traian Băsescu a fost "surprins" ieşind de la un restaurant alături de Blaga, Videanu şi Negoiţă. Parcă încercând să le arate cum se face campanie, Preşedintele României a început să arunce cu acuzaţii şi denigrări în contracandidaţii lui Vasile Blaga. Jenant! Deci, ce să mai vorbim, preşedintele nu s-a implicat în campanie. El a fost principalul vector al Partidului Democrat-Liberal în campania pentru alegerile locale.

Deşi vorbeşte tot timpul că respectă Constituţia şi este garantul Constituţiei, o încalcă fără să clipească. Art.80 alin.(2) şi art.84. alin.(1) din Constituţia României nu mai există pentru preşedinte. Le ignoră cu desăvârşire, sfidând astfel poporul român.

Dincolo de faptul că a făcut campanie pentru PD-L, a făcut, în mod cert, şi anticampanie, pentru că a avut poziţii extrem de dure, de vehemente, împotriva celorlalte partide. Unde şi-a lăsat rolul de mediator?

Comportamentul lui Traian Băsescu dovedeşte că PD-L stă mult mai prost decât se aştepta preşedintele, motiv pentru care s-a implicat pentru a dinamiza, pe de o parte, campania PD-L, iar pe de altă parte, pentru a adăuga ceva din scorul său politic către "partidul al cărui preşedinte este în continuare". Cu toate acestea, s-a terminat şi turul al II-lea şi se pare că toată munca de agent de campanie a preşedintelui s-a dus pe apa sâmbetei. Blaga a pierdut Bucureştiul, PD-L-ul a pierdut şi primăriile unor oraşe mari, iar la nivel naţional are, la votul politic, un procent mult sub cel susţinut şi sperat de preşedinte.

Alegătorii l-au sancţionat pe Băsescu şi i-au sancţionat şi pe candidaţii susţinuţi de el cu atâta ardoare. Situaţia actuală reflectă, în primul rând, falimentul politicii preşedintelui-jucător. Traian Băsescu, implicându-se de partea PD-L în politica internă, mai mult decât îi dădea voie spiritul Constituţiei, dar mai ales luptând împotriva PNL, PSD, UDMR, PRM, PC, a urmărit să obţină un partid prezidenţial de peste 50%. Nu a reuşit acest lucru, dar a reuşit să întoarcă electoratul împotriva sa.

Doamna Lia Ardelean:

"Legislativul are datoria morală de a despăgubi proprietarii cailor sacrificaţi cu complicitatea autorităţilor statului"

Plenul Senatului a adoptat recent o propunere legislativă pentru modificarea şi completarea OG nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, pe care am iniţiat-o împreună cu câţiva colegi parlamentari din alte judeţe. În cadrul dezbaterilor din plenul Senatului, am amintit că OG 42/2004 nu reglementează în mod concret despăgubirile pe care le primesc persoanele care au suferit pagube financiare după ce le-au fost sacrificate animalele în cadrul programelor naţionale de eradicare a epizootiilor.

Personal, am promis celor câteva sute de cetăţeni din Arad, care au rămas şi fără animale şi fără bani în urma acţiunii de eradicare a anemiei infecţioase la cai, că voi face tot ceea ce îmi stă în putinţă pentru a le rezolva problema. După ce am apelat în zadar la ultimii miniştri ai agriculturii, precum şi la primul-ministrul, împreună cu colegi parlamentari care au avut astfel de cazuri în circumscripţiile pe care le reprezintă, am elaborat această propunere legislativă pentru ca oamenii să-şi primească integral banii care li se cuvin, în urma acţiunilor derulate cu complicitatea autorităţilor statului.

Consider că este vorba de o păcăleală nejustificată a unor oameni de bună credinţă, fapt foarte grav din moment ce au fost implicate organisme guvernamentale. De asemenea, în acest caz a fost încălcată şi Hotărârea de Guvern nr. 1415/2004, care prevede că proprietarii de animale vor fi despăgubiţi în cazul uciderii acestora în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile. Sunt convinsă că după dezbaterile din Camera Deputaţilor, care este forul decizional, oamenii care au rămas şi fără cai şi fără bani, atât din Arad, cât şi din celelalte judeţe, vor fi despăgubiţi în cel mai scurt timp, Legislativul având această datorie, cel puţin din punct de vedere moral.

Domnul Ilie Merce:

"Deliruri prezidenţiale de la tribuna Institutului Cultural Roman"

La finele lunii mai, Anno Domini 2008, o adunătură ciudată de actuali şi foşti preşedinţi - preşedintele României, preşedintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, preşedintele Grupului de Dialog Social, preşedintele UNITER, ex-preşedintele (alungat) al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România şi alţii din aceeaşi comuniune ideologică neocominternistă - a fost găzduită de preşedintele Institutului Cultural Român, pentru săvârşirea unui eveniment promoţional politico-propagandistic nedemn pentru rolul şi misiunea numitului institut: lansarea volumului de compilaţiuni biografico-memorialistice şi documentare: "Mărturie şi document", autor Constantin Ticu Dumitrescu, redactat de angajatul I.C.R., Florin Andronescu, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, pe bani publici.

Descendentul cominternist Horia-Radu Patapievici şi, în acelaşi timp, credincios urmaş al fostului agent al poliţiilor politice Gestapo-viste şi NKVD-iste, ca să nu mai numim şi altele, Patapievici junior a găsit de cuviinţă să pângărească Institutul Cultural Român, transformându-i tribuna în amvon de refulaţii şi răfuieli politice cu propriul trecut comunist al lustrabililor vorbitori anterior menţionaţi.

Permisiunea deturnării Institutului Cultural Român de la misiunea sa, care este: "promovarea culturii şi civilizaţiei naţionale în ţară şi în afara ei", a dat-o chiar Traian Băsescu care, în calitatea sa oficială de preşedinte al României, cumulează şi preşedinţia de onoare a I.C.R., acceptând să patroneze o manifestare pur politică sub egida, dar împotriva raţiunii de a fi a institutului.

Preşedintele Băsescu a înţeles să dea, din aula Institutului Cultural Român, o lovitură mortală învăţământului românesc, încurajând prostituarea şi poluarea ideologică a şcolii cu "opera politică" a descendentului, tot cominternist, Vladimir Tismăneanu, pe care Traian Băsescu şi-a asumat-o în calitatea sa oficială ca şi cum aceasta i-ar da dreptul să ia locul clasicilor culturii naţionale în programele, manualele şi examenele şcolilor din România.

Actualul preşedinte al I.C.R. a fost numit de către Traian Băsescu, probabil ca recompensă pentru meritele ce nu pot fi specificate ale lui Patapievici junior, ca fost membru al CNSAS, în relaţiile sale secrete cu aceleaşi servicii de spionaj pe care le-a servit şi Patapievici senior. Horia-Radu Patapievici este produsul diversiunii mediatice "Capitanul Soare-Patapievici", sub licenţa "Virgil Asztalos-Măgureanu". În calitatea sa de "nacealnik" al culturii române peste hotare, Patapievici junior excelează printr-o politică criminală de popularizare în afara ţării a aşa-ziselor elite, câţiva amici personali şi adepţi ai formelor culturale fără fond, care nu reprezintă nimic din identitatea spirituală românească dar s-au dovedit, în schimb, notorii profitori ai bugetului public în interesul propriei lor prosperităţi.

Lansarea "operei" lui Constantin Ticu Dumitrescu la Institutul Cultural Român putea fi, în cele din urmă, înţeleasă şi acceptată. Nimeni nu a dorit să-i organizeze evenimentul fără bani. Nici chiar cu bani. Iar fostul său coleg de CNSAS i-a întins o mână în ajutor. Ceea ce nu poate fi, însă, de înţeles, este înverşunarea cu care un locaş destinat promovării valorilor culturii române a fost folosit ca loc de lansare a diversiunilor politico-propagandistice, a vendetelor şi ameninţărilor la adresa unor inamici inexistenţi, atât din partea lui Traian Băsescu, cât şi din cea a celorlalţi preşedinţi şi ex-preşedinţi uniţi într-o pustiitoare prigoană împotriva însăşi a ideii de cultură românească.

Preşedintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, care la revista de front a agenţilor serviciilor străine şi-a trădat ţara, şi-a vândut cinstea, şi-a amanetat onoarea şi şi-a pierdut demnitatea, răspunde la numele Oprea, prenumele Marius, tată fost ofiţer, cu gradul de locotenent-colonel în Direcţia de Contrainformaţii Militare, s-a folosit abject de tribuna Institutului Cultural Român pentru a-şi reîncălzi pseudoiniţiativa legislativă privind decăderea din dreptul legal de pensie militară de stat a unei categorii socio-profesionale, aceea a ofiţerilor de securitate în rezervă sau în retragere, doar pe considerentul că nu-i poate scoate ţapi ispăşitori pentru tragedia istorică a centrului şi estului european, împlinită de Sir Winston Churchil, Iosif Visarionovici Stalin (Djugasvili alias "Koba") şi Franklin Delano Roosevelt.

Un astfel de personaj, mai mult decât odios în mentalităţi şi practici, a făcut o fixaţie paranoică din lansarea de diversiuni mediatice pe tema Securităţii şi a condamnării membrilor acesteia pentru erorile istoriei, ca să folosim un eufemism pentru gestul puterilor occidentale de a-i servi lui Stalin, pe tavă, centrul şi estul Europei, ca "pradă" de război şi recompensă pentru contribuţiile de sânge ale popoarelor Uniunii Sovietice la salvarea civilizaţiei occidentale de ciuma brună.

Pentru cine se pretinde istoric cu studii doctorale este nu numai o ruşine, dar şi o dovadă de incurabilă incompetenţă, asociată cu grave disfuncţionalităţi psihice, să caute ţapi ispăşitori pentru evenimentele care au schimbat cursul istoriei prin revoluţii, războaie ori ocupaţii străine.

Statul român de după cel de-al doilea război mondial a devenit totalitar nu pentru că a existat Securitatea ca instituţie, cu funcţii represive explicit legiferate, aşa cum existau, de altfel, şi structuri similare cu funcţii de poliţie politică explicite şi în democraţiile occidentale, ci fiindcă lumea postbelică a fost ireductibil divizată ideologic, economic, militar şi cultural.

România şi nici o altă ţară aflată în situaţii relative identice nu au avut alternativă.

Ipochimenul alăptat cu ură nu înţelege istoria. El o ţine una şi bună: "judecarea vinovaţilor de crime", decăderea "torţionarilor" din drepturile legale de pensie. Ceea ce, după principiile imuabile ale dreptului nu este posibil, fiindcă drepturile de pensie legal cuvenite ca urmare a muncii prestate şi a contribuţiei la fondul pensiilor militare de stat, inclusiv la fondul de pensie suplimentară, nu pot face obiectul niciunui fel de pedepse ori sancţiuni.

Consilierul fără certificat Ornis, susţine că "majoritatea ofiţerilor de securitate au ca ocupaţie de bază "calificări minime" Minciună ! "Calificarea minimă" a ofiţerilor de securitate, începând cu jumătatea anilor 60, era cea rezultată după absolvirea facultăţilor de ştiinţe juridice, economice, tehnice, limbi străine ş.a.

Distinsul consilier Marius Oprea susţine că foştii ofiţeri de securitate primesc pensii mari ca urmare a gradelor obţinute de-a lungul anilor. Minciună! Onorabilul istoric a fost împiedicat de aburii alcoolului să citească măcar un articol din Legea pensiilor militare, pentru a se documenta cât de simbolic este gradul militar în baza de calcul a pensiei.

Mai susţine stimabilul că proiectul legislativ de represiune politică, pe care şi-l asumă, este avizat de către Ministerul Muncii. Minciună! Ministrul muncii, în replică, spune că "habar nu am de aşa ceva", iar, din punct de vedere juridic, "un drept câştigat nu poate fi anulat".

În paranoia lui, domnul Ornis mai invocă existenţa unei legi speciale care acordă pensii privilegiate foştilor ofiţeri de securitate. Minciună! Exista o singură lege. Legea pensiilor militare nr.164/2001 care prevede criterii unitare pentru toţi militarii, aşa cum a fost întotdeauna. Nici regimul comunist nu şi-a permis să creeze discriminări între militari în ceea ce priveşte drepturile de pensie.

Diplomatul universitar şi ruşinea naţională a doctorilor în ştiinţe istorice, chiar atât de incult să fie, încât să nu fi auzit de principiul de drept al neretroactivităţii legii şi de instituţia juridică a prescripţiei?

De ce oare ascunde justiţiarul faptul că un fost deţinut politic primeşte legal o reparaţie morală de 200 RON pentru fiecare an de închisoare, care se cumulează pensiei, astfel încât veniturile acestora depăşesc de mai multe ori pensia medie?

Mentalităţile staliniste ale acestui extremist bolnav oripilează şi stârneşte reacţii pe deplin argumentate juridic, din partea unor jurişti de prestigiu, parlamentari, ONG-uri, între care Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki (APADOR-CH), care demontează, fără drept de replică, proiectul legislativ al nevolnicului preşedinte al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului în România.

Au mai fost şi la alţii încercări ale unor politicieni extremişti să-i decadă din drepturile legal dobândite pe membrii KGB-ului din fostele republici sovietice baltice. Curtea Europeană a Drepturilor Omului i-a repus în drepturi, acordându-le şi substanţiale despăgubiri.

De altfel, domnul ministru al muncii, parcă trezit de duşul rece administrat şi dânsului de poliţia politică băsesciană, l-a pus la punct pe neinstruitul consilier al primului ministru, precizând că o asemenea iniţiativă legislativă este împotriva principiilor dreptului.

De ce recurge Marius Oprea la astfel de provocări şi diversiuni? Pentru că, deşi deconspirat ca agent de influenţă al unor servicii străine, folosit pentru inducerea curentelor de opinie împotriva sistemului de apărare a securităţii naţionale, precum şi ca agent de penetrare în arhivele secrete, de unde a sustras şi traficat informaţii şi documente, el continuă să facă jocul acelor servicii care nu şi-au luat pe deplin revanşa împotriva serviciilor de informaţii ale României. Şi cum serviciile de informaţii occidentale sunt consecvente Codului Onoarei Profesionale a Spionilor, neezitând să-şi manifeste respectul faţă de adversari, comanda pe care o execută agentul de poliţie politică Marius Oprea nu poate veni decât de la un serviciu lipsit de onorabilitate, care şi în prezent acţionează împotriva securităţii naţionale a României.

Având în vedere repetatele derapaje antidemocratice în care a fost implicat Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului în România, solicit domnilor preşedinţi al Camerei Deputaţilor şi Senatului să întreprindă demersurile necesare pentru constituirea unei comisii parlamentare de anchetă asupra modului în care IICCR a cheltuit banii publici, precum şi pentru a analiza comparativ atribuţiile acestuia cu cele ale institutelor înrudite pentru studierea totalitarismului, a revoluţiei şi pentru istorie recentă în vederea comasării lor într-un singur institut sub egida Secţiei de Istorie a Academiei Române.

Sugerăm conducerii colective a Partidului Naţional Liberal să fie deosebit de vigilentă în legătură cu misiunile speciale secrete ale consilierului personal al preşedintelui partidului şi să reflecteze şi în legătură cu momentele alese pentru a-şi lansa diversiunile.

Ex-preşedintele AFDPR, Constantin Ticu Dumitrescu, autorul "operei" a cărei lansare a furnizat pretextul noilor provocări-diversioniste neo-NKVD-iste, a profitat de prezenţa chiriaşului de la Cotroceni pentru a se lansa în etichetări calomnioase, care nu fac cinste vârstei sale înaintate şi nici dovada înţelepciunii şi toleranţei pe care suferinţa autentică le conferă celor demni de respect pentru militantismul lor civic şi politic.

Se spune că la oamenii normali, marile suferinţe produc, de regulă, virtuţi morale puternice. La Ticu Dumitrescu nu e, însă, cazul.

Ruşine să le fie hăitaşilor adunaţi de Băsescu şi Patapievici în aula Institutului Cultural Român, pentru delictul de a-l transforma în tribuna delirurilor a tot felul de preşedinţi, aflaţi în competiţie pentru un loc VIP în balamucul istoriei şi antologia prostiei la români.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

"Fostul grânar al Europei, ameninţat de deşertificare"

Ziua mondială pentru combaterea deşertificării şi secetei este sărbătorită anual pe data de 17 iunie, dată stabilită de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, odată cu adoptarea în 1994 a Convenţiei Naţiunilor Unite pentru combaterea deşertificării, prin rezoluţia 49/115. Statele sunt invitate să dedice această zi implementării convenţiei şi mediatizării necesităţii cooperării internaţionale pentru combaterea deşertificării şi secetei, subliniind problemele cu care se confruntă milioane de oameni care locuiesc în regiuni deşertificate. Anul acesta, accentul se pune pe combaterea degradării solului pentru o agricultură sustenabilă.

Deşertificarea este considerată cea mai mare provocare de mediu a vremurilor noastre, în special prin degradarea constantă a solului. Acest fenomen apare atunci când copacii şi vegetaţia care ţin solul sunt tăiate, când suprafeţele agricole sunt curăţate pentru cultivare, când păşunatul este făcut necorespunzător, când agricultura intensivă epuizează nutrienţii din sol, când irigaţiile sunt deficitare. Combinarea acestor factori conduce la transformarea pământurilor degradate în deşert. Dincolo de aceşti factori care ţin de activităţile umane, factorii climatici au o mare contribuţie. Eroziunea provocată de vânt şi de apă, care iau pământul arabil şi lasă în urmă un amestec infertil de praf şi nisip, agravează fenomenul. Perioadele prelungite de secetă îşi pun amprenta asupra calităţii solului, iar schimbările climatice vor accelera ritmul deşertificării în unele zone. Ignoranţa, erorile, dezastrele naturale sau provocate de om pot de asemenea contribui la degradarea solului.

Studii recente arată că 40% din suprafaţa destinată agriculturii şi creşterii animalelor este afectată de deşertificare şi că 3,6 miliarde de hectare sînt afectate de degradarea terenurilor din cauza schimbărilor climatice şi a activităţilor umane. Un studiu realizat de 13 institute europene de pedologie şi meteorologie afirmă că în următorii douăzeci de ani zece judeţe ale României situate în sudul ţării vor deveni aride şi multe culturi de plante vor dispărea, cele mai afectate judeţe fiind în Banat, Oltenia şi Dobrogea, în Olt, aproximativ 80 de mii de hectare transformându-se deja în nisip.

Tăierile masive de păduri, dispariţia plantaţiilor pomicole care menţineau stabilitatea solului, distrugerea sistemelor de irigaţii, parcelarea excesivă a terenurilor după retrocedarea către foştii proprietari sunt numai câteva dintre cauzele care au condus la deteriorarea terenurilor agricole şi extinderea fenomenului de deşertificare din aceste zone. Lipsa materiei organice, care face ca suprafeţe importante să fie neproductive, creşterea temperaturilor, care duce la evaporarea rapidă a apei din sol, lipsa lucrărilor agricole de profunzime, care să permită apei să iasă la suprafaţă, lipsa tehnologiilor şi culturilor adecvate solurilor nisipoase şi lipsa irigaţiilor în aceste zone nisipoase adâncesc degradarea solurilor respective.

Deşertificarea este atât cauza cât şi consecinţa sărăciei, care forţează oamenii al căror trai depinde de pământ să îl supra-exploateze pentru hrană, energie, locuit şi ca sursă de venit, forţându-i să extragă cât pot de mult pe termen scurt, acţionând astfel împotriva propriilor interese pe termen lung. De aceea, instituţiile statului trebuie să intervină energic şi cât mai curând pentru a limita extinderea acestui fenomen prin împăduriri masive şi prin refacerea sistemelor de irigaţii, cât şi prin informarea fermierilor despre riscurile existente, soiurile potrivite tipurilor de sol din zonele afectate, mijloacele şi tehnologiile adecvate. Totodată, o strategie eficientă trebuie să trateze însăşi sărăcia, luând în considerare structurile sociale şi proprietatea asupra pământului, precum şi educaţia, instruirea şi comunicarea, într-un concept integrat de combatere a deşertificării. Fără aceste demersuri, întreaga ţară va fi afectată pe termen lung de pierderea Câmpiei Române şi de deşertificarea sudului României.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Apa - între viaţă şi probleme"

Apa reprezintă o sursă vitală pentru oameni, animale, plante. Numai că, din când în când, ne aduce aminte că este, totodată, o veritabilă forţă a naturii. Aşa se întâmplă ori de câte ori plouă, iar digurile cedează. Atunci gospodăriile oamenilor sunt inundate şi tot ce au adunat într-o viaţă nu mai există.

Preţ de o clipă totul dispare: viaţa oamenilor e pusă la grea încercare. Trebuie să o ia de la început. Unii, mai tineri, pot. Alţii, mai în vârstă, nu mai au puterea de a o lua de la capăt. Ce le rămâne de făcut? Să îşi pună speranţa în Dumnezeu şi să aştepte ajutor de la autorităţi. Ajutor care, de cele mai multe ori, întârzie ori nu mai apare. Este cazul oamenilor de la Huedin, judeţul Cluj, care în vara anului 2007 şi-au văzut gospodăriile luate de ape, numai că ajutorul nu a mai ajuns la ei.

În cursul lunii mai au avut loc două ruperi de nori pe raza judeţului Cluj. Au fost grav afectate câteva localităţi, printre care Căşeiu, Vad, Bobâlna, Chiuieşti. Apele au pătruns în curţile oamenilor, în case, peste tot. Tot ce au avut oamenii le-a fost luat de apele învolburate. Acum ei au nevoie de ajutorul nostru, al tuturor. Când vor vedea locuitorii din localităţile clujene afectate de inundaţii ajutorul guvernamental promis în astfel de cazuri?

Va dura un an sau mai mult ori poate niciodată? De ce nu au fost realizate îndigurile necesare pentru ca râurile să curgă pe făgaşul lor normal şi să nu iasă de acolo? De ce trebuie ca în fiecare an să existe familii rămase fără un acoperiş deasupra capului din cauza apelor care le distrug gospodăriile? Poate din cauză că atunci când soluţia e simplă e mai dificil de aplicat ori poate din nepăsare faţă de un semen al nostru.

Motive se pot găsi şi invoca la tot pasul. Trebuie să luăm atitudine şi măsuri pentru ca astfel de calamităţi naturale să nu se întâmple aşa de des. Trebuie încetate defrişările haotice, dacă nu chiar ilegale. Trebuie să construim diguri şi să amenajăm albiile râurilor pentru ca acestea să nu mai iasă din matcă, chiar şi în condiţii de precipitaţii abundente. Ne punem întrebare de ce olandezii au reuşit să construiască adevărate comunităţi pe terenuri recuperate din mare şi, unele, situate chiar sub nivelul mării iar noi nu reuşim să avem grijă de casele noastre în condiţii decente şi de bun simţ?

E lucru mare să ştii să te gospodăreşti şi să îţi pese de semenul tău. Poate vom învăţa ceva din aceste experienţe şi nu le vom mai repeta la infinit.

Domnul Miron Ignat:

"Ziua Rusiei"

Federaţia Rusă a sărbătorit pe data de 12 iunie "Ziua naţională", zi în care Rusia s-a desprins din blocul U.R.S.S., căpătându-şi astfel independenţa.

În anul 1994 a fost declarată "Ziua Rusiei", ca urmare a adoptării de către Parlament a Declaraţiei Suveranităţii de Stat a Rusiei. Denumirea actuală a zilei naţionale datează din anul 2002.

După obţinerea independenţei, Rusia a devenit o ţară modernă, cu o politică raţională, capabilă să se integreze în comunitatea statelor civilizate. Este statul cu cea mai mare suprafaţă, deţine potenţial natural bogat şi dispune de o amplasare geopolitică de admirat, clasând Rusia printre primele locuri.

Rusia s-a întărit considerabil pe plan internaţional. În anul 2006, Federaţia Rusă deţinea preşedinţia celor G8 (cele 8 mari puteri economice). Rusia a reuşit să-şi includă uriaşele bogăţii naturale în circuitul valorilor mondiale şi să-şi demonstreze capacitatea de a stabili priorităţile în propunerea de soluţii pentru problemele globale.

În prezent, Federaţia Rusă ocupă locul 7 dintre ţările cu economie dezvoltată, iar în privinţa rezervelor valutare şi de aur deţine locul 3 în lume, după China şi Japonia.

Ritmul de creşteri economice se situează între 7-8%, clasând Rusia printre ţările cu o dezvoltare economică puternică. La Forumul Mondial Economic care a avut loc la Sankt Petersburg, în luna iunie 2008, au fost prezentate obiectivele economice de dezvoltare a Federaţiei Ruse până în anul 2020.

Priorităţile perioadei următoare sunt: Rusia să devină un jucător economic şi financiar în această zonă, rubla să joace un rol de monedă forte valutară şi, spre finele anului 2020, Federaţia Rusă să devină a cincea putere economică din lume.

Atât pe plan economic, politic, cât şi pe plan cultural, s-au menţinut relaţii parteneriale între Rusia şi România. Cu regret putem afirma că relaţiile române-ruse nu au înregistrat totuşi un nivel dorit. Acest fapt trebuie să ne atragă atenţia asupra reconsiderării relaţiilor între România şi Rusia.

Pentru noi, ruşii lipoveni din România, este o datorie şi o onoare de a sărbători "Ziua Rusiei" cum se cuvine. Indiferent de zona în care trăim, noi, ruşii lipoveni, ne individualizăm prin caracterul profund religios, prin cântecele şi dansurile tradiţionale pe care le-am moştenit de la strămoşii noştri şi pe care le transmitem mai departe generaţiilor tinere.

"Ziua Rusiei" reprezintă cea mai importantă sărbătoare naţională. Se sărbătoreşte cu onoruri, atât pe teritoriul Rusiei, cât şi în alte ţări. Populaţia României, care preţuieşte cultura rusă, sărbătoreşte "Ziua Rusiei" prin diferite manifestări.

Pe data de 18 iunie 2008, Comunitatea ruşilor lipoveni din România, în parteneriat cu Comisia pentru Politică Externă şi Comisia pentru Cultură, Arte, Mijloace de Informare în Masă şi cu Grupul parlamentar de prietenie între România şi Federaţia Rusă, organizează la Palatul Parlamentului o seară culturală consacrată "Zilei Rusiei".

Ca deputat al Comunităţii ruşilor lipoveni din România, doresc să aduc un omagiu aceste sărbători care este un prilej de bucurie pentru minoritatea noastră şi îmi pun speranţa ca relaţiile economice, culturale şi politice dintre România şi Rusia să atingă un nivel cât mai înalt.

Domnul Adrian Moisoiu şi domnul Paul Magheru:

"Bacalaureat politic"

Bacalaureatul ridică şi anul acesta probleme. El s-a transformat dintr-un examen care ar fi trebuit să ateste maturitatea şi cunoştinţele acumulate de tinerii absolvenţi, într-o dispută între elevi, părinţi şi profesori pe de o parte şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, pe de altă parte.

Cuiul lui Pepelea l-a constituit, de această dată, modul în care au fost concepute subiectele pentru proba orală la limba şi literatura română. Prevalându-se de faptul că prin programa şcolară la limba şi literatura română, între orele de literatură şi cele de comunicare se recomandă un raport de 3:1 şi că la examenul de bacalaureat, tânărul trebuie să-şi argumenteze propriile sale opinii, Ministerul Educaţiei Cercetării şi Tineretului, cât şi aparţinătorul său, Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare, fac politică pe faţă, fără nici o jenă.

Folosind pretextul că un tânăr bacalaureat de 18-19 ani trăitor într-o Românie a anului 2008, trebuie să înţeleagă fundamentele lumii de astăzi, sunt selectate texte din Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România (aşa numitul Raport Tismăneanu, raport pe care Parlamentul României a refuzat să şi-l asume), Conferinţa domnului Jonathan Scheele din 27 aprilie 2005, Pactul naţional pentru educaţie şi altele, tinerii fiind siliţi să-şi însuşească şi eventual să-şi asume opinii care nu îi reprezintă. Prin accentul pe care reprezentanţii ministerului îl pun pe modul politic în care au fost selectate subiectele de comunicare, pe bună dreptate, se pune întrebarea dacă acest examen de maturitate mai reflectă obiectiv cunoştinţele unui absolvent de liceu. Se vorbeşte de comunicare, dar se uită că absolvenţii trebuie să posede cunoştinţele care au fost prevăzute în programa şcolară. Fără cunoştinţe nu ai ce comunica, nu există comunicare!

Faptul că România este plasată într-un clasament internaţional în ultima treime, nu se datorează competenţelor de comunicare, ci modului în care este tratată şcoala românească, chiar de către conducătorii ei.

Întreb, cu ce drept s-au conceput subiecte, care condamnă o perioadă din istoria recentă a României, asupra căreia cei abilitaţi, mă refer la marii noştri istorici, nu s-au pronunţat încă?

Se susţine ideea potrivit căreia "tineretul trebuie să fie ancorat în realitate". Dar cum sugeraţi că trebuie să se procedeze? Prin mediatizarea unor personalităţi dubioase de cultură "ZERO barat", care au reuşit în mod obscur să se impună?

De ce nu propuneţi pentru verificarea valenţelor de comunicare texte din operele scriitorilor noştri clasici, care sunt mai mult decât actuale?

Alegerile locale din 2008, recent încheiate, îl reprezintă în totalitate pe Caragiale. Câtă comunicare este în poezia lui Eminescu, v-aţi întrebat? Aţi căutat? Critica socială, satirizarea tiraniei, minciuna politică, moravurile putrede ale claselor stăpânitoare, maimuţăreala după moda Apusului, accentele de revoltă împotriva celor vinovaţi de mizeria poporului sau patriotismul, le găsiţi din plin. Toate sunt subiecte de comunicare.

Versurile din poezia "Împărat şi proletar" a lui Eminescu: "Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă,/ Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi!/ Atunci când după moarte răsplata nu v-aşteaptă,/ Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă,/ Egală fiecare şi să trăim ca fraţi!" nu reprezintă o atenţionare referitoare la ce îi aşteaptă pe tinerii de azi? Şi tot Mihail Eminescu, în poezia "Viaţa" dă un avertisment tinerelor fete de astăzi: "Când şi-ar vinde corpul alb şi mlădios/ Viaţa i-ar da aur prea cu de prisos/ Dar să se închine a-nvăţat de mică;/ N-ar fi fost mai bine-a nu crede nimică?"

Urmare a modului în care a fost conceput sfârşitul de an şcolar, frecvenţa absolvenţilor în ultima lună a scăzut în mod impresionant, orele ne mai prezentând interes, astfel încât profesorii nu au mai putut parcurge integral programa. La disciplinele care nu sunt cuprinse în programa de bacalaureat, profesorii nu au avut cui să predea. Chiulul a fost în floare!

Consecinţa este evidentă: se distruge atât sistemul de învăţământ, cât şi obiectivele curriculare ale celorlalte discipline.

Întorcându-mă la Eminescu,nu mă voi mai referi la alte poezii ca "Glossă", "Epigonii", Ai noştri tineri" şi altele, ci voi încheia cu câteva versuri din "Scrisoarea III: "Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă/ Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,/ Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela, Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este aşa?/ Prea v-aţi arătat arama, sfâşiind această ţară,/ Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,/ Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,/ Ca să nu s-arate - odată ce sunteţi - Nişte mişei!"

Da, domnilor, sunteţi "penibili" şi "ridicoli". Ce să respecte tineretul la noi?

Domnul Cezar Preda şi doamna Graţiela Denisa Iordache:

"Obţinerea de plăţi naţionale directe complementare de la APIA"

Având în vedere stabilirea cadrului general de acordare a plăţilor directe în agricultură, în sectoarele vegetal şi zootehnic, în conformitate cu mecanismele prevăzute de legislaţia europeană privind stabilirea normelor comune pentru regimurile de susţinere directă în cadrul politicii agricole comune şi stabilirea altor regimuri de susţinere în favoarea agricultorilor, Guvernul României a adoptat Ordonanţa de urgenţă nr.125/2006.

În temeiul acestei ordonanţe de urgenţă, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale emite ordinul MADR nr.358/11.06.2008 pentru modificarea Ordinului 295/2007 cu privire la modul de implementare, condiţiile specifice şi criteriile de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi naţionale directe complementare în domeniul zootehnic, şi anume se prevede că pentru anul 2008 prima de exploataţie se acordă o singură dată pe an producătorilor agricoli înregistraţi până la data de 31 ianuarie 2008 în Registrul Naţional al Exploataţilor.

De ce, domnilor guvernanţi, ştiind situaţia atât de grea a crescătorilor de animale din România, nu aţi negociat normele impuse de Comisia Europeană astfel încât şi ceilalţi crescători să aibă o şansă reală pentru obţinerea acestor fonduri atât de necesare?

Noi credem că şi aceşti crescători trebuie să beneficieze de acelaşi drept pentru activitatea pe care o desfăşoară în special când considerăm ca binevenit orice stimulent pentru susţinerea şi dezvoltarea sectorului agricol din România, precum şi a calităţii vieţii oamenilor din mediul rural.

Care este de fapt justificarea reală pentru faptul că nu aţi negociat aceste condiţii şi termene, domnilor guvernanţi? Nu putem decât să ne întrebăm: chiar atât de puţin vă pasă?

Domnul Mircea Octavian Purceld:

«Opulenţă financiară "versus" democraţie»

Opulenţa financiară sfidătoare afişată de către unele partide care s-au prezentat în recent încheiata campanie electorală constituie unul dintre multele semnale de alarmă care anunţă declinul democraţiei în România.

Surprinde uşurinţa partidelor dominante ale scenei politice româneşti de a trece dintr-o parte în alta a eşichierului politic, de a-şi schimba doctrinele în funcţie de interese de grup şi conjuncturi, de a încheia alianţe politice atipice trădând, pur şi simplu, interesele corpurilor electorale care le-au impus pe scena politică a ţării. Asistăm, astfel, la înlocuirea competiţiei bazate pe doctrine şi programe cu una de manipulare a alegătorilor, în care pluripartidismul este anulat de obscuritatea blaturilor transpartinice, de traficarea voturilor, de violenţa politică brutală.

În cursul acestei luni am avut parte de cea mai murdară şi brutală campaniei electorală, care a transformat România într-o junglă politică.

S-au cumpărat primari, s-au cumpărat voturi şi s-au anulat alegeri. S-au provocat încăierări şi s-a făcut uz de armă. Au fost morţi şi răniţi.

România este singura ţară din lume unde morţii îi votează pe cei vii, iar viii îi votează pe morţi.

Aceasta este România pe care o doreşte Traian Băsescu, dar sigur nu e România pe care o doresc românii.

Resursele financiare imense şi imposibil de controlat, pe care corupători politici de mare anvergură le-au aruncat în campania localelor trebuie să dea serios de gândit pentru "uninominalele" parlamentare.

Vom avea, oare, un parlament care să reprezinte corect alegătorii sau vom avea un parlament al opulenţei financiare, pe care clanurile politico-mafiote o vor manifesta pentru a-şi asigura continuarea guvernării din umbră?!

Domnul Viorel Pupeză:

Declaraţie politică intitulată: "Voturile partidelor, proporţionale cu banii cheltuiţi în campania electorală".

În această campanie s-a manifestat, mai mult ca oricând, tendinţa partidelor politice de a ieşi în evidenţă prin materiale publicitare, iar nu prin programe şi proiecte care să convingă electoratul.

Alegerile locale din acest an au demonstrat că doar investiţiile financiare pot aduce rezultate, formaţiunile politice care au mizat pe valoarea candidaţilor sau a proiectelor propuse comunităţilor neavând nicio şansă să acceadă în consiliile locale.

A devenit din ce în ce mai evident că fără bani nu poţi face politică, viitorul fiind rezervat celor care au în spatele lor agenţi economici, grupuri interesate să-şi propulseze o marionetă în structura administraţiilor locale.

Frenezia electorală pentru locale s-a simţit mai tare ca la scrutinurile precedente. Partidele politice care au cochetat cu Puterea într-un fel sau altul, precum Partidul Democrat-Liberal, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Social Democrat, şi-au dat silinţa să-şi umple vistieria din donaţii, pentru a avea de unde să-şi susţină deşănţarea vizibilă, cel puţin prin prisma afişajului electoral.

Şi, pentru ca totul să fie acoperit de lege, Guvernul s-a gândit din timp să adopte un act normativ prin care sponsorii nu mai sunt obligaţi nici să justifice provenienţa banilor, nici să facă vreo declaraţie în acest sens.

Strategii de campanie, importaţi sau autohtoni, au mâncat banii de pomană. Partidele s-au dat peste cap să-şi promoveze oamenii prin afişe, broşuri, panouri, bannere care au împânzit ţara în lung şi-n lat, până la repulsie.

Şi, ca să fie siguri că mesajul ajunge în fiecare casă, s-au utilizat şi telefoanele date în miezul nopţii pentru a ţi se sugera cu cine să votezi, plus obişnuitele pixuri, brichete, pungi, lanterne. Apariţiile în presa scrisă, la radio sau televiziune, construcţia unor site-uri de campanie, sondajele de opinie, dar şi spectacolele au însemnat alte cheltuieli.

Pe lângă toate aceste metode acceptate de promovare, partidele cu dare de mână nu s-au ferit să organizeze mese festive, să dea pungi cu alimente sau chiar bani românilor, pentru a le obţine votul.

Aceste mijloace au înlocuit dezbaterile despre priorităţile de la nivelul fiecărei localităţi sau judeţ, într-o plină campanie din care se dorea conturarea unui viitor european al comunităţilor locale.

Mult mai utile ar fi fost aceste fonduri dacă donaţiile vizau familii nevoiaşe, cămine pentru persoane vârstnice, recompensarea unor elevi cu rezultate excepţionale.

Într-o Românie în care poporul nu trăieşte bine, şi nici mai bine decât i s-a promis, am avut cea mai scumpă campanie electorală de până acum, iar banii au fost aruncaţi fără remuşcări, fără să aibă vreo utilitate publică.

La finalul acestor alegeri, se confirmă faptul că reformarea sau înnoirea clasei politice, chiar şi prin aplicarea votului uninominal în alegerea preşedinţilor de consilii judeţene, rămâne doar la stadiul de poveste.

Aspiranţii la fotoliile din fruntea consiliilor judeţene au fost selectaţi de partide în funcţie de posibilităţile financiare şi de grupul de sponsori pe care îi pot mobiliza.

Candidaţii şi-au finanţat bună parte din campanie din propriul buzunar sau cel al unor buni prieteni, ceea ce arată că o candidatură este privită ca o investiţie de afaceri ca oricare alta, şi care în viitorii patru ani va trebui să aducă şi profit.

Prezenţa tot mai scăzută la vot, de la o campanie la alta, ne-a arătat că marea majoritate a populaţiei s-a simţit exclusă din mecanismul democratic de guvernare a ţării, dar şi de la dividendele care i se cuvin.

Domnul Costică Macaleţi:

Declaraţie politică intitulată: «"Antichităţi pe post de tractoare în Botoşani!».

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la un aspect deosebit de important pentru judeţul Botoşani, pe care îl reprezint în Parlament, şi anume mecanizarea agriculturii.

Este ştiut faptul că agricultura noastră se confruntă cu mari probleme şi, de asemenea, nu mai este un secret pentru nimeni faptul că după 1989 aproape că nimic nu s-a mai schimbat în acest domeniu.

De curând, o statistică realizată de Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a arătat cât se poate de clar că mai mult de trei sferturi din tractoarele înregistrate în judeţul Botoşani au depăşit termenul normat de funcţionare şi ar trebui scoase din uz.

Astfel, din cele 2.667 de tractoare utilizate pentru efectuarea lucrărilor agricole, 87,2% sunt depăşite moral şi fizic, şi se impune scoaterea lor din uz.

Mai mult, avându-se în vedere faptul că încărcătura normată pentru fiecare tractor este de 80 ha, iar acum aceste "rable" ar trebui statistic să acopere o suprafaţă de 104 ha fiecare, şi luându-se în considerare suprafaţa arabilă a judeţului, specialiştii au calculat că ar mai fi nevoie de 1.035 de tractoare.

Marea problemă a agricultorilor este însă aceea că înnoirea parcului de tractoare nu se poate realiza, din motive ce ţin de puterea financiară scăzută a acestora, nesusţinuţi corespunzător de politici guvernamentale eficiente, aşa cum vedem în celelalte state ale Uniunii Europene.

În lipsa lor, nu se pot realiza exploataţii agricole performante, căci agricultura modernă presupune utilaje eficiente, cu randament sporit în executarea lucrărilor agricole, nu "fiare vechi" pe post de tractoare!

Ce să mai vorbim de aspecte precum poluarea, de exemplu, dacă nici măcar nu putem să ne mişcăm puţinele tractoare din loc, pentru că preţurile la motorină sunt astronomice şi nu pot fi acoperite de agricultori!

Partidul Social Democrat a oferit soluţii pentru această problemă a parcului învechit şi ineficient de tractoare, aducând în Parlament o iniţiativă similară celei care scoate din uz autoturismele uzate, celebrul Program "Rabla", în sensul ca mecanizatorii să primească o primă de casare care să poată fi oferită drept avans pentru achiziţionarea unui tractor nou.

De asemenea, am pus pe hârtie un program stabil şi sustenabil financiar de subvenţionare a preţurilor motorinei utilizate în agricultură.

Din nefericire, guvernul de dreapta nu a ţinut cont de soluţiile noastre şi nu a sprijinit îndeajuns agricultura naţională, ajungându-se anul trecut, spre exemplu, la uimitoarea statistică în care România a exportat în 2007 mai multe citrice decât tomate!!!

Iată de ce fac un apel la autorităţile centrale, să pună cât mai urgent în aplicare măsurile ce se impun, pentru a nu mai lăsa România să ajungă să devină din grânarul Europei, ţara "căpşunarilor veseli" emigranţi în Spania!

Domnul Ghervazen Longher:

În perioada 24-27 iulie, Uniunea Polonezilor din România organizează la Suceava a X-a ediţie a "Zilelor Culturii Polone", manifestare intrată în tradiţie şi menită să evidenţieze caracterul multietnic al Bucovinei, precum şi relaţiile multiseculare româno-polone.

Scopul acestei manifestări este acela de a apropia cele două popoare, Uniunea Polonezilor din România constituindu-se într-o punte de legătură între România şi Polonia.

În cadrul manifestărilor va avea loc o conferinţă ştiinţifică internaţională cu participarea unor cercetători şi cadre universitare din România, Polonia, Moldova şi Ucraina, dar şi un spectacol susţinut de un ansamblu de cântece şi dansuri folclorice poloneze din Lódz.

Conferinţa ştiinţifică cu tema "Relaţiile româno-polone" se desfăşoară sub deviza tradiţională "Mai aproape unii de alţii", organizată fiind pe mai multe secţiuni la Muzeul de Istorie şi Muzeul de Ştiinţe ale Naturii, ambele din Suceava.

Vor mai avea loc lansări de carte, printre care şi culegerea de referate de la simpozionul din 2007, şi vernisarea expoziţiei "Siluete ale polonezilor din România".

Cu prilejul celei de-a X-a ediţii, ediţie jubiliară, Uniunea Polonezilor din România scoate o ediţie specială - retrospectivă a celor zece ediţii ale Zilelor Culturii Polone.

În cea de-a treia zi, ca de obicei, va avea loc o vizită într-o comunitate poloneză. Invitaţii din România şi Polonia vor participa duminică, în localitatea suceveană Soloneţu Nou, unde se află o importantă comunitate de etnici polonezi, la oficierea Sfintei Liturghii.

Apoi va avea loc întâlnirea cu comunitatea şi un spectacol folcloric cu participarea ansamblurilor din Polonia şi ale Uniunii Polonezilor din România.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

"Sprijinirea învăţământului, o continuă prioritate"

Măsurile luate de Guvernul Tăriceanu în sprijinul educaţiei naţionale sunt fără precedent în istoria învăţământului românesc, fie că vorbim despre construirea, reabilitarea şi repararea şcolilor, de dotarea acestora cu mobilier nou şi cu materiale didactice performante, cu aparatură IT şi cu laboratoare pentru diferite discipline de învăţământ, fie că ne referim la creşterea salariilor şi la alte fonduri de sprijinire a cadrelor didactice, pentru achiziţionarea de cărţi de specialitate etc.

Toate acestea se traduc printr-un buget din ce în ce mai substanţial, de la an la an, prin alocarea unui procent crescător din produsul intern brut. Aceste fonduri au devenit disponibile datorită politicilor liberale aplicate în toate domeniile gestionate de actualul Executiv, ceea ce înseamnă că menţinerea acestor politici va face posibilă dezvoltarea învăţământului şi în anii care urmează.

Pe baza acestor fonduri alocate primăriilor din întreaga ţară, la nivel local se impun măsuri de valorificare a potenţialului material şi a celui uman la o cotă superioară, pentru prima dată acum fiind posibilă conectarea tuturor şcolilor din mediul rural la reţeaua Internet, construirea de noi săli şi terenuri de sport sau modernizarea celor existente, construirea de noi grădiniţe şi extinderea celor deja în funcţiune, realizarea alimentării cu apă a tuturor şcolilor săteşti şi, implicit, modernizarea grupurilor sanitare în unităţile de învăţământ din mediul rural.

Trebuie încurajată şi sprijinită realizarea de parteneriate între unităţile şcolare şi instituţiile de cultură, trebuie alocate burse publice şi private elevilor şi studenţilor merituoşi, trebuie realizate şi alte noi campusuri şcolare şi universitare, trebuie eliminate discriminările între învăţământul de stat şi cel privat.

"Să sprijinim IMM-urile şi întreg mediul de afaceri"

Mediul de afaceri din România este organizat în asociaţii patronale menite să reprezinte interesele întreprinzătorilor mai mari sau, după caz, mai mici. Toate aceste asociaţii patronale, expresie a democraţiei antreprenoriale, trebuie să constituie un bun partener de dialog atât pentru Executivul central, cât şi pentru autorităţile publice locale.

De aceea, trebuie să sprijinim, prin măsuri concrete, care să dea sens declaraţiilor de intenţie de până acum, constituirea şi organizarea lor în spiritul colaborării cu instituţiile publice.

Guvernul Tăriceanu a luat deja o serie de măsuri în vederea reducerii birocraţiei, venind atât în sprijinul micilor producători (prin arondarea acestora la Registrul Comerţului şi scurtarea timpului de întocmire a actelor constitutive), cât şi în sprijinul marilor producători (cărora li s-au înlesnit procedurile în relaţiile cu instituţiile statului). Un exemplu remarcabil îl constituie, în cazul tuturor persoanelor juridice, debirocratizarea activităţii fiscale, prin achitarea tuturor impozitelor într-un singur cont.

Prin măsuri concrete au fost sprijinite IMM-urile care au dorit să acceseze fonduri europene. Asemenea măsuri trebuie extinse şi în viitor, prin înfiinţarea unor centre zonale sau chiar locale de consultanţă, unde micii întreprinzători să fie îndrumaţi în redactarea proiectelor, pentru a accede la fonduri capabile să le asigure dezvoltarea.

Nu în ultimul rând, consider că Executivul poate şi trebuie să asigure un fond de minim 0,5% din p.i.b. pentru a sprijini IMM-urile, fie atunci când se fală în dificultate, fie atunci când se pune problema realizării unor proiecte europene.

Toate aceste măsuri şi multe altele se pot realiza printr-o atentă şi devotată colaborare între Executivul central şi autorităţile locale ce vor fi mandatate să conducă localităţile şi judeţele după alegerile din luna iunie.

Domnul Dumitru Bentu:

Declaraţie politică intitulată "Soci".

Pentru cei mai mulţi dintre dumneavoastră, toponimul respectiv vă sugerează binecunoscuta staţiune balneoclimaterică de pe litoralul Mării Negre. Pentru cei mai puţini şi de cele mai multe ori doar pentru ei, Soci este un sat pierdut între colinele arse de soare ce străjuiesc o vale la fel de necunoscută - cea a Studineţului.

Care este motivul pentru care vă supun atenţiei toate acestea: în urmă cu circa. două săptămâni, în satul respectiv a intrat, pentru a salva viaţa unui copil, o maşină a salvării.

Precizez - pentru prima dată în istoria localităţii s-a întâmplat acest lucru. Acest lucru a fost posibil datorită respectării de către primarul comunei a unui angajament luat în urmă cu patru ani.

Nu ştiu dacă esenţial este faptul că aparţine PSD. Important este că a găsit resursele necesare pentru a "hrăni cu piatră" un drum impracticabil în multe cazuri şi a îmbunătăţit o legătură - iată, vitală - cu şoseaua judeţeană.

Elevii pot merge acum cu bicicleta la şcoală (cei care au aşa ceva), bătrânii (câţi au mai rămas) ajung mai uşor în centrul de comună, dar cel mai important succes al lor, al tuturor în ultimă instanţă - poate ajunge la ei "Salvarea".

Omul, fără nume, a sfinţit un loc, un drum al vieţii şi al speranţei de mai bine.

Iese la lumină din amorţirea topografică un sat - SOCI - de Vaslui.

Declaraţie politică intitulată "Calul".

Agricultura, ca şi alte domenii de activitate, a fost trecută în rândul priorităţilor actualilor guvernanţi. S-au perindat în fruntea ministerului de resort miniştri care s-au evidenţiat doar prin contra-performanţele obţinute graţie "managementului profesionist" aplicat unui domeniu vital şi sensibil:

• domnul Flutur - dendrolog, în ultimă instanţă s-a luptat cu H5N1, lăsând mii de gospodării fără păsări de curte;
• domnul istoric Motreanu a avut o prezenţă meteorică şi a dovedit nepricepere totală;
• domnul Remeş, adept al argumentelor cu puternică încărcătură organoleptică tradiţională, s-a blocat în proiecte din acelaşi motiv (vezi domnul Motreanu);
• domnul Cioloş ne-a salvat de la salvgardare şi atât (are scuza de a nu-şi fi dorit postul şi meritul de a-l fi acceptat).

Care este tabloul actual al agriculturii sub Tăriceanu quasisingur:

• sute de mii de hectare nelucrate;
• preţuri prohibitive la motorină;
• subdotare tehnică;
• lipsa subvenţiilor pentru producţie;
• neimplicarea în revigorarea sistemelor de irigaţii;
• întoarcerea la agricultura de subzistenţă.

Şi, pentru a nu fi acuzaţi de lipsa elementelor concrete, aducem şi exemplu edificator: în judeţul Vaslui lucrările agricole, la nivelul familiei aşa-zisului fermier, se execută cu plugul sau prăşitoarea trase de cai. Iată şi "randamentul" unei astfel de agrotehnici, în România lui 2008, stat membru al UE. Într-o zi de muncă începută la 5 dimineaţa şi sfârşită la apusul soarelui se ară 0,15-0,20 ha.

Este o agricultură "ecologică" aproape în totalitate deoarece din lipsa banilor se mai seamănă cu sapa, nu se chimizează şi se recoltează manual. Felicitări pentru rezultatele obţinute în reformarea acestui atât de important sector!

"Dau un regat pentru un cal" striga un rege nefericit în urmă cu secole. Dau un guvern (liberal) pentru un tractor! strigă disperat ţăranul (pardon, fermierul) român.

Declaraţie politică intitulată "Croaziera".

Ţară cu două coduri penale, cu două coduri civile, cu miniştri fie obedienţi, fie subcompetenţi, justiţia română continuă să ne surprindă prin izbucnirile unei realităţi cutremurătoare.

Pseudoreforma iniţiată de ministrul actualmente consilier în Macedonia îşi arată şi acum o parte din "realizările istorice". Edificator în acest sens este recentul conflict apărut între magistraţi şi adjunctul procurorului general al României, doamna Gabriela Scutea.

Un procuror, membru CSM, s-a arătat revoltat de faptul că respectiva doamnă a trimis CSM două informări din care se degaja concluzia că Parchetul General nu va mai plăti deplasările şefilor de Parchete. Nemaiîntâlnită cutezanţă!!!

Cheltuielile, care în mod justificat nu puteau fi încadrate nici la "formare profesională", nici la "seminarii", erau ocazionate de întâlniri regionale cu caracter informal organizate periodic de CSM. Numai că "distinşii" şefi mergeau cu două-trei zile înainte în oraşul gazdă, iar dacă acesta se întâmpla să fie situat în hinterlandul danubian, nu ezitau să facă deplasări cu barca pe apele fluviului cântat cândva de Strauss şi Ivanovici.

Legată la ochi este justiţia, legat la ochi trebuie să fie şi controlul financiar.

Cu asemenea magistraţi, cu avocaţi implicaţi în afaceri tenebroase din varii domenii, justiţia din ţara noastră continuă să nemulţumească atât cetăţeanul român, cât şi organismele europene, recte Comisia Europeană.

De aceea oficiali şi experţi UE se vor deplasa în România pentru a examina stadiul reformelor.

Ei ştiu că reformele doamnei aduse din societatea aşa-zis civilă s-au dus demult pe apa... Dunării.

Declaraţie politică intitulată "Porţile".

Domnul preşedinte Traian Băsescu doreşte să transforme 19 mai 2007 într-o zi aniversară. În urmă cu un an, 74% dintre cei 25% votanţi la referendumul pentru suspendarea domniei sale au hotărât că poate rămâne în continuare chiriaş (aşa cum se autodefineşte cu duioşie) la Cotroceni.

Cei 322 de parlamentari care au iniţiat suspendarea au fost şi sunt înfieraţi în continuare cu mânie marinară pentru îndrăzneala de a-şi fi exercitat un drept constituţional.

De bucurie, stăpânul porţilor a hotărât să le deschidă larg, reluând o frumoasă idee a antecesorului său, domnul Ion Iliescu, "specialistul în lovituri de stat", după cum l-a gratulat recent pe singurul preşedinte autentic al acestei ţări.

Cetăţenii au preferat "Muzeul Naţional Cotroceni", grădinile Palatului şi mai puţin sălile de lucru ale Administraţiei Prezidenţiale, dovadă a faptului că ştiu să facă disocierea între instituţia propriu-zisă şi cel care crede că este preşedintele României.

Propunem însă ca aceeaşi dată să fie aniversată (sau comemorată) ca zi a "agresiunii prezidenţiale", recunoscută şi răscunoscută fiind altercaţia cu jurnalista Andreea Pană, rămasă din nefericire în memoria colectivă ca "fină" a lui Traian-Botezătorul, ce a onorat-o cu paternalele apelative "păsărică" şi "ţigancă împuţită".

Nu este mai puţin adevărat că toate acestea intră încet, încet în uitare, iar în spatele uşilor închise (sau deschise strategic) se furişează acelaşi om cu realizări submediocre, care consumă inutil mandatul încredinţat de un electorat mult prea generos.

Acest simulacru de sărbătoare este încă o expresie a descalificării, a degradării instituţiei prezidenţiale prin comportamentul (reluăm sintagma) chiriaşului în tranzit.

Şi pentru că faptele respective se petrec în timpul campaniei electorale, amplificarea stării de conflictualitate (şi subliniem acest aspect) este şi rezultatul unui îndemn subliminal venit dinspre Palatul din Deal.

Se va dilua până la neantizare şi inepta formulare "ziua când poporul a învins Parlamentul", în locul ei impunându-se o altă sintagmă, cu adevărat semnificativă, "ziua când acelaşi popor a învins preşedintele".

Declaraţie politică intitulată "Mash-ul".

Mash-ul reprezintă un element de recuzită electorală utilizat violent şi abundent în aceste săptămâni de campania pentru "locale".

Diverşi candidaţi ne avertizează, ne somează, ne imploră, ne stimulează să-i votăm pentru că ei deţin miraculoase soluţii, ei dispun de resurse intelectuale şi factice pentru mai binele nostru, ei ştiu ce ne trebuie, ei pot, ei vor, ei ne salvează, ei ne respectă, ei sunt buni, atenţi, responsabili etc., etc., etc.

Astfel de megapostere au împânzit şi Iaşiul actualului ministru al educaţiei, liberalul Adomniţei, aflat în cursa pentru Primăria municipiului de pe Bahlui. Ce se întâmplă prin ograda domniei sale, mare cât o ţară întreagă, îi mai amintim noi, întrucât, în mod cert, nu se "preocupă" de învăţământul românesc decât scriptic.

Aflaţi, domnule ministru, că nivelul violenţei în şcoli a atins cote fără precedent în mandatul dumneavoastră, iar problema, atât de gravă, nu are nicio şansă de rezolvare.

Vă informăm, domnule ministru, că România ocupă primul loc în lume între cele 37 de ţări ai căror profesori au raportat acte de violenţă ale elevilor în timpul orelor: 70% dintre tineri se tem să meargă la ore din cauza actelor de huliganism - locul al II-lea după Ungaria.

Aflaţi, domnule ministru, că "ora de bătaie" din opţională tinde să devină obligatorie, mai ales pentru elevul violent al cărui motto este cutremurător: "În viaţă îţi ajută tare mult dacă ştii să te baţi".

Vă aducem la cunoştinţă că şefului statului (mă rog, preşedintelui) i se cere să intervină în afacerea "subiectele la Bac" (pentru care s-au cheltuit patru miliarde lei vechi) din cauza gravei bulversări a examenelor de sfârşit de an.

Luaţi la cunoştinţă că sub "managementul" dumneavoastră politizarea învăţământului a depăşit orice precedent, ba mai mult, urmându-vă luminosul exemplu, 60 de inspectori şcolari se află în concediu de campanie electorală. În tot acest timp dumneavoastră zâmbiţi giocondin, de pe un mash gigantic, aflat pe unul din blocurile din centrul civic al capitalei spirituale a Moldovei. Pânza respectivă are un singur efect cert, face umbră locatarilor din respectiva clădire, aşa cum şi dumneavoastră aţi făcut la ministerul încredinţat de premierul Tăriceanu cu o nemaiîntâlnită naivitate.

Poate, spre binele învăţământului românesc, veţi ajunge primar dar, dacă stăm bine să ne gândim, ce i-ar aştepta pe bieţii ieşeni, "să sparie gândul".

Declaraţie politică intitulată "Fugarii".

25 mai, Ziua internaţională a copiilor dispăruţi a fost marcată şi în România, în condiţiile în care fenomenul a luat proporţii şi în ţara noastră. Statisticile arată că numai în ultimele 12 luni au dispărut 3355 de copii, în 96% dintre cazuri fiind adoptată fuga voluntară de acasă sau din centrele de ocrotire socială.

Demne de a fi semnalate sunt şi cauzele care determină acest fenomen: comunicarea deficitară cu părinţii; certurile cu părinţii sau tutorii; lipsa afecţiunii în familie; rezultatele slabe la învăţătură.

Cea mai mare expunere la fenomenul fugii de acasă o reprezintă categoria de vârstă 11-18 ani. 1,5% dintre cazuri sunt reprezentate de dispariţiile îngrijorătoare ce îmbracă diferite aspecte: agresiuni, răpiri, sechestrări, diferite tipuri de exploatare juvenilă.

De la începutul anului şi până în prezent numai în două judeţe din Moldova au dispărut 113 copii - 69 în judeţul Galaţi şi 44 în judeţul Suceava.

Problematica este deosebit de complexă şi se adaugă altora care au ca obiect copiii din România:

• situaţia copiilor rămaşi în ţară în timp ce părinţii lucrează în străinătate;
• creşterea alarmantă a afecţiunilor psihice în rândul copiilor;
• derapaje comportamentale şi tendinţe asociative în grupuri de tip Emo etc.

Prevenirea şi soluţiile individualizate sunt doar paliative. Este necesar efortul conjugat, dar nu de tip simpozion, al tuturor instituţiilor de resort ale statului român, neacceptându-se nici un moment ideea că problema copiilor dispăruţi se regăseşte şi la nivelul altor state.

Domnul Ioan Hoban:

"Nemulţumiri privind acordarea subvenţiilor pentru bovine"

Crescătorii de animale sunt nemulţumiţi de Ordinul 255/30 aprilie 2008, privind plăţile din sectorul zootehnic. Aceasta deoarece pentru anul 2008, prima pentru exploataţia de bovine se acordă doar producătorilor agricoli care au beneficiat şi în anul 2007 de schema de plăţi naţionale directe complementare, prin depunerea unei cereri la Centrul judeţean al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură până la data de 15 iunie.

Nemulţumiri sunt şi referitor la prima pentru exploataţia de bovine, care se acordă pentru exploataţiile înfiinţate în perioada 1 februarie 2007 - 31 ianuarie 2008. Aceasta este condiţionată de existenţa a minimum trei capete de bovine la data înfiinţării, vârsta animalelor să fie de minimum şase luni, iar exploataţia să fie înregistrată în Registrul Naţional al Exploataţiilor. Pentru a beneficia de aceasta, agricultorii trebuie să deţină un efectiv de animale pentru care nu s-a solicitat primă în anul 2007.

Ştiu că s-a solicitat Comisiei Europene modificarea acestuia şi răspunsul a fost negativ. Poate n-ar strica o nouă intervenţie, aşa cum cere şi Federaţia Crescătorilor de Bovine Maramureş, cu atât mai mult cu cât există mari nemulţumiri şi în ceea ce priveşte preţul de referinţă al laptelui, pentru care se încearcă o deblocare a dialogului cu procesatorii.

Domnul Gheorghe Chiper:

"Pentru o Agenţie Naţională a Zonei Montane viabilă şi reprezentativă"

În iunie 2007, Parlamentul României a aprobat Legea nr. 181/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale a Zonei Montane. Cu toate că această lege nu a intrat în vigoare nici după un an de la publicarea ei în Monitorul Oficial, faptul că se va fi reactivat această importantă instituţie este remarcabil, dar mai ales benefic pentru toţi locuitorii zonei noastre de munte, pentru starea lor socială, pentru munca şi viaţa lor.

În mod subliminal, acest demers legislativ ne duce cu gândul la marele cercetător şi animator al vieţii noastre montane - renumitul profesor Radu Rey, cunoscut şi apreciat mai ales în străinătate printre montanologi pentru prodigioasa sa activitate ştiinţifică, dusă întru păstrarea nealterată a muntelui - cu toate valorile sale materiale şi culturale, cu tradiţiile sale, cu tot ce se circumscrie acestor locuri (care în ţara noastră reprezintă circa o treime din totalul suprafeţei administrative).

Agenţia redevine instituţie guvernamentală, cu structuri în teritoriu, cu atribuţii şi obiective importante, cu o conducere proprie, dar îndeosebi cu un aparat de lucru care trebuie să se pregătească temeinic pe probleme specifice, trebuie să cunoască legislaţia naţională şi europeană, să pună în valoare resursele naturale şi umane ale zonei, să potenţeze dezvoltarea durabilă prin atragerea de fonduri - atât ale Uniunii Europene, cât şi cele ale investitorilor autohtoni şi bugetului de stat.

Pentru a deveni o agenţie viabilă şi reprezentativă pentru zona noastră de munte, toate cerinţele menţionate mai sus sunt absolut necesare. Ele nu sunt doar simple lozinci, este adevărat prea des utilizate, mai ales acum, cu prilejul alegerilor locale. Toţi se gândesc, toţi vor şi promit interes maxim pentru accesarea de fonduri, mare parte din ei se va dovedi curând că doar le-au enunţat fără o acoperire faptică.

În cazul specialiştilor din viitoarea agenţie, aceste deziderate trebuie să se regăsească în fapte pentru a asigura însăşi existenţa Agenţiei Naţionale a Zonei Montane. Profesorul Radu Rey din Vatra Dornei, preocupat în prezent peste măsură cu Centrul de perfecţionare a specialiştilor din acest domeniu, precum şi cu unele cercetări în cadrul Academiei Române, şi-a rezervat timp pentru a elabora textul proiectului legii, cât şi pentru a pregăti aplicarea ei (cu toate că, la ora actuală, nu s-au cuprins în bugetul ministerului fondurile necesare intrării în vigoare a noilor sale structuri).

S-a prevăzut astfel ca, în cadrul compartimentelor judeţene ale agenţiei, să activeze specialişti din cinci domenii care au legătură directă cu activitatea montană, specialişti care să poată sprijini şi realiza efectiv proiecte pentru asociaţiile şi persoanele fizice care doresc să promoveze afaceri în zonă, pentru dezvoltarea şi modernizarea ei.

Problema este că totul se află doar în sfera incertitudinii, că sunt doar prezumţii pe această linie (nefiind destinaţi bani pentru începerea pregătirilor), că nimeni n-a făcut nimic pentru ca, la 1 ianuarie 2008, organizarea agenţiei să fie terminată şi să se poată asigura funcţionarea ei. Să fie anul electoral şi posibila schimbare de Guvern explicaţia acestor tergiversări?

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"În România se trăieşte prost!"

După preluarea puterii de către Alianţa portocalie DA, care a ademenit populaţia cu sloganul "Să trăiţi bine!", ţara nu a cunoscut prosperitatea, creşterea economică fiind direcţionată doar spre cei bogaţi. Păcăleala a fost inventată de preşedintele Băsescu, care, trecând printr-un cimitir din Sibiu, a văzut scris pe o placă funerară "Să trăiţi bine!". La sfârşitul guvernării de dreapta, în România, se trăieşte prost!

O treime din români afirmă că trăiesc mai prost de la an la an, potrivit unui sondaj realizat recent. Aproximativ 30% dintre orăşeni au afirmat că viaţa lor s-a schimbat în rău în 2007 faţă de 2006, iar circa 20% spun că banii pe care îi câştigă nu le sunt suficienţi nici pentru a-şi cumpăra strictul necesar.

Standardul de viaţă ne aruncă în coada Europei: cea mai mică putere de cumpărare, cele mai mici cheltuieli în bugetul de familie pentru mâncare şi cele mai mici pentru sănătate.

Ţara noastră este pe locul 32 din 40 de state analizate din punctul de vedere al puterii de cumpărare şi pe unul dintre ultimele locuri din punctul de vedere al salariului minim pe economie şi al p.i.b. pe cap de locuitor. Salariul mediu din România nu asigură nici măcar subzistenţa, dar ce să spunem despre un trai decent! Salariul mediu net este de aproximativ 300 de euro, dublu faţă de salariul minim. Cum poate trăi un român din aceşti bani?

După ce plăteşte întreţinerea şi utilităţile - curentul, taxa radio-TV şi telefonul - românului îi mai rămân aproximativ 200-250 de euro (în echivalent lei).

Coşul zilnic de consum asigurat din aceşti bani ar putea fi relativ variat, prin comparaţie cu cel al salariului minim: o pâine, două ouă, un litru de lapte, un kilogram de cartofi, o jumătate de kilogram de carne, un sfert de kilogram de brânză, un iaurt şi 100 mililitri de ulei. Şi desert: o jumătate de kilogram de portocale şi, poate, o ciocolată. Pentru aceste alimente, românii ar scoate zilnic din buzunar aproximativ 7 euro. Şi iată, salariul este cheltuit!

Aşadar, românii trebuie să îşi gospodărească salariul ca să le ajungă şi pentru celelalte cheltuieli: produse de igienă, îmbrăcăminte, transport ş.a.m.d. Dacă nu au o locuinţă în proprietate, la toate acestea se adaugă şi chiria. Pentru garsoniere, chiria lunară porneşte de la 300 de euro în Bucureşti.

În consecinţă, românii care au un salariu mediu de 310 euro (echivalent lei) nu prea au şanse să găsească un acoperiş deasupra capului. În această categorie intră profesorii şi doctorii, tineri absolvenţi de facultăţi, pensionarii, oameni care, într-o societate normală, ar trebui să aibă un trai decent.

Domnul Mircea Grosaru:

În data de 2 iunie a fiecărui an, sărbătorim Ziua Republicii Italiene, ca un omagiu adus poporului frate italian, care, după cum ştim, în această memorabilă zi din anul 1945, a învins definitiv un sistem care, în România, ne aduce aminte de anul 1990.

Nu doresc nicicum să aduc aminte de ceea ce a fost rău, ci dimpotrivă, doresc să subliniez ceea ce s-a întâmplat în toată această perioadă între cele două ţări surori, România şi Italia, prin perspectiva imediat următoare a relaţiilor bilaterale dintre ele, relaţii pornite dintr-o similitudine de limbă, cultură, obiceiuri şi nu numai.

Atât poporul italian, cât şi cel român au avut de suferit de-a lungul istoriei, aşa cum bine ştim cu toţii, însă poate din această suferinţă a rezultat ceea ce reprezintă astăzi România şi ţara mamă Italia, adică două ţări surori, mai mult decât prietenie şi simpatie reciprocă, dovedită mereu nu doar prin acorduri bilaterale şi tratate de prietenie semnate adesea de preşedinţi, primi-miniştri sau miniştri de externe, ci mai ales prin schimburile neîntrerupte între cele două ţări la toate nivelurile.

De curând a fost semnat şi un nou acord de colaborare dintre Italia şi România, care vine parcă să întărească legăturile la toate nivelurile între cele două ţări, pornind de la învăţământ şi cultură şi ajungând până la economie şi afaceri.

Doresc să subliniez, de asemenea, că, în cristalizarea legăturilor dintre cele două surori, România şi Italia, un rol deosebit de important îl au ambasadele şi consulatele celor două ţări în România şi respectiv, în Italia, dar şi cele două asociaţii reprezentative ale italienilor în România: RO.AS.IT, pe care o reprezint în Parlament, dar şi cea a românilor din Italia, fie că se numeşte "Flacăra" sau "Frăţia", care se pregătesc intens pentru alegerile parlamentare din ţara noastră.

Un rol deosebit în legăturile dintre Italia şi România l-a avut şi îl are personal Excelenţa sa, domnul Daniele Mancini, ambasadorul Italiei la Bucureşti, care a colaborat foarte bine cu Asociaţia Italienilor din România - RO.AS.IT., fiind iniţiatorul multor evenimente comune.

Cu ocazia zilei Republicii Italiene, acesta a declarat că relaţiile din România şi Italia nu pot fi umbrite de evenimente izolate, fie ele chiar neplăcute, întrucât rădăcinile relaţiilor dintre cele două ţări sunt mult mai profunde, având ca fundament solid relaţiile economice şi politice dintre cele două ţări, care s-au menţinut indiferent de forma de guvernare.

Chiar dacă ziua de 2 iunie pentru Italia, dar şi pentru România are o semnificaţie, totuşi nu pot să nu remarc evenimentele petrecute în Italia în ultima perioadă, care nu fac decât să mobilizeze clasa politică în adoptarea unor măsuri necesare, care au început să fie luate ca urmare a celor petrecute şi nicidecum ca măsuri de siguranţă în vederea preîntâmpinării lor.

Vizitele reciproce ale celor doi premieri în România şi respectiv în Italia au dus la măsuri urgente şi concrete, astfel că incidentele nu sunt decât izolate, italienii bucurându-se de seriozitatea şi corectitudinea românilor care lucrează în Italia, iar românii, în aceeaşi măsură, bucurându-se de o atenţie deosebită pentru românii care lucrează şi ei, la rându-le, în cele peste 26.000 de firme italiene, care operează în România.

Am vizitat de curând asociaţia românilor din Italia, alături de care am fost încântat că au dat o altă valenţă prezenţei lor în peninsulă, trecând la o mobilizare mai concretă atât în perspectiva alegerilor din România, dar, mai ales, în cea a răspândirii culturii şi obiceiurilor româneşti în Italia.

Chiar dacă Ziua Naţională a Republicii Italiene a trecut, ca reprezentant al minorităţii italiene în Parlamentul României, doresc să aduc cetăţenilor italieni din România un omagiu pe această cale din partea Asociaţiei Italienilor din România - RO.AS.IT.

Vivat Italia! Vivat România!

Şedinţa s-a încheiat la ora 18,25.